titmouse
Femeie
Am mereu ceva de spus
Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
|
|
(Continuare)
Deceptia individualitatilor care spera e intotdeauna mai imbucuratoare decat a celorlalte . De aceea cel mai nefericit trebuie cautat intre individualitatile nefericite ale amintirii.
Dar sa mergem mai departe , sa ne imaginam o combinatie a celor doua tipuri de nefericiti pe care le-am descris : individualitatea nefericita care spera si individualitatea nefericita care-si aminteste . Modul de a le combina nu poate fi decat unul : ceea ce impiedica individul sa devina prezent in speranta sa e amintirea ; ceea ce-l impiedica sa devina prezent in amintire e speranta . Asadar , lasa ceea ce spera in urma lui si ceea ce-si aminteste , inaintea lui . Viata sa nu e retrospectiva dar e orientata inapoi in doua directii . isi va observa curand nefericirea , chiar daca nu va intelege in ce consta ea de fapt . Pentru ca el sa aiba insa intr-adevar ocazia de a simti aceasta nefericire , survine aici intelegerea gresita care-si bate joc de el straniu si clipa de clipa . In viata de zi cu zi are parte de cinstea de a fi considerat in toate mintile si totusi stie ca , daca ar vrea sa explice cuiva cum stau de fapt lucrurile cu el , va fi declarat nebun. Intr-o astfel de situatie iti vine sa innebunesti , dar el nu innebuneste si tocmai asta e nefericirea lui . Nefericirea e ca a venit prea devreme pe lume si de aceea soseste mereu prea tarziu . E mereu foarte aproape de tinta si totodata departe de ea . Viata lui nu cunoaste liniste si nu are continut , el nu isi este prezent in clipa de fata , nici in viitor pentru ca a trait deja ceea ce va sa vina , nici in trecut pentru ca trecutul inca nu a sosit . Singur , abandonat in lumea larga , n-are nici o contemporaneitate de care sa se lege , nici trecut de care sa-i fie dor , pentru ca trecutul sau inca n-a venit , nici viitor la care sa spere , fiindca viitorul sau deja a trecut .Singur fiind , are in fata sa lumea ca pe un "tu" cu care se afla-n conflict ; pentru ca tot restul lumii e pentru el o singura persoana , iar aceasta persoana , acest prieten de nedespartit si totodata inoportun e intelegerea gresita .
Nu poate deveni batran pentru ca n-a fost niciodata tanar ; nu poate ramane tanar pentru ca a imbatranit deja ; intr-un anumit sens , nu poate sa moara pentru ca n-a trait ; intr-un alt sens , nu poate trai pentru ca e deja mort ; nu poate iubi pentru ca iubirea e intotdeauna la modul prezent iar el nu are nici timp prezent , nici viitor , nici trecut si totusi e o fire plina de simpatie , urand lumea doar din cauza ca o iubeste . Nu are pasiune , dar nu pentru ca i-ar lipsi ci pentru ca are in aceeasi clipa pasiunea opusa , nu are timp pentru ceva anume , dar nu pentru ca timpul sau ar fi ocupat de altceva , ci pentru ca nu are timp deloc ; e neputincios nu pentru ca duce lipsa de putere , ci pentru ca propria sa forta il face neputincios .
Dar in curand inima noastra va deveni destul de intarita iar urechea ne va fi mai putin accesibila ,daca nu chiar inchisa . Am auzit glasul ponderat al reflectiei , sa ascultam acum si elocinta pasiunii , concentrata , viguroasa , cum e orice pasiune . Iata o tanara ! Se plange ca iubitul i-a devenit necredincios . La asa ceva nu putem reflecta aici ; dar ea l-a iubit numai pe el in lumea intreaga , l-a iubit din tot sufletul din toata inima si cu tot cugetul . Si ce ? Totusi , poate sa-si aminteasca si sa se intristeze .
Dar cine-i fiinta care a aparut acum din trecut ? E oare aceasta fiinta reala sau doar o imagine ? E o fiinta vie care moare sau o moarta care traieste ? E Niobe . Ea a pierdut totul deodata ; i-a pierdut pe toti cei carora le-a data viata , a pierdut chiar si ceea ce-i dadea ei viata ! Priviti in sus la ea , dragi alesi , caci se afla ceva mai sus decat lumea , ca o stela pe un tumul funerar . Dar nu asteapta nici o speranta , n-o misca nici un viitor , n-o ispiteste nici o perspectiva , n-o nelinisteste nici o speranta - e impietrita fara speranta in amintire ; a fost nefericita o clipa , devenind fericita in aceeasi clipa si nimeni nu-i poate lua fericirea ; lumea se schimba dar ea nu cunoaste schimbare , timpul vine dar pentru ea viitor nu exista .
