|
?? CIUDATUL SA
Cont Sters
Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
|
|
BIBLIA HAZLIE
de Leo Taxil
CAPITOLUL AL DOILEA
CADEREA IN PACAT A PRIMILOR OAMENI
Am ajuns acum la o aventura uimitoare care – vai ! - a pus capat fericirii lui Adam si sotiei sale.
"Apoi domnul Dumnezeu a poruncit sa rasara din pamânt tot felul de pomi, frumosi la vedere si buni la mâncare; iar Ă®n mijlocul gradinii erau pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului" (Geneza, II, 9). "Si a poruncit domnul Dumnezeu lui Adam; zicând: «Din toti pomii gradinii vei mânca; Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manĂ®nci, fiindca Ă®n ziua când vei mânca din el vei muri!»" (Geneza, II, 16-17). In primul rând, trebuie sa aratam ca pentru Ă®nvatamĂ®ntul religios exista numeroase manuale, Ă®n care pasajele suparatoare din Biblie sunt trecute sub tacere. Astfel, credinciosilor li se vorbeste, de obicei, numai despre "pomul cunostintei binelui si raului". Vom vedea Ă®ndata de ce clericii nu sufla un cuvânt despre "pomul vietii". Pentru aceasta vom cita versetul 22 din cap. 3, care, de obicei, este omis Ă®n cartile destinate oamenilor creduli. Dar deocamdata sa ne ocupam de fructul care a fost cauza caderii Ă®n pacat a omului. Vom aminti ca Ă®mparatul Iulian Apostatul (361-363), a carui memorie este odioasa popilor, a facut Ă®n legatura cu acest pom minunat câteva observatii. "Credem - scria el - ca Dumnezeu ar fi trebuit, dimpotriva, sa porunceasca omului, creaturii sale, sa manĂ®nce cât mai multe roade din «pomul cunostintei binelui si raului». Din moment ce i-a dat un cap care gândea, era necesar sa-l si Ă®nvete, si era si mai necesar sa-l faca sa cunoasca binele si raul pentru ca sa-si Ă®ndeplineasca Ă®ndatoririle cum se cuvine. Interdictia este absurda si cruda. Este de o suta de ori mai rau decât daca Dumnezeu i-ar fi dat omului un stomac care nu ar fi putut sa primeasca hrana". O alta concluzie care se impune este ca Dumnezeu a avut, pare-se, un gând ascuns si, de fapt, s-a bucurat de caderea omului Ă®n pacat. In general, Adam ar fi fost Ă®ndreptatit sa-i spuna:
- Scumpul meu tatic, Dumnezeu! Daca nu ma-nsel, binele reprezinta ceea ce este frumos din punct de vedere moral, ceea ce-ti place; iar raul, dimpotriva, ceea ce este urât, ceea ce nu-ti place. Am sau n-am dreptate ?
- Ai perfecta dreptate, feciorasule, i-ar fi raspuns "creatorul".
- In acest caz - ar fi putut continua Adam - da-mi posibilitatea sa aflu ce este raul, ca sa-l pot evita. Caci ce cauta pomul acesta aici daca n-am voie sa ma ating de el ?
Dar, în locul lui Dumnezeu, raspunsul îl dau cei care-i invoca numele.
- Dumnezeu - spun ei - l-a pus la încercare pe omul abia nascut. El voia sa vada daca Adam i se va supune atunci când îi va cere sa renunte la un lucru neînsemnat.
Dar si aceasta afirmatie poate fi combatuta cu usurinta. Potrivit speculatiilor teologice, Dumnezeu este atotstiutor: el cunoaste si viitorul. Prin urmare, el ar fi trebuit sa prevada ce se va întâmpla. Si cum nimic nu se face fara voia lui, înseamna ca Dumnezeu personal a vrut ca oamenii zamisliti de el sa cada în pacat; în aceasta privinta nu poate exista nici o îndoiala.
In cele ce urmeaza, Ă®ntreaga poveste se Ă®ntoarce Ă®ntr-adevar Ă®mpotriva lui Dumnezeu. Iata ce spune cartea "Geneza": "Ci sarpele era cel mai viclean dintre toate fiarele câmpului pe care le facuse domnul Dumnezeu. Si el a zis catre femeie: «Adevarat este ca a spus Dumnezeu sa nu mâncati din toti pomii gradinii ?». Si a raspuns femeia sarpelui: «Din roadele pomilor gradinii avem voie sa mâncam, dar din rodul pomului care este Ă®n mijlocul gradinii a spus Dumnezeu: "Sa nu mâncati din el, nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti !"». Atunci sarpele zise catre femeie: «Nu veti muri de loc ! Dar Dumnezeu stie ca, Ă®n ziua când veti mânca din el, deschide-se-vor ochii vostri si veti fi ca dumnezeii, cunoscând binele si raul». Si femeia, vazĂ®nd ca rodul pomului este bun de mâncare si ispititor la vedere si de dorit, ca unul care da Ă®ntelepciune, a luat din roadele lui si a mâncat si a dat si barbatului ei care era cu ea, si a mâncat si el" (Geneza, III, 1-6). In toata aceasta istorisire este uimitor, Ă®n primul rând, ca discutia "sarpelui" cu femeia, Ă®nsusi faptul ca "sarpele" vorbea Ă®n limba primilor oameni, nu este prezentat de autor ca ceva supranatural, miraculos, nici macar ca o alegorie. Cartea "Geneza" Ă®l prezinta pe "sarpe" tocmai ca atare. Aceasta reptila, plina de viclenie si ispita, devine seducatorul femeii, exprimĂ®ndu-se cu o usurinta pe care ar invidia-o orice crai care are de gând sa profite de credulitatea unei fetiscane naive.
