|
?? Lake
Cont Sters
Inregistat: 29-10-2007
Mesaje: 1750
|
|
CE AM ÎNŢELES EU DESPRE IERTARE
“N-o să-l iert niciodată”
“Îl voi ierta într-o zi”
“Nu o să-mi cer iertare pentru aşa ceva”
“Scuze”
“Te rog să mă ierţi”
Oare pot fi acestea jaloane pe o Scală a Iertării? Desigur, tonul vocii, starea interioară, pot da nuanţe diferite. Pot spune “N-o să-l iert niciodată” clocotind de dorinţa de răzbunare, căutând orice prilej care să mi-o aducă. Sau o pot spune întristat, împietrit, resemnat. Pot spune “Te rog să mă ierţi” macanic, reflex, în cuvinte goale. Sau o pot spune cu inima deschisă, plin de iubire şi grijă.
Ce înseamnă, de fapt, iertarea?
Am citit unele cărţi şi articole despre asta, am văzut unele emisiuni şi filme pe această temă, am ascultat persoane vorbindu-mi despre ea. În urma acestora, mi s-a format o anumită impresie. Am concluzionat că iertarea este ceva care ţine de încercarea de a lupta contra orgoliului şi de strădania de a deveni umil, că e ceva care presupune mult efort şi disconfort şi că e un fel de panaceu, un medicament miraculos pentru suflet.
Teoria sună atractiv. Am început să o pun în practică, după priceperea mea şi, pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că teoria e o reflectare palidă a ceea ce înseamnă iertarea. Da, dacă ar fi să exprim în cuvinte ceea ce face iertarea din viaţa mea, tot la acele cuvinte palide ar tebui să mă limitez. Mi-am dat seama că nu găsesc fraze suficient de meşteşugite ca să pot prezenta adâncimile trăirilor pe care învăţarea iertării le aduce în viaţa mea. Tot ce reuşesc este să aduc la lumină câteva jaloane de pe calea acestei experienţe.
Nu contează de câtă vreme am început să practic iertarea în viaţa mea şi nici că am perioade de practică asiduă, sau perioade în care nu mă interesează subiectul. Indiferent de toate astea, îmi dau seama că mereu sunt doar la începutul drumului iertării şi că, indiferent cât iert, mereu se mai găseşte ceva de iertat.
Îmi e uşor să îmi ies din fire, sau să dau lecţii altui om, umilindu-l în faţa altora. Îmi e greu să îi cer apoi iertare, după ce m-am calmat sau după ce am coborât de pe piedestal. Dacă reuşesc totuşi să merg să îi cer iertare, îmi e mai uşor să o fac între patru ochi, decât în faţa aceleiaşi mulţimi. Dacă reuşesc totuşi să o fac în faţa aceleiaşi mulţimi, îmi e mai uşor să o fac vorbind în şoaptă cu el, decât tare, ca să audă şi ceilalţi. Cu alte cuvinte, îmi e mai uşor să îl umilesc pe el în faţa altora, decât să mă umilesc eu către el în faţa altora.
Îmi e mai uşor să cer iertare în liniştea sufletului meu decât cu glas tare.
Îmi e mai uşor să îmi cer iertare pentru ceva ce consider că nu am făcut bine, decât pentru ceva la care eu mă consider nevinovat. Totuşi, degeaba aduc argumente pentru nevinovăţia mea, căci pe celălalt nu l-a afectat gestul meu, ci ce a înţeles EL din acel gest. Ca atare, pentru el nu contează ce cred eu despre gestul meu, ci doreşte un pansament pentru rana lui, adică să îmi cer iertare.
Îmi e mai uşor să îmi cer iertare pentru ceva ce am făcut eu altcuiva, decât pentru ceva ce consider că mi-a făcut el mie. Îl judec pentru un gest făcut, pe care EU l-am interpretat într-un anume fel, totuşi nu consider că e nevoie să îi cer iertare că l-am judecat. Nici nu mă gândesc că, cerându-mi primul iertare, poate că îl ajut şi pe el să îşi deschidă sufletul şi să îşi ceară iertare, eliberându-se de o povară pe care poate că îi e greu să o arate.
Îmi e mai uşor să îmi cer iertare de la divinitate, decât de la oameni. Îmi e mai uşor să îmi cer iertare de la oameni, decât de la mine.
Îmi e mai uşor să îmi cer iertare cu gesturile, decât cu gândurile. Îmi e mai uşor să îmi cer iertare cu gândurile, decât cu vorbele. Îmi e mai uşor să îmi cer iertare cu vorbele, decât cu sufletul.
Îmi e mai uşor să găsesc motive ca să nu îmi cer iertare, decât să mă gândesc că iertarea nu are nevoie de niciun motiv.
Şi atunci, ce înseamnă, de fapt, iertarea?
Nu ştiu. Nu am reuşit să găsesc răspunsul la această întrebare.
Dar îmi place ce îmi aduce fiecare zi în care o învăţ.
Fiecare zi care e, mereu, prima zi.
Sursa: www. reikitraditional. ro
Ultima modificare facuta de Lake (19-03-2009 21:11:47)
|
|
Cine spunea "Realitatea are limite, imaginatia nu" ?