Dar iata ce adunare frumoasa ! O generatie ii intinde mana celeilalte ! S-au strans laolalta pentru binecuvantare , pentru concordie fidela , pentru a dansa cu veselie ? E neamul blestemat al lui Oedip , iar lovitura destinului se transmite zdrobind si ultimul vlastar - pe Antigona . A intors spatele sperantei si a schimbat inconstanta acesteia pe credinta amintirii . Fii , asadar , fericita , draga Antigona ! Iti dorim o viata lunga , plina de sens ca un oftat adanc . Sa nu-ti rapeasca uitarea nimic ! Fie ca amaraciunea zilnica a tristetii sa-ti fie daruita din plin !
Iata si un personaj plin de forta ; dar nu e singur , are , asadar , prieteni . Cum de vine aici ? E patriarhul tristetii , Iov , cu prietenii sai . A pierdut totul , dar nu dintr-o lovitura , pentru ca Domnul a luat , Domnul a luat , Domnul a luat . Prietenii sai l-au invatat sa simta amaraciunea pierderii pentru ca Domnul a dat , Domnul a dat , Domnul a dat , si , in plus , i-a dat si o sotie neintelegatoare . A pierdut tot ; ceea ce i-a ramas se afla in afara interesului nostru . I se cuvine cinstire , iubiti alesi , pentru parul sau carunt si nefericirea sa . A pierdut tot dar stapanise tot .
Iata un alt personaj care vine la adunare . Parul i-e carunt , capul plecat , chipul vestejit iar sufletul impovarat de griji . E tatal fiului pierdut . Asemenea lui Iov , a pierdut tot ce avea mai drag pe lume , dar nu Domnul i-a luat aceasta , ci diavolul ; n-a pierdut , dar pierde ; nu i-a fost luat , dar ii piere . Nu sta acasa langa vatra , imbracat intr-un sac manjit cu cenusa , a plecat de acasa , a parasit totul pentru a-l cauta pe cel pierdut ; incearca sa-l apuce dar bratul sau nu-l ajunge , striga dupa el dar vocea nu-l prinde din urma . Dar el spera , desi printre lacrimi , il vede , desi prin ceata , il ajunge din urma , chiar daca abia in moarte . Speranta il imbatraneste , nimic nu-l mai leaga de lume in afara sperantei pentru care traieste . Piciorul i-e ostenit , ochiul innegurat , trupul sau cauta odihna , speranta sa traieste. Parul i-e alb , trupul sleit , piciorul ii tremura , inima i se frange , dar speranta sa traieste . Ridicati-l de jos , iubiti alesi , a fost un nefericit !
Dar cine e palidul personaj , lipsit de puteri ca umbra unui mort , care apare ?
Numele sau a fost UITAT, multe secole au trecut de atunci. A fost un tanar entuziast . A cautat martiriul . In gand , se si vedea pironit pe cruce , vedea deschizandu-se cerul ; dar realitatea a fost prea grea pentru el , entuziasmul sau a disparut , l-a renegat pe Domnul si s-a renegat pe sine insuri . A vrut sa poarte in spate o lume dar s-a frant ridicand-o . Sufletul sau a fost rupt , spiritul sau a devenit sfaramicios . Fericiti-l , iubiti alesi , afost nefericit ! Si totusi , a fost fericit , a devenit ceea ce dorise sa devina , si anume un martir , chiar daca martiriul sau n-a fost cel pe care-l dorise - cel de a fi pironit pe cruce sau aruncat fiarelor salbatice - ci martiriul de a arde de viu , mistuit la foc mic .
Iata si o tanara ingandurata ! Iubitul i-a devenit necredincios - la asa ceva nu se poate reflecta . Copilo , priveste chipurile grave ale adunarii , toti au auzit nenorociri mult mai cumplite , vrem mai mult ! "Da , dar l-am iubit numai pe el in lumea intreaga , l-am iubit din tot sufletul , din toata inima , cu tot gandul" . Copilo , asa ceva am mai auzit o data inainte , nu ne istovi nerabdarea , doar poti sa-ti amintesti si sa te intristezi ! . "Nu , nu pot sa ma intristez , poate ca nu mi-a fost necredinios , poate ca nici n-a fost un inselator !" Ce spui ? Cum ? Nu poti sa te intristezi ? Vino mai aproape , aleasa intre fete , iarta-l pe severul cenzor ca a vrut sa te respinga o clipa - nu poti sa te intristezi ...dar atunci poti macar sa speri !
"NU , NU POT SA SPER , PENTRU CA EL A RAMAS UN MISTER !" .
