Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu snteti conectat.
Forum / Pagini Personale / Poezie fara gust de conserva    
Autor
Mesaje Pagini: 1 ... 5 6 7 8 9 10 11 ... 14
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
De remarcat comentariul amicului P.Pan :

In multimea creatiilor blegos-patetice, rod al scremerii unor distinse licentiate cu inalte studii cofetaro-patiseriste, parol ca esti de apreciat, cumetre !

  ..... asta-mi place la Pan ...este CONSECVENT !.....le-o tragea la lesinatele astea telenoveliste shi atunci shi acum ! hihihi


01-07-2008 22:25:02
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
:D:D hihihi... si fiindca vaz ca ai intr-adevar memorie, nu gluma, cumetre SA !!! ;)

01-07-2008 22:28:59
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Doasare bre, nu memorie .....nu tzi-am spus ca-s Xtrem de ordonat ? :D:D:D
Xtremul a scris:

:D:D hihihi... si fiindca vaz ca ai intr-adevar memorie, nu gluma, cumetre SA !!! ;)


01-07-2008 23:05:24
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
The last fuck

Colectia: Poezii de Dragoste

să te fut că tare proastă mai eşti
să te fut din picioare lângă chiuvetă
fără să te iubesc
doar ca să îmi satisfac o nevoie organică
fără să mă opresc din trăit

să te fut ca şi cum ai fi o altă femeie
orice femeie pe care mi-o doresc
să te fut ca un pornostar
ce linşează chiloţii umezi
ai femeilor din autobuze
grăbite să apuce ultimul episod
din esmeralda

să te fut prost ca un soldat
punându-ţi fusta pe cap
să nu îţi aud icnetul
sau plânsul
mi-e tot una
să mă scurg seminal în tine
ca o miere râioasă care face clăbuci
să te speli o săptămână
tremurând de silă

să te fut ca o desprindere de pământ
aşa de parcă aş lăsa în tine lumea asta
cu mizerile ei
cu bărbaţii ei care vor veni să îţi spele
ruşinea asta pe care ţi-o dau cu poftă

să te fut în gol
în pustiul dintre picioare unde nu simţi nimic
nici măcar scârbă
nici măcar un du-te-vi-no lipsit de importanţă
ca atunci când te-ai dezvirginat
la 18 ani cu primul de pe stradă
şi să te gândeşti la momentul ăla
în care
abia plecată de la mine
ţi-ai uitat în tramvai sentimentele
te-ai urcat la loc după ele
şi te-ai întors să plângi lihnită de dragoste
pe umărul meu

să te fut ca pe o imagine a mea în oglindă
suprapusă peste tine
un chip care lipseşte dintr-o fotografie de grup
fiindcă mi-o sugea pe sub masă
să te fut pe uşa care mi-ai lăsat-o deschisă
doi ani după ce eu am plecat după ţigări
cu bileţele în ea
când te duceai la pâine

să te mai fut odată
pentru toate
la un loc

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (01-07-2008 23:39:53)


01-07-2008 23:39:07
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
CATEGORIA POETZI CRETINI :



Pe Chunck il execut din mers
Ia sa-i mai dedic un vers
Mai intai si la-nceput
Tin ca-n gura sa il fut
Si nu-s bulangiu prea mare
iI promit ejaculare
John sta la margine realmente
Cel de langa el este Terente
Nu este nici von Bismarck, Otto
Numele lui e Sugi Motto
I se mai zice Bucinela
Ca asa-l considera Marinela
Stropinela il mai cheama
Cacarot, curul cu zeama
Numele lui e Ciuc
Inca una mica si ma duc
I se zice Chunck, stricatorul
Imnul lui e urmatorul :
"Dimineata cand ma scol
Trag o laba de control
Deschid geamul sa vad roua
S-apoi o trag si pe a doua
Din frigider iau un ardei
Si dau si numarul trei
Si apoi intru si in baie
Sa ma spal si pe la muste
Dupa ce din baie ies
Pe hol eu ca Balo bes
Si dau si numarul 4 apoi cu forte noi
Imi bag bani-n mana inainte si-n apoi
Si pana intru in opinci
Dau gata si numarul cinci"
Mai departe pe Silviu il zaresc
Si continui sa va povestesc
Mi se pare mie sau el mediteaza
Aiurea, figuri ciudate pe caiet isi deseneaza
O raza de soare pe brat il lumineaza
Si muschiul drept brusc i se-ncordeaza
Eu unul stiu ce o sa se-ntample
Dar lu' saracu' Chunck nici nu-i trece prin tample
O sa- dea una direct la oua
Si saracu' n-o sa mai aiba doua
Secunda urmatoare Dobri sare-n sus
Caci o durere-n muste Fero i-a si pus
Si eu imi tin picioarele apropiate
Sa previn astfel de lovituri bine plasate
Langa Gava e un gorun falnic
Ba nu e Danu si casca amarnic
Caci asa de plictisit si tacut
N-a fost el de cand s-a nascut
De indata el se si amuza
Si nici macar nu se scuza
Dascal nu vrei sa ma iei la o tura ?
Sau poate vrei sa ma futi si-n gura
Sa dai in mine pana cand lesin
Sa ma scapi de acest tragic chin
Caci nimeni nu vrea sa ma futa
Nici macar colo la colt pe o suta
Daca da, iti dau 10 tot semestru'
Ce naiba ca n-am pe floare sechestru
Danu : "nu mai vorbi, consumi oxigen
Sau stai ca tu respiri halogen
Si mananci de la gunoi
Incat ti-a crescut un coi
Drept in mijlocul la buca
Ti-am pescuit niste fatze
Parca vad ca ai 3 tzatze
Mutant scrie pe tine, fata
Pestii nu ti-au dat o rata
Dascal nu mai da din dinti
Oare tu bine nu te simti
Ba eu ma simt chiar foarte bine
Nu mai comenta ca ma pish pe tine
Dascal, ridica-te-n picioare
Sa vedem daca te doare
Pentru azi ce-ai avut de invatat ?
Cati centimetri are bani la barbat ?
Ia pofteste si ne-arata
bani ta de indata
Danu-si dete pantalonii jos
Profa se uita ca la un bos
Da, Dascal foarte bine
Dar din pacate pentru tine
Oral trebuia facuta
Ca la BAC asa este ceruta
Ia un patru, treci la loc
Da-te cu capu' de-un bloc
Bolborosind, la loc trecu Danu
Zicand :"Sa vezi ca nu trec anu' "
Din cauza la o tampita
Am eu situatia marlita
Dascal, degeaba esti suparat
Ca eu tie 4 ti-am dat
Usi, fa-n durerea mea
Bagami-as bani-n gura ta
Da, da, da de-abia astept
Al pulii tale eu sunt adept
Du-te fa-n cacat de cioare
De idioata ordinara
[Doamne fereste]
S-ajungi oarba ca Tatulici
Si cheala ca iliescu
Sa-ti creasca rat si shorici
Precum lu' Paunescu
Sa vrei ca Gherman jucarii
Si vin ca Vacaroiu
Si sa fii proasta ca Raducanoiu
Sa faci falci asa de bine
Si sa te manance pielea
Sa-si bage toata tara-n tine
Ce si-a bagat in Stelea
Sa fii nocturna ca Dracula
Caruia sa-I si sugi bani
Sa te loveasca-n cap cu o plasa de rafie
Ia sa-ti dedic ceva de MAFIE
Sa sugi bani asa de spectaculos
Incat sa zica lumea ca rozi os
Sa-ti dea tigara tot cartieru' si in principal Cholo
De unde bani mea sa sti cand nici n-ai fost acolo
Dascal m-ai dezamagit
Te credeam mai instarit
Mai taci in floare matii mai femeie
Ca tocmai imi venise o idee
Despre electron cum se misca
Ma intreb ce vierme-n cur te pisca
Profa zice atunci diperata-n graba
Nu ma lasi macar sa-ti fac o laba?
Dascal, am invatat de toate recunosc
Dar bani ta as vrea sa o cunosc
Sa o sug, sa o-ndragesc
Si pe urma s-o belesc
Anotimpurile frumos se succed
La bani ta vreau sa acced
Du-te fata in padure
Sa culegi pule si mure
bani mea costa parale
Pirtz in gura dumitale
Si nu uita tu despre mine
Cand vreau eu ma pish pe tine
Nu mai sta ca proasta-n dunga
Stiu ca tu ai gura punga
Cand ma uit la tine fata
Imi crapa ochii de indata
Asa ca treci mai departe
C-asa scrie aici-n carte
Asa ca peste Danu a sarit
Si la Piu s-a oprit
Puiu, vrei sa mi-o dai in gura
Cred ca ai o ...barbatie pe masura
Fata, vezi ca ma faci sa vomit
Si vars pe tine bit cu bit
Da-te-n cacat de amida
Cand te vad mi se face stafida
Am auzit ca ti-a tras-o Denis
Ca tzopai din bani-n penis
Puiu, sunt revoltata
Dar tu o ai mai lata
Fata, emani asa multa feminitate
Incat imi pun centura de castitate
Cheia sigur o arunc
Sau poate i-o dau lu' Chunk
Asa ca fata proasto esti o ratata
bani mea n-o s-o cunosti vreodata
Ah, dar cine are nevoie de voi
Cand il am colo pe Coi
Coiculescu sari la interval
Sa-mi tragi un sex anal
Coi nici nu o baga-n seama
Da-o-n mortzii ma-sii de zeama
C-are fata de muista
Si gura de traseista..
..Apropo...X sta ingandurata
Ce sa mai zica de asta data?
Pe Silviu sa-l batjocoreasca
Sau pe Manciu s-o uimeasca
Cu ceea ce a invatat
Caci de pe net ea si-a luat
O gramada de comentarii literare
Planul si-l pune in aplicare
Si cum despre Barbu povestea
Toata lumea de ea radea
Caci pe pantalon avea
Ceva maro, mare belea
"Ce radetzi bah, ce pana mea?"
"Cred ca s-a cacat pe ea..."
..Se auzeau soapte de peste tot
Dar pe ea o durea-n cot
Intr-un moment de pura inspiratie
Mirosundu-si propria transpiratie
Profa dadu o geniala duma :
"X, cu cacarea nu-i de gluma"
Daca sa te caci iti vine
Uita-te bine la mine
Cere-mi voie la toaleta
Poti sa te caci si-n chiuveta
Evident X enervata
Se sterse la cur cu vata
De unde vata ma intreb..
.."Miroase a floare !" zice Roventza
Pe care il coplesise somnolentza
Cu fata rosie X zice :
"Mai bine ma duceam la hora
Caca-m-as in ea de ora"..
.."La propriu !" se aude de undeva din spate
De unde un ritm de muzica se bate :
"-X, X te iubim
CA CA Tine nu gasim..."
Dintr-o banca cade un flacon
Cade impreuna cu un bon
Eliberat in insulele Maldive
Pe flacon scrie : "LAXATIVE"
Dintr-o data Sava tzipa bine
"Asta se caca pe mine"..
.."Cacat la cacat trage",se aude de indata
"Ati facut-o amandoua lata".
Sava scoase telefonul numit Motorola
Si-l suna pe taticu' ce era la o Cola..
..Cu secretara sa cea buna
Cand deodata celularul suna
"Tati, tati, hai sa ma cureti de cacat"
Da ta-su' la telefon : "Ei rahat..
..Si tu acuma,vrei prea multe
Va credeam fete mai culte
N-a fost de ajuns atunci cand
La Straja si Baia de Fier pe rand
M-ai facut de tot rahatul
S-acu vrei sa-ti sterg cacatul ?"
Telefonul i-l inchise in fata
Sava ramase ca o rata
Cu curu'n balta ma refer
Futand-o in gura un jder
Si de ce sa nu o futa
Pisha-m-ash pe ea de pluta
Sava s-a foarte-nfuriat
ca pana-n gat e de cacat
Ba nu m-am inselat
In general e de cacat
.."Cacacioasele!" striga toti in cor
Cele doua s-au rushinat de mor
Eu nu cred ca e rusine
Aceste cuvinte le sunt straine
Sunt nesimtzite, e adevarat
Va jur pe al meu cacat
Desi n-ash avea curaj sa jur
Pe cacatul din al meu cur
Ca pe voi cacatul va iubeste
In gura voastra se beleste
Vorba aia : "tigara cu cacat"
Amandoua suntetzi de rahat
Vorba cantecului :"Da, da e adevarat
Sava si PX-s de cacat"
Amandoua erau smechere la mare
X e dezgustatoare
Sa le fut in gura de sifoane
Ca la mare erau cucoane
Le zic ceva ce le doare
X e dezgustatoare
Bine ca la plaja nu veneau cu noi
Sa-mi sugeti cu paiu' un coi
Daca o vad pe X in costum de baie
Jur de nu fac herpes jos la muste
Sava nu stiu de ce a mai venit la mare
Ca e bronzata din cap pana in picioare
Vreau sa va iubesc in gura pe amandoua
Sa va stropesc pe fata cu a pulii roua
Sa va fut in cur prin gura cu scula
Sa va schimb ADN-ul cu bani
Foaie verde de trifoi
Sava suge la un coi
Foaie verde de hiat
Eu sunt acuma beat [pe bune]
Foaie verde foi de rune
Ca sunt beat pe bune
Sper sa nu zic ceva ireparabil
Acum cat sunt iresponsabil
Sava intr-acu in Mol
Ca s-a dat CU RUgol
Pe fusta are o cuta
Se vede ca-i nefututa
Cere bani dupa fatza
Are curu' ca de ratza
Sa o futetzi bai careva
Poate-asa s-o imbuna
[pauza sa iau aer]
De treaba poate s-o face
La ea-n gura sa se cace
Foaie verde foi de bici
Nu stiu ce scriu aici
Foaie verde foi de nuca
Eu ma cac,X imbuca
Foaie verde de caciula
Sa-mi cadeti cu gura-n bani
Foaie verde trei cojoace
Sa ma lingeti jos la floace
Foaie verde GeSeMeu
Sugeti madularul meu
Foaie verde foi de mate
Sa le dau tigara in rate
Foaie verde foi de romana
Sa avetzi o bani-n mana
[..macar o data-n viata]
Sa o sugetzi, sa o-ndragitzi
Si pe urma sa o belitzi
[cred ca aici ma repet]
Sa ma pish eu pe SAVArina
Nu dau pe ea o bashina
Dar la ora de romana sa revenim
Ca pe manciu "o-ndragim"
Foaie verde foi de bere
In clasa era tacere
Cineva sparse acea tacere mata
Si comenta ceva de-ndata :
"-Sa te vad cum acum iesi din rahat
Cu o carte de credit sterge-te de cacat
Sau cu alea 30 de milioane
Ia mai zi ceva mai Joane"
Se vede ca X era stresata
Ca din nou o facu lata
Cu lacrimi se caca din nou
Mai puternic ca un bou
De respect o umplu din nou pe Sava
Zicand :"Tre' sa ma spal cu AVA..
..Pe la cur ca nu mai tzine
Tre' sa ma spal foarte bine
Chilotzii nu mi-i mai schimb
Mai bine 10 minute ma plimb..
Pana se usca cacatul.."
.."Esti de tot rahatul !" ..
..De undeva de afara se aude de indata
"Ca la balu' bobocilor cand ai fost imbatata"
Cineva din spate spune
Si cre' ca zice pe bune
"Suntetzi de cacat amndoua
Sa sugetzi a pulii roua"
PX are un comportament rebel
Cauta mobilul crimei ca sa dea apel
Are un comportament penal
Face chiar si sex anal
Fii atenta la versul meu
Sa-mi sugi bani ca pe jeleu
Sa o sugi ca pe o mura
si in cur dar si in gura
Nu poti sa mai zici o duma
Caci tu insuti esti o gluma
De ce zici ca iti e dor ?
De organul coPULAtor ?
Sava se ridica ca pasarea maiasta
"Bah eu merg cu SAGEATA ALBASTRA"
Care personalitate acum vorbeste ?
Tzava, sau SAVArina cu gura beleste ?
...emanand bashini de fata de director
"Bah eu cunosc si un rector"
...zice SAVArina de indata
Ce daca aveti "bani lata" ?
Va credeti smecheri cu aste pule
Voi credeti ca noi suntem nule ?"
..."DAAAAAAAAA !" se aude-n cor peste tot
Si cele doua lasara bot
SAVArina, Y, PX, LOLA si Andreea
Au dubla personalitate si-o dezvolta pe-a treia
Sava se freaca-n cur cu o perie
Pentru ca e o muista-n serie
Sa-i faca laba lu' Gigel
Ca e idioata-n paralel
sunteti urate ca Dana Scully
Vi se spune "spaima pulii"
Sunteti cuminti in general
Doar ca va futeti anal
Vorbiti si voi la gesemeu
Cu gura plina de zmecleu
Sava e o aschimodie
Sa nu mai spunem jigodie
Futuva-n gura pe pizde obosite
Aratati ca 2 pule belite
PX s-a apucat de fumat
Sa ma traga de pishat..
..in jos spre pamant
Unde adie un VANT

