|
?? Xtremul
Cont Sters
Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
|
|
Uite o ... prima interpretare (sau "non-interpretare"?!  )
Io, sincer va spun, mor de dragul compararii interpretarilor arheologilor/istoricilor -
-chestie care cere o rabdare sisifica, macar pentru citirea lor... dar uneori merita efortul. 
Dan ROMALO, Are "Şarpele Fantastic" tomitan analog istoric?
1. ĂŽn grupul de sculpturi descoperit Ă®n anul 1962 pe locul fostei gări de cale ferată din Constanţa se afla, Ă®mpreună cu alte 23 de sculpturi cu destinaţie de cult, şi statuia "Şarpele Fantastic", aşa denumită de arheologii care, primii, au făcut-o cunoscută lumii [1]. Denumire Ă®ntru totul justificată deoarece Ă®nfăţişarea "şarpelui" este atĂ®t de neaşteptată, atĂ®t de puţin verosimilă (vezi fig. 1), Ă®ncĂ®t cei care Ă®l văd pentru prima oară nu numai că rămĂ®n uimiţi, dar chiar sĂ®nt Ă®ndreptăţiţi să se Ă®ntrebe dacă nu cumva obiectul contemplat este un fals, o foarte rafinată operă modernă?
ĂŽntrebarea se impune atĂ®t de firesc Ă®ncĂ®t şi-au pus-o, din primele clipe de după aducerea sa la lumină, chiar şi descoperitorii tezaurului de sculpturi (cf. [1], p.121), oferind totodată şi un răspuns bazat pe o analiză riguroasă a realităţilor stratigrafice Ă®nregistrate Ă®n timpul săpăturilor. Realităţi care dovedesc, fără dubiu posibil, că "groapa care adăpostea sculpturile fusese săpată Ă®nainte de construirea zidului antic care o taie Ă®ntr-o parte si care datează din secolul V-VI. E sigur deci că statuile au fost Ă®ngropate Ă®n antichitate." (cf. [1], p.121).
Ieşiţi astfel din Ă®ndoielile care ar fi putut plana asupra originii Ă®ntr-adevăr antică a sculpturii, autorii descoperirii mai afirmă: "Ne aflăm Ă®n faţa unui monument unic (subl .aut.) căruia nu i-am găsit pĂ®nă acum nici o analogie apropiată. Imaginea fantastică nu are nici o asemănare." ([1], p. 109).
Este oare figura provenită din anticul Tomis Ă®ntr-adevăr atĂ®t de singulară, atĂ®t de fără analog apropiat?
IntrĂ®nd Ă®n contradicţie cu afirmaţia autorilor descoperirii, cercetătorii de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, care a găzduit dintru Ă®nceput statuia, identifică figura reprezentată Ă®n marmoră cu o imagine a "Şarpelui Glicon", etichetĂ®nd-o ca atare.
Această identificare nu pare chiar fericită deoarece "şarpele" Ă®nfăţişat Ă®n marmoră nu corespunde decĂ®t prea puţin descrierii pe care o dă Lucian din Samosata [5], principala sursă antică de atestare a figurii mitice a lui Glykon. După Lucian, un oarecare Alexandru din Pella (Macedonia) ar fi adus cu el, la Abonatichos (ţărmul pontic al Paphlagoniei), un mare şarpe Ă®mblĂ®nzit, căruia i-ar fi confecţionat – din pĂ®nză de in vopsită – o mască aducĂ®nd a cap de om, falca şi limba fiind mobile şi manevrabile cu ajutorul unor fire din păr de cal Ă®n aşa fel Ă®ncĂ®t să creeze iluzia unor exprimări oraculare. Pe acest şarpe l-ar fi denumit Glykon, prezentĂ®ndu-l drept oracol al lui Asclepios (cf. şi [6]).
Mai larg semnificative decĂ®t informaţiile datorate lui Lucian din Samosata sĂ®nt, poate, reprezentări antice ale Şarpelui Glicon – figurative acestea, nu doar descriptive – care mi-au fost semnalate de Dr. Aurora Peţan. Cele mai pregnante sint Ă®nregistrate pe reversul unui anumit tip monetar emis de anticul Ephes, tip monetar caracterizat nu numai prin inscripţia generică indicĂ®nd apartenenţa la „uniuniunea oraşelor ioniene” (fig. 2), dar mai ales prin imaginea Şarpelui Glykon, numele său fiind Ă®nscris, explicit, sub figură..
