Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu snteti conectat.
Forum / Pagini Personale / CINE AU FOST CEI CE SUNT ......hihihi !    
Autor
Mesaje Pagini:  1 2 3 4 ... 7
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
-Mda daca tot frec site-ul intr-un mod asexuat hai macar s-o fac cu folos shi sa va povestesc zilnic : CINE-AU FOST CEI CE SUNT ! ....ca deh trebuie totushi sa afle shi rumanii care le sunt exponentzii !!!!! hihihi

-Mentzionez ca tot ce am sa postez aici este cules din presa, de pe net sau din magazia mea personala de dosare !.......hihihi

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 18:54:00)


05-07-2008 18:49:48
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ia sa ne ocupam asha ca de inceput de monseur Geoana un adevarat om de stanga pi care babilii shi moldovenii il iubeshte tare, ca-i baiat sarac shi frumushel ! ...deci copy / paste de la Dan Badea :

Din ciclul ‘averile alesilor nostri’ Revista Bilant prezinta in numarul din luna martie averea presedintelui PSD, Mircea Geoana.

Despre Mircea Geoana s-a vorbit, pana acum, mai putin pe teme legate de afaceri sau despre o avere personala impresionanta. Geoana a stiut sa fie mai discret, iar sotia lui este cunoscuta mai mult prin activitatea desfasurata in cadrul unor fundatii si mai putin datorita participatiilor pe care le detine la doua firme.

Cu toate acestea, exista doua zone pe care le putem numi tulburi, in ceea ce priveste implicarea lui Mircea Geoana in lumea afacerilor. Prima dintre ele se refera la legaturi mai vechi de afaceri in care este implicat si Mircea Geoana: recuperarea creantelor Romaniei sau afacerea Transchem.

A doua zona se refera la informatiile legate de afacerile imobiliare ale unui var al sotiei lui Mircea Geoana. Toate aceste date ar putea explica de ce un calcul al revistei aBilant" arata o necorelare intre veniturile si cheltuielile familiei Geoana, in sensul ca exista o suma de aproximativ 300.000 dolari care nu se poate justifica.

Insa, ca si alti politicieni, si la Mircea Geoana trebuie sa fim atenti la familie, la rudele apropiate sau la mosteniri, si mai putin la participatiile pe care le detine la o companie sau alta. Veniturile presedintelui celui mai mare partid din opozitie

Incepand cu anul 1983, Mircea Geoana, astazi presedintele PSD, a fost platit, cu o singura exceptie, de statul roman, indiferent de posturile pe care le-a ocupat. Exceptia o reprezinta perioada de un an si jumatate (1991-1992), cat a fost bursier al statului francez pentru cursurile ENA (L'Ecole National d'Administration).
Venituri din salarii: 322.001 dolari In 1990, conform propriei sale declaratii, Geoana a avut un salariu de 3.100 de lei lunar, adica 1.725 dolari. Anul urmator, o data cu avansarea in functie, a crescut si salariul, la aproximativ 500 dolari/lunar.

In acelasi an, Geoana a renuntat la functia de director in MAE si a plecat in Franta, la ENA, unde a inceput sa incaseze 8.000 de franci lunar din bursa platita de autoritatile franceze. In cele 18 luni cat a declarat ca a urmat cursurile de la ENA, Geoana a incasat 144.000 de franci, adica aproximativ 24.000 de dolari.

In perioada 1996-2000, salariul de ambasador al lui Geoana i-a adus un venit de aproximativ 174.000 de dolari, presupunand ca, din februarie 1996, a incasat un salariu de 3.000 dolari/lunar, suma care include si indemnizatia de 25% pentru sotie. Totalul veniturilor din salarii obtinute de Geoana pana in prezent se ridica la 322.001 dolari.

Geoana detine actiuni in valoare de 47.107.620 lei (1.717 dolari) la Banca }iriac. In 2004, el a mai declarat si suma de 118.458.376 lei (4.066 dolari) ca drepturi de autor obtinute de fiul sau Alexandru de la Castel Film.
Conturi in banci: 205.000 dolari In ultima declaratie de avere, Mircea Geoana a afirmat ca detine sume de bani in cinci conturi, astfel: 72.008.931 lei (2.471 dolari) intr-un cont deschis in 1997 la CEC Bucuresti, 103.017 dolari intr-un cont deschis in 1998 la Citibank USA, 73.520 dolari intr-un cont deschis in 1999 la Morgan Stanley (SUA), 17.965 dolari la HVB Bank (2001) si 50.000.000

lei (1716 dolari) la Bancpost Bucuresti. Totalul sumelor din conturi este de 198.689 dolari, dar, daca tinem cont de dobanzile care s-au adunat din mai anul trecut, suma se ridica la aproximativ 205.000 dolari. Carte de vizita Mircea Geoana s-a nascut pe 14 iulie 1958, este casatorit cu Mihaela si are doi copii, Ana Maria (11 ani) si Alexandru (13 ani).

Este absolvent al Facultatii de Mecanica din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti, promotia 1983. Pana in anul 1990, a lucrat ca inginer la Trustul Energomontaj. In 1987, dupa un stagiu prelungit de santierist, Geoana s-a inscris la cursurile fara frecventa ale Facultatii de Drept, pe care a absolvit-o, cu sincope, in anul 1993.

In paralel cu activitatea de inginer si cu aceea de student voiajor la Drept, el a urmat si cursurile unei scoli de arbitri de fotbal si a practicat chiar, vreme de cateva sezoane, pe stadioane de mana a treia, arbitrajul.
In 1990, datorita relatiilor tatalui sau, generalul MapN Ioan Geoana - fost sef al Comandamentului Apararii Civile, Mircea a devenit referent la Ministerul Afacerior Externe (MAE), pe relatia Franta. In 1991 a fost numit director al Directiei Afaceri Europene si, in acelasi an, a fost trimis sa se perfectioneze la ENA ({coala Nationala de Administratie) de la Paris.

In 1993, a fost numit purtator de cuvant la Ministerul Afacerilor Externe, functie pe care a detinut-o pana in 1995. In paralel, Geoana a mai detinut si functia de director general pentru Europa, America de Nord, Asia, America Latina, Orientul Mijlociu si Africa din cadrul MAE.
In 1996, este numit ambasador al Romaniei in Statele Unite ale Americii. Ramane in acest post pana in anul 2000, cand, dupa preluarea puterii de catre PSD, este numit in functia de ministru al afacerilor externe. In anul 2004, a candidat, alaturi de Traian Basescu, la Primaria Capitalei si a pierdut.

A castigat, in schimb, in 21 aprilie 2005, presedintia PSD, inlocuindu-l pe Ion Iliescu la varful acestui partid. Cheltuielile familiei Geoana, pe bunuri imobiliare, bijuterii si arta Cosul zilnic al familiei Geoana este o problema care pune in incurcatura pe oricine.

Pentru anul 1990, cand Geoana trecea de la inginerie si arbitraj la Ministerul de Externe si nu avea copii, am estimat cheltuieli lunare de 500 dolari. In 1991, cand acesta devenise deja director in minister, pretentiile au crescut, deci cheltuielile s-au dublat, cu atat mai mult cu cat, vreme de un an si jumatate, Mircea Geoana a fost nevoit sa traiasca in Franta.

In perioada 1993-1995, am estimat cheltuieli lunare de 1.500 de dolari, mai ales ca in 1993 a aparut si primul copil, Alexandru. Dupa numirea lui Geoana ca ambasador la Washington, estimam cheltuieli lunare de 2.000 de dolari.

Aceasta estimare tine cont inclusiv de declaratia fostului presedinte Emil Constantinescu, facuta dupa ce Mircea Geoana a afirmat ca a economisit din salariul de ambasador peste 160.000 de dolari. "Nu se pot face economii de acest gen. Am multe cunostinte care lucreaza in mediul diplomatic si care au venituri comparabile cu cele pe care Mircea Geoana le-a avut in Statele Unite.

Mi-au spus ca e greu, e chiar imposibil sa strangi mai mult de 11.000, maximum 15.000 de dolari in patru ani. Toti mi-au marturisit asta", a spus fostul presedinte Constantinescu. In concluzie, cheltuielile cu cosul zilnic, impreuna cu celelalte cheltuieli specifice unei familii aflate cu mult peste medie, sunt estimate, pentru perioada 1990-2005, la cel putin 330.000 dolari.
Afaceri cu sotia lui Ilie Nastase
De asemenea, conform ultimei declaratii de avere, Mircea Geoana a cumparat in 2001 un teren de 1.000 mp in Corbeanca si un autoturism Volkswagen Passat. Valoarea terenului din Corbeanca este de minimum 50.000 de dolari, daca nu l-a cumparat de la varul Barba, iar costul Passat-ului se situeaza la o valoare medie de 26.000 de dolari.

Prin urmare, pentru cele doua achizitii din 2001, Geoana a platit aproximativ 76.000 dolari. La capitolul achizitii de lux, facute in perioada 1985-2004, Mircea Geoana a declarat bijuterii in valoare de 6.000 dolari precum si obiecte de cult in valoare de 2.000 dolari, obtinute in perioada 1985-1995.
Pe de alta parte, sotia sa este actionar in doua firme: "Topcont Invest" SRL si "La Maison Consulting" SRL. In prima dintre acestea, infiintata in decembrie 2005 cu un capital social de 10 milioane lei vechi, participatia Mihaelei Geoana la capitalul social a fost de 8 milioane lei (306 dolari).

In cea de-a doua societate, La Maison Consulting, inregistrata pe 2 iunie 2004, sotia lui Mircea Geoana detine 30% din capitalul social, cu un aport de 600.000 lei (21 dolari). Desi legea il obliga sa declare aceste actiuni in ultima declaratie de avere, Geoana le-a trecut cu vederea ca si cand n-ar fi existat.

Ceilalti actionari din La Maison Consulting sunt Amalia Elena Nastase (sotia lui Ilie Nastase) cu 35% si francezul Dominique Eugenie Moscovici, cu 35% din capitalul social. Firma are ca obiect principal de activitate declarat "alte activitati de servicii prestate in special intreprinderilor".

De asemenea, Mihaela Geoana mai este implicata si in doua fundatii, ea fiind presedinta fundatiei "Renasterea", dar si a ONG-ului "Millenium for Human Rights".
Geoana isi sporeste averea din donatii
In aceeasi declaratie de avere, liderul PSD a mai inscris si "o jumatate de apartament" de patru camere in zona zero a Capitalei si terenul din Corbeanca. Valoarea acestui apartament este de cel putin 150.000 dolari, imobilul fiind situat pe strada Uruguay. Evident, asa cum ne-au obisnuit deja politicienii "jumatatea de apartament" a lui Geoana este obtinuta prin "donatie rude gr. 1". Nici nu se putea altfel. Concluzie: balanta pe rosu
Dupa estimarile noastre, veniturile la vedere ale familiei Geoana au fost, in perioada 1990-2005, de 324.718 dolari, iar cheltuielile de 619.327. Diferenta dintre venituri si cheltuieli este de minus 294.609 dolari.

Nu exista decat doua explicatii plauzibile pentru o asemenea anomalie: fie noi am gresit calculele si va trebui sa le refacem cat mai grabnic, fie Mircea Geoana va trebui sa refaca, la fel de grabnic, declaratia de avere, macar pentru a introduce piesele care lipsesc ca socoteala sa iasa zero pe zero. Altfel, va trebui sa-l chemam la mediere pe Ilie Botos. Rudele, paravan in afaceri?
Evenimentele care s-au derulat recent pe scena economica romaneasca au scos la lumina modul in care importanti politicieni romani si-au protejat averile, trecand numeroase proprietati pe numele rudelor apropiate. Tocmai de aceea, in analiza care urmeaza, am aruncat o privire in curtea rudelor lui Mircea Geoana.
Socrii lui Geoana, apropiati ai lui Pacepa
Sotia lui Mircea Geoana, Mihaela, este fiica lui Ion si Margareta Costea, o familie care a acumulat in ultimii ani mai multe proprietati. Conform unei surse de peste Ocean, familia Costea a fost apropiata de aceea a generalului de securitate Ion Mihai Pacepa.

In urma cu doi ani, saptamanalul "Academia Catavencu" a publicat o fotografie in care, alaturi de generalul Pacepa, aparea ofiterul "de securitate" Ioan Geoana. Fiul acestuia, Mircea Geoana, a negat ca ofiterul din fotografie ar fi tatal lui, cum, la fel, a negat ca acesta ar fi fost ofiter de securitate.

Pe buna dreptate, deoarece tatal lui Geoana fusese ofiter al MApN si a activat in aceasta structura in perioada 1965-1992. La sfarsitul anului 1989, Geoana senior detinea functia de sef al Comandamentului Apararii Civile si cunostea subteranele Capitalei, locatii importante in diversiunea care a inceput pe 22 decembrie 1989, acestea fiind locurile din care ar fi actionat asa-zisii "teroristi".

Generalul Geoana a pus la dispozitia echipei lui Ion Iliescu planurile acestor subterane si i-a asigurat, astfel, fiului sau, Mircea, o apropiere de structurile noii puteri.
Colectia de vile a Margaretei Costea
Soacra lui Mircea Geoana s-a imbogatit subit, in ultimii ani, cu patru vile, dintre care doua sunt situate in cartierul Primaverii: una pe strada Herastrau nr. 28, iar cealalta pe strada Jean Monnet nr. 69. Valoarea celor doua imobile se ridica la peste 1,5 milioane de euro, daca socotim doar terenul pe care sunt amplasate.

Spre exemplu, in zona Herastrau, terenul este cotat astazi la aproximativ 2.800 de euro/mp. Celelalte doua vile sunt situate in afara Bucurestiului, una in Ghermanesti, Snagov, pe strada Sarmisegetuza nr. 52, iar cealalta in Breaza, pe strada Stefan cel Mare nr. 15.
Vila din Ghermanesti-Snagov, situata pe un teren de aproximativ 3.000 de metri patrati, a fost construita, dupa anul 1990, de familia Costea si, conform unor surse citate de ziaristii de la "Romania libera", pentru constructia imobilului ar fi fost folosite materiale de la Metrorex. "Au cumparat dupa revolutie mai mult de 1.500 mp de la o femeie. Imediat, au organizat santierul.

