?? Cezara-Irenne
Cont Sters
Inregistat: 29-12-2006
Mesaje: 1625
|
|
am fost la fel de sincera cand am divortat dar si cand mi-am facut de cap in x zi,ieri am fost sincera si am votat TB si azi la fel de sincera cand nu am votat TB....
DODO-d a scris:
sinceritatea -virtutea plina de riscuri!...datorita sinceritatii multi nu au avut parte de ceea ce meritau...cerem prietenilor nostri sinceritate,dar cand aceasta nu ne convine stricam prietenia...cand ne convine ,ii banuim de ipocrizie.Admir pe cel ce are curajul de a trai in mod sincer,conform naturii sale,opiniilor,indemnurilor si fanteziilor ce-i sunt firesti ,sfidand convenientele inguste si nefacand nici-un compromis numai si numai pt.a fi pe placul unora sau al altora,..dar e greu ...noi in fiece zi ne fardam fata ,ne vopsim parul,mintim aproape automat si f rar cu mustrari de constiinta...pentru mine sinceritatea m-a dus la "faliment",am fost etichetata copil sau nebun si f putini au fost cei care mi-au apreciat aceasta sinceritate...incerc sa fiu mai altfel si nu reusesc...am ramas aceeasi ,demnitatea si sinceritatea,iubirea fara interes,credinta...dragostea...mi-au ramas precum oxigenul ....cati dintre noi reusim sa fim in totalitate sinceri ...niciunul!..suntem mai mult sau mai putin sinceri...
tasha 1951 a scris:
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta. |
|
|
|