Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu sînteti conectat.
Forum / Discutii Diverse / Iertarea    
Autor
Mesaje Pagini:  1 2 3
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sacha, ne-ai Ă®nvăţat că şi uşurătatea poate fi o virtute.
A! cât de regulamentari, de exigenţi, de idolatri ai tipicului şi formei sunt oamenii simpli din celule.
— Bunul sălbatic şi simplitatea omului primitiv sunt basme, romane, fiction.
Sălbaticii sunt teribil de complicaţi şi meticuloşi: sociologia, etnografia şi antropologia o dovedesc. La ei totul stă sub semnul tabuurilor — sunt sute, mii de tabuuri — şi al stringenţei sistemelor de reglementare minuţioasă. ĂŽntotdeauna forma are prioritate asupra fondului.
Faţă de a triburilor primitive, viaţa omului modern e de o simplicitate cristalină şi de o libertate absolută.
— Seriozitate. Bună-credinţă. Iată dubla impresie pe care o face relatarea sfântului apostol Pavel cu privire la răpirea lui Ă®n rai Ă®n timpul vedeniei de pe drumul Damascului. Pavel nu poate da nici un fel de amănunt; ce a văzut şi auzit nu se poate spune Ă®n cuvinte.
Rudolf Steiner, Ă®n schimb, descrie meticulos universul care i-a fost arătat Ă®n cursul călătoriei sale suprafireşti. Detaliile lui Steiner le evocă pe ale unui inventar sau ale unei cărţi de geografie.
Teosofii şi spiritiştii suferă de aceeaşi slăbiciune; taxonomia lor e prea meticuloasă: dau cifrele cele mai exacte pentru durata perioadei dintre două Ă®ncarnări, pentru nivelurile spirituale, pentru numărul spiritelor din fiecare categorie...
Deosebirea mi se pare hotărâtoare. Se simte autenticitatea vedeniei Sfântului Pavel, la ceilalţi imposibilitatea de a rezista ispitei cifrelor şi sistematizării. Cifrele acestea atât de precise ale antroposofilor şi teosofilor ating o dublă coardă sensibilă a maselor: rigurozitatea numerică şi nevoia de senzaţional (sperie-mă!).
Nebunia Evangheliei e o nebunie calmă şi modestă. Creştinismul recunoaşte existenţa unor taine şi nu se străduieşte să le rezolve cu cifre a căror valabilitate nu poate stârni unei minţi câtuşi de puţin raţionale decât nevoia să ordone muşchilor motori schiţarea unui zâmbet.
— Cifrele şi amănuntele teosofilor şi antroposofilor — contrastând cu discreţia Sf. Pavel — dovedesc o naivitate dezarmantă, dacă nu şi o lipsă de simţ critic.
Mania sectanţilor de a fixa anul armagedonului, data sfârşitului lumii etc. contravine textului categoric Ă®n care Domnul exclude aflarea unei date precise. Există o pornire de a cuceri oamenii spăimântându-i şi totodată măgulindu-i prin vestirea unor evenimente catastrofale şi grandioase la care li se făgăduieşte că vor participa. Inconştientă abilitate? Mondenitate? Fantezie?
Posibilitatea de a cunoaşte data precisă a sfârşitului ar veni Ă®n contradicţie cu principiile de bază ale lumii care sunt: incertitudinea, libertatea credinţei, retragerea lui Dumnezeu Ă®n taine inaccesibile probelor categorice.
Bucureşti, 1969
Oricât mi-aş propune să tac şi să nu-l supăr pe extraordinarul dr. Al-G., nu se poate să ne vedem fără a discuta (eu Ă®ncep) despre meritele respective ale creştinismului şi budismului.
ĂŽi citez o frază din Catehismul episcopilor catolici olandezi: „Mântuitorul n-a scăpat de suferinţă datorită unei asceze. A străbătut-o Ă®n toată adâncimea ei."
Divinul dulgher a pus şi el umărul, il a mis la main Ă  la pâte, nu s-a uitat, de sub un copac, oftând şi acoperindu-şi faţa.
Povestea cu Sf. Cassian Romanul şi Sf. Nicolae s-ar potrivi de minune pentru a exprima deosebirea dintre creştinism şi budism. Sf. Nicolae care-şi suflecă şi-şi murdăreşte hlamida lăsându-l pe Dumnezeu să aştepte, pentru ca să-l ajute pe un ţăran să-şi scoată căruţa din glod, Ă®n vreme ce Sf. Cassian Ă®şi păstrează hlamida imaculată şi se grăbeşte spre a se Ă®nfăţişa cu vrednicie lui Dumnezeu (care-i va da cu delicateţă peste nas şi-l va lăuda pe Ă®ntârziatul şi noroitul Nicolae) simbolizează Ă®nsuşi creştinismul: religia care ia parte la tragedia omului şi la necazurile lumii. (Nu numai la tragedii, ci şi la belele, la scârbe.)
— Atâţia cărora le vine greu să creadă Ă®n Hristos, dar sunt gata să ia drept bun tot ce au spus Helena Petrovna Blavatsky, Mrs. Annie Besant, Helen White, Krishnamurti, colonelul Olcott... Şi Ă®ncă... sunt atâţia pseudo-yoghini Ă®n Occident... atâţia prooroci Ă®n India...
Tusea, nuvela lui Hugh Walpole: naivitatea Ă®ndărătnică a milenismului e prinsă subtil. Walpole: toate calculele acestea sunt făcute de oameni care interpretează pe Ezechil, pe Daniil şi Apocalipsa fără a şti ebraica ori aramaica şi fără să aibă elementare cunoştinţe de cosmografie. (Un istoric ca JerĂ´me Carcopino dovedeşte Ă®n cartea sa despre Iuliu Cezar cât de complexe elemente sunt necesare pentru computul unei date calendaristice aparţinând trecutului Ă®ndepărtat.)
Cernica, 1970
Părintele stareţ Roman: creştinismul e riscul absolut, iar viaţa de călugăr e riscul dus la paroxism. Nu ţi se oferă nici o certitudine. Nimic. Numai primejdii, numai riscuri. Nici certitudinea că vei muri măcar acolo, la mânăstire. Că vei rezista. Că vei avea ce mânca. Şi nici, mai ales, că ai făcut bine călugărindu-te. Şi nici — culmea — că ai ales calea mântuirii. S-ar putea ca după atâtea nevoinţe şi mizerii să nu te mântuieşti, să arzi ca orice păcătos care s-a lăfăit Ă®n bucurii, belşuguri şi confort, şi s-a hrănit cu multe desfătări alese, ori spre deosebire de cutare om cuminte care şi-a dus viaţa pe cât s-a priceput fără a visa semeaţă desăvârşire.
Numai şi numai incertitudini. Dai totul, nu primeşti nimic. Şi rămâi absolut singur, şi nici de tine nu poţi fi sigur, mai puţin ca de ceilalţi. Vei putea oare răbda fără a cârti?
Creştinismul, călugăria: iată saltul (şi dincolo, vorba lui Lytton Strachey despre cardinalul Manning, nu e o saltea), iată cuptorul aprins (Ă®n care să te arunci), iată podul care se surpă Ă®n urma ta, iată flota căreia Ă®i dai foc, aventura. Cecul e fără garanţie şi semnătură, mergi cu el la bancă şi nu ştii dacă va fi onorat. Mânăstirea (ori credinţa, nu-i mai brează) nu oferă nimic şi ia totul şi te aşteaptă, rece, la cotitură.
(Mânăstirea, aşadar, pare a fi Ă®ntru totul conformă idealurilor lui Georges Bataille şi teoriei acestuia despre dezinteresare şi jertfă — din care Ă®şi face temeiurile viziunii despre lume şi viaţă. Şi faza supremă a mult admiratului pot-latch, instituţie a Pieilor Roşii. Numai că pot-latchul călugărilor este total şi Ă®ntrece pe al căpeteniilor indiene, care nu-i serios şi e fariseic pentru că urmăreşte fala şi vaza: care dă mai mult? care-i cel mai dezinteresat?)
— Cele şase elemente din domeniul cărora Ă®şi iau termenii şi-şi aleg imaginile parabolele din Evanghelie: ogorul, via, năvodul, gospodăria, turma, cireada.
Lecţie de simplicitate şi realism. Şi de morală foarte clară. Familia. Munca. Sinceritatea. Ascultarea.
Unde-s toate subtilităţile şi raţionamentele noastre, firul nostru tăiat Ă®n patru? Şi toate cocoloşelile şi răsfăţurile noastre?
Peste peisajele din Evanghelii suflă un vânt aspru şi curat. Nimic bizar. Nimic Ă®n plus. Oamenii plâng când le mor copiii, doresc să se tămăduiască dacă sunt bolnavi, se veselesc la nunţi, fac ospeţe, trudesc pentru a-şi câştiga pâinea.
ĂŽnfrânare. Severitate. Şi echilibru; echilibrul, marele secret dezvăluit de psalmul 121: „Ziua soarele nu te va păli şi noaptea luna nu te va vrăji." Nici chemarea lunii, tulbure, opalescentă, nici topirea Ă®n văpaia demonului de la amiază. Doar cafeniul dur al solului, iar Ă®n răcoarea scurtă a serii — după Ă®mplinirea zilei de muncă — albastrul domol al cerului.
Gherla, camera 44
Noaptea, mergând spre tinetă, se Ă®ntâmplă să-l văd pe firavul părinte Traian Pop Ă®n capul oaselor, pe saltea; nu doarme, se roagă; din ochii pe jumătate Ă®nchişi i se preling lacrimi: faţa Ă®i este luminată extatic.
Priveliştea aceasta Ă®mi despică inima-n două şi dacă Ă®n clipa aceea mi s-ar cere să-mi dau viaţa, mi-aş da-o fără a sta pe gânduri. M-aş arunca pe fereastră Ă®n curte. Dar fereastra are gratii, e bătută Ă®n scânduri şi eu nu-s decât un sentimental impresionabil, totul la mine se petrece pe planul emotivităţii, care-i superficialitate. ĂŽn sfârşit.
Cu părintele Traian Pop stau de vorbă despre păcatul cu gândul. E un punct teribil de Ă®ngrijorător şi de Ă®nsemnat pentru mine. Mântuitorul a vorbit cum nu se poate mai limpede: „Aţi auzit că s-a zis celor de demult: să nu săvârşiţi adulter. Eu Ă®nsă vă spun vouă: că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea Ă®n inima lui."
Se pare că trebuie să ne silim a Ă®nţelege. Nu-i „chiar aşa". Mi se explică de ce:
Mai Ă®ntâi simpla ispită nu-i tot una cu păcatul. Ispita nu devine „păcat cu gândul" decât dacă o reţii, dacă o „prelucrezi" Ă®n cuget, punând Ă®n funcţiune viziunea extraretiniană, simţul paroptic. (Pilda cu păsările care zboară deasupra casei. Ispita nu devine păcat cu gândul când păsările trec Ă®n zbor, numai când coboară şi se aşază.)
Apoi, nu Ă®ncape Ă®ndoială că păcatul cu gândul e un păcat şi păcatul cu fapta e alt păcat. Două. Aşadar făptuirea primului nu implică pe a celuilalt. Cine păcătuieşte cu gândul n-are nevoie să-şi ia pe cap Ă®ncă un al doilea debit. Mai bine Ă®mpovărat cu unul decât cu două.
Teologii occidentali n-au judecat pur logic, au supus logica unei constante confruntări cu lecţiile realului. Au dat dovadă de „un robust simţ" arătând că totuşi există o deosebire Ă®ntre cele două situaţii. Altfel nu s-ar mai face distincţie Ă®ntre Ă®nfrânare şi desfrânare, n-ar mai fi nevoie de două cuvinte. ĂŽnfrânatul se poate să fie necurat Ă®n cuget, dar nu trece la fapte. Teologii occidentali au evidenţiat că a voi să ucizi pe cineva nu e tot una cu a-l ucide. Cine-şi propune să dea de pomană nu e aidoma celui care efectiv dă. (N-are martor.)
Raţionamentul: „de vreme ce păcatul cu gândul e păcat, n-are nici un rost să mă Ă®nfrânez de la faptă" e o ispită diavolească. (Şi cu cât e raţionamentul mai impecabil, cu atât e mai drăcesc pentru că vine pe calea preferată de cel Ă®n miezul Ă®mpărăţiei căruia Dante a văzut gheaţa: pe calea logicei.) Batjocoreşte pe Domnul interpretându-i cuvintele li¬teral Ă®mpotriva sfatului expres de a pune spiritul deasupra literei şi de a nu răstălmăci un verset anume scoţându-l din Ă®ntregul context al Scripturii. Atribuie divinităţii intenţia de a ne supune unor ispite cărora nu se poate rezista.
Se urmăreşte a ni se pune Ă®n cârcă un al doilea păcat, ca şi cum n-ar fi de ajuns unul.
Ispită totalitară: aut Caesar aut nihil. Asta e trufie. Mai bine muncita Ă®nfrânare decât aroganta desfrânare.
ĂŽn Predica de pe munte s-a mers mai departe decât Ă®n Decalog: desăvârşirea nu constă Ă®n ne-făptuire, ci Ă®n ne-gândire. Urmează că trebuie să ne străduim a stăpâni gândul, nu numai trupul, convinşi fiind Ă®nsă că nu este tot una păcatul cu gândul şi trecerea la fapte. Modestie.
Cazuistică? E un termen inventat de jansenişti Ă®mpotriva iezuiţilor, unul din acele cuvinte care acoperă o nedreptate facând apel la simplismul masselor (uneori se lasă cucerite şi minţi superioare: Pascal, Bossuet). Cazuistica a fost o reacţie a bunului simţ, a bunătăţii sufleteşti şi a spiritului larg Ă®mpotriva absolutismului şi absurdului formulei: totul sau nimic.
— Iehoviştii
Mai toţi au părăsit ortodoxia pentru motivul că „popa din sat era beţiv" sau „era curvar" sau „făcea politică" sau „era lumeţ..."
Ca şi cum valabilitatea Ă®nvăţăturii lui Hristos ar fi la cheremul ticăloşiei cutărui popă din cutare comună.
(Dar e mai palpitant să fii printre cei 144 000 de aleşi şi să faci parte dintr-o asociaţie cu sediul la New-York Ă®ntr-un turn, decât să fii o oarecare oaie a unei turme nediferenţiate la o
Copii mari.
Spun: ce valoare pot avea tainele săvârşite de un preot nedemn? Deplină valoare. Soluţia a fost dată Ă®ncă din anul 311 la conciliul din Arles, după erezia donatistă, care judeca Ă®ntocmai ca martorii lui Iehova.
Ex opere operato86.
Ambele erezii (donatistă, iehovistă) ţin de un purism infantil: confuzia Ă®ntre instrumentul uman şi esenţa divină, care trece prin instrumentul uman ca un curent electric instantaneu necontaminat de tubul prin care se scurge.
— Qui latronem exaudisti
Et Mariam absolvisti87, eşti şi Cel care l-ai văzut pe Natanail şi l-ai strigat pe Matei şi
mihi quoque appelasti88.
Mirarea extraordinară de a fi chemat. Eu!?, am vrea, neĂ®ncrezători, să spunem. Nu ne vine a crede că s-a putut opri la o fiinţă a cărei netrebnicie o cunoaştem la perfecţie, că s-a hotărât să poposească Ă®n aşa murdar sălaş. Uimirii i se adaugă teama, am vrea să fugim de răspundere (de năpastă?) şi, ca Moise, am fi ispitiţi să argumentăm (spre a scăpa): cine sunt eu ca să mă alegi? Eu nu sunt om Ă®ndemânatic. Alege pe un altul.
Exclamaţia aceasta lăuntrică de surprindere şi tulburare o vădeşte convingător gestul mâinii vameşului Ă®n tabloul lui Caravaggio, intitulat Chemarea Sfântului Matei. Viitorul apostol stă la masa lui de vameş, Ă®nconjurat de un platnic şi de câţiva tineri. ĂŽn degetul pe care şi-l Ă®ndreaptă către sine se ghiceşte simţământul omului pentru care e atât de greu să creadă că tocmai el este recrutat. Cum de e cu putinţă? Atât de superficial mă cunoaşte? Ori poate că-I place să facă numai ceea ce pare imposibil? Ori poate că e de o bunătate pe care nici n-o putem Ă®nchipui?
Pe unii Ă®i alege de buni ce sunt, pe alţii de răi ce sunt; pe unii pentru că Ă®i iubeşte, pe ceilalţi pentru că Ă®i e milă de ei.
Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur, care se citeşte Ă®n locul pericopei din Evanghelie la slujba ĂŽnvierii: să vină toţi care au postit din ziua Ă®ntâi, să vină şi cei care postesc din ziua a treia; ba nu, şi cei care au postit din ziua a şasea; şi cei care au postit numai din ziua a opta să vină; şi cei din ziua a noua, a zecea; să se apropie şi cei care nu postesc decât din ziua a unsprezecea. Şi cei care n-au postit deloc, vină şi ei. Vină toţi: masa e bogată, viţelul e mult. E ziua pe care a lăsat-o Dunmnezeu ca să ne bucurăm şi să ne veselim Ă®ntr-Ă®nsa.
(Când Ă®n parabola fiului risipitor rătăcitul vine acasă, e Ă®ncă plin de murdăria cocinelor Ă®n care a trăit. Ce face tatăl? Ă®i iese Ă®ntru Ă®ntâmpinare alergând şi-l Ă®mbrăţişează: aşa Ă®mpuţit cum e acest Ă®nvins; nu aşteaptă să-şi ceară mai Ă®ntâi iertare ori măcar să ajungă până Ă®n dreptul (de nu şi la genunchii) tatălui; şi nu-i cere să se spele, să facă baie, să se cureţe cât de cât. Nu. De-a dreptul la ospăţ, %ilico, hai, ce mai stăm!
1933
Omul politic — el poartă grija orânduirii pe cât se poate de mai bună a celor lumeşti — nu i se cere numai bunătate, ci şi multă inteligenţă şi priceperea menirii lui: aceea de a fi priceput.
Manole Ă®l citează, fireşte, pe Maurras: omul politic serios are inimă pentru sine şi minte chibzuită pentru toţi.
— Miopia oamenilor normali. Nu pot crede că totul e cu putinţă.
David Rousset: „Oamenii normali nu ştiu că totul e posibil!"
Aldous Huxley: „Aici te Ă®nşeli, răspunde arhidiaconul. Nu există limite. Oricine e capabil de orice, să ştii, de absolut orice."
ĂŽngerii, sfinţii şi duhovnicii sunt buni, dar nu sunt naivi, creduli: ei ştiu că răul n-are fund, că omul poate coborĂ® fără sfârşit. Secretul lipsei lor de prostie: ei ştiu că dracul există.
De naivitate şi credulitate se poate lecui — fără a cădea Ă®n cinism — numai cine crede Ă®n existenţa diavolului.
1970
Observaţia lui Kenneth Clark (Ă®n Civilisation), că Ă®n primele veacuri ale erei noastre creştinismul punea accentul Ă®n artă pe reprezentarea Bunului Păstor (un tânăr frumos purtând pe umeri un miel), a ĂŽnvierii, a ĂŽnălţării, adică pe a subiectelor dătătoare de nădejde, capabile să Ă®mbie şi să liniştească, de natură să atragă prozeliţi cât mai mulţi. Abia mai târziu a Ă®ndrăznit arta să apuce pe calea realismului şi — oprindu-se acum Ă®n special asupra Răstignirii, Calvarului şi a martirilor- să mărturisească adevărata condiţie a omului Ă®n lumea aceasta, lume a suferinţii, nedreptăţii şi absurdului.
1950
Manole despre principialitate: Să-ţi dau eu un exemplu de principialitate. Când, după ce a fost graţiat, Dreyfus s-a Ă®napoiat de la insula Dracului, primul lui gând a fost să se ducă să-i mulţumească lui Clemenceau. Desigur. Ştii ce-a făcut Clemenceau? A refuzat să-i Ă®ntindă mâna. ĂŽl dispreţuia fiindcă primise să fie graţiat, Ă®n loc de a răbda până ce va fi fost rejudecat, achitat şi reabilitat. „Arăta a negustor de creioane." (Tigrul către Jean Martet.)
Şi o altă pildă, din tabăra cealaltă: colonelul Henry care s-a sinucis când a văzut că cei mai mulţi prieteni Ă®l părăsesc deoarece au Ă®nţeles că se folosise de un act fals.
Dar să ştii că Ă®n hulitul veac al XIX-lea — pe care nici eu nu-l iubesc, dar faţă de ce a urmat... — mai toţi erau cumsecade. Chambord a fost şi el un om de onoare. ĂŽncăpăţânarea lui e condamnabilă (pentru că şi-a lipsit ţara de binefacerile unei monarhii), dar e cinstită, inspiră un adânc respect. Pentru a nu-şi călca idealul, renunţă la tron. I-ar fi venit uşor să primească restauraţia şi apoi să impună regimul personal. N-ar fi izbutit, dar putea să Ă®ncerce. N-a vrut să profite de situaţie; a spus deschis şi a repetat cu insistenţă ce vrea şi ce va face. Ţinea să fie primit aşa cum e. Nu inducea pe nimeni Ă®n eroare, scrupulozitatea lui era desăvârşită. Un pretendent care este implorat să revie pe tron, un principe pe care toată lumea Ă®l aşteaptă şi care constant refuză deoarece nu-i permite conştiinţa să fie monarh constituţional poate fi acuzat de lipsă de inteligenţă. Acuzaţie gravă, ce nu-i atinge Ă®nsă moralitatea. Se poate spune că Chambord a fost lipsit de patriotism. Acuzaţie şi mai gravă, care n-ar trebui să piardă din vedere că pentru el era patriotică atitudinea pe care o luase, lui aşa i se părea, aşa era convins că trebuie să procedeze. Chambord inspiră ciuda, totodată şi consideraţiunea. Avea cui să semene, era cinstit ca bunicul lui, Carol al X-lea. Royer-Collard, care-l combătuse, Ă®i spunea totuşi lui Victor Hugo: Carol al X-lea a fost un rege om cumsecade. Când Ă®n 1832 s-a aflat că ducesa de Berry, văduva principelui asasinat de Louvel Ă®n 1820 şi mama lui Chambord, o napolitană stricată şi care provocase un Ă®nceput de revoltă Ă®n Vendeea Ă®mpotriva lui Ludovic-Filip, e Ă®nsărcinată, Carol al X-lea deĂ®ndată a hotărât să nu-i Ă®ncredinţeze mai departe creşterea vlăstarului regal. Degeaba l-au trimis legitimiştii pe Chateaubriand la Praga să caute să-l Ă®nduplece, să o scuze pe ducesa, să prezinte pruncul pe care-l purta Ă®n pântece ca pe „copilul Vendeeii". Om cumsecade, pe Carol al X-lea nu-l impresionau formulele neroade. După cum, lăsând modestia la o parte, nici pe mine nu mă dau gata prostiile solemne şi gogoriţele pretenţioase ale presei din Sărindar.
1971
Mişcarea „Gay Christianity" din Statele Unite mi se pare un pleo¬nasm, după cum Manole spunea că termenul „guvernul autoritar" e un pleonasm. („Că ce fel de guvern e acela fără autoritate?") Creştinismul e religia fericirii, nu are nevoie de adaosul „gay", care-i implicat Ă®n numele Ă®nsuşi al religiei Ă®nvierii şi transfigurării, a bunei vestiri. O veste bună ce altceva poate produce decât bucurie?
— Vae victis.
Huxley: suntem pedepsiţi pentru că am fost pedepsiţi.
Maria-Antoinetta către doamna Campan: suntem pedepsiţi pentru nenorocirile noastre.
Şi Evanghelia ştie să fie aspră: celui ce n-are (n-are credinţă, nădejde, fapte bune, rost pe lume) şi puţinul pe care-l are (şi nu-l rodeşte) i se va lua.
— Nu vrem să admitem că există şi taine, asta-i nenorocirea. Dostoievski: Ce-i taina? Totul e taină, prietene, taina lui Dumnezeu e pretutindeni... Cât de bine e pe acest pământ, dragul meu... Şi că există şi taine, cu atât mai bine.
— Divinitatea şi credinţa sunt parametri ineluctabili, de care nu te descotoroseşti Ă®n veac. Obţii numai, cum spune Huxley, transferări. Ştiinţa Ă®n zilele noastre n-a desfiinţat teologia, a Ă®nlocuit-o.
Dostoievski o ştia de mult: a trăi fără Dumnezeu nu-i decât chin... Omul nu poate trăi fără a Ă®ngenunchea... Dacă-l alungă pe Dumnezeu, Ă®ngenunchează Ă®n faţa unui idol de lemn sau de aur, sau imaginar. Sunt idolatrii cu toţii, nu atei."
— Iată că o dată cel puţin iudaismul a rupt registrele contabile şi le-a azvârlit foile nebuneşte Ă®n văzduh. Rabi Nahman din Braţlav: n-avem nevoie de nimic altceva decât de niţică viaţă dulce.
Bucureşti, 1964
„ Citadela " de Saint-Exupery. Cartea tipărită nu reprezintă versiunea definitivă: autorul n-a apucat să o stabilească. Sunt şi contradicţii şi o atmosferă pseudo-nietzscheană, care stinghereşte: Dar şi lucruri minunate. Copiez:
„Le-am urât deşteptăciunea care nu era decât de contabil."
,Aşa că esenţialul Ă®n luminare nu este ceara care lasă urme, ci lumina."
„Aud glasul nebunului: trebuie să dărâmăm zidurile acestea inutile şi să nivelăm scările acestea scurte care complică mersul. Atunci omul va fi liber. Dar eu răspund: atunci oamenii vor deveni vite de obor şi de teama de a nu se plictisi vor născoci jocuri neroade care tot de reguli vor fi conduse, numai că vor fi reguli fără măreţie."
„Căci e Ă®ntotdeauna posibil să surpi templul şi să ridici piatra pentru un alt templu. (Şi celălalt nu e nici mai adevărat nici mai fals, nici mai drept nici mai nedrept.)"
„Oricine Ă®njoseşte Ă®nseamnă că e josnic."
Despre prietenie: „întrucât e năruit ceea ce ţi-a plăcut mai mult la un om pentru că mai e şi altceva ce nu-ţi place?"
(Comentariu: dezamăgirea Ă®n prietenie e un simptom care dezvăluie niveluri mai profunde. Ne doare nu mârşăvia pe care o descoperim la celălalt — la urma urmei nu ne sinchisim de ea -, ci descoperirea propriei noastre mârşăvii reflectată la celălalt, căci nu ne-am fi Ă®mprietenit dacă nu exista Ă®ntre noi un fond comun, aceleaşi ape subterane pe care sunt clădite două case şubrede.)
„Om este acela care poartă Ă®ntr-Ă®nsul ceva mai mare decât el."
Despre rugăciune:... „Căci nu mă apropiasem de Dumnezeu, un Dumnezeu care te lasă să te apropii de el nu mai e Dumnezeu. Şi nici dacă ascultă de rugăciune. Şi pentru Ă®ntâia oară ghiceam că măreţia rugăciunii stă mai ales Ă®n aceea că nu i se răspunde şi că Ă®n acest schimb nu intră urâţenia vreunui negoţ. Şi că ucenicia rugăciunii este ucenicia tăcerii." (E exagerat şi eretic, imitaţia nietzscheană e vădită, dar cuprinde gândul exact că la rugăciune omul este cel care trebuie să se străduiască a prinde ce i se spune.)
14 iulie 1963
Există o ură neĂ®mpăcată Ă®mpotriva binelui şi o groază adâncă şi dispreţuitoare faţă de tot ce este frumos.
ĂŽntr-atâta Ă®ncât mă Ă®ntreb dacă surprinzător nu e faptul (care-i indigna pe cărturari şi farisei) că Hristos mânca şi bea cu vameşii şi păcătoşii, ci faptul că vameşii şi păcătoşii mâncau şi beau cu Hristos.
Este o minune că Hristos cel fără de păcat se simţea ca printre ai săi Ă®n societatea ticăloşilor. Dacă stăm să ne gândim bine, minune şi mai mare (şi care constituie Ă®ncă o dovadă, dirimantă, a divinităţii Sale) este că aceşti ticăloşi consimţeau să petreacă Ă®n tovărăşia neprihănirii. Cum de-au răbdat? La Ă®nceput, căci apoi ciudatul lor comesean a făurit din ei făpturi nouă. Dar la Ă®nceput singura explicaţie a Ă®nfrângerii unei porniri atât de Ă®nverşunată la fiinţa omenească este că Domnul a făcut o minune care, deşi nevăzută (şi uşor trecută cu vederea), nu e mai puţin uluitoare decât celelalte toate.
1965
Nici una dintre virtuţi şi nici unul dintre atributele divinului nu poate fi izolat şi idolatrizat. Numai cumpănitul lor ansamblu reprezintă desăvârşirea.
Ca atare, nici adevărul — singur — nu e un criteriu absolut. Citind pe Luther (De servo arbitrio) mă conving şi mai mult de aceasta şi-mi amintese aforismul lui Pascal: „Până şi din adevăr Ă®ţi poţi face idol, deoarece adevărul fără dragoste nu e Dumnezeu, ci e chipul lui, şi-i idol, pe care nu se cuvine nici să-l iubeşti, nici să i te Ă®nchini."
BUGHI MAMBO RAG
...Aşadar nominativ puruşĂ˘, acuzativ puruşam, instrumental puruşena, dativ puruşaia, ablativ puruşat, genetiv puruşasia, locativ puruse, vocativ punişa... conjugarea a IV-a: audiverim, audiveris, audiverit, audiverimus... o mangustă mâncată de cobre... audiveritis, audiverint... Ă®i spune Demetrios lui Marcellus...
1935
Manole: Uite, eu n-am nimic Ă®mpotriva literaturii. (Vezi bine; mi-a mărturisit că a scris un roman, se cheamă Freud şi Conu Costache). Dar politica e altceva. Politica stă deasupra. Mai Ă®ntâi politica. Şi să nu-mi spui altfel, că ţi-l citez nu numai pe Maurras, ci şi pe Joseph de Maistre care i-a pus pe literaţi şi pe oamenii de ştiinţă la locul lor. Uite, cazul Morny.
Dacă Morny nu murea Ă®n 1865 e foarte probabil că politica faţă de Prusia şi Italia ar fi fost altfel dusă şi poate că războiul nu izbucnea Ă®n 1870. Morny se Ă®mpotrivise influenţei exercitate de Eugenia. Deputat Ă®n timpul monarhiei din Iulie, nu era un om făcut de Napoleon al III-lea. Ca ministru s-a arătat capabil; Ă®i Ă®ndemna pe funcţionari să nu fie birocraţi. ĂŽn greaua sarcină de preşedinte al corpului legislativ a fost neĂ®ntrecut, Ă®n 1863, când cu intrarea lui Thiers Ă®n Corpul legislativ, a declarat că Ă®l bucură această alegere a unui adversar. Curtenitor şi politicos, avea o grijă osebită pentru respectarea liniştii ori de câte ori vorbea un deputat opoziţionist, ţinea ca acesta să fie ascultat cu atenţie şi deferenţă. Emile Ollivier a putut afirma Ă®n plin Corp legislativ că e republican şi n-a fost nici arestat, nici ucis, nici sterilizat, nici Ă®nchis Ă®ntr-un ospiciu, nici măcar admonestat. Cu Emile Ollivier tactul lui Morny a dat rezultate excelente: Ollivier a trecut de partea imperiului. Reformele liberale din 1860 sunt datorate lui Morny, care-i spunea lui Ollivier că el unul a fost Ă®ntotdeauna conservator şi liberal.
Şi ce face Alphonse Daudet? ĂŽn Le nabab Ă®l prezintă pe Momy sub numele de duce de Mora. Tabloul lui Daudet, din punct de vedere literar, e frumos. Din punct de vedere istoric, e fals. Morny fusese Ă®n tinereţe un dandy, rămăsese până la sfârşit un om de lume elegant. Dar n-a fost deloc mondenul frivol pe care şi-l Ă®nchipuie Alphonse Daudet. Mora e mondenul cinic, stricat, atotputernic şi senzaţional, e impecabilul snob. E Brummel. Daudet recunoaşte că e şi Richelieu, dar portretul e făcut din culise, de nu din oficiul de lângă bucătărie. Morny n-a fost un duce milionar, un om politic fără scrupule, un „parizian" Ă®n sensul romanelor de aventuri galante, un demnitar luxos şi leneş. Daudet a văzut numai pe mondenul blazat şi obosit, pe satrapul putred. Pe marele om politic inteligent şi harnic, n-a ştiut sa-l vadă. La lumina lumânărilor i s-a părut că desfrâul Ă®l doboară pe Morny; micului provincial şi gazetar, secretarului (şi doar nu era slugă!), nu-i venea a crede că un om atât de bine Ă®mbrăcat poate fi obosit din cauza muncii, eforturilor şi activităţii ce depunea ca preşedinte al Corpului legislativ. Morny a murit Ă®nvins de muncă, după ce a Ă®ndeplinit cu abilitate şi strălucire o funcţie mult mai delicată şi mai extenuantă decât aceea de Ă®mpărat. Istoria nu trebuie să-l judece după cele spuse, fără răutate de altfel, de un secretar pe care-l scăpase din mizerie şi de la moarte (pentru că Ă®i dăduse mijloacele de a-şi vindeca tuberculoza). Ea trebuie să-i recunoască acestui om inteligent, cumsecade şi muncitor toate meritele lui. Tu ştii că eu nu-s bonapartist, dar nu e drept ca al doilea imperiu să apară ca dictatura destrăbălaţilor din veacul trecut. ĂŽn sunetele valsului, Napoleon al III-lea n-a ordonat crime şi, printre orgii, Morny n-a delapidat banul public. Nu e Aretinul. Numai imaginaţia dezlănţuită a cititorilor de romane Ă®n fascicole şi-i Ă®nchipuie pe Napoleon al III-lea şi pe Morny ca pe nişte Aretini. Dar veacul nostru, mă, oferă spectacole atât de senzaţionale, Ă®ncât cei care nu pot crede că Ă®n secolul al XIX-lea o dictatură putea fi un simplu regim politic neparlamentar al unor oameni de ispravă şi al unei societăţi normale nici nu pot fi condamnaţi.
— Giono, Ă®n timpul ocupaţiei Franţei de către germani: Să ne supunem. Mai bine un măgar viu decât un leu mort.
Aşa e. Aşa e. Eroismul e ridicol şi fals, vorbele mari sunt goale, bătrânii Ă®i trimit pe tineri la război, bogaţii Ă®i Ă®ndeamnă pe săraci să rabde, sătulul Ă®i dă flămândului sfaturi... Da, da, da. De trei ori da. Corneille e răsuflat, iar cu sentimente frumoase nu se face literatură bună. Viaţa n-are preţ.
Ştiu. Dar nu e mai puţin adevărat că eroismul şi demnitatea au şi ele „părţile lor", vorba lui Gorică. Şi au gesturile demne şi purtările eroice un farmec al lor, un haz propriu, o forţă emoţională care nu-s chiar de trecut cu vederea. (Unde mai pui că Ă®ntr-o celulă e mult mai plăcut să ai drept colocatari adepţi ai onoarei decât părtaşi Ă®ntru cedare de-ai lui Giono, Ă®n privinţa cărora sunt pornit a crede că ar isca zilnic discuţii centrate asupra distribuirii gamelelor.)
Exemplu: Sf. Petru când zice: „Du-te de la mine, Doamne, că sunt om păcătos" (Luca 5, 8), ori când cere să fie răstignit cu capul Ă®n jos. Ofiţerul german care ordonă plutonului său a da onorul lui Bergson Ă®n curtea comisariatului unde bătrânul venise ca să fie trecut pe listele de evrei. Sau Bergson Ă®nsuşi, catolic din convingere, care nu acceptă să se boteze Ă®n timpul ocupaţiei străine pentru ca să nu poată fi bănuit că a făcut-o din interes. Sau — e o reacţie Ă®n lanţ — preoţii catolici care-l consideră totuşi drept creştin şi botezat cu „botezul intenţiei".
Sau legenda prinţesei Godiva care s-a Ă®nvoit să călărească goală pe străzile oraşului Coventry pentru a obţine de la soţul ei ridicarea unor Ă®mpilări — şi nici unul din locuitorii oraşului n-a ieşit din casă, afară de unul singur, pe care concetăţenii săi nu l-au pedepsit decât nemaivorbindu-i niciodată. Sir Lawrence Mont Ă®şi trimite cuscrul, pe Soames Forsyte, Ă®n casa marchizului de Shropshire. Pentru a-i Ă®nlesni marchizului participarea la o acţiune de binefacere, Soames se oferă să-i cumpere un tablou atârnat Ă®n sufrageria casei. Proprietarul vrea să dea jos tabloul pentru ca să poată cumpărătorul vedea semnătura pictorului. De vremea ce-i aici, zice Soames, dovada-i ca şi făcută, nu-i nevoie să vă deranjaţi. Mont ar fi fost Ă®ncântat de cavalereasca purtare a burghezului său cuscru, dar numaidecât după aceea ar fi simţit o strângere de inimă când Soames Ă®i răspunde marchizului că nu poate plăti cinci sute de lire pe tablou. (Va să zică tot neam de negustor a rămas, tocmeala i-a intrat Ă®n sânge!) E prea puţin, adaugă Soames, şi indică un preţ mai mare. Marchizul se Ă®mpotriveşte. Dacă vreţi, Ă®ncheie Soames — şi l-ar fi dat gata pe Mont — eu nu mă tocmesc.
— Că rolul credinţei este hotărâtor Ă®n tot ceea ce aparţine domeniului ideativ am ştiut-o mult Ă®nainte de a fi primit harul. Din dreptul public, din citirea lui Ortega y Gasset, din spusele lui Manole.
Şcoala de drept privat de la Lyon, urmând teza lui Em. Levy, arătase că, Ă®n cele din urmă, dreptul de proprietate nu are alt temei decât faptul că ceilalţi oameni cred despre proprietar că e legitimul deţinător al bunului. Dacă nu există titlu de proprietate (sau se merge dincolo de cel mai vechi act disponibil), prescripţia de treizeci de ani rezolvă totul. Şi-n dreptul public nu e altfel. Puterea — enigmatica noţiune fundamentală a dreptului public, entitatea paralelă proprietăţii din dreptul privat — este ea Ă®nsăşi o formă de credinţă.
Manole:
După ce a căzut de la putere, Troţchi povesteşte că a fost Ă®ntrebat de nenumărate ori cum se face că a putut cădea? Celor care-l chestionau astfel, Troţchi socoteşte că puterea le apare ca un obiect material pe care l-ai scăpat din mână, un ceas, o riglă sau un carnet. El Ă®nsă dă cărţile pe faţă: puterea se pierde când influenţa anumitor idei şi anumitor stări psihice descreşte Ă®n sferele diriguitoare şi Ă®n rândurile masselor. Se schimbă credinţele, se preschimbă sufletele, apar idealuri şi planuri nouă. Troţchi a căzut — el o spune, nu eu — nu pentru că s-au urzit comploturi Ă®mpotriva lui, ci pentru că oamenii nu mai gândeau şi credeau ca el, nu se mai aflau pe acelaşi plan spiritual cu el. %f'se spunea că e individualist şi aristocrat, lui, teoreticianului revoluţiei permanente, pentru că massele erau obosite de revoluţie şi voiau să fie lăsate să trăncănească Ă®n jurul unei sticle de vin (vorba vine) ori să meargă la spectacole de balet ori să bârfească Ă®n voie. Troţchi e tot pe poziţii revoluţionare, dar nu mai e popular şi cade dintr-o dată şi de la sine, nu-l trânteşte nimeni, cade fără să intervină nici o catastrofă pentru că nu-l mai ţine nimic, Ă®ntocmai ca unul căruia i se surpă sub picioare scaunul ori scara pe care s-a suit.
Puterea nu e decât o stare, un rezultat: guvernanţii nu sunt la putere fiindcă au mijloacele de coerciţiune Ă®n mână, ci au mijloacele de coerciţiune la dispoziţie pentru că sunt la putere. Mă, cine crede altfel, crede ca persoanele care-l plictiseau pe Troţchi cu Ă®ntrebări, crede că puterea e un obiect care scapă din mână, se cucereşte, se fură, se ascunde. Un fel de talisman, de coif al Nibelungului. Puterea nu e decât un element de gradul al doilea, provine, decurge de la un altul. Iar elementul iniţial e credinţa massei omeneşti care e cuprinsă Ă®ntr-o formă statală anume. Dreptul, aşadar, nu-i decât o religie, un sistem de credinţe.
Guvernanţii cad atunci când nu mai au vlagă şi voinţă de putere şi nu le mai au fiindcă s-a petrecut ceva Ă®nlăuntrul psihicului lor. Adevărul e că entuziasmul lor a pierit deoarece nu mai e alimentat de sentimentele massei. Scade potenţialul lor guvernamental, cum să nu scadă, de vreme ce a scăzut nivelul izvorului, adică s-a micşorat Ă®ncrederea poporului. Guvernul e umbra, imaginea din oglindă, curentul electric, mandatarul; poate atâta cât i se deleagă. Oamenii care-l compun sunt apţi să lucreze atâta vreme cât simt că sunt sprijiniţi; câtă potentia agenti le transmite
uzina generatoare, adică massa guvernată, atâta acţiune guvernamentală depun. Puterea e numele ceremonial pe care-l poartă consensul nostru al tuturora, e voinţa comună a grupului, cea mai Ă®naltă, voinţa generală de care tot vorbeau ăia din a doua jumătate a veacului al %XVM-lea. ĂŽnseamnă că Ă®ntre guvernanţi şi guvernaţi se stabilesc nişte raporturi sufleteşti şi că ocârmuitorii — de la ţarişti la troţchişti — pierd orice siguranţă şi orice putinţă Ă®n clipa Ă®n care simt că s-a Ă®ntrerupt curentul care-i lega de popor. Dar dacă lucrează tiranic şi tot nu cad? Asta Ă®nseamnă că trebuie să recurgem la tata Freud şi să constatăm că, inconştient, poporul Ă®i sprijină şi nu este ostil tiraniei.
— Cardinalul de Retz, Ă®n acest text fundamental, e poate primul constituţionalist care a Ă®nţeles cum stau lucrurile: „Parlamentele nu-s oare idolul noroadelor? Ştiu că le socotiţi drept nimica toată deoarece Curtea este Ă®narmată; tare vă rog Ă®nsă a-mi Ă®ngădui să vă spun că trebuie socotite drept foarte mult ori de câte ori se socotesc ele Ă®nsele drept totul". Iată unde am ajuns: „încep ele Ă®nsele prin a socoti armatele dumneavoastră drept nimica toată şi nenorocirea este că puterea lor stă Ă®n imaginaţia lor; şi se poate cu adevărat spune că spre deosebire de toate celelalte feluri de puteri, ele pot, când au ajuns la un anumit punct, tot ceea ce cred că pot."
Possunt quia posse videntur:
După Retz, un salt până la Robert Musil: „Crezurile omeneşti nu sunt, probabil, decât nişte cazuri particulare ale creditului. ĂŽn iubire ca şi Ă®n afaceri, Ă®n ştiinţe ca şi la săritura Ă®n lungime, trebuie să crezi Ă®nainte de a câştiga ori de a-ţi atinge ţinta; cum de n-ar fi la fel de adevărat şi-n viaţă Ă®n general?... Când această credinţă se isprăveşte — pentru că nu există nici justificare, nici acoperire — falimentul nu se lasă aşteptat: epocile şi imperiile se prăbuşesc aidoma afacerilor când creditul lor e consumat.
De hotărâtoarele cuvinte ale cardinalului de Retz se leagă şi acestea, nu mai puţin Ă®nzestrate cu harul de a dezvălui lucruri ascunse, ale lui Joseph de Maistre: „L-am Ă®ntrebat Ă®ntr-o zi pe un militar de seamă: Ia spune-mi, domnule general, ce Ă®nseamnă o bătălie pierdută? N-am izbutit niciodată să Ă®nţeleg bine ce e. Mi-a răspuns după o clipă de tăcere: habar n-am. Iar după o a doua tăcere adaugă: e o bătălie despre care crezi că ai pierdut-o... o bătălie nu se pierde materialmente... Frederic al II-lea, de pildă, care oricum se pricepea Ă®n treburi de felul acesta, zicea: Să Ă®nvingi Ă®nseamnă să Ă®naintezi. Care Ă®nsă e cel ce Ă®naintează? E cel a cărui conştiinţă şi dârzenie Ă®l determină pe celălalt să dea Ă®napoi... Imaginaţia e aceea care pierde bătăliile."
— Necesitatea unui plan de-al doilea, adică a transcendenţei. Malraux: „Istoria artei este că Ă®ntotdeauna oamenii au cerut artei prezenţa a ceva ce nu este ceea ce ei pot realiza." ,Altfel spus, nu există artă decât din momentul Ă®n care ceva se opune realităţii. Acest ceva oamenii nu l-au găsit decât Ă®n transcendenţă." Iar Kafka defineşte poetul: „un telegraf viu Ă®ntre Dumnezeu şi oameni."
— Mă surprinde că suprarealiştii au trecut aproape cu toţii Ă®n rândurile antifascismului de vreme ce faimoasa declaraţie a lui Hans Johst: „Când aud cuvântul cultură pun mâna pe revolver" a fost precedată de o alta, a papei suprarealismului: ,Actul suprarealist cel mai simplu constă Ă®n a ieşi Ă®n stradă cu un revolver Ă®n mână şi a trage de istov Ă®n mulţime." (De ce s-o fi refugiat AndrĂ© Breton Ă®n Statele Unite când i s-a realizat visul e un mister, Ă®ncă unul din misterele care ne depăşesc.)
1941
Tata (e Ă®n timpul guvernării lui Antonescu) ne explică fratelui meu şi mie că n-are nici un rost să ne supărăm. Trebuie să Ă®nţelegem că altfel nu se poate.
Mai târziu mi-am adus aminte de vorbele lui şi de ale lui Saint-Exupery: „De vreme ce sunt de-al lor, nu-i voi renega niciodată pe ai mei, orice ar face. Nu voi predica niciodată Ă®mpotriva lor Ă®n faţa altora. Dacă va fi cu putinţă să li se ia apărarea, Ă®i voi apăra. Dacă mă batjocoresc, voi Ă®nchide batjocura Ă®n inima mea, şi voi tăcea. Orice aş gândi atunci despre ei, nu voi juca niciodată rolul de martor al acuzării."
— Dialectica bine-rău, spre deosebire de altele, nu este egalitară. Faţă de rău, binele e mai gingaş, mai instabil, mai puţintel la făptură. Binele: e mereu Ă®n stare de inferioritate (fragilitate), nu se poate lua la luptă dreaptă cu potrivnicul său.
Camus: „Binele e o visare, un proiect mereu amânat şi urmărit cu un efort istovitor, o limită pe care n-o atingem niciodată, domnia lui e imposibilă. Numai răul poate merge până la marginile sale şi domni absolut."
— Teoreticienilor cuminţeniei, cedării şi compromisului, apologeţilor „înţelepciunii" şi criticilor „eroismului nebun", lui Jean Giono şi unora dintre prietenii mei le-aş spune aceste cuvinte ale lui Gorki (Ă®i trecuse şi lui): „Nebunia vitejilor, iată Ă®nţelepciunea vieţii."
1970
Pentru ca bărbaţii de stat europeni şi americani să ştie cum să se poarte cu statele simiene pe care au găsit de cuviinţă să le Ă®nfiinţeze Ă®n Africa şi alte părţi ale lumii unde faza arboricolă Ă®ncă nu a fost Ă®n Ă®ntregime depăşită, precum şi cu alţi mârlani şi ţopârlani care şi-au luat-o rău de tot Ă®n cap, ar trebui să aibă cunoştinţă de una din cele mai nobile scene petrecute (nu sunt prea mulţi ani de atunci) pe pământ românesc — şi să ia pildă.
Marele pictor şi autenticul boier Theodor Pallady obişnuia să dejuneze Ă®n oraş: la Jockey Club, la Dobrică pe Aurel Vlaicu ori la restaurantul din Buzeşti ţinut de Mişu, fostul
22-06-2008 23:41:23
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