Sarpele este descris în mod atât de natural în Biblie, incât teologii crestini, gasind versiunea neverosimila, au socotit necesar sa corecteze basmul biblic. Dar rectificarile aduse de ei schimba tot ce se spune în cartea "Geneza" în aceasta privinta si se afla în totala contradictie cu Biblia. Potrivit afirmatiilor lor, pe cât de sirete, pe atât de evlavioase, diavolul a fost cel care si-a luat chip de sarpe si a dus-o în ispita pe sotia lui Adam. Iata deci cum au întors lucrurile teologii, iata ce propovaduiesc ei astazi. Aceasta talmacire reprezinta o evidenta falsificare a cartii "Geneza". In primul rând, nici un cuvânt din textul original nu ofera temei pentru o asemenea interpretare. In al doilea rând, între diferitii autori ai cartilor care alcatuiesc Vechiul Testament, numai doi amintesc de diavol: autorul Cartii lui Iov, potrivit caruia diavolul s-a apucat într-o buna zi sa se certe cu Dumnezeu în ceruri, precum si autorul Cartii lui Tobit; acesta vorbeste despre spiritul rau Asmodeu, îndragostit de o oarecare Sara, careia i-a sugrumat rând pe rând sapte barbati. Dar aceste doua carti apar la sfârsitul Bibliei, si nici în ele, nici în alte carti nu se pomeneste nimic despre satana-Lucifer, diavolul pe care popii îl pun sa intervina de fiecare data când vor sa dea un caracter mai picant legendelor religioase si sa mareasca interesul fata de ele. In Biblie nu exista nicaieri nici povestea popeasca despre satana care s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu si a fost învins de arhanghelul Mihail. Cele spuse mai sus, ca de altfel tot ce se refera la diavol, au fost nascocite mult mai târziu, dupa alcatuirea cartilor Vechiului Testament. Pe de alta parte, unii comentatori glumeti, filozofi sceptici, în goana dupa un simbol oarecum usuratic, au transformat vestitul "pom al cunostintei binelui si raului" în mar; ei presupuneau ca întregul episod urmareste sa arate ca madam Adam, care înca nu cunoscuse dragostea, a primit cea dintâi lectie în acest domeniu de la un diavol seducator, transformat ad-hoc în sarpe. Oricât am rîde de aceasta gluma, care de altfel nu este cu nimic mai prejos de alte talmaciri evlavioase, trebuie sa renuntam la ea, ca si la textul falsificat de clerici. Trebuie sa luam Biblia ca atare. In episodul de care ne ocupam aici este vorba tocmai de un sarpe si nu de un diavol. Cât priveste aluziile amoroase atribuite "sarpelui" seducator, ele lipsesc cu desavârsire din textul cartii "Geneza". Este vorba deci de un sarpe sadea. Autorul vede acest animal cu ochii adeptilor diferitelor religii. In antichitate, sarpele era socotit un animal foarte viclean, destept si rautacios. Unele triburi africane se închinau sarpelui. Pe de alta parte, întâmplarea cu "sarpele" vorbitor este foarte raspîndita în literatura orientala: în toate mitologiile care au înflorit în Asia abunda animalele vorbitoare. La caldeeni, de pilda, pestele Oannes îsi scotea în fiecare zi capul din apele Eufratului si ceasuri întregi tinea predici poporului adunat pe mal. Pestele dadea diferite sfaturi si învata poporul sa cînte cîntece si sa cultive pamântul. "Sarpele" din Biblie nu avea de loc nevoie ca sa se cuibareasca în el diavolul. De altfel, el era mult mai putin siret decât încearca sa-l zugraveasca cartea "Geneza". Povestea "sarpelui" se distinge printr-o naivitate neobisnuita si este plina de contradictii. Astfel, în textul original al Bibliei sarpele rosteste cuvintele: "veti fi ca dumnezeii". Expresia, care arata ca este vorba de mai multi dumnezei, nu se intâlneste numai în acest pasaj din cartea "Geneza"; vom vedea mai departe ca pâna si Dumnezeul vechilor evrei, Iahve, în cuvântarile sale, nu se socoteste drept singurul Dumnezeu. Exegetii crestini, pusi în încurcatura de vorbele sarpelui, afirma ca prin cuvântul "dumnezei" reptila i-a avut în vedere pe îngeri. Li s-a obiectat ca sarpele n-avea de unde sa stie de îngeri. Dar, de fapt, din acelasi motiv el n-avea de unde sa stie nici de "dumnezei". Naivitate, contradictii, confuzie - iata prin ce se caracterizeaza Biblia. Nu, sarpele acesta nu este chiar atât de siret. Sfaturile lui sunt foarte incomplete. Un sarpe cu adevarat inteligent ar fi trebuit sa-i spuna femeii: - Manînca din fructul oprit, iar dupa aceea, imediat, manînca din pomul vietii, care nu-ti este de loc oprit. Dar Dumnezeu ? N-a fost oare chiar el cauza initiala a ispitei ? De ce a înzestrat el sarpele cu darul vorbirii ? Fara acest dar, sarpele n-ar fi putut sa se înteleaga niciodata cu femeia. Biblia nu citeaza cuvintele prin care madam Adam l-a convins pe sotul sau sa manînce împreuna cu ea din fructul oprit. Sa încercam sa îndreptam aceasta lipsa. Inchipuiti-va pe prima femeie, a carei curiozitate fusese stârnita de sarpe. Ea se apropie de "pomul cunostintei", aflat în mijlocul gradinii, alaturi de "pomul vietii". Il priveste îndelung si nu fara o oarecare sovaiala.