Te inteleg , fata mea , te afli sus pe scara nefericirii . Priviti-o , iubiti alesi , pluteste aproape de culmea acesteia ... dar mai stiu o solutie : sa te scindezi , sperand ziua si intristandu-te noaptea...sau sa te intristezi ziua si sa speri noaptea . Fii mandra ; nu trebuie sa fii niciodata mandra de fericire dar poti fi de nefericire . Cu siguranta nu esti cea mai nefericita , dar nu credeti , iubiti alesi , ca ar trebui sa-i acordam un onorabil "locul doi" ?Nu-i putem da mormantul , dar ii putem oferi locul din imediata apropiere .
Pentru ca iata-l , in sfarsit , pe trimisul din imparatia suspinelor , pe tanarul ales de suferinte , pe apostolul tristetii , pe prietenul tacut al durerii , pe iubitorul nefericit al amintirii , care e tulburat atunci cand isi aminteste de lumina sperantei si dezamagit , in speranta sa , de umbrele amintirii . Capul i-e greu , genunchii ii tremura si totusi el nu se sprijina decat pe sine . E slabit si totusi atat de plin de putere , ochiul sau nu pare sa fi varsat ci sa fi sorbit multe lacrimi si totusi in el luceste un foc care ar putea mistui intreaga lume dar nici macar o farama din tristetea propriului sau piept ; e adus de spate si totusi tineretea sa ii prezice o viata lunga ; zambeste cand vede lumea care-l intelege gresit .
Ridicati-va , iubiti alesi , plecati-va , martori ai tristetii , in acest ceas solemn !
Te salut , mare necunoscut , al carui nume nici macar nu-l stiu , te salut cu titlu de glorie : CEL MAI NEFERICIT ! Fii salutat , aici , in casa ta , de tagma nefericitilor , fii salutat la intrarea locuintei mici si umile , care e insa mai mandra decat toate palatele lumii .
Iata , piatra a fost data la o parte , umbra mormantului te asteapta cu placuta-i racoare . dar ...poate ca inca nu a venit timpul , poate mai ai cale lunga ; promite-mi insa ca ne vom aduna des aici pentru a-ti invidia fericirea . Primeste urarea noastra , o urare de bine : fie ca nimeni sa nu te inteleaga , dar toti sa te invidieze ; fie ca nici un prieten sa nu tina la tine , nici o fata sa nu te iubeasca , nici o simpatie tainica sa nu presimta durerea ta singuratica ; fie ca nici un ochi sa nu patrunda indepartata ta tristete ; fie ca nici o ureche sa nu-ti descopere oftatul singuratic ! Sau , daca sufletul tau mandru refuza o astfel de urare compatimitoare , atunci fie ca fetele sa te iubeasca , fie ca femeile insarcinate sa alerge la tine in angoasa lor , fie ca mamele sa-si puna sperantele in tine , fie ca muribunzii sa-si caute consolarea la tine , fie ca tinerii sa te urmeze , fie ca barbatii sa se bizuie pe tine , fie ca batranii sa intinda mana dupa tine ca dupa toiag - fie ca lumea intreaga sa creada ca tu esti cel in stare sa o faca fericita .
Ramai , asadar , cu bine , tu , cel mai nefericit ! Dar ce spun eu ? Nu "cel mai nefericit" ar trebui sa spun , ci "cel mai fericit" , pentru ca acesta e tocmai un dar al fericirii pe care nimeni nu poate sa si-l faca singur . Iata , cuvintele se sfarma , gandul se tulbura : cine e oare cel mai fericit daca nu cel mai nefericit , si cine e cel mai nefericit daca nu cel mai fericit , si ce e viata altceva decat sminteala , ce e altceva credinta daca nu nebunie si speranta altceva decat termen de gratie si iubirea altceva decat otet pe rana ?
A disparut ; ne aflam iara langa mormantul gol .
Sa-i dorim , asadar , pace , odihna si vindecare si toata fericirea cu putinta si o moarte curanda si o uitare vesnica si nici o amintire despre el , ca nici macar amintirea lui sa nu-l faca pe un altul nefericit .
Ridicati-va , iubiti alesi , noaptea a trecut , ziua isi incepe iar truda neobosita .
Niciodata , pare-se , nu se va satura sa se repete mereu si mereu .
"SAU-SAU" - Soren Kierkegaard
ps. In catedrala Worcester exista un mormant purtand
inscriptia latina "Miserrimus" - "Cel mai nefericit"
Intr-o notatie din 1840 , Kierkegaard comenta : " S-ar parea ca in Anglia exista un mormant pe care e scris doar acest cuvant in latina :"cel mai nefericit".
Mi-as putea inchipui despre cel ce citeste asta ca va crede ca nu e nimeni ingropat acolo si ca mormantul i-a fost menit" .
Ultima modificare facuta de titmouse (02-10-2008 14:39:02)
|
|