Pe fata il lumineaza o raza
Si tipu' mai zise o fraza:
"Margarina, sare, unt
Mama,ce bagabond sunt!"
Si uitandu-se peste cacacioase
Ca nu le putem spune frumoase
Dincolo de cele 2 fire de trestie
"-Dascale, un fetish mic, o chestie?"
Pe fata il mai lumineaza o raza
Si tipu' mai zise o fraza:
"Margarina, sare, unt
Mama,ce bagabond sunt!"
Cum spuneam, cine e nu stiu
Poate ca e vreun diliu
Dar, lasandu-le pe cele doua
Sa suga a pulii roua
Carstoc lu' Manciu ii spune:
"Manciu esti o catastrofa
Hai sa iti recit o strofa :"
Toata lumea la Sto e atenta
Numai SAVArina e latenta
"-Zii mai odata !" zic toti in cor
Ca de o poezie ne era dor
Manciu suge bani-n sa
Poezia incepe asa :
"Margarina, sare, unt
Mama ce bagabond sunt !"
Am glumit incepe asa :
[Manciu tot o suge-n sa]
..."de la cal de bunaseama
Suge-a curului zeama"
Zice unul din cei 27
Intrerupand ale lui Sto soapte
Trecand peste aceste fapte
Sto continua cu niste soapte :

"A fost odata ca-n povesti
Si n-a avut nici Bula
Din rude mari imparatesti
O preamarita bani

Si era unica in tara
Multi ziceau ca e shustoasa
Si cica mare cat o bara
Unele zic ca era gustoasa

N-avea nici varul Vinny
O bani ca aceasta
Cica i se zicea Willy
Si cu asta basta.

Cum spuneam era cunoscuta
La o femeie ii dadea tigara
Incat ramanea muta
De parca mancase cuie

Willy era jucausa
Recunostea si nea Nelu
Putea sa deschida o usa
Sau sa taie otelu'

Willy sta sculat tot timpul
Si fute la femei
Nu s-a culcat niciodata
Si de la el poti sa bei

Si cica era odata
O frumoasa printzesa
Ce-avea floare lata
Zmeul o tinea in lesa

Caci era sado-maso
Si cu biciul o batea
La floare el a ras-o
Si a futut-o-n cur pe ea

Willy dintr-o data a venit
Cu zmeul s-a dusmanit
A salvat-o pe printesa
Si a luat-o cu tot cu lesa
Sa o futa si el putin
Caci bause niste vin
Willy se batuse si cu catei
Dar niciodata cu latzei
Dar si pe ei i-a ucis
Cu butena, forma cis
Asadar pe Willy nimeni nu-l invinge
Din contra toata lumea-l linge
Willy era mare si vanjos
Multe pizde el a ros
Dar cand te-a vazut pe tine
Din chilot afara nu mai vine
A trebuit sa-l dau la terapie
Sa-mi sugi tu bani mie
Willy cand te-a vazut pe tine [de manciu e vorba]
Nu i-a picat prea bine
Caci imposibilul s-a produs
Blestemul tau pe cap i s-a pus
Si s-a culcat de indata
N-o sa se mai scoale vreodata
[;((((]
Caci pe Willy l-ai omorat
Sa te futa el in gat
Sa-ti spun pe englez-un pic
Nu-ti zic dacat :"Suck my dick!"
Carstoc scoala tu la ascultare
Ca sa-ti dau o nota "mare"
Ti-as scula eu o bani-n gura
Dar mi se face ca o mura
In gura ta bani se beleste
Si apoi se stafideste..
..zice Carstoc ca un erou
Da' Mamciu : "Esti un bou !"
Iti dau una de-n cur pici
Ce sugi bani mea zici ?
Ai un par de evantai
Si o fata de sub-tranvai
Ai un corp contorsionist
Picioare de biciclist
Tzatze pana in brau
Iti curg bale ca un rau
Pe ansamblu vaca esti
Si ai gura de pesti
Ochii ca doi bolovani
Parca au 80 de ani
Ca de vaca ai copite
Genele iti sunt lipite
Sprancenele-s ca de broasca
Pe fata sigur ai masca
Ce podoaba ai in cap
Parca sunt floci de tap
Nasul tau e asa frumos
Parca-i bani cu un os
Si sub nas o floare ai
Cu care saruturi dai
Barba ti-a crescut pe fata
Obrazul tau e cur de rata
Si floare dumitale
De adancimi fenomenale
Nefututa a fost si nefututa este
Nici o bani n-a trecut peste
Carstoc : "-Hai sa-ti zic o poanta:
Maine n-o sa ma mai vezi, bai
Ca ma cac in ochii tai"
Ha, ha, ha, ha
Asta PX ar trebui s-o zica
Ca-i cacacioasa va sa zica
Revenind la Manciu Sto spune
Si o spune cam pe bune
Esti doar o floare proasta
Prostia ta e forte vasta
"Carstoc, corigent scrie pe tine
Tu nu ma faci floare pe mine
Sa-ti fie clar ai intzeles
Ca de nu un 4-tzi tzes"
Ce sa-mi tzeshi fata muioaso
Urato, pizdoaso, raioaso
Hai sa-ti spun acum si eu
ca nu dau pe tine-un leu
Hai sa ti-o zic si in binar
Nu dau pe tine un dolar
Hai sa terminam cu aceste glume
Sa-ti zic de unde vine al tau nume

Numele tau e batut in cuie
[M] inseamna ca iei tigara
In padure dupa fragi si dupa mu..ra
[A] inseamna ca te "Arzi in gura"
Nu lasi nici o bani nebelita
[N] vine de la nenorocita
Hai ca am facut-o de oaie
[C] inseamna ca sugi muste
Sa-mi sugi bani de mutanta
[i] e de la Iritanta
Numele tau e batut in cuie
[u] e de la mUlta tigara

Sa termine el nici n-a apucat
Ca profa 4 i-a si dat
Cu lacrimi in ochi Sto spune
Si cred ca e pe bune
Mi-ai curmat al tineretzii elan
Dar lasa ca am eu un plan
M-ai doborat in plin zbor
"Asa e!" strigara toti in cor
Mi-ai taiat aripa afirmarii
Colo pe peron in fata garii
Poate te iau acu' la boxuri
Nu vezi fata ca am shoxuri ?..
.."in picioare" se auzi in cor
"L-atzi doborat in plin zbor"
Dupa ce pe Sto la potcovit
Pe mine m-a si ginit
Ce jigodie ordinara
Iar o dadui in bara
Ea ma ridica la ascultat
Iar eu ca eroul:"N-am invatat"
"4, poti sa stai jos",zice ea
Cu o privire cam rea
Baga-si-ar bani-n tine un balaur
Ca esti mai proasta ca un dinozaur
Nu vezi fah ca stau cuminte
Scriu aici niste cuvinte
Du-te fata-n cacat
Ca ai fata de barbat
Multi iti zic ca n-ai cusur
Eu zic ca ai fata de cur
Nu te mai holba la mine
Ca ma pish acum pe tine
Cica suntrm noi baietzi rai
Cacam-as in ochii tai
Du-te fata la arat
Dati-as bani la frecat
Trece-mi odata nota
Ca asta iti ridica cota


01-07-2008 23:46:56
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
:D:D Curiozitate: care-i sursa capodoperelor astea, cumetre SA ? :rolleyes: Folclorul netizdic pur si simplu ?

Ultima modificare facuta de Xtremul (02-07-2008 00:29:23)


02-07-2008 00:04:27
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
AFRICAN

    Cand ma nasc sunt negru ,
    Cand cresc sunt negru ,
    Cand stau la soare sunt negru ,
    Cand mi-e frig sunt negru ,
    Cand sunt speriat sunt negru ,
    Cand sunt bolnav sunt negru ,
    Iar cand mor sunt tot Negru .
   
    Iar tu , tipule alb ,
    Cand te nasti esti roz ,
    Cand cresti esti alb ,
    Cand stai la soare esti rosu ,
    Cand ti-e frig esti albastru ,
    Cand esti speriat esti galben ,
    Cand esti bolnav esti verde ,
    Iar cand mori esti cenusiu .
 
    Si tu ma numesti pe mine Colorat ??
    CURCUBEU NENOROCIT !


02-07-2008 12:51:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Nope ...e productzie poeticista originala ! :D
Xtremul a scris:

:D:D Curiozitate: care-i sursa capodoperelor astea, cumetre SA ? :rolleyes: Folclorul netizdic pur si simplu ?


02-07-2008 16:49:27
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Moaaamaaaa... banuiam io ceva pe undeva... ;)

Hai sa fiu un pic si critic-eseist de arta (fie ea decadenta :D): FRUSTE, SI DELOC VETUSTE versuri, sa-mi moara bateria daca nu... :D
Pe un hip-hop ar merge de minune, parol (usor "cosmetizate" totusi... ;))

Ultima modificare facuta de Xtremul (02-07-2008 18:25:25)


02-07-2008 18:23:30
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Breeeeeeeeeeee n-ai intzeles ...este scrierea unei poetese din astea tinerele ......stai sa ma uit ca are un nume tembel sa vad dac-o mai gasesc !

02-07-2008 18:48:44
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Nu ne-am inzteles reciporc :D, cumetre... doar nu-ti inchipuiai ca credeam ca tu ai scris chestiile alea ?! :D:D Vb. doar de SURSA lor, atit.

Ultima modificare facuta de Xtremul (02-07-2008 18:55:37)


02-07-2008 18:55:24
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hihihi mai ia o monstra :
Manciada (sau “Ce naste din asta tot pule suge”)


Ion Barbu citeste fara rasuflare
Pe Lungu l-a sculat la ascultare
El zice ca nu stie
Sa recite o poezie
Profa cu o fata de idioata
II dete 4 de indata
Ca himnotizata Manciu tare citea
Un paragraf ce suna cam asa :
-” Lampdula, lampadula …”
Da’ Florin din banca :
-”Taci, fa sugemi-ai pula”
Dar Sto in colt se retrage rece
Si-si scoate al lui 3510
El vrea cu sange rece-n cord
Sa mai bata un record
Sa nu zica lumea ca e lamer
Si sa zica toti ca cica-I gamer
Si stand cu celularu’ ‘ntre picioare
Rama-I creste tot mai mare
El, disperat de zor tot butoneaza
Cand, deodata cineva il apeleaza
Normal, celularul suna
El isi zice-n gand :”Asta chiar ca-I buna”
Nu stiu de se referea la profa sau la situatie
Cert e ca ar trebui sa-I luam o declaratie
De proasta ce e profa nici n-a observat
Ca de undeva din spate un celular a sunat
Cirstoc se uita cu un ochi cam ager
La al lui ciudat si frumos “pager”
El se uita cine-I dadu apel
Sa-l sparga pe ala e al lui tel
Cel in cauza e Gava, prietenul lui
Pe care acum ar vrea sa-l atarne-n cui
Din prima banca Gava se distreaza
Cand deodata celularu-I vibreaza
Si, vazandu-l ca tremura cu spor
Profa il intreaba daca-I vibrator
“Nu e vibrator, dar am niste mere
Sau poate vreti o bere din cadere”
“Gavanescu ! esti un nesimtit
Mi se pare mie sau tu esti “pilit” ?”
Ce ma-ta, fa daca eu is acu beat
Atunci tu sugi bani-ntr-un pat
Caci la cineva acasa
Te-ai dus pe nepusa masa
Gavanescu … imi place cand vorbeti murdar
Hai cu mine mai incolo pe la Cafe Bar
Nu ies,fa ca-s cam ocupat
Da,ia-mi putin bani la frecat
Taci, Laviniu ca acu’ ma excit
Cu gura’n bani ta am si venit
Stai fata raioaso acolo unde esti
Daca-ti trebuie bani, du-te fa la pesti
Ca decat tu la bani sa ma sugi
Bai bine-mi dau foc la blugi
Mai bine ma arunc de pe scoala
Sau imi injectez singur vreo boala
Mai bine cu lama ma tai la vene
Sau cu bricheta-mi dau foc la gene
Mai bine ma duc si caut in gunoi
Sau las sa ma impunga vreo 2 boi
Mai bine manac expirat
Sau bag mana in kkt
Mai bine fac laba la o camila
Sau ma lovesc in muste cu o bila
Mai bine ma duc si ma castrez
Sau chiar ma eutanasiez
Mai bine inghit niste uraniu
Sau imi bag in cur niste staniu
Mai bine, pe Morie-l injur
Sau ii trag un sut in cur
Mai bine-l tai cu o foaie
Sau ii dau c-o bata-n muste
Mai bine ma rad in cap
Si m-apuc de cantat rap
Mai bine-mi bag un cercel in bani
Sau il fut in cur pe Bula
Mai bine o rad pe Zorli pe picioare
As face asta eu oare ?
Mai bine stau in gara cersetor
Si cu aurolacii cant in cor
Mai bine intru la -nchisoare
Si stau vreo 10 ani la racoare
Mai bine juma’ de bani-mi tai
Sau din burta-mi fac evantai
Mai bine 60 de laxative iau
Sau 5 sticle de vodca beau
Mai bine-mi bag ace-n picior
Sa vedem daca ma dor
Mai bine la subrat ma rad
Sau de pe bloc cica sa cad
Mai bine-mi bag bani-ntr-un stup de albine
Sau ma leg in fata trenului pe sine
Asa, fata ca n-ai nici o sansa
Nu mai sta ca proasta-n transa
Mai pune-ti fata pizdei o masura
Ca ma tot vrei sa-ti fut si mortii-n gura
Hai mai Laviniu te rog eu frumos
Sa mi-o tragi si mie la barbos
Nu-i greu, _n mortii ma-sii, e o joaca,
Trebuie doar sa ma patrunzi _n cloaca!
Fata ori esti proasta ori esti de burete
Vac-a fost ma-ta ca a vrut sa fete


02-07-2008 19:17:55
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.