- Sarpele acesta, care s-a agatat adineauri de mine, nu-i chiar atât de frumos - îsi spune femeia. - Insa, pe cinstea mea, are maniere distinse si un limbaj încântator. Cred ca as putea sa-i urmez sfatul, pentru ca, zau, e destul de stupid sa nu stii nimic. Traim cu Adam ca niste gîste, în timp ce am putea sa fim ca dumnezeii ! Ademenitor fruct ! Nu exista altul mai minunat în toata gradina. Totusi, daca sarpele m-a tras pe sfoara, are sa fie foarte rau. Viata e atât de placuta! Tare as avea pofta sa manînc un mar ! Dar daca, din pricina lacomiei mele, va trebui sa mor ? N-ar fi de loc placut. Ea da mereu târcoale pomului; sarpele, pitit în apropiere, în tufisuri, îi urmareste toate miscarile. - Nu, e cu neputinta sa murim din pricina unui fleac! Dumnezeu-tatal ne pacaleste. La urma urmei, mosneagul are o înfatisare destul de vicleana. Dar sarpele ? Sarpele are un capsor mic si dragalas, o expresie blajina, iar ochii îi scînteieaza de inteligenta. Mosneagului, fireste, îi convine ca noi sa traim asa toata viata, fara sa stim nimic despre minunatele lucruri care reprezinta un privilegiu al dumnezeilor. Prin amenintarile lui a urmarit, probabil, sa ne înspaimînte. Nu vrea sa stim totul. Of, ce ti-e si cu batrânii astia ! Toti sunt la fel ! Nu trebuie sa le dai crezare ! Femeia pune mâna pe o banca din gradina, o trage sub pom, se catara pe ea si rupe un mar (spunem "mar", desi Biblia nu da nici un fel de indicatii în aceasta privinta; dar, la urma urmelor, n-are nici o importanta cum numim fructul). Priveste marul si se linge pe buze. Sarpele vede totul; se salta pe coada înapoia tufisului si joaca un cadril vioi. Madam Adam duce marul la gurita.
- Oare cum s-o fi mâncând fructul asta ? Trebuie curatat sau poate fi mâncat cu coaja ? Oricum, trebuie sa fie tare gustos. Madam Adam mai sovaie putintel.
- A sti totul sau a nu sti nimic ? Aceasta e întrebarea. Când ne jucam de-a v-ati ascunselea cu Adam, e bine ceea ce facem sau e rau ? Ce enigma chinuitoare! Oare oile trebuie tunse sau facem rau dându-le jos lîna ? - Ii vâjâie capul. - Dar obiceiul lui Adam de a se scobi cu degetul în nas este bun sau este rau ? Pe legea mea, ce viata-i aia daca nu stii toate acestea ! Prinzând curaj, musca din mar.
- Vai, vai, vai, ce gustos e ! Ce zemos ! Ah, smecher batrân, ne-ai interzis sa mâncam un lucru atât de bun ! Se lungeste pe banca si musca cu si mai mare pofta din "fructul oprit". Vine Adam, vorbind de unul singur:
- De plictiseala am prins adineauri carasi în Tigru, dar, cum sunt vegetarian, i-am aruncat pe data în Eufrat. Isi vede nevasta.
- Ei, nevasta, ce rontai acolo ?
Madam Adam sare în picioare ca arsa:
- Vai, sa nu ma certi, e un fruct... din pomul... stii, dintr-unul din cei doi pomi din mijlocul gradinii...
- Asta vad eu, fir-ar sa fie ! E tocmai fructul de care ne e interzis sa ne atingem. Da proasta mai esti, femeie ! Ai uitat ce ne-a spus batrânul ?
- Care batrân ? Taticu ? Ala de-si baga nasul în toate ? Ia uite ! Aceasta maimuta batrâna îsi bate joc de noi.
- Ce-ai spus ?
- Ne-a amenintat cu moartea, ti-aduci aminte ?
- Mi-amintesc, fireste, chiar ma furnica pe spinare.
- Ha-ha-ha, prostutule ! Amenintarea lui a fost un simplu siretlic.
- Ce tot îndrugi acolo ? Ti-ai pierdut mintile de-a binelea!
- E un siretlic, te asigur. Afla ca, de când am mâncat din mar, am si ajuns sa stiu o multime de lucruri.
- Stii ce e bine si ce e rau ? Stii ce e voie si ce nu e voie sa faci ? Stii absolut totul, stii cauzele si rosturile fiecarui lucru ?