Strada era plina de camioane grele, care carau materiale. Curgeau cifele de beton mai ceva ca pe vremea raposatului la Casa Poporului. Muncitorii spuneau ca se construieste cu banii si materialele de la Metrorex, ei fiind colegi cu soferii de pe camioane", a afirmat un localnic.

Ulterior, in anul 2002, conform aceleiasi surse, Margareta Costea a mai cumparat inca 1.500 mp de teren cu 60 de euro/mp.
Vila din Breaza este situata pe strada Stefan cel Mare nr. 15. "Intr-o zona linistita, vila are camere pentru toata familia atat la parter, cat si in mansarda special amenajata pentru locuit, construita pe o suprafata declarata de 95 mp.

Amplasata pe un teren in suprafata de 2.200 mp, proprietatea revolutionarei Margareta Costea dispune de o gradina cu multa vegetatie si un foisor de vara" (Se inmultesc vilele soacrei lui Geoana, RL 8 aug. 2005). Conform aceleiasi surse, Margareta Geoana a mai achizitionat in Breaza si un teren de 3.000 mp pe str. 1 Mai.

A cincea vila aflata sub aripa Margaretei Costea a fost obtinuta in 2001, pentru o perioada de zece ani, pe baza unui protocol incheiat cu Ministerul Educatiei. Aici isi are sediul fundatia "Tinerii Romaniei", condusa de soacra lui Mircea Geoana si, conform liderului PSD, acolo alocuiesc noua orfani si doi parinti sociali".
Schimb de terenuri cu statul
Tranzactia cu terenul castigat la Caritasul politic de catre socrii lui Geoana a fost amintita intr-un numar anterior al revistei noastre. Astfel, in contul lui Mircea Geoana, arauvoitorii" au trecut si un teren din Busteni, a carui valoare este de aproximativ 450.000 de dolari.

Terenul nu-i apartine insa liderului PSD, pentru ca n-ar putea sa-l justifice, ci apartine socrilor Ion si Margareta Costea, el fiind obtinut printr-un schimb cu Romsilva, pe vremea cand la conducerea acestei institutii s-a aflat Gheorghe Gavrilescu, membru PSD. Sotii Costea au cedat atunci Regiei Padurilor 5.000 mp in localitatea Banesti si au primit, in schimb, pe baza Legii nr.

69/1991, un teren de 4.000 mp in cartierul Zamora din Busteni. Desi norocosii socri ai lui Geoana par a fi defavorizati in ceea ce priveste marimea suprafetei, terenul primit de ei valoreaza de peste zece ori mai mult decat cel pe care l-au cedat. Ei si-au intregit, ulterior, parcela din Busteni, cu inca 2.000 mp, valoarea terenului detinut depasind deja o jumatate de milion de dolari.

De remarcat ca schimbul de terenuri s-a realizat la sfarsitul anului 1996, inainte ca Gavrilescu sa fie inlocuit de la conducerea Romsilva. Legea care a permis astfel de jafuri a fost, ulterior, abrogata.
O familie de inalti functionari de stat
Margareta Costea si-a pastrat "o rezerva" si pentru taranisti, atunci cand le-a venit randul la guvernare. Fiul acesteia, Mircea - Ionut Costea, candva inginer silvic, a avut un traseu extrem de interesant. Nascut in 1960, el a lucrat in perioada 1984-1986 la Intreprinderea Heliade, de unde a trecut, rapid, la Trustul de constructii "Carpati".

In 1991, in vreme ce cumnatul sau devenea director in Ministerul de Externe, Ionut Costea pleca pentru doi ani in Suedia, ca economist. Intamplator sau nu, in aceeasi perioada pleca in Franta si Mircea Geoana, pentru o perioada relativ egala de timp.
Cei doi cumnati au imbracat haina functionarului de stat si s-au sprijinit reciproc in anii ce aveau sa urmeze. Ionut Costea a devenit, in 1992, dupa alegeri, consilierul ministrului finantelor si a ramas in aceasta functie pana in 1996.

In perioada 1997-1998, a fost secretar de stat la Ministerul Finantelor condus de Mircea Ciumara, iar, apoi, in perioada 1999-2000, Costea a ocupat functia de secretar general adjunct in ministerul condus de Decebal Traian Remes.

Din anul 2000, a reusit sa ocupe un post important, de director-adjunct la Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), Marea Britanie, cu acoperire in Ucraina, Romania, Moldova, Georgia, Armenia. Dupa patru ani la BERD, Ionut Costea a revenit in forta in Romania, ca presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte, functie pe care o ocupa si azi.

Relatiile la BERD au ramas insa intacte si era cat pe ce sa fie areactivate" cu ocazia ultimelor alegeri pentru presedintia PSD. Conform unei dezvaluiri facute de Traian Basescu, la o luna dupa ce Mircea Geoana a fost ales presedinte al PSD, acesta avea deja pregatita o varianta pentru situatia in care ar fi pierdut sefia PSD.

aExact la ora 13:00, in ziua in care si-a depus candidatura Mircea Geoana, am primit un delegat al unei banci cu care Romania lucreaza de mult si mi s-a cerut acordul pentru desemnarea lui Mircea Geoana in functia de vicepresedinte al unei foarte importante banci", a declarat presedintele Traian Basescu.

Dupa ce a afirmat ca a fost de acord cu "transferul" lui Geoana, Basescu a conchis: "Deci, Mircea Geoana a avut doua capete. Solutia partid si solutia sa plece vicepresedinte la o banca".

Conform unor informatii aparute in presa, banca la care s-a referit Traian Basescu este BERD, iar Mircea Geoana a confirmat aceasta varianta, care i-ar fi adus un salariu anual de aproximativ 300.000 de euro.
Costea, implicat in recuperarea creantelor Romaniei
Asa cum am mai aratat intr-un numar anterior al revistei Bilant, numele lui Ionut Costea a fost legat de recuperarea unor creante din Ghana si Angola.

Impreuna cu Mihai Tanasescu (fost director general al Directiei de creante ale statului), o cunostinta mai veche a lui Mircea Geoana, de pe vremea cand era ambasador in SUA, Ionut Costea a avizat favorabil recuperarea unei creante de peste 11 milioane dolari pe care Romania o avea fata de Ghana, in conditiile in care acel stat avea, la randu-i, creante fata de Romania ca urmare a unor lucrari

neachitate catre Contransimex. In recuperarea acelei creante au fost interesati, conform unor date din 1997, Dan Fischer (cetatean german de origine romana) si Michael Beck (cetatean american) prin firma IRM International Ltd. din Insulele Bermude.
In noiembrie 2000, guvernul Isarescu a aprobat, prin H.G. nr. 1043, cesionarea catre firma lui Iosif Armas, patronul "Argirom International" SA, a creantelor Romaniei rezultate din activitatea de comert exterior, derulata pana in 1990 in Republica Angola.

Se aproba, astfel, ca datoria de 18,7 milioane dolari sa fie incasata de catre firma lui Iosif Armas, statul roman urmand sa primeasca 15% din aceasta suma. Din partea Ministerului Finantelor, cel care a parafat acest contract a fost nimeni altul decat secretarul general-adjunct Ionut Costea.

De mentionat ca, trei ani mai tarziu, beneficiarul contractului a fost schimbat, firma lui Armas nerespectand termenul impus de guvernul roman.
Tot in anul 2000, numele lui Ionut Costea a mai fost invocat in scandalul izbucnit intre Dan Fischer (patronul Danubius Securities) si omul de afaceri Alexandru Bittner, cu ocazia controverselor legate de deturnarea unui credit de 300 milioane dolari, provenit de la consortiul englez "TQ Inteligent Solutions", credit destinat invatamantului romanesc.

Atunci, Bittner l-a acuzat pe Fischer ca a incercat sa se interpuna in afacere, replica acestuia din urma fiind ca, de fapt, el a fost solicitat sa acorde consultanta Ministerului Finantelor de catre acelasi Mircea Ionut Costea.
O semnatura de 15 milioane de marci Intr-un raport al Curtii de Conturi, realizat la sfarsitul lui 1998, Ionut Costea (secretar de stat in Ministerul Finantelor, la acea data) a fost acuzat ca a pagubit bugetul de stat cu peste 15 milioane de marci germane.

Paguba a fost constatata in urma verificarii modului in care s-a derulat, in 1997, contractarea de catre Ministerul Finantelor de pe pietele externe, a unui imprumut de 600 milioane marci germane, prin lansarea unei emisiuni de obligatiuni in valuta. In martie 1997, patru banci au raspuns cererii lansate de Ministerul Finantelor, depunandu-si ofertele.

Institutiile bancare interesate au fost Credit Suisse First Boston, Deutsche Bank Morgan Grenfell , J.P. Morgan si Merill Lynch. Dintre acestea, au fost alese primele doua, selectia apartinandu-i lui Ionut Costea. Numai ca, asa cum au constatat controlorii financiari, imprumutul a fost contractat cu o dobanda amai mare decat cea solicitata de creditor in oferta depusa".

Astfel, desi Deutsche Bank ceruse o dobanda intre 7,035 si 7,235 %, Ionut Costea a oferit 7,75%. "Fara a tine cont de oferta firmei, se spune in raportul Curtii de Conturi, contractul de subscriptie incheiat la data de 13 iunie 1997 a fost semnat de secretarul de stat Mircea Costea pentru o dobanda de 7,75% (exclusiv cheltuielile de tranzactie)".

De asemenea, se mai afirma in raport ca aoferta a fost modificata unilateral de catre Mircea Ionut Costea, singurul semnatar al contractului de imprumut".
Imprumutul fiind contractat pe cinci ani, paguba totala se ridica la 15,45 milioane de marci germane. Afacerea a ramas ingropata in fisetele controlorilor financiari. In urma cu aproape doua luni, presa a dezvaluit o tranzactie demna de atentia DNA initiata de Mihaela Geoana, sotia liderului PSD.

Au aparut atunci informatii despre o noua filiera prin care Mircea Geoana ar fi putut derula nestingherit afaceri, departe de indiscretia curiosilor. Este vorba despre "aripa Barba" a familiei Geoana, adica rudele din partea Margaretei Costea (fosta Barba).

Cotidianul aEvenimentul zilei" a dezvaluit recent o afacere imobiliara in urma careia Mihaela si Mircea Geoana au intrat in posesia unui teren in valoare de aproximativ 1,5 milioane de euro, pe care au achitat o suma de peste 30 de ori mai mica.

Tranzactia, facuta in familie, nu a fost consemnata in declaratia de avere a lui Mircea Geoana, fapt care ar fi trebuit sa atraga, ca si in cazul lui Dan Ioan Popescu, declansarea automata a procedurilor legale de control al modului de dobandire a averii.
Concret, pe 22 septembrie 2005, Mihaela Geoana a cumparat de la arhitectul Octavian Vasile Barba, varul sau, un teren de aproximativ 8.000 mp, situat pe strada Nades din cartierul bucurestean Straulesti, in apropierea bazei sportive Pro Rapid.

Pretul tranzactiei a fost de 48.300 de euro, iar valoarea reala a terenului, conform pretului zonei, este de 1,6 milioane de euro, adica de peste 30 de ori mai mare.
Varul Barba si terenul din Straulesti
Conform intelegerii dintre parti, pe terenul cumparat de familia Geoana urma sa se construiasca un mic complex de locuinte, iar Geoana si-ar fi luat angajamentul sa atraga investitori pentru acest proiect.

Aceasta ultima obligatie contractuala, coroborata cu neplata, in termen de trei luni, a pretului convenit pentru teren, ar fi dus la anularea contractului dupa cele trei luni, conform declaratiei lui Mircea Geoana. Dupa trei luni insa, contractul n-a fost anulat, iar terenul a intrat deja in proprietatea sotilor Geoana, el fiind inscris pe numele acestora inclusiv in Cartea funciara.
Pe 31 decembrie 2005, conform legii, senatorul Mircea Geoana s-a sustras insa de la consemnarea in declaratia de avere a acestui teren, in valoare de peste 1,5 milioane de euro. Dupa aproape trei saptamani a intrat in panica. Presa declansase scandalul amatusa Tamara" si Adrian Nastase intrase in corzi.

Amploarea acestui scandal l-a obligat pe Geoana sa-si acopere panamaua din Straulesti si solutia gasita a fost anularea tranzactiei.

Barba si Costea actionari in SRI Ca o dovada ca povestea lui Geoana, potrivit careia tranzactia a fost anulata ca urmare a nerespectarii angajamentului catre varul sau, Barba, a fost prost incropita, presa a mai adus un argument forte: pe 19 decembrie, la Oficiul National al Registrului Comertului, a fost inregistrata societatea Topcont Invest SRL, firma ai carei actionari erau Mihaela Geoana cu

80% din capitalul social si Octavian-Vasile Barba, cu 20%. Obiectul de activitate al noii societati este "activitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea". Prin aceasta firma, cei doi actionari intentionau sa duca la bun sfarsit proiectul initiat cu trei luni mai devreme.

In aceste conditii, este greu de admis ca firma ar mai fi fost infiintata daca arhitectii-afaceristi ar fi intentionat sa anuleze, trei zile mai incolo, tranzactia cu terenul din Straulesti.

Rezilierea contractului Barba-Geoana n-a dus insa si la blocarea activitatii firmei Topcont Invest. Dimpotriva, societatea si-a intrat in paine, dar nu pe obiectul principal de activitate (arhitectura), ci pe piata intermedierilor imobiliere, semn ca Barba stia dinainte pretul corect pentru un imobil.

Conform aceluiasi cotidian, Topcont Invest ar fi fost atrasa in intermedierea vanzarii unor active aflate in proprietatea societatii Uzin International, firma din grupul Uzinexportimport. Activele scoase la vanzare sunt doua hoteluri de pe litoral, unul din Eforie si celalalt din Mamaia.

Conform aceleiasi surse, un al treilea hotel, din Breaza, ar fi fost preluat spre vanzare tot de firma verilor Barba/Geoana. Mai interesanta decat afacerea in sine este insa aintermedierea" acestei intermedieri de vanzare. Cel care s-a ocupat de plasarea afacerii catre firma Topcont este directorul economic de la Uzin International, Anca Barba, adica verisoara celor doi arhitecti.