bucătar al Automobil Clubului.
ĂŽn Buzeşti, pe vreme caldă, Pallady mânca odată Ă®n grădină, având carnetul de schiţe Ă®n faţă. La o masă alăturată un tip tânăr, solid, cu păr creţ, barbete, haină cu umerii vătuiţi, cămaşă violet şi cravată galbenă. Lângă el o coardă, expresivă. Pallady o desenează.
Tipul, enervat (făcut?), se ridică şi se propteşte Ă®n faţa artistului.
— Cum de Ă®ndrăzneşti s-o fixezi pe doamna şi s-o pictezi? Pallady mormăie un răspuns vag politicos şi explicativ, apoi tace. Tipul stăruie şi, Ă®mpins de tăcerea şi bătrâneţea interlocutorului, trece pe alt registru:
— Ia ascultă, porc bătrân...
Pallady, şaptezeci şi cinci de ani, fost elev al unei celebre şcoale de box de la Paris, Ă®şi pune carnetul pe masă, nu-şi suflecă mânecile, se scoală agale şi-i arde vlăjganului un uppercut care-l trânteşte peste o masă Ă®nvecinată.
Ce păcat că n-are cine şi cum afla.
(Mai Ă®ntâi să coboare din copaci. Pe urmă om sta şi de vorbă.)
— Pe pământ turcesc, dar cu extrateritorialitate: moartea lui Costantin Brâncoveanu şi a fiilor săi confirmă povaţa dată de lordul Chesterfield lui Philip Stanhope (fiul său): de trăit poţi trăi cum vrei, de murit să mori ca un gentleman.
Mundana viaţă a voievodului se Ă®ncheie Ă®ntr-un fel care-l consacră ca gentleman (nu s-a turcit) şi-l aureolează ca sfânt (nu s-a lepădat de creştinism).
Gherla (Zarea), 2 august 1964
După masivele plecări din aprilie (mai ales bolnavi, foarte mulţi pe targă, i-am zărit prin interstiţiile scândurilor de la camera 35) a urmat citirea de către comandantul Ă®nchisorii a decretului general de graţiere, la 17 iunie. Pentru prima oară se vorbeşte despre „deţinuţi politici". Până acum: „Ce faaace? Deţinuţi politici? Nu zău, mă? Voi sunteţi infractori Ă®mpotriva securităţii statului, asta sunteţi." Urmează ca la data de 23 august să „nu mai existe practic nici un deţinut politic". Despre graţiere ştiusem cu o zi mai Ă®nainte, prin morse. Dar acel „practic" mi s-a părut suspect. Poate că n-a fost luat cuvântul Ă®n sensul lui corect care e „de fapt", „concret" — ci Ă®n sensul răspândit, dar neexact, de „situaţie generală Ă®n care cazurile excepţionale fiind foarte rare nu contează". Gardienii — acum sunt mai vorbăreţi, ba fac şi aluzii la „ce să-i faci, aşa a fost, să nu plecaţi cu supărare" — Ă®mi spun că măsura are un caracter absolut. Cu toate acestea, după seria de plecări de la sfârşitul lui iunie, văzând că nu fac Ă®ncă parte nici din seria care a Ă®nceput să fie liberată la 25 iulie, cunosc o stare ilogică de nerăbdare şi anxietate. E stupid, nu mă pot reţine, dar iau aminte că-mi pare rău să fi fost urgisit printre ultimii. Aveam să fiu Ă®ntr-adevăr liberat Ă®n chiar ultima zi: numele meu Ă®ncepe cu litera S, n-aveam pile de nici un fel, nu eram bolnav incurabil, fusesem „nesincer cu ancheta", nu figuram pe listele de turnători („au colaborat cu organele de administraţie") şi nu mă număram printre reeducaţi. Dar evenimentul liberării se apropie şi poate avea loc din clipă-n clipă. ĂŽn mica celulă de la Zarcă, singur, Ă®ngenunchez şi fac un bilanţ. Am intrat Ă®n Ă®nchisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică Ă®ntunericul fără a-l risipi) şi ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscând fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţa Ă®mi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică; ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies Ă®mpăcat: cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine Ă®nsumi.
Stau deci Ă®n genunchi şi mulţumesc lui Hristos Dumnezeu şi-I făgăduiesc să fac tot ce voi putea spre a mă purta de-acum Ă®ncolo ca un domn rece Ă®n faţa tuturor adversităţilor, piedicilor, zădărârilor; numai vesel, mereu recunoscător pentru orice bucurie, orice vorbuliţă bună care nu va fi blestem sau Ă®njurătură; şi voiesc mai bine moartea decât să fac păcate strigătoare la cer.
Mulţumesc sincer, făgăduiesc serios... Dar câţi n-au mulţumit şi n-au făgăduit? Gândul acesta nu mă clatină totuşi pentru că experienţa celorlalţi nu ne e transmisibilă. Aşa Ă®ncât buna mea dispoziţie rămâne, doar tulburată de o oarecare agitaţie. Umblu fără a mă opri prin micuţa celulă. Perspectiva liberării mă furnică, dar mă cuprinde apoi şi presimţirea că mă voi Ă®ntoarce Ă®n Ă®nchisoare — şi parcă mi-o doresc. Poate că aici trebuia să rămânem cu toţii, poate că era mai uşor, mai bine.
Jilava, camera 25
Montherlant Ă®n Port-Royal rezumă concepţia protestantă despre mântuire: „Neliniştea e o dovadă sigură a puţinului folos pe care-l tragem de pe urma sfântei Ă®mpărtăşanii şi oricine nu se simte fericit aici pe pământ nu poate să fie fericit dincolo. Crezi Ă®n Dumnezeu şi ţi-e frică de ceva?"
Faimos vorbesc janseniştii, dar tocmai cei care cunosc „teama şi tremurul" trec uşor peste incertitudinea legată de erudiţia umană Ă®n ultima clipă. ĂŽnfricoşătoare e judecata lui Hristos pentru că nimeni nu ştie care va fi verdictul; meritele, faptele bune, nu sunt precumpănitoare; iar cât priveşte credinţa noastră, putem fi siguri că-i adevărată? Protestanţii — Ă®ngăduind individului să-şi deducă mântuirea din starea sa de linişte sau fericire — Ă®nlătură tragicul şi angoasa din viaţa creştinului.
Ortodocşii — atât de axaţi pe ĂŽnviere şi-n consecinţă pe bucurie — sunt mai aproape, cred, de esenţa dramei Ă®ndoindu-se mereu de soarta lor. Inginerul Pete. Ă®mi atrage atenţia asupra acestui punct, unde văd multă onestitate şi un adevărat tremur: tocmai că asta nu se poate şti! tocmai că nimic nu e rezolvat până Ă®n ziua judecăţii.
— Creştinismul şcoală perfectă a contradicţiei şi paradoxului, cea mai dialectică dintre concepţii.
Prima datorie a creştinului: a fi fericit.
Prima datorie a creştinului: a simţi adânc nenorocirea condiţiei omeneşti.
Ieşirea din dilemă: soluţia dogmatică: credinţa Ă®n transfigurare şi Ă®nviere.
Creştinul (sau omul — e totuna) se cuvine a fi zâmbitor, tolerant, raţional, degajat, convins de relativitatea celor lumeşti; deci niţel sceptic şi foarte Ă®ngăduitor; şi totodată — ştiind că aici se joacă partida pe viaţă şi pe moarte — că numai Ă®n trup ne putem mântui (trupul e trup de moarte şi Pavel aşteaptă să fie scăpat de el, dar, pe de altă parte, odată ieşit din trup nu te mai poţi mântui) — trebuie să fie grav, absolut convins de adevărurile revelaţiei, aprig Ă®n convingerile sale şi-n simţul tragic şi eroic al existenţei, abisal Ă®n deschiderile sale asupra tainelor vieţii. Este necesar, ar spune un istoric al culturii, să Ă®mbine ceea ce Kenneth Clark numeşte „zâmbetul raţiunii" din secolul XVIII cu aspra ascultare şi Ă®nflăcărată credinţă din secolele XII-XIII.
Dar cum pot fi Ă®mbinate aceste două lucruri atât de opuse: secolul XVIII şi secolele XII-XIII? Raţiunea şi credinţa? Zâmbetul şi gravitatea? ĂŽngăduinţa şi ascetismul?
Nu ştiu. (Dacă nu cumva răspunsul pertinent ar consta Ă®n răsturnarea Ă®ntrebării: cum de-au putut ajunge să fie despărţite?) Cunosc Ă®nsă o pildă care — Ă®n mod tainic — pare a dovedi că opusurile pot coincide, că există o posibilitate de Ă®mpăcare (integrare) a divergenţelor viziunii. Pilda e simplă, niţel zărghită, şi sunt cu totul dispus să-i recunosc un caracter neserios, un iz de poznă nastratiniană; prea locală pentru a putea pretinde la valabilitate generală; şi, desigur, supărător de reacţionară. Iat-o Ă®n toată ambiguitatea ei, Ă®n dialectica ei filocalie.
La un sfânt călugăr cunoscut pentru curăţenia vieţii lui, duhovnic riguros, fără multă cărturărie, vine să se mărturisească o femeie al cărei soţ a fost arestat pentru motive politice. DeĂ®ndată scoate un revolver. Ce mă fac, părinte, e al bărbatului meu, l-am luat la mine să nu dea cineva de el. Călugărul o fulgeră cu privirea Ă®ndelung; apoi, căscându-şi Ă®mbrăcămintea: „Văleu, văleu, dă-i drumul Ă®n anteriu."
(Luca 8, 8: Cine are urechi de auzit să audă.)
1967
Admirabilul Athenagora, patriarhul Ă®ntâlnirii de la Ierusalim şi al sărutului de la Istambul — al ecumenismului faţă de care m-am legat să-i fiu fidel — Ă®i spune lui Olivier Clement că merge spre Hristos pentru că Ă®l iubeşte şi „nu e silit de nimic", pentru că Hristos — care a refuzat să coboare de pe cruce şi să prefacă pâinile Ă®n pietre — e tot una cu libertatea.
Hristos ne dă libertatea (Ioan 8, 32: „iar adevărul vă va face liberi") şi fericirea sub forma de reţetă practică de uz cotidian.
Cine-şi repetă mereu maxima lui Kierkegaard: „Contrariul păcatului este libertatea" şi cine ştie că libertatea este bunul suprem, Ă®nţelege ce poate Ă®nsemna creştinismul.
Nu-i reproşez lui Giono că a Ă®ndemnat la cedare Ă®n faţa răului Ă®n numele superiorităţii vieţii asupra morţii. ĂŽi obiectez că a trecut cu vederea peste alt adevăr: că viaţa — desigur infinit superioară morţii — nu este nici ea bunul suprem dacă nu e Ă®nsoţită de calitatea-i ab initio consubstanţială, adică de libertate. Când Benda spune că bunul suprem al omului nu e viaţa, ci libertatea, el enunţă un adevăr de care Giono n-a vrut să ţină seama. Benda e un scriitor care nu se compară cu Giono. Dar dacă adevărul poate ieşi din gura copiilor şi a săracilor cu duhul, de ce n-ar putea veni şi de la autorii cu o frază mai puţin pitorească?
— La urma urmei, Pascal ne Ă®ndeamnă să pariem.
Bine.
Dar dacă?...
Dar dacă e aşa cum presupune Renan: s-ar putea ca realitatea să fie tristă?
Dar dacă s-ar adeveri coşmarul lui Jean-Paul: Ă®n catedrala pustie, sub orologiul pe al cărui cadran fără ace au Ă®ncremenit cifrele veşniciei, Shakespeare dă de veste moliilor că nu există Dumnezeu'?
Dar dacă universul, cum a crezut J.B.S. Haldane, nu e doar mai ciudat decât gândim noi, ci mai ciudat decât putem gândi?
Atunci — cu atât mai rău pentru natură şi univers. ĂŽmi repet cuvintele abatelui Valensin.
(De fapt, e numai o iluzie: cei de mai sus se referă la universul corupt, singurul prins de simţuri şi de concepte.)
— Smerit, da, cel care afirmă adevărul. Dar nu Ă®ntrucât afirmă adevărul. Proclamarea adevărului e mereu solemnă pentru că adevărul e solemn.
Cine se ruşinează să mărturisească pe Hristos, va fi ruşinat la Judecată. Hristos e Adevărul.
Mărturisirea adevărului e un act ce se face numai solenmiler.
— Buddha, ieşind din palat, a văzut moartea, boala, foamea, sărăcia. Acestea toate ţin, Ă®ntr-o oarecare măsură, de fire. Ura dezlănţuită şi predicată, nebunia, tortura nu le-a Ă®ntâlnit. Secolul al XX-lea a văzut, Ă®n afară de calamităţi, toate fumurile iadului şi demenţei, a văzut că iadul poate fi, că e Ă®n orice clipă gata să treacă de la virtualitate la Ă®nchegare. Abisul, situaţiile limită şi angoasa ieşită-n stradă şi postată pe la colţuri au arătat omului de rând al secolului al XX-lea că diavolul există şi că e aproape de el. Prin urmare secolul al XX-lea e cel mai pregătit să devină creştin.
— Creştinismul nu e prostie mieroasă. Prinţul MĂ®şchin — idiotul — numai prost nu e. Pe toate le ştie, pe toţi Ă®i Ă®nţelege, cunoaşte răul ca puţin alţii. Dar dintr-Ă®nsul nu trage concluzia cinismului, iresponsabilităţii şi deznădejdii, ci deduce soluţia bunătăţii, apărării dreptăţii altora şi smeririi eului — Ă®ntreita soluţie creştină. Singura posibilă, dacă avem niţică minte şi privim realitatea Ă®n faţă.
1971
ĂŽn Statele Unite s-au creat biserici ale homosexualilor. Contra. De ce?
ĂŽn primul rând: Hristos nu respinge pe nici unul din cei care vin la El. Aşadar, nici pe homosexuali. ĂŽnsă, ca şi pe toţi ceilalţi, nu pentru ca să se justifice şi să se confirme Ă®n păcat, ci pentru ca să se lase de el.
Hristos n-a respins pe curve şi pe hoţi, dar nu spre a-i binecuvânta Ă®n poziţia lor de curve şi de hoţi, ci pentru a-i ajuta să nu mai fie. Greşit ar fi să se creadă că homosexualilor le-ar asigura un tratament preferenţial, pe ei primindu-i fără ca să se cureţe şi libereze din robia păcatului lor.
Domnul, din milă şi bunătate, ascultă orice rugăciune; scopul rugăciunii nu este Ă®nsă Ă®ntărirea Ă®n păcat. Mauriac Ă®i spunea lui Gide: n-are-a-face la ce renunţi, totul este să renunţi; ca atare Ă®n cazul homosexualilor problema nu se pune Ă®n alţi termeni decât ai Ă®nfrânării.
ĂŽn al doilea rând: creştinismul este prin esenţă universalist şi ostil oricărei segregaţii. Nu este conform cu spiritul Ă®nvăţăturii lui Hristos să existe o biserică pentru albi şi una pentru negri, o biserică pentru femei şi una pentru bărbaţi, o biserică pentru bogaţi şi una pentru săraci, o biserică pentru homosexuali şi una pentru heterosexuali, o biserică pentru intelectuali şi una pentru analfabeţi. Tot astfel, ar fi necreştin şi nu lipsit de ridicol (segregaţia duce spre ridicol) să fiinţeze biserici speciale pentru hepatici, cardiaci, bolnavi de calculi renali...
Destul că-L rugăm pe Dumnezeu fiecare Ă®n limba noastră şi că ne despărţim pe naţionalităţi şi confesiuni, nu mai e nevoie să creăm alte particularisme.
Gherla, iulie
ĂŽn camerele dinspre şosea, vara, căldura e atât de mare, Ă®ncât gardienii Ă®ngăduie deţinuţilor să-şi lepede hainele vărgate şi să stea Ă®n chiloţi. Zăpuşala atingând Ă®n anumite ore intensităţi de neĂ®nchipuit, unii se urcă pe paturi, apucă doi câte doi un „cearşaf” şi-l agită spre a Ă®ncerca să işte o adiere.
Stau cu Marinică P. şi Sile Căt. şi Ă®nvăţ Cântecul Potirului al lui Crainic. Pâinea şi Vinul. Ca la Trakl şi la Ignazio Silone. Caracterul atât de simplu al creştinismului Ă®ntemeiat pe două realităţi, două biete şi-n acelaşi timp splendide realităţi: pâinea şi vinul.
Şi iată, potirul la gură Te-aduce Iisuse Hristoase, Tu, jertfă pe cruce Adapă-ne, sânge de Sfânt Dumnezeu
Ca bobul Ă®n holdă, ca mustu-n ciorchine Eşti totul Ă®n toate şi toate prin Tine Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.
Ca prin minune Ă®ncep să simt o răcoare, o umezire a gurii arsă de sete (nici la Gherla nu pot bea apa, sălcie); şi o imensă recunoştinţă, niciodată n-am ştiut mai bine ce e smerenia, cât de „săracă" şi „ticăloasă" e condiţia umană.
Gherla, 1961
Foarte mulţi Ă®şi reneagă trecutul, dezmint până şi lucruri notorii. „N-am fost!" Exemplu de cinste şi sinceritate, colonelul C. L. care după ce se recomandă adaugă — spre ştiinţă şi bună regulă: am fost prefect legionar de Oradea şi senator legionar.
Bucureşti, 1965
Cu Sorin Vas. şi Ştefan Pop. despre nebunie.
Secretul nebuniei — pentru Sorin Vas. şi Ştef. Pop — stă Ă®n discontinuitatea ei, Ă®n lipsa de coerenţă şi de consecvenţă a nebunului.
X. Y. zice că e Napoleon Bonaparte.
Foarte bine. Sunt gata să-l cred. Dar nu pot deoarece el se poartă ca N. B. numai până la un punct. Apoi trişează, se opreşte. Nu e consecvent cu el Ă®nsuşi, nu e coerent. Mai bine zis nu-i serios Ă®n nebunia lui.
E nebun nu pentru că se socoteşte N. B., ci pentru că nu e Ă®n mod continuu N.B.
Napoleon Bonaparte e Napoleon Bonaparte pentru că el se poartă mereu ca atare, pe când X.Y. se mulţumeşte ca ceilalţi să-l trateze ca şi cum ar fi N. B.
Victor Hugo: era un nebun care se lua drept V.H. La fel şi Bonaparte.
Dar Victor Hugo şi Napoleon Bonaparte se purtau ei Ă®nşişi, prin propriile lor mijloace, ca V.H. şi N.B.
Mulţumindu-se ca alţii să-i recunoască situaţia de N.B., nebunul dă dovadă de neseriozitate.
Foarte bine, Ă®i accept punctul de vedere. Da, eşti N.B. Fii!
Şi iată că nu poate fi. Pe când N.B. e un nebun care poate să fie N. B:, care-şi poate realiza modelul şi-l poate pune Ă®n funcţiune.
Lui X.Y. Ă®i lipsesc mijloacele de a se purta ca N.B. ĂŽn cele din urmă, din concesie Ă®n concesie, se declară mulţumit dacă i se spune: Maiestatea Voastră.
Pe scurt, nebunul nu crede consecvent, continuu şi coerent că e N.B. ĂŽn acest sens, el ştie că nu e N.B. şi că e nebun. ĂŽn acest sens, orice nebun o face pe nebunul. La X.Y. există undeva o Ă®ntrerupere, o scurgere (une fuile), o tranşare.
Daca domnul de cristal din nuvela lui Henri Duvernois ar fi coerent, n-ar trebui nici să vorbească, deoarece cristalul nu vorbeşte. Aşadar nu-i consecvent cu el Ă®nsuşi. Nebunul, fiind slab, are nevoie de alţii, depinde Ă®ntru-totul de ei. N-are şi N.B. nevoie de alţii? Ca să-l recunoască. Pe când X.Y. are nevoie de alţii ca să fie, existenţial. El există numai reflectat.
Vorbele lui Sorin Vas. şi Ştef. Pop. Ă®mi confirmă proasta părere despre nebuni pe care o am de la Chesterton şi de la Manole („Să n-aud de nebuni!")- Nici MĂ®şchin, nici Don Quijote, nici Alcest, nici Hamlet nu sunt nebuni. Nebuni suntem noi care ne credem Ă®n cârciumă Ă®n loc de a vedea că suntem Ă®n castel. De nebunie trebuie să ne vindecăm, nu de raţiune. Nu Ă®n Ă®ntunericul tulbure, nu Ă®n semi-minciuna demenţei ne stă scăparea, ci Ă®n lumină şi adevăr, la picioarele lui Hristos care-i vindeca pe demonizaţi.
Lucerna, 1938
Comemorarea operei Siegfried de Wagner, la vila din Triebschen, pe malul lacului celor pentru cantoane. Aici a scris compozitorul Călătoria pe Rin a eroului după al cărui nume Ă®l botezase pe fiul său de curând născut.
Dirijor: Arturo Toscanini.
ĂŽntr-una din seri, Ă®n sala de concerte, simfonia I-a de Brahms, de asemeni dirijată de Toscanini.
Nu trece mult de la Ă®nceputul executării simfoniei şi plafonul se deschide; cohorte de Ă®ngeri coboară din ceruri şi umplu sala. Valuri de euforie se revarsă peste tot. Se simte că şi bucata şi execuţia stau sub lucrarea harului sfinţitor.
ĂŽmi Ă®nchipui simfonia I-a de Brahms concepută noaptea, la Viena, spre sfârşit de primăvară: compozitorul iese de la Kafeehaus, târziu, şi se Ă®ndreaptă pe jos către casă. Calea e lungă şi trece pe la Votivkirche. E răcoare. A plouat. Din când Ă®n când se mai aude, Ă®ndepărtându-se, bubuitul unui tunet. Ultimele tramvaie trec, gonind. Toată melancolia vieţii se adună Ă®n jurul compozitorului, toate chemările, trecătoarele bucurii, permanentele frumuseţi, nostalgiile. Mai ales pentru că ştie că va muri este sufletul omului cucerit de atâta evanescenţă şi i se pare lumea Ă®n jurul său atât de solidă. Cel ce străbate cu pasul apăsat al unui trup bondoc străzile aproape pustii nu e necunoscător al vieţii sub toate aspectele ei şi nici al trecutului; ştie că umblă pe locuri unde au mers Haydn şi Mozart, Schubert şi Johann Strauss. Prezentul Ă®nsă e al lui; prezentul cu exigenţele şi decepţiile lui şi cercetat de ceva nepieritor. Mă Ă®ntreb dacă nu la simfonia I-a de Brahms s-a gândit Mateiu Caragiale când a descris valsul cântat la birtul din Covaci (Tot mai Ă®nvăluită, mai joasă, mai Ă®necată, mărturisind duioşii şi dezamăgiri, rătăciri şi chinuri, remuşcări şi căinţe, cântarea, Ă®necată de dor...)
Aşez simfonia I-a alături de tetralogia lui Wagner (Paul Morand preferă Tristan şi Isolda) şi Don Giovanni, reuşita supremă a muzicii pentru Kierkegaard.
Nicăieri nu cred ca orăşanul, Ă®n muzică, să fi fost mai aproape de Dumnezeu, cutreierându-şi, profan, oraşul. (ĂŽn literatură: Gaspard de la nuit de Aloysius Bertrand şi — fireşte — Chesterton, Ă®ntreg.)
1971
Audiţie integrală, stereofonică, a operei rock-pop Jesus Christ Superstar de Andrew Lloyd Webber şi Tim Rice.
Personajul Mariei Magdalena — text, partitură, voce, interpretare — e extraordinar. Toată puterea de creaţie şi dragostea autorilor pentru operă aici s-au concentrat.
Cel mai tainic pasaj din Evanghelii — mai greu de Ă®nţeles decât chiar Luca 16 ori Ioan 17 — mi se pare ungerea din Betania.
Când Iuda spune: ce risipă! e păcat de bani! un vas atât de scump şi s-ar fi putut ajuta atâţia săraci! Iuda vorbeşte Ă®n numele nostru al tuturor. Toţi judecăm ca el: da, e păcat, atâta risipă de mir şi sunt atâţia săraci!... Vorbeşte logica omenească, migăloasă şi pizmaşă. (Pentru noi Ă®nşine nimic n-ar fi prea scump, pentru alţii orice e prea mult. Şi nici pe noi nu Ă®ndrăznim să ne răsfăţăm!) Vorbeşte meschinăria Ă®ngrijorată de a limita pornirea spre dărnicie ori spre sacrificiu.
Iar răspunsul lui Hristos, niţel brusc: ia mai dă-i Ă®ncolo de săraci, că or să tot fie săraci cât va fi lumea şi o să-i tot aveţi, pe când pe mine nu, iar femeii acesteia i-a fost milă de mine — răspunsul acesta e de natură a stârni cea mai justificată (righteoits) indignare a fariseului care mocneşte Ă®n fiecare din noi. E nedrept şi scandalos! ne vine a zice, mai grijulii de gospodărire şi chiverniseală decât oricând.
Aşa să fie: orgoliu din partea miruitului? (Să nu fie!) Ori nepăsare faţă de alţii? (Să nu fie!) Prea bună părere despre sine şi nevoie de alintare? (Să nu fie!) Dispreţ pentru săraci? (Să nu fie!)
Ungerea din Betania e altceva. De fapt e o lecţie — ca tot ce se petrece şi se spune Ă®n Evanghelii. Cele rostite pentru noi sunt rostite, să ne fie de Ă®nvăţătură.
Şi ni se dă o lecţie rea, anevoie de adus la Ă®ndeplinire: datoria noastră când vedem o suferinţă, un om Ă®n pătimire, pe aproapele nostru, pe o oarecare cruce, ori Ă®n apropiere, Ă®n preajma, Ă®n perspectiva unei cruci, datoria noastră nu este să ne refugiem Ă®n abstracţiuni şi generalizări, Ă®n dragostea de omenire şi emiterea dorinţei de a se modifica legile şi sistemele sociale, ci e să-l ajutăm şi să-l mângâiem şi, pe loc, să-l covârşim cu bunătatea noastră pe omul acela şi suferinţa aceea anume.
Nimic nu-i prea bun, nimic nu-i de ajuns, nimic nu-i prea scump pentru lovitul, năpăstuitul, suferindul, nenorocitul nostru semen, chip al lui Dumnezeu.
Maria Magdalena* aşa gândeşte — şi de aceea purtarea ei va fi relatată atâta vreme cât li se va citi oamenilor din Evanghelii. Aşa cugetă şi aşa face: vede pe Hristos, ghiceşte imensa lui durere, presimte tragica lui soartă, Ă®nţelege că-i vorba de o jertfă. Şi nu mai ştie decât un singur lucru: să-l mângâie pe nevinovatul prigonit. ĂŽn textul operei rock-pop, parafrazare a textului evanghelic, ea-i spune: nu te gândi la noi, nu te mai gândi, dormi liniştit, totul va fi bine, Ă®n noaptea asta lasă pământul să se Ă®nvârtească singur.
Cutează să-L ducă cu vorbe bune şi să-L mintă pe Hristos.
Dragostea de mamă pentru copil: totul are să fie bine, dormi, lasă, nu te sinchisi de noi. Dragostea cu totul dezinteresată pentru că dă la o parte eul: nu te gândi la noi. (Exact contrariul pildei maxime de egoism; văduva care Ă®n faţa mormântului soţului strigă: cui mă laşi?) Şi pentru că — spre deosebire de Iuda — Ă®nlătură şi acel subtil transfer al egoismului care constă Ă®n a trece asupra neprecisei entităţi a sărăcimii jignirea adusă şi persoanei noastre şi simţului nostru de economie şi micime, care pentru nimic Ă®n lume nu ne-ar fi Ă®ngăduit să facem un gest atât de inutil şi de spectaculos, scoţându-ne fie măcar şi pentru o clipă din acra noastră cuminţenie.
* Opera atribuie Mariei Magdalena ungerea din Betania cofundând trei personaje evanghelice. La Matei şi la Marcu, ungerea din Betania este atribuită unei femei nenumite şi are loc Ă®n casa lui Simon Leprosul. (Aici protestul Ă®mpotriva risipei este al tuturor apostolilor sau al câtorva din ei.) Sf. Apostol Luca vorbeşte de „o femeie păcătoasă" care sărută şi unge picioarele lui Iisus Ă®n „casa unui fariseu". ĂŽn Evanghelia de la Ioan cea care a uns cu mir pe Domnul e Maria, sora lui Lazăr din Betania.
Şi pentm părintele R. L. Bruckberger (Marie-Madeleine, Paris, 1952) „păcătoasa" Maria din Magdala şi Maria din Betania (sora Martei şi a lui Lazăr) sunt una şi aceeaşi femeie, autoarea ungerii. Contra: Lagrange şi alţi comentatori. Textele de bază: Matei 26, 6 şi urm.: Marcu 14, 3 şi urm.. Luca 7. 37 şi urm.; Ioan 11. 2 şi 12. 3 şi urm. (Nota aut.)
Pilda Mariei-Magdalena — şi cât de vie o face opera rock-pop — Ă®nseamnă pentru noi că nu trebuie să ne eschivăm Ă®n abstracţiune şi generalizare, cu gândul la săracii care nu sunt prezenţi şi constituie o simplă categorie mintală (sau altfel spus un alibi); că se cuvine să-l mângâiem pe Hristos, adică pe cel prezent, care suferă Ă®n faţa noastră şi aşteaptă, acum, aici, compătimirea (%co-pădmirea) noastră. A! nu-i rău să vrei binele omeniri, şi al sărăcimii şi al clasei muncitoare, dar e uşor; mai greu e să-l duci pe braţe la tinetă pe deţinutul ăsta paralizat (şi care poate simulează), să-i dai plosca operatului ăsta care nu se poate da jos din pat (şi câte poate, niţeluş, exagerează); să rabzi sforăiturile generalului Constantinescu-Ţăranu fără a-l deştepta din somn şi a-l soma răţoit să se Ă®ntoarcă pe o parte (nu i-ar fi, zău aşa, imposibil), să-l oblojeşti pe nesimţitul ăsta care urinează Ă®n gamelă, să-l asculţi pe neĂ®nduratul pisălog care nu-şi află liniştea decât turuinu-şi fără Ă®ncetare necazurile, ranchiunele, amarul.
Aceasta-i lecţia Mariei-Magdalena: o lecţie de modestie, ca tot ce-i creştinesc. Suntem chemaţi a nu ne pierde Ă®n vagi şi măreţe planuri şi deziderate, ci a da ajutoare practice (neplăcute, la nevoie; scârboase, la nevoie; agasante, de va fi cazul) celui de lângă noi. A ne fi milă de actuala şi reala durere a vecinului. ĂŽn parabola Mariei-Magdalena, aşa cum o vede opera rock-pop — iar parabola se va citi atâta vreme cât vor fi ascultate Evangheliile — Hristos nu e numai Dumnezeu pentru care orice sacrificiu am face e prea mic — ci e şi simbolul omului Ă®ndurerat din faţa noastră. Pe el să-l ajutăm, cu fapta, acum, cu ce putem, măcar cu o vorbă bună, o consolare, o ureche atentă, un dar, o frecţie, un drum la farmacie, pe el, nu pe cei care nu-s prezenţi, nu abstracţiunile şi categoriile care-s curate, depărtate, discrete şi pline de calităţi, care — ele — nu sforăie gălăgios şi nici nu urinează Ă®n gamelă. Să ne ajutăm semenul plin de răni şi de păcate, de urâte şi puturoase răni, de mârşave şi meschine păcate, cusurgiu şi plin de manii, obraznic, nemulţumit, nerecunoscător, murdar, Ă®ncăpăţânat, pretenţios, căruia nimic nu-i este bun şi care binelui ce i se face Ă®i răspunde dacă nu chiar cu sudălmi Ă®n orice caz cu Ă®nţepături, ironii şi resentimente.
Maria-Magdalena are un singur gând: să-i arate lui Hristos că nu e nepăsătoare; vrea să-i Ă®ndulcească suferinţa, să-l consoleze, să-i Ă®ndulcească teribila sarcină. Şi pentru că nu poate să-L ajute propriu-zis, face atât cât poate: Ă®i aduce o jertfă inutilă şi costisitoare, schiţează un fel de ritual, un gest al cărui sens e: dacă altceva nu-s Ă®n stare să fac, măcar să plâng şi să mă păgubesc pentru Tine. Mirul, desigur, nu Ă®nlătură crucea, dar o stropeşte cu puţină rouă, se numără printre hotărâtoarele pricini care dovedesc că jertfa de pe cruce n-a fost, ea, zadarnică.
— Trei fiinţe cred că au stropit cu puţină rouă crucea lui Hristos: Maria-Magdalena, tâlharul cel bun şi, din vreme, Nicodim, care i-a arătat Domului că şi Ă®n rândurile compacte ale făţărniciei Ă®ndărătnice va putea rodi sămânţa cea bună. (Trei fiinţe — şi lacrimile Mariei.)
Puţin mai Ă®nainte, marama Veronicăi fusese singura staţie Ă®ndurătoare a Calvarului; iar dacă s-a Ă®ntipărit Sfânta Faţă pe ţesutul materialului este pentru a ne demonstra că orice durere e nepieritoare şi orice nedreptate va striga Ă®n veci.
— La Betania s-a desfăşurat — din câte au fost vreodată pentru inimile mic-burgheze — cel mai anarhic, mai sfidător, aristocratic şi mai scandalos spectacol. Gise Ă®n Les Thibault: „ Vivent les courants d'air", şi deschide toate uşile şi toate ferestrele. Nicăieri nu-s oamenii mari mai Ă®nfruntaţi de copii şi neconformişti: se sparg vasele, se risipesc bunurile, se pierde bunătate de ulei, dezmăţatele intră-n casă, profeţii se lasă atinşi de ele, or să se spargă geamurile! şi ce mizerie va fi pe jos, unsoarea asta pătează, va trebui să fie curăţată, uf... Şi partea cea mai nostimă e că la Betania şi oamenii mari, oamenii Ă®n toată firea, reprezentaţi prin Marta — se poartă de tot ciudat: se spetesc să le facă de mâncare tuturor copilandrilor şi zăltaţilor ăstora...
— Sfânta Tereza din Lisieux: „Al dragostei, cu adevărat, este a jertfi totul, a da Ă®n neştire, a fi mână spartă, a spulbera până şi nădejdea roadelor, a se purta nebuneşte, a risipi fără nici o măsură, a nu socoti niciodată."
— Cât priveşte pe Iuda:
Iuda se pierde fiindcă raţionează prea subtil, prea ingenios; e sofisticat. ĂŽn cazuri grele cel mai bun lucru este să aplici soluţia simplă, simplistă a bunului simţ, a bunului simţ căpos. Dacă judeci: de vreme ce Isus a venit ca să ne mântuiască, de vreme ce ca să ne poată mântui trebuie să fie răstignit, de vreme ce pentru a fi răstignit e nevoie ca cineva să-l trădeze, mă voi jertfi eu şi-l voi trăda eu — judeci prea subtil şi sofisticat. Şi prea abstract. Nu! Cel mai bun lucru e să judeci simplist, ţărăneşte şi să aplici regula vulgară; orice ar fi, eu nu-mi trădez prietenul şi Ă®nvăţătorul!
Nu ştiu exact care sunt posibilităţile, nu-i sigur că preoţii şi scribii nu vor găsi alt mijloc, nu vreau să ştiu nimic, nu mă avânt Ă®n raţionamente iscusite şi cumplite deducţii, ştiu numai una şi bună, lăsată din moşi strămoşi: eu prietenul şi Ă®nvăţătorul nu mi-l trădez. Facă-se mântuirea lumii cum o şti mai bine Dumnezeu, eu nu-s decât un vierme şi datoria mea de biet om e să aplic morala de uz comun. Motive sunt multe, scuze şi mai şi, plouă cu argumente, nu vreau să aud de ele.
Iuda s-a pierdut şi pentru că a vrut să-şi asume o misiune divină, a găsit de cuviinţă — dovadă de inimaginabilă trufie — să se substituie lui Dumnezeu.
Trebuie să fi fost mai rezervat: nu ştiu. Nu intervin. Nu mă bag. Eu nu-l vând.
Căci orice ar spune Iuda, oricât de rafinate şi chiar de impersonale, dezinteresate şi grandilocvente vor fi fost motivele sale, bunul simţ popular va putea oricând traduce prin odiosul şi de mult Ă®ncărcatul cu noroi cuvânt de trădător frumoasele sale reflecţii (şi au cuvintele o putere de pângărire şi demistificare a lor, provenită poate din lungă uzură). Bunul simţ ordinar Ă®l va putea oricând lua pe Iuda la Ă®ntrebări — şi va termina repede cu el:
— Mă, tu te-ai dus la popi?
— Da, dar ca să...
— Mă, l-ai vândut?
— Să vedeţi că...
— Mă, ai luat treizeci de arginţi?
(Dracul cu fapta ne prinde; cu ce poate; ca poliţia federală pe gangsteri, de nu pentru marile lor fărădelegi, pentru fraude fiscale.)
— N-am vrut să-i iau mai Ă®ntâi şi-apoi i-am restituit...
— Da’ i-ai luat. Treizeci?
— Da, treizeci, Ă®nsă...
— Mă, l-ai sărutat tu?
— Da, dar am făcut-o ca să...
— Mă, ţi-ai dat seama şi tu de vreme ce te-ai spânzurat.
— Dar tocmai asta dovedeşte că...
— Nu ţine, mă pramatie, eşti un trădător.
La ananghie şi Ă®n dilemă singura cale bună pe care poţi apuca e să te ţii de regula brută, populară. De ce n-am fost eu martor al acuzării? (Bine mi-ar fi stat, ca ceilalţi ieşiţi după nici cinci ani şi pun'te, fă rost de reţete pentru somnifere!) Fiindcă mi-a venit Ă®n ajutor Dumnezeu să găsesc la anchetă scăparea din subtilităţi şi raţionamente şi să refac judecata mahalagiului din Pantelimon şi a ţăranului din Muscel.
Simplu! Cât mai simplu, cât mai elementar. Nici o complicare. Orice ar fi şi orice s-ar Ă®ntâmpla şi oricât ne-ar ispiti logica, rămânem la pravila naivă, cea mai cazonă şi mai nediferenţiată: acolo e siguranţa. Una şi bună: nu vând (ori: nu trădez, după cum o fi cazul). Celelalte, vorba Simonei Weil, incumbă lui Dumnezeu, facă ce-o şti, nu e treaba mea. Eu nu sunt Dumnezeu. Eu sunt un biet păcătos, care nu ştiu multe, dar ştiu că nu-mi trădez stăpânul. Eu, cu de la mine putere, nu mă Ă®nalţ la rangul de coredemptor.
Aşa trebuie să judece Iuda şi să nu piardă din vedere capacitatea terfelitoare a cuvintelor, care-s un fel de ţaţe ce nici ele nu ştiu multe şi din cel ce a luat treizeci de arginţi şi a dat un sărut făţarnic de dragul poliţiei nu fac un erou subtil, ci un vulgar vânzător.
— Da, sentimentele pot fi sincere şi complicate, vorbele sunt teribil de precise şi poartă Ă®n ele toată Ă®ncărcătura de rele a vechimii. Drama lăuntrică a lui Iuda va fi fost mare şi motivele sale mai complexe poate decât sunt redate Ă®n Evanghelia Sfântului Ioan. Dar când au trecut din pshye la lumina faptelor şi pe planul grăirilor, oricare ceaţă Ă®nvăluitoare şi estompantă s-a risipit: haloul confuziei dispărând, n-au mai rămas decât bolovanii apăsători ai calificărilor, ai Ă®ncadrării Ă®n prea puţin nuanţatele vorbe ale oamenilor.
Feriţi-vă de cuvinte! Fugiţi de subtilităţi! Nu semnaţi declaraţiile fără a le citi cu atenţie!
— Motivul pentru care arhiereii au ţinut morţiş să-i remită banii lui Iuda şi la sfârşit să nu-i ia Ă®napoi, neĂ®ngăduindu-i să procedeze „idealist şi dezinteresat", pare a fi dorinţa de a da Ă®ntregii tărăşenii un caracter sordid, de a Ă®nfunda Ă®n mocirla abjecţiei (Iisus, şeful: un nebun! Iuda, complicele: un vânzător! a lucrat pentru noi) Ă®ntreagă noua mişcare.
Noua mişcare trebuia să fie de la Ă®nceput lipsită de orice nobleţe şi eroism, atât Ă®n ceea ce priveşte „principalul vinovat", cât şi Ă®n ceea ce priveşte agentul informator.
Securitatea a moştenit acest fel de a proceda, martorul acuzării Ă®ntotdeauna se acuză şi pe sine (măcar pentru faptul că a fost de faţă când s-a comis „sacrilegiul"). El crede că, servind organele de anchetă, Ă®şi asigură bunăvoinţa lor. Tot atât de puţin pe cât şi-a asigurat-o Iuda pe a bătrânilor şi arhiereilor! Trebuie compromişi toţi: şi acuzatul şi martorii şi agenţii, toţi trebuie deopotrivă feşteliţi şi după ce se vor fi acuzat reciproc şi vor fi fost aduşi la o stare de ameţeală Ă®n care nu mai ştiu nici ce-au făcut, nici ce să mai facă, după ce le va fi fost tăgăduită orice putinţă de reabilitare şi orice mângâiere (Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea.) vor fi deopotrivă azvârliţi Ă®n a patra stare a materiei morale, Ă®n aceeaşi magmă puturoasă a dispreţului şi uitării.
— Psihologia şi pedagogia germană — Ă®mi spune Bruder Harald Sigmund — deosebesc Ă®n prezenţa vieţii de toate zilele două atitudini: Ichhaftigkeit, punctul de vedere al insului care raportează toate la el, le judecă numai Ă®n funcţie de interesele, preferinţele şi gusturile lui; capacitatea lui de a se simţi jignit e imensă, lumea pentru el este un cerc al cărui centru se află Ă®n sinea lui; din lanţul reacţiilor Ă®ntre elemente desprinde numai ghinioane, sfruntări, piedici personale. Imperialismul egocentrist depăşeşte cu mult geocentrismul ptolemeic, acela concepând o armonie a sferelor şi planurilor cereşti, pe când eul omenesc nu vede Ă®n ceilalţi decât rivali şi poticniri. Sachlichkeit, dimpotrivă, reprezintă pe cel care e dispus să privească şi ce-i stă Ă®n faţă: interlocutorul, treaba, circumstanţele, materia. Tipul acesta e capabil a Ă®nţelege că şi Ă®n faţa lui există realităţi — personalismul nu ascultă de Hume şi Berkeley — şi uneori poate concepe şi punctul de vedere al altuia ori obiectivitatea unei situaţii.
Deosebirea nu e numai estetică, dar şi etică. Tipul egocentric e mult mai predispus la suferinţă şi se poate oricând prăbuşi Ă®n genunea care se deschide la orice pas Ă®n dreapta şi-n stânga amorului propriu rănit. Creştinismul care, paradoxal, Ă®nalţă persoana şi apoi o supune realităţii obiective, ne poate vindeca de rănile atroce ale susceptibilităţii, reducând problema locului pe care-l ocupăm Ă®n coadă la băcănie sau la casa de bilete la proporţii echilibrate. Eroina din Planetarium al Nathaliei Sarraute Ă®ndură chinuri cumplite Ă®n legătură cu stilul unei clanţe: e nefericită pentru că nu e creştină.
Adevărul ne face liberi şi-n acelaşi timp ne descătuşează nu numai din robia păcatului, ci şi din jugul (care nu-i uşor) şi de povara (care nu e bună) a fleacurilor, susceptibilităţilor, Ă®mpunsăturilor amorului propriu. Dincolo de Sachlichkeit putem găsi liniştea necesară pentru a ne pune Ă®n slujba altei cauze, mai vrednice: die Sache Jesu.
— Expresia aceasta: „războiul nevăzut" referitoare la condiţia creştinului Ă®n legătură cu un puternic şi nemilos adversar nu e o poveste metaforică, e o treabă serioasă. Creştinul duce un război pe care trebuie neapărat să-l câştige, nu Ă®ncape „onorabilă predare" şi de aceea el nu poate considera războiul drept ceva superficial. El Ă®şi concentrează toată viaţa Ă®n jurul victoriei urmărite, el Ă®şi Ă®nsuşeşte pe deplin cuvintele feldmareşalului Rommel: odată declarat războiul, nimic alta nu mai contează decât să-l câştigi, restul tot e zeamă de varză.
— ĂŽntemniţatul poate aprecia mai bine ca alţii observaţia lui Chesterton: „Situaţia nenorociţilor se Ă®nrăutăţeşte datorită faptului că, spre a medita asupra irevocabilităţii soartei lor, dispun de nesfârşite răgazuri. Pentru oprimat cele mai rele clipe sunt — din zece — acele nouă zile când nu e oprimat."
1963
ĂŽn celula 88 (dacă nu mă Ă®nşel) de la Gherla, mare şi ticsită, sunt mulţi preoţi de toate confesiunile. Ecumenismul e pus Ă®n practică. ĂŽn fiecare dimineaţă, din iniţiativa unui preot dârz şi a unor mireni inimoşi, se organizează o slujbă interconfesională. Stau laolaltă preoţi romano-catolici, uniţi, ortodocşi, pastori luterani şi calvinişti. Unul din luterani e partizan al mişcării liturgice (Berneuehner Bewegung) din cadrul protestantismului. Câţiva predicatori sectanţi se ţin la Ă®nceput de o parte. Apoi unii dintre ei (şi tolerantul Traian Crăcea, băiat excelent) ni se asociază.
Nimic nu poate reda splendoarea acestei slujbe lipsită de altar, odăjdii, icoane, tămâie, orgă şi obiecte de cult. Siluetele slabe Ă®mbrăcate Ă®n zeghe, capetele tunse, feţele palide, cuvintele şi cântecele murmurate (să nu audă caraliii) făuresc o atmosferă care rivalizează prin intensitate şi energie creatoare de entuziasm cu cele mai fastuoase ceremonii din cele mai măreţe catedrale ale lumii. Locurile magice ale creştinităţii — Capela Sixtină, catedrala din Chartres, Sfânta Sofia, Athosul, din Wartburg, mănăstirile Zagorsk şi Optino — par a fi toate aici, Ă®n duh şi in principio. Ne simţim ca Ă®n catacombe, dacă ar veni peste noi primejdiile şi năprasnele sunt sigur că toţi le-am Ă®nfrunta. Cuvintele Domnului: unde sunt doi sau trei adunaţi Ă®n numele Meu, voi fi şi Eu — Ă®şi află aplicarea. Nu, nimic nu poate reda, explica, transmite incomparabila frumuseţe a slujbelor acestora de Ă®nfrăţire ecumenică. Lor, cel puţin tot atât de bine ca societăţii dinainte de revoluţia franceză, li se pot aplica vorbele lui Talleyrand: cine nu le-a apucat nu ştie ce-i la douceur de vivre89. Prezenţa lui Hristos este orbitor de evidentă şi orice s-ar Ă®ntâmpla mai târziu — nu ne-am prefăcut Ă®n Ă®ngeri — nu se va putea şterge senzaţia de răpire la cer pe care o dă improvizata pseudo-liturghie. ĂŽncercăm şi un sentiment de adâncă recunoştinţă faţă de cei ce ne-au pus Ă®n situaţia de a ne Ă®mpărtăşi din asemenea inimitabile şi incomparabile momente care ne scot din timp mai tare decât madeleinele lui Proust.
1970
Preoţii care se grăbesc să aprobe cu Ă®nflăcărate cuvinte de laudă măsurile morale luate de unele guverne totalitare (desfiinţarea prostituţiei, interzicerea avortului, Ă®ngreunarea divorţului) au Ă®n gând, cred, mai mult literele şi drasticităţile decât spiritul care stă la baza acelor măsuri. Căci spiritul nu poate sufla decât acolo unde e libertate şi unde virtutea iese din liberă alegere. (Toate Ă®mi sunt Ă®ngăduite, dar nu toate Ă®mi sunt de folos.) Dacă nu s-ar pune teribila problemă a ispitei, mai că s-ar concepe oraşul Ă®n a cărui piaţă centrală, Ă®n faţa catedralei, s-ar alinia bordelul, cârciuma şi tripoul. Numai că ar fi goale.
ĂŽntr-o fază ulterioară, situaţia de fapt ar fi ca Ă®n morala impusă: bordelul, cârciuma şi tripoul ar fi nu numai goale, ci şi Ă®nchise, căci n-ar avea cine le ţine.
(Şi-mi place să mi-l Ă®nchipui pe diavol, Ă®napoia obloanelor trase, alergând de colo până
22-06-2008 23:41:58
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
colo; răcnind ca un leu şi căutând pe cine să Ă®nghită. Sau, Ă®n altă versiune decât a Sfântului Petru: rezemat de oblon, scăpărând Ă®ntunericul localului pustiu şi verdele meselor de joc cu zâmbetul amar al deznădejdei ofensate.)