- Da, încep sa stiu, dragul meu. Stai putintel; uite, stiu câte fire de sare se pun la un ou.
- Nu se poate !
- Stiu de ce cocosii închid ochii când cânta.
- Uluitor! Dar de ce broastele n-au coada stii ?
- Am aflat-o chiar adineauri.
- Ia spune-mi!
- Pentru ca le-ar împiedica sa stea jos.
- M-ai facut praf!
- Mai mult decât atât! Stiu, sunt convinsa, auzi ce-ti spun ? Sunt convinsa ca esti cuminte si ca nu m-ai înselat niciodata.
Adam este de-a dreptul buimacit.
- Mii de draci, ia uite ce învatata e nevasta-mea! Are perfecta dreptate, n-am înselat-o niciodata. Dar daca te-as fi înselat, ar fi fost bine sau rau ?
- Ar fi fost foarte rau, domnule! Foarte rau !
Il trage catre ea pe banca.
- De altfel, dragul meu Adamel, numai de tine depinde ca sa ajungi tot asa de învatat ca mine si tot atât de repede si de ieftin. Musca din mar !
Si-i întinde marul.
- Chiar ca mi-era pofta, scumpa nevestica. Dar la ce ne va folosi sa fim învatati ca niste academicieni daca vom muri chiar astazi ? La urma urmelor, sa stam si sa judecam: sa mori, de pilda, peste vreo mie de ani, asta mai treaca-mearga; dar sa-ti frîngi gîtul astazi, nu, asta ar fi prea stupid !
Doamna Adam ridica din umeri.
- Ai aerul ca nu-ti vine sa crezi, draga mea, dar eu mi-aduc perfect aminte tot ce ne-a spus taticul Dumnezeu. Am discutat personal cu el si te asigur ca a vorbit foarte serios. Ingaduie-mi sa-ti repet întocmai cuvintele lui: "Dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu manînci, findca în ziua când vei mânca din el vei muri!". Dupa cum vezi, e foarte clar. Daca nu tii la pielea ta te priveste. Eu pe a mea o pretuiesc.
- Adame, Adame, ma faci sa râd! Pai ce, eu am murit, ia spune ?
- Nu, esti înca vie, dar nici ziua nu s-a sfârsit, pazeste-te !
- Ah, ce încapatânati sunt barbatii! Poti sa fii mândru, dragul meu: esti încapatînat ca un magar. E de-a dreptul uimitor cât timp îmi trebuie sa te conving ca mosneagul si-a batut joc de noi. Uite, tu adineauri ai pomenit de academicieni.
- Am pomenit, si ce-i cu asta ?
- Pai ei sunt adevarate izvoare de întelepciune, tu ce crezi ?
- Fireste!
- Ei bine, tocmai de aceea academicienii sunt nemuritori.
Acest argument l-a încurcat pe Adam. Sotia lui insista cu spiritul blîndetii, dar perseverent:
- Hai, fa-mi placerea, dragul meu, manînca din mar! Dupa ce ai sa manînci, o sa fim amîndoi ca dumnezeii !
- Ca dumnezeii ?
- Nu mai tot pune întrebari ! Asa a spus sarpele.
Adam se hotarĂ®. Daca si sarpele spune...
- Bine, da-mi marul !
Musca cu lacomie din el. Doua minute se scursera în tacere; se auzea cum zburau mustele. Deodata Adam scoase un strigat: începuse sa cunoasca, sa stie...
- Mii de draci! - exclama el. - Suntem goi ca niste viermi ! Ce rusine !
Femeia batu din palme: - Eu n-am nici macar jartiere, vai, ce necuviincios e !
- Sa ne-mbracam, sa ne-mbracam, sa ne-mbracam cât mai repede...
"Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi si si-au dat seama ca sunt goi si au cusut frunze de smochin si si-au facut pestelci" (Geneza, III, 7).
Retineti ca primul costum omenesc nu era din frunze de vita: meritul de a cultiva vita de vie i-a revenit, potrivit Bibliei, mai târziu patriarhului Noe. Odata îmbracati, sotii s-au privit unul pe altul.
- Nu ne sta chiar asa de rau, observa barbatul.
- Ai dreptate, frunza de smochin îmi vine de minune. Vesmintele acestea sunt cam prafuite, fiindca n-au mai fost scuturate de când Dumnezeu a sadit copacii. Ia o perie, Adame !
Dar bucuria lor n-a tinut mult.
"Si au auzit umbletul domnului Dumnezeu, care se plimba în adierea serii prin gradina, si s-au ascuns Adam si femeia lui, de fata Domnului Dumnezeu, printre pomii gradinii" (Geneza, III, .
Dupa cum vedem înca o data, nu încape nici o îndoiala ca Dumnezeul biblic este o faptura cu trup: el se plimba, discuta ca un om. Cartea "Geneza" îl prezinta pe Dumnezeul sau exact asa cum îl prezinta si legendele pagâne. Intr-adevar, diferite popoare din antichitate îsi închipuiau pe zei ca pe fiinte asemanatoare cu oamenii.