Astfel, familia Barba, reunita cu Geoana, deruleaza afaceri destul de profitabile. Cu zece ani in urma, Octavian Vasile Barba a mai infiintat o societate in care l-a atras pe varul Ionut Costea, consilier in cadrul Ministerului Finantelor, chiar cu putin timp inainte ca acesta sa devina secretar de stat.

Este vorba despre "Societatea Romana pentru Investitii" SA (SRI SA), firma care, in ultimii cinci ani, nu a depus nici un bilant la Ministerul Finantelor, ea aflandu-se insa pe lista societatilor radiate conform articolului 30 din Legea nr. 359/2004. Actionarii SRI SA, cu sediul in Bucuresti, strada G-ral {tefan Burileanu nr. 1-3, Bl. 21 E, apt.

21, au fost: Mircea Ionut Costea (18%), Octavian Vasile Barba (18%), Nanu Carzol (20%), Daniela Viorica Glasberg (20%), Mihai Gheorghe Macovei (4%), Dominic-Pan Meghea (20%). Printre administratorii acestei firme au fost atat Octavian Barba, cat si Elisabeta Barba (supleant, cenzor permanent) si Ionut Costea (supleant, cenzor permanent).
Barba, pe barba lui in afaceri
Arhitectul Barba este un om de afaceri destul de prolific. El a infiintat si alte societati pentru prosperitatea familiei. Astfel, in 1992, a infiintat societatea Baroc SRL, cu sediul la aceeasi adresa unde avea sa infiinteze mai tarziu firma SRI SA, adica strada G-ral Stefan Burileanu nr. 1-3 Bucuresti.

Firma, al carei unic actionar a fost Octavian Barba, a avut aceeasi soarta cu SRI SA, fiind azi dizolvata de drept. O a doua societate a lui Barba, infiintata in iunie 1993, se numeste Lora Construct SRL si are ca obiect de activitate aactivitati de arhitectura, inginerie si servicii de consultanta tehnica legate de acestea", adica exact obiectul de activitate de la Topcont Invest SRL.

Sediul societatii este acasa la unul dintre actionari, Radu Loreta Georgeta (43%) pe str. Digului nr. 7 din Giurgiu. Ceilalti actionari sunt Octavian Barba (43%) si Razvan Tiberiu Popescu (14%). Firma este in functiune si a obtinut profituri modeste in ultimii ani. Astfel, daca in 2001 profitul net era de 9,3 milioane lei, in 2004 acesta ajunsese la 1,61 miliarde lei.

In acelasi timp, datoriile au crescut si ele corespunzator profitului: daca in 2001 datoriile erau de 10,6 milioane lei, in 2004 acestea au ajuns la 2,26 miliarde lei.
O a treia societate infiintata de Octavian Barba a fost Luxconfort SRL, lansata pe piata in decembrie 1995. Firma, radiata pe baza aceleiasi Legi nr. 359/2004, avea sediul in bd. Banul Manta nr. 22, bloc 29, ap. 1 si un capital social de 100.000 RON (cf. datelor de la ONRC). Obiectul de activitate era "activitati de intermedieri in comert cu ridicata".

Actionarii de la Luxconfort au fost societatea Comimpex 94 Valasa SRL (50%) si persoanele fizice Vasile Octavian Barba (2%), Andrei Barba (2%), Mihai Barba (16%) si Gheorghe Laurentiu Gruia (30%). De remarcat faptul ca Mihai Barba este posibil sa fie tatal lui Octavian, el fiind nascut in 1931, in aceeasi localitate cu Margareta Barba-Costea (Uzungi - Orman, Bulgaria).

Ultimul bilant al acestei societati dateaza din 1999, cand, la un total active de 22,9 miliarde lei si o cifra de afaceri de 411,8 milioane lei, societatea avea datorii de 6,9 miliarde si un profit net de 251 milioane lei.
O a patra firma a lui Octavian Barba este Elan Soft SRL, infiintata in martie 2002, cu sediul in str. G-ral {tefan Burileanu nr. 1-3, bloc 21E, ap. 21, sector 1, Bucuresti. Firma se ocupa cu aactivitati legate de bancile de date", numai ca, pana acum, nu a depus nici un bilant la ONRC (Oficiul National al Registrului Comertului), desi este in functiune.

Actionarii Elan Soft sunt Octavian Barba (25%), care detine si functia de administrator, Geo Mugur Bucuresteanu (50%) si Andrei Barba (25%).


Pagini realizate
Vilele din Bucuresti si de la munte sunt ale soacrei lui Geoana Intr-un drept la replica transmis presei, ca urmare a dezvaluirilor legate de explozia imobiliara din portofoliul soacrei sale, Mircea Geoana a dat urmatoarele explicatii: "1. Imobilul din strada Nicolae Caranfil nr. 125 (fosta {coala Herastrau) nu este proprietatea soacrei mele, Margareta Costea.

Este o cladire aflata in proprietatea Ministerului Educatiei si Cercetarii care, in baza unui protocol de colaborare - valabil zece ani - cu fundatia aTinerii Romaniei", condusa de Margareta Costea, este folosita de aceasta fundatie. In imobil locuiesc noua orfani si doi parinti sociali. 2. Imobilul din strada Jean Monnet nr.

69, in care locuiesc socrii mei, a fost achizitionat in anul 2001, in baza Legii nr. 112 din 1995. Socrii mei locuiau in acest imobil din septembrie 2000. 3. In ceea ce priveste casa din strada {coala Herastrau nr. 28, aceasta a fost cumparata in noiembrie 1999 de fratele soacrei mele, care este stabilit in strainatate.

Pentru buna intretinere a imobilului, acesta l-a donat surorii sale in anul 2001. 4. Apartamentul din strada Dr. Felix nu mai este in proprietatea mea si a sotiei mele din 1994. 5. In ceea ce priveste situatia cabanei de la Busteni, afirm ca nu-mi apartine nici mie, nici unui alt membru al familiei mele."
Afacerea Transchem a adus statului roman o paguba de 90 de milioane de dolari Ionut Costea a fost implicat, ca inalt functionar in Ministerul Finantelor, intr-o afacere asupra careia planeaza mari semne de intrebare si care a adus statului roman o paguba de peste 90 de milioane de dolari, cei implicati nefiind inca trasi la raspundere.

Este vorba despre afacerea "TransChem" sau proiectul "Romag 98", cum era numita la vremea respectiva. La inceputul lui 1997, doua companii americane, Case si Valmont, se aflau in faza avansata a unor negocieri cu guvernul Ciorbea, pentru modernizarea agriculturii romanesti.

Proiectul romano-american viza importul unor echipamente si utilaje agricole care sa acopere necesarul pentru mai mult de 300.000 de hectare de teren, inclusiv irigatii pentru o cincime din aceasta suprafata, furnizarea cantitatilor necesare de seminte, constructia de silozuri etc.

In plus, fusese stabilita si finantarea proiectului cu aproape 160 milioane dolari, in conditii avantajoase, de la Citibank SUA, in vreme ce profitul estimat al intreprinzatorilor romani s-ar fi ridicat la 300 milioane dolari. Numai ca, intre timp, reprezentantii guvernului roman, ministrul Ciumara si secretarul de stat Ionut Costea, s-au razgandit.

Acest fapt s-a produs dupa vizita pe care o delegatie oficiala condusa de Victor Ciorbea, din care a facut parte si Ionut Costea, s-a deplasat in SUA.

Conform unor informatii din presa vremii, cel care i-a determinat pe demnitarii romani sa schimbe proiectul initial a fost ambasadorul Romaniei la Washington, Mircea Geoana, ca urmare a interventiei directe, la acesta, a lui Alfred Moses, fostul ambasador american la Bucuresti.
Vizita delegatiei romane in SUA ar fi fost astfel hotaratoare pentru soarta acelui proiect. Presa a semnalat si aspecte destul de interesante ale vizitei din SUA, cum ar fi intalnirea privata a lui Ionut Costea, secondat de cumnatul Mircea Geoana, cu reprezentantii societatii americane Transchemical, pe unul dintre iahturile companiei din Miami.

Interventia fostului ambasador Alfred Moses in aceasta afacere i-a determinat pe romani sa accepte intrarea in combinatie a firmei indicate de Moses, TransChem Finance & Trade Corporation.

Firma promovata si protejata de ambasadorul Alfred Moses mai tepuise deja, in 1992-1993, guvernul ucrainean cu 70 de milioane de dolari, prin celebra aafacere Kaplan", cea care avea sa fie, culmea!, copiata la indigo in Romania anilor 1997-2000. Astfel, in noiembrie 1997, prin H.G. nr.

686/1997, semnata de Victor Ciorbea, Mircea Ciumara si Dinu Gavrilescu, s-a autorizat Regia Autonoma a Imbunatatirilor Funciare (RAIF) sa achizitioneze, in cadrul Proiectului agricol roman si al Proiectului "Romag '98", pachete agricole, tehnologii si servicii.

RAIF a fost astfel amandatata sa semneze contractele comerciale cu furnizorii pachetelor agricole, ai tehnologiilor si serviciilor Case Corporation, Valmont Industries si TransChem Finance & Trade Corp., precum si contractele de imprumut cu Citibank N.A. - SUA" (art. 3).

De asemenea, s-a autorizat comitetul Interministerial de Garantii si Credite de Comert Exterior "sa aprobe garantarea integrala a creditului extern in valoare de 160 milioane dolari SUA, acordat de Citibank N.A. - SUA" (art. 4).

La fel, Ministerul Finantelor a fost si el autorizat sa garanteze, in numele statului, creditul extern, inclusiv adobanzile, comisioanele, spezele bancare, primele de asigurare, precum si alte cheltuieli aferente creditului garantat" (art. 5). Inceputa si perfectata prin lobby-ul de succes al ambasadorului Moses, afacerea a degenerat curand, dupa remanierea guvernului Ciorbea.

Prima transa a imprumutului s-a consumat rapid in echipamente si utilaje care fie au fost folosite in Insula Mare a Brailei, fie au fost stocate prin porturi si containere.

De asemenea, datele initiale ale proiectului "Romag 98" s-au schimbat, prin aparitia a doua societati infiintate in Romania si care preluau obligatiile TransChem: societatea Trans Ag Production Company SRL, ai carei actionari erau 11 americani si o firma inregistrata in Limasol Cipru, T-Ag Ltd., si societatea Agroserv Consult SRL, o firma nou-constituita intre RAIF (49%) si TransChem (51%).

La cativa ani de la demararea acestui proiect, in agricultura romaneasca nu s-a produs nici o schimbare semnificativa, cu exceptia unei pagube imense, de peste 90 de milioane de dolari, bani achitati de Ministerul Finantelor, care garantase imprumutul de la Citibank.


05-07-2008 18:58:21
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Iata un copy / paste din ciclul GAFELE PROSTANACULUI :

Gafa sau adevar spus din greseala? Intrebat despre ofiterii de informatii din Romania, Mircea Geoana, presedintele PSD, a declarat in conferinta de presa de marti ca "nu stim cati suntem, in primul rand!". Intrebarea exacta lansata de un jurnalist a fost: "credeti ca sunt prea multi ofiteri de informatii in Romania?"

Declaratia lui Geoana vine pe fondul unei propuneri lansate chiar de seful social-democratilor, care a sustinut ca toate serviciile de informatii trebuie controlate de parlament.

Mircea Geoana, presedintele PSD, a fost in mijlocul unui scandal declansat de Academia Catavencu, care a sustinut ca tatal acestuia a fost ofiter de Securitate. Geoana a dezmintit acuzatiile, prezentand dovezi conform carora tatal sau a fost angajat al MApN.


05-07-2008 19:02:05
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sa intzelegem ca in aceasta fotografie monseur Geoana tocmai ne indica directzia pe care o s-o apuce Romania ?



05-07-2008 19:07:38
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Of topic dar BESTIAL ! ...shoferi sa nu ramanetzi blocatzi shi sa intratzi cu mashina in gard cand intalnitzi acest indicator :



05-07-2008 19:26:07
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Misteriosii parinti ai celor ce ne conduc

Cand candideaza un politician occidental la o functie importanta, trecutul sau e scotocit pana la a 7-a spita, pentru a se sti totul despre el. Spre exemplu, dinastia Kennedy, care a dat atatia lideri iubiti de americani, a avut o singura pata neagra: trecutul de afacerist dubios al lui Kennedy-tatal. Daca te bate gandul sa afli cine au fost si ce au facut parintii liderilor politici de top de la noi, ai, insa, o mare surpriza: despre cei mai multi ori nu se stie nimic, ori exista informatii mai mult decat contradictorii, ori au in biografii elemente mai mult decat controversate. Sa ne ocupam, in cele ce urmeaza, de cativa dintre acesti lideri si ai lor misteriosi parinti.
Diana G. Boboc

Adrian Nastase. Tatal sau, Marin Nastase, originar din Tartasesti (Ilfov), are si el niste pete negre, in sensul ca, desi a fost ofiter de artilerie in armata regala, epurat din cauza originii si a situatiei sociale, a reusit ca prin farmec sa „supravietuiasca” prigoanei comuniste si sa devina doctor inginer, specializat in izotopi radioactivi, si sa obtina increderea Securitatii, devenind un frecvent insotitor al multor oameni de stiinta romani trimisi in Occident. Adrian Nastase nu a tinut mortis niciodata sa explice in clar aceasta misterioasa “reconversie” plina de succes a tatalui sau, de la regimul regal la cel comunist. Era, probabil, constient ca anumite lucruri nu e bine sa fie rascolite, pentru ca nu se stie ce ar putea aduce la lumina.

Emil Constantinescu. Fostul lider al CDR nu a fost nici el ocolit de controverse in ce priveste familia. Astfel, au existat informatii ca ambii parinti ai fostului presedinte ar fi fost evrei, numele adevarate ale lor fiind Pataievici (tatal) si Cazbici (mama, inainte de casatorie). Nu este clar, in acest caz, cum a ajuns Emil la numele de Constantinescu, dupa cum nu exista o explicatie plauzibila a schimbarii bruste a orientarii sale profesionale, din judecator, meserie foarte influenta si bine vazuta pe vremea comunistilor, in cea de profesor de geologie. Un alt mister este legat de un frate al fostului presedinte, suferind, care ar fi trait multi ani internat intr-un azil de provincie.