02-07-2008 21:43:12
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca nişte becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
şi văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
întinzându-se voluptos în braţele groazei
care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, oraşul se anima,
venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăveşti.
primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
miroseau a dentist.


02-07-2008 21:44:51
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
E-o fabula da' multzi citesc putzin pricep:

Un magarus, odata,
Avand abia un an
Si care ramasese, de mama si de tata,
Orfan, -
Ne mai avand nici o hrana,
Nici pic de adapost
Si numai din pomana
Traind, mai mult in post, -
S'a 'mbolnavit, sarmanul, umbland prin vant si ploae
Si s'a lasat sa moara
In drumul catre moara
Pe-un maldar de gunoae…

Trecand insa pe-acolo un cal, cu-argint pe frau, -
Ce se plimba, ca omul satul si fara pas,
Si avea livezi intinse, hambare mari cu grau,
Capite de otava, trifoae si ovas, -
Il pinse-atata mila de bietul baetan
Sarac, uitat de lume, bolnav, ba si orfan,
Ca l'a luat indata de pe gunoi pe sus
Si drept la el acasa milosul cal l'a dus.

Aci, dormind pe moale si cu'ngrijire buna,
S'a 'nzdravenit magarul, in mai putin de-o luna
Si, ca sa nu 'nsir vorbe prea multe si desarte, -
Voi spune ca magarul fu dat sa'nvete carte…

La scoala, magarusul nu mai avea pereche,
De multa 'nvatatura ce tot baga 'n ureche;
Ba chiar dormind cu cartea mereu sub capatai, -
In fiecare clasa fu premiat intai!
Si nu mai putea 'n sine prea milostivul cal
Cand fiecare dascal ii tot spunea: "Halal…"
"Mai rar elev sa aiba la carte-atata har…"
"Mai rar
"Asa magar!…

… Si…. S-a facut magarul un mare carturar!

Dar calul cu atata nu-i multumit in sine
Si, ca sa-l fericeasca, ii face si mai mult bine:
Ii cauta, cu zestre, de mare neam sotie,
Porneste nunta 'n lege, cu-o'ntreaga herghelie
Si, -dar fara pereche, - ii da a lui mosie!

E fericit magarul cum nici nu se mai poate,
Cand viata lui e plina in totul cu de toate…
Mergandu-i numai bine, avand in toate spor,
Cu tot mai multa vaza in ochii tuturor,
Mi-s'a trezit magarul ca-i mare dregator.

Si, -cum poporul zice ca e sub cer o scara,
Pe care unii sue, iar altii coboara, -
In timp ce Dregatorul e tot mai cu noroc,
Spre calul plin de mila se napusteste-un foc;
Ii arde tot avutul, cu cel din urma-arac,
Si bietul cal ramane ca nimeni de sarac…

Pe-aci, pe-aci, sarmanul sa moara, de durere,
Dar i-a venit indata o mare mangaere:
Magarul n'o sa-l lase pe drum in vant si ploae,
Cum el a fost odata, pe-un maldar de gunoae…

"Ce bine-mi pare, Doamne, caci am putut prin tine,
"Sa fac si eu pe lume magarului un bine…
"Ma duc acum la dansul… la cine m'asi mai duce,
"Pan'oi avea la crestet si eu o sfanta cruce?…
"La el gasi-voi odihna, otava prin poene
"Si mangaeri, sa-mi svante o lacrima prin gene…"

Asa gandea sarmanul de cal, mergand pe drum,
Vazand in fata-i totul ca'nvaluit in fum,
Dar cand batu la poarta ce-avea sa-I fie scut, -
Magarul, fara suflet, nici nu l'a cunoscut!

Un an intreg, pe urma, zacu in vant si ploae,
Sarmanul cal, pe-acelaesi mormane de gunoae,
Pe-cari odinioara,
Gasise magarusul bolnav, tragand sa moara…

Si 'ntr'un amurg de toamna frumoasa si tarzie,
Cand bietul cal intrase aproape in agonie, -
Trecu pe-acolo, mandru, magaru' cel bogat,
Care 'ngana un cantec domol, taraganat…
Dar cand vazu de-aproape, pe calul muribund,
Cu rasuflarea stinsa, cu ochii dusi afund, -
Magarul zise'n sine:
"Tot moare pana maine… sa-i fac si eu un bine,
"Sa nu se chinuiasca prea mult aci 'n poteci…"

Si-i dete una 'n frunte, de-l adormi pe veci.

Asa fac si-unii oameni: luati de prin bordee
Si 'nvestmantati in aur, prin sfantul milei har, -
Ei nu'nteleg pe lume, recunostinta ce e,
Cum n'a 'nteles aceasta nici secul de magar!


02-07-2008 21:47:12
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
No , binee...hai ca....iara mi-a trecut....
Na.. ca iar mi-a trecut supararea....SUPERFABULA !!!!!!!!!!!!
Manipulator diabolic !!!
Da' ma enerveeeezi !!!!!!!!!!!!!!!


ps. "secul de magar" era de la securitate ?

Ultima modificare facuta de titmouse (02-07-2008 22:21:14)


02-07-2008 22:11:57
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Asta-i meseria mea ....
sa enervez,
sa distrez,
sa relaxez,
sa hipnotizez,
shi cand nu te ashteptzi pac  ti-o trag de nu te vezi
hihihi  :D:D:D

titmouse a scris:

No , binee...hai ca....iara mi-a trecut....
Na.. ca iar mi-a trecut supararea....SUPERFABULA !!!!!!!!!!!!
Manipulator diabolic !!!
Da' ma enerveeeezi !!!!!!!!!!!!!!!


ps. "secul de magar" era de la securitate ?


02-07-2008 22:28:16
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Mda deci evreu este , mason este bashca shi homosexual este...ia sa vedem daca la poezie se pricepe :

Stăteam cu Luca pe corabia noastră de piraţi
Şi pescuiam cu undiţe făcute din creioane
Când am urlat ca un nebun, agitând pumni uscaţi:
„Îmi bag bani în vele, trinchet si odgoane,
De ce stăm pe loc? De ce nu bate vântul?
Ne urmăresc şalupe, se apropie, se apropie!”
Luca zâmbi un zâmbet calm şi ridică Cuvântul
Pe care-l foloseam drept ancoră. „E o utopie”,
Zise, „nu-ţi face griji, voi scrie un sfârşit
Atât de bun, atât de bun încât
S-or scufunda urmăritorii noştri într-o băltoacă de infinit,
Să vezi, Alex”, zise scărpinându-se pe gât...
Eram amândoi bronzaţi, neraşi şi generoşi
Dădeam comenzi unui mic echipaj letargic
Compus din cunoscuţi necunoscuţi jegoşi-prietenoşi,
Ah, ştiam mult prea bine că nimic cu adevărat tragic
Nu ni se putea întâmpla. Oceanul era binevoitor,
Şi chiar dacă ne-ar fi ajuns vreun urmăritor
L-am fi zdrobit între degete sau l-am fi ciomăgit uşor
În glumă. „Uite, iese vântul de după un nor”
Mă linişti Luca, pânzele se-umflară
Şi pornirăm la drum acompaniaţi de tobe şi chitară
Şi-un cor format din sute de balene
Ce ne delectau cu fântâni arteziene.
Nu se vedea nici un ţărm, nici o zare,
Nici o altă navă, rămăsesem singuri pe mare:
Noi, balenele, vântul, norul, corabia,
Pagini goale care aşteptau cuminţi să le umplem cu sabia
Minţii, să le ungem cu cuţitul inspiraţiei,
Să scriem cu furculiţa pe ele rezolvarea ecuaţiei
Universale...
Arboraţi steagul! La tunuri! La pumnale!

Hihihi ....cine-o fi autorul ?
:D:D:D


02-07-2008 23:32:02
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Chiar de nu-i poezie :

Şeful de gară

Şeful de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat "Asta-i... grea!". În gură, omul ţinea o ţigară. Stătea în ghişeul de bilete, unde pusese şi radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate din cauza geamului care nu se închidea bine sau din cauză că încăperea era mult prea mare. Stătea deci în ghişeu, totuşi îi era frig. Aruncă o privire nămeţilor de zăpadă de pe peron, apoi alta ceasului de pe birou. 11:43. Continuă integrama. Avea 54 de ani, o casă, un televizor, părul gri, unsuros, obrajii supţi şi neraşi, dinţii galbeni, semăna cu Robert de Niro, dar nu ştia asta.
- Greu la cîntar, mormăi. În cinci, ia să vedem...

Nu găsi nici un cuvînt corespunzător în creierul obosit. În schimb, auzi nişte paşi. Cine putea fi? Gara avea doar trei angajaţi: pe el, şeful, o femeie de serviciu care avea liber şi fosta lui nevastă, care avea şi ea liber. Totuşi, paşii erau ai cuiva.
- Da? zise, fără să îşi ridice privirea.
- Bună ziua, răspunse o voce de femeie.

O privi. Era, de fapt, o fetişcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, purtînd o căciulă colorată pe cap şi un fular mov la gît.
- Da? întrebă şeful de gară, deloc convins de acest cuvînt.
- Aş vrea un bilet pînă la Bucureşti, zise fata, scoţînd un portofel maro dintr-un buzunar.

Şeful de gară o privi mirat.
- Da..., spuse, Bucureşti...
- Da, confirmă fata.
- Păi, nu ştiu, domnişoară... Ninge, nu vedeţi?
- Şi ce, zise fata, speriată, nu mai circulă trenurile?
- Ştiu eu...
- Dar trebuie să ajung astăzi la Bucureşti! Neapărat!
- Hm...

Şeful de gară se hotărî să nu o întrebe ce căutase atunci la Mohoreni, unde niciodată nu puteai fi sigur că va trece vreun tren. Nu era curios din fire. Nu o întrebă nici ce treabă avea la Bucureşti. De fapt, nu zise nimic.
- Şi? întrebă fata, după cîteva secunde de linişte. Ce facem?
- Hm, mda, zise şeful de gară. Nu ştiu. Personalul 8421 ar trebui să sosească aici la 13:55, dar nu ştiu dacă circulă. Depinde, ştiţi; dacă ninge mai la nord, nu vine, probabil.
- Şi nu puteţi afla nimic mai exact?
- De fapt, pot, zise şeful de gară.

Ridică receptorul telefonului de pe birou şi îl duse la ureche.
- Dar n-am ton, spuse resemnat, punînd receptorul la loc în furcă. S-o fi rupt vreun cablu...

Fata scoase un telefon mobil din buzunar şi privi ecranul.
- Iar eu n-am semnal, zise. Ce căcat...
- Da, fu de acord şeful de gară. Îmi pare rău, nu pot face nimic pentru dumneavoastră. Zic să aşteptaţi totuşi trenul.
- Of, zise fata. Dar trebuie să ajung la Bucureşti. N-aveţi cumva o maşină?
- Nu. Şi chiar dacă aţi găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, şi şoseaua este blocată, să ştiţi.
- Da, da, bine, vă mulţumesc oricum, bombăni fata şi ieşi pe peron. Şeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, şeful de gară se plictisi şi se concentră asupra integramei.


* * *

Trecură aproape două zile şi nici un tren. Şeful de gară stătea în ghişeu, fata dormea pe o bancă în sala de aşteptare. Ninsoarea încetase. Era ora 8:01, o dimineaţă însorită. Probabil că în curînd va apărea şi personalul, gîndi şeful de gară. Dormise în ghişeu de cînd venise fata în gară. În prima zi se dusese pînă acasă să dea de mîncare la porc şi să îi aducă fetei o pătură. Gardul care înconjura cocina era rupt şi porcul dispăruse. Sau fugise, sau îl furase careva, îşi zisese şeful de gară. Oricum nu era prea ataşat de animal. Se întorsese la gară cu o plapumă. Fata îi mulţumise. Stătuseră apoi de vorbă, mult, mult de tot, două zile şi două nopţi. Adică fata vorbise, că el nu prea avea ce să povestească, şi nici nu îi făcea mare plăcere. Să asculte mai mergea, deşi fata nu zisese mai nimic interesant. O chema aşa-şi-aşa, avea 28 de ani, se născuse nu-ştiu-unde, lucra în Bucureşti, la o firmă care nu-ştiu-ce făcea, venise la Mohoreni în interes de serviciu, să vadă nişte terenuri şi nişte izvoare din apropiere, se simţea singură în capitală, dar niciodată nu avusese prea mulţi prieteni sau prietene, era speriată de viaţă şi se întreba de ce trăieşte aşa, singură, deşi avusese prieteni, băieţi, adică nu era..., nu, dar nimic serios, nu că ea ar fi fost lipsită de umor sau că n-ar fi vrut să se distreze, dar toţi..., serviciul îi plăcea, era ok, era bine plătită, dar viaţa ei nu avea nici un sens, nu ducea nicăieri, cîndva va avea patruzeci de ani, apoi cincizeci, şaizeci, şaptezeci, poate va fi mereu singură, cu o pisică sau un cîine, nişte relaţii superficiale, sau căsătorită cu vreun bărbat, vreun coleg de birou, şi s-ar plictisi alături de el, poate ar avea şi copii...

Şeful de gară o ascultase în tăcere, din cînd în cînd mai pusese cîte o întrebare: şi părinţii? De ce nu se muta înapoi în orăşelul în care se născuse? Ce făcea în timpul liber? Nu-i era frică, aşa singură în Bucureşti, cu toţi criminalii şi drogaţii ăia? Ce băieţi vedea?