— Şi-n orice caz nu pot fi de acord cu preoţii (chiar dacă printre ei se numără prea cuviosul şi admirabilul Sofian B.) care Ă®nalţă Ă®n slăvi edictele miliţiei cu privire la tunsul părului, fustele fetelor etc. Pentru că dau preeminenţă unor zădărnicii, uitând că vin din partea unor slujitori ai Celui care lasă asupră-ne Spaima şi Minciuna. Pe acestea le uităm. Ca să ne extaziem Ă®n faţa unor fleacuri? Ca să strecurăm ţânţarul şi să facem neluată Ă®n seamă cămila? Vedem paiul şi camuflăm bârna? Dăm zeciuială din chimion şi mărar? Aud?
— Pentru a ne primi la El, Hristos nu pune nici o condiţie prea¬labilă, absolut nici una. Noi Ă®nsă când devenim ai Lui ne lepădăm de necurăţie nu din obligaţie, ci dintr-o nespusă ruşine şi dintr-o elementară bună-cuviinţă.
— După cum sediul eului nostru intelectual, creierul, este aşezat Ă®n cutia craniană Ă®ndeajuns de tare pentru ca numai burghiul electric s-o poată perfora Ă®n caz de intervenţie chirurgicală, totul se petrece als ob şi sediul activităţii noastre psihice şi morale ar zăcea Ă®ntr-o nepătrunsă carapace de egoism, agresivitate, Ă®ncăpăţânare şi trufie pe care nici razele cosmice n-o pot birui.
Singure cuvintele lui Hristos au darul de a putea să topească -uneori — carapacea aceasta formidabilă. Atunci, instantaneu, irezistibilul nevăzut laser dizolvă totul Ă®n calea sa şi răscoleşte miezul din carapace, mai dur ca materia aştrilor Ă®n stare de implozie unde un milimetru cub reprezintă greutatea unui miliard de tone.
— Echilibrul — secretul vieţii — nu este tot una cu eclectismul, mediocritatea şi compromisul. Nu se situează pe linia medie dintre extreme, ci dincolo de ele, sintetizându-le,Ă®nsumându-le, depăşindu-le, dogmatizându-le (Blaga). Nu e o tranzacţie, ci o şi mai acută extremizare. O ieşire din dilema aparent ireductibilă, ieşire ce duce pe singurul tărâm unde poate miji adevărul: al contradicţiei şi paradoxului.
(De pildă afirmaţia lui Goethe „mai bine o nedreptate decât dez¬ordinea" şi zicala pereat mundus, fiat justiţia90 se echilibrează astfel: să fie dreptate ca să nu piară lumea prin dezordine.)
— Eleganţa şi discreţia creştinismului. Dovezi:
Cine nu recunoaşte binele care i s-a făcut săvârşeşte un mare păcat. Dar mai mare e păcatul celui care aşteaptă să i se arate recunoştinţa pentru binele făcut.
Cine posteşte se cuvine să-şi ungă părul şi să-şi spele faţa.
Cine se roagă, să se Ă®nchidă Ă®n camera sa şi să Ă®ncuie uşa.
Cine face milostenie, să nu ştie stânga ce face dreapta sa.
Cine e poftit la cină să se aşeze la capătul de jos al mesei.
Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat.
Cine e Ă®n slujba lui Mamona, măcar aceluia să-i fie credincios (Luca 16, 11).
— Celebrele versiuni ale lui Longfellow: Life is real, life is earnest91.
Desigur că viaţa e reală şi serioasă de vreme ce e de la Dumnezeu, că Ă®ntr-Ă®nsa a coborât Hristos şi că aici se hotărăşte dacă vom fi mântuiţi ori osândiţi pe veci.
Dar tot atât de adevărat este că viaţa-i ireală şi neserioasă, iluzie şi deşertăciune. (Aceasta o spune şi hinduismul.)
Dacă ne luăm numai după Longfellow ajungem la o concepţie „mic burgheză", strâmtă, anostă, contabilă a vieţii.
Dacă ne luăm numai după hinduism, dăm de murdărie, mizerie, dezgust şi nepăsare.
Trebuie prin urmare să ne luăm simultan după două concepţii dia¬metral opuse. Trebuie să credem două adevăruri care se exclud. Nu se poate! Se poate: dovadă sfinţii, eroii şi nenumăraţii oameni de bine.
(Se poate şi pentru că cele două puncte de vedere nu sunt contra¬dictorii şi inconciliabile — cum ar fi Dumnezeu şi Mamona — ci reprezintă două feţe ale unei singure complexe realităţi pe care minţile sim¬pliste le despart Ă®n mod absolut, dar cele echilibrate le armonizează ca blagoslovită iscusinţă.)
— De ce dă uneori terorizatul mai mult decât i se cere? (Ă®ntrebarea aceasta mă obsedează). De ce atribuie călăului sau anchetatorului gânduri mai subtile, pretenţii mai mari, o sete de cruzimi mai Ă®nfiorătoare decât cele reale? Pentru că, terorizat fiind, panica lui e mai inventivă, Ă®n¬chipuirea lui mai exacerbată, toată activitatea lui neurologică mai intensă. Anchetatorul nefiind terorizat (ori mai puţin şi Ă®n alt fel), e oare¬cum mai liniştit; adevărul este că terorizatul e mai rău şi mai primejdios decât asupritorul său.
— Zic şi eu că existenţialiştii au dreptate cât priveşte partea descrip¬tivă, după cum spunea Fr. W. Foerster despre Schopenhauer că nu e anticreştin şi că drept este tot ceea ce descrie.
1966
Discuţii cu evrei Ă®n casa verişoarei mele Vally.
Admit, eventual, trecerea de la o credinţă la alta. (Mai ales dacă a fost constrânsă. Unii mă Ă®ntreabă dacă am fost cumva silit s-o fac, Ă®n Ă®nchisoare.) Cum de-am putut să trec Ă®nsă de la spirit la materie? Ar fi Ă®nţeles să mă Ă®nchin Ă®n duh altundeva, dar cum de mă pot Ă®mpărtăşi cu pâine şi vin (cu „alimente" şi din acelaşi pahar cu toată lumea), cum de pot săruta icoane făcute din lemn, chipuri cioplite?
Şi-mi zâmbesc subţire.
Le zâmbesc şi eu. Or fi ei ştiutori, ştiu şi eu câte ceva: că oamenii nu-s numai spirit, ci şi materie. Domnul e duh; dar s-a Ă®ntrupat, carne s-a făcut.
Iată că o religie atât de raţională şi de socotită invocă supremaţia intangibilă a spiritului. Iată că un Weltanschauung atât de ancorat Ă®n lumesc şi Ă®n reuşită se intimidează dând de speciile ori chipurile materiei. Ce curioasă teamă şi repulsie faţă de materialitatea pâinii, vinului şi icoanelor la oameni care vorbesc infinit mai deferent şi laudativ despre lume decât adepţii lui Hristos! Şi parcă e şi o tulburată, feciorelnică teamă de a se apropia de Dumnezeu, de a-i cere şi a-i da prea mult, de a stabili prea intime legături cu el. Şi câtă freudiană mândrie: cum de-aş coborĂ® eu, om creat de Creator, până la materie!
Sunt Ă®nsă dispuşi să mă Ă®nţeleagă: ce-am făcut am făcut Ă®ntr-un moment de mare şi explicabilă nefericire, deznădejde.
Când dau să arăt că, dimpotrivă, Ă®ntr-un moment de inexprimabilă fericire am făcut ce-am făcut, zâmbetele subţiri reapar, compătimitoare.
Nu mai am ce spune. Zâmbesc, acum rezervat.
Noi nu facem prozelitism, asta-i superioritatea religiei noastre. Aşa Ă®ncheie ei discuţia. Nu-mi dau timpul să le spun că se fălesc, vorbind adevărul. Lipsa aceasta de prozelitism (trecerea la iudaism: nu numai foarte rară, ci şi foarte grea, cazul Palliere) e de fapt un rasism.
— Convorbire cu Al. Pal.
Ne inspiră neĂ®ncredere păcătoşii care n-au Ă®n gură decât neprihănirea, neostoirea, necontaminarea. Cred cu toţii — verbal — Ă®n monofizitism şi manicheism, concep viaţa religioasă numai sub forma etericului şi absolutului. O concep, la propriu, căci Ă®n fapt Ă®şi duc mai departe viaţa de păcat sub cuvânt că păcatul fiind irezistibil, iar creştinismul tot una cu etericul absolut, nu pot ieşi din dilema Ă®n care se află. Lui Satana Ă®i consacră viaţa lor păcătoasă, iar lui Hristos vorbirile şi scrierile lor slăvitoare ale purităţii celei mai rafinate.
Cât de departe sunt de teandria creştină, şi de Cel ce propovăduia metanoia pe străzi, Ă®n sate, pe drumuri, pe la ospeţe, te miri unde şi te miri cui.
Şi ce uşoară e soluţia pe care şi-au găsit-o.
Dar creştinismul nu-i uşor şi Hristos e greu de păcălit; El aici ne cere să ne purtăm — după puterile noastre — creştineşte. Aici Ă®n lume, făcând eforturi şi-n plină necurăţie. Şi — vorba lui Kierkegaard — nu-i El atât de slab Ă®ncât să ne scoată din lume. Şi nici — se-nţelege — atât de naiv Ă®ncât să nu ştie de ce se vorbeşte cu atâta intransigenţă şi exclusivism despre neprihănire: vocabularul psihanalitic Ă®i este cunoscut, cum Ă®i sunt toate, deci şi compensaţiile şi transferurile.
1967
Cartea lui Claude Tresmontant Comment se pose aujourd'hui le probleme de l'existence de Dieu.
ĂŽmi pun şi eu Ă®ntrebări: dacă lumea nu-i decât rezultatul Ă®ntâmplării, de ce există boli şi fenomene ciclice? de ce există menstruaţia ca fenomen periodic? de ce există pentru fiecare boală câte un remediu corespunzător Ă®n complexul lumii vegetale, lumii organice sau lumii anorganice? de unde vine perfecta coordonare a părţilor constitutive ale unui organ şi perfecta coordonare funcţională a organelor unei fiinţe? care-i explicaţia fenomenului de "respingere" (cu alte cuvinte cum află celulele unui corp că noile celule absolut identice au aparţinut altei imitaţii, cum de le adulmecă drept străine)? de ce există perioade de evoluţie accelerată? de unde capacitatea de selectivitate a celulelor şi grupurilor de celule? şi acele „semne de punctuaţie" din codul genetic, recunoscute de biologi, tot isprăvi ale Ă®ntâmplării sunt? Dar relaţiile mecanice bazate pe şi expri¬mate matematic de pătratul anumitor mărimi (distanţă etc.)? Astea pen¬tru nimic Ă®n lume nu mi le pot Ă®nchipui explicate prin simpla Ă®ntâmplare.
Infinita complexitate a oricărui organism şi ameţitoarele detalii şi „fineţe" de construcţie nu ne mai permit — date fiind cunoştinţele noastre — să luăm drept probabilă ipoteza Ă®ntâmplării. Ipoteza creaţiei e mult mai plauzibilă.
Suntem siliţi să presupunem un creator, un agent, un motor, un programator.
Cât despre suflet, nu mai e nevoie a-l dovedi. Tresmontant (pag. 367): Ce este un om fără suflet, un om care „şi-a dat sufletul"? Un cadavru. Omul are neapărat şi suflet, de vreme ce fără acesta nu mai e decât cadavru.
Einstein: „De mirare e că universul e inteligibil." şi „O ştiinţă care nu mai se miră şi nu venerează e o ştiinţă moartă".
Ipoteza Ă®ntâmplării apare din ce Ă®n ce mai copilăroasă, mai „pri¬mară" (cuvântul nefiind luat Ă®n sens administrativ).
Alta e teribila problemă: cine e Programatorul şi ce urmăreşte?
(Asupra acestei Ă®ntrebări se apleacă, nesfârşit de bun şi de milos, Iisus Mântuitorul, dându-ne — singur — putinţa să-i găsim răspuns.)
(1971 — Ă®n ziarul „România Liberă", la rubrica deceselor, nu mai este voie să fie Ă®ntrebuinţat cuvântul „biserică". Locul unde se va face slujba funebră se menţionează ca orice adresă: strada şi numărul. Dar este Ă®ngăduit a spune: „Corpul neĂ®nsufleţit", ceea ce constituie o mult mai gravă Ă®ncălcare a materialismului.)
— O constatare a binecunoscutului pictor şi teoretician al artei, AndrĂ© Lothe, precum şi afirmaţiile lingviştilor cu privire la rolul scriitorului şi poetului faţă de cuvinte se potrivesc de minune cu ceea ce produce credinţa Ă®n sufletul dăruit cu har.
AndrĂ© Lothe: „Nu există progres, ci descoperire Ă®ncântată a unor procedee vechi cât lumea... Esenţialul e ca această descoperire să fie cu adevărat descoperire, şi Ă®ncântată, iar nu o moştenire searbădă şi izvorâtă din resemnare".
Cuvintele, Ă®n vorbirea de toate zilele, se rutinează, se banalizează, se automatizează. Ce face poetul? Singularizează cuvântul pentru a-i da forţa de a produce o senzaţie; reĂ®nnoieşte percepţia, blazată, şi reĂ®mpros¬pătează facultatea cuvântului de a o trezi din amorţeală.
Credinţa operează la fel. Ne redescoperă lumea, oamenii, viaţa şi ne scoate din acreală, din plictis, din mohoreală. ĂŽnnoieşte şi Ă®nviorează Ă®ntocmai ca arta poetului sau a pictorului. Capacitatea noastră de a percepe frumosul şi binele devine brusc puternică. Acum, dragostea dărâmă zaplazurile indiferenţei şi bănuielii, sfărâmă zidurile şi plafoanele Ă®nchistării Ă®n egoismul veşnic rănit şi supărat. Deodată, percepţiile — şi cele morale şi cele sensibile — cresc vertiginos. Lumea e alta pentru credinciosul copleşit de fericire — bogată, nouă, Ă®mbietoare, captivantă, euforică — exact ca pentru artist Ă®n clipe de inspiraţie. Lucrează doar aceeaşi putere: harul sfinţitor. (Drogatul dispune şi el de acces la euforie, dar cum totul se plăteşte, artificiul la care trebuie să recurgă Ă®i condiţionează obţinerea stării de Ă®ncântare şi redescoperire de produse materiale şi de concursul altor oameni, ce-i compromit liniştea şi fericirea Ă®n tot restul vremii; dialectica nu iartă, iar ataraxia la drogaţi e funcţie de agitaţie şi obsesie, coloane susţinătoare ale iadului.)
— Credinciosul nu e necesarmente şi Ă®n mod continuu Ă®ntr-o stare extatică; Ă®nsă oricum rămâne, măcar puţin, stăpân pe sine şi liberat de angoasele şi spaimele produse de stăruitoarele concretenţe ale cotidianului.
— Limbajul pentru Brice Parain e modul prin care exprimăm pu¬terea noastră de a transforma ideile Ă®n fapte, făgăduinţele Ă®n adevăruri.
Anchetele Securităţii şi relaţiile create Ă®ntre oameni de regimurile teroriste Ă®mi atrag atenţia asupra unor alte Ă®nfăţişări ale limbajului, acute la unele categorii sociale şi chiar morale.
Pentru cei pe care i-aş cuprinde sub genericul „şmecheri", graiul e cu totul altceva decât pentru Brice Parain: e un ceremonial, o capcană şi un rit. ĂŽn loc de a fi o expresie a realului, gândurilor şi simţirii, un mijloc de transmitere a cunoştinţelor, cugetării şi emoţiei, e mai ales un sistem de minciuni, o reţea de capcane şi un zgomot de fond.
Cuvintele ajung să Ă®nsemne ceea ce era Ă®n dreptul roman „for¬mula", Ă®n lipsa exactei folosiri a căreia orice act devenea nul. Litera se substituie Ă®ntru totul spiritului, intenţia nu mai are nici o importanţă. Cuvintele, astfel, devin incantaţie magică, dar şi mijloc de tortură şi cursă Ă®n care-l poţi prinde pe adversar. (ĂŽn concepţia aceasta, fireşte, orice om Ă®ţi este doar adversar şi raporturile nu pot fi decât raporturi de adversitate produse de tripticul: bănuială, frică, pândă — Ă®ntreită barieră electrostatică.)
Când şmecherii află că vorbirea poate fi şi altceva decât ceremonial şi capcană, Ă®ncepând să adulmece rosturile pe care i le intuieşte un Brice Parain, uimirea lor e fără margini.
— Din milă faţă de năpăstuit nu trebuie să cădem, aici pe pământ, Ă®n altă eroare. Scriptura a prevăzut acest pericol şi ne povăţuieşte să nu apărăm pe cel slab contra celui drept.
Concepţia unor scriitori ca Jakob Wassermann, pentru care oricine deţine o fărâmă de autoritate (magistratul, tatăl, profesorul) este vinovat, concepţia aceasta nedreaptă — şi anapoda — trebuie revizuită. (Manole se declară duşman implacabil al romancierului.)
— J. Madaule despre Besi:
„Adevăratul subiect al cărţii e lipsa lui Dumnezeu. Şi totodată nevoia de Dumnezeu. Jinduirea după Dumnezeu. Jinduire care nu-i numai rusă, ci omenească. Nu mai e chip să refacem lumea fără Dumnezeu, nu mai e chip nici de a trăi omeneşte fără Dumnezeu, de când s-a făcut om spre a ne izbăvi."
— Curajul.
Dostoievski: „Frica e blestemul omului."
— Nu numai Ă®n dreptul constituţional, ci Ă®n toate domeniile e la fel. Curajul este taina finală, Ă®nvinge acel care este dispus să moară. Partida despre care se ştie şi se vede că nu e gata să Ă®nfrunte moartea este, de la Ă®nceput şi Ă®n mod sigur, ca şi Ă®nvinsă. Istoria este a celor ce au ştiut să moară ori să nu le fie teamă — fizic — de perspectiva ei. (Cred ca acesta-i adevăratul Ă®nţeles al zicalei — asiatice mai ales — că moartea e uşa vieţii.)
Gherla, martie 1964
ĂŽn legătură cu problemele ecumenismului, aflu că una din cele mai Ă®nsemnate Ă®n ruptura dintre catolicism şi ortodoxie — a lui filioque — nu constituie pentru marele teolog ortodox Sergiu Bulgacov un temei dog¬matic. Nu există vreo dogmă asupra relaţiei dintre Duhul Sfânt şi Fiu şi prin urmare opiniile asupra acestui punct nu constituie erezii, ci sunt doar ipoteze teologice transformate Ă®n erezii de mentalitatea prea bănuitoare de schisme Ă®ncuibată Ă®n biserici.
1937, Paris
Manole despre trei fenomene ale timpului: invazia verticală a bar¬barilor (expresia e a lui Rathenau), domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade.
Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos Ă®n sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere.
Al doilea: au sosit — pur şi simplu, Ă®n sensul cel mai categoric — proştii şi inculţii la putere şi Ă®n ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află.
Al treilea: Ă®n loc de a se Ă®mpotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi Ă®ncrezătorii Ă®nregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.
1937, Paris
ĂŽn vizită la Ernest Seillière, care de curând a scris referindu-se la Jules LemaĂ®tre: „Nu-l voi urma nicicând; devenit antiliberal odată cu vârsta, aprobă critica severă a doctrinarilor care, zice, Ă®l irită cu vorbe mari ca dreptatea, ordinea, civilizaţia. Cuvintele acestea eu unul le so¬cotesc foarte nobile, deoarece includ speranţe; nu devin periculoase decât dacă aceste speranţe ajung excesive şi nerăbdătoare. Nu trebuiesc osândiţi decât cei care abuzează de ele pentru a masca naturismul lor funciar şi a pregăti Ă®n realitate nedreptatea, dezordinea şi retrogradul."
Fără de cuvintele acestea mari vor pieri toate, şi cele mici.
Aşa e dom'le, se bucură Manole, care-l citează pe Prosper MerimĂ©e („Îmi plăceţi, doamnă, pentru că sunteţi aspră, nimic nu urăsc mai mult decât oamenii care iau totul cu binişorul") şi priveşte Ă®ncruntat Parisul. Libertatea nu Ă®nseamnă indulgenţă pentru criminali şi derbedei. Liberta¬tea, el ar apăra-o ca Ă®n secolul al XIX-lea, cu energie, politică de mână forte şi-n sunet de fanfară.
— Sunt vitalişti şi necredincioşi care spun că-L privesc cu simpatie pe Hristos, dar resping creştinismul ca fiind Ă®ntemeiat pe oribila idee de morală.
Nu putem despărţi pe Hristos de creştinism, nu putem da deoparte lumina — una cu Domnul.
Orişice religie care propune ca obiecte ale cultului forţele nopţii şi străfundurile inconştientului ajunge neapărat la sfinţirea cruzimii sau a mlaştinei.
Julien Benda: „Se gândeşte la alde Gide, alde Valery. Au pierdut discernământul copleşiţi de idei, copleşiţi de Ă®nvăţătură... N-au avut destulă moralitate spre a purta povara culturii."
Oameni ca aceştia trăiesc Ă®n iluzii şi printre extreme. Sau văd omul nespus de rău sau cred că există fiinţe pentru care Ă®nalta virtute e starea naturală. De fapt chiar pentru cei mai buni virtutea presupune voinţă şi efort. Adevărul este că dintre obligaţiile civilizaţiei nici una nu e plăcută şi nu vine de la sine. Dulce e trândăveala, nu munca. Toate gesturile vieţii zilnice, Ă®ncepând cu Ă®ntreţinerea curăţeniei corpului, conţin strădanie. Pravila e grea şi pentru călugări. E Ă®ndoielnic că sinceritatea — dacă ar fi Ă®nălţată la rang de regulă unică absolută — ar dezvălui peisaje grandioase: mai curând mici urâţenii.
Gide: morala Ă®l plictiseşte, e bună numai pentru fiinţele dornice de repaus. De unde! Morala nu e statică, presupune progresul constant, morala nu e nici uşoară, nici plictisitoare. Henri Massis: răul e banal, dezordinea e banală, excepţionale sunt lucrurile bune, Ă®nsuşirile alese.
Renunţarea şi lenea sunt monotone. Efortul e creator de noutăţi intere¬sante. Ştim mereu dinainte cum vor reacţiona fariseii, imprevizibil e Hristos.
Dacă e vorba de anost, zice Suares, apoi obscenitatea e monotonă, rituală, răul sau viciul sunt mereu aceleaşi, de o uscăciune apăsătoare. ĂŽn general vorbind, defectele sunt uniforme. Searbăd prin lipsă de inventi¬vitate e viciul.
Pentru a ieşi din Ă®ncurcătură, plictisiţii de creştinism şi de idealul binelui recurg Ă®n cele din urmă la manicheism, rezolvă totul Ă®nlocuind etichetele. Procedând astfel, cad sub proorocirea lui Isaia (5, 20): „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că Ă®ntunericul este lumină şi lumina Ă®ntuneric, care dau amărăciunea Ă®n loc de dulceaţă şi dulceaţă Ă®n loc de amărăciune."
Se pare că acum se ştie că nici natura nu e indiferentă; cunoaşte direcţii preferenţiale; cu atât mai mult viaţa spirituală unde realitatea cedează pasul, neĂ®ncetat, sensului.
— Seillière: nu optimism psihologic (omul e bun aşa cum e) şi pesimism moral (nu-i cereţi să se Ă®mbunătăţească) — cum vor naturiştii — ci pesimism psihologic (omul nu e bun) şi optimism moral (poate fi Ă®mbunătăţit de morală şi religie).
— Dreptatea lui Dumnezeu, oamenii nu o ştiu — şi nici n-o pot şti. Le este accesibilă, aici, numai cea omenească.
Şi nici nu se cuvine să pretindă a crede că pot sesiza dreptatea divină, consecinţa ineluctabilă a pretenţiei acesteia nesăbuite fiind Ă®ntot¬deauna catastrofică.
Se cuvine Ă®nsă ca ei să aplice, să se străduiască să aplice neĂ®n¬cetat dreptatea omenească — ştiind bine că ea nu este tot una cu dreptatea divină. ĂŽn acest sens cred că trebuie Ă®nţeles şi Montaigne: Il faut sobrement se mesler de juger des ordonnances divines.92 (Formulare, desigur, echivocă, dar nu neapărat sceptică ori atee, ci ortodoxă: singurul drum ce ne este deschis e al dreptăţii omeneşti, pe acesta să mergem.)
— Orice salt dincolo de bine şi rău, orice ignorare a situaţiei noastre, dincoace de limita dintre omenesc şi divin, nu poate duce (Nietzsche, Stavroghin, Ivan Karamazov) decât la demenţă ori sa¬tanism.
1964
Una din primele griji, la Bucureşti, este să-i scriu lui Ionel Trăil. Cu adevărat pot spune că mi-e „un prieten de când lumea".
Cu patru-cinci ani mai mic ca mine, Ă®l ţin minte, copil bucălat, sosit Ă®ntr-o bună zi de-a dreptul de la Paris Ă®n casa din strada Armenească. Nea Iancu — taică-său —, băiat de ţăran din Mehedinţi, fusese coleg cu tata la liceul din Brăila şi rămăseseră ca fraţii (al treilea era doctorul Butoianu). După ce Ă®nvăţase ca bursier la Brăila, Ion Trăil, studiase — strălucit — la Fontainebleau şi Liège şi ajunsese ataşat militar al României la Paris, unde se căsătorise cu o franţuzoaică de mare frumuseţe, pari¬ziană de origine bretonă. Tante Alice reprezenta ceva rar: o bretonă necredincioasă. Nu-i suferea pe popi şi spunea că o apucă groaza văzând „sutanele negre"'. Dar la ea gentileţea şi fineţea funcţionau — aş spune mai bine: clocoteau — la un nivel de intensitate atât de neasemuit, Ă®ncât trecea prin viaţă Ă®nconjurată de un nimb de farmec, dulceaţă, bunătate, drăgălăşenie şi altruism, cum numai la marii sfinţi şi la unii pustnici se Ă®ntâmplă a fi. Era Ă®nzestrată de Dumnezeul Ă®n care nu credea pe căile obişnuite, dar de care se apropia pe căi de bună seamă necunoscute nouă, şi Ă®n darul facerii de miracole. Cu zâmbetul ei care topea orice gheaţă, orice supărare, orice icnire de răutate şi Ă®nverşunare, ştia să Ă®mpace vrăjbile, să aline durerile, să trezească nădejdi. Era mereu gata, la orice oră din zi şi din noapte, pe ploaie, pe vânt, pe viscol sau Ă®n toiul lui Cuptor, să sară din pat, să iasă din casă, să alerge la capătul pămân-tului pentru a se duce să dea ajutor, să scoată pe cineva dintr-o Ă®ncurcă¬tură sau o belea sau pur şi simplu pentru a face un serviciu ori un drum, pe scurt pentru a fi de folos. Nu ezita, la nevoie, să spună o minciună, ba şi mai multe, să cerşească, să insiste, să intre pe fereastră după ce fusese poftită să iasă pe uşă, să se umilească (după criteriile omului obişnuit, căci pentru ea cuvântul de umilire spre binele altuia, ca şi cel de oboseală, era inexistent), să ia asupră-şi vini străine dacă de aici atârna liniştea celui ce făcuse apel la ea. Femeia aceasta, pe cât era de bună era şi de inteligentă, de spirituală, de plină de cele mai rafinate Ă®nsuşiri ale graţiei. Izbitor de frumoasă şi de elegantă, Ă®mbina chipul reginei cu sufletul sfântei Ă®ntr-un anonimat pe care dezvăluindu-l nu pridideai a te uimi, a nu-ţi veni să crezi, a fi biruit de admiraţie.
De simpatia fiinţei acesteia rarisime am avut norocul de a mă bucura Ă®n tot timpul copilăriei şi tinereţii mele. N-a Ă®ncetat de a-şi dovedi prietenia — mereu nemărginită, căci altfel nu o putea concepe — şi părinţilor mei şi mie. Pe cine nu fermeca? Până şi pe nea Iancu. Olteanul acesta este şi a fost de o cinste pe care i-ar fi putut-o invidia zece canonici ardeleni; de o putere de muncă formidabilă; impecabil şi ireproşabil Ă®n serviciu; extrem de cult (sfărâmând legenda potrivit căreia ofiţerii sunt prin definiţie agramaţi, după cum Arthur Schnitzler Ă®n nuvelele şi piesele lui a dovedit că nu sunt necesarmente proşti şi răi); dar şi ursuz, necruţător cu greşelile, strâns la pungă şi drastic cu sine şi cu alţii, nezăbavnic la mânie. Singură tante Alice se pricepea, folosind o abilitate mai degrabă Ă®ntru totul Ă®ngerească decât demonică, să dărâme etanşa barieră a severităţii şi nu odată scăpa de necaz un inferior sau un elev de şcoală militară care nu salutase Ă®ndeajuns de reglementar.
Zilele rebeliunii le-am petrecut Ă®n casa generalului Trăil, Ă®n camera lui Ionel (plecat Ă®n provincie), sub portretul Căpitanului (căci Ionel de¬venise legionar). Generalul era ostil simpatiilor politice ale fiului său — şi cât am stat la ei Ă®n zilele acelea de ianuarie i-am putut citi pe faţă durerea Ă®n clipele când soarta părea să-i favorizeze pe legionari şi uşurarea când biruinţa a rămas de partea cealaltă. (Dacă rebeliunea reuşea, cred că nea Iancu ar fi avut de Ă®nfruntat ura portarului blocului — zavergiu pasionat — căruia prezenţa mea i s-a părut foarte suspectă. Şi noroc de portar, după aceea, că generalul era legalist şi că procedeele marchizului de Galiffet Ă®n mai 1871 Ă®i inspirau oroarea.)
Dovada totalei sale prietenii, Ionel mi-a dat-o Ă®n vara anului 1946, când a venit să-mi propună să plecăm Ă®mpreună din ţară. A stăruit zile Ă®n şir. Prilejul era extraordinar. O pereche de bătrâni evrei urma să treacă — având acte pentru ei şi fiul lor — din sat Ă®n sat, predaţi de o comunitate alteia, prin Transilvania şi Ungaria până la Viena. Fiul a murit câteva zile Ă®nainte de plecare şi bătrânii hotărâseră să ia cu ei un Român, de preferinţă un fost legionar. Ionel le fusese recomandat şi le-a cerut să mă ia şi pe mine şi apoi i-a convins să Ă®ncercăm a ne strecura toţi patru. Deşteptul de mine am refuzat să plec.
Ionel Ă®nsă a izbutit să ajungă teafăr şi nevătămat Ă®n Austria Ă®m¬preună cu binefăcătorii săi, de care s-a despărţit cu lacrimi. La Paris unde, fiind născut acolo, i s-a dat cetăţenia franceză pe baza legii lui de Gaulle asupra dobândirii naţionalităţii, a lucrat mai Ă®ntâi Ă®ntr-o librărie; pe urmă a intrat Ă®ntr-o comunitate călugărească ortodoxă de pe bulevardul Vaugirard. Revista pe care o scotea comunitatea — Vestnik ori Le Messager — mi-o trimitea şi, din când Ă®n când, Ă®mi şi parvenea.
Să-i pot scrie lui Ionel că fac parte din obştea creştină ortodoxă şi că mi s-a deschis sufletul Ă®nţelegerii şi drăgostirii a tot ce e românesc este pentru mine o bucurie apropiată de a botezului.
ĂŽi scriu, aşadar, cu Ă®ntârziere Ă®nsă. ĂŽmi răspunde cu o ilustrată Ă®nchisă Ă®n plic; reprezintă ĂŽnvierea şi poartă cuvintele franţuzeşti En veritĂ© il est ressuscitĂ©! 93.
(Tante Alice murise la Ştefăneşti lângă Florica Ă®n 1956. Ducea o viaţă de ţărancă. Nea Iancu a trăit până la nouăzeci şi doi de ani şi a murit tot acolo, Ă®n căsuţa lor Ă®nconjurată de o grădină de zarzavaturi şi o sfoară de vie.)
— Suntem cu totul lipsiţi de simţul misterului Ă®n acest veac al XX-lea Ă®n care numărul amatorilor de romane poliţiste — dintre care cel dintâi sunt eu — este atât de mare. ĂŽi iubim pe Edgar Poe, pe Conan-Doyle şi pe Edgar Wallace, ne pasionează aventurile impecabilului lord Peter Wimsey, ale mustăciosului Hercule Poirot, ale spilcuitului Philo Vance, ale comisarilor Ellery Queen tatăl şi fiul, ale cinicului Sam Spade, ale discretului Mr. Fortune, ale banalului Maigret sau ale complicaţilor eroi ai lui Jolin Le Carre — şi nu adulmecăm misterul la tot pasul Ă®n jurul nostru.. Detectivul-preot (la fel de puţin insolit ca şi preotul-muncitor de fabrică) al lui Chesterton, părintele Brown, ne atrage Ă®nsă atenţia asupra omniprezenţei misterului, ce revine Ă®n fiecare din nuvelele de poliţism metafizic unde apare acest Father Brown.
Catehismul episcopilor catolici olandezi desprinde misterul Ă®n locurile cele mai neaşteptate. Soţii, spune catehismul, nici nu ştiu de ce taine adânci sunt Ă®nconjuraţi şi ce taine adânci exprimă când venind acasă de la lucru el Ă®i spune ei: ce frumoasă eşti Ă®n seara asta, ori ea Ă®i spunea lui: te aşteptam, dragul meu, ai Ă®ntârziat.
Gherla, 1964
Când le vine un om nou Ă®n secţie şi nu se Ă®ntâmplă să aibă cine ştie ce treabă de-a lor, gardienilor le face mare şi deosebită plăcere să-i pună cât mai numeroase Ă®ntrebări, cu toate că de cele mai multe ori cunosc din fişă răspunsurile. Dar e o distracţie care ţine loc de taclale la cârciumă, e un mijloc de a omorĂ® timpul, de Ă®nviorare (nici pentru ei totul nu-i veselie, Ă®şi petrec şi ei o mare parte a vieţii Ă®ntre zidurile mohorâte şi-n puterea Ă®nchisorii: unora atmosfera dramatică le gâdilă importanţa, pe alţii Ă®i toropeşte) şi mai ales de a satisface mahalageasca propensiune către bârfă, vorbărie fără rost şi curiozitate. Singura adevărată mare plăcere a mahalalei: nu băutura, nu sexualitatea, nu banii, ci relaţia cu celălalt — de teama singurătăţii — sub Ă®ntreitul ei aspect de văicăreală, clevetire şi ceartă.
Când sosesc la Zarcă, plutonierul — unul sever — mă ia Ă®n primire vădit bine dispus să converseze. ĂŽntrebările sunt cele obişnuite, le cunosc, Ă®şi urmează cursul Ă®ntr-o ordine aproape invariabilă: cum Ă®ţi zice ţie, mă? câţi ani ai, mă? de unde vii? de unde eşti de felul tău? ce-ai fost tu Ă®n civilie? eşti Ă®nsurat, mă? da copii ai? la cât eşti condamnat? ce-ai făcut?
La ultima Ă®ntrebare arăt că n-am vrut să fiu martor al acuzării. Ce spui, mă? Cum adică n-ai vrut? — Dau amănunte, dar cred că ştie despre mine mai mult decât Ă®mi Ă®nchipui eu, căci reia: tu eşti ăla, mă, care ai făcut-o pe grozavul? — N-am vrut să-mi trădez prietenii, dom'le major.
— Ce spui, mă? şi zii, n-ai vrut? — N-am vrut. — Şi nu te-a scuturat aşa niţel? — Ba m-a scuturat. — Şi n-ai spus, mă, ce trebuia? — Nu, domnule major. — Rău, mă, rău de tot, Ă®nseamă că eşti un ticălos.
Şi iară a face o pauza: mă, tu ai mâncat azi? — Am mâncat, dom'le major. — Şi zici că n-ai vrut să fii martor al acuzării. — N-am vrut. — Păi asta e grav de tot, mă, ce, nu puteai spune adevărul? Eşti un mare ticălos, mă, şi zici c-ai mâncat? Ia, planton, mai adă-i o gamelă de mâncare de la regim şi vezi să fie plină.
1972
Vizită Anei. Vine de la spital unde a fost operată de rinichi. A suferit mult. E şi Floriana de faţă, cu ochii ei rotunzi şi codiţele ei care mereu răspândesc lumină, bunătate şi devotament.
Ana socoteşte că trei pericole ameninţă creştinismul occidental: raţionalismul, sentimentalismul şi moralismul.
Protestantismului mai ales Ă®i dă târcoale moralismul. Catolicis¬mului, raţionalismul; iar sentimentalismul bântuie pe unde poate, pretutindeni.
Ortodoxia, fireşte, nu trece cu vederea nici raţiunea, nici sentimen¬tul şi nici morala. Pe toate trei se sprijină şi tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor aşează harul care le Ă®mbină şi, Ă®mbinându-le, le cumpăneşte nelăsând pe nici una să strice echilibrul.
Ortodoxia, de aceea, nu coboară la nivelul nici unei din cele trei adjuvante ale credinţei, ci se menţine la acel — integral şi inefabil — al sacrului. Harul e ordonator, armonizator şi cumpănitor.
— Prea Sfinţitul Alex. S., episcop unit:
O consecinţă a războiului nevăzut pe care-l ducem cu demonii este că singura persoană pe care suntem Ă®ndreptăţiţi s-o Ă®nşelăm e persoana noastră Ă®nsăşi. ĂŽn războiul al cărui câmp de luptă e lăuntrul nostru, orice viclenie e legitimă. De unde şi noţiunea de fraus pia care i-a scandalizat fără temei pe toţi protestanţii. Putem să ne şi amăgim făgăduind ispitei că o vom Ă®mplini săptămâna viitoare, luna viitoare, ducându-o cu zăhăre¬lul, cu vorba, cu preşul (eu rezum, Ă®naltul prelat n-a folosit acest cuvânt) de la o dată la alta, ca bolnavul care pentru a dobândi răbdare Ă®şi fixează termene până când va mai Ă®ndura să stea Ă®n pat sau ca prizonierul care la anchetă Ă®şi dă şi el termene de rezistenţă de la o şedinţă de tortură la alta. ĂŽn noi Ă®nşine, Ă®n luptă cu nevăzutele duhuri rele, avem dreptul să recurgem la ceea ce francezii au numit „vicleşuguri de Piei Roşii".
Francezii au mai admis că en mariage trompe qui peut94. Pe tartorul şmecherilor, pe Aghiuţă, pe Sarsailă, pe Belzebut, pe Michiduţă, pe ĂŽmpieliţat, pe Scaraoţchi — numele populare ale demonului o dovedeşte -suntem Ă®ndrituiţi să-l păcălim cum ne vine mai la Ă®ndemână.
Bucureşti, august 1964
Tata Ă®mi spune că Gigi Tz. a telefonat mereu Ă®ntrebând dacă am sosit. ĂŽl chem şi mă pofteşte la el, Ă®n strada Udricani, la fratele lui, Mişu, unde stă de când s-a văzut liber Ă®n septembrie 63. ĂŽl găsesc Ă®ntr-un studio improvizat, Ă®n mijlocul unor vrafuri de cărţi, mape, discuri, laviuri, desene, uleiuri şi pânze albe. Două autoportrete se impun prin frumuseţea şi puterea lor. Laviuri desăvârşite şi uleiuri pline de farmec şi de paradis românesc. S-ar zice că n-a Ă®ncetat de a lucra Ă®n ultimii patrusprezece ani. ĂŽi cer deĂ®ndată iertare pentru supărarea stupidă pe care i-am pricinuit-o cu mai bine de cincisprezece ani Ă®n urmă şi văd că m-a iertat Ă®n adevăr, pe de-a-ntregul. De prima oară Ă®mi pune la pick-up Requiemul de război al lui Britten şi bucăţi de Messiaen, care mă Ă®nnebunesc.
Au izbutit să fie salvate multe dintre cărţile şi lucrările lui. ĂŽn 1944, când a fost arestat pentru spionaj Ă®n favoarea englezilor, rămăseseră la mine o mulţime de caiete cu desene inspirate din textele mesajelor emise de radio Londra Ă®n programul Les Français parlent Ă  la Français. Auzind de arestarea lui şi aşteptându-mă la o percheziţie, n-am vrut să distrug caietele, dar pe vreo câteva pagini unde apărea, caricatural, Hitler am avut naivitatea să-i fac acestuia nişte mustăţi enorme!
Acum sunt mai cunoscător şi-mi vine a râde cu multă compătimire de procedeul meu. Şi Gigi şi eu ne aflăm mult Ă®nţelepţiţi, vindecaţi de susceptibilităţi şi ne mirăm de supărările noastre de altădată ca de lucruri ireale. A trecut şi el printr-o convertire: are la gât un lanţ cu o cruciuliţă şi-mi mărturiseşte dragostea, Ă®ncrederea şi recunoştinţa ce poartă Mântuitorului.
1954
La cursurile Facultăţii de Drept, Iulia Ionescu era mereu prezentă Ă®n banca doua din dreapta catedrei, obţinea notele cele mai mari şi Ă®nvăţa ca o elevă model. Cuminte, serioasă, Ă®mbrăcată modest, cu părul strâns Ă®n „telefoane" peste urechi, era şi o colegă perfectă. Dar cu toată admiraţia, respectul şi afecţiunea ce i-am purtat (eu stăteam Ă®n banca Ă®ntâi Ă®n stânga catedrei) şi-i port, recunosc că am deosebită slăbiciune de sora ei mai mare, colegă şi ea cu noi, mult mai puţin harnică şi conştiincioasă — Gabriella -, aparţinând genului femeii elegante şi mondene, care Ă®ntâlnindu-se cu Ella N., atunci când Iulia s-a Ă®ntrebat ce-oi fi devenit eu şi emitea presupunerea că sunt comunist şi ocup un post mare, a izbucnit: el! niciodată, sunt sigură că nu!
Gabriella venea rar pe la cursuri, nici nu ştiam că luase aminte la mine. Să perceapă intuiţia ori privirea aruncată Ă®n fugă mai desluşit decât atenţia binevoitoare uzată de frecuşul zilnic? Sau poate că mărinimia -neţinând seamă de logică — nimereşte mai exact?
— Creştinismul nu se confundă cu prostia, prostia e un păcat:
Sf. Bernard din Claievaux (citat de Daniel-Rops): „Nu se cuvine ca mireasa Cuvântului să fie stupidă."
— Model de prietenie şi de purtare frăţească e MallarmĂ© Ă®n relaţiile lui cu Verlaine.
Verlaine e mereu Ă®n suferinţă ori se bagă Ă®n toate belelele.
MallarmĂ©, Ă®n apartamentul lui din rue de Rome, e senin, familist, calm şi harnic: viaţa lui de poet (ermetic) se desfăşoară Ă®ntr-un cadru de impecabilă cuminţenie burgheză.
De fiecare dată, la fiecare ghinion şi supărare, Verlaine i se adre¬sează lui MallarmĂ©. Care-i gata oricând să-i vină Ă®n ajutor.
Nici un reproş, nici un cuvinţel moralizator, nici un sfat. Serviabilitatea nu oboseşte, nu cercetează, nu se Ă®ngâmfă, nu-şi caută scuze. Ca un robinet pe care-l deschizi, de care te foloseşti, d-aia e făcut. O dată, de două ori, de şapte ori, de şaptezeci de ori câte şapte.
Bani, intervenţii, sprijin, drumuri, scrisori de recomandare, orice.
O dată nu se plânge, o dată nu refuză, nu se eschivează. Bunătatea funcţionează ca un aparat, obiectiv, ca şi cum ar fi nu o facultate din domeniul condiţional, ci Ă®nsuşirea indicativă a unui existent. Bunăvoinţa devenită instinct, reacţie automată, funcţiune socială.
BUGHI MAMBO RAG
... Cea mai bună dovadă că era bolnav de arghirofilie Ă®n cel mai Ă®nalt grad şi că n-a fost decât un pungaş venit Ă®n ţară numai ca să lege măgarul de gard şi să plece Ă®napoi la barurile de noapte, la tripourile şi la vilele somptuoase din Apus e că Ă®n septembrie, când generalii Gheorghe Mihail şi Paul Teodorescu i-au oferit să-i salveze tronul şi să ia situaţia Ă®n mână, s-a derobat. Gheorghe Mihail şi Paul Teodorescu aveau cele mai serioase şanse. Pe el Ă®nsă tronul nu-l mai interesa. ĂŽşi atinsese scopul. Nu mai voia decât un tren, repede de tot şi s-o Ă®ntindă cu Lupeasca spre mult iubitele lui baruri, idealul a zeci de ani de glorioasă domnie, vorba lui Teofil Sidoravici...
— Nu, domnule!
Plăcerea de a şti să spui nu, nu, domnule, anchetatorului care-ţi cere nume, ofiţerului politic care-ţi propune situaţia de turnător, diavolului care te ispiteşte, scârbelor care fac tot ce sunt şi ele Ă®n stare pentru a te scoate din răbdări.
(Pilat trebuie să fi citit Ă®n ochii omului adus Ă®n faţa sa, ochii omului de care ar fi vrut să se descotorosească Ă®mbiindu-l să-şi ceară scuze, să comită o cât de mică josnicie care să-i dea procuratorului putinţa de a-l elibera, Pilat trebuie să fi citit şi simţit acest nu, domnule, emiţător de distanţare).
— Măcar de cuprind şi o doză de convenţionalism, formulele din rugăciune: ,,din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea" sau „să ne rugăm pentru prietenii şi duşmanii noştri", „pentru cei ce ne urăsc şi pentru cei ce ne iubesc pe noi" nu pot să nu trezească Ă®n eurile noastre sentimente de admiraţie şi desfătare, ele ne scot puţin din ce auzim Ă®n juru-ne de dimineaţă până seara: fiecare apărându-şi cu cerbicie punctul de vedere şi dând vina numai pe ceilalţi, recunoscându-şi dreptatea numai sieşi, blestemându-şi nu numai potrivnicii, ci şi pe oricine Ă®i iese Ă®n cale, Ă®i stă alături (ce faci dom'le! un'te bagi!), Ă®i vorbeşte, respiră Ă®n imperiala lui rază de acţiune.
Trecem prea repede cu vederea asupra uriaşelor rezerve de nobleţe şi Ă®naltă seniorie din creştinism.
Aceste tendinţe de a-ţi recunoaşte greşeala, de a lua asupră-ţi răspun¬derea, de a fi gata să ierţi, de a nu consimţi să te răzbuni şi să le creezi vrăjmaşilor tăi o situaţie aparte (e aici, recunosc, o doză de mândră, dar şi plină de farmec detaşare), de a nu fi bănuitor şi a nu atribui altuia urâtele tale gânduri, dovedesc prezenţa Ă®n religia creştină a spiritului aris¬tocratic celui mai subţire.
(Predica de pe munte considerată şi ca Declaraţie a datoriilor omului liber şi nobil).
— ĂŽn camerele din Ă®nchisori — pentru că acolo e violent amplificată, exacerbată — am Ă®nţeles cât de mizerabilă e situaţia noastră Ă®n lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii.
N-avem Ă®ncotro. Se cuvine să Ă®nţelegem că orice am face şi oricât ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea. Ce putem face? Să tăcem, să tăcem. Să nu facem răul, şi nici binele cu sila. Dar şi trecând, tăcând, tot nemulţumim. Odată pentru totdeauna se cade să ne băgăm bine Ă®n minte: deranjăm doar pentru că suntem prezenţi. Şi să nu ne oprim aici: mai trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi! Gând Ă®nfiorător: Căci nu suntem mai buni ca ceilalţi, tot Ă®n aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem Ă®năbuşit.
Absurdul e unul din parametrii condiţiei omeneşti.
Ieşim din obezi prin dragostea de Hristos, cale ocolită, dar sigură
%riihirpn Hf nnrnnnplp ~ QI înHnrnrp.n nrP7f>ntpi lui
iernii uni uucii puii uidgusica uc iiiiaiui, vaic j
către iubirea de aproapele — şi Ă®ndurarea prezenţei lui.
Bucureşti, ianuarie 1958