Criticii se întreaba în ce chip i s-a înfatisat Dumnezeu lui Adam si, mai târziu, celor cu care a stat de vorba personal. Clericii afirma ca el a avut chip de om si ca nici nu putea fi altminteri de vreme ce pe om l-a zamislit "dupa chipul si asemanarea sa". Atunci prin ce se deosebeste felul în care vechii evrei si-l închipuiau pe Dumnezeu de felul în care îl vad alte religii, denumite cu dispret pagâne de propovaduitorii crestinismului ? Vechii romani, care au adoptat credinta grecilor, si-i închipuiau de asemenea pe zei cu chip omenesc. Acest lucru ne face sa credem ca nu Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea sa, ci omul si l-a închipuit dupa asemanarea sa pe Dumnezeu. Dar nu vom insista, caci a ajunge la aceasta parere înseamna a-ti asigura un loc în focul Gheenii. Amintim numai observatia spirituala a unui filozof: "Daca pisicile ar avea Dumnezeul lor, ele i-ar atribui obiceiul de a prinde soareci". Amanunte ca aceasta plimbare a lui Dumnezeu prin gradina Edenului demonstreaza evident ca aici nici nu poate fi vorba de o alegorie mistica: întreaga relatare este facuta într-un stil cât se poate de realist.
"Si a strigat domnul Dumnezeu pe Adam si i-a zis: «Unde esti ?»" (Geneza, III, 9). Cumatrul Adam era fĂ®stĂ®cit si avea o mutra jalnica; nici soata nu se simtea la largul ei. Nu stiau unde sa se ascunda. Si apoi cum sa te ascunzi de un ochi "atotvazator". In urma lor, Ă®n sus, pretutindeni, rasuna chemarea domnului, aidoma glasului unui stapân autoritar si aspru, care se pregateste sa pedepseasca pe robul sau neascultator. N-aveau Ă®ncotro. I-a prins, vor trebui sa recunoasca. Cu capetele plecate, Ă®i cer iertare. "Atunci el a raspuns: «Auzit-am pasii tai Ă®n gradina si m-am temut, fiindca sunt gol, si m-am ascuns» (Geneza, III, 10). Iata-i Ă®n fata stapânului, Ă®n fata acestui Dumnezeu care cunoaste viitorul, care a prevazut Ă®ntĂ®mplarea cu sarpele si cu marul si care se supara ca si cum n-ar fi banuit nimic, ca si cum totul s-ar fi petrecut nu din voia lui atotputernica. Cum erau tulburati, Adam si Eva nu s-au gândit la asta. Ei se comporta ca niste copii prinsi cu mĂ®ta-n sac.
- Nu eu am început, ea e de vina, alta data nu mai fac ! Zau ca nu mai fac !
"Si a zis (domnul): «Cine ti-a spus tie ca esti gol ? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit sa nu manĂ®nci ?». Atunci Adam a zis: «Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine, ea mi-a dat din pom si eu am mâncat!»" (Geneza, III, 11-12).
Adam se pricepe sa-i faca reprosuri lui Dumnezeu pentru atotstiinta lui:
- Doar tu, Dumnezeul meu, mi-ai dat femeia. Oare tu nu stiai pe cine-mi dai sa-mi fie tovarasa de viata ?
"Si a Ă®ntrebat-o domnul Dumnezeu pe femeie: «Pentru ce ai facut aceasta ?». Iar femeia a raspuns: «Sarpele m-a amagit si eu am mâncat»" (Geneza, III, 13).
Batrânul va împarti îndata pedepsele. El procedeaza dupa regula: cine a început primul, acela o s-o si pateasca primul. Pazea !
"Zis-a domnul Dumnezeu catre sarpe: «Pentru ca ai facut aceasta, blestemat sa fii tu Ă®ntre toate dobitoacele si Ă®ntre toate fiarele câmpului; pe pântece sa te târasti si pulbere sa manĂ®nci Ă®n toate zilele vietii tale! Dusmanie voi pune Ă®ntre tine si femeie, Ă®ntre semintia ta si semintia ei; aceasta Ă®ti va zdrobi capul, iar tu Ă®i vei Ă®mpunge calcĂ®iul»" (Geneza, III, 14-15).