Fata îi răspunsese la toate întrebările, vorbise cu atîta sinceritate despre tot, încît şeful de gară aproape se speriase. Cîte gînduri, visuri, sentimente, frici, dureri şi bucurii poate avea un om, îşi zisese. Aflase în două zile mai multe despre fată decît în doisprezece ani despre fosta nevastă. Nici nu îi trecuse vreodată prin cap că o femeie poate avea atîtea gînduri. Cu femeile din Mohoreni nu avusese nimic de-a face, iar bărbaţii vorbeau mult la beţie, dar vorbeau despre animale şi recoltă şi alcool şi case şi materiale de construcţie - şi mai ales unii despre alţii. Dar niciodată despre ei. Iar fata îi zisese pînă şi cît de tari îi sînt durerile menstruale! Şi mai cîte altele!

Sătul de gînduri, şeful de gară îşi turnă nişte cafea dintr-un termos şi ridică receptorul. Telefonul funcţiona din nou. Dădu telefon în oraş şi află că personalul plecase într-adevăr în urmă cu o oră. Avea să ajungă în Mohoreni în douăzeci de minute. Se duse la fată şi o zgîlţîi uşor.
- Nu dorm, zise ea. Mă gîndesc.
- Vine trenul, Domnişoară. În douăzeci de minute.
- Da?

Fata se ridică, dădu plapuma de o parte şi îşi trecu o mînă prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Şeful de gară împături plapuma şi o duse în ghişeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguţ şi o faţă ştearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic.
- Vă mulţumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce îşi punea pufoaica.
- N-aveţi pentru ce, răspunse şeful de gară.

Fata ieşi pe peron.
- La revedere, strigă.
- La revedere, strigă şi şeful de gară.

Se întoarse în ghişeu şi dădu pe gît cafeaua. Îşi aprinse o ţigară. Scoase revista cu integrame dintr-un sertar.
- Auziţi? zise fata.

Era în faţa ghişeului.
- Da?
- Nu mi-aţi dat bilet!
- Scuzaţi-mă. Am uitat.

Şeful de gară îi întinse un bilet. Mohoreni-Bucureşti Nord, scria pe el.
- Mersi, zise fata.
- Cu plăcere.

Fata mai zăbovi o vreme în faţa ghişeului. Părea că încearcă să îşi amintească ceva.
- De ce nu veniţi cu mine? zise în cele din urmă.
- Poftim? spuse uluit şeful de gară.
- Veniţi cu mine!

În depărtare se auzea şuieratul locomotivei. Şeful de gară chibzui cîteva secunde. Se gîndi la porcul dispărut. La fel putea să dispară şi el - că fugea sau era furat era totuna. Îşi luă un bilet şi ieşi din ghişeu. Trenul intră în gară scîrţîind.
- Vino, zise fata.

Îl luă de mînă şi ieşiră pe peron. Acolo, lîngă locomotivă, se afla, spre mirarea şefului de gară, fosta lui soţie, actualmente impiegata de mişcare a gării. Şeful de gară îi făcu cu mîna.
- Plec, strigă.
Femeia, îmbrăcată într-un costum bleumarin curat şi cu o vestă portocalie pe deasupra, îi făcu un semn cu paleta albă cu punct roşu pe care o ţinea în mînă. Şeful de gară şi fata se urcară în tren. Fosta soţie făcu alt semn cu paleta şi trenul se puse în mişcare.


* * *

Porcul molfăia un ghiocel la marginea pădurii. Privi dezinteresat la personalul 8421 care tocmai trecea prin faţa lui. Trenul era aproape gol. Într-un compartiment, o fată stătea sprijinită cu spatele de geam. Era goală, curul ei alb strălucea în lumina soarelui. Pe partea cealaltă a fetei, porcul îl recunoscu pe şeful de gară, care se împingea cumva în ea. Părea fericit. Porcul se bucură sincer pentru el; apoi, cînd zgomotul trenului se pierdu în vale, începu să caute alt ghiocel.


02-07-2008 23:39:46
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Finala

Antrenorul privi la ceasul de pe tabela de marcaj. Era minutul 82 şi scorul 2-1 în meciul care, după toate probabilităţile, era cel mai important din viaţa lui, a jucătorilor echipei sale şi, de asemenea, din istoria clubului şi a oraşului. "Ar-mă-tu-ra - Ar-mă-tu-ra", scandau cele cîteva mii de suporteri care însoţiseră echipa în capitală, iar antrenorul îşi imagină că toată suflarea Zalăului era în acele momente alături de ei. Şi după cum decursese repriza a doua, oamenii aveau toate motivele să spere într-o victorie, chiar şi acum, cînd mai erau atît de puţine minute de joc.

La pauză scorul fusese 2-0 pentru Dinamo şi antrenorul urlase în cabină la jucători:
- Băi proştilor, credeţi că mai jucaţi vreodată în finala cupei? Voi nu vă daţi seama că este o şansă unică, unică să intraţi în istorie? Bă, cum vreţi voi să vă întoarceţi acasă şi să vă priviţi suporterii în ochi dacă jucaţi în continuare aşa, ca nişte mămăligi? Vreau să ieşiţi acum pe teren şi să îi spulberaţi pe ăia, să-i faceţi varză, să jucaţi cu suflet, bă, cum aţi jucat în semifinală cu Steaua! M-aţi înţeles, băi? Hai, la treabă! Mîncaţi-i de vii!

Şi cuvintele avuseseră efectul scontat: în minutul 50, Tudor Marcel înscrisese cu capul după o centrare a lui Iorga de pe partea stîngă, şi de-atunci Armătura dominase meciul, creînd o sumedenie de ocazii de gol, dar atacanţii fuseseră incapabili să finalizeze. Antrenorul tocmai se întrebă ce mai putea face cînd de pe bancă îl strigă cineva:
- Nea Biţu, Nea Biţu, bagă-mă pe mine, că le dau două goluri, să mor eu, a visat mama azi-noapte că intru şi dau două goluri, bagă-mă pe mine, Nea Biţu!

Cel care vorbise astfel era un puşti de optsprezece ani, Daniel Ciuleasa, atacant central de felul lui. Jucase opt meciuri în Divizia B, dintre care în patru fusese titular. Antrenorul îl considera un mare talent, dar încă prea tînăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte condiţii nu l-ar fi băgat, miza era prea mare, dar visase şi el în noaptea dinaintea meciului că puştiul înscrisese două goluri. Antrenorul nu credea în vise, dar cu atît mai puţin credea în coincidenţe.
- Bine, măi Dane, zise, asta şi voiam să fac. Hai, încheie-ţi şireturile şi treci încoa\'.

Avea de gînd să-l scoată pe Marinescu, fundaşul stînga, şi să joace cu trei fundaşi în linie. Ceea ce şi făcu.

Lui Vlad Buruiană, antrenorul dinamovist, nu-i plăcu deloc mişcarea lui Nea Biţu. Şi el visase că Ciuleasa înscrisese două goluri şi fusese uşurat să-l vadă pe banca de rezerve. Dar acum...
- Mihnea, strigă.

Mihnea era mijlocaşul defensiv de la Dinamo, un haidamac lipsit de umor şi tehnică, dar bun la marcaj.
- Mihnea, Mihnea, strigă din nou Buruiană, reuşind în cele din urmă să se facă auzit. Mihnea, ţine-l pe ăsta care intră acum, să-i stai în călcîie, ăsta, paişpele, zise arătînd către Ciuleasa, care tocmai îi prezenta crampoanele tuşierului.

Dar Mihnea avusese şi el acelaşi vis - şi nu avea nici un chef să fie el vinovat dacă, Doamne fereşte, visul avea să se adeverească.
- Da\' de ce eu? Pune-l pe Castană, urlă.
- O pun pe mă-ta! E omul tău! Să nu-ţi scape cumva, că ăla ai fost!

Mihnea bombăni ceva ce antrenorul nu auzi, ceva de rău, dar se conformă.

Însă nici măcar marcajul la om nu-i mai ajută pe dinamovişti. Intrarea lui Ciuleasa îi însufleţi şi mai şi pe cei de la Armătura şi tăie definitiv aripile şi-aşa pleoştite ale dinamoviştilor. Zalăuanii jucau cam ca Real Madrid în zilele bune şi, deşi dinamoviştii se apărau cu chiu cu vai, golul egalizator plutea ameninţător şi iminent deasupra porţii lor.

Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Biţu, Buruiană şi Mihnea avuseseră acelaşi vis, ci mai toţi jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrîngerii îi adusese pe jucătorii dinamovişti în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau şutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănţuit, încît părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci minute după introducerea lui Ciuleasa în joc.

Deci mai sînt trei minute, îşi zise Vlădeanu, vîrf de atac şi vedeta dinamoviştilor. Mai sînt trei minute, şi uite-i pe proştii ăştia cum joacă, mai rău decît nişte muieri. Au picioare de cîrpă, să-mi bag bani în mama lor de boi. De cînd a intrat căcăciosul ăsta nu se mai leagă nimic, maimuţoii dracu\'. Futu-i...

Vlădeanu era singurul care nu visase nimic în noaptea dinainte. Asta pentru că nici nu-i trecuse prin cap să se culce. Se dusese cu nişte prieteni şi nişte gagici la restaurant, apoi la discotecă, la un bar, terminaseră petrecerea pe la şase dimineaţa cu o cafea pe malul Herăstrăului, după care Vlădeanu se cărase acasă cu o gagică, se distrase cu ea şi mersese la club.
- Dar ai meci, frate, îi zisese un prieten în discotecă. Nu te mai culci?
- Ce meci, bă? răspunsese Vlădeanu. Pe ăia îi bat şi în somn, de unul singur, bă. Cine-i Armătura Zalău? Unde, bani mea, e Zalăul ăsta? Le dau trei goluri pe minut dacă vreau, bă, îi bag în mă-sa, hai noroc...

Dar acum, pe teren, era destul de amărît. Ceva nu era în regulă cu echipa lui, ştia atîta lucru. Şi din cauza cui? Un mucos nenorocit, o haimana, o caricatură de fotbalist.
- Bă, Mihnea, bă, ce căcat joci, bă, că te rup, ţine-l pe Căciuleasa ăla de pulă dacă trebuie, da\' vezi că... îi zise sărmanului mijlocaş, care dădu din umeri neputincios şi scoase mingea fără vreun motiv anume în corner.
- Mă-ta! urlă Vlădeanu.

Îl căută din priviri pe Ciuleasa, care stătea la vreo douăzeci de metri de poartă, aşteptînd lovitura de colţ. Vlădeanu se îndreptă înspre el. Un zalăuan bătu cornerul, o minge înaltă-înaltă, care se îndrepta fix către Ciuleasa. Puştiul o anticipă bine şi se pregăti să şuteze din voleu. Vlădeanu zîmbi. Da, zîmbi, şi în acelaşi timp ridică piciorul. Ţinu talpa perpendicular cu gazonul, aşteptînd. Şi într-adevăr, voleul lui Ciuleasa se opri în crampoanele lui. Se opri şi se rupse, desigur, fără să mai atingă mingea, care zbură printre ei, nu mai conta unde. Vlădeanu auzi osul trosnind, văzu omul căzînd fulgerat la pămînt, îl văzu pe arbitru venind înspre el, văzu un cartonaş roşu pe care îl întîmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după ei, îmbrîncit de cîţiva adversari, apărat de cîţiva coechipieri. Cînd ajunse lîngă banca de rezerve, antrenorul îl bătu pe umăr.
- Bravo, băi Vlădene, îi zise. Mersi mult.
- Da, hm, păi, nu? zise Vlădeanu şi se îndreptă către vestiare în aplauzele publicului, scărpinîndu-se gînditor la muste.


02-07-2008 23:45:16
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Takamura!

Muzica: Bob Marley - Natty Dread, The Clash - London Calling

Desigur, cînd sînt 38 de grade la umbră, oamenii devin molateci, ca nişte meduze. Se topesc, se mişcă încet, vorbesc aiurea, clipesc rar, au gurile uscate şi poartă pălărioare imbecile. Şi, desigur, vara, în Bucureşti, se întîmplă destul de des ca termometrul să atingă o asemenea temperatură. Atunci, oamenii se ascund pe terase sub umbrele albastre, beau cola şi bere şi stau de vorbă, îşi fac cu ochiul, se uită sub fustele femeilor.

Povestea chiar începe într-o asemenea zi toropitoare, în piaţa Buzeşti. La McDonalds-ul de vizavi de clinica Polizu, băieţi şi fete şi femei şi bărbaţi stăteau sub numitele umbreluţe, roşii în acest caz, şi se delectau cu un hamburger, un Sprite. Printre ei era şi mama lui Liviu Ciotecă, un copil de patru ani, blond şi dulce ca un îngeraş.

Copilul părăsise incinta localului şi se juca pe şinele de tramvai cu un trenuleţ, făcînd din gură "ciu-ciu" şi "puf-puf". Maică-sa sporovăia cu o cunoscută, asigurîndu-se din cînd în cînd că Liviu nu era ameninţat de nici un pericol. La un moment dat, femeia înregistră cu nonşalanţă tramvaiul care se vedea undeva, departe, prin Piaţa Victoriei.
- Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul, răcni.

Apoi, socotind că îşi făcuse datoria de mamă, îşi continuă povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior şi nu-i plăcuse, iar cînd încercase să-l dea înapoi, vînzătoarea zisese...

Tramvaiul se apropia încet-încet. Alertată de alţi consumatori de pe terasă, mama îşi strigă din nou odrasla.
- Mă joc, răspunse Liviu, adîncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine ştie unde.
- Pleacă de-acolo, bă puştiule, zise un student la filosofie.
- Vezi că vine tramvaiul şi te calcă, urlă un bătrîn.
- Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic.

Dar Liviu îşi vedea liniştit de treabă.
- O să-l omoare!
- Salvaţi-l!
- Cineva să cheme pompierii!

Aşa vociferau cei prezenţi la scena ce promitea să devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare îşi dădea cu părerea şi toţi erau de acord că şansele copilului în faţa tramvaiului erau, cel mai probabil, nule.

Dar în timp ce patruzeci şi două de priviri oripilate aşteptau cu nerăbdare deznodămîntul care se anunţa scîrbos şi educativ, o a patruzeci şi treia privire oripilată se întoarse din întîmplare în direcţia opusă şi încremeni.

Acolo, la orizontul dinspre Piaţa Matache, se vedea un mic punct negru care creştea vertiginos.
- Priviţi! strigă proprietarul privirii.