La un colţ dau de Mihail Avramescu. E Ă®n civil, complet ras, fără pălărie, poartă o scurtă şi un pulover cu guler rulat. Pe faţa de culoare cenuşie i se citeşte amărăciunea: soţia a obţinut divorţul, nu mai are parohie, e sărac, descumpănit, compromis.
Cred că aşteaptă pe cineva, oricum mă reţine şi-mi spune că orice ar fi şi s-ar Ă®ntâmpla, rămâne ortodox până la sfârşit. Apoi mă ia de braţ şi Ă®nsoţindu-mă Ă®mi face o profesiune de credinţă guenonistă. ĂŽl Ă®ntreb atunci de ce s-a botezat: Din igienă, Ă®mi răspunde.
ĂŽn situaţia-limită Ă®n care se află — părăsit şi blamat de toţi — e de o simplicitate absolută şi vorbeşte mai deschis ca oricând. Apropierea de acest om cu adevărat şi-n cel mai puternic Ă®nţeles nenorocit mă Ă®nfioară. Parcă nu găsesc mijlocul de a fi cât mai prietenos cu el. ĂŽn faţa prăbuşirii spirituale, ca şi alături de patul cancerosului, ne pierdem Ă®n vorbe goale, stupide.
1970
Câtă dreptate are dr. Al-G. când spune că mai presus de orice trebuie să ne ferim de idealul perfecţiunii. (Fireşte, de al perfectării lumii, nu de al perfecţionării lăuntrice: acolo se cuvine să căutăm desăvârşirea şi sfinţenia.) Ucigaş fără simbrie de Eugen Ionescu: oraşul perfect şi splen¬did, numai marmură, flori şi soare, Ă®n care locuitorii stau pitiţi Ă®n casă, pe sub mobile. Sau New-York-ul, Los Angeles, DĂĽsseldorf de astăzi, unde nimeni nu Ă®ndrăzneşte să iasă pe jos după Ă®nserare. Ori Eloizii şi Morlocii din Time Machine a lui Wells. Noaptea Morlocii Ă®i smulg pe Eloizi din palate şi-i mănâncă. Huliganii metropolelor Ă®ncă nu-şi mănâncă victimele, deocamdată le jefuiesc şi le omoară. Dar o să vină şi asta, mâncatul, am deplină Ă®ncredere!
— Necredincioşii contemporani, când au cultură ştiinţifică, nu mai Ă®ndrăznesc să nege pur şi simplu pe Dumnezeu, ca aceia de altă dată. Ei Ă®nţeleg că probabilitatea existenţei unui creator al universului se impune şi de aceea preferă să se situeze mai degrabă pe poziţiile agnosticismului decât ale ateismului şi recurg la metafore tehnico-ştiinţifice. Astfel Arthur Koestler: „Dumnezeu nu răspunde. Dumnezeu şi-a scos telefonul din priză."
(Rămâne de văzut: a) dacă-L şi sunăm; b) dacă ştim ce să cerem, căci dacă cerem lui Dumnezeu să ne rezolve problemele noastre de organizare lumească, apoi cu drept cuvânt ne putem aştepta să auzim „aţi greşit numărul".)
— Devoţiunea mea particulară e Crucea.
Crucea este esenţa misiunii lui Hristos — a lui Mesia pe acest pământ.
22-06-2008 23:42:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
La Cruce se referă Domnul ori de câte ori face aluzie la menirea lui, la botezul cu care trebuie să se boteze, la paharul pe care trebuie să-l bea. Totul Ă®n cuvintele, tăcerile şi vestirile sale duce spre punctul final al Golgotei.
Crucea pentru creştin (şi să nu pierd prilejul de a repeta, orice om e creştin): simbolul interferenţei cerului cu pământul, al spiritului cu materia.
Crucea este tiparul care, singurul, ne Ă®ngăduie să Ă®nţelegem taina lumii şi a vieţii, e singura cheie de care dispunem.
Ferindu-se de semnul crucii, protestanţii pierd din vedere că el nu evocă numai un groaznic instrument de tortură (şi nu Ă®ntâmplător chinul constă Ă®n ţintuirea verticalităţii făpturii, Ă®n pedepsirea Omului prin Ă®nsăşi poziţia sa specifică — luată-n derâdere, vertical dar lipsit de libertate, vertical dar cu mădularele Ă®n ptoză, vertical dar expus spre ocară), ci şi repetarea conştientă a integrării noastre Ă®n semnificaţiile ultime.
Mai mult decât orice alt simbol, Crucea este desăvârşita şi completa imago mundi. O imago mundi simplă, integrală, care spune totul. Mai bine, dragă doctore Al-G., decât complicatul şi fastuosul Barabudur.
Ianuarie 1954
Din nou la Schitul Maicilor. Plecat târziu. Drumul acasă pe jos, prin nămeţi. Nici un tramvai, nici un autobuz. Oraşul ca pustiu. Impresie dezolantă de părăsire, de regres: câtă deosebire faţă de Bucureştii dinainte.
Simt că părintele Mihai nu Ă®nţelege: vin la ei, merg pe la slujbe, citesc autori creştini; de ce nu face pasul hotărâtor?
De ce? mă Ă®ntreb.
Din lene, fără-ndoială. Şi de frică: mi-e frică, doresc oare cu adevărat botezul sau e numai o pornire (sentimentală, cerebrală...)? Nu caut o compensare, o supapă, o portiţă, o bucurie nouă Ă®n searbăda tristeţe care mă Ă®nconjoară? (Un loc răcoros pe năduşita pernă de dormit, cum ar zice Cocteau.) Din nesiguranţă, aşadar. Şi dintr-un fel de ruşine, cum de¬monul Ă®i mărturiseşte lui Ivan Karamazov: la ĂŽnviere ar fi voit să strige şi el de bucurie, să umple universul cu un uriaş hosana, dar s-a jenat, nu-i sta bine. Şi din motive mici, mici de tot, dar nu chiar mici: ce-or să zică rudele, prietenii? Mama, sunt convins, ar fi fost de acord dacă i-aş fi cerut consimţământul, dar era prea cuminte şi timidă ca să fi luat, când mai trăia, iniţiativa. Şi Manole! Ce-ar zice Manole, care mi-a po¬vestit nu o dată anecdota cu negustorul ovrei a cărui prăvălie pe colţ purta emblema „La Jean", pe când la celălalt colţ al străzii fiinţa maga¬zinul „La Iancu". S-a botezat omul, românizându-şi numele, tot Ă®n acel de Iancu. Şi ce-a urmat? Lumea, spre a-l deosebi, nu i-a mai spus decât „Conu Iancu jidanu". Şi-apoi rabinul G., alături de care am Ă®ncercat zadarnic să-mi aflu un loc Ă®n sinagogă, rabinul G. ai cărui doi băieţi au fost ucişi sub ochii şi-n braţele lui Ă®n pădurea de la Jilava Ă®n timpul rebeliunii?
Şi după cum oamenii, pe măsură ce Ă®mbătrânesc, decad şi duc o viaţă mai lipsită de sens şi bucurii, dar ţin mai mult la ea şi se agaţă cu Ă®ncăpăţânare de vid, Ă®n timp ce tinerii plini de avânt sunt oricând gata să se jertfească, să se Ă®nroleze ca voluntari ori să se sinucidă, aşa şi eu trăiesc prea meschin, prea murdar, prea stupid pentru ca să găsesc Ă®n mine puterea săvârşirii unui act de curaj, de Ă®ncredere, de speranţă şi de sfruntare. Spaţiul locativ, cadrele, slujbele din care abia primit sunt dat afară, autobuzele, cozile, boala, orele petrecute Ă®n sălile de aşteptare ale spitalelor m-au Ă®mpotmolit Ă®ntr-un mâl de oboseală tâmpă. (De ce nu Ă®ncerci să amesteci muşeţel cu tei şi sunătoare? De ce ţii un regim atât de sever? De ce nu faci cerere de plecare? De ce nu Ă®ncerci să te Ă®nscrii Ă®n partid şi tu? De ce n-ai plecat la vreme? De ce nu te-ai dat cu ei? De ce nu te adresezi procuraturii?...)
Sosesc acasă târziu de tot, frânt, iritat. Acasă: bucuriile colocaţiunii. ĂŽn odaia de alături, zaiafet mare, cu ghitare, banjouri şi cântece de inimă albastră până-n zori.
1970
De când cu introducerea calculatoarelor Ă®n toate domeniile de acti¬vitate, trăim un fel de animism maşinist. După ce şi-a prelungit mâna cu ajutorul uneltei, apoi cu al maşinii, omul măreşte cu ajutorul maşinii electronice Ă®nsăşi eficienţa minţii sale.
Dar asta nu poate duce la tăgada supremaţiei spiritului; şi nici la trecerea cu vederea a faptului că avem o conştiinţă. Omul percepe că percepe, ştie că ştie, Ă®şi gândeşte gândirea.
Acestea toate le spun Ă®nşişi ciberneticienii, mai raţionali decât co¬mentatorii din afară.
Să nu ne facem că nu ştim; ştim prea bine că ştim; ştim prea bine că suntem fiinţe conştiente. N-ar fi nici serios şi nici corect (fair) să pretindem că nu realizăm complexitatea situaţiei noastre de fiinţe roase de remuşcări, obsedate de ideea dumnezeirii (tot argumentul sfântului Anselm rămâne cel mai puternic), nevoite să facă eforturi pentru a-şi dovedi că nu sunt decât materie. Iar dacă n-ar fi decât maşini, ce dovadă mai bună decât calculatoarele că au fost create de un programator cu veleităţi teleologice?
BUGHI MAMBO RAG
... i-am spus: domnule, sunt un oarecare, un nimeni, un ics, un igrec, dar dumneata care eşti contabil şef... Află că mecanizarea agriculturii au introdus-o la noi marii moşieri, Ă®ncă Ă®nainte de primul război mon¬dial. Firmele McCormick şi Lanz Ă®şi aveau Ă®ncă de pe atunci reprezentanţele Ă®n ţară, şi nu degeaba... Al lui Rimbaud e rimbaldian, al lui Giraudoux e giralducian...
— Faţă de zeii antici, Dumnezeul monoteist pare Ă®nzestrat cu puteri limitate. Zeii făceau orice voiau, pe când despre Dumnezeu, Bossuet spune că nici El nu poate face nimic Ă®mpotriva raţiunii. Şi mai cunoaştem că Dumnezeu nu poate face decât binele. Există oare limite ale puterii divine?
Teologii explică deosebind Ă®ntre a voi şi a putea: Dumnezeu poate orice, dar nu vrea orice, nu vrea răul, vrea numai binele, este binele.
Pascal (scrisoarea XIV din Provinciale) rezumă: „Dumnezeu, neavând nici o putere când e vorba de a face răul, e atotputernic pentru a face binele, pe când demonii n-au nici o putere pentru a face binele şi n-au putere decât pentru a face răul."
— Dumnezeu nu vrea decât binele, nu face răul: de aici nu trebuie să ne poarte gândul spre uitarea altui adevăr, atotputernicia Sa. Duhul suflă unde vrea şi Dumnezeu e %sm'eran Ă®n aprecieri şi alegeri: Ă®l preferă pe vameş, o laudă pe desfrânată, cheamă pe cine n-ai crede.
Logica noastră, morala noastră, bunul nostru simţ nu fac cât o ceapă degerată Ă®n prezenţa suveranei şi neaşteptatei atotputernicii divine, care adeseori ne uimeşte, de nu ne şi scandalizează. Pentru că nu o putem Ă®nţelege. Lucrul acesta se cuvine a fi Ă®nţeles: că nu o putem Ă®nţelege. Şi cu adevărul acesta trebuie să ne obişnuim: că trebuie să ne Ă®nvăţăm a ne supune.
Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără de consimţământul nostru.
— Minunate şi pline de bun simţ sunt, Ă®n La pact du diable, sfa¬turile lui Denis de Rougemont pentru lupta pe care o ducem cu puterile răului.
Se cuvine să folosim numai forţa? Ori numai duhul?
Cuminte este să ne Ă®mpotrivim diavolului cu ajutorul vicleniei şi subtilităţii, cu ajutorul ironiei şi inteligenţei şi totodată cu ajutorul tutu¬ror armelor credinţei, speranţei şi dragostei — a căror eficacitate el n-o cunoaşte.
Tot astfel tiranul trebuie atacat cu avioane, tancuri, propagandă masivă şi o disciplină de fier — şi totodată cu un nou ideal. Numai astfel pot evita oamenii de bine să fie anexaţi pe plan extern şi pe plan lăuntric.
Demonul simplificării vrea să ne Ă®mpingă pe una din căi, deşi numai prin folosirea amândurora putem spera şi birui.
— De vreme ce facem parte ca mădulare din corpul mistic al Dom¬nului Hristos,
de vreme ce, Ă®ntotdeauna, duhul precumpăneşte litera, de vreme ce nici un text biblic nu poate fi interpretat desprins de conţinutul Scripturii Ă®ntregi,
de vreme ce legea supremă e dragostea, de vreme ce trebuie să fim oameni, iar nu copii la minte, de vreme ce Ă®mpărăţiile lumii acesteia nu sunt decât deşertăciune şi aparţin diavolului (Luca 4, 6),
Ă®nseamnă că ori de câte ori dreptul natural intră Ă®n conflict cu legile şi regulamentele lumeşti şi mai ales când legile şi regulamen¬tele emană de la un pseudo-Cezar care de fapt e Ă®nsuşi Mamona ori de la slujitorii lui, când sfidează Ă®n mod vădit morala naturală, textul de la Romani 13, 1—2 trebuie aplicat cu Ă®nţelepciune şi măsură. El Ă®n orice caz nu poate voi a spune că suntem datori a executa orbeşte şi neghiobeşte ordine potrivnice bunului simţ şi poruncilor divine. Romani 13 nu poate acoperi laşitatea şi nu scuteşte de Ă®ndatorirea de a judeca şi cumpăni ce facem.
1970
Unde e vremea când Sartre scria (Situations II): „Scriitorul are nevoie de libertatea cititorilor" sau „Libertatea scrisului implică liberta¬tea cetăţeanului. Nu se poate scrie pentru sclavi. Să scrii Ă®nseamnă să voieşti Ă®ntr-un anume fel libertatea" sau Ă®ncă: „Datoria omului de litere nu e numai să scrie, ci să ştie să tacă la nevoie"?
— Asupra apropierii de Hristos, proba care nu Ă®nşeală, criteriul de¬finitiv este buna dispoziţie. Numai starea de fericire dovedeşte că eşti al Domnului. Virtuosul Ă®mbufnat nu e prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arţăgos nu e autentic.
Există mijloace obiective, Ă®n artă, de a recunoaşte autenticul şi a da deoparte copia. Pentru a deosebi creştinul de caricatura ori imitaţia sa nu există procedeu mai sigur decât a cerceta dacă postulantul este sau nu vesel şi mulţumit. Dacă ipochimenul e intolerant ori morocănos ori agitat ori mahmur ori necăjit, nu e creştin oricât de perfect de fidel ar fi virtuţii. E virtuos, dar nu e creştin. Creştinul e liber, aşadar fericit. Acesta şi este sensul genialei şi inspiratei fraze a lui Kierkegaard (de sub a cărei obsesie nu pot ieşi): contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatalui e libertatea. Vămile văzduhului sunt numeroase. Aici pe pământ, la vama care nu poate fi Ă®nşelată, proba constă Ă®n starea de fericire.
Virtuosul neĂ®mblânzit nu ştie şi nu poate rosti „dulce Iisuse", toată sfera dulcelui Ă®i este străină, inaccesibilă — şi uită că jugul Domnului e blând şi povara lui uşoară.
(Poate că din Evanghelia după Matei, la Predica de pe munte, s-au pierdut unele rânduri ca acestea: „Aţi auzit că s-a spus celor de demult: să nu săvârşiţi păcate. Eu Ă®nsă vă spun vouă că oricine se Ă®ntristează nesăvârşind păcate a şi păcătuit Ă®n inima sa.")
Vezi şi Tartuffe, piesă antijansenistă.
— Sau dacă ne hrănim numai cu ceai şi iaurt (ca L.-F. Celine) şi totuşi inima ne este plină de otravă, apoi vai de ceaiul şi de iaurtul acela, că mai bine am consuma numai fleici Ă®n sânge (spre scandalul rabinilor) şi am bea vârtos (spre indignarea pastorilor) şi n-am avea parte — cum cred că au răii doldora de apă şi poame — cu cei ce dau zeciuială din izmă, strecoară ţânţarul, văd paiul din ochiul vecinului şi umblă Ă®mbrăcaţi Ă®n caftane lungi.
August 1964
Izbutesc să aflu (anevoie, fiindcă se fereşte de vizite) că Dinu Ne. locuieşte la familia Cassasovici, rudele sale, Ă®n apropiere de grădina Icoanei.
Pe seară, nu-l găsesc acasă. Aştept. Când vine, târziu, Ă®mi pare şi mai slab decât la Securitate Ă®n scena confruntării, pentru el invizibilă şi nebănuită. E şi mai palid, cu obrajii de tot scofâlciţi (dantura! boala noastră a tuturor). E teribil de emotiv şi de emoţionat, căinţa (obsedantă e sinuciderea lui Mihai Răd.) Ă®i dă aerul şi-i insuflă gesturile unui per¬sonaj dostoievskian. Vrea să-mi ceară iertare, eu vreau să-i spun cât Ă®i sunt de recunoscător şi se iscă o scenă niţel ciudată, Ă®n care ne Ă®ntrecem cu plecăciunile, mulţumirile, scuzele, iertările şi Ă®mbrăţişările. Dar curând ne liniştim şi vorbim deschis şi curat. ĂŽi vine greu să creadă că sunt cu totul sincer folosind cuvântul de recunoştinţă. ĂŽn cele din urmă pricepe (avea să priceapă de-a binelea — şi să mi-o spună — numai la Văratec Ă®n vara lui 71 când Ă®n prezenţa sa, a soţilor Stolojan, a lui Al. Pal, şi a unui magnetofon am scos Ă®n evidenţă caracterul de Mărturisire ortodoxă şi românească — Chicago 1959 — al nuvelei O fotografie veche de 14 ani de Mircea Eliade: „Da, Ă®ntr-adevăr, n-ai fi putut interpreta astfel nuvela dacă n-ai fi fost Ă®n Ă®nchisoare şi cred acum că-mi eşti recunoscător") şi Ă®nduioşarea lui e atât de adevărată, mirarea lui dispare atât de lin, ochii lui se uită la mine cu atâta blândeţe Ă®ncât Ă®mi uşurează să găsesc acele cuvinte care-l pot convinge din ce Ă®n ce mai mult că şi Ă®n clipa aceasta, ca şi Ă®n boxă, sunt şi am fost nu numai pe deplin sincer, ci şi rămas Ă®n urma celor ce aş fi vrut să comunic.
Apoi, când plec şi mă conduce până la poartă, cerul Ă®nstelat şi căldura serii de august, trecând peste stângăciile şi exagerările noastre, ne Ă®nvăluie cu mantia diafană a celei de-a treia virtuţi teologale, pe noi care am trecut dincolo de pragul celei de-a doua, cântată de Peguy.
Singur, mă Ă®ntreb dacă voi reuşi să-i explic lui Dinu că de fapt Ă®i datorez prilejul fără de care nu m-aş fi putut naşte a doua oară, din apă şi din duh.
1972
Primesc din Londra, trimisă de Gigi, poza altarului, nou, al catedra¬lei de la Coventry: un bloc făcut din pietre şi cărămizi aparente, acoperit cu o tablă de lemn de o simplitate absolută, de un dramatism biruitor. Un altar Ă®nălţat pe locuri unde au fost nenorociri şi suferinţe. Singura inscripţie de deasupra altarului: „Tată, iartă-ne."
Au englezii defectele lor, dar şi când se decid să fie nobili! Oraşul Coventry, distrus de germani, Ă®şi reface catedrala sub semnul asumării Ă®n mod egal de către toţi — atacanţi şi victime, Ă®nvingători şi Ă®nvinşi — a vinilor.
Pliantul care Ă®nsoţeşte poza cuprinde două citate din Sfântul Apos¬tol Pavel. Unul din Epistola către Romani (3, 23): „Fiindcă toţi aţi păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu" şi celălalt din Epistola către Efeseni (4, 32). „Ci fiţi buni Ă®ntre voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă Ă®n Hristos."
Au ştiut să aleagă şi să Ă®mbine laolaltă esenţele credinţei şi prac¬ticismul vieţii: convingerea că toţi suntem păcătoşi, fără osebire, toţi ne-am abătut şi netrebnici ne-am făcut şi că tot ce ne rămâne la Ă®ndemână este să ne Ă®ngăduim, să ne iertăm, să ne facem din bunăvoinţă lege nedezminţită. Celelalte soluţii sunt iluzorii.
Churchill în 1940:
Libertatea: „Eu am dreptate şi tu n-ai. Iar pentru dreptul tău de a nu avea dreptate, eu sunt gata să mor.”
Sinceritatea: „Nu vă pot oferi decât sânge, năduşală şi lacrimi.”
Politica: „În război: hotărârea. ĂŽn caz de Ă®nfrângere: sfidarea. De biruinţă: mărinimia.”
— Nobleţe.
Marcel Jouhandeau: „Cea mai mare ticăloşie: să crezi că ţi se datorează ceva, să pretinzi ceva de la alţii, oricât de puţin ar fi."
Simone de Beauvoir despre noţiunea de „aproapele nostru”: „Am cunoscut un copil care plângea deoarece murise fiul portăresei blocului; părinţii copilului s-au săturat: «La urma urmei băieţelul ăsta nu ţi-e frate.» Băieţelul ăsta nu-i fratele meu. Dar dacă-l plâng nu mai Ă®mi este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele. Nimic nu-i hotărât dinainte. Când ucenicii l-au Ă®ntrebat pe Hristos: cine e aproapele meu? Hristos n-a răspuns printr-o enumerare. A povestit parabola bunului Samarinean. Aproapele omului părăsit Ă®n drum a fost acela care 1-a acoperit şi i-a venit Ă®n ajutor; nu suntem aproapele nimănui, ni-l facem pe un altul aproapele nostru făcându-ne aproapele său printr-o faptă."
— Căinţa adeseori nu-i altceva decât resentiment. Preotul de ţară al lui Balzac: „Căinţa dumitale nu-i decât simţământul provocat de o Ă®n¬frângere pe care ai suferit-o, ceea ce e groaznic, e deznădejdea Satanei şi era poate căinţa oamenilor dinainte de Iisus Hristos; dar căinţa noastră, a catolicilor, este Ă®nfiorarea unui suflet care se loveşte pe o cale greşită şi căruia, Ă®n lovitura aceasta, i s-a revelat Dumnezeu. Dumneata semeni cu Oreste, Ă®ncearcă să devii Sf. Pavel."
Creştinul nu-i supărat pe nimeni şi nu-i nemulţumit de nimic. Supărat şi nemulţumit e numai de şi pe sine.
— Se găsesc Ă®n cuvântările lui P. P. Carp formulări cu adevărat creştine:
„În politică greşelile se Ă®ndreaptă, nu se răzbună." „Rău faceţi că vă legănaţi Ă®n strania şi periculoasa iluzie că mur¬dăria se poate spăla cu sânge."
„Primul semn al unei stări Ă®napoiate, sub punctul de vedere al culturii, este intoleranţa. Când cineva crede că numai el are dreptate, când cineva crede că Ă®n afară de concepţia creierilor săi nu mai este nimic alt Ă®n viaţa socială, acela este un om incult, care n-a avut Ă®ncă putinţa de a-şi da seama cât de variate, cât de multiple sunt mani¬festările gândirii omeneşti."
— Creştinismul nu poate să nu recunoască nenorocita condiţie a unor categorii de muncitori din secolul al XIX-lea.
Eroarea marxistă constă Ă®n a spune că, fiind sărac şi silit să-şi vândă forţa de muncă, muncitorul englez din veacul al XIX-lea nu era liber.
Liber era. Era Ă®nsă nenorocit. Asta e altceva.
Se face o confuzie Ă®ntre libertate şi nenorocire. Şi ceea ce trebuie desfiinţat e nenorocirea, nu libertatea.
..Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este. "
Mat. 5, 37
Extraordinar e cazul lui Brice Parain, care de la lingvistică ajunge la sfinţenie.
Studiile şi cercetările sale Ă®ndelungi l-au dus la concluzia realistă că la Ă®nceput a fost Cuvântul.
„Cuvântul «ceaşcă» nu există fiindcă există ceaşca. Pentru că mai Ă®ntâi există cuvântul, există şi noţiunea de ceaşcă. Ba poate chiar că datorită cuvântului ceaşcă a venit pe lume ceaşca sub formă de obiect!”
Semiologic, fenomenologic, realist se constată prioritatea limbaju¬lui asupra lucrurilor.
Limbajul Ă®nsă beneficiază de un monopol absolut. Căci nu putem stabili contacte cu ceilalţi, nu putem ieşi din izolare decât prin limbaj, care-i singura noastră punte spre a trece de la singurătate la comunicare, la Celălalt, la colectivitate şi civilizaţie.
Apoi Parain se avântă mai departe, raţional şi neĂ®nfricat:
„Singurul mijloc de a vorbi corect, pe de-a-ntregul, este, la urma urmei, de a trăi corect. Aşa şi cred. Când spun a trăi corect mă gândesc la a face cât mai puţin rău cu putinţă, a minţi cât mai puţin cu putinţă, a merge până la capătul făgăduinţelor noastre, a fi — ce mai la deal la vale — niţeluş sfinţi.
Limbajul cinstit, limbajul acela care ne liberează de limbaj, e un soi de sfinţenie."
1969
...Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci Ă®n iadul Ă®n care te duci nu se află nici fapte, nici punere la cale."
Eccles. 9. 10
Verbele a face şi a fi.
ĂŽn L'ĂŠtre et le NĂ©ant Sartre consacră un strălucit capitol verbelor a fi, a avea şi a face; plin de observaţii interesante, subtile şi rodnice. (Recitesc volumul, citit Ă®n 1945.)
Să mă opresc, ca la Cluj Ă®n ziua liberării, numai la a face şi a fi, accentuând latura — aş zice — eshatologică. Să repet, să completez.
Viaţa este hotărâtor legată de verbul a face: trăirea noastră pe acest pământ, trecerea noastră prin această lume constituie faza lui a face. Moartea (ori stările prevestitoare şi asemănătoare ei) stau sub semnul lui a fi. (Moartea Ă®nsăşi ar putea fi definită ca trecerea Ă®n starea lui a fi, un a fi absolut, purificat de orice contingenţă.)
Starea lui a fi se prezintă aici — măcar că nu atinge absoluta puritate de dincolo — ca deosebit de grea şi primejdioasă. (Ceea ce ne Ă®ngăduie a bănui cât de grea şi de primejdioasă se va putea prezenta dincolo.)
Când fiinţa omenească e redusă la a fi o conştiinţă singuratică, aflată Ă®n comunicare doar cu ea Ă®nsăşi şi silită să parcurgă scurgerea timpului clipă de clipă numai cu forţe proprii, ea nu mai are de unde solicita şi primi distracţii, distrageri, alibiuri, portiţe de scăpare, materie primă. Ea stă, iremediabil şi inexorabil, faţă-n faţă, rost către rost (Ă®n sensul lui Dinu Noica) numai cu sine.
Şi când e numai cu sine, numai amintirea perioadei lumeşti a lui a face Ă®i mai rămâne. Acum, Ă®n imponderabila „fiinţosferă", singurul punct de sprijin şi orientare e centrul de gravitate al trecutei şi definitiv Ă®n¬cheiatei „faciosfere". Orice „facere" e prin definiţie imposibilă. Soldul s-a calculat, s-au tras liniile, s-au pus sigiliile.
Iată de ce este bine să ne Ă®ngrijim de sanie şi de căciulă vara şi să cugetăm cât mai suntem Ă®n faciosferă la ce se va Ă®ntâmpla Ă®n faza ine¬vitabilă a lui a fi.
Pe veşnicul a fi noi ni-l clădim singuri, iar veşnicia aceasta — rai ori iad — e funcţie variabilă de ceea ce facem. Picătură cu picătură, zi de zi, clipă de clipă, acţiune după acţiune, gest după gest, fiandu-l Ă®şi pregăteşte permanentul esse.
Iadul şi raiul pot aşadar fi considerate ca stări de fiinţare pură; conştiinţa (sau sufletul, sau eul sau duhul sau cum i s-ar spune) se află acum Ă®nsingurată şi neajutorată de nimeni şi de nicăieri, faţă cu veşnicia, cocoţată pe maldărul de făptuiri săvârşite Ă®n faza lui a face.
Dincolo — oricât am jindui (e sensul parabolei dreptului Lazăr şi al bogatului nemilostiv) — nu mai putem face nimic niciodată (nevermore zice Poe): verbul a face piere, e ca şi cum nici n-ar fi fost vreodată. Rămâne Ă®nsă, Ă®n toată groaznica lui plinătate şi semnificaţie, verbul a fi — el şi nimic altceva.
Atunci să te văd, omule! Atunci când ai rămas doar cu fiinţa ta, orice devenire fiind exclusă, tel qu'en toi meme l'Ă©ternitĂ© te change...95 Fără prieteni, fără televizor, fără zgomotul vecinilor... Atunci se va vedea şi ce ţi-ai clădit, pe care ţi le-ai ales: oile sau caprele.
Cam sentenţios, dar Ă®mprejurărilor excepţionale ce mi-au dat prile¬jul de a cunoaşte plinătatea verbului a fi le datorez această Ă®nţelegere şi poate şi dreptul — de nu datoria — de a spune sentenţios ce ştiu.
Dacă aici, Ă®n celula de Ă®nchisoare Ă®n care te nimereşti singur, timpul e atât de greu de Ă®ndurat, dacă aici „a fi" se poate suprapune chinului, cu atât mai Ă®nfiorătoare trebuie să ne pară fiinţarea veşnică, absolut pură, dezbărată de orice Ă®ndulcire şi devenind — prin simplul fapt al existenţei ei — din ce Ă®n ce (cu toate că scapă de sub devenire) mai apăsătoare.
Verbele a face şi a fi sunt deopotrivă de gingaşe: unul prin evanescenţa lui, celălalt prin veşnicia lui. Goethe arăta cât de greu este a face. Dar greutatea sa păleşte Ă®n faţa lui a fi când acesta Ă®i urmează. Fericiţi cei ce pot Ă®ntâmpina pe a fi şi pot intra Ă®n Ă®mpărăţia lui mulţumiţi fiind de felul Ă®n care şi-au Ă®ncheiat relaţiile cu a face.
— Mauriac despre libertate: nimic nu poate Ă®ntrece libertatea copii¬lor lui Dumnezeu. Numai ea dă preţ soartei unui om. Pe ea trebuie s-o păstrăm Ă®n viaţa noastră, Ă®n a naţiei, Ă®n a bisericii. Pe ea s-o restituim celor ce i-au uitat gustul.
Sarea pământului.
Je puis toujours pleuret:96
— Darul lacrimilor.
Această supremă binefacere făcută credincioşilor săi de Domnul, această singură cale pentru ieşirea din impasul menţionat la Matei 9, 24, este cunoscută, recunoscută şi mărită de un spirit sceptic şi atât de stăpânit de pudoare ca al lui Valery. Discipolul lui MallarmĂ© (cel care spunea: Ă®n poezie nu plâng — după cum nici nu-mi şterg nasul), nu ezită să scrie: „Pot plânge oricând, şi, poet ce mă aflu, am băgat de seamă că nu există gândire care, urmărită până cât mai aproape de suflet, să nu ducă la ţărmurile lipsite de cuvinte, ţărmurile acelea mute unde mai rămân doar mila, tandreţea şi un soi de amărăciune pe care ni-l dă amestecul de etern, de Ă®ntâmplător şi de vremelnic: ursita noastră.
Aprilie 1968
Părintele Benedict Ghiuş, Ă®nsoţit de Floriana, vine cu Sfintele Taine, Ă®nainte de Paşti, să mă Ă®mpărtăşească la spitalul Pantelimon. Mă spovedeşte acoperindu-mi capul cu patrafirul. Senzaţia de mai adâncă reculegere decât Ă®n uşa altarului, la Schitul Dărvari. Cei doi colegi de cameră ne-au lăsat singuri. Floriana stă de pază pe coridor, Ă®n faţa uşii. Sunt Ă®n pat, Ă®n ghips până peste coşul pieptului. Parcă aş fi Ă®n Ă®nchisoare, la fel de neputincios, de prefăcut Ă®n obiect, de aflător la cheremul celor ce dispun de mine — şi tocmai de aceea de necrezut de liber, de avântat, de fericit. Scăpat de trupul acela de moarte? de răspundere? de osânda alegerii dintre bine şi rău?
Oricum, degajat, „desprins" şi zburând — cu gândul. Parcă numai eroii lui Jack London sunt călători printre stele?
După Ă®mpărtăşanie beau tot vinul rămas Ă®n pahar. Părintele Bene¬dict surâde. Numai dacă vom deveni asemenea copiilor.
— ĂŽnţelepciunea popoarelor de mult a Ă®nţeles că Ă®ntre prostie şi credinţă e o prăpastie.
Proverbul german: Dumnezeu ajută pe marinar la vreme de furtună, dar timonierul trebuie să fie la cârmă; proverbul englez: Dumnezeu dă mâini, dar nu construieşte poduri; proverbul danez: Dumnezeu hrăneşte păsările care dau din aripi; proverbul ceh: cel căruia Dumnezeu i-a descoperit locul unde se află o comoară trebuie s-o scoată singur din locul acela; proverbul basc: Bunul Dumnezeu e bun, dar nu-i prost. Ioana d'Arc: să trudim, Dumnezeu va trudi.
— Dacă ni se cere imposibilul şi să ne Ă®ndumnezeim, Ă®nseamnă că ni se cere să facem şi minuni, la rândul nostru: să prefacem apa de rând Ă®n vin ales; sărăcia pământului Ă®n belşug; scaieţii, ciulinii şi pălămida Ă®n roade şi trandafiri; meschinăria Ă®n mărinimie, neĂ®ncrederea Ă®n voioşie; nepăsarea Ă®n bunătate samarineană; făţărnicia şi legalismul Ă®n dragoste şi flacără; cârciuma Ă®n castel şi bordeiul Ă®n salon. Prin purtările şi prin strădaniile noastre. Minunile acestea ne sunt accesibile — ne sunt predes¬tinate: prin puterea cuvintelor şi a faptelor lumea aceasta poate Ă®mbrăca alte culori şi, Ă®n aşteptare, trece Ă®n alte tonalităţi.
Noiembrie 1948
Epurat din barou, găsesc o slujbă la recent Ă®ntemeiata Editură Agir. ĂŽn fiecare dimineaţă se citeşte Ă®n colectiv articolul de fond al ziarului „Scânteia".
Organizaţia de partid, prin tânăra tovarăşă Lotti, doritoare de a promova oamenii simpli, o pofteşte pe femeia de serviciu să citească ea astăzi. Femeia se codeşte, ruşinată. Tovarăşa Lotti, mai cu binişorul, mai Ă®mbrâncind-o, o aşează pe un scaun, Ă®i pune ziarul Ă®n mână şi ia loc lângă dânsa. ĂŽşi petrece braţul drept peste umerii cititoarei, urmărind textul o dată cu ea, Ă®n care timp surâde beatic şi ocrotitor. Poza e menită a Ă®nfăţişa, Ă®n stil concret şi duios, alianţa dintre intelectualitatea progresistă şi oamenii muncii, precum şi a dovedi armonioasa convieţuire cu naţionalităţile conlocuitoare.
ĂŽn articol e vorba de ministrul francez Jules Moch şi cititoarea pronunţă „Moc". Cu zâmbet şi mai ocrotitor, cu un gest deosebit de gingaş al mâinii stângi — gingaş şi depreciativ — şi cu o Ă®ncreţire a frunţii, ce exprimă modestia şi, Ă®n fond, zădărnicia superiorităţii culturale, tovarăşa Lotti Ă®ndreaptă: „Moş". (Partidul nu greşeşte, ştie tot.)
Atunci intervin şi arăt că pronunţarea corectă este „Moc".
Tovarăşa Lotti nu cutează a mă contrazice, iar sala toată (sunt destul de mulţi angajaţi) freamătă de satisfacţie. Râsete, un murmur prin care se revarsă scârba refulată, o răsucire generală de-a-nşezutelea şi-un fel de foiala pe loc — Ă®nsoţite de scurte suspine — manifestă bucuria tuturor. Tovarăşa Lotti arată foarte stingherită. Lectura continuă fără ca braţul ocrotitor al organizaţiei de partid să mai Ă®ncolăcească gâtul oame¬nilor simpli; vraja s-a rupt, poza a ieşit voalată.
1969
De fiecare dată câte unul se ia drept Dumnezeu şi statorniceşte reguli nouă, de pe câte un munte Ă®nalt. Unul, sau câţiva. (Acum, situaţionaliştii, după marxişti: altă lume, alte axiome. Şi totul, fireşte, la modul absolut.) Şi de fiecare dată găsesc o turmă. Vitrinele sunt pri¬menite: alte mărfuri, alte odoare, alte garnituri. Şi câte un intelectual care cunoaşte bucuria inefabilă de a fi Profet. (Se Ă®nnoiesc — lesne de-nţeles — nu numai zorzoanele din vitrine, ci şi inventarul din pivniţă: se ascut alte cuţite, se ung alte pistoale, se şapirografiază alte manifeste.)
1937, Chartres
Ce să fie? Oare vitraliile? Spaţiul interior bine folosit, nedând nici senzaţia de strâmtoare şi aglomerare, nici pe aceea de vastitate derutantă? Sau faptul că monumentul se arată privirii Ă®ncă de la mari distanţe Ă®n plină câmpie? Amintirea lui Peguy? Fericita proporţie dintre ornamente şi simplicitate? O anumită neĂ®ngrijorare faţă de simetrie?
Cine ştie. Dar simt că mă aflu Ă®ntr-un loc magic, un loc curat, locuit de duh, Ă®ntr-unul din locurile alese ale lumii, unde nu Ă®ncape Ă®ndoială că Dumnezeu e prezent.
(Impresie identică Ă®n 1969 şi 1970 la Agapia Veche şi la Procov, locuri sfinţite de strădanii, de nevinovaţi, de aspiraţii. Şi, năvalnic, la Frăsinei.)
Octombrie 1956
Tata mi se arată sub cea mai bună formă Ă®n două Ă®mprejurări:
Dinu Ne. vine clandestin de la Câmpulung pe două-trei zile. N-are unde locui. ĂŽi spun tatii, care imediat Ă®şi cedează patul şi-mi cere să-l primim pe Dinu „regeşte", „fără economii". Avem Ă®n bloc apă caldă de două ori pe zi. Pentru Dinu e o fericire. Se simte perfect.
Apoi, zilele revoluţiei din Ungaria. Tata, din ce Ă®n ce exultă şi nu-şi Ă®ncape Ă®n piele. Toată ziua — adică de pe la patru şi jumătate după-amiază şi până noaptea târziu — ascultăm la radio, râdem, nu ne vine a crede, batem din palme, ne lovim cu mâinile pe coapse, umblăm ca nebunii prin cameră, fluierăm, şuierăm, tata mai mult decât mine.
Eu, la Ministerul Industriei Uşoare, Ă®n calitatea mea de registrator, circul peste tot locul pentru a distribui corespondenţa. La secretariatul conducerii nu-mi este Ă®ngăduit să trec pragul, dar altminteri intru unde vreau. Merg ţăpor şi zâmbesc. Tac chitic, umblu ţanţoş. ĂŽn jurul meu, pe toate coridoarele, Ă®n toate birourile: tăcere. Oamenii tac, toţi cu nasurile-n hârţoage şi hârtii. Nu se privesc unii pe alţii. Dar se simte ceva. O tăcere bogată, ca Ă®n Le silence de la mer, măreaţa carte a lui Vercors (unde se vede că demnitatea nu e vorbă goală, unde e cântată poezia ţinutei — există o poezie a ţinutei, vezi epopeea lui Roland, vezi Cezar, a cărui ultimă grijă, Ă®njunghiat de moarte, este să-şi tragă toga peste picioare -, unde tatăl şi fiica nu vorbesc cu ocupantul oricât de cumsecade ar fi acesta, oricât le-ar fi de simpatic sau de drag, şi oricât le-ar părea de rău şi le-ar veni de greu). Parcă ghicesc şi la alţii zâmbete ascunse. (Şi-un fel de foială la foştii bocitori ai lui Stalin.) Ca Ă®n Ciuma lui Camus, unde spre sfârşitul epidemiei, ici-colo, pe cerul coclit de arşiţă şi miasme Ă®ncepe a se zări — fugar, firav, ruşinos — câte un petic de albastru, iar oamenii Ă®ncep şi ei — timid — a-şi zâmbi unul altuia.
Da, adulmec surâsuri şi colţuri de cer albastru. Fericirea e de scurtă durată. Sub ochii neclintiţi ai generalului Dwight Eisenhower şi ai mi¬nistrului său de externe John Foster Dulles (fi-le-ar ţărâna cât mai grea, m-ar Ă®ndemna inima să le urez, dar nu mă lasă credinţa), ruşii ocupă Ungaria şi scaldă Ă®n sânge revoluţia. Nu degeaba se Ă®nvaţă istoria Ă®n şcoli: ca Ă®n 1849.
Tata e zguduit, iar zâmbetele la minister se dizolvă mai Ă®nainte de a fi apucat să se Ă®nchege; prinde din nou a mirosi a covată de rufe şi a lături de varză; albastrul revine la cafeniu şi căcăniu, iarăşi; şi iar simţim cum ne cuprind frigul şi Ă®ntunericul.
Noiembrie 1968
Floriana a fost astăzi după-amiază naşă la botezul nepoatei ei. A slujit părintele Sofian. Măreţia sobră a curţii mânăstirii Antim; intimita¬tea paraclisului (unde a fost săvârşit botezul); cuminţenia extraordinară a Domnicăi, botezata; barba albă, glasul senin, gesturile foarte lente şi hieratice ale stareţului; dar mai ales purtarea Florianei au transformat un banal botez Ă®ntr-o lungă, prelungă şi parcă dinadins prelungită ceremonie tainică şi cutremurătoare, i-au dat adevăratul Ă®nţeles, atât de fantastic: imersiunea Ă®ntr-un cazan cu apă (simbol al mormântului) şi semnul crucii fac dintr-o netrebnică făptură biologică o digenis97, o fiică a Legământului, o fiinţă liberă şi nobilă, vie. Floriana se Ă®nchină, crede Ă®ntr-unui Dumnezeu, aşteaptă ĂŽnvierea morţilor, se leapădă de Satana, rosteşte formulele cu aşa seriozitate şi convingere, cu o voce atât de fermă şi caldă, cu priviri atât de limpezi şi Ă®ndreptate numai Ă®nspre tărâmuri lipsite de suspine, durere şi Ă®ntristare, cu o faţă atât de luminată de nădejdi absurde, Ă®ncât paraclisul — unde Ă®ntr-un colţ duduie o sobiţă, unde e lume puţină şi totul e tainic, intim, iniţiatic şi găocit — poartă Ă®nchipuirea Ă®nspre Optino şi Athos şi locaşul pare a fi sala palatului de la Camelot Ă®n ziua apariţiei Graalului.
Émile Mâle: frumuseţea e pretutindeni, dar nu se dezvăluie decât dragostei.
1936
Sioniştii ne invită la masă pe Manole şi pe mine. Cinăm la un restaurant evreiesc din Văcăreşti, unde la intrarea şefilor sionişti lumea se ridică Ă®n picioare. Proprietarul localului şi chelnerii se reped să ne Ă®ntâmpine de parcă ar veni şeful statului. (Şi-n concepţia sionistă aşa şi e: deputaţii, gazetarii şi organizatorii aceştia sunt reprezentanţii viitorului stat naţional.)
Am oarecum impresia — dar o contrazice veselul decor — că sunt Ă®n Irlanda pe vremea luptelor Sinn FĂ©in-ului ori printre Chouani: ierarhia subterană e alta decât pe străzile oraşului! Orchestra cântă imnul Speranţei şi o violonistă Ă®ntre două vârste oftează apăsat şi ne face ochi dulci.
Ni se servesc cele mai autentice (şi mai savuroase) fripturi româneşti, pe care teoreticienii renaşterii ebraice le mănâncă de istov (dimpreună cu murături grozave). — PreĂ®nchipuire a ce avea să fie mai târziu Ă®n statul Israel. — Pe ziduri sunt afişe care interzic discuţiile politice, dar de ele nu se sinchiseşte nimeni. Toată mânia sioniştilor e Ă®ndreptată Ă®mpotriva asociaţiei U.E.R. a doctorului W. Filderman. Manole Ă®şi câştigă entu¬ziaste simpatii unanime spunând despre careva: „un uerist, un prost". (Iar despre şeful advers: cu mania asta ardelenească a titlului de doctor are să se pomenească Ă®ntr-o noapte chemat la telefon pentru o naştere!)
Cina, după cuviinţă, se prelungeşte: atmosfera devine din ce Ă®n ce mai cordială. Fripturile sunt Ă®nsoţite de un vin vrednic şi el de oaspeţi. Violonista cântă solo. Manole o dă cu melodii autohtone şi sioniştii — uitându-şi doctrina — i se unesc pentru câteva clipe Ă®n celebrarea frunzei verzi şi a mândrii de sub deal. ĂŽncât nu se mai ştie bine — convorbirea politică a fost de mult părăsită — dacă petrecerea are loc sub semnul Speranţei ori al Leliţei.
Abia târziu, la plecare, pe strada rece şi goală, se despart iar drumurile şi — era să zic, dar ar fi greşit — apele.
— 1866: Ă®nţelegerea dintre liberali şi conservatori pentru răsturnarea lui Cuza: monstruoasa coaliţie.
— 1966-l970: Vedem Ă®ncă una, cu ochii, de nu monstruoasă Ă®n orice caz ciudată, surprinzătoare. Alianţa dintre comunişti şi bătrâni Ă®mpotriva tineretului.
Comuniştii Ă®i urăsc pe tineri pentru că după douăzeci şi cinci de ani de educaţie materialistă merg pe stradă Ă®n costum de cow-boy, poartă Ă®n jurul gâtului lănţuguri de care atârnă cruciuliţe, jinduiesc după muzică pop şi se pricep la şmecherii. Bătrânii, pentru că sunt obraznici, dezamăgiţi, neascultători şi se dovedesc faţă de regimul de care lor — bătrânilor -le-a fost aşa teamă, ori nepăsători ori neĂ®nspăimântaţi; aşa Ă®ncât vechea generaţie iese făcută de râs! ĂŽnseamnă că le-a fost cumva frică degeaba? Să nu fie! Aşa ceva nu pot admite. Trebuie să le fie frică şi tinerilor! Să tremure şi ei, să se denunţe u
22-06-2008 23:44:18
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
pe alţii, să-şi vândă sufletul, să se plece, să se conformeze, să cumpere frigidere şi maşini de spălat şi ei, deopotrivă. Şi-apoi de ce să fie generaţia asta noua parcă mai frumoasă, mai Ă®naltă, mai zveltă, toţi şi toate? Şi de ce să li se Ă®ngăduie atâta cafea şi atâta coniac şi Ă®mbrăcămintea asta fantezistă şi atât de sfidător po¬trivnică uniformelor de altă dată, surori gemene cu ale puşcăriaşilor?
Mai dihai ca-n 1907, când reprezentanţii celor două partide se Ă®mpăcau şi se Ă®mbrăţişau lăcrămând Ă®n Cameră, bătrânii reacţionari sunt de perfect acord cu miliţia, criticii tradiţionalişti osândesc pe noii literaţi onirici cu aceeaşi osârdie ca ştabii realismului socialist, ba şi preoţii Ă®n predicile lor se dezlănţuie Ă®mpotriva părului lung, fără a se uita Ă®n jurul lor unde ar vedea zugrăvite pe toţi pereţii lăcaşurilor de Ă®nchinăciune chipurile pletoase ale arhanghelilor, sfinţilor şi pustnicilor. (După cum educatorii, profesorii de istorie şi patrioţii le-ar putea vedea, Ă®n cărţi şi tablouri, pe ale voievozilor, haiducilor şi voinicilor.)
Ciudată coaliţiune. ĂŽn casa lui Mişu At. dau Ă®ntr-o seară de du¬minică de o pereche de intelectuali — vârstnici, eleganţi, distinşi, franţuziţi — proaspăt Ă®ntorşi dintr-o lungă şi interesantă călătorie Ă®n Occident. Au fost Ă®n Olanda la un congres de medicină (domnul e doctor, profesor, academician), apoi au vizitat Germania Federală, Anglia, Franţa, Italia. Sunt Ă®ngroziţi şi indignaţi de câte au văzut Ă®n rândurile tineretului. După ce povestesc pe-ndelete scene erotice văzute Ă®n filme şi urmărite pe viu, răsuflă uşuraţi: la noi nu-i aşa! A, nu! Când au trecut graniţa la Ă®napoiere, le-a venit — ca şi lui Lascăr Viorescu — să coboare pentru a săruta pământul patriei vigilente cu tineretul. După câte am văzut dincolo! Hereusement que nous avons le communisme98 (pentru că, după cuviinţă, esenţele le rostesc Ă®n franţuzeşte ca nişte autentici boieri ce se află). Că s-au Ă®mpăcat cu bandiţii de comunişti o ştiam, că primesc a-i reprezenta la congresele ştiinţifice din străinătate e lucru de mult intrat Ă®n uz; dar să-i aud pe intelectualii şi boierii aceştia declarând că avem din fericire comunismul Ă®mi provoacă totuşi o tresărire.
