Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu sīnteti conectat.
Forum / Politica / religia    
Autor
Mesaje Pagini: 1
?? baracuda
Cont Sters

Inregistat: 19-05-2006
Mesaje: 685
cand suntem la inmormantarea unei persoane iubite, oare suntem noi ?
31-05-2007 12:41:25
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
Cum suntem?...nu-ti doresc s-o afli prea repede...
in acele momente ti se pare ca ai pierdut totul...te lasa chiar si judecata..
MI-e greata de moarte,mi-e greata si de viata pentru ca daca tot suntem singurele fiinte care stim ca vom muri ne e greu sa speram pe termen lung,nu stii niciodata cand ti se intrerup planurile!Nu imi plac optimistii care,din lasitate prefera sa cumpere iluzii ce le dau cateva momente de entuziasm,dar nici pesimistii care isi pierd 60%din viata tremurand de teama!Apreciez pe cei care se lupta sa se impace cu fiinta si destinul lor,sa stie ca nu stiu si sa se opreasca atunci cand nu pot!Nu e rea moartea in sine,e rea ideea pe care o ai despre ea ca traim prin si din idei despre lucruri!Mi-e groaza sa stiu ca nu voi mai fi,imi va fi dor de mine si mi-e dor de pe-acum de toti!!!!!
31-05-2007 15:49:51
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
Ma sperie si ma doare numai gandul ca pot trai atata amar de vreme langa cineva, cu cineva, pentru cineva si ca acel cineva a trait prin mine si dintr-o data nu ramane decat un imens gol si-o pustiire care roade si atata amar de vreme care va trebui traita doar cu amintirea cuiva... Si asta mi se pare nedrept si simt ca e nedrept si ma face sa fiu furioasa si incrancenata pe lumea intreaga si sa imi pun aceeasi intrebare obsedanta "DE CE?" fiind perfect constienta ca nimeni nu poate sa imi dea un raspuns....=(
Si ma gandesc ca da, pot trai si am trait cu gandul mortii, ca oricare dintre noi, dar e o diferenta nemasurat de mare intre ceea ce te gandesti ca ar putea sa fie intr-un viitor incert, pe care il consideri indepartat, si ceea ce devine o realitate aproape palpabila, un "ceva" (nu stiu cum sa ii spun) care te loveste brusc cu o forta pe care niciodata nu ti-ai putut-o imagina... :rolleyes:
E un subiect trist intr-adevar...dureros...intunecat... si nu pot decat sa sper ca intr-o zi voi gasi o cale sa accept viata asa cum e...cu acest sfarsit...desi acum simt ca aceasta cale nu poate fi decat o lupta continua si neistovita cu propria mea durere, cu propriul meu suflet si cu propria mea memorie...:rolleyes: :rolleyes:
31-05-2007 16:12:40
   
Pagini: 1    
Mergeti la