Ceilalţi optzeci şi patru de ochi se uitară într-acolo. Şi văzură un punct care creştea şi creştea.
- Un şobolan! exclamă careva.
- O pisică! zise următorul
- Un cîine! susţinu un al treilea.
- O maimuţă!
- Ba nu! Un om!
- Un japonez!

Cel care rostise aceste două cuvinte avea, se vede, ochii destul de buni sau purta ochelari. Căci, într-adevăr, punctul care se afla acum la mai puţin de treizeci de metri de copil era un japonez. Un japonez minunat, un japonez perfect din toate punctele de vedere: un metru şaptezeci şi patru înălţime, păr negru, ochi negri, trăsături fine, buze subţiri, mintea ascuţită.

Şi foarte rapid. Se apropia cu o viteză colosală şi o intenţie vădită: să salveze copilul. Lumea, percepînd planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moşule, fugi etc. Vatmanul, dîndu-şi şi el seama ce se întîmpla, acceleră, claxonînd în acelaşi timp. Scoase capul pe geam şi urlă:
- Luaţi copilul de pe şine! La o parte!

Spectatorii priveau fermecaţi, realizînd că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu o acţiune similară şi Stallone sau Van Damme în rolul principal, se putea termina şi rău. Se uitau ba la tramvai, ba la japonez; cînd se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decît japonezul; cînd se uitau la japonez, li se părea mai aproape decît tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenţi.

În cele din urmă, cînd tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecînd într-a cincea, şi, cu un sprint fulminant şi o acceleraţie nebănuită, reuşi să smulgă copilul de pe şine şi să sară din faţa tramvaiului. Vatmanul înjură şi încetini. Publicul izbucni din obişnuinţă în aplauze şi urale prelungite. Japonezul depuse copilul în braţele mamei sale.
- Mersi mult, spuse aceasta.
- Cu plăcere, zise japonezul, ştergîndu-şi doi stropi de sudoare de pe frunte.
- Bravo, moşule, zise studentul la filosofie bătîndu-l pe spate.

Acestea fiind zise, japonezul se înclină politicos şi îşi văzu mai departe de drum, luînd-o pe Cuza în jos sau în sus, nu are importanţă, strada neavînd oricum nici o pantă.


* * *

Fiind o vară fără mondiale şi cu divizia A în pauză, ziarele aveau mult spaţiu liber - şi o parte din el fu alocat întîmplării povestite mai sus. Poate că oamenii au fi uitat-o repede (evenimente mai importante aveau să se întîmple în următoarele zile: un magnat arestat, o prezentatoare de ştiri care avea să recunoască - revelaţie! - că avusese o mică experienţă sexuală cu o altă femeie), dacă japonezul nu ar fi apărut din nou pe scena lîncezindă a Bucureştilor...

Pe Magheru, cam vizavi de blocul cu Scala, o firmă montase cîndva o schelă. Ideea era că blocul de care stătea rezemată era gri-tărcat, urît şi murdar, şi trebuia renovat pe dinafară. Fiind vară, muncitorii dispăruseră la mare sau la ţară, şi schela stătea părăsită şi tristă, încurcînd circulaţia, ocupînd valoroase locuri de parcare. Ei bine, în dreptul acestei schele se adunase un număr mare de oameni, care se uitau la ea şi îşi dădeau cu părerea.
- O să cadă, ziceau unii.
- Da, dar nu astăzi, afirmau alţii.
- Poate n-o să cadă, spuneau unii mai optimişti.

Dar ce se întîmplase?

Ca de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un şurub. Unul singur. Iar şurubul începuse să se deşurubeze. De fiecare dată cînd un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, şurubul se mai ridica cu cîteva sutimi de milimetru. Nişte pietoni remarcaseră tărăşenia şi începuseră să îşi dea cu părerea despre ce se va întîmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puţin de două ore, schela se va prăbuşi pe Magheru, îngropînd sub ea cîteva maşini şi probabil şi nişte oameni. Iar acum oamenii aşteptau deznodămîntul privind la ceasuri, bînd beri reci cumpărate de la ghereta de la colţ. Un poliţist se strecură prin mulţime.
- Ce faceţi aici? se răsti la mulţimea care privea şurubul. Circulaţi, circulaţi!

I se explică cum stă treaba, că şurubul se deşurubase etc.
- Mai ţine patru-cinci ore, zise. Am mai văzut aşa ceva. Iar dacă nu cade pînă pe la opt seara, poate va ţine chiar pînă mîine, că noaptea autobuzele trec mai rar, iar camioanele deloc.

Spectatorii se întristară. Nu aveau chef să aştepte pînă a doua zi doar ca să vadă cum cade schela. Totuşi rămaseră. Schela se clătina în adierea vîntului.
- O să fie groaznic, presupuse cineva.
- Da, oribil, zise altul.
- Săracii oameni...
- Dar dacă o să cadă peste noi?
- Auăleu... Ce oroare....

Aşa vorbea lumea, şi ar mai fi vorbit mult, dacă nu ar fi apărut, venind dinspre Piaţa Universităţii, însuşi japonezul. Mergea grăbit şi încruntat, cu o şurubelniţă în mînă. Se strecură printre oameni fără să-i atingă şi începu să strîngă şurubul. Treaba îi luă patruzeci de secunde, timp în care oamenii îl priveau cu gura căscată.
- Extraordinar! exclamă cineva.
- Aşa sînt japonezii ăştia, domne, zise poliţistul, care era evident o autoritate în orice. |ştia dacă îşi pun ceva în cap, păi, aia fac, domne. Maşini, videouri, totul. Îţi zic, oameni mai harnici şi mai hotărîţi ca ăştia nu există, domne, pur şi simplu nu există, nici măcar nemţii...
- Da, comentă altcineva, sînt tari, da\' ce viaţă nasoală duc... muncesc toată ziua, şi în pauza de masă muncesc. Nu ştiu să se distreze, şi atunci... la ce bun toată priceperea şi seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată?
- Mhm, spuse un tip palid şi transpirat, da\' sînt tari, nene, tari... Aşa dîrzenie nu mai vezi la alte popoare...

Între timp, japonezul terminase de înşurubat şurubul. Poliţistul se îndreptă către el.
- Bravo, domne, zise. Ai făcut treabă bună, nu glumă.
- Mersi, spuse japonezul.
- Dar... îmi permiţi să te întreb ceva?
- Desigur.
- Păi... de ce ai strîns şurubul?
- Ca să nu cadă schela, răspunse japonezul serios.
- Fantastic, ce idee... poliţistul privi schela gînditor.

De undeva se ivi şi un reporter de la un cotidian important. Făcu repede o poză japonezului şi una şurubului, după care îl luă pe japonez la întrebări: că cine e, ce face, de ce, cum i-a venit ideea să strîngă şurubul etc. Din răspunsurile japonezului reieşi că îl chema Kosei Takamura, avea 36 de ani, lucra la o bancă japoneză care tocmai intrase pe piaţă în România, îi plăcea ţara şi învăţase limba în două săptămîni.
- Nu eşti cumva ăla care a salvat alaltăieri un copil de pe şina de tramvai?
- Da, eu sînt, recunoscu Takamura.
- Dar eşti un erou, omule! zise reporterul.
- Ei, erou, zise Takamura înroşindu-se la faţă. Aiurea, sînt un om ca toţi...

Observînd că rămăsese singur, decise să nu mai termine propoziţia. Mulţimea plecase la treburile ei şi reporterul la cîrciumă, să scrie articolul.


* * *

Care articol apăru într-adevăr în ediţia din ziua următoare şi fu citit de multă lume, dat fiind că pe prima pagina a ziarului era o poză cu o tînără interpretă de muzică uşoară surprinsă făcînd sex oral cu un fotbalist.

Cum cititorii apreciară gesturile generoase ale lui Takamura, ziarul, şi în curînd întreaga presă, continuă să relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu:
-închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvînd astfel de la înec 26 de copii;
-gonise cinci cîini vagabonzi care încolţiseră o domnişoară în Cişmigiu;
-desfundase burlanul unei şcoli, drept care acoperişul acesteia nu se mai prăbuşi, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflaţi la ore;
-înşurubase un bec de 40 de waţi în beciul doamnei Vrînceanu;
-împinsese o Dacie 1310 rămasă în pană în intersecţia Calea Victoriei cu Bulevardul Dacia, salvînd vieţile celor patru persoane aflate în maşină;
-turnase conţinutul unei cutii de Cola peste focul care mocnea într-un coş de gunoi din staţia de metrou Eroilor;
-făcuse nenumărate alte fapte de vitejie.

Relatările despre isprăvile lui Takamura apărură pe tot parcursul verii şi, deşi o parte a presei susţinea că Takamura este fie spion ungur, fie evreu, fie francmason, sau chiar toate trei la un loc, populaţia îl adora. Oamenii îi dădeau bineţe cînd îl vedeau trecînd grăbit pe stradă cu o foarfecă, lopată sau sfoară în mînă, iar el le răspundea la salut bine-crescut, înclinînd uşor capul.

Ciudat era numai contrastul dintre abundenţa de detalii cu care ziarele îi descriau faptele ("O ultimă picătură de apă se prelinse din robinetul acum închis. Takamura se şterse de sudoare şi, mîngîind un orfan pe cap, porni înspre casă") şi informaţiile aproape inexistente despre viaţa să privată. Nu se ştia nici unde locuieşte, nici dacă este căsătorit sau are o prietenă, nici cine îi sînt prietenii, nici dacă îi place să tragă la măsea... nu se ştia mai nimic despre el.

Totuşi, pentru bucureşteni Takamura era un adevărat Superman, un Erou, un Salvator; Takamura le ridica moralul şi nivelul de trai văzînd cu ochii.

Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă, după cum se ştie.


* * *

Era prima zi din septembrie, o zi atît de caldă încît era duminică. Ciorchini de oameni se adunaseră pe balcoane să prindă o gură cît de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, cîţiva puşti mai curajoşi încercaseră să joace nişte fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mîncau îngheţată de vanilie şi se strîmbau la o bătrînă care ieşise să-şi plimbe canişul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copiii, privind miraţi înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintînd încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămaşă albă, cravată roşie cu raţe portocalii pe ea şi pantofi negri, curaţi ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copiii îl strigară:
- Ce faci, nene Takamura?
- Uite, voi sparge strada ca să repar nişte cabluri, răspunse japonezul preocupat.

Mulţumiţi de explicaţie, copiii dădură din cap că bine şi plecară să mai cumpere nişte îngheţate. Patru-cinci capete se aplecară curioase din balcoane. Takamura îşi începu munca: încercui spaţiul în care urma să lucreze cu opt stîlpi de metal de care legă o panglică lungă de plastic, sparse asfaltul cu cupa buldozerului, scoase cîteva zeci de metri cubi de pămînt şi pietriş, opri buldozerul, coborî din el şi începu să dea tîrcoale găurii pe care o făcuse.
- Spor la treabă, îi ură o gospodină pe fereastra bucătăriei.
- Mersi la fel, doamnă, zise Takamura.

Începu să măsoare ceva, cercetînd o carte şi alte cîteva hîrtii pe care le scosese dintr-o servietă. Tocmai luase nişte hotărîri importante în privinţa a ceea ce avea de făcut şi îşi suflecase mînecile, cînd fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme aşezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani şi purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămaşă albastră cu mînecă scurtă şi pete de sudoare la subraţ şi nişte şlapi Adidas în picioare. Avea o faţă stranie: trăsăturile păreau să fi fost şterse cu guma şi apoi redesenate aiurea cu un creion chimic şi două carioca, astfel încît tot echilibrul liniilor şi culorilor era cumva anapoda, suprarealist.
- Alo! Ce faceţi acolo? se răsti omul descris aici la Takamura. Ce faceţi acolo? Hă?
- Încerc să repar..., începu Takamura.

Dar fu întrerupt de vocea ascuţită ca un trident a bărbatului:
- Nu e voie, domne, nu e voie! Eu sînt Inspectorul Municipal Octavian Vişină şi vă spun că nu e voie! Ieşiţi din groapa aia imediat!
- Dar, încercă japonezul să explice, dacă nu branşez cablul ăsta electric care trece pe-aici la generatorul cu şase bobine, cablul se va topi pe o distanţă de şaptezeci şi şapte de metri şi tot cartierul nu va mai avea curent electric timp de cel puţin două săptămîni, atît ţine repararea cablului dacă este deteriorat...
- Nu mă interesează, domne! urlă Vişină, roşu la faţă. Nu e treaba dumitale! Eu sînt Inspector Municipal, înţelegi?
- Sigur, sigur, bîigui Takamura, dar... vă spun, cablul trebuie reparat urgent, dacă nu... e simplu, vedeţi, trebuie doar să...
- Nu înţelegi, domne? răcni Vişină. As-ta-nu-es-te-trea-ba-du-mi-ta-le! E treaba oraşului! Dacă se strică, se strică! Facem licitaţie, alegem o firmă bună, cu meseriaşi cu experienţă, profesionişti! N-avem nevoie de ajutorul dumitale! Ne descurcăm şi singuri!
- Dar vreau doar să ajut...

Vişină era în pragul apoplexiei.
- Domne, cară-te de aici! urlă. Şi astupă dracu\' gaura aia! Pleacă! Huo!
- Dar lasă-l, domnule, să-şi vadă de treabă, nu ne vrea decît binele, se băgă în discuţie un domn de la etajul unu.
- Ce te bagi, bă? răcni Vişină. Ce te bagi? Sînt Inspector Municipal, vrei să-ţi dau amendă? Hă? Vrei amendă?
- Nu. Zise speriat omul de la balcon.
- Atunci? Vă dau la toţi amendă, jur, la toţi care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Şi tu închide groapa! Mă auzi!?

Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer şi împinse grămada de pămînt peste cablurile fierbinţi. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, şi îl uscă cu un foen. Vişină privi aceste acţiuni cu ură şi duşmănie.
- Mama voastră de străini, zise cînd Takamura termină de uscat betonul, vă băgaţi cu toţii nasul în ţara noastră... de parcă nu ne-am descurca şi singuri, aşa cum ne-am descurcat pînă acum...

Mîhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vişină rînji triumfător şi îşi aprinse un Carpaţi.
- Şi dacă te mai prind că îţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, te bag în puşcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag în puşcărie!!!

În acel moment se produse pana de curent.


* * *

Pe aeroportul Otopeni se adunase un puhoi de lume, de parcă naţionala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eşecului înregistrat în faţa lui Vişină, să se întoarcă pe meleagurile lui natale, unde nimeni nu-i căuta nod în papură sau îi punea beţe în roate.
- Rămîi, nene Takamura, rămîi, se rugau fanii lui de el. Nu poţi să ne laşi singuri! Avem nevoie de tine, de ajutorul tău!

