|
?? confidentu2
Cont Sters
Inregistat: 24-07-2007
Mesaje: 80
|
|
O mare de fluturi pluteşte uşor,
ÃŽn valuri, alene coboară,
Roind împrejuru-ţi, se-opreşte din zbor
Şi-ţi mângâie firea hilară.
Din aripi pudrate în mii de culori
Un freamăt domol te-mpresoară.
Cu genele strânse, te-ncearcă-un fior,
Sperând ca iubirea s-apară.
Dar marea dispare, schimbată-ntr-un nor,
Cenuşă şi fum ea presară.
Ţi-ntunecă chipul, şi-ţi scapă uşor
O lacrimă dulce-amară.
Privirea-ţi se-ntoarce, cătând alt decor,
ÃŽn zarea ce-aleargă spre seară,
Iar luna se-arată-ntr-un rece fuior,
Lucindu-ţi fiinţa sprinţară.
ÃŽn noaptea albastră, pe cer călător,
Mii stele se-aprind prima oară.
Aici, pe pământ, de pe-un chip muritor,
Le răspund doi luceferi de ceară.
Un joc de lumină, mistere şi dor,
Te-ndeamnă spre-a nopţii visare.
ÃŽn pletele-ţi valuri se-neacă uşor
O slabă şi tandră chemare.
Prin aerul rece auzi, trecător,
Un cântec suav de chitară.
Privirea ţi-apleci şi zăreşti la picior
Un greier uitat de-astă vară.
ÃŽncet îl ridici pe micuţul tenor.
ÃŽţi pare prea mică făptura
Ce cântă atât de fermecător,
Făcând să-ţi vibreze natura.
El cântă de jale, el cântă de dor,
Se simte străin, singuratic…
Cu teamă gândeşte spre-al său viitor,
ÃŽn palma ce-l ţine ostatic.
Văpăi de lumină domol te-nfăşor
ÃŽn mantie-argintie şi rară.
Ţi-aşază pe frunte un văl sclipitor
Eternul luceafăr de seară.
Prin iarbă trec paşii desculţi şi uşori,
Cu ochii cuprinzi toată zarea.
Se-aude departe un stol de cocori
Ce freamătă-n aripi chemarea.
Deodată îţi pare că stelele-n zbor
ÃŽn iarba jilavă coboară,
Dar sunt licuricii, ce-n licărul lor,
Veghează un drum de fecioară.
Cu grijă păşeşti pe imensul covor –
Ţi-e teamă vreo stea să n-apună…
Eşti luna-ntre aştri ce-ngână cu dor
O doină desprinsă din strună.
Alţi greieri se-ndeamnă să cânte în cor –
Vrăjiţi de o lună prea clară –,
Să ţină ison unui solo chanteur
ÃŽn noaptea senină de vară.
Purtată pe aripi de cânt efemer,
Te simţi ca un fulg de uşoară.
O pală de vânt îţi răpeşte-n eter
Pe micul solist de chitară.
Ferice se simte-ntr-al său liber zbor,
Mai straşnic răsună cântarea.
Un salt îndrăzneţ, se aşază pe-un nor;
Contemplă firav toată zarea.
Priveşte în sus, şi priveşte în jos;
ÃŽn minte-i apare-o-ntrebare:
„Sunt eu ameţit şi visez prea frumos,
Ori văd două luni surioare?â€
Se-ntinde o cale din cer către nor,
O salbă de flori şi lumină,
Ce-aduce-napoi pe al tău zburător
ÃŽn palma ce-l prinde, blajină.
Ţi-e milă de sufletul lui doritor
De linişte şi de-mpăcare.
Pe-aripi tremurânde îl mângâi uşor,
Iar inima-i bate mai tare.
Cu ochii în lacrimi suspină de zor,
Imploră şi cere cruţare.
ÃŽi spui la ureche o şoaptă de dor,
Apoi îl aşezi pe o floare.
Cu greu te desparţi de al tău solitar…
Priveşti către luna surată:
Ai vrea s-o atingi, însă speri în zadar,
Ce n-o să se-ntâmple vreodată.
O stea căzătoare brăzdează sonor
A cerului boltă albastră;
ÃŽn gând o dorinţă îţi pui, rugător:
„Să fiu între stele măiastră!â€
Dar iată că-n treacăt, acel meteor
ÃŽţi află dorinţa fugară,
Şi-ndată se-ntoarce ca fulgeru-n zbor
Spre bunul luceafăr de seară.
O clipă se-opreşte la el în pridvor,
ÃŽi spune ceva la ureche;
Apoi, fără urmă, dispare-ntr-un nor,
Spre altă planetă străveche.
ÃŽn ochi de neant se afundă uşor
Preabunul luceafăr de seară;
Dar iată că-n chipu-i de cal zburător
Se-arată în noaptea stelară.
Străbate oceanul în lung şi în lat,
Cu aripi întinse-l măsoară;
ÃŽn tropot haotic, c-un scurt nechezat,
Spre luna din iarbă coboară.
Cu cât se apleacă mai mult spre pământ,
Cu-atât te orbeşte mai tare,
Iar coama de gheaţă îi flutură-n vânt
Şi simţi a lui rece suflare.
ÃŽn ochi te priveşte şi simte-al tău dor,
O caldă lumină-l aprinde;
Prin trupul de gheaţă îi trece-un fior…
O dalbă aripă-ţi întinde.
ÃŽn iarbă se lasă şi-ţi face un semn,
Aripa stă-ntinsă drept scară,
Cu ochii lucind, îţi trimite-un îndemn –
Tu-i urci pe spinare, uşoară.
Domol se ridică cu tine, în zbor,
Spre marea de perle se-avântă,
Iar luna, cu-o rază, te-alintă uşor;
Privirea-i de gheaţă te-ncântă.
O mână suavă îndrepţi, fremătând,
Spre-a nopţii marmoră crăiasă,
Iar raza îţi intră în suflet şi-n gând –
Te simţi ca o mândră mireasă!
|
|