Dar copiii ăştia care poartă cruciuliţe ştiu ei ce Ă®nseamnă ele? E de presupus că pentru foarte mulţi nu-s decât podoabe insolite, mijloc de a-şi afirma originalitatea ori de a scandaliza, pretext contestatar, Ă®n fond: jucărie. O fi. Oricum e şi altceva: protest, neconformism, tiflă dată supunerii oarbe şi asumării necondiţionate a prostiei şi răutăţii.
Şi mă Ă®ntreb: erupţia asta de cruci să fie, după douăzeci şi cinci de ani, numai Ă®ntâmplătoare? Să fie simbolul ales chiar fără nici o semnificaţie pentru cei ce-l poartă? Hereusement que je ne le crois pas99.
— Când se adresează lui Simon şi Andrei, lui Ioan si Iacov, Domnul — ca unor oameni simpli — le explică de ce Ă®i cheamă. („Şi vă voi face pescari de oameni.") Lui Levi, vameşul, ca unuia mai acătării, se mulţumeşte a-i spune foarte concis: urmează-mi. Fă-te-ncoa, pare Dom¬nul a porunci. Şi „lăsând toate": (Luca 5, 28), chematul se scoală.
Cine crede că harul se Ă®nfăţişează blajin ori sfios, se Ă®nşeală. E instantaneu şi arogant. Domnul n-are timp de pierdut cu cine ştie că-i al Său. Ne cheamă Fiul unui Dumnezeu viu, care Ă®ncă lucrează. Şi acest Fiu are treabă cu noi. He means business.
Mai 1960
Căratul tinetelor la Jilava ia, când ele sunt pline ochi, aspecte jalnice şi caraghioase. Cea mai neĂ®nsemnată mişcare neconformă cu echilibris¬tica salturilor de pe trapez poate avea drept consecinţă răsturnarea conţinutului vasului Ă®ndeobşte cunoscut sub numele de „tun".
Cad Ă®n repetate rânduri la „scoaterea serviciilor" alături de părintele Mina. El e Ă®ndemânatic, eu nu. Se Ă®ntâmplă să se reverse tunul. Pedepsele Ă®n cazul acesta sunt aspre. La iuţeală punem spurcăciunea jos şi ne repezim să adunăm fecalele şi să ştergem cu degetele sau cu batistele urmele de lichid. Uneori izbutim, alteori nu. Părintele Mina lucrează atât de repede, Ă®ncât mie Ă®mi rămâne puţin de făcut. Pedepsele, alături de părintele Mina, Ă®şi pierd caracterul sordid şi iau aspect de mortificare. Apoi, cuviosul nu e numai monah, ci şi ţăran mucalit. Râde atât de sincer, Ă®ncât mă Ă®nvăţ şi eu să fac haz mare de adunarea raliaţilor.
BUGHI MAMBO RAG
... Ţibică Romalo era beat criţă, nu mai ştia ce e cu el... Hop că vine şi Miclescu, făcut şi el... Eram de serviciu la Cotroceni, iarna, şi ne găseşte Ă®n curte prinţesa Ileana şi imediat, ce-i cu voi, zice, venea din oraş, dispune să ni se servească o gustare, oţi fi Ă®ngheţaţi, şi ni se aduc două tăvi enorme, parcă le văd, şuncă, icre negre, lacherdă, şalău, whisky şi şampanie... Povestiţi-ne, domnule amiral, povestiţi-ne... V-am mai spus eu cred povestea asta cu cămaşa, de mai multe ori, dar dacă vreţi: eram pe bordul iachtului imperial Standart şi veneam de la Peterhoff, trecusem prin Baltica, Gibraltar şi Bosfor până la Livadia. Ţarul, care era foarte bine dispus, mă cheamă Ă®nainte de a debarca şi-mi spune: Sablin...
1970
Nicăieri n-am găsit o mai clară desluşire a motivelor pentru care intuisem la poporul roman un fond creştin irecuzabil — datorită căruia până şi defectele românilor par scăldate de o lumină atenuantă — decât Ă®n studiul lui Mircea Eliade asupra Mioriţei (capitolul L 'agnelle vovante din volumul De Zalmoxis Ă  Gengis Khan, Paris, 1970, trimis de Virgil Ier).
Interpretarea eliadiană are Ă®ntr-Ă®nsa ceva din absolutul soluţiilor după a căror formulare orice discuţie devine inutilă. Roma %locuta100".
Ce nu Ă®nseamnă Mioriţa: resemnare, fatalism, chemarea morţii, pasivitate, pesimism.
Ce Ă®nseamnă: anti-istoricitate, transfigurare a condiţiei adamice.
Poporul român e Ă®nzestrat cu o putere transfiguratorie ce-i permite să preschimbe Ă®ntregul univers şi să pătrundă Ă®n cosmosul liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice, ar spune Maxim Mărturisitorul), Ă®mpotriva soartei nu te poţi apăra ca Ă®mpotriva unor vrăjmaşi; nu poţi decât să dai un Ă®nţeles nou consecinţelor ineluctabile ale destinului Ă®n curs de Ă®mplinire. Nu-i vorba de fatalism, de vreme ce fatalistul nici nu crede că poate preface semnificaţia ursitei.
Ciobanul săvârşeşte o transmutaţie — le grand-Ĺ“uvre101 al denigrărilor alhimişti -, Ă®şi transformă nenorocirea Ă®n taină mistică. ĂŽnfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii, asumând-o nu ca eveniment istoric, personal, ci ca taină. Impune un sens atât absurdului vieţii, cât şi teroarei istoriei.
ĂŽntocmai ca şi creştinismul, românismul poate anula urmările apa¬rent iremediabile ale unei tragedii, dându-le valori nebănuite, scoase din alte serii. Adversitatea degradantă devine contrariul ei, după cum şi ruşinoasa spânzurare pe lemnul crucii ajunge a fi, prin Hristos, biruinţă asupra morţii şi scoatere de sub mânia Creatorului.
— Tot despre Sf. Pavel şi păcatul trupesc.
ĂŽn orice caz, din cuvintele Apostolului nu se poate deduce mono¬polul păcatului trupesc. Tendinţa există mai ales la puritani şi e trăsătura lor cea mai respingătoare. Cutezanţa de a confunda iubirea de Hristos şi virtutea cu Ă®nfrânarea sexuală, de parcă păcatul trupesc ar fi singurul şi nesăvârşirea lui ar da dreptul la deplină linişte şi licenţă de a săvârşi cu o conştiinţă Ă®mpăcată — d'un coeur leger102, vorba bietului Emile Ollivier — pe toate celelalte: invidia, trufia, răutatea, zgârcenia...
Importanţa excesivă dată sexualităţii provine de multe ori din setea de bârfă şi scandal şi se explică prin aceea că sexualitatea fiind absolut comună, e un mijloc de a reduce oamenii de seamă la nivelul tuturor. (Wilde? Verlaine? Socrate? Homosexuali. Sviatoslav Richter? Pederast. Byron? Chateaubriand? Incestuoşi. Stendhal? Impotent. Hugo? Tolstoi? Priapici). Bucuroasă şi uşurată chemare la numitorul comun. Obsesie a fiinţelor arţăgoase, neĂ®ndurătoare, obsedate, care cred că L-au apucat pe Dumnezeu de picior şi au Ă®n buzunar cheia raiului pentru că nu săvârşesc păcatul trupesc.
Romain Gary: Refuz să fac din comportamentul sexual al indivi¬dului criteriul meu unic de judecată asupră-i.
Folosirea de către Scriptură a cuvântului mirele pentru a-l de¬semna pe Iisus Hristos ori asemuirea Ă®mpărăţiei cerului cu un ospăţ de nuntă, faptul că prima minune Domnul a săvârşit-o la o nuntă, parabola fecioarelor — deşi cuvintelor mire, nuntă li se dă cu totul alta accepţiune decât cea fenomenală — ar fi trebuit totuşi să po¬tolească zelul monopolist al celor care nu-şi dau seama că alegerea unor metafore nu este Ă®ntâmplătoare.
— Orient şi Occident.
Patriarhul Athenagora spune despre filosofii religioşi ruşi că au Ă®mbinat simţul misterului cu al libertăţii.
Libertate şi mister nu sunt ele chiar noţiunile de care ateii Ă®ncearcă sa se descotorosească? Şi după izgonirea cărora Ă®şi aşteaptă vremea, cu prilej, prostia şi tirania.
(Aproape la fel şi Olivier Clement: „E nevoie de regăsirea Orien¬tului şi Occidentului pentru a se dovedi că doar misterul poate lumina viaţa.")
Simţul misterului nu numai că nu Ă®mpiedică sau nu frânează cer¬cetarea şi setea de cunoaştere, ci le Ă®mboldeşte; singurul lucru pe care-l stingheresc este prostia trufaşă ce crede a şti totul şi a fi aflat Ă®n câteva formule (aplicate cu ajutorul poliţiei) rezolvarea-panaceau a pro¬blemelor şi angoaselor omeneşti de o nemaipomenită complexitate.
— Lumea aceasta zadarnică şi Ă®n care ni se hotărăşte soarta pe vecie nu este atât de neimportantă, de zadarnică şi de iluzorie de vreme ce Hristos a venit să moară aici.
Bulgakov: Lumea, oarecum, farmecă, fascinează şi ea pe Dum¬nezeu: şi-a dat pe singurul lui Fiu pentru lume.
— Profesorul Ştefan Todiraşcu:
S-au adeverit cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul cum că nu oricui Ă®i este spre bine sănătatea, fericirea, bogăţia, liniştea...
Spre pildă Petre Ţuţea. (Pentru care am Ă®ncasat atâta bătaie. Onea nu voia pentru nimic Ă®n lume să creadă că nu-l cunosc, că „n-am cinstea să-l cunosc".) ĂŽnainte de a fi arestat, a cerut prietenilor să jertfească pentru el un cocoş lui Aesculap. La ieşirea din Ă®nchisoare: Ă®n locul socratismului, o credinţă vie.
— Pământul românesc nu e cotlon de barbarie, ci arie de cultură care a putut vrăji până şi pe romanul Ovidiu. Dieu est ne en exil de Vintilă Horia. Ovidiu Ă®l află aici pe „Dumnezeul necunoscut" al grecilor, pe cel propovăduit atenienilor de Pavel, Dumnezeul care venise dealtfel chiar atunci pe această lume de surghiun pentru toţi cei a căror patrie este Ă®n cer.
ĂŽn care Hristos şi creştinismul nu sunt pomeniţi; nimic nu e rostit; totul e sugerat, presimţit: virtual, iminent. Se văd peisaje sterpe şi obiecte din cele mai banale: semne Ă®ncă nedescifrate. Dar totul exprimă sensuri şi semnificaţii, bănuieli pline de splendoare.
J. L. Borges: Arta este iminenţa unei revelaţii care nu se produce.
Aici Ă®nsă, iminenta revelaţie, Ă®ntrupată, e pe punctul de a exploda, iar bucata de lume Ă®nfăţişată de scriitor a şi fost Ă®nnobilată de razele soarelui celui de taină care urcă spre geana zorilor, peste limes.
Londra 1938
Duminică Ă®mi petrec după-amiezele plimbându-mă Ă®n City. Străzile sunt absolut pustii. Merg trei-patru ore Ă®n şir fără a da de un singur om. Câte o pisică iese dintr-un gang şi-mi taie iute drumul ori o ia agale de-a lungul zidurilor. Am impresia că pentru mine singur se desfăşoară ca pe o scenă turnantă decorul acesta urban, că sunt spectatorul unic al unei feerii ca Ludovic al II-lea al Bavariei Ă®n operele lui Wagner, uneori montate şi cântate numai pentru el.
La intervale dese: biserici, capele. Unele pitite prin curţi, ganguri, colţuri neaşteptate. (Dickens: case mici despre care s-ar zice că s-au jucat de-a v-aţi ascunselea printre cele mari.) Sunt Ă®nchise. Aş dori să intru. M-ar primi Hristos? Nu mă poate primi. Cu alde mine nu are a face, ne urăşte. Dar dacă nu urăşte pe nimeni? Dacă se plimbă şi el pe străzile acestea pustii şi misterioase Ă®n căutare de suflete? Dacă e liberal şi tolerant şi are o inimă de vânător? Ca să mă apropii de el ar trebui să trec prin apa unui cazan, să mănânc pâine şi să beau vin care sunt carne şi sânge. De ce a statornicit barierele acestea? Ce departe e. Ce ferecat. Şi totuşi simt că mai păşeşte cineva pe caldarâmul acesta (bântuit de atâtea fantome); dar nu calcă, lunecă; pluteşte oare pe asfalt aşa cum a mers, zice-se, pe valurile lacului de la Tiberiada?
Jilava, celula 13
Adus de la Gherla pentru a fi anchetat Ă®n procesul pornit Ă®mpotriva lui Nego (calitatea de martor — neaudiat — Ă®n procesul nostru nu i-a fost de folos); Ă®n celula Ă®n care sunt repartizat e şi Nicolae Balotă, venit de la Dej. E Ă®nchis de mai bine de şapte ani, are desăvârşitele maniere ale dublei sale calităţi: vechi puşcăriaş şi om de suflet. Nu e numai un izvor nesecat de cunoştinţe şi un povestitor abil, ci şi un credincios. Ştie liturghia pe dinafară, cuvânt cu cuvânt. Mai Ă®ntâi mi-o explică Ă®n linii generale, Ă®n părţile ei constitutive de acţiune dramatică, apoi mi-o recită şi cu acea răbdare pentru oamenii din afară nu numai de neconceput, dar nici de Ă®nchipuit (Titi Pantea: a Ă®nvăţat de la Johnny Rotaru gramatica engleză; cu ajutorul alfabetului Morse, prin perete, câtă vreme au stat — un an şi jumătate — Ă®n celule vecine) mă ajută s-o Ă®nvăţ şi eu. Textul liturghiei — neĂ®nsoţit de orgă sau cor, de miros de tămâie, de gesturi hieratice, de lumini şi culori, de mişcări şi ritm — Ă®mi apare Ă®n puterea sa ascendentă de tragedie, de happening, care culminează cu momentul senzaţional al dublei chemări: luaţi mâncaţi, beţi dintru acesta toţi. ĂŽn biserici urzeala „subiectului" este Ă®nsoţită de tot ce-l Ă®nsoţeşte spre a predispune, emoţiona, covârşi. Aici Ă®nfrunt textul Ă®n toată consistenţa sa extra-pură. Decorul atât de sobru al celulei — piatra cenuşie şi fierul negru — reţine cuvintele şi Ă®mpiedică avânturile sentimentului şi imaginaţiei. E un joc strâns, aşa trebuie să fi fost Ă®n sala sinedriului, e minutul de adevăr. Hristos, răstignit, ne face faţă. Parcă nici nu avem soluţia de a scăpa de privelişte ghemuindu-ne la picioarele crucii. Sau acoperindu-ne ochii. Trebuie să-L privim drept, să-L Ă®nfruntăm, să ne uităm la spec¬tacolul torturii, să asistăm la crucificare.
Martie 1969
Paradoxala lege creştină a suferinţei ca pricină de rodnicie şi izvor de bucurii se adevereşte şi la spitalul Pantelimon, unde zac Ă®n ghips până la piept după accidentul de circulaţie de la sfârşitul lui decembrie.
Floriana vine aproape zilnic, după ce străbate oraşul de la un capăt la altul cu tramvaiul 14, la ora de vârf. O călătorie pe Ă®ntreg traseul liniei 14 când aglomeraţia e Ă®n toi nu poate fi calificată drept „mic sacrificiu". Şi nu numai Floriana! Sunt prins Ă®n mreaja dovezilor de prietenie şi legănat ca un copil.
Pe noptieră am Biblia şi o carte de rugăciuni — (ostentaţie, nu zic ba, dar e şi mărturisire a lui Hristos: Iar de cel ce se va ruşina de Mine Ă®naintea oamenilor...) — de care unul din medici râde (la vizita Ă®n colec¬tiv). Crezi că Dumnezeu te iubeşte? vrea să ştie. Se şi vede! răspunde când afirm că mi-a arătat dragostea Sa Ă®n chip neĂ®ndoios. Biblia a mai atras atenţia uneia din infirmiere, o fată serioasă şi atentă cu bolnavii, care-mi şopteşte că e penticostală şi-mi strecoară caiete pline cu poezii religioase copiate de mâna ei. Din conversaţiile mele cu ea constat cu oarecare surprindere că Bibliei ei Ă®i preferă poezioarele lor — sincere, Ă®nduioşătoare, dar şi tare dulcegi.
După scoaterea ghipsului şi repetate zadarnice Ă®ncercări de a folosi cârjele, ajung la concluzia că nu voi mai putea merge. Cad cu cârje cu tot, şi mă cuprinde o deznădejde apropiată de ceea ce teolo¬gii numesc accedia, formă gravă a pierderii legăturii cu Dumnezeu. Medicii mă Ă®ncurajează, dar Ă®mi atrag atenţia că s-ar putea să nu mai pot umbla decât Ă®n cârje ori cu bastoane, poate numai o cârjă sau un baston după câtva timp.
Dintre enoriaşii de la Schitu Dărvani unul mai ales se ocupă de mine: fratele Costică Hr. Lui Ă®i Ă®mpărtăşesc deznădejdea care m-a cu¬prins şi mă ascultă Ă®ngrozit. Mă ceartă ca pe un nerod, ca pe un păcătos, ca pe un apostat. Şi Ă®ngrijorarea lui Ă®nflăcărată, cuvintele lui aspre, subita lui elocinţă — e un om cu un vocabular redus, dar acum e-n largul şi-n elementul lui, are de scăpat un suflet — mă smulg brusc din genunea Ă®n care lunecam. Din fereastra camerei se vede crucea de pe biserica lui Alexandru Vodă Ghica. Mi-o arată şi mă conjură să-mi Ă®ndrept privirile numai Ă®ntr-acolo. Aşa şi fac. Treptat, ies din deznădejde, frânt de obo¬seală, dar liber. ĂŽncep să şi fac paşi mărunţi, tremurând pe cârje.
— Tema filosofiei indiene pare a fi căutarea adevărului. Adevărul acesta e atinan, care-i identic cu brahman care sălăşluieşte Ă®n adâncurile fiinţei care se identifică Ă®ntregii lumi. N-ajunge deci că ieşi din tine, ci din tot, căci tu nu te deosebeşti de tot: tai tvam asi103.
Marea problemă pentru om e relaţia cu totul şi soluţia tragediei spirituale Ă®n care el se află ar trebui să poată răspunde Ă®ntrebării: cum poţi ieşi dintr-o situaţie absurdă, fără Ă®nceput şi fără sfârşit. Veşniciile veşnic se făuresc şi veşnic pier. Erele Ă®şi urmează una alteia, Ă®n ritm accelerat. Veşnic fiinţele sunt prinse Ă®n cicluri de suferinţe şi chinuitoare dorinţi. Aşa Ă®ncât unica problemă interesantă este: cum şi pe unde să te furişezi Ă®n afară? Cum poţi evada din existenţă (care se Ă®ntinde pretutin¬deni Ă®n „spaţiu" şi durează fără sfârşit Ă®n „timp")?
Problemă identică aceleia pusă de Gaston Leroux Ă®n Misterul camerei galbene, şi a cărei formulare e scurtă: există putinţa de a scăpa dintr-un spaţiu absolut Ă®nchis? ĂŽn romanul lui Gaston Leroux (părintele dominican Bruckbeiger ne dă voie să cităm romanele poliţiste Ă®n cadrul teologiei, iar Chesterton numai asta face) tentativa de crimă a fost comisă Ă®ntr-o Ă®ncăpere din care detectivul constată fără doar şi poate că n-a putut ieşi nimeni. Singura fereastră e zăbrelită, Ă®n faţa singurei uşi a stat Ă®n permanenţă cineva, intrări secrete nu există, pereţii sunt perfect etanşi, pe coşul sobei nu s-a putut furişa nimeni. Camera galbenă e simbolul unui sistem Ă®nchis cum e universul. Cum aşadar ajungi dincolo de margini?
Pe plan logic şi material nu Ă®ncape vreo posibilitate de evadare, Ă®ntocmai cum nu se putea ieşi din camera galbenă. (Aici soluţia s-a arătat la capătul unui raţionament de impecabilă stringenţă deductivă, absurd la Ă®nceput; din moment ce asasinul n-a putut ieşi există o singură conclu¬zie: că asasinul n-a ieşit şi că prin urmare n-a fost Ă®n cameră nici un asasin. Dar rănile de pe corpul victimei cum se explică? Oricum altfel, numai prin producerea lor de către un asasin nu.) Rezultă că atâta vreme cât sunt folosite mijloacele materiale, existenţialiştii au deplină dreptate şi condiţia umană e deznădăjduită şi drăcească. Dar existenţialiştii pierd din vedere că Ă®nsăşi deznădejdea noastră nu e sigură de ea şi că Ă®nsăşi logica noastră ştie că nu e absolută; şi că există şi alte căi. Dintr-o situaţie absolut fără ieşire, dintr-o cameră galbenă, dintr-un sistem Ă®n¬chis, se află o cale Ă®nspre libertate (%ein JVeg ins Freie), e aceea (mate¬rialo-transcendentă) indicată la Ioan, 3: a doua naştere.
A doua naştere (din apă si duh) e trapa secretă ce duce Ă®nspre nematerialul pod, nevăzutul plin: al spiritului. Această de-a doua naştere — mister al repetiţiei — ar putea să poarte şi numele de irealitate imediată (Blecher). Misterului spaţiului Ă®nchis i-a dat târcoale şi Mihail Sebastian. ĂŽl cunoaşte şi Mircea Eliade? Că lumea aceasta e plină de mistere camu¬flate pe care se cuvine să le ghicim, pătrundem, dezvăluim, o ştie prea bine. Că există ieşiri Ă®nspre o altă lume şi că s-ar putea să fie căi, Ă®şi dă fără Ă®ndoială seama. Eliade Ă®nsă nu formulează soluţii creştine şi nu subscrie dreapta credinţă. Şi totuşi e mai creştin decât crede şi decât au bănuit comentatorii săi — şi mai puţin partizan al hinduismului. Cheia poziţiei lui Eliade: Nopţi la Serampore.
Concluzia Nopţilor la Serampore este că lumea aceasta e cu adevărat cum ne Ă®nvaţă hinduismul şi budismul: o maya, o iluzie, o vrajă. Dar procedeele fakiriste, oculte, tantra, yoghine sau magice TOT cu iluzii şi magii lucrează şi ele. Procedeele acestea nu duc, Ă®ntunecând aparenţele şi rupând legăturile sensoriale cu lumea, la realitatea absolută şi esenţială, ci numai la ALTE ILUZII.
(Nu ieşim din creaţie, doar trecem dintr-un sistem Ă®n altul, dintr-o cloacă Ă®ntr-alta.)
Concluzia Nopţilor la Serampore obligă pe cetitor să se Ă®ntrebe dacă autorul nu se numără printre adepţii şcolilor indiene pentru care %ninwia şi samsara sunt de fapt tot una şi să constate că e mult mai sceptic faţă de posibilităţile telmicelor extatice indiene decât se crede sau a dat singur de Ă®nţeles Ă®n alte lucrări publicate Ă®n străinătate. Telmicele extatice desigur interpun un văl Ă®ntre eu (aşa-zisul eu) şi lumea Ă®ncon¬jurătoare (aşa-zisă lume Ă®nconjurătoare), ele estompează aşa-zisa realitate şi frâng inexorabilul lanţ care Ă®l leagă de timp (iluzoriul timp). Dar rămâne Ă®ntreagă problema de a şti ce fac cu eul după ce Ă®l scot din maya comună? Ei bine, Nopţile arată cât se poate de categoric că eul nu e purtat Ă®n lumea esenţelor — porţile rămân ferecate -, ci doar transplantat Ă®n alt sistem de iluzii, ce-i drept mai lax, cu serii simultane de timpuri diferite, cu surprize mai neaşteptate, dar tot iluzoriu şi el. Trecem Ă®n alte orânduiri — pentru noi interesante, ciudate, atractive -; la fel de ne¬esenţiale, de ne-adevărate, de ne-absolute ca şi orânduirea Ă®n care trăim când suntem Ă®n stare de trezie şi supuşi conştiinţei generale.
Mai sunt şi cuvintele lui Dostoievski: „Fantasticul este tot una cu realul; fără real nu există fantastic."
— Există un singur fantastic care nu amăgeşte şi nu duce pe alte tărâmuri ale iluziei, care nu e o simplă schimbare de decor: e fantasticul credinţei. Care nu tăgăduieşte realitatea, ci o transcende; care nu trebuie să iasă din camera galbenă pentru a o părăsi; care nici nu e fantastic, pentru că nu distrează mintea cu un alai (o comedie) de alte lumi posibile tot neesenţiale, ci o solicită să se concentreze asupra realităţii; care nu stupeface fiinţa, ci transfigurează lumea şi metanoizează eul.
Creştinismul e surprinzătoarea cheie a camerei galbene, iar călătoria la Serampore e inutilă.
1970
„Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei Ă®nţelepţi si cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor."
Luca 10, 21
Primesc de la fostul meu coleg Alexandru Ciorănescu, fruntaş Ă®mpreună cu Rafael Cristescu al clasei noastre de la Spiru Haret, acum profesor la universitatea din Insulele Canare, volumul de nuvele al lui Mircea Eliade. Cartea e tipărită Ă®n româneşte la Madrid.
Din La ţigănci şi alte povestiri, pusă acum Ă®n vânzare la Bucureşti după o aşteptare de mai bine de un an Ă®n depozite, lipsesc ĂŽn strada Mântuleasa şi O fotografie veche de 14 ani. Nu e de mirare. (Cum de-au tipărit Adio? E o elegie legionară.)
La ţigănci, Adio, ĂŽn strada Mântuleasa: trei perfecţiuni. Dar pentru mine O fotografie exprimă mai mult decât oricare nuvelă fantastică a lui M. E. adevăruri cutremurătoare şi face loc Ă®n cadrul literaturii universale viziunii româneşti şi ortodoxe despre viaţă şi tainele ce ne Ă®nconjoară. ĂŽn ea regăsesc tot ce cred mai intens şi iubesc mai pasionat.
La prima vedere; o nuvelă de Hemingway ori Aldous Huxley. Decorul şi recuzitele: un bar anglo-saxon. Un reflector, mese din lemn vechi, lumină indirectă, pahare de cristal şlefuit, clinchetul sticlelor, băuturi tari, vremelnica dar calda frăţietate a localurilor unde se consumă alcool, melodia sfâşietor de vulgară a unei guriste.
Surpriză: din nuvelă lipsesc şi tehnica indiană a contemplaţiei şi motivele mitico-ritualiste şi chiar fantasticul. Fantasticul nu apare decât sub ipostaza destinului mereu prezent Ă®n cotidian.
Eroul: Dumitru, românul cu nume banal (hramul bisericii româneşti din New York e St. D.), care-i vorbeşte pastorului Dugay-Martin „cu credinţa lui naivă, idolatră şi vană" şi Ă®ncearcă să-l exorcizeze, să-i dovedească posibilitatea transfigurării şi izbăvirii. Fostul pastor-escroc despre Dumitru: „E mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toţi. Şi tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat Ă®şi va arăta din nou faţa."
Misterul nuvelei nu-l constituie fotografia Theclei — problemă gen Dorian Gray — ci puterea mântuitoare a credinţei, care preface nuvela Ă®ntr-o Mărturisire de credinţă ortodoxă şi romanească, Chicago 1959, următoare Mărturisirii ortodoxe a lui Petru Movilă, sinodului de la Iaşi din 1642 ori enciclicii de la Constantinopol a patriarhilor ortodocşi (1848).
Ce respinge Dumitru? Respinge marile descoperiri (ori marile ilu¬zii) ale Occidentului: spiritul universal (Hegel! Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade Ă®nsuşi!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate Ă®n limbi periferice). Istoria, semantica şi sociologia (tot structuralismul!). Şi cine e Dumitru? E românul din Sarmaţia, Le paysan du Danube104, omul simplu, fiul lui Mutter Natur105 .Nu numai atât, e şi adevăratul intelectual, care nu confundă raţiunea cu prostia şi cultura cu unus liber106. Nu e homo unius libri107. E omul care crede Ă®n Dumnezeu şi Ă®n miracole, nesofisticat şi neamăgit de pseudo-ştiinţe cu nume sonore, care Ă®n barul hemingwayano-huxleyan mărturiseşte Logosul, Ă®ntruparea lui Dumnezeu şi mântuirea.
Şi totul cu virulenţa Scripturii, dar şi cu ceva din Creangă, Caragiale şi Brătescu-Voineşti.
Când Dugay-Martin afirmă (pe urmele „teologilor morţii lui Dum¬nezeu": Hamilton, Von Buren, Alitzer, Robinson, Cox ori Vahanian) moartea ori retragerea lui Dumnezeu — („Dumnezeu s-a retras din lume, a dispărut. Pentru noi, oamenii, e ca şi mort. Putem spune, fără urmă de nelegiuire, că Dumnezeu a murit pur şi simplu pentru că nu mai e cu noi, nu ne mai este accesibil. S-a retras, s-a ascuns undeva. Acel „un¬deva" nu face parte din lumea noastră, e ceva pe care filosofii Ă®l numesc transcendent. Dar pentru noi, oamenii, transcendenţa e o formă a morţii. Dumnezeu nu intervine Ă®n lume. Aş mai spune ceva, dar nu Ă®ndrăznesc s-o spun: că bine face că nu intervine, pentru că lunga lui absenţă, politica lui de neintervenţie Ă®n istorie, mai poate Ă®nsemna şi altceva: că pur şi simplu Dumnezeu s-a retras definitiv, adică, Ă®ntr-un cuvânt: a murit") — ce face Dumitru? Se porneşte pe contra-argumente? Protes¬tează? ĂŽncearcă să-l convingă pe interlocutor? Câtuşi de puţin. ĂŽn cel mai pitoresc, mai cald, mai dulce stil ţărănesc Ă®i trânteşte un neaşteptat: Să vă dea Dumnezeu noroc, doctore Martin. Noroc şi sănătate! (Nici Creangă n-ar fi găsit răspuns mai isteţ, mai sfătos, mai plin de savoare şi nici Brătescu-Voineşti mai drept mergător la inimă.)
Şi-i dă mai departe: Dar degeaba Ă®ncercaţi să mă speriaţi dum¬neavoastră cum că Dumnezeu ar trage să moară.
Acest speriaţi e vrednic de toată lauda şi spune mai mult decât mii de vorbe; a Ă®ncerca să-l faci pe cineva să creadă că Dumnezeu nu există sau că a murit Ă®nseamnă a voi să-l „bagi Ă®n sperieţi". Şi „degeaba" se Ă®mperechează de minune cu „speriaţi", amândurora adăugându-li-se şugubăţul condiţional ar ce Ă®ncheie fraza cu un brio de opera buffa. Ar trage are toată faconda — are Ă®nsă şi arierplanurile — unei Ă®ntorsături caragialeşti — nu ţine stimabile! — căreia i s-ar alătura şi dulcea naivitate a reacţiunii unui personaj din N. Gane, Em. Gârleanu, Hogaş ori Bră¬tescu-Voineşti.
Nu mă las eu aşa uşor păcălit, dus şi Ă®mbrobodit de o trăznaie de intelectual ţăcănit, are aerul de a spune Dumitru cu bunul simţ al ţăranului sau târgoveţului a cărui credinţă -dincolo de isteţimea şi năstruşnicia răspunsurilor ce se pricepe a da — e tare ca stânca (şi pentru el „ein’feste Burg ist unser Gott108).
Că Dumnezeu nu există — n-ar exista, mai bine zis, nuanţa, modală, e de importanţă majoră — nu poate fi Ă®n ochii unui om Ă®ntreg la minte decât o şotie, o păcăleală. Iată că indianistul a dus cu el la Chicago esenţele credinţei ţărăneşti ce-şi râde de teologumenele filosofiei ateiste şi-n care mioriticul Ă®nfrânge dintr-o singură lovitură (ca voinicul pe spân, pe balaur) — pe calea derizoriului (ce spui dom’le! ia mai pleacă cu ursu de-aici că sperii copiii) — vaticinaţiile unui nietzscheism de duzină. La ce-s bune semiologia, sociologia, spiritul absolut şi limba universală dacă vin să Ă®ndruge că Dumnezeu nu există şi că nu face minuni?
Să fie sănătoşi acolo la ei domnii care le dau crezare. Iar dumitale, domnule doctor Martin, care mi-ai vindecat nevasta prin credinţa dumi¬tale şi darul pe care ţi 1-a dat Dumnezeu, atât Ă®ţi spun: noroc şi sănătate să-ţi dea acel Dumnezeu despre care Ă®ncerci să-ţi baţi joc de mine spunându-mi că nu există.
Rezultatul final: Dugay-Martin se dă Ă®nvins.
De urmărit Ă®n tot cursul nuvelei voita simplitate sfătoasă şi isteaţă a stilului pentru accentuarea caracterului niţel naiv şi niţel ridicol al eroului (aparent naiv şi ridicol e şi MĂ®şchin) spre a-l identifica personajelor literaturii române Ă®n care se evidenţiază tocmai sfătoşenia, curăţia sufletească şi o anumită isteţime doveditoare a unei priceperi adânci şi unei Ă®nţelepciuni puţin pornită să se dea Ă®n vileag.
Când Dumitru tot repetă: Venisem pentru Festival, el evocă mono-fraza cetăţeanului turmentat, după cum tot caragialeşti sunt: Păi tocmai asta este... Să vedeţi dumneavoastră... Daţi-mi voie să spun şi eu...
Dar degeaba Ă®ncercaţi să mă speriaţi dumneavoastră cum că Dum¬nezeu ar trage să moară e de la Neculce, Anton Pann şi Creangă, un Creangă de zile mari, Ă®n vreme ce reacţia omului pe care-i greu să-l amăgeşti pentru că ştie el ce ştie, care-i legat de mai străvechi şi tainice adevăruri decât ale vremelnicelor ştiinţe şi filosofii, vine de-a dreptul de la fonduri tracice, de la Creanga de aur, de la Petrea Dascălul, de la Cuminţenia pământului.
Valorile româneşti şi creştine mărturisite Occidentului: fără de ele orice cultură şi civilizaţie se află Ă®n pericol de moarte.
Dispus să cred: că demonetizatul cuvânt „deşteptăciune" — atât de folosit Ă®n sens peiorativ pentru a caracteriza poporul român — e reĂ®nviat Ă®n cel mai Ă®nalt Ă®nţeles. Şi aş merge mai departe, mult mai departe: aş spune că numai Ă®n stare de har a putut glăsui eroul cu atâta răbdare, bonomie, Ă®ngăduinţă şi Ă®nţelepciune când i s-a spus că nu există Dum¬nezeu şi nici minuni: nu mă las eu păcălit cu astfel de fleacuri; nu cred că pe lume sunt numai escroci; nu cred că totul e farsă şi hazard orb, idiot 's delight109. Când Dumitru Ă®i răspunde lui Dugay-Martin, cel căruia nu-i vine a crede că poţi face binele şi că Dumnezeu Ă®şi ocroteşte făp¬turile, care se Ă®ndoieşte de el Ă®nsuşi şi de toţi şi de toate, de bine, de nădejde şi de minuni (mai ales), când Ă®i răspunde noroc şi sănătate să vă dea Dumnezeu, singura concluzie ce poate fi trasă este citarea textului de la Filipeni 4, 4: „Bucuraţi-vă pururea Ă®ntru Dumnezeu. Şi iarăşi zic: bucuraţi-vă."
— Cu cât Dugay-Martin se recuză mai hotărât, mai temător, cu cât deznădejdea se afirmă sfruntat mai incurabilă, cu cât moartea lui Dum¬nezeu e Ă®nfăţişată mai dezolantă şi mai de netăgăduit, surâsul lui Dumitru — nuanţat de o foarte uşoară supărare — devine mai calmant şi mai binevoitor. Nu sunteţi un escroc, Ă®i arată Dumitru fostului pastor ajuns barman (şi i se adresează pe un ton oarecum patern, ca un vârstnic unui ţânc neştiutor): sunteţi cu adevărat un om al lui Dumnezeu, lumea e cu adevărat a Sa, Dumnezeu există, minunile sunt reale, bucuraţi-vă! Aşa vorbeşte un om simplu de la Dunăre, nu excepţional de cult, pe care nici cele mai strălucite formulări literare şi nici cele mai concludente for¬mulări filosofice nu-l pot scoate din credinţa sa Ă®n bine. El, Dumitru, românul, ştie mai mult decât toţi fercheşii nietzscheeni şi savanţii structuralişti ai lumii occidentale (ştiu nu numai cine 1-a moşit pe Mahomet, dar au şi numărat toate cuvintele şi toate literele din toate cărţile scrise vreodată), ştie una şi bună: că Dumnezeu există şi poate lucra prin oricare din făpturile sale, oricât de păcătoasă şi mişelă ar fi, dacă o alege.
Şi iată că Ă®ncrederea lui e contagioasă!
Isteţ, Ă®nţelept şi sfătos, Dumitru e Ă®nsăşi ortodoxia şi Ă®nsuşi românis¬mul. Dar am greşi fundamental dacă am crede că din O fotografie rezultă vreun exclusivism geografic. Dumitru nu numai că mărturiseşte pe Dumnezeu, dar Ă®l şi revelă pe Dugay-Martin sieşi. ĂŽi dovedeşte deznădăjduitul D.M. că nu e pierdut şi că nu trebuie să-l renege pe Dumnezeu pentru că — deşi el, Dugay-Martin, n-o ştie — Dumnezeu e cu el, Ă®i dă puteri, Ă®l vrea.
O fotografie, aşadar, nu Ă®nseamnă numai Cu noi este Dumnezeu, ci şi, Ă®ntru totul deopotrivă, şi cu voi este Dumnezeu. Atâta doar că — deocamdată cel puţin — n-o ştiţi, nu vă vine a crede.
Nota optimistă din Ă®ncheierea nuvelei Ă®l Ă®ndeamnă pe cititor să vadă că şi cei de la Chicago şi din alte părţi — Sorbona, Oxford, Salamanca, Iena, zice Sergiu Mandinescu sunt şi ei de la Dunăre, adică de la Dumnezeu.
— Ce bine se potrivesc cuvintele de la Efes. 4, 13-l4 celor de mai sus:
„Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
Ca să nu mai fim copii şi jucăria valurilor, purtaţi Ă®ncoace şi Ă®ncolo de orice vânt al Ă®nvăţăturii, prin Ă®nşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii."
— (Spun şi eu: „Dumnezeu există", deşi exprimarea este cum nu se poate mai greşită. Pentru a ne afirma credinţa, n-am găsit, noi oamenii, nici un alt termen decât pe acesta, cel mai nepotrivit din toate. Am putea eventual spune: Dumnezeu este, dar există e de un antropomorfism, mai rău, de o materialitate — choseite, Sachlichkeit, reitate, estime — şocantă. Pentru că toată lumea foloseşte expresia mă potrivesc uzului comun, Ă®nţelegând şi de aici că bieţii de noi, chiar când vrem să ne apropiem de Creator cu bunăvoinţă şi frumoase intenţii, nu vădim — spre marea dreptate a unui Barth, a unui Bultmann, a unui Tillich — decât că ne este imposibil s-o facem.)
— Nu le-ar prinde rău oamenilor să-l citească mai mult pe Dickens, melodramatic şi romanţios cum e.
(Citind an de an Ă®n după-amiaza ori seara zilei de 24 Decembrie Colindul de Crăciun fac şi eu o faptă bună — poate singura mea faptă bună, lăsând la o parte luarea Sfântei Ă®mpărtăşanii şi cuvintele de Ă®ncura¬jare spuse lui Noica Ă®n boxă. Iar de inevitabilele şi sentimentalele mele lacrimi la sfârşitul lecturii nu-mi este ruşine, mă fălesc cu ele ca de o ispravă.)
Ar vedea oricine că proştii şi canaliile nu trebuie lăsaţi să-şi facă de cap. Răii trebuie Ă®mpiedicaţi de a face răul, iar proştilor nu trebuie să li se permită să facă prostii Ă®n locuri de conducere.
Astăzi din nefericire Occidentul nu mai are Ă®ncredere Ă®n sine ca Ă®n veacul al XIX-lea şi nu mai crede Ă®n libertate, creştinism şi superioritatea culturii sale, e ca şi pierdut. Or fi mulţi ticăloşi printre albii Occidentului, dar ideile specifice Europei — libertatea, ordinea, persoana, dragostea, dreptatea — sunt nobile idei cu valoare generală. Ele sunt compromise de cei ce nu mai vor să le apere şi Ă®ngăduie să fie Ă®nlocuite cu invidia, răutatea, demenţa, tirania Ă®n care — nenorociţii — văd acum aurora ima¬culată a Ă®nceputului şi idealului.
— ĂŽn prima zi, când au fost transferaţi de la Securitate la Ă®nchisoare şi băgaţi Ă®ntr-o celulă unde erau numai preoţi, părintele arhimandrit Benedict Ghiuş — citându-l pe Leon Bloy — i-a spus pastorului Wurmbrandt: „Dacă sunt mâhnit de ceva, este că nu suntem sfinţi."
— Iar despre „neluarea Ă®n tragic a păcatelor". ĂŽn ce sens? ĂŽn sensul că pe diavolul care ne batjocoreşte ispitindu-ne cu iluzia poftelor, trebuie şi noi să-l batjocorim batjocorind păcatele, adică demascându-le, demis-tificându-le şi dându-le Ă®n vileag drept ceea ce sunt: nişte prostii ridicole. (Aceasta este şi tema Visului unei nopţi de vară de Shakespeare: ridi¬colul şi nerozia patimilor trupeşti apar — Ă®n regia lui Peter Brook — atunci când Titania se Ă®ndrăgosteşte de Bottom prefăcut Ă®n măgar; caricaturiza¬rea obscenităţii Ă®i răpeşte diavolului masca tragică şi mantia strălucitoare a iluzionistului, Ă®l reduce la ipostaza de paiaţă caraghioasă. Putem şi noi râde pe seama lui Mefisto.)
1942
De la spitalul din colţ — nu sunt mai mult de 50 de metri până la noi — doctorul Leopold Brauchfeld vine de trei ori pe zi să-i facă mamei injecţii. ĂŽn faza ultimă a cancerului numai Dilaudid-Atropina, Ă®n doze masive, are eficacitate.
Mai degrabă decât a evreu moldovean şi medic, Leopold Brauchfeld arată a condolier italian din secolul XIV şi a erou de film. Intrăm Ă®n vorbă, uneori vine şi noaptea. Deşi e rezervat şi reticent, nu-mi vine greu a bănui, a ghici că doctorul e comunist şi că activează Ă®ntr-un fel sau altul. Nu rezistă ispitei de a face niţică propagandă şi simte şi el nevoia de a vorbi. Şi ce Ă®mbietor vorbeşte!
Soţia lui — medic şi ea la acelaşi spital — e o femeie de o frumuseţe izbitoare, trupeşă şi oacheşă; e Sulamita Ă®nsăşi. Amândoi muncesc de zor, sunt plini de abnegaţie şi devotament faţă de pacienţi, modeşti, neĂ®nfricaţi, pe stradă lumea se opreşte să se uite la numita pereche pe care o alcătuiesc, „el Ă®nalt şi ea Ă®naltă".
După câtva timp nu se mai feresc de mine, Ă®şi petrec la noi clipele de răgaz, vin cu viorile şi ne cântă (sunt buni muzicieni) şi-mi spun multe...
ĂŽi ascult, şi o clipă, o clipă Ă®mi pare că... „Antifascismul" lor Ă®nsă — oricât ar fi ei de curaţi, de cinstiţi, de vrednici, de chipeşi, de admirabili — e totuşi masca sub care stă altceva. Superioritatea lor personală nu justifică alt fascism, mai abitir?
Atenţie, să nu ne lăsăm cuceriţi de calităţile oamenilor spre a le Ă®mbrăţişa ideile. Perechea Brauchfeld nu se poate compara cu oamenii printre care mă Ă®nvârtesc, dar lumea pe care o vor ei e şi mai rea... Una este eroul, alta este ideea. Altă gâscă-n altă traistă. Vorba ovreiului: Tecuci e Tecuci şi Râmnic e Râmnic.
— Domnul le spunea fariseilor şi cărturarilor: nici pe voi nu vă mântuiţi, nici pe alţii nu-i lăsaţi să se mântuiască (Mat. 23, 13; Luca 11, 12). ĂŽn raporturile dintre Dumitru şi Dugay-Martin dimpotrivă, nu numai că pe sine se mântuie Dumitru prin credinţă şi Ă®ncredere, dar şi pe Dugay-Martin Ă®l ajută să se mântuie dezvăluindu-i prezenţa duhului divin Ă®ntr-Ă®nsul. „Nu ştiţi oare ai cărui duh sunteţi?" (Luca 9, 55) Dumitru ştie; Dugay-Martin nu ştie; dar află.
— Hristos a Ă®nţeles că pentru a se revela oamenilor, Dumnezeu făcându-se trup va trebui să se jertfească, şi pentru ca jertfa să fie auten¬tică şi buna Sa credinţă indiscutabilă, va trebui să-şi dea viaţa. Numai dându-şi viaţa — aici e totul, orice altceva e fleac, numai fapta aceasta face probă absolută, numai curajul Ă®n faţa morţii nu este echivoc şi nu poate fi bănuit ori interpretat — era Ă®n măsură a dovedi că n-a venit Ă®n lume degeaba şi că intenţiile Sale erau serioase.
— Léon Daudet: epocile istorice au bolile lor proprii. Exemple: Evul Mediu — ciuma; secolul XVI — sifilisul; secolul XIX — tuberculoza; secolul nostru — cancerul.
Cred că au şi păcatele viciile lor specifice. Unele, desfrânarea; altele, lăcomia; ori setea de cuceriri, cruzimea etc.
ĂŽn veacul al XX-lea pare să predomine păcatul de angelism, dorinţa de a realiza perfecţiunea absolută. Convingerea deţinerii unicei formule a fericirii duce la dreptul de a o impune prin orice mijloace.
De unde: intoleranţa, şi dreptul rezultat: cele mai abjecte căderi Ă®n cele mai putrede vechituri. Se urmăreşte noul şi perfecţiunea şi se repetă greşelile cele mai clasice şi se obţine putregaiul cel mai banal.
Păcatul de angelism, a cărui inevitabilă consecinţă este intoleranţa, contrazice, terfeleşte esenţiala Ă®nsuşire a omului: libertatea, consacrată de Hristos Iisus atât cât priveşte respectarea ei de către divinitate (Stau la uşa inimii şi bat), cât şi ca supremă făgăduinţă (dezrobirea din păcat vă va face liberi).
Berdiaev: tragedia antică este aceea a destinului, tragedia creştină este aceea a libertăţii.
1965
Abatele (ulterior cardinalul) DaniĂ©lou: creştinismul nu trebuie să Ă®mbrace neapărat formele greco-latine. Creştinismul nu e numai medi¬teranean, e universal, aparţine oricui Ă®n lume şi se cuvine să ne obişnuim cu ideea că se va putea Ă®nfăţişa sub aspecte diferite de cele pe care le cunoaşte bazinul lui mare terestrum.
Hristos nu e legat de nici una din formele noastre, oricât de fru¬moase ori de venerabile. Au fost şi vor fi alte ceremonii, alte decoruri, alte obiceiuri. S-ar putea să vie lucruri (Kommende Dingen) cu totul diferite — şi nu şade bine să ne speriem. Credinţa, dogmele, biserica sunt nemuritoare şi inalterabile; dar culorile, melodiile, veşmintele, graiurile, gesturile se schimbă; au fost şi vor fi alte bucurii, alte moduri de a sărbători, de a Ă®ndura. Crucea doar e pe veci. De ce ne-am mira? De ce ne-am teme de altceva? Nu suntem oare mădularele unei biserici căreia i s-a făgăduit un cer nou şi un pământ nou?
— Pân㠺i martiriul — nu numai modul de închinare — poate avea stilurile lui, diverse.
Omul poate merge la moarte şi se poate justifica pe căi proprii, egal valabile.