Pedeapsa data sarpelui dovedeste, fara putinta de tagada, ca teologii spun minciuni gogonate atunci cînd, cu mania lor de a vedea pretutindeni diavolul, sustin ca acesta ar fi dus-o pe femeie în ispita. Daca satana ar fi fost vinovatul, desigur Dumnezeu l-ar fi pedepsit pe el si nu pe sarpe. Or, pedeapsa pentru ducerea în ispita îl loveste numai pe sarpe ca animal, ca "fiara" a câmpului. Ai putea crede ca acest rau-sfetnic a avut cîndva picioare, ca Dumnezeu i-a taiat picioarele si l-a silit sa se târasca. Pedeapsa ar fi cât se poate de nedreapta daca sarpele nu ar fi fost personal complice la fapta. Sa presupunem ca un pungas oarecare se deghizeaza într-o buna dimineata în om obisnuit, sa zicem într-un slujitor al bisericii din localitate, si sub masca lui savârseste cine stie ce escrocherii. Ce se va întîmpla daca va fi prins, demascat si dus în fata judecatii ? Va condamna oare judecata pe slujitorul bisericii ? Bineînteles ca nu. Ea îl va pedepsi pe adevaratul vinovat. Asta-i clar ca lumina zilei. Asadar, teologii ar face bine daca ar renunta la povestea lor cu diavolul seducator al primei femei; aceasta poveste nu rezista criticii. Totusi, daca ei doresc s-o mentina, trebuie sa admita ca Dumnezeu nu a vazut în aceasta afacere uneltirile diavolului, ci numai ale sarpelui, si cu totul pe nedrept l-a lasat pe el, nevinovatul, fara picioare. Daca e adevarat ca oamenii nutresc un simtamînt de repulsie fata de sarpe, daca e adevarat ca, atunci când intâlnesc un sarpe, ei cauta sa-i striveasca capul, iar sarpele încearca "sa le împunga" calcîiul, în schimb un punct al pedepsei ramâne neîndeplinit: serpii nu se hranesc cu pulbere. Nu ne ramâne decât sa presupunem ca Dumnezeu a aplicat aici o "condamnare cu suspendarea pedepsei". E de mirare ca Biblia a uitat sa mentioneze acest lucru. Si înca o întrebare: ce fel de sarpe a jucat rolul de seducator ? Sarpele de casa ? Pitonul ? Sarpele cu ochelari ? Vipera ? Speciile de serpi sunt foarte numeroase! Sa admitem ca pe madam Adam a ispitit-o sarpele de casa; sa admitem chiar ca ar fi just ca pedeapsa data sarpelui de casa sa fie aplicata tuturor urmasilor acestui sarpe si, pe viitor, toti serpii de casa sa ramâna fara picioare pentru a rascumpara vina strabunului lor. Daca însa femeia nu ar fi izbutit sa-l împinga pe barbat la pacatul neascultarii, ar fi fost pedepsita numai ea, nu-i asa ? Dar bietii serpi! A gresit un singur sarpe de casa, si iata ca cecilizul, boa constrictor, sarpele cu clopotei, pitonul, vipera si multe alte specii au ramas fara picioare si se târasc pe pântece, desi nevinovatia lor este evidenta !
"Apoi a zis femeii: «Voi Ă®nmulti foarte suferintele sarcinii tale! Intru dureri vei naste fii; si dorul tau va fi dupa barbatul tau si el te va stapâni»" (Geneza, III, 16).
Toti comentatorii sunt de acord ca aceasta pedeapsa nu se refera numai la doamna Adam, ci la toate femeile pâna la sfârsitul lumii. Fara a mai arata câta nedreptate si nesocotinta e aici din partea domnului, subliniem Ă®n primul rând ca daca prima femeie ar fi izbutit sa reziste la vorbele ademenitoare ale sarpelui, pe cât se pare, ea nu ar fi nascut Ă®n chinuri. Inseamna ca pâna Ă®n ziua aceea ea fusese alcatuita cu totul altfel de cum avea sa fie Ă®n zilele primei nasteri. Prin urmare, Ă®ntr-o singura clipa, adica exact Ă®n momentul când a fost pronuntata sentinta, Dumnezeu a transformat cu totul organismul femeii. Iata, Ă®ntr-adevar, ce Ă®nseamna mâna domnului! Este cazul sa aratam de asemenea ca, Ă®n ciuda atotputerniciei sale, Dumnezeu nu a reusit sa aduca la Ă®ndeplinire pedeapsa pe care el a dat-o Ă®ntregului sex feminin: foarte multe femei nasc fara dureri. In al doilea rând, nenumarate femei nu numai ca nu se supun barbatilor lor, ci chiar Ă®i duc de nas si-i tin sub papuc ! "Iar lui Adam i-a zis: «Pentru ca ai ascultat de Ă®ndemnul femeii tale si ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit: "Sa nu manĂ®nci din el !", blestemat sa fie pamântul din pricina ta! Cu truda sa te hranesti din el Ă®n toate zilele vietii tale! Spini si palamida sa-ti aduca si sa manĂ®nci buruienile câmpului. Intru sudoarea fetei tale sa manĂ®nci pâine, pâna când te vei Ă®ntoarce Ă®n pamânt, caci din el ai fost luat, caci pulbere esti si Ă®n pulbere te vei Ă®ntoarce !»" (Geneza, III, 17-19). Trebuie sa facem aceleasi observatii ca mai sus. Pedeapsa data lui Adam trebuia sa fie extinsa asupra tuturor barbatilor: Ă®n aceasta privinta toti teologii sunt de acord. Cea mai cumplita dintre pedepse este condamnarea la moarte. Ce-i drept, acest Dumnezeu admirabil uitase amenintarea pe care o formulase cu putin timp Ă®n urma, si anume ca cel care va mânca din fructul oprit va muri chiar Ă®n ziua când va savârsi fapta. Dar fiindca Dumnezeu uitase de aceasta amenintare, condamnatii s-au bucurat de o amĂ®nare destul de lunga. Daca e sa dam crezare Bibliei, Adam a trait Ă®nca 930 de ani (Geneza, V, 5). Dar daca Adam n-ar fi mâncat din mar, el n-ar fi murit niciodata, iar noi am fi fost de asemenea nemuritori. Daca Dumnezeu este Ă®ntr-adevar asa cum ni-l Ă®nfatiseaza Biblia, el a procedat bine lasĂ®ndu-l de atunci pe sarpe mut, caci altfel acesta ar fi putut sa dea Ă®n vileag anumite lucruri. Trebuie sa subliniem totusi ca luarea darului vorbirii nu figureaza printre pedepsele date sarpelui.