Ion Iliescu. Tatucul PSD are una dintre cele mai misterioase biografii, iar povestea parintilor sai a facut sa curga multa cerneala. Despre bunic se spune ca era de origine evreu rus bolsevic, emigrat in Oltenia din cauza politiei tariste care il fugarea. Despre tatal sau, Alexandru Penu, Iliescu spune ca ar fi fost voluntar in primul razboi mondial, drept multumire primind apoi teren pentru o casa. Numai ca tatal sau avea atunci 15 ani, greu de crezut ca putea fi, deci, soldat. Presa de la jumatatea anilor '90 a relatat ca tatal lui Iliescu era un personaj dificil, lenes, duplicitar, inhaitat de tanar cu comunistii, care a sfarsit prin a-si renega parintii si a-si schimba numele in Iliescu. Misterul invaluie si alte rude ale fostului presedinte: in timp ce el a sustinut ca a avut 4 unchi, cercetarile presei au dovedit ca avea doi unchi si doua matusi. Dar se pare ca Iliescu se rusina cu matusile sale si le-a repudiat in mod constient. Mamele presedintelui au fost si ele subiect greu de presa: una era Maricica, o femeie rroma care l-a nascut pe liderul de mai tarziu al PSD, dar l-a abandonat cand era mic, iar o alta a fost Marita, mama vitrega a lui Iliescu, care prezenta avantajul ca avea dosar de cadre beton, ca fosta ilegalista comunista. Acestea sunt doar o mica parte din petele biografiei lui Iliescu.
Calin Popescu Tariceanu. Actualul premier are o mama despre care se stie cu precizie cine este, distinsa doamna Angela Atanasiade, a carei familie a venit din Grecia si s-a stabilit in Romania, cu multe decenii in urma. Dar nimeni nu stie cine e tatal real al premierului, cu exceptia faptului ca a fost ofiter de armata. Acesta a fost primul sot al Angelei, de care a divortat pentru a se recasatori cu Dan Amedeo Lazarescu, desi Angela ar mai fi avut, se pare, un al treilea sot intre acestia doi. Vechiul liberal mason Lazarescu a devenit tatal vitreg al premierului, dar „cariera” sa de parinte s-a intrerupt in momentul in care s-a aflat ca a fost turnator la Securitate. Vorbind la un moment dat despre el, Tariceanu a spus ca acesta nu a fost tatal sau vitreg, ci doar sotul mamei sale.

Mircea Geoana. Liderul PSD are un tata cu o biografie controversata: unii il dau ca sigur drept fost general de Securitate, Catavencu publicand chiar o poza in care el apare alaturi de Pacepa, la o parada militara a trupelor acesteia, in timp ce fiul sustine cu indarjire ca a fost doar general MAp. Sigur e ca Geoana senior a raspuns de apararea civila a capitalei si ar fi avut in grija si celebra retea de tuneluri a Securitatii, din Bucuresti. Geoana are probleme si cu soacra, acuzata ca ar detine in fals certificatul de luptator si ranit in revolutie, care i-a deschis usile multor afaceri banoase.

Petre Roman. Trecutul tatalui lui Roman a fost unul dintre primele disecate de presa postrevolutionara. Asta pentru ca primul premier se lauda ca e „os de ardelean, prin sotie” si ca tatal sau a fost un brav ofiter, un disident si o victima a regimului comunist. Ulterior, insa, s-a aflat ca Roman era evreu si nu il chema Roman, ci Neulander, fiul lui Ernst Neulander, autorebotezat Valter Roman, si al Hortensiei, o spaniola catolica. Neulander, veteran al razboiului civil din Spania, de partea rosiilor, era agent al Kominternului. La sfarsitul anului 1944, Valter Roman venea in Romania, in calitate de comandant adjunct al Diviziei Horia, Closca si Crisan, integrata in Armata Rosie, avansand in primavara anului urmator sef al Serviciului de Propaganda in Ministerul de Razboi. Varful carierei este in mai 1948, ca sef de Stat Major al Armatei, cu grad de general maior, dar cade in dizgratia partidului si e trecut pe linie moarta in functia de vicepresedinte al Societatii Romane de Difuzare a stiintei si Culturii (SRSC). Mai apoi, Dej il recupereaza si il numeste ministru al Postelor. In perioada cand tatal sau detinea aceasta functie grea, Petre Roman se vaita, intr-un volum autobiografic, ca familia sa suferea de foame, mancand in general fasole si linte, iar duminica, doar, slanina. Tot pe atunci, Roman afirma ca nu avea nici incaltari in picioare, mergand la intalnirile cu fetele cu singura sa pereche de pantofi in mana, pentru a se incalta aproape de locul rendez-vousului.

Corneliu Vadim Tudor. Ca si Roman, liderul PRM foloseste si el un nume „ajustat”, din motive necunoscute. Corneliu Tudor si-a adaugat numele de Vadim (Cuceritorul, in limba varega) in ultimul an de liceu, ceea ce e curios, pentru ca nu era pe atunci vreo stea a artei care sa necesite un pseudonim literar. Parintii lui Corneliu Vadim Tudor au fost Ilie si Eugenia. Ilie Tudor era oltean nascut la Cherlesti-Slatina si a ajuns croitor la Bucuresti, fugarit de saracie. Mama liderului PRM, Eugenia Vladareanu, s-a nascut in Brasov. Vadim si-a descris intotdeauna parintii ca pe niste oameni profund religiosi, iubitori de Dumnezeu. Dar bomba a cazut abia in 2000, in timpul campaniei electorale pentru presedintie: Vadim si parintii sai erau sectanti baptisti si nu ortodocsi sau macar catolici. Tatal ar fi fost chiar pastor al cultului respectiv. Liderul PRM s-a aparat spunand ca doar parintii sai sunt pocaiti, in timp ce el este ortodox. Sigur e ca o sora a sa a fost maritata cu un pastor american protestant. Ulterior, au aparut in presa alte informatii-bomba, potrivit carora Securitatea ar fi vrut sa ii fabrice lui Vadim o biografie de disident pentru a-l infiltra la Europa Libera. Pentru asta, Vadim ar fi urmat sa isi declare oficial apartenenta la cultul baptist si sa sustina ca ar fi fost prigonit de securisti pentru convingerile sale religioase. Planul a cazut, se spune, pentru ca actualului lider al PRM i-a fost pur si simplu frica.


05-07-2008 19:30:34
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Drept sa spun dupa cate vad io la categoria parintzi cel mai bine sta TRIBUNUL .....shi ca total ateu am shi io o intrebare : ESTE O RUSHINE SA AI PARINTZI SAU TU SA FII BAPTIST ?.....hmmmmm dupa parerea mea NU !

05-07-2008 19:35:34
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Interesant...
Cit despre degetzelele lui, Geoana cred ca indica directiile in care sa emigram, ca oricum ramin si se ocupa Ei (si mortzii mamelor lor :x) aici de furat ce-o mai fi... ca mai sint totusi destule !!! :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (05-07-2008 19:46:51)


05-07-2008 19:38:34
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
De la Atac citire :

CINE NE CONDUCE


O banală radiografie a actualei puteri politice şi economice din România scoate la iveală realitatea hâdă. Ţara noastră este în continuare condusă de politruci comunişti, sau de copiii acestora, stâlpi de bază ai CC al PCR. Partidul Comunist a revenit la putere într-o ţară deja membră UE şi NATO, într-un mod mai mult decât diabolic. Practic, azi nu mai avem un singur „duşman“ politic - în faţa căruia mai există sau nu vreo disidenţă - ci „n“ partide, cu „n“ lideri politici, cu „n“ ideologii, menite doar s-o ascundă pe cea adevărată. Cei care au preluat puterea, alternează conducerea între ei, împărţind-o ca-ntr-o mare „famiglie“. În România „europeană“ n-a intrat nimeni, n-a penetrat nimeni, în afara castei vechilor comunişti şi a urmaşilor acestora. Dosarele informatorilor şi ofiţerilor acoperiţi sunt sub cheie, în mâinile lor. Secretele, afacerile şi resursele naţionale sunt în buzunarele lor. Învăţământul şi bursele sunt controlate tot de „Marea Famiglie“. Iar cine nu face parte din această castă, nu poate accede nici măcar într-o funcţie de directoraş. „Caracatiţa“ comunistă s-a perpetuat şi s-a extins la toate nivelurile puterii politice şi economice. „Famiglia comunistă“ este practic stăpâna României.

Eroii comuniştilor
- Traian Băsescu a recunoscut singur că a fost membru PCR. Preşedintele de astăzi al României spunea, alături de Năstase, în 2004: „E păcat ca după 15 ani de la evenimentele din decembrie ‘89, electoratul român să nu aibă şi alţi candidaţi decât doi foşti membri de partid“ (n.n. - membri PCR). A fost un favorit al puterii comuniste din România.
- Emil Boc a fost UTC-ist de frunte. A publicat ode în perioada când era student la Filosofie, anul IV, în care preamărea regimul comunist.
- Adrian Severin a deţinut mai multe funcţii în UASCR, ultima fiind cea de şef al Comisiei culturale a Consiliului UASC din Centrul Universitar Bucureşti.
- Teodor Meleşcanu a fost şi el membru al Partidului Comunist. Ba mai mult, conform afirmaţ iilor lui Mircea Răceanu, înainte de 1989, Meleşcanu a fost ofiţer de Securitate, sub acoperire de diplomat.
- Octav Cozmâncă s-a remarcat ca responsabil cu cadrele, adjunct de şef de secţie şi membru în CC al UTC şi, ulterior, şef de sector la Secretariatul General al Guvernului (1983-1989).
- Antonie Iorgovan a fost membru în Consiliul UASCR şi preşedinte al Consiliului UASC din Universitatea Bucureşti.
- Vasile Puşcaş a fost, înainte de 1989, membru în Consiliul UASCR. Şi atunci şi acum îi este subordonat lui Ioan Rus, liderul PSD al „grupării de la Cluj“, care era preşedinte al Consiliului UASC din Centrul universitar Cluj-Napoca şi membru în Comitetul Executiv al Consiliului UASCR.
- Nicolae Văcăroiu a ocupat diverse funcţii de conducere: 1982-1986 - şef serviciu; 1986-1987- Director adjunct; 1987-1989 - Director al Direcţiei Sinteză Probleme Financiare, Bancare şi de Preţ.
- Theodor Stolojan. În anii ‘70 , a figurat pe schema Institutului de Economie Mondială, instituţie sub acoperire a fostei brigăzi „U“ din cadrul UM 0920. În perioada cât a fost şef al Direcţiei Operaţiuni Valutare din Ministerul de Finanţe a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informaţii Externe, de unde a fost demis. În 1989 a fost numit consilier personal al fostului ministru al Finanţelor, Ion Păţan.
- Mugur Isărescu. Vreme de 19 ani este angajat ca şi cercetător principal I, apoi şef de colectiv de cercetare la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti - instituţie considerată o adevărată „pepinieră de cadre“ pentru posturile de conducere din România comunistă.
- Silvian Ionescu. În septembrie 1974 a fost încadrat în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii Externe, care pe atunci funcţiona separat de structurile Securităţii Statului.
- Ludovic Orban. Conform propriilor declaraţii, tatăl său a fost ofiţer de Securitate în perioada neagră şi plină de blestemăţii a acestei structuri de represiune.
- Eugen Dijmărescu. După absolvirea facultăţii, în septembrie 1971, Dijmărescu este încadrat în funcţia de cercetător ştiinţific principal la IME, unde activează până în anul 1989. În această perioadă a avut posibilitatea de a face studii postuniversitare în afara ţării (1973 - seminarul de Studii Americane din Salzburg; 1981 - Brookings Institution; 1985 - Universitatea de Stat din Arizona, Tempe).
- Irinel Columbeanu. Omul de afaceri, situat în topul celor mai bogati români, top publicat de revista „Capital“, este fiul lui Ion Columbeanu - un influent funcţionar guvernamental, care a activat în toate executivele României din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, până în anul 2002.
- Ovidiu Tender. Considerat unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri ai României, acesta este fiul unui fost ofiţer de grăniceri care la un moment dat a fost superiorul fostului şef al SRI, Radu Timofte. Mai mult, se pare că înainte de 1989 tatăl lui Ovidiu Tender a avut relaţii bune cu Ion Iliescu în perioada în care acesta a fost detaşat la Timişoara, fapt care ar explica relaţiile postdecembriste dintre omul de afaceri şi fostul şef al statului.
- Dan Voiculescu. Pentru că familia sa nu făcea parte din nomenclatura comunistă, intră în Securitate şi ocupă funcţii de conducere în firma de comerţ exterior Crescent, ce aparţinea serviciului secret. Era cunoscut sub numele de cod „Felix“ şi „Mirce“. În 1991, semnează în calitate de reprezentant al Crescent Commercial Maritime LTD- Cyprus, un contract de asociere cu Universalcoop, în care contribuţia sa la capitalul social era de 261.250 de dolari.
- Radu Vasile - fost prim-ministru în guvernul CDR (1998-1999), fost senator, s-a aflat în grupul de influenţă al Zoei Petre. A fost deconspirat ca informator chiar de către fostul preşedinte Emil Constantinescu. Acesta a spus, evident, după ce şi-a terminat mandatul de la Cotroceni, că a văzut angajamentul de informator al lui Radu Vasile şi că acesta fusese racolat din cauza unor „bube“ de la dosar.
- Sorin Oprescu, senator aflat acum la al doilea mandat parlamentar, este fiul lui Nicolae Oprescu, fost colonel în Direcţia a V-a, ulterior avansat general, iar mama sa, fost ofiţer DIE. Fratele lui Sorin Oprescu, Marius, a fost medic şef al DIE, ulterior SIE.
- Laszlo Tokes este cel care a „salvat“ România de Ceauşescu. Înainte de 1989 a fost racolat de serviciile de informaţii ungare care au creat şi promovat brandul Tokes.
- Attila Verestoy. Înainte de 1989, Attila Verestoy a lucrat în Institutul de cercetări chimice condus de Elena Ceauşescu.
- Bela Marko. Înainte de 1989, Bela Marko a fost unul dintre redactorii de bază ai revistei „Igaz Szo“, revistă a filialei scriitorilor comunişti maghiari din România, care apărea la Tg. Mureş. A luat un premiu al Uniunii Scriitorilor în 1980.
- Adrian Păunescu, un apropiat al regimului Ceauşescu.
- Adrian Cioroianu. În timpul studenţiei s-a aflat printre apropiaţii grupului de studenţi agreat de către decanul Facultăţii, prof. dr. Zoe Petre, în procesul de luare a deciziilor legate de managementul predării istoriei. După terminarea facultăţii a rămas în cadrul acesteia ca asistent al profesorului Lucian Boia, cunoscut pentru opera de demistificare a istoriei românilor, şi a fost susţinut pentru a merge la un masterat în istorie, şi apoi un doctorat, în Canada (1997).
- Corneliu Vadim Tudor: Liderul PRM a lucrat înainte de revoluţie ca ziarist în presa comunistă, la publicaţiile „România Liberă-Magazin“ şi apoi, din 1975, ca redactor la Agerpress, dar şi la revista „Săptămâna“. Imediat după terminarea facultăţii, Vadim Tudor a urmat - în 1975 - cursurile Şcolii de Ofiţeri de Rezervă din Bucureşti. Apropiat al lui Valentin Ceauşescu, Vadim Tudor nu a ratat nicio deplasare a echipei Steaua peste hotare, beneficiind de avantajele protipendadei comuniste.
- George Copos. Prosper om de afaceri, fost vicepremier în actualul Guvern, din partea Partidului Conservator, fost utecist de vază, prieten la cataramă cu Nicu Ceauşescu, mare usecerist (Uniunea Studenţilor Comunişti din România), implicat în organizarea Universiadei la Bucureşti.
- Rodica Stănoiu. Fost ministru al Justiţiei, demisionează din partid după ce presa a relatat pe larg despre relaţia sa cu fosta Securitate, unde a semnat note informative sub pseudonimele „Sanda“ şi „Paula“.
- Tudor Marcu, fratele lui Corneliu Vadim Tudor, a fost, înainte de Revoluţie, ofiţer în cadrul Armatei, lucrând la contrainformaţii militare. Ulterior, a ajuns deputat în Parlamentul României, iar Ion Iliescu l-a făcut general. A fost implicat în scandalul „Ţigareta 1“, primul mare caz de contrabandă cu ţigări, caz care a ajuns în justiţiei dar dosarul a fost soluţionat cu neînceperea urmăririi penale.
- Ioan Talpeş a fost ofiţer activ în MApN, până în 1989, având calitatea de cercetător ştiinţific la Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară-Bucureşti.
- Mihai Răzvan Ungureanu a devenit membru supleant al CC al UTC în 1987, după terminarea liceului.
- Zoe Petre este fiica academicianului dr. Emil Condurachi, cunoscut ca apropiat al conducerii de partid şi de stat a RSR şi al organelor de Securitate. Doamna Petre-Condurachi a fost secretară de partid în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti, înainte de 1989.
- Triţă Făniţă este cunoscut ca unul dintre cei mai importanţi „oameni de afaceri“ din perioada României socialiste. Relaţiile sale foarte apropiate cu familia Ceauşescu i-au permis să participe din plin la operaţiunile de aport valutar, în calitate de director la Agroexport, ceea ce i-a atras şi o arestare din partea Securităţii.
- George Cristian Maior, director al SRI, este fiul fostului ministru al învăţământului, Liviu Maior, şi ginerele lui Augustin Buzura, fost director al Fundaţiei Culturale Române. George Maior este naşul de cununie al băiatului lui Ioan Talpeş.
- Monica Macovei procuror de supraveghere a urmăririi penale, la tribunalele din Bucureşti. A fost acuzată că ancheta abuziv.
- Bogdan Olteanu, este nepotul cunoscutei activiste comuniste Ghizela Wass. Având şapte clase elementare, dar şi „Ştefan Gheorghiu“, aceasta a intrat în partid în 1933, ocupându-se de relaţiile externe ale PCR şi urcând toate treptele ierarhice.
- Emil Constantinescu. A fost membru PCR şi nu există o explicaţie plauzibilă a schimbării bruşte a orientării sale profesionale, din judecător la Tribunalul judeţean Piteşti, la geolog.
- Virgil Măgureanu, fost rezident al Securităţii, a condus Serviciul Român de Informaţii timp de şapte ani. La 29 decembrie 1995, Virgil Măgureanu şi-a publicat propriul dosar de informator al Securităţii, deschizând voit sau nu „cutia Pandorei“.
- Varujan Vosganian a fost şi el comunist şi, dacă e să-l credem pe Liviu Turcu, colaborator al fostei Securităţi. Din acest motiv, Varujan Vosganian a fost obligat să-şi retragă candidatura pentru postul de comisar european.
- Şerban Mihăilescu a fost un înalt funcţionar al Guvernului comunist condus de Constantin Dăscălescu.
- Mircea Dan Geoană este fiul fostului şef al Comandamentului Apărării Civile din România, generalul Ioan Geoană.
- Călin Popescu Tăriceanu este fiul vitreg al lui Dan Amedeo Lăzărescu, informator al Securităţii, care i-a turnat contra cost, pe fruntaşii liberali.