Sub Henric al VIII-lea, John Fisher nu stă mult pe gânduri; stilul lui e al rapidităţii, pricepe situaţia din primele clipe, grăieşte, şi alege calea directă Ă®nspre eşafod.
Thomas Moore, Ă®n schimb, vrea să trăiască. Din toată inima, dar nu cu orice preţ. (ĂŽntocmai ca şi Socrate, aşa rezumă Bury atitudinea ilus¬trului acuzat: viaţa, da, Ă®nsă numai cum o Ă®nţelegea el.) Până Ă®n ultima clipă Moore caută o soluţie — cinstită, care să nu contravină convinge¬rilor sale — pentru a putea să rămână Ă®n viaţă. Nu se grăbeşte să se pronunţe; va citi actul a cărui aprobare i se cere când Ă®i va fi supus şi se va pronunţa atunci. Deoarece ştie — şi se ştie — că nu va accepta orice, aşteptarea lui nu are caracter infamant. Ceea ce s-a şi dovedit când a refuzat să depună jurământul care i s-a părut că nu-l poate depune şi s-a dus să moară, cu sânge rece şi calm deplin.
Nici Domnul n-a căutat moartea. A aşteptat-o, dar n-a forţat lucru¬rile. Mântuitorul prin urmare nu aprobă setea de moarte, nerăbdarea, sinuciderea camuflată. Aş zice că, dimpotrivă, curajul creştinesc presu¬pune dragostea de viaţă, dacă a trăi nu Ă®nseamnă a te ruşina de El şi de tine Ă®nsuţi. Viaţa e darul lui Dumnezeu, păstrarea ei cât mai mult se impune. Nu Ă®nsă cu orice preţ: Ă®n orice clipă, fără grabă şi fără şovăială, trebuie să fim gata s-o dăm pentru ce ne depăşeşte, pentru acel lucru fără de care nu am supravieţui noi, ci cadavrul nostru viu, turcita noastră umbră. Numai astfel, pierzând-o, Ă®i dăm vieţii o valoare. Paradoxul acesta — cel mai ameţitor — 1-a formulat Ă®nvingătorul Ă®nsuşi expressis vorbis: cine ţine la viaţa lui o va pierde, iar cine-şi pierde viaţa pentru Mine o va găsi. (A se lua aminte că pentru Mine Ă®nseamnă şi pentru cei mai mici ca El care sunt Ă®n suferinţă şi nedreptate ori pentru o idee care se poate prevala de a fi conformă cu voia Lui.)
— Supărarea mea pe lordul Halifax, ministrul de externe al guver¬nului Neville Chamberlain, şi a teoriei sale pseudo-creştine (Who am I to judge110?), care implică totala cedare Ă®n faţa puterilor răului, Ă®şi găseşte conformarea (strălucită) Ă®n observaţiile lui Sainte-Beuve despre Malesherbes: „Un om politic mare şi adevărat nu trebuie să fie bun aşa cum e un particular, ci trebuie să acţioneze şi să cârmuiască Ă®n interesul oamenilor buni şi cumsecade; iată care-i este morala; dar pentru aceasta trebuie să creadă că există răul şi răii, s-o creadă tare şi să se ferească neĂ®ncetat de ei".
— Gherla, camera 87 (după o conversaţie cu părintele I.P.)
Să nu crezi Ă®n Dumnezeu, treacă meargă. Nu oricine are destulă minte ca să-L conceapă ori destul suflet ca să-I cunoască dragostea. Dar să nu crezi Ă®n diavol! Asta-i de neĂ®nţeles! Pe diavol, slavă Domnului, avem Ă®ndeajuns material aperceptiv ca să-l putem simţi mereu Ă®n jurul nostru, mereu la pândă, foindu-se, forfotind, fâţâindu-se — waiting, ca Mr. Micawber, for something to turn up, poate pică ceva -, la dispoziţia noastră oricând, folosind orice prilej, gata la orice chemare, chelner atent, cerşetor neobosit, mulţumindu-
22-06-2008 23:44:54
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
se cu oricât. Să nu se uite că principala lui tactică — ştiută de Thomas Mann şi Dostoievski şi toţi cei ce l-au studiat de aproape — constă Ă®n a pretinde că nu există. Lutlier, când azvârlea călimara după el, făcea lucrul cel mai firesc — şi mai cuminte — din viaţa lui.
— Carp în ziua de 12 februarie 1901, la Senat.
E pusă la vot Ă®ncrederea Ă®n guvern. Se vede limpede că votul va fi negativ dacă membrii guvernului nu votează şi ei, conform obiceiului. Carp interzice miniştrilor să voteze.
Guvernul cade.
Un domn. (Dealtfel, nesentimental: guvernamentului cu două feţe care declară că-şi pune capul la dispoziţia preşedintelui consiliului, Ă®i răspunde sec: „N-am ce face cu el”.)
— Ştiu şi eu că Hristos ne-a cerut să fim buni, milostivi şi curaţi, dar prin toată purtarea Sa ne-a Ă®ndemnat să avem şi ţinută. Ţinuta nu e apanajul exclusiv al aristocraţilor de sânge ori al discipolilor lui Nietzsche, Malraux, Montherlant; e şi o trăsătură esenţial creştină şi Ă®ntru nimic nu ne cere Domnul şi Dumnezeul nostru mai puţin decât cere codul cavalerismului să fim bravi şi nobili.
Spectacolul englezului care se Ă®mbracă Ă®n smoking pentru cină, deşi e singur sau pierdut Ă®ntr-un fund de colonie, nu e ridicol pentru că gestul lui minor dă viaţă ideii pe care a formulat-o Saint-Exupery şi a reluat-o J. P. Sartre (Ă®ngrozit că s-ar putea să nu se poarte bine, dacă va fi torturat) Ă®n memorabilele cuvinte: „Voi fi propriul meu martor.”(Care constituie şi textul cel mai potrivit pentru un torturat singur Ă®n celula sa.)
Gentlemanul se fereşte să comită mârşăvii pentru că se vede pe sine Ă®nsuşi din afară şi Ă®i este neplăcut să fie spectatorul unei scene dezolante.
Alte implicaţii:
indiferenţă faţă de păreri şi trăncăneli, prejudecăţi şi stereotipii, dar detaşat respect datinilor şi obiceiurilor;
purtare faţă de oameni nu cum ar merita, ci Ă®n conformitate cu gradul de distincţie (Manole spunea onorabilitate) la care râvneşte (sfat categoric al lui Polonius pentru Laertes);
Ă®nţelegerea faptului că prin ţinută nu Ă®nlocuieşti eroismul, dar cel puţin te apropii de el — e, oricum, the next best solution (Ă®nlocuitorul cel mai bun), voinţa de nobleţe fiind, spune Eugenio d'Ors, prin ea Ă®nsăşi Ă®nnobilatoare.
1963
Ţinuta Ă®n veacul nostru, veacul Ă®nchisorilor şi lagărelor, nu mai e o problemă teoretică. Era foarte puţin probabil ca cineva să-l pălmuiască pe cardinalul-principe de Rohan când Ă®ntrebării „ce veţi face dacă veţi fi pălmuit?" i-a răspuns cu vestita vorbă de duh: „ştiu ce ar trebui să fac, dar nu ştiu ce voi face". Dar e foarte probabil ca un european, Ă®ncepând cu a treia decadă a secolului al XX-lea, să fie ridicat de acasă sau de pe stradă, Ă®nchis, pălmuit, torturat, făcut de batjocură. Acestuia, Ă®ntrebarea cum te vei purta i s-a pus stringent şi imediat. Una este să ai un număr de bacili Koch Ă®n corp şi alta să fii bolnav de tuberculoză. E drept că şi orice gentilom putea fi provocat la duel la orice colţ de stradă pentru un scuipat sau o căutătură. Dar gentilomii alcătuiau o categorie restrânsă, de nu profesională, educată şi pregătită Ă®n vederea unor asemenea posibilităţi. Antrenată. Copilăria şi tinereţea lor se desfăşura sub semnul creării reflexului instinctiv: insultei i se răspunde cu provocarea la duel. Altfel e pentru ţăranii, funcţionarii, profesorii, preoţii, liber profesioniştii care umplu camerele de Ă®nchisoare prin care trec. Pentru ei, până mai deunăzi, schingiuirea, bătaia, decorul celulei erau necunoscute, negândite. Iată de ce problema ţinutei ni se pune cu toată prospeţimea şi acuitatea — grăbită, brutală — a tot ceea ce ţine de rubrica existenţială.
Sibiu, 1970
Val. Gl. mă duce pe motocicleta lui cu ataş la Răşinari.
Splendoarea satului acestuia românesc Ă®ntreg construit din piatră, ca acelea săseşti, cu aceleaşi porţi uriaşe, acelaşi aspect de putere, belşug şi Ă®nstărire. Septembrie 14, ziua Crucii. Mergem la biserică, apoi la mormântul lui Şaguna şi la casa lui Goga. Sunt fotografiat Ă®n faţa casei lui Goga; sărut zidul casei. Nu-s ridicol? şi melodramatic? Oi fi, dar, covârşit de frumuseţea locului şi de dragoste, fac ce-mi vine a face, nu-mi pasă de ce s-ar putea spune. Măcar atât drept avem pe acest pământ, să nu ne sinchisim, când suntem fericiţi, de părerea celorlalţi.
Apoi, de la Răşinari, o Ă®ntindem pe Valea Stezii până la Curmătură.
O fotografie o trimit la Paris, Monicăi L. şi lui Virgil I., or râde oare şi ei?
Septembrie, 1940
Englezii dau un examen greu şi-l trec foarte cu bine.
Ploi de bombe cad peste Londra, şi ei se plimbă pe străzi şi pe acoperişuri şi după ce s-a dat alarma. Nu le pasă. Preoţii fac slujbe Ă®n bisericile năruite. Regele şi regina n-au părăsit capitala şi nu se bagă nici ei Ă®n adăpost.
Curajul ca Ă®nsuşire comună. Ca lucru de la sine Ă®nţeles. ĂŽndărătnicia Ă®n faţa primejdiei. Calmul ca virtute. Aristocraţie.
— Poezia Ă®nfrângerii, respectul pentru moarte şi cei ce mor transfiguraţi prin resemnare şi simţământul datoriei Ă®mplinite. Japonezii, samuraii. Mioriţa. (Care e şi retragere Ă®n natură: poate că păstorul nu ia nici o măsură de apărare fiindcă, scârbit de invidia şi josnicia celorlalţi, preferă recontopirea Ă®n natură vieţii alături de doi netrebnici.) Cazul Codreanu: ĂŽnfrângerea şi moartea tragică Ă®l trec Ă®n măreţie, Ă®l scot din lume şi din vremelnic. Biruitor, desigur că ar fi ieşit maculat din con¬tactul cu politica şi angajarea Ă®n realitate.
— Malraux:
Cine e cavaler? „Oricine moare pentru ceea ce a ales."
— Eforie Nord
ĂŽntâlnirea cu Ştefan Teodorescu, acum profesor la universitatea din Freiburg:
Ceea ce caracterizează poporul român este amenitatea.
De fapt Ă®1 repetă pe Alexandru Isaevici111: bunăvoinţa Ă®ntre oameni este singurul lucru important, nimic altceva nu contează. Nu sistemul politic sau economic este determinant, ci tonul relaţiilor dintre oameni. Dacă există bunăvoinţă ori amenitate, restul nu contează.
— Iar Malraux: „Jertfa singură poate privi tortura drept Ă®n ochi, iar Dumnezeul lui Hristos nu ar fi Dumnezeu fără de răstignire."
— Valery: „La urma urmei, nimeni, Ă®naintea creştinismului, nu spusese că Dumnezeu este dragoste."
Septembrie 1970
Dr-ul Corneliu Ax. ne vorbeşte entuziast despre biserica-cetate de la Biertani. Suntem Ă®ntr-o excursie, el, soţia (născută Mareş, e fiica inginerului Nicolae Mareş, mort la Sigliet), Paul C. şi eu.
De la Sighişoara ne abatem acolo. Şi-ntr-adevar locul depăşeşte entuziasta descriere a fostului meu coleg de şcoală.
Ne conduce o săsoaică Ă®ntre două vârste, foarte amabilă, ne dă o mulţime de amănunte. Biserica a fost catolică, a devenit luterană şi oarecare timp a fost sediu episcopal. Călăuza, doamna Anna Philp, ne arată capela rezervată de reformaţi celor rămaşi catolici; amănunt Ă®nduioşător şi nobil.
E şi o zi măreaţa de toamnă caldă, cu cer senin, cu aer imobil, scăldată-n dulceaţă şi inefabil. Biserica e pe o Ă®nălţime. Printre creneluri comuna se vede pustie, pe uliţe nu trece un singur om. Liniştea e desăvârşită. Miroase puternic a fân cosit, Ă®mbătător. Pe vechile ziduri cenuşii se caţără grape de frunze roşii (un roşu cu nenumărate nuanţe). Am, o clipă, impresia că sunt cu adevărat Ă®n rai, la propriu, că pe drumul de la şoseaua naţională până aici (un drum prost) am avut un accident, că am murit şi că am intrat Ă®n paradis. O clipa, dar nespus de lungă şi de convingătoare, fericirea e totală, iluzia e aproape absolută.
N-am murit, nu sunt Ă®n Ă®n cer, dar locul e dintre cele mai frumoase ce se pot Ă®nchipui şi vrăjile trecutului şi ale lui septembrie Ă®l fac şi mai irezistibil.
Deodată Ă®ncep a bate clopotele, trase de doamna Philp la ore fixe. ĂŽntreaga boltă, de un albastru preacurat, răsună.
Herr, mach uns frei112, scriu eu la sfârşit Ă®n registrul de Ă®nsemnări al vizitatorilor.
— Scuze, domnilor profesori M. Ralea, G. Călinescu şi Tudor Vianu, li se pot găsi multe şi cu piatra e greu să arunci. Ţinută, oricum, nu se poate spune că vor fi avut. Talent, maeştrilor T. Arghezi şi M. Sadoveanu nu li se poate contesta. De ţinută Ă®nsă n-au dat dovadă.
Dar n-au fost oameni politici, publici! N-au fost, asta chiar spun şi eu, că n-au fost. Dar ar fi putut să fie, spun, şi mă refer la o frumoasă vorbă a lui Mirabeau: „Orice om curajos devine un om public Ă®n zilele de urgie."
— Două trăsături de caracter ale cardinalului de Retz:
Nu putea Ă®nţelege cum de era cu totul lipsit de mărinimie şi suflet un om atât de inteligent ca Mazzarini şi cum de nu putea da crezare nimănui (deoarece pe toţi Ă®i bănuia asemenea sieşi).
Se străduia să ţină minte numai răul pe care i-l făcuseră Ana de Austria şi cardinalul, iar binele pe care i-l făcuseră să-l uite.
Jilava, sfârşit de noiembrie
Rafale de ploaie şi vânt. Urlete. Se aude cum totul, afară, geme. Jilava şi-a Ă®mbrăcat veşmântul ei spectral de lăcaş sinistru şi solemn. Pe coridor răsună ecouri prelungi. Smulse din ţâţâni (ori din cârlige), scândurile ferestrei se prăbuşesc dezvăluind o noapte cedată strigoilor. Putem deosebi silueta gardianului care controlează gratiile plimbând peste ele, ca pe coardele unei harfe eoliene, un drug de fier: se emit sunete grave şi lugubre.
ĂŽnchisoarea s-ar părea că e toată Vasul fantomă ori corabia zguduită de valuri Ă®n actul Ă®ntâi din Furtuna ori casa Ă®mpresurată de viscol la Răscruce de vânturi.
Toată această sinistră măreţie (zidurile Ă®şi descoperă abia acum grosimea, celulele adâncimea, iar coridoarele nesfârşirea) Ă®mi poartă — neaşteptat — gândul spre cavalerul japonez care solicită să fie iniţiat Ă®n secta zen şi pe care maestrul Ă®l primeşte izbindu-l cu pumnul Ă®n faţă. Solicitantul ştie să primească: el, neĂ®nfricatul, surâde şi tace.
Mai creştineşte nici că se putea.
Nirvana nu cumva o fi nu neantul, ci demnitatea ontologică? Dar iarăşi nu Ă®ncape Ă®ndoială că inferioritatea asiatismului Ă®n raport cu doc¬trina creştină provine din două cauze: ignorarea Satanei şi neputinţa de a percepe simţul tragic al existenţei.
Gherla,camera preoţilor; Bucureşti,1965
Iar „limitele" puterii lui Dumnezeu.
A fi atotputernic Ă®nseamnă a dispune de libertatea să faci orice, binele sau răul. ĂŽn acest Ă®nţeles Dumnezeu nu e atotputernic pentru că nu face răul. Dar nu-l face nu pentru că nu poate, ci pentru că nu vrea să-l facă.
Ceea ce a exprimat Montesquieu prin spusa lui Uzbek: „Deşi Dumnezeu e atotputernic, el nu-şi poate călca făgăduinţa şi nici nu poate Ă®nşela pe oameni."*
Benjamin Constant Ă®n Cursul de drept constituţional socoteşte pe Dumnezeu limitat pentru că nu poate interveni Ă®n treburile omeneşti decât pentru a sancţiona dreptatea. (Motiv pentru care nu trebuie să-l ispitim, cerându-i lucruri pe care ştiam că nu le poate aproba.)
Dumnezeu nu-i place lui Andre Gide tocmai pentru că nu e straniu, cinic, gratuit, pentru că nu râde; zeii antici Ă®i sunt simpatici deoarece nu cunoşteau limite morale şi-şi băteau joc de muritori.
J. Chevalier: Dumnezeu e chezaşul ordinei şi al moralei — putere nelimitată, dar putere morală.
A. N. Whitehead: Singura limită care i se impune lui Dumnezeu este aceea care decurge din bunătatea sa... Nu-i adevărat că Dumnezeu este din orice punct de vedere infinit. Dacă ar fi aşa, ar fi deopotrivă de bun şi de rău... E ceva hotărât, şi ca atare e mărginit.
E. Burger: Nu infinitul este mai adânc decât Persoana, ci Persoana e mai adâncă decât infinitul.
Noi ştim că Dumnezeu adevărat nu e cel al panteiştilor, totul, orice-ul şi nedefinitul; e Dumnezeul ordinei şi bunătăţii, dragostei şi dreptăţii.
Anatemă este cine spune că Dumnezeu are o putere limitată, dar greşit ar fi să Ă®nţelegem că poate acţiona după capriciu — ca zeii vechi.
Discutăm astfel Ă®n celulă despre atributele şi puterile lui Dumnezeu şi uităm că trăim vremi ale dictaturii etatiste. Voltaire văzuse cum aveau să stea lucrurile (Despre necesitatea de a crede Ă®ntr-o fiinţă supremă): „Ferească-ne Ă®nsă Dumnezeu de un tiran mânios şi barbar care, necrezând Ă®n Dumnezeu, şi-ar fi sie Ă®nsuşi Dumnezeu."
Are dreptate Paul Dim. când ia apărarea lui Voltaire contra vulgului.
— Fericirea, zeii le-o invidiau muritorilor. Oamenii, Ă®n antichitate, se fereau să se considere fericiţi şi cu atât mai mult nu Ă®ndrăzneau s-o spună de teama de a nu stârni mânia zeilor şi a fi prigoniţi.
Cu Dumnezeu e altfel: nu numai că nu ne pizmuieşte fericirea, dar ne şi Ă®ndeamnă neĂ®ncetat să fim fericiţi, ne promite fericirea, ne-o prepară.
Avea, aşadar, dreptate Saint-Just să spună că fericirea e o idee nouă, modernă. Cât priveşte jertfa, Dumnezeul creştinilor e de asemeni Ă®nnoi¬tor: e exclusivist şi monopolist, şi-o rezervă toată pentru El.
1971
Monseniorul Helder Camarra, arhiepiscopul oraşului Recife (zis şi Pemambuco), cleric „roşu".
Lui i se aplică Matei 24, 23-24:
„Atunci, de vă va zice cineva: iată, Messia este aici sau dincolo să nu-l credeţi.
Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni ca să amăgească de va fi cu putinţă."
Mai cred despre Ă®naltul prelat cu floare roşie la butonieră ca se face vinovat de păcatul acela despre a cărui existenţă sunt perfect convins: păcatul de prostie.
— Kipling. Liceele englezeşti. Principiile de educaţie: dormitoare neĂ®ncălzite, băi reci, bătăi de dimineaţa până seara, suferinţe, umilinţe; nedreptate. Mai ales nedreptate. Ca să-i pregătească pentru viaţă? Desi¬gur. Dar şi pentru Dumnezeu. Să Ă®nveţe că Duhul suflă unde şi când vrea, că suntem pe acest pământ Ă®n surghiun şi printre scârbe; şi printre oameni care nu ne iubesc, pe care nu-i interesăm şi care nu sunt dispuşi să ne asculte, să ne laude, să ne alinte...
27 noiembrie 1950
La birou, discutându-se puritatea unei expresii (sunt translator), tovarăşa Riana, şefa secţiei, ne-a recomandat să ascultăm glasul poporului.
ĂŽn tramvaiul 25, spre seară, aud glasul poporului. Taxatoarea, lăţoasă, bătând Ă®ntreagă (păr, faţă, Ă®mbrăcăminte) Ă®n bej, strigă cât o ţine gura vorbind cu o babă şi un soldat. Baba şade pe bancă, cu un pachet enorm Ă®n poală. Soldatul, slab şi foarte tânăr, se apleacă să răspundă Ă®n şoapte. Susţin tustrei existenţa lui Dumnezeu sau Ă®n orice caz a unei puteri superioare. Prind numai glasul taxatoarei:
... Mi-a spus că de ce mă Ă®nchin. Dar tu nu te Ă®nchini, fa? Auzi, că de ce mă Ă®nchin...
Ce urmează se pierde Ă®ntr-un uruit, apoi aud iar:
putere... ţine apa... zice că e natura. Mi-a venit să-i dau cu ceva Ă®n cap.
Intervine baba, dar n-o aud. Şi nici pe soldat nu-l aud.
Dar lăţoasa continuă:
... Trebuie să existe. Ce-i tot dai cu natura, fa? Fără puterea lui s-ar naşte copii? Te făcea mă-ta pe tine?
Acum toată lumea ascultă. Se lasă Ă®n cuprinsul vagonului, Ă®ntre¬ruptă numai de zgomotul asurzitor produs de părţile metalice ale mijlo¬cului de transport Ă®n comun, o tăcere atentă, al cărei caracter desigur nu poate fi decât dialectic şi materialist.
Taxatoarea, după ce rupe nişte bilete, dă să continue, dar sunt grăbit şi obligat să cobor. ĂŽI invidiez pe Leon Daudet care povesteşte cum, prins de farmecul sintaxei folosite Ă®n conversaţiile populare, urmărea adesea pe străzile Parisului, până departe, grupuri sau perechi vorbind pitoresc şi miezos.
— Mircea Eliade Ă®n O fotografie veche de 14 ani (bucată la fel de importantă pentru sufletul românesc şi puterea sa transfiguratorie ca şi Luceafărul, Legenda Meşterului Manole şi Mioriţa):
„Simţi că prietenul nostru a Ă®nceput să se transfigureze, că are Spiritul universal Ă®n el. Dar procesul de transfigurare nu e terminat. Pentru că, vedeţi, nu izbuteşte să exprime misterele. Şi atunci, la ce e bună limba universală, limba aceasta americană, dacă nu poate exprima misterele? "
— Erezie este a spune ca Zola: dacă te iartă Hristos, nu te va ierta Dumnezeu Tatăl.
Dar erezie este şi a spune ca teologii morţii lui Dumnezeu: Dum¬nezeu a murit, numai Hristos este.
Căci Hristos tot la Tatăl ne duce; numai El este poarta, El este singurul Mijlocitor, dar Ă®n final tot la Tatăl ajunge, ajungem.
Textele, mai ales Ă®n Evanghelia Sf. Ioan, sunt numeroase şi concludente (5, 43; 6, 38; 7, 16 şi 29;' 8; 16, 28; 17, 8): „Eu am venit Ă®n numele Tatălui Meu..."; „Pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine...'; „învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis..."; „Căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine..."; „Pentru că nu sunt singur, ci Eu şi Tatăl, care M-a trimis pe Mine..."; „Veţi cunoaşte că de la Mine Ă®nsumi nu fac nimic, ci precum M-a Ă®nvăţat Tatăl aşa vorbesc..."; „Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu..."
Textul esenţial este Ă®nsă la 10, 9: „Eu sunt aşa; de va intra cineva prin Mine se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla".
De ce spune Domnul „şi va ieşi"? Pentru a ne arăta că nu poate fi izolat de Tatăl şi de Duhul Sfânt. La Sf. Treime ajungem numai prin Hristos, dar la Sf. Treime suntem chemaţi să ajungem la sfârşit.
Teologii care se opresc la Hristos, se fac aşadar vinovaţi de erezie, ei pierd din vedere existenţa Treimii pe care vor s-o despartă cu toate că ştiu prea bine ca e una şi nedespărţită.
1934
Conversaţie cu Manole (e şi Anetta prezentă; zâmbeşte şi ascultă): cum putem ieşi dintr-o dilemă inextricabilă?
Mi-l citează pe Keyserling (deşi nu-l suferă): „Supravieţuitorii au fost aceia care au ştiut şi au voit să-şi asume un risc Ă®n plus."
E străvechea şi profund echitabila lege a beneficiului legat de risc: numai investind Ă®n plus, riscând, eşti Ă®ndreptăţit a câştiga. Prudenţii pierd. Există legi Ă®n toate domeniile. Domeniul dilemelor tragice şi le are pe ale lui. Principala e legea „riscul Ă®n plus", un fel de lege a plus valorii, a caprei Ă®n odaie, a voitului adaos, a ieşirii printr-un act de nebunie (singura soluţie după La Rochefoucauld pentru unele situaţii).
Anetta, ducându-se la o şedinţă literară, a citit Ă®n pauză un afiş: Bufet pentru publicul consumator, i s-a părut Ă®nsă Ă®n prima clipă că stă scris: pentru publicul conservator. ĂŽi povesteşte lui Manole confuzia ei. Manole râde cu poftă. Anetta se Ă®nclină uşor: se simte gratificată.
— Esteticienilor puri să le dea de gândit aforismul lui Vauvenargues: „Ca să ai gust trebuie să ai suflet."
— Jules Romains (Le vin blanc de la Villette): Dacă n-ar fi Dum¬nezeu, le-ar reveni drepţilor onorabila sarcină de a-l Ă®nlocui.
1965
Cu Al. Pal.: Hristos a venit Ă®n primul rând ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atâta muncă; să se ferească de neĂ®ntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a fufelor; să nu piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sâmbetei; să ne scuture, zgâlţâie, ameţească, scoată din ţâţâni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adâncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia Ă®nroşită Ă®n foc. Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu totul nou, neaşteptat şi nebănuit: la libertate şi milă. Scoţându-ne de sub lege şi din păcat, nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiţia de onoare. Şi totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne Ă®ngrijorării căreia Ă®i cedase Marta, ne duce la Bucurie. („Marta trebăluia, iar Maria benchetuia.")
De la condiţia de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă şi agitaţie la linişte şi la ospăţ.
La onoare ne invită creştinismul, nu la onoarea de comandă şi ceremonie, ci la neĂ®nfricata asumare a calităţii de om Ă®nzestrat cu duh divin. Noblesse oblige. Frica n-are ce căuta Ă®n domeniul spiritului, nici meschinăria. Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber.
— Nici idealismul nu e o chezăşie, dacă ideea nu e subordonată lui Dumnezeu.
Drieu La Rochelle: „Ideea e ahtiată de sânge."
Ideea poate fi tot atât de Ă®nsetată de sânge ca şi zeii revoluţiei franceze din titlul cărţii lui Anatole France.
Nici cele mai Ă®nalte şi nobile idei nu fac excepţie, dimpotrivă. Numai Fiul, după trup, al celui ce a spus „Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele" Ă®i poate feri şi pe in¬telectuali şi pe idealişti de logica ispită a folosirii oricăror mijloace pentru realizarea scopului (măreţ, desigur) şi de atracţia sângelui menit să compenseze uscata lor viaţă şi bicisnicul lor trup.
1945
Filmul sovietic Trenul pleacă spre răsărit. Dans, cântec, umor. Pentru cine a crezut Ă®n revoluţia socială (şi mă gândesc la Bellu Z., la Siren Rab., la Germania D., la Tr. Ă®n primul rând), o singură soluţie: sinuciderea.
Atâţia ani de Ă®nchisoare, ocnă, exil şi deportare Ă®n Siberia, atâtea suferinţe, jertfe şi nădejdi (principesa Alexandrina Kolontay: să ne cul¬căm devreme, tovarăşi, mâine Ă®ncepe o lume nouă) pentru a se ajunge unde? La formele cele mai abjecte ale operetei americane, la treptele cele mai de jos ale amuzamentului mic-burghez, la banalităţile cele mai sfâşietoare ale repertoriului revuistic. Mult sub nivelul spectacolelor de la „Mama": Titi Mihăilescu şi Violetta Ionescu (aceştia lipsiţi, sărmanii de ei, de orice veleităţi mondial Ă®nnoitoare).
Comunismul poate socializa toate bogăţiile, poate Ă®ntemniţa pe oricine, ucide pe cine pofteşte, dar Ă®i stau Ă®n faţă — dârze, indestruc¬tibile — trăiniciile: nevoia de iarmaroc, clişeele, internaţionala vulgarităţii, a Calului bălan.
Pierre Gaxotte strigase şi el, comentând reclamele pentru Ă®mpru¬mutul de stat cu dobândă şi pentru loteriile de stat: păi, le ştiam! Aici ne aduceţi? Păzea, oameni buni!
La toate mă aşteptam: la orice, dar nu la apoteoza spectacolelor de antract ale cinematografelor de cartier. Bietul nostru Iulian: sus fustele, jos pantalonii.
Nu era, zău, nevoie de G.P.U., N.K.W.D., de K.G.B. ori de Ma¬terialism şi Empiriocriticism.
— Hristos nu se arată idealist Ă®n grăirile sale. Lucrurilor le spune pe nume: curvă, curvie... Niciodată nu edulcorează, nu Ă®ndulceşte şi nu recurge la perifraze, la eufemisme. Adevărul Ă®n toată asprimea şi virulenţa lui. Ca pe masa de operaţie, ca la picioarele eşafodului. Nici un văl, nici o iluzie, nici o cocoloşire. Pentru că numai având realitatea crudă Ă®n faţă ne putem cutremura şi o putem părăsi, transfigurând-o.
— Spovedania este un exemplu de limbaj precis.
Penitentul: Nu prea am spus adevărul. Duhovnicul: Vrei să spui că ai minţit? Penitentul: Nu m-am purtat prea corect. Duhovnicul: Adică ai furat? Etc.
— Pentru creştin totul se petrece ca şi cum vorbele, gândurile şi faptele s-ar imprima pe o trainică şi perenă peliculă. Impulsurile electrice exprimă orice fel de energie, iar materia e supusă principiului unităţii. Pelicula, aşadar, va fi probabil una. Pe ea se Ă®nregistrează filmul prin a cărui derulare, la sfârşit, tot ce a fost acoperit, ascuns, tăinuit, va ajunge cunoscut, va veni la arătare, va ieşi la iveală, va fi descoperit şi dat pe faţă; filmul care-l va face pe Satana să hohotească de râs dacă Ă®ndurarea Domnului nu-i va rezerva surpriza de a desfăşura o bobină de pe care căinţa şi iertarea vor fi şters totul.
Dacă-i aşa, ar fi de mirare ca orice comportament, oricât de neĂ®n¬semnat, să nu ne angajeze Ă®n Ă®ntregime, ca orice exemplu, oricât de mărunt — Ă®n fundul celulei, Ă®n beciul poliţiei şi sub becul orbitor al camerei de anchetă — să nu aibă o valoare absolută.
BUGHI MAMBO RAG
Preda, Radu şi Stroe... Clothos, Athropos şi Lachesis... Mă trimi¬sese Vaida Ă®n Portugalia să studiez constituţia lui Salazar... Se numeşte artimon... Se numeşte ax cardanic... Se numeşte dendrită... Se traduce prin condiţionalul trecut...
— Că arta, spre deosebire de ce crede şi Nego, nu e lucru diavolesc o dovedeşte constatarea că şi ea, aidoma credinţei, e bazată pe libertate şi nu are valoare decât dacă e un produs al libertăţii artistului şi propune ascultătorului sau cititorului un caz de libertate. Teatrul, Ă®n special, nu poate trăi decât alimentat de libertate; construit Ă®n lumina determinis¬mului, pe epicul obiectiv (Brecht) ori pe fatalităţi fiziologice, e mort. Fatalităţile fiziologice (frigiditatea, sterilitatea, impotenţa, inversiunea) — Ă®ntocmai ca bolile cronice — stârnesc compasiunea, dar nu interesul artistic. Un match care ia sfârşit pentru că unuia din concurenţi i s-a făcut rău nu e pasionant; o şedinţă a unui parlament totalitar, unde se ştie dinainte cum se va vota (Ă®n unanimitate), poate fi o ceremonie, dar nu va avea niciodată caracter dramatic. Secretul oricărei drame e absoluta libertate a persoanei. Suspansul cel mai captivant provine din libertatea discreţionară a individului -forma sa culminantă fiind desi¬gur concretizată Ă®n piesa pe care o jucăm cu sufletul nostru.
— Vai de noi dacă nu s-ar afla Ă®n Evanghelie parabola judecătorului nedrept. Ea ne pune la dispoziţie soluţia — grea, greoaie, disperată — a stăruinţii.
Şi că nu avem de a face cu un judecător nedrept şi nici măcar cu unul drept, ci cu un boier mărinimos ne-o arată altă parabolă, a lucră¬torilor tocmiţi la vie. Atenţie Ă®nsă: suntem ispitiţi a prefera să renunţăm la plată decât să primească şi cel tocmit Ă®n ceasul al unsprezecelea cât primim noi.
— Ne revoltă, ca şi pe fiul cel mare din parabola fiului risipitor, nedreptatea lui Dumnezeu faţă de cei drepţi. Pentru fiul cel cuminte niciodată n-a tăiat tatăl un viţel gras; prietenilor lui nu le-a făcut ospăţ şi nu le-a dat prilej să bea şi să joace. Toate cele bune numai pentru risipitor.
Drepţii, protestând, dovedesc lectura neatentă a textului. E adevărat că pentru ei n-a fost nici viţel, nici ospăţ, nici joc, nici inel Ă®n deget... A fost şi este altceva, ceva menţionat la versetul 31 al capitolului 15 din Luca: toate ale mele sunt ale tale.
Au prin urmare şi drepţii ceva, de care nu se pot văicări că-i puţin lucru: toate ale Tatălui.
— Părintele Paulin Lecca (de la Cozia) Ă®mparte lumea Ă®n patru categorii:
Cea a fiului risipitor care nu se mai Ă®ntoarce la Tatăl. Sunt şi dintr-aceştia, rămân printre roşcove şi porci.
Cea a fiului risipitor care se Ă®ntoarce şi intră la ospăţul Ă®mpărătesc.
Cea — foarte numeroasă, poate cea mai numeroasă — a fiului bun, care e drept şi cuminte, dar e călduţ şi fudul şi cu toate că e drept nu intră la cină!
Cea — vai, rară — a fiului drept care nu e numai cuminte, ci e şi Ă®nflăcărat şi ia parte la cina Ă®mpărătească. Pilde: Sf. Fecioară, Sf. Ion Evanghelistul. Ei reprezintă idealul.
(Cf. teoria Nemo-Balotă despre Doktor Faustus.)
— „Cântecul omului"
ĂŽn Vechiul Testament omul Ă®şi manifestă supremaţia faţă de restul creaţiunii şi facultatea de a se Ă®nălţa, răspunzând — odată cu Moise, patriarhii, drepţii şi proorocii — atunci când e chemat de Dumnezeu cu vorbele: „Iată-mă, Doamne!"
Prezent, drepţi, gata la ordine, oricând disponibil şi dispus, neşovăitor, prompt. Se Ă®mplineşte, Ă®nduhovniceşte şi Ă®ndumnezeieşte Ă®ndeplinind voia creatorului.
ĂŽn Noul Testament treapta cea mai ridicată pe care o poate atinge creatura este indicată de Domnul prin cele spuse lui Toma Necredincio¬sul: Fericiţi cei ce au văzut şi au crezut; dar mai fericiţi cei ce au crezut fără să vadă.
A crede fără dovezi palpabile şi fără Ă®nscrisuri. Fără zapisuri şi ispisoace. Surete şi izvoade. Lucrul cel mai puţin neguţătoresc ce poate fi. Cel mai nobil. Să ai Ă®ncredere. Să nu te Ă®ndoieşti. Să primeşti adevărul — Ă®ntocmai ca emoţia artistică a lui N. Schoffer — fără să mai treacă pe calea ocolită a raţiunii cortexului. A crede pe cuvânt, cuvântul Domnului Hristos care El Ă®nsuşi nu-i decât Cuvântul.
1971
„Până când, proştilor, veţi iubi prostia?"
(Pilde 1, 22)
Tinerii, astăzi, caută puritatea, exorcisarea, liberarea de orori, pe Ă®ntreita cale: a sexualităţii, muzicii şi stupefiantelor. Ororile de care le este scârbă sunt de adevărat oribile: războiul, făţărnicia, minciuna, ura.
Rămâne numai de văzut dacă idealul spre care tânjesc le va oferi altceva.
Rămâne numai de văzut dacă mijloacele pe care le-au ales se vor dovedi eficace.
Le-aş atrage atenţia asupra următoarelor puncte:
a) Dacă nu-s cu desăvârşire proşti ar trebui să nu piardă din vedere că există o forţă — cu două feţe — care se uită la ei şi-i poate vindeca de orice alean răpindu-le orice mijloace de evaziune. Forţa e una, feţele sunt două: a lui Brejnev, a lui Mao;
b) Mijloacele la care au recurs sunt aleatorii. Nu numai stupefian¬tului greu de procurat, dar şi sexului şi muzicii regimurile totalitare se pricep a le da caracter de inaccesibilitate. Pentru a le Ă®ndulci amarul şi a lecui deznădejdea mai accesibilă rămâne credinţa. Mai ales că devenind şi ea inaccesibilă Ă®n mult râvnitele regimuri, prezintă avantajul de a putea fi găsită Ă®n locuri mai greu de etatizat.
— Don Quijote...
Putem şi noi oricând — dintr-o clipă Ă®ntr-alta — prin voinţa şi capaci¬tatea noastră de fericire, dacă Ă®nfrânăm imperialismul individual (numai eu am dreptate şi drepturi, numai eu nu sunt nebun, numai mie mi se cuvine), dacă ne Ă®nsuşim Ă®n cât de mică măsură simţul relativităţii şi al ridicolului certurilor, ambiţiilor, resentimentelor; dacă stăruim asupra definiţiei date lui Iisus Hristos de pastorul Dietrich Bonhoeffer: Cel care există numai pentru alţii — nur fur andere da ist -; dacă Ă®nţelegem câtuşi de puţin toată mizeria invidiei şi mâniei, ruşinosul, sfâşietor de ruşinosul şi jalnicul ridicol al geloziei, invidiei şi răutăţii aşa cum trebuie să pară văzute de pe cruce şi cum desigur par văzute din Ă®nchisoare sau de pe patul de moarte, putem, zic, Ă®ntr-o clipită să transformăm cârciuma Ă®n castel, celula, spitalul, strada, mahalaua, biroul Ă®n salon- salon de marchiză franceză din secolul XVIII, de prinţ al Renaşterii, de conac englez Ă®n mijlocul unui parc cu gazon centenar; sau chiar Ă®n colţ de rai, Ă®n camera de ospăţ Ă®n casa din Betania.
Scriptura ne arată că şi crucea — instrument de chin, batjocură şi blestem — poate deveni instantaneu — pentru cine ştie să se poarte pe ea — făgăduinţă de mântuire şi prag de paradis.
— După felul cum vorbim şi ne purtăm s-ar zice că suntem posturi de radio emiţătoare, hotărâte să emită fără Ă®ntrerupere şi să bruieze orice alt post.
1971
Nemo — de faţă fiind şi Andrei Brz. — osândeşte sentinţa Amicus Plato, sed magis amica veritas113 o consideră văditoare de răutate şi Ă®ngustime de minte. Mai preţios ne este prietenul ori vecinul decât un aşa-zis adevăr despre care nu ştim cât va fi valabil. Dragostea de aproapele nostru e adevărata noastră datorie, aproapelui se cuvine să-i sărim Ă®n ajutor; pe când, Ă®n numele unor nesigure şi vremelnice adevăruri, conştiincioşii sunt mereu gata să-şi persecute şi denunţe semenii. Adevă¬rata veritas se cheamă caritas.
Poporul român mereu aşa a procedat, a pus caritatea deasupra „adevărurilor" momentane, pe vecin şi prieten mult mai sus decât gla¬ciala obiectivitate.
(Mi se confirmă astfel teoria mea din Secretul scrisorii pierdute.) — Ce-i dau oamenii lui Dumnezeu când lui Dumnezeu Ă®i este sete? Oţet şi fiere.
Paris, iulie 1936
Piaţa Concordiei. Loc magic şi privilegiat al frumuseţii. Centru al Europei. Pavilionul din stânga (stând cu faţa spre Arcul de Triumf) al grădinii Tuileriilor. Zi de vară copleşitor de caldă, văzduhul vibrează de arşiţă. Pavilionul Ă®nsă e răcoros şi pustiu. Mă plimb Ă®ndelung printre nuferii lui Monet. Senzaţie de zăduf, de străfunduri acvatice şi Ă®nalte presiuni, de clipocit al fântânii peste care se apleacă Melisanda, Ă®n care se oglindeşte fata de Ă®mpărat.
Farmecul neĂ®ntrecut al picturii impresioniste, cea mai producătoare de evanescenţă. Venveile doch, du bist so schon114. Senzaţie de umbre colorate, de clipiri şi unde.
Leon Daudet e cel care a scos Ă®n evidenţă umbrele colorate ale impresioniştilor. Cât Ă®l iubea mama! Şi pentru că era lacom, scrisese despre o mătuşă a sa: „Timp de douăzeci de ani a cunoscut neasemuita fericire de a fi patroana celei mai grozave bucătărese din Franţa, o femeie care fu pentru bucătărie ceea ce a fost Baudelaire Ă®n poezie, Rembrandt Ă®n pictură şi Wagner Ă®n muzică."
Dincolo de apă, pe cheiul Bourbon, o cafenea cu măsuţe pe trotuar, sub o tentă albastră.
Senzaţie de acută fericire.
Repede sfâşiată de gândul la guvernul Blum, instalat cu pompă, un minister uriaş, Ă®mpărţit pe secţii, care Ă®şi ia sarcina de a ferici pe toţi Ă®n cel mai curat stil conu Leonida: lege de murături şi pensia după legea veche, statul să plătească, d'aia e stat. Şi dreptul pentru toţi francezii de a-şi vârĂ® capul Ă®n nisip. Et un Pernod pour Arthur115
A! explicaţia istoriei nu o dă nici materialismul, nici teoria providenţială, nici nimic altceva. Singura explicaţie raţională a căderii statelor şi prăbuşirii civilizaţiilor e cea dată de romani: Quos Iupiter perdere vult... 116
— Durkheim e marele vinovat. El e teoreticianul Statului — Dum¬nezeu.
Orice formă de stat Ă®ngrădit nu e posibilă decât Ă®ntr-o societate care crede Ă®n Dumnezeu. Dacă nu, statul ia locul divinităţii şi nu mai poate fi limitat.
Puterea regelui Ludovic al XIV-lea era absolută — şi desigur că a şi abuzat de ea. (Revocarea edictului din Nantes etc.) Dar o mărgineau parlamentele provinciale, dreptul de critică din partea acestor parlamente, biserica, drepturile tradiţionale ale provinciilor, ale „stărilor", ale „stărilor" sociale — „constituţia regatului". Regele se temea de puterea divină, de confesorii lui şi de gura lumii. Iar Ă®n materie de literatură declara că „domnul Despreaux se pricepe mai bine ca mine".
Puterea absolută a Regelui-Soare se profilează nulă Ă®n comparaţie cu a dictatorului ateu contemporan, căruia cu adevărat i se aplică spusa lordului Acton: puterea absolută corupe absolut.
E prea puţin. Puterea absolută devine neapărat demenţă.
— ĂŽmpotriva teoriei (lui Sartre şi altora) după care semnele nu pot fi interpretate (Nu există semne!) şi nimic Ă®n lume nu chezăşuieşte pe Dumnezeu, aceste cuvinte ale lui Tocqueville: „Nu-i nevoie ca Dum¬nezeu să vorbească el Ă®nsuşi pentru ca să descoperim semne sigure ale voinţei sale."
Orice Ă®ncercare de carteziană plecare de la o presupus posibilă tabula rasa e făţărnicie pentru că nu ne putem preface că nu ştim.
— Două precizări cu privire la răstignire:
a) vinovaţii
Nu numai saducheii, fariseii şi autorităţile romane, ci fiecare dintre noi.
Rugăciunea din ziua de vineri: „Mărturisesc Ă®naintea ta, Ă®ntru această zi a răstignirii tale, Ă®ntru care ai pătimit şi ai luat moarte, pentru păcatele noastre, pe cruce, că eu sunt cel care te-am răstignit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădelegile mele cele rele.”
b) Nu e un fapt istoric petrecut acum două mii de ani, ci un eveniment care se repetă de-a pururi şi Ă®n fiecare ceas, se repetă neĂ®ncetat şi dacă ochii noştri ar şti să vadă ar putea oricând avea Ă®n faţă Ă®n¬grozitorul spectacol Ă®nzestrat cu perenitate şi ubicuitate.
Ceea ce, Ă®n La mort d'Atahualpa, Valery Larbaud Ă®şi Ă®nchipuie cu privire la executarea regelui incaş — ea are loc fără Ă®ntrerupere Ă®ntr-o cameră orbitor luminată a hotelului Sonora Palace (De nu ar greşi cinea uşa!) — este adevărat pentru răstignirea Domnului, pe care veşnic o Ă®nnoim.
1969
Casa inginerului I. Pete. — din atât de respectabila stradă „Dim. Onciul" — nu e prea mare, dă Ă®nsă o certă impresie de soliditate grădina din faţă, bine Ă®ngrijită, acareturi Ă®n fund, ferestre cu geamuri bombate, strălucitoare şi perdele cu falduri, de un alb desăvârşit.
ĂŽn interior familia celui care-mi ceda bucăţica lui săptămânală de pâine, când eram Ă®n criză şi care nici măcar odată nu s-a răstit la cineva, e alcătuită din oameni care nu se poate să nu-ţi meargă drept la inimă: toţi muncesc ori studiază, se respectă Ă®ntre ei, se poartă frumos cu slujnica (sunt Ă®n câmpul muncii, Ă®şi pot Ă®ngădui s-o ţină), sunt bucuroşi de oaspeţi: nimic forţat, nici un vicleşug, nimic distonant ori straniu. Cinste, virtute neostentativă, credinţă moderată, bunătate firească, gentileţe din belşug.
Majoritatea tăcută. Revăd cu ochii vechiul meu ideal, strada Arme¬nească şi casa Şeteanu şi casa Boerescu şi toată lumea aceea pe care nesăbuiţii şi imbecilii s-au grăbit s-o dărâme pentru ca apoi (dar şi Galsworthy Ă®n Forsyte Saga a păţit la fel, la sfârşit Ă®l reabilitează pe proprietarul Soames) să jinduiască după ea şi să caute s-o refacă Ă®n apartamentele lor de două ori trei camere din blocurile proprietate per¬sonală construite după normă (confortul unu sporit) ori să se ducă s-o caute — cu 70 kg — Ă®n Israel.
Interviu cu dramaturgul Franz Molnar: „Mi se pare că principiile care determinau acum un sfert de secol succesul unei piese sunt astăzi complet schimbate. Pe atunci viaţa era liniştită. Societatea era bogată, se trăia bine şi fără enervare, era aproape plictisitor."