Dar Takamura era de neînduplecat. Se îndreptă cu paşi siguri şi amărîţi spre check-in. Nu auzea cuvintele oamenilor, pentru că în urechi avea nişte căşti Sony. Asculta The Clash la walkman. Primi tichetul de îmbarcare de la o duduie zîmbitoare şi se îndreptă spre controlul de paşapoarte. Dar se opri brusc din mers, îşi smulse căştile din urechi şi privi la mulţimea tristă care îl condusese pe acest ultim drum din România. Părea că vrea să spună ceva, să explice de ce pleacă. Suporterii tăcură.
- Oameni buni, mersi că aţi venit aici, zise Takamura, cu o voce uscată de tristeţe. Vă mulţumesc mult pentru tot ce-aţi făcut pentru mine. Aţi fost minunaţi. Dar... în cele din urmă a trebuit să mă dau bătut. Pentru că aici...

Takamura lupta cu lacrimile.
- Aici, continuă, aici...

Avea ochii umezi şi privirea pierdută.
- Aici, repetă, aici este aşa. Este aşa, şi îmi pare rău, pentru că aş fi vrut să... am încercat... aveţi o ţară minunată şi ar fi păcat... este păcat să...

Takamura izbucni în plîns.
- Dacă aţi putea măcar o dată să... să încercaţi şi voi... nu este greu... dacă nu, atunci totul se duce... of... dracului... nu înţeleg, îmi pare rău, dar nu pot să înţeleg... măcar un deget dacă... la noi, dacă se dărîmă un oraş, îl reconstruim... în cinci luni, împreună... Şi voi... ce păcat... ce păcat... jur, am vrut... am încercat... de-aia nu vă înţeleg... eu am încercat...

Hohotind, Takamura trecu de controlul din paşapoarte şi se pierdu undeva în depărtare. Cei care îi ascultaseră cuvîntarea dădură din umeri.
- Un om simpatic, dar ce ciudat e! remarcă un tînăr bronzat, cu un tricou al naţionalei pe corp.
- Da, chiar ciudat, îi dădu dreptate o fată. Păcat că era aşa emoţionat, n-am înţeles nimic din ce a zis...
- Nici eu, recunoscu tînărul, măsurînd-o pe fată din cap pînă-n picioare.

Apoi, plăcut impresionat de cele văzute, o invită la o cola.
- Cu plăcere, zise fata, dezvelind, cu un zîmbet sublim, o dantură perfectă.

Şi uitînd instantaneu că Takamura existase vreodată.


02-07-2008 23:46:10
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
2 Mai

Muzica: David Bowie - Wood Jackson

Sînt în 2 Mai şi am 16 ani. E noapte. Sînt pe plaja de la nudişti, mai precis în dreptul unui bar oribil, parcă născut dintr-un cîntec al lui Tom Waits. Luminile emanate de bar sînt galbene, de parcă urina unei fantome s-ar fi răspîndit în aer. Din bar se aude muzică: Doors sau Phoenix sau Hendrix sau Dylan, ce contează? Sînt singur. Pînă de curînd a mai fost un tip cu mine, dar a dispărut cu o fată într-un cort, lăsîndu-mă cu o sticlă de Cabernet şi un pachet de Rothmans. Dacă aştept, poate vine altcineva cu care să împart vinul şi ţigările. Stau cu spatele la bar şi privesc întunericul care reprezintă sau înlocuieşte marea. Se aud valuri.

Din bar iese cineva şi se apropie de mine. Nu ştiu cine este, văd doar o umbră crescînd. Aud paşi pe pietriş. Nu mă întorc.

Mai înainte am băut cu cineva, cu cel care a plecat, o altă sticlă de vin, dar nu sînt pilit. Nici măcar bine-dispus. Doar puţin trist, puţin resemnat.

Persoana care s-a apropiat de mine îmi pune o mînă pe umăr.
- Salut, mormăi eu fără să o privesc.
- Bună, zice.

Voce de fată, deci este o fată, deci îmi ridic privirea din întuneric şi mă uit la ea. Blondă, sau poate lumina o face aşa, părul lung, nespălat, trăsături frumoase. Are şi un corp, dar nu se vede, fiind ascuns într-o fustă largă din material moale. Poartă un fel de tricou şi o geacă de jeans.
- Ai un foc? întreabă.

Scot un Zippo din buzunarul din faţă dreapta de la pantaloni şi i-l întind. Îşi aprinde o ţigară ţinînd o mînă în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguţă - şi mi-o dă înapoi.
- Mersi, spune. Se uită la sticlă.
- Stai jos, îi zic. Vrei?

Îi întind Cabernetul. Se aşază în stînga mea, ia sticla şi bea o gură.
- Alex, mă prezint.
- Delia, zice ea.

Îmi aprind şi eu o ţigară. Beau vin.
- Deci Delia? întreb.
- Deci ce?
- Deci.
- Da, deci. Deci Delia.
- Da, zic.

Şi ce să mai zic? Poate să încep o conversaţie?
- Stai la cort? întreb.
- Nu, la gazdă.
- Singură aici?
- Cu o prietenă, dar... nu ştiu unde e, s-a dus cu un tip pe dig, şi în bar era cam mult fum şi cam multă lume şi cam proastă, şi...
- Deci...
- Exact.
- Foarte bine, spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm.
- Da. Tu? Singur?
- Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătînd cu mîna teoretic înspre un pîlc de corturi. E cu altcineva.
- Sîntem deci în situaţii identice.
- Deci.
- Exact.

Tăcem. Mă uit la stele, sînt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri.
- Atunci vorbeşte-mi despre tine, zice Delia.
- Da. Eu.

Fac o pauză.
- Eu.
- Tu.
- Eu.

Mai fac o pauză. Continui.
- Sînt un imbecil, zic. Dar, desigur, un imbecil foarte inteligent, sau viceversa. Mai curînd inteligent decît imbecil, probabil. Sînt în sat de douăzeci de zile, timp în care nu am făcut nimic şi nu s-a întîmplat nimic. Am făcut baie, m-am bronzat, am băut, am jucat canastă. Ştii canastă?
- Nu.
- Nu face nimic. Am jucat canastă. Am fost de două ori în Mangalia şi o dată în Vamă. Sînt cu familia şi prietenii, care acum sînt în staţiuni sau poate s-au întors şi s-au apucat să joace canastă. O să mai stau încă zece zile şi nu se va întîmpla în continuare nimic. Totuşi, mă simt bine. Pe de altă parte, nu. Mă gîndesc că e bine să ai şaptişpe ani şi să bei vin pe plajă, în 2 Mai. Pe de altă parte, mă gîndesc că nu ştiu ce se va întîmpla mai departe cu mine. Poate că voi face asta în fiecare an, să vin aici, să stau, să beau. Poate nu mă voi schimba niciodată. Poate că viitorul nu-mi rezervă nimic. Poate că asta merit, pentru că nu am riscat niciodată nimic, şi nici nu am de gînd să risc ceva vreodată. Poate că voi deveni un personaj, acel "Eu" din romanele lui Puşi Dinulescu, sensibil şi imbecil şi gîndind mereu aceleaşi gînduri. Poate că nu voi înţelege niciodată mai mult decît înţeleg acum, şi recunosc că nu înţeleg prea multe. Poate că nu voi scăpa niciodată de senzaţia că mereu, în toate, este vorba despre sex. De exemplu acum, în acest monolog.
- Vrei să spui că îmi zici toate astea ca să te culci cu mine? întreabă Delia.
- Nu. Îţi spun toate astea pentru că asta simt. Dar poate că simt şi gîndesc lucrurile astea pentru că vreau să mă culc cu tine.
- Adică vrei...?
- Da. Cred că da. Sau, adică, nu ştiu. Sînt cumva confuz. Decide tu.

Delia dă din cap că da (da, ce?) şi se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mînă. O urmez. Se opreşte în spaţiul îngust dintre corturi şi apă.
- N-ai un cort, zice.
- N-am.

Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrăţişăm, ne sărutăm, ne mîngîiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud rîsete şi alte zgomote. Alţii care fac ce facem noi, deduc. Simt corpul Deliei alunecînd în jos, mîinile ei îmi descheie pantalonii.
- Nu, zic, trăgînd-o cu grijă în sus.
- Nu? se miră ea.
- Nu.

Nu întreabă ce, şi nici de ce, ceea ce mă bucură. Îi simt corpul cald, tare, o mîngîi dezinvolt pe sîni, prin tricou. O ating şi în alte locuri, o fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea.
- Tu sus, zic, ea fiind deja deasupra mea.
- Prezervativ? întreabă.
- N-am, mint eu. De fapt, am unul în portofel, dar nu vreau să-l folosesc. Nu vreau... Nu iei pastila aia? o întreb.
- Ba da, dar... nu încheie propoziţia.
- Înţeleg, spun, dar, vezi tu, nu am cum să-ţi dau vreo boală. Nu am de unde să am aşa ceva. Este absolut imposibil. Ok?
- Ok, zice, înţelegînd ce se ascunde în spatele vorbelor mele.

Ne dezbrăcăm amîndoi atît cît este nevoie ca să putem consuma actul nestînjeniţi, Delia se aşază pe penisul meu şi începe să se mişte, de parcă ar călări un căluţ electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluţ mare cît un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roşu, cu hamuri aurii şi şea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri.

Cum spre deosebire de mine Delia pare să ştie ce face, mă las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzaţia pe care o am şi, oricum, ar fi indiscret să o împărtăşesc aici.

Nu mă gîndesc la nimic în acest moment, şi bine fac, pentru că altfel gîndurile mi-ar fi întrerupte de ceea ce aud. Şi anume:

Vine tonul. De undeva, de sus, dar nu din univers, nici din cer, ci de undeva foarte aproape, de chiar deasupra mea. Un ton foarte puternic, precum cel de la telefonul cuiva surd. Ascult. Se aude cum cineva formează un număr: pip-pip-pip-pip-pip-pip-pip. Apoi sună. Cineva răspunde, mai precis ridică un receptor. Din neant, de la circa patru metri de deasupra mea, apare o mînă care ţine un receptor. O mînă de om. Cablul spiralat care iese din receptor duce nicăieri.
- E pentru tine, îmi spune o voce, nici de bărbat, nici de femeie.

Delia nu observă nimic, sau se face că nu observă, sau poate că i s-a mai întîmplat aşa ceva. Se mişcă în continuare. O simt cu toate simţurile. Apuc receptorul.
- Alo, răspund.

La telefon e Dumnezeu. Ştiu asta. E stilul Lui.
- Vezi? zice.


02-07-2008 23:46:54
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Policolor / Fabrica de sticlă

Muzica: Daft Punk, Beck, Moby

Din cauza unui incendiu ce distrusese bună parte din cartierul în care locuisem înainte, ne mutaserăm (eu, Ana Popescu, gagică-mea, Nicolae, fiul ei, şi pisica noastră, Dumnezeea) într-o căscioară cu patru camere în cartierul Policolor, zona Fabrica de Sticlă. Locul era prielnic şi destul de aproape de Bucureşti: copilul făcea numai două ore pînă la şcoală, Ana ajungea în cu zece minute mai puţin la Institutul de Agronomie Comparată în care lucra. Iar eu, fiind toboşar, lucram acasă, unde făceam cîte o coloană sonoră pentru vreun film, mă jucam cu pisica, inventam un dispozitiv care făcea cinelul să sune ca o privighetoare, citeam biografiile unor personaje politice minore şi, la plictiseală, ieşeam la plimbare pe coclaurii din împrejurimi.

Într-un asemenea Spaziergang am făcut cunoştinţă cu Moş Francisco Juarez de Aumenita, un trompetist argentinian care se stabilise în România în perioada interbelică. Venise, mi-a povestit rîzînd cu lacrimi de propria-i prostie, după o dansatoare pe care o cunoscuse la Paris, o fufă, care, după o relaţie fulgerător de scurtă cu el, se căsătorise cu un adjutant al mareşalului Antonescu, cu care, după război, fugise înapoi la Paris. Moş Francisco rămăsese în comunism, cîntase în orchestra lui Jean Moscopol, făcuse una-alta, trăia dintr-o pensie mizeră şi o moştenire uriaşă ce îi căzuse în gheare după revoluţie şi care venise de la fufa din Paris.

Mă înţelegeam bine cu bătrînul şi petreceam mult timp împreună: jucam table sub viţa-de-vie din curte, înregistram piese scurte pentru soneriile telefoanelor mobile, ne uitam la televizor la meciurile din campionatul bulgar şi, în fiecare seară, ieşeam la plimbare printre blocurile care înconjurau strada pe care locuiam amîndoi. În timp ce eu fumam două-trei pachete de ţigări, el îmi povestea întîmplări din viaţa sa, îmi împărtăşea impresiile lui despre lume, îmi explica deosebirea dintre tehnica lui Armstrong şi cea a lui Miles Davis. Ştia o groază de lucruri moş Francisco. Şi pentru că ştia atîtea, într-o după-amiază, în timpul unui meci de ping-pong pe care îl cam cîştigam, îl întrebasem de ce zona în care locuiam era numită Fabrica de Sticlă. Străbătusem toate străzile, înfundăturile şi ogoarele din apropiere şi nu văzusem niciodată vreo fabrică. Moşul rămase interzis la întrebarea mea.
- Dar ce-ţi veni? zise.

I-am explicat: mă întorceam cu băiatul de la sfatul popular unde îi schimbasem numele din Nicolae în Alexandru. "Nicolae e nume de fată", îi zisesem. "Vine de la Nicoleta. Îţi trebuie un nume de bărbat, să nu mai rîdă copii de tine". "Dar nu rîde nimeni", răspunsese obraznic. Îl lovisem scurt şi surprinzător peste ceafă. "Nu mă contrazice", spusesem. "Acum te cheamă Alexandru. Ştii ce înseamnă numele ăsta?" "Nu." Jap, încă un pumn. "Înseamnă conducătorul bărbaţilor", îi spusesem. Şi, ca să fiu sigur că înţelesese, îi mai trăsesem un pumn în stomac.

Cum spuneam, moş Francisco era cumva la ananghie, atît în ceea ce privea scorul la ping-pong, cît şi în privinţa întrebării mele.
- Ar fi, de fapt, o fabrică de sticlă aici, zise, după ce chibzui o vreme dacă să-mi încredinţeze taina sau nu.
- Şi unde?
- Vino la mine diseară, după miezul nopţii, şi o să te duc la ea. Dar nu spune nimănui nimic, mă avertiză.
- Ok.

Cu o servă măiastră care linse tuşa cîştigai setul cu 21-11.