05-07-2008 19:43:47
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Povestea spune că Mircea Geoană e de loc din Mischii, comună doljeană. Sâmburele de adevăr pe care-l conţine această legendă este că bunica dinspre tată a senatorului de azi, Gica lui Florea Eparu, s-a născut în Mischii şi a locuit acolo până l-a luat pe Costică Geoană şi s-a dus după el la oraş, la Craiova. Mircea Geoană are în Mischii un pluton de rude de la ţară, pe care nu le-a cunoscut niciodată. Spre deosebire de el, domniile voastre o veţi face.
Şerban Comănescu
Ioniţă a lui Florea lui Celea, cum e poreclit preotul din Mlecăneşti, locuieşte în a patra vilă pe dreapta, cum intri în satul care ţine de comuna Mischii. Aşa ne îndrumă lumea din cârciumă către rudele lui Mircea Geoană. Îl găsim acasă pe tatăl preotului, dând cu sapa prin grădină. Ion F. Trufaşu se numeşte în buletin părintele părintelui. Îi zice aşa pentru că un bunic al său a trecut Oltul dinspre malul lui stâng, s-a stabilit aici şi a scăpat de pedeapsă. Asta era o portiţă a legii pe atunci – treci Oltul, scapi de pedeapsă, doar că nepotul fugarului nu ştie de ce şi la ce fusese strămoşul său osândit. În orice caz, comunitatea i-a zis Trufaşu.
La viaţa lui, Ion F. Trufaşu şi-a văzut de munca agricolă, n-a făcut rău nimănui şi nu se teme decât de judecata divină, poate nici de ea prea tare, dat fiind că are în fiul său un interpus cu Domnul.



Traseul evolutiv al neamului: Mischii – Craiova – Bucureşti – Washington

Ion F. Trufaşu e văr primar cu tatăl lui Mircea, generalul Nelu Geoană: „Mama mea şi mama tatălui lui Mircea sunt surori“. Bunica paternă a lui Mircea, Gica lui Florea Eparu, a părăsit Mlecăneştiul natal când l-a luat de bărbat pe Costică Geoană, sudor la Depou în Craiova. Femeia s-a orăşenizat, s-a rupt de Mischii cam de tot, iar lumea de la oraş nu i-a mai zis Gica, ci Zânca – nume boieresc, apreciază Trufaşu. Costică şi Zânca Geoană au avut doi copii: pe Nelu, ajuns general, comandantul Armatei I pe ţară, şi pe Nuţa, ajunsă directoare la Liceul Agricol din Cârcea, unde Ion F. Trufaşu a dat-o să înveţe pe fiica lui, care s-a făcut infirmieră, o meserie bună. (Nici cu fiul său, preot, nu-i e deloc ruşine.)
Aşa cum mumă-sa schimbase localitatea natală pe una mai dezvoltată, şi Nelu Geoană s-a mutat din Craiova în Bucureşti. În capitala ţării, el şi nevastă-sa, pe care Ion F. Trufaşu nici nu ştie cum o cheamă, l-au adus pe lume pe Mircea. Iar Mircea, urmând imboldul de două generaţii al neamului său, a găsit, pentru o vreme, o reşedinţă mai pricopsită decât Bucureşti, ducându-se ambasador în SUA, la Washington.


Rudă cu senatorul, vecin cu prefectul

Ion F. Trufaşu n-a vorbit nicicând cu vestitul fiu al vărului său primar. Nici n-a avut ocazia s-o facă prea des: doar o dată, în urmă cu vreo trei ani, când Mircea Geoană a fost invitat la Mischii la inaugurarea reţelei de gaze. Senatorul Mircea Geoană nu şi-a căutat neamurile, iar ele n-au vrut să facă de râs numele de Trufaşu apelând cu vreo problemă la ruda sus-pusă.
Rezemat cu bărbia în cazma, bătrânul Trufaşu ne arată moşia învecinată cu a lui: a fost a lui Ilie Ştefan, i-a vândut-o de curând unui chirurg din Craiova. Ilie Ştefan a copilărit în Mlecăneşti. „Era mai mic decât mine, odată i-a scăpat vaca la mine-n fân şi eu l-am luat la bătaie: «Bă, fir-i-al dracului, ce umbli tu cu vaca dacă nu eşti bun de păscut, du-te la oraş să-nveţi carte!». Ilie Ştefan e om de treabă, e respectuos cu toată lumea, şi îmi zice şi acum când mă vede: «Nea Ioniţă, dacă nu mă trimiteai matale la Craiova, la şcoală, nu mai ajungeam eu prefect!»“ .



Nici măcar o ţuică pentru Fănica, domnule senator Geoană?

S-ar zice că Mischii a fost, de-a lungul vremii, cea mai piloasă comună din Dolj: prefectul Ilie Ştefan şi bunica lui Mircea Geoană au copilărit aici. Să vedem ce părere au localnicii. În jurul unei mese cu muşama, sub bolta de viţă din curtea cârciumii fără firmă, câţiva bărbaţi pălăvrăgesc de ale lor. Singura femeie din adunare, o băbuţă turuind ca o meliţă în perfectă stare de funcţionare, ni-i prezintă: „Sunt cei mai năroji oameni din comună: ăsta e văduv, ăsta n-are muiere, ăsta n-are dinţi...“. Ea e Ştefana Traşcă, sau Fănica. Toţi sunt de acord cu privire la aportul lui Geoană la bunăstarea comunei: „A făcut pe dracu’“. „Nu mi-a dat nimeni nici măcar o ţuică!“ se revoltă femeia, care ar fi avut dreptul să primească nu neapărat licoare de prune, ci saci de ciment, după ce apele i-au huruit gospodăria. I-au dat, ce-i drept, un sac, dar alţii, care nu erau îndreptăţiţi, au căpătat câte cincizeci. Mulţi mischieni au fost crunt loviţi de inundaţii. „Era să se înece şi prefectul Giugea, s-a răsturnat cu TAB-ul în mijlocul apei. Mai bine rămânea aici“, îşi aminteşte unul dintre meseni, cel văduv sau cel fără muiere, nu am reţinut precis, dar până la urmă în aceeaşi situaţie sunt aflaţi.



Geoană vine doar la câte-o zi mare şi la o branşare

Deci Geoană n-a făcut nimic-nimic pentru comună. „Pe bogaţi nu-i interesează de săraci, ei se trag unii pe alţii să apuce şotoiul cel mai mare, primarul nostru n-aţi văzut cât s-a îngrăşat?“, zice implacabila băbuţă. „Fănico, taci că-ţi face primarul injecţie“, o tachinează cineva. Primarul de la Mischii, Ion Duţă, e de meserie medic uman. Dar Fănica nu se înspăimântă: „Da, îmi face pulicilină“.
Îl vizităm şi pe primar. E din PNL, mereu a fost de dreapta. Da, Mircea Geoană a venit la Mischii când s-a dat drumul la gazele naturale. În rest, n-a sprijinit comuna deloc. Şi nici atunci n-a fericit-o decât cu prezenţa lui. Poate va mai da pe aici la toamnă, când se va inaugura canalizarea cu apă potabilă. Primarul e un bărbat în puterea vârstei, suplu. Dacă-i adevărat ce spunea muierea de la cârciumă, că s-a îngrăşat peste măsură de când e-n funcţie, înseamnă că înainte de preluarea mandatului era o umbră.


05-07-2008 19:48:51
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Si iata unul dintrecei ce au condus  SRI :

Generalul Zamfir, ultimul reprezentant al fostei Securitati in conducerea SRI, a fost trecut in rezerva de Traian Basescu. Activitatea fostului adjunct al directorului SRI s-a desfasurat intr-o epoca tulbure a serviciului, marcata de ascultari telefonice ilegale, implicarea in privatizare si alte afaceri, precum si legaturi cu puteri straine fara stirea conducerii statului.