(Criminalei doctrine a plictiselii, expusă de Lamartine Ă®n vremea domniei lui Ludovic-Filip — Franţa se plictiseşte, domnilor — i s-au adus atâtea hosanale şi i s-au dat atâtea satisfacţii, Ă®ncât cele mai plate şi mărunte idealuri „mic burgheze" au ajuns a fi aureolate de nostalgie şi Ă®nconju¬rate de strălucitoare lumină. Crapă cu toţii acum după ele, toţi umblă cu limba scoasă după simplele componente ale vieţii burgheze dinainte. Cum le mai lasă gura apă — şi bale — după o locuinţă, hrană şi puţină linişte!)
— Ritualul rugăciunii.
Obiceiul de a folosi textele rugăciunilor de obşte este criticat ca dovadă de formalism şi nesinceritate.
22-06-2008 23:45:25
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sinceră e numai rugăciunea izvorâtă din cuget şi inimă, nu textul gata formulat pe care-l citim din carte ca pe o reţetă: (La capătul peri¬colului stă râşniţa de rugăciuni a Tibetanilor.)
Poate că soluţia cea mai nimerită ar fi: a) recitarea rugăciunilor de obşte pentru a se crea o atmosferă de linişte şi reculegere, aceasta Ă®nsemnând faza de pregătire, de punere Ă®n situaţia oratorie; b) rugăciunea propriu-zisă, făurită de fiecare, imnul de slavă şi mulţumire, apoi (sau mai Ă®ntâi, e firesc, nu-i cu supărare) spunerea păsului — inima revărsată; c) după care s-ar cuveni să urmeze partea cea mai Ă®nsemnată, faza ascultării Ă®n care următor vorbirii — şi era oare nevoie să spunem ce ne doare şi ce dorim, ca şi cum nu s-ar şti? — suntem atenţi să desprindem Ă®ndemnurile care ni se dau; inima acum e pe recepţie.
— Discuţie, la Jilava (Ă®n 1961, cred) cu profesorul Vasile Barbu şi cu tânărul Gheorghe M., admiratorul Ă®nflăcărat al Legiunii (deşi mult prea tânăr ca să fi putut face parte din Mişcare). Le invoc mai ales cazul Stelescu.
Legionarii, ce-i drept, omorau. Dar executanţii (desemnaţi după ce se pronunţa sentinţa unui tribunal de Sf. Vehme) mergeau şi ei la moarte sigură, căci erau obligaţi să se predea. Nu fugeau după ce ucideau, ştiau că vor muri şi ei, astfel Ă®ncât se Ă®ncadrau Ă®n definiţia lui Camus: revoltat autentic nu e cel care trimite la moarte stând Ă®n biroul lui, ci „dreptul" care piere o dată cu victima.
— Microsemnalele
Ororile regimurilor totalitare nu pot fi Ă®n general detectate decât dacă regimul respectiv practică o brutalitate simplistă (exemple: tiranii din vechime şi evul mediu, mongolii, Timurlenk, nazismul...). DeĂ®ndată Ă®nsă ce avem de a face cu sisteme subtile şi grijulii de salvarea aparenţelor — unde se lucrează sistematic şi savant — depistarea este incomparabil mai grea şi Ă®n faţa istoricului se iveşte problema crimei perfecte. Aflarea adevărului Ă®n acest caz a Ă®nfrânt mulţi specialişti şi detectivi de seamă. Istoricul sau cercetătorul, acum, trebuie să dea dovadă de Ă®nsuşiri neobişnuite şi să nu ezite a se referi la metode aparent străine de ştiinţa istoriei şi disciplina politicii. El trebuie să nu se ferească de a recurge la metode proprii detectivilor şi medicilor. Vreau să vorbesc de micro-semnalele care, singure, de obicei, Ă®ngăduie străpungerea stratului de vid Ă®napoia căruia este izolată crima perfectă.
Regimurile totalitare au grijă să ia toate măsurile necesare — mergând foarte departe — pentru acoperirea adevărului. Nu deci prin simptome a căror examinare stă la Ă®ndemâna oricui se va putea rezolva misterul. Numai microsemnalele — acele amănunte infime ori efecte secundare ori imprevizibile consecinţe datorate evoluţiei creatoare pe care nici crimi¬nalul cel mai prudent şi mai organizat nu le poate prevedea şi evita -sunt Ă®n măsură să arunce lumină asupra acestor „afaceri tenebroase". (Numai crima absurdă şi gratuită — a maniacilor, bunăoară — ar putea să pară Ă®nzestrată ca o forţă absolut sfidătoare. Dar absurdul e şi el absurd, nu e previzibil — şi-n momentul Ă®n care te Ă®ncrezi Ă®n absurd şi hazard dai dovadă de o credinţă raţională Ă®n absurd şi hazard, credinţă incon¬secventă, absurdă!)
Intuiţia clinicianului este şi ea Ă®ntemeiată pe astfel de microsemnale pe care numai deprinderea specialistului de bună credinţă şi inteligent le percepe, deĂ®ndată. Acestea sunt cele care nu-l pot amăgi, oricât de ticluite, derutante ar fi simptomele. Boala şi minciuna (bolile mint şi ele, — %i iMiufkazâ) sunt depistate de fulgerătoarea sensibilitate la microsemnale a specialistului ori cercetă-torului cinstit care nu se mărgineşte să analizeze ceea ce vinovatul — boala sau tiranul — Ă®i prezintă cu făţarnică obiectivitate spre analiză.
Medicul specialist sau cercetătorul serios, dintr-o lovitură de mână aruncă-ncolo vraful de probe adunate metodic şi-şi alege el calea spre adevăr, oprindu-se asupra acelor amănunte izvorâte din complexitatea vieţii — care-i prea fertilă şi Ă®ncâlcită spre a putea fi Ă®n Ă®ntregime prevă¬zută de regizorul crimei perfecte — care-i vorbesc lui.
— Ă®n l’Interdiction a lui Balzac, numele judecătorului Jean-Jules Popinot e vădit ales cu intenţii ironice. Familia Popinot aparţine taberei ostile convingerilor autorului. Un văr al judecătorului ajunge ministru al comerţului şi conte sub hulita monarhie din Iulie. Dar Balzac este un scriitor prea autentic şi un om prea cinstit ca să nu poată vedea şi la personajele care nu-i sunt simpatice trăsăturile bune; şi-l prezintă pe zisul Popinot ca pe un judecător integru şi inteligent asupra căruia un dosar prea bine pus la punct nu are influenţa scontată. Popinot este un judecător care ia aminte la microsemnale — şi află lucruri neaşteptate.
Nu pe el l-ar fi dus cu zăhărelul impunătoarele volume publicate de ministerul de justiţie al U.R.S.S sub titlul de Procesul troţchiştilor şi al dreptei, unde sub o mecanică perfectă se ascund prestidigitaţia şi mas¬carada.
August 1964
Hristos ne conferă calitatea de oameni liberi, adică de nobili. Dar ne cere efortul păstrării noii noastre stări, efortul — ar spune existenţialiştii — de a fi ceea ce suntem. Galat. 5, 1: „Staţi deci tari Ă®n libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi."
Robul se cunoaşte de Ă®ndată şi de departe, Ă®l trădează amănuntele: neliniştea, pofta, tremurul mâinii, susceptibilitatea... Şi cu atât mai mult Ă®l cunoaşte Dumnezeu care — tot Galat. 6, 7 -: „nu vă amăgiţi, nu se lasă batjocorit."
Dostoievski Ă®n Fraţii Karamazov reia tema lui Cervantes, Maricel (fratele lui Zossima) spunând şi el că viaţa e un rai, numai că noi nu vrem să ştim (că suntem Ă®n rai), căci dacă am vrea să ştim, chiar mâine s-ar Ă®ntinde raiul peste toţi.
— Clipele de fericire a căror prezenţă o păstrăm vie sunt supuse unei selecţiuni care ne scapă cu totul şi foloseşte criterii ciudate. Se crede că ne rămân cele de bucurie intensă, ori legate de Ă®nsemnate eveni¬mente favorabile. Nu. Supravieţuiesc instantanee lipsite de orice semnificaţie.
Mie, spre pildă, ca izvor nesecat al senzaţiei de fericire inefabilă, Ă®mi rămân imaginile plimbărilor pe care le făceam cu mama, pe jos, până la Şosea, după sfârşitul iernii. Trotuarele din nou curate. Aerul iute, cerul Ă®ndeobşte albastru. La Ă®nceputul după-amiezii, lume puţină. Mergem departe, ne Ă®napoiem niţel obosiţi, luând-o pe Calea Victoriei. Oprire la cofetăria Nestor: o prăjitură compactă, un pahar de apă rece, sorbit.
De ce atâta senin?
ĂŽn zilele de sete, Ă®n zilele de zăduf, Ă®n zilele de ger, la puşcărie, din amintirea clipelor acelora banale Ă®mi scoteam — ca dintr-o fântână fermecată — puteri şi consolări. Şi mai ales puterea de a mă concen¬tra ca să mă rog.
— Virtutea personală a tiranului, oricât de incontestabilă, nu justi¬fică tirania. Calităţile personale n-au la oameni de felul acesta nici o valoare, sunt anihilate de păcatul strigător la cer al desfiinţării libertăţii omului, de groaznicul păcat al prefacerii semenilor Ă®n dobitoace; dobi¬toace, desigur, de vreme ce li se răpeşte principala Ă®nsuşire a duhului: libertatea.
Virtuţi personale aveau şi fariseii, ba Ă®ncă multe, erau nu numai cumsecade, ci şi riguroşi. Calvin la fel. Şi sunt sigur că şi Caiafa era plin de frumoase purtări şi ducea o viaţă model.
BUGHI MAMBO RAG
... numai scoţienii şi românii, nu cumva cimpoiul a fost dus de o legiune romană transferată dintr-un loc Ă®n celălalt?... Jakob Fallmeraver... hopliţii... că nu-s decât slavi, nici urmă de sânge grecesc... scândurile stupilor trebuie să fie... Heliopolis... la gruzini şi la basci... asta-i arta, domnul meu... Ă®i spune Demetrios lui Marcellus...
— Ciudata contradicţie Ă®ntre Vechiul şi Noul Testament.
ĂŽn cel vechi, Atotputernicul deşi se Ă®nfăţişează ca un Dumnezeu aspru, răzbunător până la neamul al şaptelea şi legiuitor al talionului, după ce Ă®i Ă®ngăduie diavolului să-l Ă®ncerce pe Iov Ă®n fel şi chip, intervine la sfârşit spre a restabili dreptatea. Mult Ă®ncercatul Iov Ă®şi redobândeşte sănătatea şi averile şi moare Ă®mbelşugat, sătul de zile.
Când Avraam, dând ascultare poruncii divine, Ă®nalţă cuţitul spre a-şi ucide fiul, apare Ă®ngerul care opreşte braţul tatălui şi cruţă jertfa.
Dumnezeul legii implacabile se dovedeşte până la urmă Ă®ndurător.
Nu tot astfel Ă®n noul legământ. Aici Hristos nu este numai Ă®ncercat, se Ă®ngăduie să moară pe cruce şi Ă®ngerii nu coboară să-l salveze ca pe Isaac. Martirii mor şi ei cu toţii, Ă®n chinuri ca şi Ă®nvăţătorul lor. Dum¬nezeul a cărui milă a fost dezvăluită oamenilor şi care-i trece pe aceştia de sub blestemul legii la har, Ă®n mod cu totul neaşteptat se poartă nespus mai dur.
Explicaţia pare a fi una singură: Ă®nainte de Ă®ntrupare sufletele nu se puteau mântui, mergeau toate Ă®n iad, până şi ale drepţilor. Datoare era prin urmare divinitatea să le răsplătească binele măcar aici, pe pământ. După ce Hristos coboară cu sufletul Ă®n iad, situaţia e alta: oamenilor li se deschid cerurile şi pot cunoaşte fericirea veşnică. Nu mai este necesar ca răsplata să se producă pe plan material, iar groaznica realitate a pământului — unde totul e durere, nedreptate, suferinţă — poate fi dezvă¬luită Ă®n toată plinătatea ei şi lăsată să se desfăşoare până la capăt, până la capătul nopţii.
(Şi mai e un motiv: odată cu venirea Domnului am trecut de la copilărie la maturitate. Ni se poate spune adevărul. Ni se poate vorbi pe şleau. Ni se poate da ca hrană carnea, nu laptele.)
BUGHI MAMBO RAG
... Istorii ale Imperiului otoman?... Vasul căpitanului Ahab se numea Pequod, p, e, q, u, o, d, aşa... Cea mai bună e a suedezului turcit Mouradja d'Ohsson, mai e a lui Hammer Ă®n treizeci şi două de volume, apoi a lui Cantemir Ă®n latineşte... „La voi toţi perii capului sunt număraţi" e la Matei, după ce spune că două vrăbii se vând pe un ban... A lui Iorga e Ă®n nemţeşte, e publicată la Gotha... Mi ţi-o Ă®nşfacă de păr pe milady de Winter...
1955
Filmul documentar Nacht und Nebel. Noapte şi negură e titlul dat de Hitler planului de nimicire a celor din lagăre.
Trist şi Ă®nfiorător.
Tr., Paul Dim., Al. Pal., Mih. Răd. l-au văzut şi ei. Le atrag atenţia că trist şi Ă®nfiorător este nu numai ce s-a Ă®ntâmplat, ci şi că, după ce autorii planului au fost nimiciţi cu preţul morţii a zeci de milioane de oameni, a nenumărate suferinţe şi distrugerii unui imens număr de bunuri, se permite refacerea altor lagăre, altor Ă®nchisori, repetarea altor nedreptăţi şi cruzimi — Ă®n număr şi mai mare.
Nu cumva abia acum e mai potrivit decât oricând numele de Noapte şi Negură? Nu cumva ironia necruţătoare a istoriei Ă®i dă titlului o şi mai mare putere de Ă®ntunecare şi Ă®nnegurare?
— Când oamenii şi-l Ă®nchipuie pe Dumnezeu, e ca Ă®n Bhaghavad Gita. Krişna e stăpânul, fulgerul, puternicul, taurul...
Când Dumnezeu se adresează oamenilor, le spală picioarele.
— Boeria Domnului: duhul dă fără măsură.
Ştie să şi recunoască. Celui care are (are credinţă şi fapte bune) i se va mai da. (Clătinat şi Ă®ndesat.) I se restituie mai mult decât a venit să ceară. Dar şi invers: celui ce nu are (nu are credinţă şi fapte bune) i se ia şi puţinul ce i se pare că ar avea.
— Singura deviză ce Ă®mpacă libertatea cu aristocraţia e a Junimei; şi totodată a oricărei biserici creştine: intră cine vrea, stă cine poate.
— Dovadă că funcţionarul nu se poate apăra zicând: am executat ordinele, că poartă o răspundere, e faptul că Ă®n Crez se spune „în zilele lui Ponţiu Pilat*, iar nu Ă®n zilele lui Tiberius Claudius Nero Caesar.
— Nu numai agitaţia ori graba sunt vrăjmaşe libertăţii, ci şi viteza Ă®n sine.
Denis de Rougemont: cele mai măreţe spectacole naturale sunt spectacole ale Ă®ncetinelii sau imobilităţii. Rapiditatea nu poate fi isprava unui spirit Ă®ntrupat, ci numai a imaginaţiei sale pervertite. Efectele vitezei ţin de domeniul materiei lăsate Ă®n voia maniei sale de a tot cădea. DeĂ®ndată ce spiritul intră Ă®n joc, el provoacă Ă®ncetiniri şi Ă®ntârzieri, de unde şi pierderi de timp. Intenţiile menite a le umple trec mereu dincolo de ţintă. Şi astfel o eră a vitezei devine o eră Ă®n care materia predomină. Provizoriu: căci se Ă®ntâmplă ceva curios, la anumite viteze foarte mari materia Ă®ncepe să se spiritualizeze.
Gherla, 1964
ĂŽn ultimele săptămâni, brusc, atmosfera se destinde. La duş suntem lăsaţi să ne spălăm; nu ni se mai porunceşte „echiparea" Ă®ndată după ce ne-am udat şi săpunit. Deţinuţii mai acătării sunt chemaţi la Ă®ndelungate conciliabule cu organele de administraţie şi ofiţeri de securitate veniţi din Bucureşti şi Cluj. Li se cere — ca dovadă de reeducare — să dea declaraţii de recunoaştere a vinovăţiei, de făgăduinţă a unei bune purtări pe viitor, de ataşament faţă de regim. Pe un ecran improvizat Ă®n sala mare de la parter apar cartiere de blocuri noi Ă®n diverse oraşe. „Le recunoaşteţi? le recunoaşteţi? aşa-i că nu?" exultă directorul Ă®nchisorii. Unii, mai ales dintre cei de la Botoşani, din aşa-zisa cameră a lorzilor — numai „istorici", ţigări fine, reviste alese şi tot felul de farafastâcuri -sunt luaţi cu maşina şi duşi prin ţară să vadă realizările. Mulţi nu ştiu cum să procedeze Ă®n privinţa declaraţiilor: sa le dea? să nu le dea? Să-şi facă lungi autobiografii — iată că sosesc cu hârzobul din cer topuri de coli de hârtie, cerneală, condei — Ă®n care să-şi renege originea socială, părinţii, tinereţea, prietenii?
Pe cine Ă®mi cere părerea Ă®l sfătuiesc să-şi caute de treabă, e clar că ni se pregăteşte eliberarea; cu sau fără declaraţii tot plecăm. Dar dacă totuşi nu va fi aşa? Dacă nu vine decretul? Şi dau oamenii declaraţii, se leapădă de cele mai dragi idei, de ei Ă®nşişi, scriu febril. Ai crede că vor scrie scurt şi cuprinzător. (Sau se vor referi la generalităţi: daţi-i cu patriotismul, mi-este sfatul, şi cu poporul.) Să vezi şi să nu crezi: oameni care scriau cu greu dobândesc şi ei cursivitatea şi darul povestirii. Efectul declanşator al pacientului Ă®ntins pe canapeaua psihanalistului. ĂŽnşir'te mărgărite.
Se organizează şedinţe. La una din ele, pentru combaterea sectanţilor, ia cuvântul şi pastorul luteran Wurmbrandt care-i beşteleşte pe iehovişti. (Urât. Nu-mi place. Iehoviştii sunt cum sunt, dar deocamdată ne aflăm camarazi de suferinţă. Dar nu-i adevărat ce spune Wurmbrandt? E, adevărul Ă®nsă nu se cuvine a fi rostit oricând şi oriunde. Nu e valoare absolută. ĂŽn curtea Ă®nchisorii şi-n prezenţa administraţiei adevărul despre iehovişti nu este că sunt nişte bieţi nătângi, ci că sunt nişte victime şi nişte martiri.) Sunt cu atât mai nelămurit cu cât despre Wurmbrandt nu ştiu şi n-am aflat decât lucruri foarte bune.
Mă pomenesc dus pe sus la o şedinţă a cărei temă marxistă e dispariţia treptată a statului. (Fie spus Ă®n treacăt, până una-alta are aerul de a o duce foarte bine, Statul.) Participă numai deţinuţi, nici un gardian, nici un politic, nimeni. Şi lucrurile totuşi merg ca pe roate, discuţiile se desfăşoară şnur. Qui vous donne un avant gĂ´ut117 de ce are să fie afară.
La următoarea şedinţă nu mă mai Ă®nhaţă; nu mă silesc, sunt Ă®nsă pus să spăl şi să frec scările celor trei etaje ale Gherlei. Apa o scot din cişmeaua care e Ă®n curte. Frecatul pietrelor măcinate şi Ă®mbâcsite nu-i uşor. Dar nu mi-e, zău, inima grea, căci nimic nu se poate asemui cu dezolarea şi puterea emetică a unei şedinţe de reedu¬care şi teorie. Imaginea prevestitoare e clară: maşina va funcţiona singură, singură şi foarte lin.
—Va trebui să vorbesc, măcar puţin. Domnul, după ce vindecă bolnavii, Ă®ndrăciţii, păcătoasele le spune să meargă Ă®n pace şi să tacă. Au mers Ă®n pace, dar n-au tăcut! Cum ar fi putut oare să tacă, să nu strige ce li s-a făcut.
Psalmul XXXIII: Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi.
1967
Spre seară, la Ă®nceputul toamnei, Ă®mi sună la uşă Camil Demetrescu. ĂŽl poftesc, bucuros, Ă®năuntru. Sunt grăbit, spune, am trecut doar să văd ce faci. Dar intră niţel! Se codeşte, Ă®mi calcă pragul parcă stingherit şi s-ar zice, Ă®ntr-adevăr, că stă pe cărbuni de nu aprinşi, oricum călduţi. Nu Ă®nţeleg.
ĂŽn sfârşit, mă lămureşte. Nu e singur, e Ă®nsoţit de cineva, un om care aşteaptă jos Ă®n faţa casei. Să poftească sus, exclam, du-te de-l cheamă numaidecât. — Nu Ă®ndrăzneşte. — Cum adică? Ce vorbă-i asta? — Da, e Bellu Zilber, nu Ă®ndrăzneşte, nu ştie dacă...
Mă aflu Ă®n pijama, halat şi papuci. ĂŽmi pun degrabă pardesiul pe umeri şi fără a-l mai lăsa pe Camil să-şi Ă®ncheie fraza, mă năpustesc pe scări Ă®n jos; Ă®n dreptul uşii de intrare Ă®l zăresc pe Bellu Z. făcând les cent pas118, agale. ĂŽl iau de mână, Ă®l trag Ă®n holul blocului şi-l Ă®mbrăţişez. Suntem amândoi foarte emoţionaţi.
Misterul Timpului. Farsele pe care ni le joacă viaţa, surprizele pe care ni le rezervă, mereu. „De cealaltă parte a baricadei"... Ce departe şi ce „exterioară" pare scena: ceaiul de prin '30 unde se lua Ă®n beţe cu Manole! Conjunctura. Ehei. Zădărnicie a... Cine ar fi bănuit, atunci, printre ceşti, sandvişuri, pahare şi citate că vom fi amândoi clienţi (el mult mai fidel) ai puşcăriilor comuniste şi că ne vom regăsi, eu Ă®ntărit Ă®n anticomunism, el vindecat de comunism?
Sus Ă®n cameră nu mai Ă®ncetăm de a vorbi şi povesti. Se adevereşte mai „reacţionar" ca mine, şi tare jenat, spăşit... Ceea ce-i răpeşte dialec¬ticii mult din ironia ei şi o colorează Ă®n fără de sfială duioşie omenească.
Iulie 1964
Până la urmă toate se Ă®ncurcă: poziţiile se tulbură, anii de temniţă se adună Ă®n progresie geometrică, căluşeii şi scrânciobul pe fiecare Ă®l ameţesc. Se desprind cu Ă®ncetul două secrete: 1) toată lumea are niţică dreptate şi 2) tot omul e nebun, deşi crede că numai ceilalţi sunt.
La Ă®nceput sioniştii şi legionarii, ţăranii şi intelectualii, liberalii şi cuziştii, comuniştii şi social-democraţii, carliştii şi antonescienii se adul¬mecau neĂ®ncrezători şi se priveau miraţi. Cum de poţi fi Persan? Până la urmă rodajul convieţuirii scoate din uz ochelarii ca dioptrie de Ă®n¬gustare, Ă®ncepi să constaţi că o anumită doză de dreptate e Ă®n şi la fieştecine şi că se prea poate Ă®ntâmpla să fii Persan.
Explicaţia teoretică a lui Pierre Lasserre: lumea este mult prea complexă spre a putea fi cuprinsă Ă®ntr-o singură sistematizare oricât ar fi ea de grandioasă. Nu există nici o doctrină capabilă să dea toate răspunsurile.
Nu Ă®nseamnă că n-ai dreptul să-ţi formezi convingeri şi să le susţii. Chesterton: de vreme ce este părerea mea, desigur că o socotesc dreaptă şi cred Ă®n ea, altfel aş fi necinstit.
Ştiu totuşi că prin Ă®nsăşi condiţia umană nu poţi crede şi pretinde a fi găsit o formulă absolut completă. Lumină şi Ă®ntuneric e pentru toţi şi ploaia cade şi peste buni şi peste răi.
Nebun, e nebun. Uite-l cum mănâncă arpacaşul, Ă®l lasă să se răcească şi-l mănâncă rece. — Nebun, e nebun de-a binelea. Uite cum Ă®nfulecă arpacaşul fierbinte, de parcă n-ar putea să-l lase să se ră¬cească niţel. Şi pe urmă se miră că-l apucă burta. — E nebun, dom¬nule, e nebun de legat, ţine căniţa Ă®n mâna stângă şi se spală cu dreapta. Anormal, să ştii că-i anormal. — Dement, dement cu adevărat, la ce te poţi aştepta din partea unui om — om, vorba vine — care se spală la fund ţinând cănuţa Ă®n dreapta şi-şi dă cu apă cu stânga. -Nebun, când Ă®l cauţi se spală, d'aia n-avem pic de apă. — Nebun şi puturos, nu se spală cu săptămânile, l-ai văzut vreodată apropiindu-se de căldare? — Nu ţi-am spus că e nebun, uite-l cum se culcă cu faţa Ă®n sus şi cu batista pe ochi. — Da ce sunt nebun şi smintit ca el să dorm culcat pe o parte şi neacoperit pe ochi să-mi stric vederea? — Nebun, numai un nebun mai poate admira pe Sadoveanu şi pe Arghezi. — Trebuie să fii nebun, oricare ar fi fost netrebnicia atitudinii lor politice, să nu-ţi dai seama de nepieritoarea valoare literară a unui Sadoveanu sau Arghezi. — E omul nebun şi n-ai ce-i face, Ă®nvaţă versuri de dimineaţă şi până seara. — Să ai prilejul de a Ă®nvăţa poezii aşa frumoase şi să nu-l foloseşti e nebunie curată. — Nu vezi că nici nu stă măcar pe tun, abia se aşează că s-a şi ridicat. -Nebun... stă de nu se mai termină pe tun, oameni ca ăştia, s-o ştii, Ă®şi merită pedeapsa.
Nu e numai războiul tuturor Ă®mpotriva tuturor, ci şi o certificare generală şi reciprocă a stării de nebunie. Peste puţin timp Ă®nţelegi că nimeni nu e nebun ori, şi mai bine, că toată lumea e niţel nebună.
Aparatul nostru de emisie-recepţie e acordat Ă®ndeobşte pe o singură lungime de undă şi ni se pare — iluzie audio-vizuală — că orice altă lungime e aberantă.
Din obiceiul, mania, capriciul sau preferinţa sa, face fiecare o regulă principială pe care o socoteşte universal valabilă, aidoma princi¬piului moral al lui Kant. Spune Kant să ne purtăm Ă®n aşa fel Ă®ncât să putem deveni pildă pentru toţi, iar noi am tradus ca o maşină electronică neperfecţionată: oricine nu face Ă®ntocmai ca mine, nu se spală, nu ţine căniţa, nu bea, nu doarme, nu-şi face nevoile ca mine e nebun şi vrednic de orice năpastă.
Niţică dreptate au toţi. Până şi sectanţii scot la iveală unele lipsuri ale marilor culte, nu spun numai copilării. Până şi social-democraţii rostesc uneori Ă®nţelepciuni. Până şi... Uite, bunăoară, Iorga. Asasinat mişeleşte, apostolul neamului, savantul, scriitorul, marele ziarist, muncitorul fenomenal, geniul. A fost filmată expune¬rea leşurilor legionare pe caldarâmul Cotrocenilor după omorârea lui Armand Călinescu. Pelicula Ă®i arată pe Iorga şi Argetoianu veniţi la spectacol. Cu vârful ghetei Iorga Ă®mpinge un cadavru. Aşa cel puţin Ă®mi povestesc legionarii. Mai sunt şi vindictele lui Ă®mpotriva oricui Ă®l criticase, darea afară din slujbă, scoaterea din pâine... Purtarea lui neiertătoare până la sfârşit faţa de E. Lovinescu şi Mircea Eliade, care formulaseră observaţii moderate, respectuoase.
Dar niciodată turpitudinea victimei nu scuză pe ucigaş. Nu Ă®ncape deci scuză pentru cele petrecute Ă®n pădurea de la Stâlpnicul, ci numai — pentru noi, nu pentru ucigaş — Ă®ncredinţarea că dreptul şi nedreptul, lumina şi Ă®ntunericul, binele şi răul sunt distribuite Ă®n mod mai pestriţ decât bănuiam.
Lui Iorga, dealtfel, i se aplică Ă®ntocmai vorbele lui Bossuet despre abatele de Rance: c'est un homme contre lequel on ne saurait avoir raison119. E atât de mare Ă®ncât nu poţi avea dreptate Ă®mpotriva lui.
Oricum, de câte ori aud e nebun, surâd şi mă scutur, cu toate ca văd că nici o convingere nu-i mai bine ancorată decât aceasta: toţi ceilalţi sunt nebuni, numai eu sunt normal. Omul superior, zice doctorul Al-G., este cel care-şi consolidează lungimea de undă personală de emisie şi totodată Ă®şi lărgeşte neĂ®ncetat gama de recepţie.
— Despre nebunie am mai Ă®nvăţat ceva: că principalul — Ă®n Ă®nchi¬soare ori Ă®n situaţii-limită — este să nu Ă®nnebuneşti. George Orwell (1984): nu izbutind să te faci auzit, ci rămânând zdravăn la minte duceai mai departe moştenirea omului.
De ce? Pentru că nebunia este contagioasă şi pentru că orice regim totalitar este şi nebun.
Este. Dar pe de altă parte, dialectica: mulţi s-au ţinut tari numai pentru că erau nebuni. Nebunia a fundamentat numeroase cazuri de păstrare a demnităţii. Poate fiindcă insul stăpânit de o monomanie dispreţuieşte mai uşor decât alţii ispita bunurilor.
Nebun. Am şi eu o reputaţie de nebun bine stabilită, mai ales printre amicii evrei. Ce bine mi-a prins nebunia aceasta Ă®n ultimii douăzeci şi cinci de ani. Ce mă făceam dacă nu eram nebun? ĂŽnnebuneai! Ă®mi răspunde raţiunea.
BUGHI MAMBO RAG
... Singurii coborâtori direcţi din Basarabi, Brădeşti... Ă®i spune Marcellus lui Demetrios...
— Până la urmă ce rămâne? Rămân versurile pe care ni le citează inginerul Radu Rosetti, bun povestitor de romane şi mai ales de nuvele de Kipling şi care ne dă şi interesante amănunte despre misiunea Ă®ntre¬prinsă Ă®n martie 1918 din ordinul perechii regale şi al guvernului de la Iaşi, de către bunicu-său, colonelul Radu Rosetti, pentru a explica pute¬rilor aliate — la Londra şi la Paris — semnarea păcii de la Bucureşti. Versurile sunt simple:
Life is mostly froth and bubble. Two things stand like stone: Kindness in another's trouble Courage in your own. 120
Simple, dar idealul lor — gentileţea Ă®n necazul altuia, curajul Ă®n al tău — e mai puţin modest decât pare.
1967
Ceva asemănător la Henry James: „Trei sunt Ă®n viaţa omenească lucrurile importante. Primul este să fii amabil. Al doilea este să fii amabil. Şi-al treilea este să fii amabil."
James Ă®ntrebuinţează cuvântul Kind, care Ă®nseamnă nu numai ama¬bil, ci şi Ă®ndatoritor, plin de bunăvoinţă, drăguţ, grijuliu de binele altuia, bun, gentil.
Dacă dragostea de aproapele nostru ne este inaccesibilă Ă®n esenţa ei, măcar sub forma amabilităţii o putem manifesta relaţional.
— Cu Floriana despre ceea ce ea numeşte eshatologia lui Marmeladov.
Dumnezeu, la sfârşit, Ă®i va chema Ă®n rai şi pe toţi păcătoşii: Hai intraţi şi voi porcilor, şi voi beţivilor...
Pentru că nu s-au Ă®ncrezut.
Ceea ce e iremediabil de antipatic şi respingător la farisei este necurmata conştiinţă a propriei valori şi dreptăţi; ispita de Ă®nfumurare a omului drept.
Pe ne-creştini tocmai iertarea păcătoşilor şi a beţivilor Ă®i jigneşte (e o greşeală pe undeva Ă®n evidenţa contabilă, nu iese soldul). Dar creştinii ştiu mai mult: că păcatul trufiei e mai grav decât darul beţiei.
(Zice: porcilor, dar nu zice: sadicilor, torţionarilor, denunţăto¬rilor... )
1932
Sus pe strada Traian, la un număr mare, e o casă simplă dar nu fără confort: o grădină cu globuri de sticlă colorată, patru camere spaţioase Ă®n jurul unui hol, cu mobile vechi; doar Ă®n odaia fetelor sunt două divane moderne, joase, capitonate Ă®n albastru. ĂŽn casa aceasta socotită — ca aşezare, construcţie şi Ă®mpărţeală — drept cu totul conformă onorabilităţii de către Manole, locuieşte familia inginerului Sorin, familie unită şi fericită. Părinţii trăiesc doar pentru a le face fetelor toate plăcerile. Şi sunt fete bune, dealtfel, studente amândouă, nu lipsesc de la nici un curs, seminar, piesă de teatru, film. Citesc toate cărţile noi, sunt veşnic ocu¬pate şi vine la ele toată lumea, studenţi, elevi, verişori din provincie şi capitală, scriitori debutanţi, poeţi modernişti, intelectuali de stânga. Aceştia predomină.
ĂŽntr-una din camere e biblioteca, mare, cu volume şi broşate, şi legate Ă®n piele; Ă®n hol e patefonul, Ă®n sufragerie doamna Sorin pregăteşte trataţii.
Sevastia şi Silvia scriu uneori mici articole Ă®n revistele de extremă stângă, Silvia a deţinut câtva timp o cronică cinematografică, dar nu ele sunt centrul preocupărilor literare din strada Traian, ci câţiva tineri poeţi foarte avangardişti şi câţiva ziarişti specializaţi Ă®n reportaje. Verişoara fetelor Sorin, Sirena Rabinovici, e sufletul salonului acestuia literar şi politic, o fată cu părul cât o claie, negru şi creţ; fostă studentă Ă®n medi¬cină (acum urmează filosofia), e bună şi tandră cu cei pe care-i susţine, care dau dovadă de activism (acesta-i cuvântul pe care-l foloseşte), dar şi capabilă să arunce priviri ucigătoare şi vorbe tăioase celorlalţi.
Cu toate că domnul Sorin, care e inginer, se scoală devreme, reuniunile durează până foarte târziu Ă®ntr-o ambianţă de o mare animaţie.
Mă surprinde, intrând (e o zi de Ă®nceput de noiembrie) faptul că Sevastia poartă mănuşi negre, mănuşi pe jumătate, care nu cuprind degetele Ă®n Ă®ntregime, denumite mitene, cum foloseau elegantele de pe vremuri, ceva très fin de siecle121. Silvia, bucuroasă că tot ce stă Ă®n legătură cu sora ei este remarcat şi produce senzaţie, Ă®mi arată că le poartă fiindcă Ă®ntr-o carte de curând apărută despre AndrĂ© Gide a citit că marele scriitor Ă®mbrăca Ă®n tinereţea lui asemenea mănuşi. Silvia, cu ochii Ă®nlăcrimaţi, surâde: „Nu-i aşa că are gust intelectual?"
ĂŽn vreme ce, Ă®n odaia fetelor, Sevastia aşezată pe divan, cu mâinile prinse de genunchi, recită poezii şi apoi toţi discută conjunctura politică şi se strecoară aluzii la partidul clasei muncitoare şi sunt ridicaţi Ă®n slăvi câţiva tineri care s-au fotografiat Ă®n pielea goală şi i-au trimis pozele lui Iorga acasă, eu trec Ă®n dormitorul soţilor Sorin, unde nu e nimeni. E un dormitor de modă veche cu două paturi de lemn Ă®ncărcate cu multe Ă®nflorituri, pernele şi plăpumile sunt adunate la mijloc, mai e un dulap mare cu oglindă, pe toţi pereţii fotografii de familie. Perdelele nu sunt trase, prin ferestre se vede curtea până-n stradă, plouă Ă®ncet, felinarele sunt aprinse. Deasupra paturilor sunt chipurile a doi bătrâni, probabil părinţii domnului Sorin. Bătrânul Silberherz poartă favoriţi lungi şi oche¬lari, Ă®n odaia fetelor discuţiile sunt aprinse. ĂŽn jurul Sevastiei, pe divan, s-au strâns fete şi băieţi, grămadă. Tema discuţiilor e viitorul, un viitor strălucit pe care sunt fericiţi că-l presimt şi pe care făgăduiesc să-l distribuie tuturor, fără excepţie, şi lumii Ă®ntregi. Am impresia că-i văd nu adunaţi laolaltă, ci aliniaţi pe un raft şi supuşi cercetării zâmbitoare, condescente a lui Manole.
Ce-o să rămână din scrisorile (Ă®şi scriu mult), articolaşele şi discuţiile lor? Poate, prin biblioteci, la secţia periodice, câteva numere răzleţe ale unor reviste literare uitate, figurând doar Ă®n notele şi aparatul documentar al unor lucrări, unde numele lor adeseori ciudate, ostentative, zburdalnice vor da cititorilor de mai târziu simţăminte de nostalgie.
BUGHI MAMBO RAG
... Tigrul, Eufratul, Fison şi Gihon... Sadrac, Meşac şi Abed-Nego...
Decembrie 1971
Seară petrecută, Ă®n cerc restrâns, la Magdalena S. Aflu de la unul din musafiri detalii despre surorile Sorin şi obişnuiţii casei lor şi despre alte saloane literare — mă rog — cu tendinţe analoage — de pe vremuri — mai ales despre al unei familii Rudich.
M-am Ă®nşelat profund. De pe urma oaspeţilor care frecventau casele de negustori şi liber-profesionişti evrei de prin cartiere semicentrale n-au rămas numai note Ă®n subsolul manualelor de istorie literară; au rămas amintiri mai palpabile.
Cei mai mulţi, ascultând — ca şi urmaşii lui Goethe din discursul de recepţie al lui Ollănescu-Ascanio — de Ă®ndemnurile Sirenelor Rabinovici, au activat după 23 August şi n-au rămas necunoscuţi: au izbutit, unii, să se afirme şi totodată, cred, să confirme câteva din teoriile adversarilor lor nu numai moderaţi, ci şi extremişti. Dintre oaspeţii familiei Sorin câţiva s-au ridicat sus. (Unul, săracul, s-a sinucis Ă®n plină ascensiune.) Iar dintre tinerii fotografiaţi Ă®n pielea goală, unul cel puţin e bine ştiut şi acum sub numele de Aurel Baranga.
După o perioadă de conştiinciozitate intransigentă (Felicia Brey., fiică de mare bancher, fostă elevă a liceului Regina Maria, solicitată prin 1948 de o colegă de clasă Ă®n vederea unei referinţe pentru ocuparea unui post de muncitoare, o denunţă Ă®n scris ca pe o fiică de moşier, fascistă, rasistă, exploatatoare, iar soţul Feliciei, Ă®mbrăcat Ă®n uniformă de ofiţer de securitate, cu iuţeala schimbării decorului pe o scenă turnantă, se dovedeşte un apărător vajnic al cuceririlor aceleiaşi clase muncitoare odinioară preamărită Ă®n casa inginerului Sorin) a urmat una de nu mai puţin totală dezamăgire. Soţul Feliciei Brey. — tată a doi copii numiţi Vladimir şi Lenina — nu mai poartă uniforma sa de maior. O mulţime de cadre de conducere nu pot Ă®ndura valurile succesive de retrogradări. Aşa Ă®ncât tabloul din nou s-a schimbat. Nu mai sunt conştiincioşi. Acum cei mai mulţi s-au zburătăcit peste Ă®ntreg pământul (Ă®n Noua Zeelandă, Ă®n Bra¬zilia, Ă®n Olanda, Ă®n Spania, Ă®n Canada — ba şi Ă®n Israel). Sevastia Sorin e Ă®n Argentina, Silvia a murit Ă®n Australia, după ce fusese căsătorită cu un mare negustor de diamante. Alţii, rămaşi Ă®n ţară, se zbat să obţină pensii cât mai mari şi alocaţii speciale ca vechi ilegalişti. Au dificultăţi cu noile servicii de cadre — a! cât Ă®i cred şi-i Ă®nţeleg — şi cu noul aparat de stat care, inexplicabil, Ă®i priveşte cu nepăsare ori chiar cu lipsă de simpatie.
Gazda noastră din astă seară nu mai e preşedintă la Tribunalul Suprem: după ce a fost simplă judecătoare la un tribunal raional, e acum pensionară.
Principala lor distracţie acum e povestirea de anecdote (Ă®mpotriva regimului), din care ştiu puzderii — nu Ă®nsă atât de multe Ă®ncât să nu fie nevoiţi să le repete. Sunt prins şi eu, mut, Ă®ntr-o avalanşă de glume dinadins povestite — o, surpriză! — cu un uşor accent evreiesc. Conversaţia ajunge un fel de oratoriu alcătuit din recitative unde fiecare, pe rând, Ă®şi aduce contribuţia de amărăciune rostind câte o anecdotă după ce are să Ă®ntrebe — schiţându-şi teama cu un gest dubitativ al mâinii şi o mişcare de Ă®ncreţire a sprâncenelor — dacă nu e ştiută. Este (căci mulţimea anec¬dotelor nu alcătuieşte o serie care să tindă spre infinit), dar Ă®n temeiul aplicării unei convenţii tacite (de ajutor reciproc şi Ă®ngăduinţă colectivă) toţi cei prezenţi se declară neştiutori şi gata să asculte. Efectul este de o monotonie ritualistă, quasi-totemică.
Avea aşadar dreptate Sainte-Beuve când a spus: Il %/; V a que de vivre; on voit tout et le contraire de tout122.
Iată că oaspeţii familiilor Sorin şi Rudich sunt acum jigniţi şi decepţionaţi. Mistica s-a transformat Ă®n politică şi politica Ă®n resentiment.
BUGHI MAMBO RAG
... să ai giijă să torni sosul de ciocolată fierbinte peste grişul care trebuie să se fi răcit...
„Şi iată că de-acum Ă®ncolo te vezi osândit să strigi «Eu, eu, eu» Ă®n gol, şi la asta nu Ă®ncape răspuns. "
Saint Exupery
— Dar nu numai foştii oaspeţi ai familiilor Sorin, Rudich şi altele. Resentimentul e general. Anecdotele bântuiesc peste tot locul. Sunt toţi dezamăgiţi, de ei Ă®nşişi şi unul de altul, vestitorii lumii fericite. Sunt acriţi de serviciile de paşapoarte, de noile formulare, de reintrarea Ă®n rândurile masselor. Demisionaţi, pensionaţi, trecuţi Ă®n retragere, transferaţi, obosiţi, plictisiţi, sătui de invidie şi ambiţie, nu mai jinduiesc decât după frigidere de mare capacitate, apartamente Ă®n centru, maşini din import, conturi la Cec, şuncă proaspătă de Praga, muşchi de vacă fără oase şi excursii individuale.
A trecut vremea entuziastă şi mărinimoasă de pe la 1946 când doamna Neuman, soţie de mare negustor şi bogătaş, luând parte Ă®n societate la un joc de canastă pe cocoşei — parcă banii mai au vreo valoare? — lăcrimează Ă®n plină partidă (deşi nu pierde, Ă®n faţa ei se Ă®nalţă mormane de piese de aur) şi răspunde discretei Ă®ntrebări a celorlalte jucătoare: nu, nu mă doare nimic, dar mi-e gândul la copiii vietnamezi.
De atunci a cunoscut alte griji, mai apropiate: ginerele ei, Ă®nsuşi casierul general al partidului, a trecut prin puşcărie; Ă®n Vietnam s-a Ă®ncheiat pacea, au mai fost şi copiii coreeni, s-a Ă®ncheiat armistiţiu şi-n Coreea, pe Calmanovici l-au Ă®mpuşcat, Steluti s-a sinucis când i-au ares¬tat băiatul, şi câte şi câte nu s-au mai petrecut.
— Sunt toţi sătui până peste cap unii de alţii — iată, toţi — da, toţi — prietenii şi colegii i-au dezamăgit, recunoscător nu e nimeni, totul e sluţenie, plictiseală, vid. Avântului, nădejdii Ă®n minunata zi de mâine, credinţei Ă®n partid le-a luat locul pragul bătrâneţii acre.
Dar nu-i oare asemenea şi-n rândurile foştilor deţinuţi politici? Amintirea anilor Ă®nchisorii s-a dus. Mai că-mi vine a-i regreta. (Cum şi Gambetta ducea dorul Adunării naţionale unde fusese Ă®n minoritate şi atacat, dar trăise printre cei mai aleşi şi mai subţiri oameni ai ţării.)
Constatarea din Imitatio Christi cu privire la caracterul inevitabil al decepţiei la sfârşitul oricărei vieţi, oricărei aventuri, oricărei Ă®ntâmplări, cu privire la simţământul golului total şi al amărăciunii fără leac e vala¬bilă pentru toţi, de orice parte ar fi. Foştii deţinuţi politici s-au dezamăgit şi ei reciproc: unii s-au arătat necinstiţi, alţii bârfitori, ingraţi, ranchiunoşi, carierişti... Ceilalţi, dacă le pomeneşti de Ă®nchisoare, dau din umeri, te consideră pisălog, ramolit, zaharist.
— Trixi, liberată Ă®n '62, a găsit un post de foarte mică funcţionară. A fost apoi profesoară de limbi străine occidentale la o legaţie popu¬lar-democratică. Are acum o slujbă mai bunicică, nu grozavă; noroc de ea că i-a picat o moştenire din Occident şi i se Ă®ngăduie să călătorească Ă®ntr-acolo destul de adesea.
— După 23 August, Petre Iosif (doctorul L. Brauchfeld) a fost numit director al Operei (cânta doar la vioară); a lucrat apoi Ă®n cadrul Comitetului central; dezamăgirea 1-a făcut să ceară şi obţină un „post ideal": e ataşat cultural la Roma.
— Fac glume, spun anecdote, se dezic. Şi cred că-s izbăviţi.
Numai că-i mai complicat. Nu orice păcătos are dreptul să se suie pe cruce, Ă®mi spune Ion Caraion şi mă lămureşte:
Ca să te poţi răstigni şi libera trebuie:
mai Ă®ntâi să te căieşti, să-ţi mărturiseşti vina Ă®n public, să te auto¬denunţi şi să recunoşti: am greşit! am fost un porc!
Ă®n al doilea rând să te cureţi prin suferinţă autoimpusă, trecând prin faza deşertului, a pustniciei, a focului purificator;
abia atunci poate urma şi treapta a treia, abia atunci dobândeşti dreptul, privilegiul de a te sui pe cruce.
Pe cruce nu te urci de la o zi la alta, hop! şi s-a zis, spui o anecdotă şi ai trecut vămile.
— Dacă s-au descompus atât de vizibil cei apăsaţi numai de remuşcări ori deziluzii politice ori acriţi de anchete şi interogatorii (s-au denunţat unii pe alţii), de colocaţiune (unde s-au exasperat şi duşmănit unii pe alţii), de cadre, de schimbările liniei, cum aş arăta eu cu mocirla Ă®n urma mea, cu viaţa mea irosită şi făcută albie de porci? De n-aş fi creştin!
Iată Ă®nsă că sunt. Clopotele acum şi pe mine mă cheamă prietenos, familiar. ĂŽntr-un anume fel mă pot dezvălui şi eu ca-n Caravna lui Hauff: ich bin der Raeuber Orbasan 123. Creştinismul mă păstrează cu ceva tineresc Ă®n mine şi neplictisit, nedezamăgit, nescârbit, nesupărat. Prezenţei veşnic proaspete a lui Hristos Ă®i datorez să nu dospesc şi fer¬mentez Ă®n supărarea pe alţii şi pe mine. Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred Ă®n Dumnezeu şi Ă®n Hristos, cunoscând dealtfel ce a spus Unamuno: să crezi Ă®n Dumnezeu Ă®nseamnă să doreşti ca El să existe şi Ă®n plus să te porţi ca şi cum ar exista.
Numai creştin fiind mă vizitează — Ă®n pofida oricărei raţiuni — ferici¬rea, ciudat delir. Numai datorită creştinismului nu umblu — crispat, jignit, pe străzile diurne, nocturne ale oraşului — spaţiu proustian descom¬pus de timp — şi nu ajung să fiu şi eu — cum spune François Mauriac Ă®n Destine — unul din acele cadavre pe care le poartă, vii, apa curgătoare a vieţii şi să nu mă număr printre cei ce Ă®ncă n-au Ă®nţeles — Fapte 20, 35 — că mai fericit este a da decât a lua.
22-06-2008 23:46:04
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Asta apropos de ce-a zis Pan :Ai tot facut vorbire de Steinhardt, pan'  ce-ai zis ca ti-a fost si duhovnic ; ai habar ce spune el de "iertarea fara uitare" ?
22-06-2008 23:47:57
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hihihi
22-06-2008 23:48:32
   