* * *

Pe la unu noaptea sunam la uşa lui moş Francisco. Îmi deschise "fetiţa" pe care moşul o "adoptase" (înţelegeţi ghilimelele cum vreţi) cu cîteva luni în urmă. Era mai mult goală. Văzîndu-mă jenat, o luă la fugă şi se ascunse în beci. Francisco apăru din sufragerie.
- Are totuşi cinşpe ani, cred, zise. Dar e cam copilăroasă, nu?
- Mhm, am încuviinţat.
- Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem.

Am ieşit în stradă şi am pornit la stînga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moşul era tăcut, deci tăceam şi eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare şi am mers şi mers pînă cînd ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării.
- Am ajuns, zise moşul.

Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrînului temerile mele. A zîmbit.
- Stai să iasă luna, zise.

Care astru tocmai făcea duş în spatele unor nori.

Am aşteptat, privind cîmpul gol, ascultînd zgomotele maşinilor care se vînzoleau pe autostrada din fundul scenei. Într-un tîrziu apăru şi luna, dezvăluind o privelişte magnifică: în razele ei, se întruchipă pe tarlaua răpănoasă din dreptul nostru o construcţie gigantică, un cub cu totul şi cu totul de sticlă, ale cărui laturi aveau pe puţin 80 de metri. Eram uluit. Aceasta era deci fabrica de sticlă.
- De ce nu se vede decît în lumina lunii? l-am întrebat pe Francisco.
- De prăfuită ce e, răspunse, şi el mişcat cumva de priveliştea fascinantă. Este atît de murdară - ca, de altfel, toate clădirile din ţara asta - încît lumina soarelui nici nu trece prin ea, nici nu se oglindeşte în ea, ci pur şi simplu o anulează. Este un efect fizic pe care-l studiez de demult, fără să-i găsesc însă vreo explicaţie.
- Extraordinar, am afirmat.
- Da, într-adevăr...

După o pauză în care am fumat trei-patru ţigări, l-am descusut mai departe pe moş.
- Şi ce se fabrică în ea? Chiar sticlă?
- Aş, de unde, chicoti Francisco. Nu, nu, cu totul altceva. N-o să ghiceşti niciodată.
- Nici nu vreau să încerc...
- Bine, nu-ţi mai pun răbdarea la încercare. În fabrica aceasta se produce gri.
- Gri!?
- Da, gri, culoarea.
- Adică fabrică vopsele?
- Nu. Fabrică o culoare, dacă poate fi numită aşa. Au şi un laborator, în care zeci de cercetători fac experimente, în căutarea griului perfect. Găseşti aici, în această clădire, cei mai mari specialişti în gri din lume.

Încă neînţelegînd, mi-am mai aprins nişte ţigări.
- Dar la ce bun!? am întrebat. Ce să faci cu gri?
- Cum ce? Uită-te în jurul tău! Uită-te la ţara asta, cea mai gri de pe pămînt! Cum crezi că a ajuns aşa?
- Cum?
- Hai să-ţi spun: fabrica şi laboratoarele astea au fost construite imediat după venirea comuniştilor la putere, deci pe la sfîrşitul anilor \'40. Pe vremea aceea, România era o ţară normală, colorată, asemenea celorlalte ţări. Blocurile erau albe sau bej sau siclam sau de culoarea untului. Frunzele pomilor erau verzi, doar toamna deveneau roşiatice. Zăpada era albă, vinul roşu, roşu, iar cel alb, gălbui. Oamenii erau roz, noaptea neagră, pisicile multicolore, cîinii la fel...
- Dar şi acum...
- Aiurea. Gîndeşte-te bine la ce numeşti tu culori. Crezi că sînt aşa cum sînt pentru că aşa ai fost învăţat; numai bătrînii ca mine îşi mai pot aminti, dar cu greu, cu mare greu, culorile adevărate, originale. Dacă te duci în Vest, îţi vei da seama ce spun. Deşi diferenţa între albul sau albastrul din România şi cel din Franţa sau Finlanda, de exemplu, este oarecum în afara spectrului pe care îl percepi tu, ea există. Ia o castană din Bucureşti şi pune-o lîngă una din Budapesta - şi vei vedea că cea maghiară este maro sau castanie, iar a noastră, gri. Sau pune mîna ta lîngă mîna unui american, a lui va fi mai albă şi mai roz decît a ta... dacă nu cumva şi ochii tăi, retina, pupila etc. au o pînză gri pe ei...
- Ciudate lucruri zici, moş Francisco, am spus. Şi griul ăsta cum ajunge pe case, oameni, castane?
- În primul rînd, prin vopsea, prin materiale. Lucrurile făcute în România, de la filme pînă la blocuri, sînt gri. Apoi, mai este o metodă...
- Care?
- Nu ştiu dacă ai fost vreodată la Braşov.
- Am trecut pe-acolo, da.
- Ei bine, poate ai observat - dar mai probabil nu - furnalul uriaş din inima oraşului.
- Nu-mi aduc aminte să fi văzut aşa ceva.
- Dar există. Un coş de dimensiuni uriaşe, din care zi şi noapte ies particule de gri, care se răspîndesc, purtate de vînt, în întreaga ţară, acoperind tot...

Înţelegeam unde bate moşul.
- Şi la ce bun fac ăştia ţara gri?
- La nici unul. Comuniştii au hotărît că griul este cea mai bună culoare pentru scopurile lor; oamenii care trăiesc înconjuraţi de gri sînt docili, proşti, adică prostiţi, lipsiţi de orice impuls al schimbării sau sentiment al dreptăţii şi fairplay-ului, atît de răspîndite în restul lumii, atît de necomuniste în esenţa lor; nu sînt filosof şi nu i-am înţeles niciodată pe comunişti, deci nu pot fi mai clar de-atît...
- Dar acum, am zis, la ce mai foloseşte fabrica asta, cînd comuniştii nu mai sînt la putere?

Moş Francisco surîse amar.
- Nu mai sînt la putere? Pui rămăşag?
Nu prea-mi venea.
- Mă rog, teoretic nu mai sînt, am explicat.
- Mda, teoretic... Dar chiar dacă n-ar fi, ţara asta, poporul, ochii oamenilor sînt atît de îmbuibaţi de gri încît altfel nici n-ar putea trăi, probabil. Ar orbi cu toţii instantaneu în momentul în care ar vedea o rază adevărată de soare sau chiar şi numai o găină... S-au obişnuit, le place. Griul a devenit simbolul lor, al mediocrităţii pe care o transmit, fie genetic, fie prin învăţătură sau cultură, generaţiilor următoare... asta e...

Ce chestii spunea moşul! Mi-am mai aprins nişte ţigări, cugetînd la vorbele lui. Să fie oare posibil? De unde era să ştiu? Doar eram născut aici, trăit aici...
- Şi tu de unde le ştii pe toate astea? l-am întrebat.
- Eh... pe vremuri, pe cînd cîntam pe la nunţi şi petreceri, am fost chemat la botezul fiului directorului fabricii de pe-atunci, unul, Ciucure, un imbecil... Beat fiind, m-a întrebat ce culoare are bani copilului, de care era tare mîndru, şi eu am zis "roz". Nu i-a venit să creadă, i-am explicat că eu vin din Argentina, că văd lucrurile altfel, şi atunci mi-a povestit tot ce ţi-am spus şi ţie...
- Aha, da, înţeleg...

Un nor acoperi luna, iar fabrica dispăru din nou în neant. Am plecat înspre casă, gînditor. Moş Francisco o luă în altă direcţie, se ducea la amanta lui.


* * *

Cînd am ajuns, Ana dormea. Am privit-o. Era într-adevăr cam gri. Am intrat în baie şi, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe ochi. M-am întors în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puţin. M-am dezbrăcat şi m-am întins lîngă ea. Sforăia uşor, ca o pisică bătrînă. Am mîngîiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut uşor şi s-a mişcat, dar nu asta îmi era intenţia. Am continuat s-o mîngîi într-un singur punct pînă cînd zorii s-au revărsat în cameră. Cu ochii zdrobiţi de somn, am privit în sfîrşit suprafaţa pe care o mîngîiasem. Într-adevăr, moş Francisco avusese dreptate. Acea bucăţică din pielea Anei era acum roz ca... dar mai văzusem eu vreodată roz? Era roz şi gata. Şi palma mea devenise roz din cauza frecării. Dar această ciudată descoperire nu îmi era de nici un folos. Un lucru în plus pe care îl ştiam, atîta tot.

Am adormit îmbrăţişînd-o pe Ana - şi aş vrea să spun că pentru prima dată în viaţă am visat în culori, dar aş minţi. Am visat un episod din Stan şi Bran, desigur în alb-negru, adică gri-deschis şi gri-închis, iar cînd m-am trezit, palma mea revenise la culoarea ei obişnuită şi spatele Anei era plecat la serviciu. Aşa că am dat de mîncare pisicii, am observat ironia din numele cartierului în care locuiam, am dat un telefon la primărie să anunţ că s-a spart conducta de apă caldă şi m-am răzbunat pe nedreptatea din lume fiind şi eu nedrept cu ea, la rîndul meu.


02-07-2008 23:47:48
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Tanzmusik

Iată acolo sus, pe deal, palatul de cristal încins la muchii cu plastilină. Scheletul aparţine unui uriaş căzut de pe vrejul de fasole, poarta este făurită dintr-o scoică mezozoică, în grădini cresc arbori sequoia stacojii, muşchi albăstrui adus din Islanda, boscheţi de trandafiri în carouri sau dungaţi, de toate culorile, mai puţin ocru.

Dar să ne apropiem, veniţi, înaintaţi, n-aveţi de ce să vă temeţi. Priviţi, în sala craniului lumea s-a adunat la dans, orchestra omuleţilor de sticlă şi-a acordat instrumentele: în mijloc este cimpomatul, încă nu ies flăcări din el; la stînga, alămurile: trompeta-păpuşă, axafonul, tringhiera; apoi, şi mai la stînga, sub bolta scării, xilofonul din vertebre; în partea opusă, pentru a crea stereofonia perfectă, ţambalul-biturbo. Chiar în faţă, lîngă ringul de dans, toba cu guşă; iar de tavan atîrnă limbochitara şi străvebasul. După mirosul aerului, muzica va începe în curînd, hai să intrăm! Haideţi! Începe! Dansatorii şi-au luat poziţiile pentru cadril! Uitaţi-vă la ei, ce cupluri minunate s-au găsit! Zîna mironosiţă cu fierarul din burta pămîntului; ielele cu impiegaţii; rapandula cu scamatorul; tigrul scafandru cu Evdochia; pictorul italian renascentist cu doamna cu drujba; elenii cu Elenele; autorul cu chiţibuşa; doctorul de ape cu tînăra înfofolită în foiţe de ţiplă; Moş Crăciun cu terorista irlandeză; grămatica cu cacofonul... priviţi şi minunaţi-vă, ce atent dansează, ce ţinute abile au, cum le zboară picioarele zglobii pe parchetul din ceaţă londoneză! Credeţi-mă, balul este la a şasea ediţie, iar toate cele cinci ediţii anterioare au ţinut la infinit! Vă rog, sînteţi invitaţii mei, apucaţi cîte o pereche de saboţi de kevlar şi aruncaţi-vă-n vîltoare! Dansaţi şi ţopăiţi, iubiţii mei, iubitele mele! Vă voi păzi de aici, de pe margine, să nu care cumva să vă piardă gravitaţia sau să vă ciocniţi de bilele cu şampanie care cutreieră sala ameţite, căutînd ieşirea.

Care ieşire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt şi imposibil de silabisit să vă distraţi? Nici gînd! Nici gînd! M-aş zbengui şi eu cu voi, dar zău, genunchii mi-s zdrobiţi de anii grei pe care i-am uitat demult, îi simt doar vara-n sîngele pufos... Dar voi dansaţi, că sînteţi tineri, în puteri, frumoşi, ca noi, haideţi, dansaţi, în ring cu voi! Aşa! Mai iute! Mai cu spor! Mai strîns! La dreapta, înainte, stînga, capul sus! Mişcaţi-vă pe veci, furtuni înflăcărînd! Dansaţi, de dragul unui biet bătrîn!

(Iar eu mă voi retrage, cu sfială, sub pămînt, dacă mi-e-ngăduit. E noapte deja şi am obosit. Adio, dragii mei, adio, voi lua cu mine muzica-n urechi; şi iată plec, tîrşîind tălpile-mi pe pardoseli străvechi, în urma mea să trageţi voi cortina, tot dansînd. Am fost aicea oare? Sau am fost în gînd?)


02-07-2008 23:48:28
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Gata .....avetzi ce citiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii...asta ca sa nu mai zicetzi ca sunt  nerespectator de religii, apucaturi pidosnice shi alte adunaturi compasistico-echeriste tu-le echerul shi compasul mamii lor de homalai !!!!!! :D:D:D

02-07-2008 23:54:38
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
Olga Stefan
          In urmatorii zece ani o sa-mi restaurez amintirile
          Ca pe niste grupuri statuare lipsite cu desavarsire
          de valoare artistica ...
         
          Dragoste , am incredere sa ma mandresc cu tine
          Ca si cum mi-ai fi un organ in plus , O ANOMALIE .
          DRAGOSTE , ITI DEZLIPESC LEUCOPLASTELE
          SI MASTILE DIN GHIPS ...

          Daca ma-ntinzi pe canapea e ca si cum ti-ai aranja
          Degetele cangrenate pe o chitara dezacordata .
   
          Nu mai avem nimic intre noi .
          Da-mi papucii si restituie-mi corpul
          pana la ultima imbratisare . Imi ascult cu atentie corpul
          care se cere mangaiat si ocrotit ,
          Ascult vocea lui matura si fierbinte ,
          Continutul ei vascos ca o ceara de epilat prejudecatile
          pe care le-am ras cu lama fiecarui kg. pierdut
          Si pe care le-am vazut inmultite la loc
          Ca intr-un cuib de pureci...

          Vreau sa fac dragoste
          Intr-o cursa de soareci peste care URA
          Isi intinde lasciva bratele ruginite
          ...........................................................

Ultima modificare facuta de titmouse (03-07-2008 11:17:09)


03-07-2008 11:12:47
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Mda iata cruntul shi crudul adevar :
MANPULARE, TRAFIC DE INFLUENTZA, PROMOVARE PE CRITERII GEOGRAFICE !!!!! SA FIE O COINCIDENTZA CA PITZIGOALA SHI OLGA A LU" STEFAN SUNT HUNEDORENCE ?  :D:D:D


03-07-2008 11:43:49
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hihihi ...oare cine-o fi in foto ? :D:D:D



03-07-2008 11:49:01
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
Habar n-am despre ce vorbesti...despre ce-i vorba , frate ?
Pentru mine fata poa' sa fie si din Patagonia...mi-e totuna...mie doar mi-au placut cateva ( doar cateva) poezele de-ale ei. Tot ce stiu despre ea este ca e extrem de criticata de catre generatiile mai vechi de poheti de prin zona...