Reforma serviciilor secrete din Romania s-a facut in sila si numai la presiunile aliatilor occidentali, ca o conditie a aderarii Romaniei la NATO. Americanii au impus Romaniei sa se desco toroseasca de fostii ofiteri de Securitate, care au luptat impotriva NATO pe frontul invizibil. Reforma s-a facut rapid la SIE pentru ca fostii ofiteri de Securitate din cadrul fostei DIE erau cunoscuti de serviciile secrete NATO din cauza activitatii lor in tarile occidentale sub diferite acoperiri. Acestia nu au mai putut sa lucreze in Europa si America de Nord. In schimb, fostii ofiteri de securitate care au lucrat la Directiile Securitatii cu competente in Romania si mai apoi la SRI au fost mai greu de dibuit de catre americani, iar schimbarile au intarziat. De fapt, reforma a insemnat schimbarea oamenilor, nu si a naravurilor. Au continuat ascultarile telefonice ilegale. De asemenea, SRI a pus mana pe bazele de date de la operatorii de telefonie. Implicarea in afaceri continua. Actualul director, George Maior, sprijinit de Traian Basescu, are un plan de reforma al SRI pe care vrea sa-l duca pana la capat. Mazilirea lui Titel Generalul Dumitru Ion (Titel) Zamfir, adjunctul directorului Serviciului Roman de Informatii (SRI) a fost trecut pe linie moarta. Asa cum aminteam la sfarsitul saptamanii trecute, vineri, prese dintele Traian Basescu a semnat decretul de trecere in rezerva a generalului Zamfir. Actiunea a fost decisa inca de miercuri, 25 iunie, la sedinta Consiliului Suprem de Aparare a Tarii (CSAT), cu toate ca a fost omisa din comunicatul oficial referitor la sedinta. Titel Zamfir se astepta mai de mult la acest deznodamant al activitatii sale. Era singurul din conducerea SRI care activase in fosta Securitate. De asemenea, avansarea sa la gradul de general locotenent cu putin timp in urma a fost un semnal clar ca va fi trecut in rezerva. Titel Zamfir se ocupa la SRI cu tot ce ti nea de ascultari, comunicatii, IT etc. Fiind absolvent al Facultatii de Electrotehnica, inca de la intrarea in Securitate a lucrat in acelasi domeniu, al ascultarilor. Generalul s-a amestecat si in piata privata de comunicatii. In 1995 s-a or ganizat licitatia pentru atribuirea licentelor GSM in Romania. Titel Zamfir s-a implicat in stabilirea castigatorilor licitatiei, concernele Mobilrom si Mobifon. De exemplu, Mobifon era un consortiu care includea pe canadienii de la TTI, o firma care nu spunea mare lucru pe piata GSM. In schimb, a fost eliminat consortiul Zephir, compus din giganti ca Motorola si TeleNor si T-Mobile. De ase mena, cu sustinerea lui Ti tel Zamfir a intrat in consortiul Mobilrom grupul Ana al lui George Copos. Fostul securist a vegheat si asupra privatizarii Romtelecom, operatorul roman de telefonie, impreuna cu generalul Tarmureanu de la Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS). Prin mijloace specifice, au fost eliminate France Telecom si STET din Italia. In schimb, a castigat firma greceasca OTE. Una dintre firmele romanesti care a beneficiat de pe urma interventiilor lui Titel Zamfir este UTI. Patronul UTI este fiul ge neralului Urdareanu, care a fost seful lui Titel Zamfir pe vremea fostei Securitati. UTI a incheiat contracte de sute de milioane de euro cu institutii si companii de stat, guvern si servicii secrete. Curatirea SRI Este greu de spus daca eliminarea lui Dumitru Zamfir este efectul unei reforme a serviciului sau al unei lupte pentru putere. Unul dupa altul, au parasit serviciul mai multi generali. In 2005 a plecat din SRI faimosul general Ion (Gioni) Popescu (foto), iar mai apoi generalul de brigada Victor Veliscu. Generalul maior Ovidiu Soare a fost scos dupa arestarea sa intr-un caz de coruptie. In 2006 au fost trecuti in rezerva, dintr-o singura lovitura, generalii Dumitru Badescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu, Gheorghe Tarcavu. Toti acestia aveau functii de conducere in SRI, iar motivul principal al inlaturarii lor a fost apartenenta la structurile fostei Securitati. Anul trecut a plecat generalul locotenent Ionel Marin, un alt adjunct al directorului SRI. Ionel Marin este suspectat ca i-ar fi dat lui Mircea Geoana faimosul biletel gasit pe masa prim-adjunctului Florin Coldea. Pe acea hartie erau trecute numele unor judecatori de la Curtea Con stitutionala. Presedintele PSD l-a acuzat atunci pe Traian Basescu ca a solicitat de la SRI informatii compromitatoare despre judecatori cu scopul de a exercita presiuni asupra acestora. Un alt eveniment care a creat probleme capilor SRI a fost fuga din tara a lui Omar Hayssam, acuzat de terorism in cazul rapirii grupului de ziaristi romani in Irak. Pentru inlocuirea vechii garzi a SRI sunt pregatiti oameni tineri. De exemplu, anul trecut au fost avansati la gradul de generali George Voinescu si Sergiu Anton. Zamfir a sabotat Guvernul In 1999, in perioada razboiului din Kosovo, generalul Titel Zamfir, fara stirea Guvernului Romaniei, a permis efectuarea pe teritoriul romanesc a comunicatiilor intre Moscova si regimul lui Slobodan Milosevici. Americanii au aflat si a iesit un scandal monstru. Romania era deja rau vazuta din cauza informatiilor privind incalcarea embargoului petrolier impotriva fostei Iugoslavii, in timpul razboiului din 1991-1995, prin contrabanda cu produse petroliere efectuata de statul roman pe la Jimbolia. In anul 2000, in Romania a izbucnit scandalul "firului rosu". Un ziar din Moscova a dezvaluit existenta unei comunicatii directe intre Presedintia Romaniei si Kremlin, pe vremea mandatului lui Ion Iliescu, 1992-1996. Scandalul "firului rosu" a avut iz electoral si a tintit compromiterea lui Ion Iliescu la alegerile din 2000. Pana la urma, singura victima a fost Teodor Melescanu, ministru de Externe pe vremea functionarii "firului rosu", consecinta fiind ratarea intrarii in Parlament a formatiunii sale, APR. Titel Zamfir a fost autorul firului rosu din punct de vedere tehnic. Opera tiunea a fost ilegala. Potrivit legii, numai anumite puncte puteau avea linii dedicate. Pe de alta parte, instalarea liniei era de competenta STS, nicidecum a SRI si a lui Titel Zamfir. Ochiul si timpanul Generalul Zamfir provine din fostul Departament al Securitatii Statului. A fost apoi o unealta credincioasa a regimului Iliescu, pana in 1996. Cu toate acestea, Emil Constantinescu, care se lamenta ca "a fost invins de Securitate", l-a promovat pe Titel Zamfir la gradul de general in 1997. Zamfir si-a dovedit devota mentul fata de Ion Iliescu si dupa revenirea acestuia la putere, in anul 2000. Generalul a aranjat si preluarea de catre SRI a bazelor de date personale de la operatorii de telefonie, o operatiune care contravine drepturilor cetatenesti. Statul roman, prin STS, a cumparat un sistem de comunicatii securizate, pentru telefoanele operative TO si telefoanele cu firul scurt. Sistemul securizat trebuia extins si la calculatoarele demnitarilor. Titel Zamfir s-a opus instalarii sistemului la calculatoarele dem nitarilor pe motiv ca acestea ar fi nesigure, din cauza, ca dem nitarii navigheaza pe net. Punctul de vedere al specialistului SRI a avut castig de cauza iar cal culatoarele demnitarilor romani nu sunt securizate nici in ziua de azi, fiind vulnerabile in fata atacurilor informatice. Problema este ca statul roman platise deja 20 milioane euro pentru aceasta optiune care nu a mai fost instalata.

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 20:12:06)


05-07-2008 20:11:14
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Da' despre Mugur Isarescu si tac-su ala de 93 de anisori, biznismen de succes mai ceva ca imobiliara matusha Tamara a lu' Bombonel :D:D (si administrator cica al firmei HCS Romtrading - "capusha" Bancii Nationale in principal ;)) n-ai nimic , cumetre???

Hai ca-s deocamdata curios de ce "dai pe goarna" despre SRI-sti !!! :D

Ultima modificare facuta de Xtremul (05-07-2008 20:19:45)


05-07-2008 20:11:37
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Radu Dumitrescu

                                 • lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!                                                   
                  Am primit la redacţie
              Stimată redacţie,

            Cu respectul ce-l port muncii dvs., dar şi cu gândul la vâlcenii de acasă care-mi sunt dragi, de aici, din Monaco, vă trimit gândurile mele, cu rugămintea de a le da publicităţii, spre punctarea modului cum este receptat circul parlamentar făcut de şeful unui partid, senator al României, de diaspora din acest colţ de rai al Europei. Am privit şi am ascultat, la postul românesc internaţional de televiziune "condamnarea comunismului". Adevărata condamnare a comunismului nu a fost făcută nici de Tismăneanu, nici de Băsescu, ci de circul lui Vadim Tudor. Comportamentul lui şi al ciracilor lui au arătat întregii lumi adevărata faţă a comunismului românesc. Mi-am adus aminte de anii copilăriei când, în loc să-mi petrec vacanţa la mare, la munte, în Franţa sau în Anglia, săpam porumbii de pe lotul şcolar. În loc să citesc şi eu "Pif", citeam "Cutezătorii".

            De ce săpam porumbii? Păi, altfel, nu puteam să împrumut cărţi de la bibliotecă - aceasta era condiţia. De ce citeam "Cutezătorii"? Păi, eram obligat să fac abonament. În timpul ăsta, odraslele comuniste - copiii oamenilor cu funcţii în partid - erau scutiţi de muncile agricole (medical), se plimbau prin ţări occidentale, se jucau cu copiii ambasadorilor, se pregăteau pentru era post-comunistă. Părinţii făceau (construiau?) comunismul, iar ele, odraslele lor, se pregăteau să-l dărâme. Păi, n-a fost cazul cu Petre Roman. Tăticul lui a făcut comunismul, iar acum fiul îl dărâmă.

            Nu este cazul lui Mircea Geoană. Tăticul - mare general pe vremea lui Ceauşecu, iar fiul - mare diplomat, după ce a murit Ceauşescu. Sau credeţi că armata era apolitică pe vremea Împuşcatului? Vă înşelaţi! Armata era cea mai comunistă "şcoală". Unde nu reuşea şcoala adevărată să implanteze spiritul comunismului reuşea armata. De aceea, sub diferite forme, în ultimii ani s-a urmărit şi cuprinderea femeilor în armată. Păi, n-a fost cazul lui Bogdan Olteanu? Bunica - mare comunistă, el - mare liberal. N-a fost cazul Janei Gheorghiu? Cine era prietenă intimă cu Zoe Ceauşescu? N-a fost cazul lui Vladimir Tismăneanu? Ce-a fost tatăl lui, ce face el? N-a fost cazul lui ...multora cu funcţii mari politice? Să ne ocupăm de Păunescu şi de Vadim. Aceşti indivizi sunt doar doi dintre cei care ne-au "spurcat" vieţile. Laşi şi aroganţi, ei continuă să existe pentru că există receptori ai mesajelor lor, există încă oameni care nu-şi folosesc capul pentru a judeca. În prezent, comunismul este ca un virus pentru noi. Te-ai conectat la Internet, accepţi că într-o zi calculatorul tău poate fi virusat. Trăim în România şi trebuie să acceptăm că unii sunt adepţi ai comunismului şi că este posibil ca, într-o zi, chiar copiii noştri să devină adepţi ai comunismului. Îi vom omorî? Evident, nu. Este posibil ca, într-o zi, soţiile să devină adepte ale comunismului? Divorţăm? Este posibil ca părinţii noştri să aibă nostalgii comuniste. Îi omorâm? Ar trebui să fim mult mai preocupaţi să oferim alternative dacă vrem ca acest virus să ne ocolească. Or, nu se întâmplă astfel. Cine să ofere alternative? Odraslele comuniste? Roman, Năstase, Geoană, J. Gheorghiu, Tatulici (prieten cu Nicu Ceauşescu), Tismăneanu, Roşca Stănescu (autor de procese comuniste prin "Viaţa studenţească"), Păunescu, Vadim, Patapievici ( care se juca cu copiii ambasadorilor pe vremea lui Ceauşescu)? Toţi, o apă şi-un pământ. Toţi, calici şi farisei. Căci dacă ai supt "lapte roşu", nu poţi fi albastru.

                                                                                                   • Dorin DUMITRESCU



                                     REMEMBER
                Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU,

                secretarul general al PCR, preşedintele Republicii Socialiste România

                Mult iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,



          Mă văd nevoit să vă scriu din nou, deşi cunosc cât de preţios este timpul Dumneavoastră. Aş dori respectuos să vă solicit, în calitatea pe care o aveţi, aceea de instanţă supremă a ţării şi partidului, să dispuneţi analizarea şi soluţionarea unui grav litigiu scriitoricesc şi politic. Este vorba despre o serie de discuţii purtate în jurul volumului meu de poezie şi publicistică revoluţionară "Idealuri" (Editura Eminescu, 1983), întocmit special pentru glorioasa Dumneavoastră aniversare de la începutul acestui an. Am scris cu multă dragoste această carte, al cărei Erou principal sunteţi Dumneavoastră. Este o carte de istorie naţională, axată mai cu seamă pe problemele de educaţie patriotică a tinerei generaţii, paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale ctitorilor de ţară: Burebista, Decebal, Traian, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Al. I. Cuza, precum şi de acelea ale marilor tribuni ai spiritualităţii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, Simion Barnuţiu, George Coşbuc, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, B. St. Delavrancea, Octavian Goga, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, G. Călinescu ş.a. Sunt versuri şi articole închinate patriei şi partidului, eroicei noastre istorii naţionale, galeriei de aur a neamului, pe care o încununaţi în chip strălucit Dumneavoastră, cel mai de seamă bărbat de stat din întreaga existenţă a României.

          La propunerea mea, tovarăşii Petru Enache şi Gheorghe Pană au aprobat ca festivitatea lansării acestui volum să fie organizată la Clubul Uzinelor "23 August" din Capitală - în inima muncitorimii bucureştene, a circumscripţiei de care se leagă nemijlocit eminenţa Dumneavoastră activitate parlamentară. Aceasta s-a petrecut, nu întâmplător, chiar în după-amiaza zilei de 26 ianuarie, ziua Dumneavoastră de naştere, în faţa unei săli arhipline. Toţi cei care am vorbit cu acest prilej (scriitorul Eugen Barbu, membru corespondent al Academiei, Marian Avram, Erou al Muncii Socialiste, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii, Constantin Măciucă, redactor la Editura Eminescu, Petre Răducanu, preşedintele Comitetului Sindical al Uzinelor şi subsemnatul) am omagiat personalitatea Dumneavoastră, însemnătatea istorică a aniversării celor 50 de ani de activitate revoluţionară pe care aţi desfăşurat-o şi o desfăşuraţi în slujba idealurilor vitale ale naţiunii române, a cauzei socialismului şi păcii în lume.