Vrând-nevrând se mai impune o observatie. Este vorba de pâinea cu un mare adaos de sudoare. Foarte probabil ca în vremurile primitive nu exista pâine si oamenii se hraneau cu ce le cadea în mîna. Dar sa nu cautam nod în papura ! Sa admitem ca Dumnezeu a avut în vedere viitorul civilizat. Evreii, pentru care au fost scrise legendele biblice, mâncau într-adevar pâine atunci când au trecut la o viata sedentara si au început sa se ocupe cu agricultura. Dar clericii sustin ca Biblia nu a fost scrisa numai pentru evrei, ca ea ar fi o lege pentru întreaga lume. Dar oamenii manînca pâine numai în tarile unde cresc cereale. Eschimosii nu cunosc faina. In multe regiuni din India, America, Africa centrala si de Sud, oamenii se hranesc cu fructe si cu animalele vînate. Se va spune poate ca Dumnezeu a folosit cuvântul "pâine" la figurat, subîntelegând orice fel de mâncare. Atunci de ce aceasta pedeapsa nu s-a extins într-adevar asupra tuturor ? Daca oamenii muncii trudesc ca sa-si agoniseasca hrana, daca cei care traiesc din roadele muncii lor trag astfel ponoasele pacatului lui Adam, acest lucru nu este câtusi de putin valabil pentru oamenii bogati, care se desfata cu milioanele mostenite! Dar ce sa mai spunem despre slujitorii religiei ? Eforturile pentru agonisirea hranei nu-i silesc sa stropeasca cu sudoare pâinea cea de toate zilele !
Versetul 18 este foarte rauvoitor fata de spita omeneasca. In afara de pâine, omul este condamnat sa se hraneasca numai cu buruienile câmpului, deopotriva cu animalele. Ce urmeaza sa-i dea lui pamântul ? "Spini si palamida", îl ameninta Biblia. Totusi, Dumnezeu a dat gres. In ciuda poruncii lui mînioase, oamenii mai manînca si altceva în afara de pâine si ierburi. De ce nu trimite Dumnezeu fulgerele sale asupra restaurantelor, care-si îngaduie sa înscrie în meniurile lor mâncaruri cu carne ?
Dar iata ce s-a întîmplat dupa pronuntarea sentintei: "Si a pus Adam femeii sale numele Eva, caci ea a fost mama tuturor celor vii" (Geneza, III, 20).
Acest sot atent nu se Ă®ngrijise pâna acum sa dea un nume sotiei sale; el Ă®i spunea pur si simplu "femeie", asa cum se vede din versetul 23, cap. al II-lea al cartii "Geneza". Acum vom vedea ca Dumnezeu nu a izgonit chiar pe loc pe Adam si pe Eva din raiul pamântesc, Ă®n ciuda parerii raspĂ®ndite Ă®n aceasta privinta. Mai intâi, Dumnezeu, gasind ca vesmintele lor din frunze de smochin sunt prea usoare, s-a facut croitor: "Si a facut domnul Dumnezeu lui Adam si femeii sale vesminte de piele si i-a Ă®mbracat cu ele" (Geneza, III, 21). Pentru confectionarea acestor vesminte au trebuit ucise niste animale cu totul nevinovate; Ă®nseamna deci ca primul abator a fost sfintit si inaugurat de Ă®nsusi Dumnezeu. Cum sa mai pretindem, dupa toate acestea, ca stramosii nostri sa nu fi dorit sa foloseasca drept hrana carnea animalelor atât de repede si pe neasteptate ucise si jupuite ? "La naiba cu regimul vegetarian !", si-au spus ei, probabil, unul altuia. Iar Dumnezeu i-ar fi lasat pâna la urma pe Adam si pe Eva sa traiasca si sa moara Ă®n rai, daca, intâlnindu-i dupa un timp Ă®mbracati, nu si-ar fi adus aminte de vestitul "pom al vietii" din ale carui roade barbatului si femeii nu le venise ideea sa manĂ®nce. "Si a zis domnul Dumnezeu: «Iata, Adam s-a facut ca unul dintre noi, cunoscând binele si raul. Si acum sa nu Ă®ntinda mâna si sa ia si din pomul vietii si sa manĂ®nce si sa traiasca Ă®n veci !»" (Geneza, UI, 22). Asa glasuieste versetul 22, pe care manualele de "istorie sfânta" Ă®l trec cu totul sub tacere. Asadar, e limpede: cei doi gagauti, Adam si Eva, carora roadele "pomului vietii" nu le erau interzise, le-au neglijat Ă®n chipul cel mai prostesc. Dar daca barbatului si femeii le-ar fi venit ideea fericita de a mânca din roadele minunate, Ă®n timp ce Dumnezeu le croia Ă®mbracaminte din piei de animale, ce strasnica pacaleala i-ar mai fi tras asprului lor judecator! Sentinta nu ar mai fi putut fi adusa la Ă®ndeplinire si Dumnezeu s-ar fi dovedit neputincios. Nu-i asa ca-i destul de comica Biblia când o citesti cu atentie ?