ĂŽn plus – şi de o mai extinsă semnificaţie – poate fi amintit un alt tip monetar emis de Ephes. Este acela de largă circulaţie cunoscut sub denumirea de „tetradrachmă cistoforică”, care prezintă, pe avers, vasului ritual („Cista mystica”), din care iese un şarpe şi, pe revers, doi şerpi reprezentaţi cu cozile Ă®preunate, probabilă emblemă hipocratică. (fig. 3).
Fapt semnificativ pentru studiul nostru este menţionarea Ă®n inscripţia de pe avers a numelui Glykon – greu citibil Ă®n imagine dar descifrat ca GLAUKWN, vezi ,,Stumpf, Numismatische Studien zur Chronologie der Römischen Statthalter in Kleinasien, 5, pl. i, 5; Waddington 6979”, apud *** /Ancient Coins.
Tot Dr. Aurora Peţan mi-a semnalat existenţa a două monede originare din regiuni de interdependenţa a culturii geţilor şi a dacilor cu cea balcano-mediteraneană. Interesant la aceste monede este faptul că ele au circulat – poate au fost chiar emise – una Ă®n Moesia Inferior (fig. 4), a doua Ă®n Tracia (fig. 5).
Prima, din timpul domniei lui Filip al II-lea al Macedoniei, are, figurată pe revers, imaginea şarpelui Glykon (cf. Numismatik Lanz MĂĽnchen, Auction 97, May 22nd, 2000. Lot number: 884) [9]. ĂŽn imagine coada lui Glykon se distinge clar, ea fiind una firească de şarpe.
A doua monedă este din vremea lui Antonin Pius – figurat Ă®n bust pe aversul piesei – Ă®n timp ce, pe revers, este reprezentat şarpele Glikon stĂ®nd, Ă®nvolburat, pe un altar. Interesantă este precizarea numismaţiilor care prezintă piesa la licitaţie [10] , că Glykon este reprezentat cu barbă şi cu "coadă de peşte”.
ENKIDU, TAICA !!! ...asta-i de fapt, rezumativ, interpretarea... MEA.
Afirmaţia este extrem de stranie deoarece Ă®n nici o altă referire clasică la şarpele Glykon nu i s-a atribuit acestuia o coadă de peşte.
ĂŽndrăznesc să avansez ipoteza că gravarea matriţei de batere a monedei neĂ®ngăduind – din cauza dimensiunilor reduse – reprezentarea unui smoc pilos la extremitatea cozii, gravorul s-a limitat să sape doar două fire simbolice, Ă®ngăduind astfel confuzia cu coada de peşte.
Ipoteza pare susţinută şi de faptul că şarpele este reprezentat ca stĂ®nd pe un altar şi nu iesind din Cista mystica, aşa cum se Ă®ntĂ®lneşte Ă®n nenumărate alte cazuri.
Aceste considerente Ă®ngăduie sugerarea ipotezei că figura reprezentată pe aversul monedei din fig. 5 ar fi, şi aici, cea a „Şarpelui Fantastic” din regiunea Tomisului pontic.
Important de observat este faptul că, cu excep'ia ultimei reprezentări, şarpele Glykon este figurat cu coadă normală de şarpe. Această constatare – care ar fi putut fi confirmată sau nu de o statuetă antică reprezentĂ®ndu-l pe Glykon (fig. 4), dacă, la statuetă, coada nu ar fi fost ruptă – este semnificativă, deoarece ea stabileşte o diferenţă esenţială Ă®ntre figurările lui Glykon şi cea a Şarpelui Fantastic tomitan.
O analiză de structură a "şarpelui" tomitan sugerează că el este caracterizabil prin următoarele elemente definitorii: a) corp de şarpe puternic cu solzi mari, hibridizat anterior prin b) cap de mamifer – aparent de oaie, dar cu plete lungi, pornite din creştet, care lasă să se vadă clar urechi anomale – şi, la extremitatea cealaltă, cea a cozii, cu c) un smoc bogat din fire de păr (fig.l, pe postament) – coadă de leu sugerează autorii studiului citat, coadă de bovideu bănuiesc eu Ă®n dorinţa de a menţine ipotezele Ă®n cadrul antic local.
Compararea acestor trăsături cu cele descrise de Lucian şi cu cele de pe vestigiile din Ephes, semnalate mai sus, dovedeşte că statuia din Tomis şi şarpele Glykon sĂ®nt două figurări antice disjuncte, eventual chiar independente.