          A fost o manifestare politică şi artistică încununată de un deplin succes, prin care noi, scriitorii prezenţi, împreună cu cei peste 700 de muncitori, am înţeles să sărbătorim magnifica Dumneavoastră personalitate în acele clipe festive pentru întreaga naţiune, ca şi pentru omenirea progresistă. Iar presa, radio-ul şi televiziunea au consemnat extrem de favorabil apariţia şi lansarea acestui volum. Mai mult, revista "Luceafărul" a publicat alocuţiunea rostită de la tribună de tovarăşul Marian Avram. Iată însă că luni, 31 ianuarie, în cadrul unei şedinţe de Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea Iorgulescu (critic, istoric şi eseist literar; trăieşte la Paris, unde lucrează ca jurnalist la Radio France Internationale – n.r.) a atacat cu o violenţă rar întâlnită toată această manifestare. Pe scurt, au fost proferate următoarele grave calomnii: că eu sunt un impostor, că prin lansarea acestui volum la uzină s-a comis o greşeală ireparabilă, că muncitorii au fost aduşi cu forţa, că e incalificabilă publicarea în "Luceafărul" a cuvântului rostit de Marian Avram şi că, în concluzie, printr-o asemenea festivitate noi am murdărit aniversarea Preşedintelui ţării. Toate aceste afirmaţii necontrolate, care pot fi verificate lesne, întrucât există stenograma, reprezintă un atac neloial la persoană, dar şi o jignire la adresa colectivului de la "23 August" şi a Comitetului Municipal Bucureşti al PCR, sub egida căruia s-a desfăşurat lansarea.

          Aflu că, din nefericire, atât preşedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cât şi alţi tovarăşi cu funcţii de răspundere prezenţi acolo n-au luat nici o atitudine şi au păstrat o tăcere reprobabilă. Or, a tăcea înseamnă a consimţi. În cadrul aceleiaşi şedinţe, de altfel, au fost rostite critici neprincipiale şi extrem de dure împotriva ziarelor "Scânteia", organ al CC al PCR, şi, respectiv, "Scânteia tineretului", organ al CC al UTC.

          Este oare aceasta menirea Uniunii? Eu nu afirm că volumul meu e infailibil, că nu poate fi supus discuţiei. Sunt pe deplin de acord cu critica, numai că ea trebuie făcută principial, cu argumente întemeiate pe adevăr şi obiectivitate. Oare poate cineva, în ţara aceasta, după aproape patru decenii de socialism, să împiedice un tânăr scriitor şi ziarist, născut în acest regim, membru de partid, să cânte istoria naţională şi să împărtăşească bucuria sa cu cei mai de frunte muncitori ai Capitalei?

          De ce n-au făcut şi cei de la Uniunea Scriitorilor o festivitate similară, întrucât există numeroase întreprinderi în Bucureşti şi în ţară dornice să se întâlnească cu scriitorii?! Din păcate, este posibil ca un tânăr scriitor, devotat trup şi suflet acestui partid, aşa cum mă consider eu, să fie judecat în chip iresponsabil pentru că vă închina Dumneavoastră o carte. Asta, în vreme ce unii duşmani din afară, cum sunt aceia de la "Europa libera", mă atacă exact în aceiaşi termeni! Pe cei din afară încă aş mai fi dispus să-i înţeleg: nu au ţară, sunt trădători de profesie, i-a bătut soarta cum e mai rău, îmi stârnesc, deopotrivă, repulsie şi compasiune. Dar ce mă fac cu colegii mei de breaslă, cu acei câţiva scriitori români care fac o politică ciudată, insidioasă, mergând până la rezistenţă deschisă faţă de linia promovată de partid?! Această nedorită întâmplare are un substrat politic foarte limpede şi vine să întregească o suită întreagă de acţiuni ostile ideologiei noastre, întreprinse în ultimii ani de anumiţi scriitori şi oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.

          Iată de ce, mult iubite tovarăşe secretar general, vă rog din suflet să dispuneţi ca asemenea tip vitriolant de critică şi de atac la persoană să nu mai fie posibil în cadrul unui organism care se pretinde democratic. În numeroase cuvântări, Dumneavoastră ne-aţi cerut să mergem în mijlocul muncitorilor, pentru a ne inspira de la izvoarele muncii şi vieţii adevărate. Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se încearcă o sfidare şi o infirmare a înseşi politicii pe care partidul, Dumneavoastră personal, o promovaţi în domeniul literaturii. Nutresc speranţa că viitoarea prezentare a cărţii, pe care, de comun acord cu tovarăşii Elena şi Vasile Bărbulescu, o voi face în mijlocul ţăranilor şi muncitorilor din comuna Dumneavoastră natală, Scorniceşti, nu va mai fi contestată atât de vehement. În speranţa că scrisoarea mea nu v-a inoportunat şi că se află în deplina conformitate cu principiile eticii şi echităţii socialiste, vă mulţumesc din inimă şi vă asigur că orice s-ar întâmpla, indiferent cât de grave vor fi acuzaţiile pizmaşilor şi apatrizilor, vă voi glorifica întreaga mea viaţă!

      Cu deosebită dragoste şi respect filial, Corneliu Vadim Tudor - 3 februarie 1983


05-07-2008 20:14:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Nunu dau pe goarna jigodii shi nenorocitzi care au beneficiat de avantajele functziilor in cadrul serviciilor ...stai sa ajung la nea Fulga shi alte javre comuniste !
Xtremul a scris:

Da' despre Mugur Isarescu si tac-su ala de 93 de anisori, biznismen de succes mai ceva ca imobiliara matusha Tamara a lu' Bombonel :D:D (si administrator cica al firmei HCS Romtrading - "capusha" Bancii Nationale in principal ;)) n-ai nimic , cumetre???

Hai ca-s deocamdata curios de ce "dai pe goarna" despre SRI-sti !!! :D


05-07-2008 20:16:52
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Cat despre mortzi numai de bine !

Constantin Isărescu, tatăl guvernatorului Băncii Naţionale, a fost înhumat, ieri, la Drăgăşani. Constantin Isărescu, colonel în rezervă, veteran de război, a luptat în linia întâi în cel de-al doilea război mondial. El s-a născut în 1913, în comuna şirineasa, judeţul Vâlcea. Alături de Mugur Isărescu, în greaua pierdere a tatălui său, au fost prezenţi mii de vâlceni, conducerea Băncii Naţionale, actuali şi foşti parlamentari, oameni de afaceri, reprezentanţi ai prefecturii şi Consiliului judeţean Vâlcea. Slujba a fost oficiată de un sobor de preoţi, condus de PS Gherasim, episcopul Râmnicului. Parastasul, la care au luat parte sute de oameni, a avut loc la restaurantul Rusidava, din Drăgăşani.


05-07-2008 20:19:29
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Da-da, despre mortzi numai de bine, cumetre, de acord ;) - desi si Mugurel a fost beneficiar (la indicatiile lui Saul Bruckner - Silvica Brucan profesorul cu 7 clase :D - pe vremea aia ambasador al RSR la Washington) - de studii de specializare in "hulita" SUA, prin anii '70... ;)

Ultima modificare facuta de Xtremul (05-07-2008 20:27:33)


05-07-2008 20:26:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ori i-au schimbat numele ori da-mi denumirea corecta  :D
Xtremul a scris:

Da' despre Mugur Isarescu si tac-su ala de 93 de anisori, biznismen de succes mai ceva ca imobiliara matusha Tamara a lu' Bombonel :D:D (si administrator cica al firmei HCS Romtrading - "capusha" Bancii Nationale in principal ;)) n-ai nimic , cumetre???

Hai ca-s deocamdata curios de ce "dai pe goarna" despre SRI-sti !!! :D


05-07-2008 20:34:26
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
:D:D:D

HCS ROMTRADE SRL

Judet :Municipiul Bucureşti, Localitate :BUCUREŞTI SECTORUL 2
Numar de ordine in Registrul Comertului sub nr. J40/1231/1991 din 21.3.1991
Stare firma :
- functiune
- certificat de inmatriculare preschimbat
Durata societatii: 20 ani.
Sediu :SOS. PIPERA nr. 41 sector 2 cod postal 15014
Cod unic de inregistrare :2594295
Telefon :01/0/2323594
Fax :6653174
Data ultimei inregistrari la RC :01-07-2005


Date despre capitalul social

Capital social subscris (total RON) :30000.00
din care :
- 29850.00 RON;
- 11192 DOLAR S.U.A.
Capital varsat (total RON):30000.00
din care :
- 29850.00 RON
- 11192 DOLAR S.U.A.
Numar parti sociale: 3000. Valoarea unei parti sociale: 10.00 RON.

Participare straina la capital

din care :
- 11192 DOLAR S.U.A. ;



Obiecte de activitate declarate:

- principale:
5010 - Comerţ cu autovehicule

- secundare:
5117 Intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun
7012 Cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobiliare proprii
7020 Închirierea şi subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate
7250 Întreţinerea şi repararea maşinilor de birou, de contabilizat şi a calculatoarelor
5187 Comerţ cu ridicata al altor aparaturi utilizate în industrie, comerţ şi transporturi
5540 Baruri
7486 Activităţi ale centrelor de intermediere telefonică
7487 Alte activităţi de servicii prestate în principal întreprinderilor
5020 Întreţinerea şi repararea autovehiculelor
5040 Comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente şi reparaţii
7221 Editare de programe
7222 Consultanţă şi furnizare de alte produse software
5119 Intermedieri în comerţul cu produse diverse
5137 Comerţ cu ridicata cu cafea, ceai, cacao şi condimente
5143 Comerţ cu ridicata al aparatelor electrice şi de uz gospodăresc, al aparatelor de radio şi televizoarelor
5156 Comerţ cu ridicata al altor produse intermediare
5211 Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun
5212 Comerţ cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare
7414 Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management
5030 Comerţ cu piese şi accesorii pentru autovehicule
6023 Transporturi terestre de călători, ocazionale
6024 Transporturi rutiere de mărfuri
5530 Restaurante
7110 Închirierea autoturismelor şi utilitarelor de capacitate mică
6330 Activităţi ale agenţiilor de voiaj şi a tur-operatorilor; activităţi de asistenţă turistică n.c.a.
5111 Intermedieri în comerţul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile şi cu semiproduse
5112 Intermedieri în comerţul cu combustibili, minerale şi produse chimice pentru industrie
5114 Intermedieri în comerţul cu maşini, echipamente industriale, nave şi avioane
5245 Comerţ cu amănuntul al articolelor şi aparatelor electro-menajere, al aparatelor de radio si televizoarelor
5261 Comerţ cu amănuntul prin corespondenţă


Date despre asociati:

- persoane fizice

1) Nume:PARASCAN C. MIHAI ION
Cod numeric personal:1491212400332
Act identitate:tip CI seria RD nr. 029270 emis(a) de SP 2, la data de 02.06.1998
Domiciliu :ROMANIA
Judet :Municipiul Bucureşti
Localitate :BUCURESTI SECTORUL 1
Adresa :Str. AV. PETRE CRETU nr. 40 sector 1 cod postal 0
Cetatenie :română
Data nasterii :12-12-1949
Locul nasterii :BUCURESTI
Total aport :29850.00 RON.
Nr. total actiuni / parti sociale :2985
Procent beneficii si pierderi :99.5 %
- persoane juridice

1) Denumire :HCS HANDELS CONTOR SCHORSCH GMBH
Domiciliu :GERMANIA
Localitate :D 6573 SIMMERTAL
Adresa :WANDELWIESEN nr. 1
Telefon :0
Total aport :150.00 RON
Nr. total actiuni / parti sociale :15
Procent beneficii si pierderi :0.5 %

Nu are asociati tip lista




Date despre administratori / lichidatori / cenzori


1) Nume: PARASCAN C. MIHAI ION
Cod numeric personal:1491212400332
Domiciliu :ROMANIA
Judet :Municipiul Bucureşti
Localitate: BUCURESTI SECTORUL 1
Adresa: Str. AV. PETRE CRETU nr. 40
Cetatenie :română
Puteri:
Calitate / Functie:administrator / nespecificată
Data nasterii: 12-12-1949
Locul nasterii:BUCURESTI
Data numirii: 20-05-2004
Durata mandat: nelimitata.