Acest Dumnezeu "unic", pe care deodata îl ia gura pe dinainte si vorbeste despre existenta cîtorva dumnezei, fara îndoiala ca bate câmpii. Dar, în afara de aceasta, el, "atotputernicul", îsi recunoaste neputincios incapacitatea de a duce la îndeplinire condamnarea la moarte, pe care tot el o pronuntase. Ia gânditi-va, numai, ce-ar fi putut sa iasa de aici! Putina prezenta de spirit, putina perspicacitate, si Adam si Eva ar fi devenit nemuritori, în ciuda lui Dumnezeu si chiar împotriva vointei lui. Si cum trebuie sa se fi felicitat, în cele din urma, batrânul Dumnezeu, când si-a adus aminte, în sfârsit, de acest blestemat "pom al vietii" ! "Deci l-a scos domnul Dumnezeu din gradina Edenului, ca sa lucreze pamântul din care fusese luat. Si l-a gonit pe Adam si l-a asezat la rasaritul gradinii Edenului. Apoi a pus heruvimi cu sabie de flacara, ca sa pazeasca drumul spre pomul vietii" (Geneza, III, 23-24). E limpede, nu-i asa ? Tocmai funestul "pom al vietii" îl preocupa cel mai mult pe batrânul "Elohim". Adam si Eva nu trebuiau sa se înapoieze în nici un caz acolo. Dar, la urma urmelor, ce idee absurda avusese Dumnezeu sa creeze acest pom ? Intr-adevar, fiind în stare sa cunoasca viitorul, Dumnezeu nu putea, desigur, sa nu stie ca unul dintre stramosii nostri îndepartati va trebui sa cada în pacat si ca va fi nevoit sa-l condamne la moarte pe el si întregul neam omenesc. In aceste conditii, "pomul vietii" nu putea sa constituie pentru Dumnezeu decât o piedica. Nu ar fi fost mai bine pentru el sa nu sadeasca de loc acest pom ? Dar heruvimul cu sabie de flacara, instalat la poarta gradinii Edenului, ce nazbîtie mai e si asta ? Oare Dumnezeu nu putea sa doboare si sa nimiceasca cu un singur cuvânt, cu un singur efort de vointa "pomul vietii", care de aici înainte îsi pierduse orice sens ? Ei bine, lui Dumnezeu nu i-a venit nici aceasta idee !
Se cauta voluntari curajosi! Cine doreste sa se înscrie într-o expeditie pentru cautarea raiului ? De vreme ce Dumnezeu s-a îngrijit de paza portilor Edenului, de vreme ce el a mers pâna acolo incât a luat masuri de aparare atât de primitive împotriva încercarilor omenirii de a pasi pe calea ce duce spre "pomul vietii", înseamna ca raiul pamântesc si acest pom minunat mai exista pe undeva. Daca, cercetînd regiunea Tigrului si a Eufratului, vom vedea un înger cu sabie de flacara stînd de paza la niste porti, vom putea sa exclamam: - Am ajuns! Iata raiul creat de Dumnezeu! De altfel, cine este acest pazitor ? In vechiul text evreiesc al cartii "Geneza" este folosit cuvântul "herub". Acest cuvânt înseamna "bou" si provine de la cuvântul "harab", care înseamna "a ara". Vechii evrei îi imitau în mare masura pe babiloneni - vecinii si, mai târziu, înrobitorii lor - în privinta traditiei, inclusiv a celei religioase. De pilda, ei s-au apucat sa sculpteze boi uriasi, din care au facut ceva asemanator cu sfincsii, animale cu chip de om, pe care le-au asezat în lacasurile lor sfinte. Aceste sculpturi aveau doua fete: una de om, alta de bou, precum si aripi, picioare de om si copite de bou. Teologii crestini au modificat cuvântul "herub" în "heruvim". Heruvimii sunt îngerasi tineri, cu bujori în obraji, care nu au trup si, în genere, nu au nimic în afara de un cap de copil si doua aripioare. In pictura bisericeasca se intâlnesc multi îngerasi dintre acestia. Se prea poate ca îngerul-portar de la intrarea raiului pamântesc sa nu corespunda întru totul imaginii pe care si-au format-o credinciosii naivi despre "heruvimi" si dimpotriva, sa fie un "herub" în vechiul înteles al cuvântului ebraic, cu un cap cu doua fete, dintre care una de bou. Acest amanunt îi va ajuta pe exploratori sa-l recunoasca de la distanta. Sau, daca este un heruvim de tip crestin, fara trup si fara mâini, înseamna ca el tine sabia de flacara în dinti, ceea ce va atrage cu atât mai mult atentia asupra sa. Personal, înclinam mai curând catre un chip de portar cu un cap jumatate omenesc, jumatate bovin. Inainte deci, în cautarea raiului ! Chiar daca nu vom reusi sa patrundem în el, calatoria va fi interesanta ! Vom putea, cel putin, sa dam ocol gradinii si sa trecem raiul pe hartile geografice, care pâna în prezent au aceasta lacuna esentiala.
|
|
, ca nu cumva sa fie trecuta cu vederea ??!! 
Inocenta mea afirmatie/intrebare retorica vizavi de "grenada dubla" o putea fi interpretata ca semn de misoginism ??? 
- nu de alta, dar sint destule "fetitze" 