2. TrecĂ®nd la căutarea unor figurări antice analoage Şarpelui Fantastic, se constată că un analog evident al său se regăseşte Ă®n foarte particularul „stindard geto-dac”. Cunoscut din timpul celor două războaie daco-romane, cĂ®nd era purtat Ă®n vĂ®rf de băţ Ă®n timpul luptelor, este reprezentat Ă®n multe scene de pe Columna lui Traian, reproduse, Ă®n intenţie de mai uşoară accesibilitate pe vremea cĂ®nd nu existau reproduceri la sol, Ă®n planşele 21, 23, 41, 55, 57 şi 92 din studiul lui Cichorius [2]. Aceste imagini arată că elementele definitorii ale stindardului sĂ®nt: cap de lup sau de cĂ®ine, cu botul căscat, cu urechile ciulite, cu corpul confecţionat din chiar pielea animalului jupuit, strĂ®nsă – prin cĂ®teva ochiuri textile – Ă®n formă de fuior cu blana spre exterior, Ă®n aşa fel Ă®ncĂ®t să confere ansamblului o formă alungită de corp de şarpe cu coada Ă®mblănită.
Asemănarea dintre stindardul dac şi statuia descoperită la Tomis nu poate fi trecută cu vederea. Ea capătă un sens mai adĂ®nc dacă se ia Ă®n seamă că ambele sĂ®nt figuri emblematice cu cert caracter de cult. Astfel, stindardul geto-dac a fost considerat de Vasile Pârvan ca fiind "singura reprezentare plastică cu caracter religios Ă®n LaTheneul getic", el Ă®ntruchipĂ®nd "fără Ă®ndoială o idee religioasă" (citat din [7], p.350), o părere exprimată şi de S.Sanie (cf. [8], p.118).
ĂŽn acelaşi fel, anume ca avĂ®nd un cert caracter sacru, este considerată şi statuia şarpelui tomitan de către primii arheologi care au studiat-o. Acest caracter este neĂ®ndoielnic ca urmare a faptului că ea a fost Ă®ngropată Ă®mpreună cu alte 22 obiecte figurative de cult şi cu un altar prevăzut cu adĂ®ncitură pentru libaţii, semn cert de destinaţie rituală (cf. [1], p.l22).
Cunoscute fiind cele amintite mai sus, nu pare implauzibilă ipoteza că "Şarpele Fantastic" ar fi fost, Ă®n antichitatea geto-dacă, Ă®ntruchiparea unei zeităţi autohtone unice, Ă®nfăţişată Ă®nsă Ă®n două ipostaze distincte: pe de o parte, reprezentarea meticuloasă, proprie vremurilor de pace, realizată cu mijloace de pace – statuie din marmoră, cu cap de ovină, animal eminamente paşnic – zeitate poate specifică unei anumite uniuni tribale, iar, pe de alta, reprezentarea emblematică a aceleiaşi zeităţi.Ă®n varianta ei de război – cap de animal de pradă, Ă®n esenţă lup – Ă®nchegată din materiale oriunde şi oricĂ®nd la Ă®ndemĂ®nă; variantă capabile să reziste vicisitudinilor vieţii militare, şi, Ă®n plus, alcătuită Ă®ntr-o formă utilizabilă Ă®n luptă.
3. Există Ă®nsă şi alte reprezentări cu caractere specifice de "şarpe fantastic", reprezentări rămase necunoscute deoarece obiectele pe care se află Ă®nregistrate nu au fost, din cĂ®te se ştie, nici studiate, nici publicate şi nici măcar semnalate Ă®naintea anului 2000. Afirmaţia se referă la patru figuri, foarte asemănătoare Ă®ntre ele, Ă®nregistrate pe trei plăci din plumb (fig. 7, 8, 8b, 9), şi pe reversul unei medalii din aliaj de cupru (fig. 10). Plăcile se aflau, Ă®n anii 1940-46, la Muzeul Naţional de Arheologic din Bucureşti, iar medalia aparţinea familiei sculptorului Ion Lucian Murnu.
Semnificativ este faptul că atĂ®t pe plăci, cĂ®t şi pe reversul medaliei, se disting – asociate cu figura emblematică a unui cap de bovideu privit din faţă – figurările unui "şarpe fantastic" Ă®nfăţişat cu toate cele trei atribute specifice menţionate anterior. Acest fapt, dacă vrem să ţinem seama de el, introduce Ă®n discuţie probleme conexe foarte delicate Ă®ntre care cea a originii plăcilor şi a medaliei este esenţială.
SĂ®nt acestea obiecte antice originale, meritĂ®nd să fie luate Ă®n seamă, sau nu?
Puţinii specialişti care au ştiut de existenţa plăcilor au considerat acest tip de obiecte ca documente incerte. Singura referiră scrisă care ia Ă®n seamă doar una dintre plăcile de acest tip se reduce la concluzia facilă că ne aflăm Ă®n faţa unei certe plăsmuiri din secolul trecut (cf, [4], p.93).