03-07-2008 11:59:50
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365

CIUDATUL SA a scris:

Mda iata cruntul shi crudul adevar :
MANPULARE, TRAFIC DE INFLUENTZA, PROMOVARE PE CRITERII GEOGRAFICE !!!!! SA FIE O COINCIDENTZA CA PITZIGOALA SHI OLGA A LU" STEFAN SUNT HUNEDORENCE ?  :D:D:D


DA. Este o coincidenta si atat ; fata este talentata...
Maaaaa...hai ca plec la "produs" ca-i tarziu si iar n-am bani .. m-astepata porcu' cu firu' de ghiocel in gura....maaaaaa.... , ma tu tre' sa le stii pe toate ??Ma , de unde dracu' le stii tu pe toate ?

ps. GRI-ul este nonculoare...

Ultima modificare facuta de titmouse (03-07-2008 12:04:05)


03-07-2008 12:01:06
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Uitatzi-va la ea, bunkeristi ......exact ca shi belitul ala de Tariceanu ....nici usturoi nu a mancat nici pasarica nu-i miroase ....propun de urgentza DNA-bunker sa se ocupe de acest caz flagrant ....sa speram ca procurorii bunkerului nu sunt tot la fel de cretinoizi precum .....ALTZI PROCURORI !   ...m-am pishat pe mine de ras aseara cand Mazare ca o floricica spune ca are 26 de NUP-uri ....io daca eram in locul lui Basescu ii dadeama afara pe procurori ....sau poate cine shtie.....ii convine situatzia ! :D:D:D

03-07-2008 12:07:47
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sunt secunda din minutul vietzii tale! :D
titmouse a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Mda iata cruntul shi crudul adevar :
MANPULARE, TRAFIC DE INFLUENTZA, PROMOVARE PE CRITERII GEOGRAFICE !!!!! SA FIE O COINCIDENTZA CA PITZIGOALA SHI OLGA A LU" STEFAN SUNT HUNEDORENCE ?  :D:D:D


DA. Este o coincidenta si atat ; fata este talentata...
Maaaaa...hai ca plec la "produs" ca-i tarziu si iar n-am bani .. m-astepata porcu' cu firu' de ghiocel in gura....maaaaaa.... , ma tu tre' sa le stii pe toate ??Ma , de unde dracu' le stii tu pe toate ?

ps. GRI-ul este nonculoare...


03-07-2008 12:17:16
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
Procurorii bunkerului este EU , asa ca tot eu am sa conduc si DNA-bunkar...o sa deschid o ancheta la propunerea ta si o sa stabilesc daca sunt vinovata sau nu...

03-07-2008 12:17:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
VINOVATO, IATA POEZIA VINOVATA !

de Ioana Bogdan

Iarna venea cu un scheunat interminabil, de maidanez
flămând, cu blana roasă, o chemam
în casă, ea rămânea pe preş, adormea în patru
labe, capul şi-l ţinea
drept.

Însă iarna asta a venit altfel. A aruncat buzduganul, a dat uşa
de perete, a intrat, s-a aşezat la masă, a râgâit.
- Dă-mi să beau, mi-a zis, eu i-am dat.
- Dă-mi să mănânc, mi-a zis, eu i-am dat.
- Fă-te frumoasă, mi-a zis, eu m-am făcut.
Până s-a ivit primăvara, care a aruncat buzduganul, a dat uşa
de perete, s-a repezit la ferestre, a ridicat obloanele.
- Dă-mi să beau şi eu i-am dat.
- Dă-mi să mănânc şi eu i-am dat.
- Fă-te frumoasă şi eu m-am făcut. Pe urmă a râgâit.
Până a venit la uşă vara, a râgâit de asemenea,
a venit toamna, a râgâit şi ea, a pufăit din pipă, şi-a gustat
ceaiul, a cerut mai multe pliculeţe de
zahăr, a aprins televizorul, s-a cuibărit la picioarele
mele, mi-a zis:
- Dansează-mi.

Dar de înşelat, nu te-am înşelat niciodată.

hihihihi


03-07-2008 22:59:11
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
PROMETEU

                         Sunt tot aici si sunt in lanturi inca...
                         De ce n-ati inteles destinul meu ?
                         Nu strigatul , nici bratul vreunui Zeu :
                         Voi imi trimiteti vulturul spre stanca .
                         Sunt tot aici , pe-o piatra , undeva .
                         Heracles n-a venit si n-o sa vina ...
                         De cate ori va rupeti de lumina ,
                         Un vultur ciocaneste-n carnea mea.
                                                                               Ion Omescu


04-07-2008 12:27:51
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
DON QUIJOTE

                  Mi-oi racai cu grija rugina de pe za
                  Si-n pod gasi-voi sparta o chivara , m-auzi ?
                  I-oi drege buza stirba la loc , din mucava
                  Si o voi tine-n brate , timp lung , cu ochii uzi .

                  Mi-oi ascuti de-o piatra , cu gandu-n lume , lancea
                  Si-o noapte astepta-voi in friguri zorii , cand
                  Mi-oi saruta martoaga pios pe botu-i bland ,
                  Si voi porni alaturi cu soarele din Mancha .
               
                  In urma sancho Pancha isi va certa mereu ,
                  Proptindu-se-n calcaie , magarul sau cuminte .
                  Va da din cap prostimea : "Este nebun!" dar eu
                  Voi merge numai cantec si numai vis-nainte .

                  Hei , cine-o sa mai aiba vestmant medieval
                  Mai scump ca zaua-mi stearsa cu grija de rugina ?
                  Ca Rosinanta nimeni n-o sa mai aiba cal,
                  Si nici un vis ca visu-mi sa arda de lumina...

                  Si totusi , huiduita-mi va fi armura-n drum ,
                  Si nimeni cavalerul cel bland nu-l va-ntelege ,
                  Cat e de trist in urma castelelor de fum ,
                  Insangerat de pietre si vinat de ciomege .

                  Insetosat , hangiul nu-mi va intinde cana ,
                  Iar aripile morii mi-or rupe carnea , dar
                  M-o duce scutierul calare pe magar ,
                  Si voi porni in lume sa-mi aflu castelana...

                  Intors sa mor alaturi de-o veche lumanare ,
                  Voi auzi pe Sancho plangand si pe preot :
                  "CUM A PUTUT SA-NCAPA UN VIS ATAT DE MARE
                  IN TRUPUL ASTA FIRAV SI SLAB DE DON QUIJOT ?"

                  Mi-oi naluci atuncea ca am invins toti zmeii ,
                  Ca sunt biruitorul intregului pamant ,
                  Imi va inchide ochii bland mana Dulcineii
                  Si voi muri departe de morile de vant...
 
                                                              Radu Demetrescu Gyr

Ultima modificare facuta de titmouse (04-07-2008 13:19:24)


04-07-2008 12:39:58
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ca tot venii ploaia-n Bucuresti bag shi io una perversa ....in subintzelesuri ! hihihi


Ploaia peste noi

Şi ce dacă plouă şi din când în când mai tună?
Strânge-mă-n braţe, vom sta aşa o lună,
Să cadă ploaia peste noi, să dispărem fară de urmă,
Lipiţi unul de altul, ca stropii de pământ,
Mă bucur că tu esti, te bucuri că eu sunt?

:D:D:D

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (09-07-2008 14:41:48)


09-07-2008 14:41:22
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
SPUNE-O-NCET , N-O SPUNE TARE

               
                     Spune-o-ncet , n-o spune tare .
                     Iata-acestia suntem noi .
                     Cand e singur fiecare ,
                     sufletele nu-s in noi .

                     Stam alaturi , eu si tu ?
                     Sufletele noastre sunt in noi ,
                     cand suntem doi .
                     Altfel nu .
                                                           Lucian Blaga


10-07-2008 20:03:42
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
I speak engleza

--------------------------------------------------------------------------------
I love you domnisoara
Si sunt very mahnit
Caci when i speak engleza
You razi necontenit.

I know esti englezoaica
But it isn't important
Amorul meu for tine
Is very palpitant.

I can't to sleep azi-noapte
Si-am stat sa learn ceva
From cartea de engleza
Sa-ti tell iubirea mea

Ah, ar fi atat de bine
But you see nu-i chiar asa
Caci eu speak what i can spune,
Dar mai zi si tu ceva.

Te-ai gasit sa ma-ntelegi!
Vad ca dear te iubesc
Understand i love you draga
Cum naiba sa-ti mai vorbesc?

You are totul pentru mine
And i want sa ne iubim
Dar it's difficult vezi bine
Caci we nu ne potrivim.

Nu e clar sa-ncep mai bine
Uite Shakespeare, Juliette
Eu Ciudy love pe tine
Vrei ceva si mai concret!

Concret i can't know mai bine
And i speak ca un nauc
Si i'm sorry langa tine
Intru in the balamuc!!!

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (12-07-2008 18:24:59)


12-07-2008 18:23:57
   
titmouse
Femeie

Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365

CIUDATUL SA a scris:

I speak engleza

--------------------------------------------------------------------------------
I love you domnisoara
Si sunt very mahnit
Caci when i speak engleza
You razi necontenit.

I know esti englezoaica
But it isn't important
Amorul meu for tine
Is very palpitant.

I can't to sleep azi-noapte
Si-am stat sa learn ceva
From cartea de engleza
Sa-ti tell iubirea mea

Ah, ar fi atat de bine
But you see nu-i chiar asa
Caci eu speak what i can spune,
Dar mai zi si tu ceva.

Te-ai gasit sa ma-ntelegi!
Vad ca dear te iubesc
Understand i love you draga
Cum naiba sa-ti mai vorbesc?

You are totul pentru mine
And i want sa ne iubim
Dar it's difficult vezi bine
Caci we nu ne potrivim.

Nu e clar sa-ncep mai bine
Uite Shakespeare, Juliette
Eu Ciudy love pe tine
Vrei ceva si mai concret!

Concret i can't know mai bine
And i speak ca un nauc
Si i'm sorry langa tine
Intru in the balamuc!!!


No , bine....no...da' asta-i ultima data cand imi mai trece supararea, PENTRU CA MA FACI SA RAD...
De unde stii tu ce fel de computer am eu ? nu-i corect ....ce , eu am intrat in scula ta ?


13-07-2008 10:41:14
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Inca nu dar cine shtie ! :D:D:D

13-07-2008 11:37:33
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ca un nebun te-aş fi iubit Celeste
Pân’ la Sinaia-n gară şi retur
De dragul tău la cele trei neveste
Şi la camile-aş renunţa. Îţi jur!

Cu-aeroplanu’aş zbura pe creste
Şi aş hedonisma cu Epicur
De dragul tău la cele trei neveste
Şi la camile-aş renunţa. Îţi jur!

Dar tu nimic… Silence! Nici-o veste
Nici tu bezea, adio, sau bonjour!
Dar am să viu la noapte, ca-n poveste
De langă ZuZu caldă să te fur.

Şi ce-am să-ţi fac… Nici nu visezi …Celeste!


13-07-2008 12:28:48
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425


Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (13-07-2008 20:28:22)


13-07-2008 12:34:48
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

http://xs129.xs.to/xs129/08280/goatsebird5ry715.jpg


hehehe :D... mishto photoshopping - o pasarica originala, careia-i poti da eventual si moooie !!! :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (13-07-2008 15:31:40)


13-07-2008 15:28:26
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Nu bre ....ala-i un pasaroi (eu) care-i da cu tifla lu' pitzigoala atomica !  :D:D:D

13-07-2008 16:04:56
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Nu bre ....ala-i un pasaroi (eu) care-i da cu tifla lu' pitzigoala atomica !  :D:D:D

hehehe :D:D perversul de mine... numa' la d-astea cu 3M mi-e gindul, vezi bine... ;)


13-07-2008 16:17:05
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
O MARE CLEAPŞĂ VINE CA TRACTORU'

E Unu Marte. Bunu', într-o rână
Pe streie, calm, işi ţucsuieşte liurca
Şi-mi zice: "Gogoneaţă, taie curca
Ori păcuina ludă, fără lână.

Boreasa ta n-a gotovit nici burca,
Bumeşte-o peste fălci, cu sete, până
Ţi s-o trudi tot braţul, că-i hapsână,
Mai pipăie-i şi coastele cu furca

La scăpătat, să lepede coroana,
Stă doar la clacă, prin vecini, fonfoana
Cât timp, abătător, tu ari ogoru'... "

Când guda intră, vede mărţişoru':
O mare cleapşă vine ca tractoru'
Şi-i taie, finalmente, macaroana...

.......shi-un Dex ca sa intzelegetzi ceva :

- STRÉIE s. v. prispă.
- ŢUCSUÍ vb. v. bea, trage.
- LIÚRCĂ s. v. poşircă.
- păcuínă, păcuíni, s.f. (reg.) 1. oaie cu lapte, mânzare. 2. (la pl.) orătănii
- LUD adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

- BOREÁSĂ s. v. nevastă, soţie.
- GOTOVÍ vb. v. pregăti, prepara.
- BÚRCĂ,  burci, s.f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec.
- bumeşte - Cuvântul nu a fost găsit. [Am incercat si alte forme dupa ureche - nimic!]. Dar pare simplu de dedus.
- clacă - 2. şezătoare
- fonfoánă, fonfoáne, s.f. (reg.) femeie care vorbeşte încurcat. 
- ABĂTĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
- GÚDĂ s. v. căţea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.   
- CLEÁPŞĂ s. v. palmă.


13-07-2008 20:17:21
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Aham... deci marele ex-ospatar-securist-acum-investitor (inclusiv TV) BURCI e cam... mamaligar la origine de fapt ???!!! :D:D:D

P.S. Unde-or bantui oare acum oare fonfoanele :D:D de Pelina, aurora36-38, Aly, tasha, kamin (cont sters ;))...
(P.S. - le-am alintat doar mai sus, sper sa nu sara cineva de fundulea-n sus).

Ca sa nu mai zic de gudele da&nu :x, clitoridia :D, andreas-74 :( ori karmacoma ;), ca parca mi-e nitzel dor de ele !!! ;)

Ultima modificare facuta de Xtremul (13-07-2008 20:42:05)


13-07-2008 20:27:15
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Care Burci bre ?...asta :



:D:D:D


13-07-2008 20:32:54
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Moaaaamaaaa. da' rapid dezgropi dosarele alea, cumetre !!! :D:D:D
Are o sfecla-mecla de-ti vine sa-l bumesti fara motiv !!! - de fapt, motive-ar fi destule... ;)

Ultima modificare facuta de Xtremul (13-07-2008 20:38:17)


13-07-2008 20:34:12
   
Pagini: 1 ... 5 6 7 8 9 10 11 ... 14    
Mergeti la