titmouse
Femeie
Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365

CIUDATUL SA a scris:

Asta apropos de ce-a zis Pan :Ai tot facut vorbire de Steinhardt, pan'  ce-ai zis ca ti-a fost si duhovnic ; ai habar ce spune el de "iertarea fara uitare" ?


Da. Jurnalul fericirii . Steimhardt spune ca iertarea fara uitare nu are nici o valoare si ca nici Iuda nu l-a crezut pe Isus Christos : ca vrea sa-l ierte si ca poate sa-l ierte ;si tralalanu-mi mai amintesc exact . Steinhardt este evereul acela care s-a crestinat in puscaria comunista...

Ultima modificare facuta de titmouse (23-06-2008 09:42:38)
23-06-2008 09:09:14
   
?? martiela
Cont Sters

Inregistat: 31-05-2008
Mesaje: 553

titmouse a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Asta apropos de ce-a zis Pan :Ai tot facut vorbire de Steinhardt, pan'  ce-ai zis ca ti-a fost si duhovnic ; ai habar ce spune el de "iertarea fara uitare" ?


Da. Jurnalul fericirii . Steimhardt spune ca iertarea fara uitare nu are nici o valoare si ca nici Iuda nu l-a crezut pe Isus Christos : ca vrea sa-l ierte si ca poate sa-l ierte ;si tralalanu-mi mai amintesc exact . Steinhardt este evereul acela care s-a crestinat in puscaria comunista...

Mi-a fost intradevar duhovnic....pe vremea cand era la manastirea Rohia din Maramures...ii pastrez o mare recunostinta pentru toate sfaturile de bine pe care mi le-a dat...in memoria lui ma duc si acuma la aceasta manastire cel putin de 4 ori pe an...iar Ppan...trebuia sa citeasca intocmai de am scris...iertarea fara uitare adevarat ca nu are nicio valoare...dar eu am spus "o vreme",o vreme poate insemna o zi- doua nu mai mult...de altfel ati vazut si pe forum eu nu pastrez resentimente absolut nimanui,iert tot...

Se spune ca:
Cine nu iarta distruge puntea pe care trebuie sa treaca el insusi.

Oamenii cu pumnii stransi nu-si pot da mana.....
eu vreau sa dau mana cu fiecare....=)

Ultima modificare facuta de martiela (23-06-2008 14:26:18)
23-06-2008 14:19:25
   
?? unikaa
Cont Sters

Inregistat: 27-05-2005
Mesaje: 1080
"- A ierta, a uita.
Predica parintelui GeorgeTeodorescu.:
Penitentii vin si-i spun: sunt gata, parinte, sa-l iert, duca-se cu Dumnezeu, dar de uitat, asta nu, nu-l pot uita.
Le raspunde: iertarea fara uitare nu face doi bani. Iti voi pune dupa cateva clipe patrafirul pe cap si-ti voi spune: eu nevrednicul preot te iert si te dezleg. Cum ti-ar veni sa-l auzi pe Hristos ca sare de colo: n-ai decat sa-l ierti sfintia ta, ca eu de uitat nu-l uit?"
23-06-2008 15:44:49
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
;) Bravos, invatashi deja ceva util de la alti slujitori ai Domnului, Mare Preoteasa,,, :D

Vezi totusi ca Noua Religie pe care-o s-o propovaduiesti poate sa aiba alte principii, usor diferite !! :rolleyes:
D_evil cred ca-i gata sa-ti dea detalii. ;)

Ultima modificare facuta de Xtremul (23-06-2008 15:56:34)
23-06-2008 15:54:35
   

PeterPan 63
Barbat
Intretin discutiile

Inregistat: 09-06-2005
Mesaje: 3359

unikaa a scris:

"- A ierta, a uita.

Pai tocmai asta-i , ca pana ce nu le-mplinesti p-amandoua, nu poti vorbi de iertare !
Cuvantu-i descriptiv si sensul atribuit e nul in lipsa faptei.

Studiu de caz

El calca stramb. Motivele-s o mie si oricum nu-s concludente in tema ce-o dezbatem. Ea afla si intervine. Cum ? Iar nu importa, pe acelas temei. El, spasit si regretandu-si ratacirea, isi cere scuze. Ea, zice-se ca le-ar fi acceptat. El ii atrage atentia ca pentru a merge mai departe, fiecare trebuie sa si uite, ca nu vor putea trai cu umbra asta intre ei. In ciuda faptului ca ea se declara a fi un om iertator, cu suflet mare, uitarea i-a fost peste putinta si-n acest fel nu rareori dezgropa ceea ce ar fi trebuit inmormantat mai adanc si mai tainic chiar si decat trupul lui Atila ! Asta-i si motivul pentru care iertarea ei s-a dovedit a fi calpa, in lipsa uitarii.

D'ale vietii...
24-06-2008 20:37:52
   
Nu-ma-uita32
Femeie
Nou venit

Inregistat: 19-05-2008
Mesaje: 11

PeterPan 63 a scris:


unikaa a scris:

"- A ierta, a uita.

Pai tocmai asta-i , ca pana ce nu le-mplinesti p-amandoua, nu poti vorbi de iertare !
Cuvantu-i descriptiv si sensul atribuit e nul in lipsa faptei.

Studiu de caz

El calca stramb. Motivele-s o mie si oricum nu-s concludente in tema ce-o dezbatem. Ea afla si intervine. Cum ? Iar nu importa, pe acelas temei. El, spasit si regretandu-si ratacirea, isi cere scuze. Ea, zice-se ca le-ar fi acceptat. El ii atrage atentia ca pentru a merge mai departe, fiecare trebuie sa si uite, ca nu vor putea trai cu umbra asta intre ei. In ciuda faptului ca ea se declara a fi un om iertator, cu suflet mare, uitarea i-a fost peste putinta si-n acest fel nu rareori dezgropa ceea ce ar fi trebuit inmormantat mai adanc si mai tainic chiar si decat trupul lui Atila ! Asta-i si motivul pentru care iertarea ei s-a dovedit a fi calpa, in lipsa uitarii.

D'ale vietii...

  Cunosc si eu un caz asemanator. Numai ca, de data asta, biata femeie, din mult prea multa dragoste , chiar crezuse in regretele lui si se straduia din rasputeri sa uite, insa avea el grija si-i oferea cind si cind motive sa nu reuseasca !
   Am citit pe  topicul "In ce conditi va-ti ierta partenerul/a ...carea-r calca strimb???" o postare a lui ppan :
  "De iertat, nu ierti niciodata, cel mult incerci sa uiti, sa treci cu vederea, sa-ti spui ca n-a existat..."
   Atunci , cum ramine : iertam, uitam ?
   Eu am iertat adesea si n-am regretat , insa cu uitarea ... daca ai o cicatrice si cineva te loveste acolo, iti readuce in  minte durerea, nu ?
    Si totusi, putem ierta , putem trece peste orice, daca iubim cu sufletul . Copiii nostri ne fac de multe ori sa suferim , insa ii iertam , oricit de mult ar fi gresit, pt ca-i iubim, pt ca-s ai nostri , sint in sufletele noastre !
25-06-2008 00:02:00
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Adevarat graishi, n_m_u_32: si eu as inclina sa-mi iert copiii cu maxima detashare, fiindca... nu-i am !!! :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (25-06-2008 00:13:33)
25-06-2008 00:12:00
   
?? martiela
Cont Sters

Inregistat: 31-05-2008
Mesaje: 553

Xtremul a scris:

Adevarat graishi, n_m_u_32: si eu as inclina sa-mi iert copiii cu maxima detashare, fiindca... nu-i am !!! :D:D

Ai ierta daca i-ai avea...parintii iarta multe,trebuie sa iertam ,nimeni nu-i perfect...si apoi se mai invata si din greseli,din greselile personale ma refer pentru ca din greselile altora ar fi ideal s-o facem ,dar ,imposibil!...ca asa-i omu'....=(
25-06-2008 07:23:39
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Asa-i, ma chere, io glumeam doar... :D (apropo, o sa pun de-acum un "G" - de la gluma - la postarile "neserioase", ca sa fie mai clar ! ;))

(G) :D Uite de ex., si cu cicatricile "de neuitat" are dreptate cumatra nu-ma-uita-32: si io am destule (oase rupte in agitata-mi tineretze motoristica) si, daca-s atins la ele chiar in toiul celei mai pasionale cotzaieli :rolleyes:, imi aduc instantaneu aminte tot de stiu despre mecanica, schimbat uleiul, reglat supapele etc etc !!! :D:D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (25-06-2008 16:14:22)
25-06-2008 15:28:13
   
?? martiela
Cont Sters

Inregistat: 31-05-2008
Mesaje: 553

Xtremul a scris:

Asa-i, ma chere, io glumeam doar... :D (apropo, o sa pun de-acum un "G" - de la gluma - la postarile "neserioase", ca sa fie mai clar ! ;))

(G) :D Uite de ex., si cu cicatricile "de neuitat" are dreptate cumatra nu-ma-uita-32: si io am destule (oase rupte in agitata-mi tineretze motoristica) si, daca-s atins la ele chiar in toiul celei mai pasionale cotzaieli :rolleyes:, imi aduc instantaneu aminte tot de stiu despre mecanica, schimbat uleiul, reglat supapele etc etc !!! :D:D:D

Vezi?...in tot raul exista si un bine..cam asta e morala....=)
Uite numai referitor la dieta,niciodata nu mi-am inchipuit ca pot deveni vegetariana...dar ,never say never...uite ca acolo am ajuns...tineam posturile si abia asteptam sa vina dezlegarile la peste (D-zeu ma ierte...)sa mai maninc ceva carne =)...uite acuma chiar nu ma intereseaza deloc...=)

Ultima modificare facuta de martiela (25-06-2008 16:57:42)
25-06-2008 16:57:07
   

PeterPan 63
Barbat
Intretin discutiile

Inregistat: 09-06-2005
Mesaje: 3359

Nu-ma-uita32 a scris:

. Copiii nostri ne fac de multe ori sa suferim , insa ii iertam , oricit de mult ar fi gresit, pt ca-i iubim, pt ca-s ai nostri , sint in sufletele noastre !

^
I
Sofism...
Cata vreme copilu-i sange din sangele meu, carne din carnea mea, tot ce-i el, mi se datoreaza (si imputa, in egala masura) , vreau, nu vreau, tre'  sa-l iert, cum logica-mi spune ca greselile lui au radacini in mine.
Datele problemei se schimba cand in ecuatie bagam un el si o ea.

Ultima modificare facuta de PeterPan 63 (25-06-2008 22:00:44)
25-06-2008 21:59:58
   
?? martiela
Cont Sters

Inregistat: 31-05-2008
Mesaje: 553
Se spune" ce naste pisica soareci maninca".....poate, asa o fi,copii ne seamana noua,buna cuviinta,cei sapte ani de acasa...asa ca vorba lui PPan,greselile au radacini in noi...eu mi-am iertat fetele intotdeauna,desi poate au gresit si ele,uneori chiar au repetat greselile...dar,stiau intotdeauna ca eu sunt cea mai apropiata de ele,mie trebuie sa-mi spuna intai totul,oricat de mare ar fi greseala...
25-06-2008 23:02:27
   

PeterPan 63
Barbat
Intretin discutiile

Inregistat: 09-06-2005
Mesaje: 3359
Copii ne pot semana la chip, la ten, la constitutie, tot restul celor enumerate de martiela tin de cu totul si cu totul alti factori decat aceia ai mostenirii unei gene sau alteia.
26-06-2008 16:02:19
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

PeterPan 63 a scris:

Copii ne pot semana la chip, la ten, la constitutie, tot restul celor enumerate de martiela tin de cu totul si cu totul alti factori decat aceia ai mostenirii unei gene sau alteia.

Corect, genetica fizica-i una, aia "sufleteasca" doar de Dumnezeu e stiuta ("calitatea" sufletului implantat de la nastere in fiecare corp n-are nimic de-a face cu a parintilor) !!! :)
26-06-2008 16:37:51
   
?? martiela
Cont Sters

Inregistat: 31-05-2008
Mesaje: 553

Xtremul a scris:


PeterPan 63 a scris:

Copii ne pot semana la chip, la ten, la constitutie, tot restul celor enumerate de martiela tin de cu totul si cu totul alti factori decat aceia ai mostenirii unei gene sau alteia.

Corect, genetica fizica-i una, aia "sufleteasca" doar de Dumnezeu e stiuta ("calitatea" sufletului implantat de la nastere in fiecare corp n-are nimic de-a face cu a parintilor) !!! :)

Mai sa fie! ce le stiti voi pe toate!=)
26-06-2008 20:33:52
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

martiela a scris:


Xtremul a scris:

Asa-i, ma chere, io glumeam doar... :D (apropo, o sa pun de-acum un "G" - de la gluma - la postarile "neserioase", ca sa fie mai clar ! ;))

(G) :D Uite de ex., si cu cicatricile "de neuitat" are dreptate cumatra nu-ma-uita-32: si io am destule (oase rupte in agitata-mi tineretze motoristica) si, daca-s atins la ele chiar in toiul celei mai pasionale cotzaieli :rolleyes:, imi aduc instantaneu aminte tot de stiu despre mecanica, schimbat uleiul, reglat supapele etc etc !!! :D:D:D

Vezi?...in tot raul exista si un bine..cam asta e morala....=)
Uite numai referitor la dieta,niciodata nu mi-am inchipuit ca pot deveni vegetariana...dar ,never say never...uite ca acolo am ajuns...tineam posturile si abia asteptam sa vina dezlegarile la peste (D-zeu ma ierte...)sa mai maninc ceva carne =)...uite acuma chiar nu ma intereseaza deloc...=)
Ma bucur sa aflu ca ai devenit vegetariana. Sincer. Tine-o tot asa. Si nu uita al doilea pas: singura ta bautura sa fie apa plata!
26-06-2008 20:41:11
   
?? martiela
Cont Sters

Inregistat: 31-05-2008
Mesaje: 553

onoyoko a scris:


martiela a scris:


Xtremul a scris:

Asa-i, ma chere, io glumeam doar... :D (apropo, o sa pun de-acum un "G" - de la gluma - la postarile "neserioase", ca sa fie mai clar ! ;))

(G) :D Uite de ex., si cu cicatricile "de neuitat" are dreptate cumatra nu-ma-uita-32: si io am destule (oase rupte in agitata-mi tineretze motoristica) si, daca-s atins la ele chiar in toiul celei mai pasionale cotzaieli :rolleyes:, imi aduc instantaneu aminte tot de stiu despre mecanica, schimbat uleiul, reglat supapele etc etc !!! :D:D:D

Vezi?...in tot raul exista si un bine..cam asta e morala....=)
Uite numai referitor la dieta,niciodata nu mi-am inchipuit ca pot deveni vegetariana...dar ,never say never...uite ca acolo am ajuns...tineam posturile si abia asteptam sa vina dezlegarile la peste (D-zeu ma ierte...)sa mai maninc ceva carne =)...uite acuma chiar nu ma intereseaza deloc...=)
Ma bucur sa aflu ca ai devenit vegetariana. Sincer. Tine-o tot asa. Si nu uita al doilea pas: singura ta bautura sa fie apa plata!

Asta si beau...apa plata cu lamaie...=(
26-06-2008 20:44:14
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

martiela a scris:


Xtremul a scris:


PeterPan 63 a scris:

Copii ne pot semana la chip, la ten, la constitutie, tot restul celor enumerate de martiela tin de cu totul si cu totul alti factori decat aceia ai mostenirii unei gene sau alteia.

Corect, genetica fizica-i una, aia "sufleteasca" doar de Dumnezeu e stiuta ("calitatea" sufletului implantat de la nastere in fiecare corp n-are nimic de-a face cu a parintilor) !!! :)

Mai sa fie! ce le stiti voi pe toate!=)

(G) :D:D Si inca nu dezvaluim aici pe forum nici macar 0,1% din ce stim... ;)
26-06-2008 20:46:08
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
@Blondina Onoyoko (tot cu "G" marchez si postarea asta :D)

Tu chiar nu mai bagi deloc CARNE in gura, mai draga Ono ?! :D:D
Nici macar prin periplurile alea cu biznismanul tau voiajor ?? ;)
26-06-2008 20:48:36
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

PeterPan 63 a scris:


unikaa a scris:

"- A ierta, a uita.

Pai tocmai asta-i , ca pana ce nu le-mplinesti p-amandoua, nu poti vorbi de iertare !
Cuvantu-i descriptiv si sensul atribuit e nul in lipsa faptei.

Studiu de caz

El calca stramb. Motivele-s o mie si oricum nu-s concludente in tema ce-o dezbatem. Ea afla si intervine. Cum ? Iar nu importa, pe acelas temei. El, spasit si regretandu-si ratacirea, isi cere scuze. Ea, zice-se ca le-ar fi acceptat. El ii atrage atentia ca pentru a merge mai departe, fiecare trebuie sa si uite, ca nu vor putea trai cu umbra asta intre ei. In ciuda faptului ca ea se declara a fi un om iertator, cu suflet mare, uitarea i-a fost peste putinta si-n acest fel nu rareori dezgropa ceea ce ar fi trebuit inmormantat mai adanc si mai tainic chiar si decat trupul lui Atila ! Asta-i si motivul pentru care iertarea ei s-a dovedit a fi calpa, in lipsa uitarii.

D'ale vietii...
  Barbatii si femeile nu sunt creati pentru a sta casatoriti toata viata. Uitati-va in jurul vostru si va veti da seama. Nimeni nu e facut sa fie al cuiva,suntem independenti,iar cand independenta ne este amenintata ( gelozii si acte de "posesiune" ) ne razvratim.  Actul semnat de cei doi in fata ofiterului starii civile este doar un act care imi da dreptul sa fac scandal atunci cand banuiesc infidelitate,este actul care ma face sa cred ca acea persoana imi apartine,ca trebuie sa faca ceea ce vreau eu. Asta gandesc oamenii,iar legea prost facuta accepta sclavia oamenilor altor oameni. O bucata de hartie data de primarie nu este cu nimic mai buna decat hartia igenica de la cel mai infect wc. Casatoria este o mare idiotenie,asta e convingerea mea,intarita de exemplele multiple din viata. Ne plictisim,vrem mereu ceva nou,iubirea dureaza trei ani,asta spun toti psihologii. Desteapta-te omule de pretutindeni !
26-06-2008 20:49:48
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Cu asta-s absolut de acord, hipioato !!! :D
Li-ber-ta-te !!!
Li-ber-ta-te !!!
Li-ber-ta-te !!!
Li-ber-ta-te !!!

Ultima modificare facuta de Xtremul (26-06-2008 20:54:39)
26-06-2008 20:53:46
   
titmouse
Femeie
Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365

onoyoko a scris:


PeterPan 63 a scris:


unikaa a scris:

"- A ierta, a uita.

Pai tocmai asta-i , ca pana ce nu le-mplinesti p-amandoua, nu poti vorbi de iertare !
Cuvantu-i descriptiv si sensul atribuit e nul in lipsa faptei.

Studiu de caz

El calca stramb. Motivele-s o mie si oricum nu-s concludente in tema ce-o dezbatem. Ea afla si intervine. Cum ? Iar nu importa, pe acelas temei. El, spasit si regretandu-si ratacirea, isi cere scuze. Ea, zice-se ca le-ar fi acceptat. El ii atrage atentia ca pentru a merge mai departe, fiecare trebuie sa si uite, ca nu vor putea trai cu umbra asta intre ei. In ciuda faptului ca ea se declara a fi un om iertator, cu suflet mare, uitarea i-a fost peste putinta si-n acest fel nu rareori dezgropa ceea ce ar fi trebuit inmormantat mai adanc si mai tainic chiar si decat trupul lui Atila ! Asta-i si motivul pentru care iertarea ei s-a dovedit a fi calpa, in lipsa uitarii.

D'ale vietii...
  Barbatii si femeile nu sunt creati pentru a sta casatoriti toata viata. Uitati-va in jurul vostru si va veti da seama. Nimeni nu e facut sa fie al cuiva,suntem independenti,iar cand independenta ne este amenintata ( gelozii si acte de "posesiune" ) ne razvratim.  Actul semnat de cei doi in fata ofiterului starii civile este doar un act care imi da dreptul sa fac scandal atunci cand banuiesc infidelitate,este actul care ma face sa cred ca acea persoana imi apartine,ca trebuie sa faca ceea ce vreau eu. Asta gandesc oamenii,iar legea prost facuta accepta sclavia oamenilor altor oameni. O bucata de hartie data de primarie nu este cu nimic mai buna decat hartia igenica de la cel mai infect wc. Casatoria este o mare idiotenie,asta e convingerea mea,intarita de exemplele multiple din viata. Ne plictisim,vrem mereu ceva nou,iubirea dureaza trei ani,asta spun toti psihologii. Desteapta-te omule de pretutindeni !


Pai...actul acela nu te face doar sa crezi ca bietu' om iti apartine . Chiar asa si este . Pai cum altfel ? Doara ai acte pe el ca pe frigider !!!!!!
26-06-2008 20:57:36
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

Xtremul a scris:

@Blondina Onoyoko (tot cu "G" marchez si postarea asta :D)

Tu chiar nu mai bagi deloc CARNE in gura, mai draga Ono ?! :D:D
Nici macar prin periplurile alea cu biznismanul tau voiajor ?? ;)
Mai ales acum,vara,ar fii si pacat sa mancam carne cand pietele abunda de legume si fructe gustoase si extraordinar de bune pentru sanatate. V-ati gandit vreodata de ce fecalele de om nu pot fii un bun ingrasamant pentru sol ? Pentru ca sunt infecte datorita alimentatiei noastre pline de chimicale si de carne,care este de fapt o otrava pentru om. Si ca sa-ti raspund Extremule la intrebare,nu, nu bag carne in gura,bag doar ceea ce e sanatos in mine. carnea (cea la care te referi) fara protectie aduce doar boli,boala ne pandeste tot timpul daca nu stim sa avem grija de noi.
26-06-2008 21:02:53
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

titmouse a scris:


onoyoko a scris:


PeterPan 63 a scris:


Pai tocmai asta-i , ca pana ce nu le-mplinesti p-amandoua, nu poti vorbi de iertare !
Cuvantu-i descriptiv si sensul atribuit e nul in lipsa faptei.

Studiu de caz

El calca stramb. Motivele-s o mie si oricum nu-s concludente in tema ce-o dezbatem. Ea afla si intervine. Cum ? Iar nu importa, pe acelas temei. El, spasit si regretandu-si ratacirea, isi cere scuze. Ea, zice-se ca le-ar fi acceptat. El ii atrage atentia ca pentru a merge mai departe, fiecare trebuie sa si uite, ca nu vor putea trai cu umbra asta intre ei. In ciuda faptului ca ea se declara a fi un om iertator, cu suflet mare, uitarea i-a fost peste putinta si-n acest fel nu rareori dezgropa ceea ce ar fi trebuit inmormantat mai adanc si mai tainic chiar si decat trupul lui Atila ! Asta-i si motivul pentru care iertarea ei s-a dovedit a fi calpa, in lipsa uitarii.

D'ale vietii...
  Barbatii si femeile nu sunt creati pentru a sta casatoriti toata viata. Uitati-va in jurul vostru si va veti da seama. Nimeni nu e facut sa fie al cuiva,suntem independenti,iar cand independenta ne este amenintata ( gelozii si acte de "posesiune" ) ne razvratim.  Actul semnat de cei doi in fata ofiterului starii civile este doar un act care imi da dreptul sa fac scandal atunci cand banuiesc infidelitate,este actul care ma face sa cred ca acea persoana imi apartine,ca trebuie sa faca ceea ce vreau eu. Asta gandesc oamenii,iar legea prost facuta accepta sclavia oamenilor altor oameni. O bucata de hartie data de primarie nu este cu nimic mai buna decat hartia igenica de la cel mai infect wc. Casatoria este o mare idiotenie,asta e convingerea mea,intarita de exemplele multiple din viata. Ne plictisim,vrem mereu ceva nou,iubirea dureaza trei ani,asta spun toti psihologii. Desteapta-te omule de pretutindeni !


Pai...actul acela nu te face doar sa crezi ca bietu' om iti apartine . Chiar asa si este . Pai cum altfel ? Doara ai acte pe el ca pe frigider !!!!!!
Exact,buna comparatie ! Si sunt destule idioate care se exprima" mi-a luat barbatul" de parca l-ar fii luat cineva cu forta,parca nu el ar fii ales sa plece !
26-06-2008 21:05:24
   
titmouse
Femeie
Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
Onoyoko , fie ca alegi sa te casatoresti , fie ca alegi sa ramai o femeie...independenta , asa ca tine , tot aia e . In orice situatie e un pret de platit .Si niste neajunsuri . Si in oricare din situatii , va venii o vreme cand vei regreta . Asa ca ce mai conteaza ?De aceea eu cred ca fiecare femeie trebuie sa aleaga(dar cu luciditate) calea care i se potriveste mai bine . Iti doresc lucruri potrivite pentru tine .
Ai si tu "iubitul" tau , pus de-o parte , o sa-l intalnesti intr-o zi...da' , nu chiar acuma...mai incolo , peste ceva ani buni . Pana atunci , ia lucrurile asa cum sunt , si nu te mai otravii atata pentru ce spun femeile maritate si serioase . E doar fatarnicie gretoasa . Si ieftina , binenteles .   IGNORA !!!!

Ultima modificare facuta de titmouse (26-06-2008 21:17:42)
26-06-2008 21:17:25
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

onoyoko a scris:


Xtremul a scris:

@Blondina Onoyoko (tot cu "G" marchez si postarea asta :D)

Tu chiar nu mai bagi deloc CARNE in gura, mai draga Ono ?! :D:D
Nici macar prin periplurile alea cu biznismanul tau voiajor ?? ;)
Mai ales acum,vara,ar fii si pacat sa mancam carne cand pietele abunda de legume si fructe gustoase si extraordinar de bune pentru sanatate. V-ati gandit vreodata de ce fecalele de om nu pot fii un bun ingrasamant pentru sol ? Pentru ca sunt infecte datorita alimentatiei noastre pline de chimicale si de carne,care este de fapt o otrava pentru om. Si ca sa-ti raspund Extremule la intrebare,nu, nu bag carne in gura,bag doar ceea ce e sanatos in mine. carnea (cea la care te referi) fara protectie aduce doar boli,boala ne pandeste tot timpul daca nu stim sa avem grija de noi.

Moaaama, morala cit cuprinde si seriozitate maxima de-un timp pe forumul asta, soro !!! ;)
Cred ca a venit, in fine, timpul retragerii... in ritmul asta-mi rugineste neuronu', parol !! :D:D
26-06-2008 21:22:44
   

PeterPan 63
Barbat
Intretin discutiile

Inregistat: 09-06-2005
Mesaje: 3359
Blondino, daca intamplator ai o oareshce educatie medicala, ar trebui sa stii ca orice om are mai multe bacterii in gura, decat cel mai nespalat , la pwla.
Iar daca n-ai habar de trebushoara asta, intreaba-l chiar si pe cel mai idiot medic de familie si o sa te lamureasca.

Pe cale de consecintza : care-i cel mai expus riscului unei imbolnaviri, ala care da sau ala care ia ?
(Sa nu ma-ntrebi ce, ca de-ti raspund , iti jignesc inteligentza !)
26-06-2008 21:30:54
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

PeterPan 63 a scris:

Blondino, daca intamplator ai o oareshce educatie medicala, ar trebui sa stii ca orice om are mai multe bacterii in gura, decat cel mai nespalat , la pwla.
Iar daca n-ai habar de trebushoara asta, intreaba-l chiar si pe cel mai idiot medic de familie si o sa te lamureasca.

Pe cale de consecintza : care-i cel mai expus riscului unei imbolnaviri, ala care da sau ala care ia ?
(Sa nu ma-ntrebi ce, ca de-ti raspund , iti jignesc inteligentza !)
Nu ma refeream la alt gen de microbi decat la cei care provoaca BTS (boli cu transmitere sexuala) . Iar in cazul contactului sexual,protectia este mama intelepciunii. Eu nu am de-a face cu fluidele celuilalt,la fel cum nici el nu trebuie sa intre in contact cu ale mele. Asta pe cat posibil,pentru ca prin fluidele umane intelegem nu doar sperma si saliva ci si transpiratia. Aceasta din urma fiind totusi foarte greu de evitat,dar si cea mai putin periculoasa. In privinta studiilor mele medicale,am facut candva o post-liceala in domeniu,am lucrat ca asistenta cativa ani,pana cand am fost depasita de situatie si decat sa studiez in continuare am preferat sa ma reorientez.
26-06-2008 21:40:30
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
SIDA TROPAIE.......hihihi
26-06-2008 21:46:02
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
SI_DA, SI_NU, cumetre... :D

N-am utilizat in 36 de anisori (de cotzaiala, din totalul de 51) niciodata "protectii" si nici n-am de gind s-o fac vreodata; factorul "PRESELECTIE" cred ca-i decisiv aici, fiindca, mai nou, s-a descoperit ca virusul HIV trece uneori si prin prezervative... :rolleyes:

Ultima modificare facuta de Xtremul (26-06-2008 22:00:11)
26-06-2008 21:59:49
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

Xtremul a scris:

SI_DA, SI_NU, cumetre... :D

N-am utilizat in 36 de anisori (de cotzaiala, din totalul de 51) niciodata "protectii" si nici n-am de gind s-o fac vreodata; factorul "PRESELECTIE" cred ca-i decisiv aici, fiindca, mai nou, s-a descoperit ca virusul HIV trece uneori si prin prezervative... :rolleyes:
Trece doar daca acesta se sparge,iar daca nu,nu! Eu am folosit protectie si contra sarcinilor nedorite,nu doar contra bolilor. Se pare ca in cazul tau nu ai avut neplacerea sa ti se spuna" vei fii tatic" asa,pe neasteptate. Dar nu e prea tarziu,voi puteti la orice varsta,spre deosebire de noi care nu mai procream decat pana la menopauza.
26-06-2008 22:03:54
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Barbatzi ca sa nu ajungetzi tatzi,
Sexul-oral musai sa practicatzi !
26-06-2008 22:06:28
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Merge si ala mentionat in unele ANALE... ;)
26-06-2008 22:51:38
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

CIUDATUL SA a scris:

Barbatzi ca sa nu ajungetzi tatzi,
Sexul-oral musai sa practicatzi !

Moralitate ne impiedica sa recunoastem. Si daca vrem sa ne fie bine trebuie sa afisam moralitate. Sa mintim adica,sa nu recunoastem ca avem inclinatii spre se x oral sau de alt fel, sa nu recunoastem ca avem fantezii care ne macina gandurile,sa spunem " ce ochi frumosi ai " cand de fapt gandim " oare esti bun la pat" ?
26-06-2008 23:03:43
   
?? spuneti-mi Aly
Cont Sters

Inregistat: 25-12-2007
Mesaje: 1046

onoyoko a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Barbatzi ca sa nu ajungetzi tatzi,
Sexul-oral musai sa practicatzi !

Moralitate ne impiedica sa recunoastem. Si daca vrem sa ne fie bine trebuie sa afisam moralitate. Sa mintim adica,sa nu recunoastem ca avem inclinatii spre se x oral sau de alt fel, sa nu recunoastem ca avem fantezii care ne macina gandurile,sa spunem " ce ochi frumosi ai " cand de fapt gandim " oare esti bun la pat" ?


Apropo de fantezii, cainele care mushca cica nu latra. :D
26-06-2008 23:35:07
   
SandieShaw
Femeie
Moderator

Inregistat: 15-11-2005
Mesaje: 4000

Xtremul a scris:

SI_DA, SI_NU, cumetre... :D

N-am utilizat in 36 de anisori (de cotzaiala, din totalul de 51) niciodata "protectii" si nici n-am de gind s-o fac vreodata; factorul "PRESELECTIE" cred ca-i decisiv aici, fiindca, mai nou, s-a descoperit ca virusul HIV trece uneori si prin prezervative... :rolleyes:


HIV, inca nu, dar HPV, daaaaa
26-06-2008 23:42:08
   
SandieShaw
Femeie
Moderator

Inregistat: 15-11-2005
Mesaje: 4000

CIUDATUL SA a scris:

Barbatzi ca sa nu ajungetzi tatzi,
Sexul-oral musai sa practicatzi !


e iamb sau troheu? :D:D
26-06-2008 23:43:31
   
?? onoyoko
Cont Sters

Inregistat: 10-09-2007
Mesaje: 752

titmouse a scris:

Onoyoko , fie ca alegi sa te casatoresti , fie ca alegi sa ramai o femeie...independenta , asa ca tine , tot aia e . In orice situatie e un pret de platit .Si niste neajunsuri . Si in oricare din situatii , va venii o vreme cand vei regreta . Asa ca ce mai conteaza ?De aceea eu cred ca fiecare femeie trebuie sa aleaga(dar cu luciditate) calea care i se potriveste mai bine . Iti doresc lucruri potrivite pentru tine .
Ai si tu "iubitul" tau , pus de-o parte , o sa-l intalnesti intr-o zi...da' , nu chiar acuma...mai incolo , peste ceva ani buni . Pana atunci , ia lucrurile asa cum sunt , si nu te mai otravii atata pentru ce spun femeile maritate si serioase . E doar fatarnicie gretoasa . Si ieftina , binenteles .   IGNORA !!!!

Pai regret ca am pierdut ceva ani langa un om cu care semnasem actul acela stupid la primarie,act care ii dadea curajul sa spuna ca ii apartin . Poate o sa regret si aventurile pe care le am acum,dar cred ca pe moment ma pot considera fericita,mai ales cand aud pe scara blocului ca nevasta lui cutarica e batuta si fuge cu copii la maica-sa. Nu ma bucur de raul ei,ci doar de faptul ca nu sunt eu cea agresata.
27-06-2008 19:18:46
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Sint totusi (desi rare) si cupluri fericite "peste ani"... :)
28-06-2008 00:16:07
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

spuneti-mi Aly a scris:


onoyoko a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Barbatzi ca sa nu ajungetzi tatzi,
Sexul-oral musai sa practicatzi !

Moralitate ne impiedica sa recunoastem. Si daca vrem sa ne fie bine trebuie sa afisam moralitate. Sa mintim adica,sa nu recunoastem ca avem inclinatii spre se x oral sau de alt fel, sa nu recunoastem ca avem fantezii care ne macina gandurile,sa spunem " ce ochi frumosi ai " cand de fapt gandim " oare esti bun la pat" ?


Apropo de fantezii, cainele care mushca cica nu latra. :D

Pai cum sa mai si latre cu gura plina, draga Aly ?? :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (28-06-2008 00:17:03)
28-06-2008 00:16:52
   
?? spuneti-mi Aly
Cont Sters

Inregistat: 25-12-2007
Mesaje: 1046

Xtremul a scris:


spuneti-mi Aly a scris:


onoyoko a scris:


Moralitate ne impiedica sa recunoastem. Si daca vrem sa ne fie bine trebuie sa afisam moralitate. Sa mintim adica,sa nu recunoastem ca avem inclinatii spre se x oral sau de alt fel, sa nu recunoastem ca avem fantezii care ne macina gandurile,sa spunem " ce ochi frumosi ai " cand de fapt gandim " oare esti bun la pat" ?


Apropo de fantezii, cainele care mushca cica nu latra. :D

Pai cum sa mai si latre cu gura plina, draga Aly ?? :D:D


...Exact! :D :D
28-06-2008 10:04:04
   
Pagini:  1 2 3    
Mergeti la