Adoptarea unui astfel de punct de vedere obligă Ă®nsă pe cercetătorul care aşa s-ar situa şi care, totodată, ar vrea să se menţină obiectiv şi Ă®ntr-un mod de argumentare riguros ştiinţifică, să ofere o explicaţie pentru următorul fapt tulburător: cum ar fi putut un plăsmuitor modern să reconstituie fidel, doar prin simplă imaginaţie (deoarece nu putea cunoaşte figura şarpelui tomitan, original antic necunoscut Ă®nainte de 1962) o figură atĂ®t de nefirească cum este Şarpele Fantastic?
Că presupunerea regăsirii prin simplă imaginare, adică fără model de inspiraţie, a unei figuri atĂ®t de stranii ca cea a Şarpelui Fantastic este foarte amplu hazardată reiese din următoarea argumentare: Ă®nchipuind că presupusul plăsmuitor modern, Ă®n intenţia imaginării unei zeităţi cu specific geto-dac, ar fi decis ca ea să fie o tripl-combinare – o alegere nu tocmai probabilă deoarece prea puţine exemple clasice sint astfel structurate. el ar fi trebuit să aleagă un număr de fiinţe de la care să preia părţile componente ale ansamblului hibrid pe care intenţiona să-l alcătuiască. ĂŽn ipoteza Ă®n care el, din ansmblul de fiinţe răspĂ®ndite Ă®n antichitate pe teritoriul nostr istoric, ar fi ales, ca să le combine Ă®n mod aleator – i.e. fără model prealabil – fiinţele: bărbat, femeie, oaie, berbec, capră, cĂ®ine, pisică, bovină, cal, urs, lup, mistreţ, cerb, corb sau vultur, peşte, şarpe, totalizează, Ă®n limitarea aleasă ca exemplu, 16 feluri de fiinţe.
ĂŽn absenţa unui model preexistent cunoscut, imaginarea unei duble hibridizri de tip Şarpele Fantastic presupune, Ă®n primă etapă, selectarea arbitrară a trei fiinţe din lotul de 16 amintit mai sus, urmată de o a doua selecţie, tot arbitrară şi ea, a trei părţi constitutive – i.e. cap, trup, coadă – din cele trei fiinţe selecţionate Ă®n prima etapă. Rezultă că din cele 16 fiinţe menţionate mai sus se pot alcătui un număr de ordinul a 16x15x9 = 2160 (9 Ă®n loc de 14 deoarece omul nu are coadă şi că la perechiile oaie/berbec, cĂ®ine/pisică, capră/cerb, vultur/corb ele sĂ®nt greu diferenţiabile), grupuri distincte de cĂ®te trei fiinţe, din care, prin 6 permutări posibile de părţi ale trupului, se pot alcătui un număr de 6x2160 = 12960 hibrizi distincţi care, evident, nu vor fi neapărat şarpe la trup, deoarece nu s-a impus prin ipoteză această restricţie. Dacă ipoteticul plăsmuitor şi-ar fi impus să creeze un şarpe imaginar, probabilitatea ca, Ă®n condiţiile alegerilor specificate mai sus, el să cadă, din Ă®ntĂ®mplare, pe configuraţia şarpelui tomitan ar fi fost de 1/15x14x6=1/1260.
Oare asta reprezintă o susţinere mai convingătoare a ipotezei plăsmuirii?
Rezultă deci că, oricum, probabilitatea de a regăsi, Ă®n mod Ă®ntâmplător, aceeaşi hibridizare ca cea din antichitate, este minimală.
O concluzie firească la analiza mai sus desfăşurată poate fi următoarea: oricine decide să pună Ă®n dubiu originalitatea figurărilor şi, prin consecinţă, şi a Ă®nscrisurilor de pe ansamblul plăcilor de plumb de tipul amint, trebuie să potă oferi o explicaţie plauzibilă pentru presupusul fenomen de imaginare „din senin” a figurii „Şarpele Fantastic”. Sau, altfel spus: numai atunci cĂ®nd cineva este/ar fi, Ă®n stare să prezinte un răspuns convingător la problema imaginării fără model prealabil a Şarpelui Fantastic – şi nu e singura problemă cerĂ®nd răspuns, mai sĂ®nt măcar două tot atĂ®t de pregnante – numai atunci acel cineva ar fi Ă®ndreptăţit să susţină ipoteza falsului sau al plăsmuirii plăcilor.
Ultima modificare facuta de Xtremul (05-08-2008 10:35:10)
|
|
) drept PROASTA ??? 
(Kennedy Space Center)