Nu are administratori / cenzori persoane juridice
   


...deci disparutzi fara urma ....hihihi

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 20:56:15)


05-07-2008 20:40:01
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sau este vorba de vestita firma care avea ca domeniul de activitate transporturile speciale radiata in 2006 ?....:D:D:D

05-07-2008 20:43:18
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Multi dintre cei care se ocupa de protectia fizica si informativa a presedintelui provine din garda lui Ceausescu

Ofiteri din fostele structuri ale Departamentului Securitatii Statului - Directia a IV-a (Contrainformatii militare) si a V-a (Securitate si Garda) - se ocupa in momentul de fata de protectia fizica si informativa a presedintelui Traian Basescu. Cu toate ca seful statului duce o campanie de epurare a fostilor securisti din institutiile statului, la ora actuala, un numar important de ofiteri cu functii de conducere in Serviciul de Protectie si Paza provine din fostele trupe de securitate ale lui Ceausescu si din directiile Departamentului Securitatii Statului.Traian Basescu a afirmat in mai multe randuri, la preluarea mandatului de presedinte, ca doreste o restructurare a serviciilor de informatii din Romania si eliminarea fostilor securisti din aceste servicii. Ba chiar a declarat ca in Servicii nu se mai gasesc decat foarte, foarte putini angajati care provin din fosta Securitate si aceia in prag de pensionare. In acest sens, seful statului l-a numit pe tanarul ofiter de numai 35 de ani Florin Coldea in functia de prim-adjunct al directorului SRI. Prezent la sedinta de bilant a SRI din data de 3 aprilie 2006, Basescu a afirmat ca "mi-as dori ca pana la sfarsitul mandatului meu, despre SRI sa se spuna ca este o institutie care nu mai are nimic comun cu fosta Securitate, o institutie a democratiei care protejeaza cetatenii romani. Va asigur ca acesta este obiectivul pe care-l am". Dupa numai o jumatate de an, pe 6 octombrie a.c., presedintele Romaniei spunea la festivitatea de investire a lui George Maior in functia de director al SRI ca are o "informatie neverificata inca 100%, dar care poate fi confirmata in zilele urmatoare", potrivit careia, in SRI nu mai exista nici un ofiter al Directiei I si mai exista un singur ofiter al Directiei a VI-a, "care probabil va face cerere de trecere in rezerva in zilele urmatoare".Este ciudat ca Traian Basescu acorda o importanta deosebita procesului de epurare a fostilor securisti din serviciile de informatii, dar mai putin din Serviciul de Protectie si Paza, institutia care se ocupa nemijlocit de protectia fizica si informativa a lui si a membrilor familiei sale.Cuibul de securistiIn urma investigatiilor efectuate de ZIUA, am descoperit ca in interiorul Serviciului de Protectie si Paza si-au gasit un loc caldut zeci de ofiteri proveniti din fostele structuri ale Departamentului Securitatii Statului. Cu binecuvantarea actualei conduceri a SPP, aproape 50 de fosti ofiteri ai fostei Securitati si din Consiliul Politic Superior al Armatei, din aproximativ 2000 de persoane cat sunt incadrate in prezent in acest serviciu, ocupa functii importante de conducere in cadrul diviziunilor din SPP. Acestea se regasesc cu preponderenta in structurile informative si de protectie interna ale Serviciului de Protectie si Paza. Fostii securisti au grade de la locotenent colonel in sus, iar in jur de 20 sunt incadrati pe functii de general. Pentru a exemplifica, amintim numai numele locotenent-colonelului Coltuneag, al colonelului Niculescu, al colonelului Suta, al locotenent-colonelului Marcu, al locotenent-colonelului Stanica si locotenent colonelului Apostol.SPP recunoasteGeneralul maior Alexandru Burian, prim-adjunct al directorului SPP, a recunoscut intr-o declaratie acordata ziarului ZIUA ca, la ora actuala, in SPP isi desfasoara activitatea ofiteri activi care provin din fostul Departament al Securitatii Statului. Potrivit prim-adjunctului directorului SPP, situatia este cunoscuta la nivelul conducerii institutiei. Generalul Burian a recunoscut ca in SPP sunt angajati ofiteri din fostele trupe de securitate si din Directia a V-a si a IV-a: "Avem persoane, dar nu e o problema pentru institutie, raportat la celelalte institutii sau pentru echilibrul nostru intern".Generalul Alexandru Burian a tinut sa ne precizeze ca procentul ofiterilor SPP proveniti din Departamentul Securitatii Statului e mult mai mic fata de cel care se inregistreaza, la ora actuala in alte institutii militare. Burian a afirmat ca 2,5% din cadrele SPP provin din fostele structuri ale DSS. Acesta a mentionat ca respectivele persoane erau in 1989 cadre ale trupelor de securitate sau ale Directiei a V-a DSS, dar ca acestea aveau grade mici si nu indeplineau functii de raspundere. Totusi, a recunoscut ca 40% dintre acestia erau ofiteri activi inainte de '89, avand la acea vreme grade de locotenent si locotenent-major. Inregistrarea declaratiilor lui Burian poate fi ascultata la www.127.0.0.1.Simple calculeDaca 2,5% dintre cadrele SPP provin din DSS, raportat la 2000 de angajati, rezulta ca 50 de ofiteri sunt din fosta Securitate.In mod evident, foarte multi dintre acestia au acum functii de conducere, aflandu-se printre cele 60 de cadre de la comanda SPP. 40% dintre acestia, conform lui Buiran, au fost ofiteri activi ai Securitatii (locotenenti sau locotenent-majori), ceea ce, din cei 50, inseamna 20 de ofiteri ai SPP, care sigur nu se ocupa acum cu paza la propriu a traseului prezidential, ci coordoneaza intreaga activitate a SPP. Noi am pomenit, mai sus, doar cateva nume. In cel mai fericit caz, Basescu are in conducerea SPP 20 de ofiteri ai fostei Directii a V-a a Securitatii, desi din acest calcul rezulta ca numarul cadrelor de conducere dintre fostii securisti e mult mai mare. De ce prefera Basescu sa se dea pe mana securistilor? Sa nu stie oare seful statului ca aceia care vegheaza pas cu pas la securitatea sa sunt ofiteri ai DSS, maestri ai filajului, interceptarilor si retelelor informative. Caci pentru asta au fost antrenati ani de zile de Securitate. Si daca cumva stie acest lucru, nu cumva se foloseste de SPP ca de un serviciu de informatii propriu, care cu usurinta s-ar putea disimula intr-o structura de tip politie politica, mai ales ca SPP se ocupa si cu paza altor demnitari. Unde se strang si, mai ales, cum sunt folosite datele adunate de SPP din diversele misiuni de paza si protectie?Prima rascoala in SPPServiciul de Protectie si Paza este institutia care asigura paza si protectia fizica si informativa a demnitarilor romani si a celor straini care se afla in vizita in Romania.SPP se afla in subordinea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Dupa castigarea alegerilor prezidentiale de catre Traian Basescu, la conducerea Serviciului de Protectie si Paza a fost numit un general provenit din structurile Jandarmeriei Romane. Este vorba de Lucian Pahontu (foto), fostul sef al Brigazii Speciale de Interventie a Jandarmerie Romane. Acesta a fost propulsat in functia de director al SPP de catre chestorul general Anghel Andreescu, secretar de stat si sef al Departamentului Ordine si Siguranta Publica din Ministerul Administratiei si Internelor. Acesta a fost si el director al SPP in perioada 1998-1999. Imediat dupa numirea lui Pahontu la conducerea SPP, in interiorul institutiei a avut loc o adevarata revolta in randul ofiterilor nemultumiti de modul in care directorul a inceput un amplu proces de restructurare si inlocuire a unor persoane cu ofiteri din structurile Jandarmeriei care ii erau apropiati. Despre acest fapt, ZIUA a prezentat, in luna mai 2006, un amplu material in care aratam starea de revolta din interiorul SPP. Generalul Pahontu nu a venit singur la SPP, el fiind secondat de colonelul Gabriel Cretu, fostul sef al Grupului Special de Protectie si Interventie "Acvila", si de generalul maior Alexandru Burian, fost director general adjunct in Directia Generala de Informatii si Protectie Interna a MAI.La cateva luni dupa ce Pahontu a devenit omul care are grija de paza si securitatea presedintelui Basescu, din SPP au plecat cateva sute de persoane. Unele au fost trecute in rezerva, iar altele si-au cerut trecerea in rezerva.Organigrama plina de functii de generaliIn momentul de fata, starea tensionata din interiorul SPP a atins un nou moment critic, deoarece generalul Pahontu a reusit sa modifice organigrama SPP si, incet, incet, si-a impus oameni adusi din MAI in toate functiile cheie din toate sectiunile serviciului.Potrivit generalului Burian, anul acesta, din totalul angajarilor facute in SPP, 35% provin din Ministerul Administratiei si Internelor, 10% din SRI, iar 5% din SIE, STS sau surse externe. Grosul angajarilor, in jur de 50%, au fost facute prin transferul unor militari din Ministerul Apararii Nationale. Burian nu a precizat daca ofiterii angajati din SIE, SRI si STS au activat si inainte de 1989 in structurile de securitate ale statului.O situatie anormala se inregistreaza si in privinta numarului de functii de general care apare in noul stat de organizare a SPP. La un efectiv de aproape 2000 de persoane, cate sunt prevazute in organigrama SPP, Pahontu a hotarat ca sunt necesare peste 60 de functii de general! Asta in conditiile in care in Ministerul Apararii Nationale este prevazuta o functie de general la 1000 de persoane. La SPP se inregistreaza o inflatie de functii de general. Chiar daca la ora actuala, in SPP, sunt doar trei persoane care au gradul de general, in statul de organizare exista circa 60 de functii prevazute cu grad de general. Cineva minteDeclaratiile generalului Burian vin in contradictie cu afirmatiile presedintelui Traian Basescu care sustinea ca in SRI procentul fostilor ofiteri de securitate este sub 2,5%. Daca oficialul SPP spune ca exista un procent de 2,5% de fosti ofiteri din Securitate care sunt activi la ora actuala in SPP si ca acest procent este mult mai mic fata de ce se inregistreaza in alte servicii de informatii din Romania inseamna ca prin SRI, SIE, STS, 0962 sau DGIA se mai afla un numar mult mai mare de fosti securisti. Cum se impaca afirmatia lui Burian cu ceea ce declarase Basescu despre SRI, ca nu mai exista in aceasta institutie nici un securist. Nici argumentul adus de generalul Burian, potrivit caruia actualii securisti din SPP ar fi fost studenti in anii terminali la scoala securitatii sau tineri locotenenti in Directia a V-a, nu explica prezenta acestora in anul 2006, ca ofiteri incadrati inclusiv pe functii de generali in SPP. In 1989, Directia a V-a a Departamentului Securitatii Statului - Securitate si garda avea 486 angajati, din care 306 ofiteri. Acestia se ocupau de paza si protectia lui Ceausescu si a obiectivelor in care acesta se afla la un moment dat. Misiunile lor includeau toate activitatile specifice fostei Securitatii. De la misiuni de filaj si realizare a unei retele informative pana la rapoarte detaliate asupra persoanelor si obiectivelor de care raspundeau. In decembrie 1989, Directia Securitatii Statului (DSS) din Romania avea un efectiv de peste 15.000 de oameni.Tinerii ofiteri vor sa scape de securistiRevenind la prezenta fostilor securisti in structurile SPP, precizam faptul ca aceasta situatie a creat o stare de nemultumire, in special in randul tinerilor ofiteri care se vad condusi, la 16 ani de la Revolutia din Decembrie 1989, de fosti securisti. La acestia se mai adauga un lot de ofiteri proveniti din fostul Consiliu Politic Superior al Armatei. Situatia nu pare sa-i deranjeze prea mult pe cei din conducerea SPP. Generalul Burian nu a negat nici faptul ca au fost angajati in SPP si ofiteri din Politie care au facut obiectul unor cercetari interne ca urmare a incalcarii regulamentelor militare si care au fost pusi in discutia Consiliilor de Judecata. Burian ne-a precizat ca acestia au fost angajati dupa o verificare prealabila de catre structurile interne din MAI si SPP si dupa ce si-au rezolvat problemele.

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 20:44:38)


05-07-2008 20:44:09
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Singurul ofiter al fostei Securitati botosanene, fost ofiter SRI Botosani dupa 1989, generalul in rezerva Gheorghe Atudoroaie, condamnat pentru genocidul din 1989, este acum director zonal pe Transilvania-Banat al unei importante firme din Iasi. Atudoroaie s-a nascut si a copilarit la Rachiti, Botosani. La data de 1 aprilie, generalul in rezerva Atudoroaie va implini varsta de 61 de ani. In 1978 a fost sef de promotie la Scoala Militara de Ofiteri Activi a Ministerului de Interne, arma Securitate. A fost repartizat in Botosani si a promovat rapid pana la gradul de maior, fiind numit apoi ca loctiitor la Securitatea Timis. Sotia botosaneanului, Emilia, este nepoata generalului de Securitate Plesita. La Timisoara, ca loctiitor, Gheorghe Atudoroaie raspundea de partea economica a Securitatii. Statul i-a oferit o locuinta de serviciu. La revolutie a fost saltat de Armata, odata cu ceilalti securisti cu functii de conducere. A stat in arest la garnizoana Timisoara, iar apoi a fost dus la inchisoarea din Timisoara. La 27 decembrie 1989 a fost eliberat, pentru ca neocomunistii aveau nevoie de un sef. El a reorganizat securitatea Timisoarei, fiind omul de legatura dintre armata, FSN si fostii securisti scosi din inchisori. La 16 ianuarie acelasi an a fost trecut in rezerva, pentru a fi reactivat dupa evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures si infiintarea SRI. La foarte scurt timp a fost arestat iar, judecat si condamnat pentru represaliile din decembrie 1989. In cele din urma, in 1991 a fost achitat. Intr-o declaratie a consilierului local Florin Egner, anul trecut, acesta marturisea ca in perioada revolutiei, la Electrocontact Botosani se stia ca au un securist in fabrica. „Ultimul securist a fost Atudoroaie, cel care avea sa devina adjunct la SRI Botosani, cand sef al SRI la Bucuresti era Magureanu”, sustinuse anul trecut Florin Egner.
Fost sef al SRI, apropiat al lui Talpes
Dupa iesirea din inchisoare, unde a stat doi ani, asa cum avea sa ne spuna si mama dansului, Gheorghe Atudoroaie a fost reincadrat de catre Virgil Magureanu pe functia de sef al SRI Iasi, la centrul Operational Moldova, ca specialist in razboiul din Transnistria. Ulterior, a fost seful Unitatii de Protectie a Cadrelor din SRI, la nivel national. Dupa desfiintarea centrelor operationale in 1996, botosaneanul Atudoroaie a fost numit sef al Directiei Interne a SRI, denumita conspirativ Diviziunea E. Dupa aceasta etapa, a ajuns in Banat ca sef al granitei de vest in cadrul Centrului zonal de lupta antiiredentista si supervizor informativ al traficului cu motorina pe relatia cu Iugoslavia. In aceasta functie, Gheorghe Atudoroaie a devenit un apropiat al lui Ioan talpes si Nicolae Vacaroiu. Dupa scandalul revolutionarilor timisoreni, botosaneanul a fost trecut in rezerva in 1997. Momentul coincidea cu indepartarea directorului SRI, Virgil Magureanu, de catre regimul lui Emil Constantinescu. Dupa revenirea la putere a fesenistilor Talpes – Iliescu, in ianuarie 2001, Atudoroaie devine consilier pe servicii secrete, obtinand gradul de general in 2004. In prezent, botosaneanul Gheorghe Atudoroaie locuieste in Timisoara si este angajat zonal al omului de afaceri iesean Iulian Dascalu, care si-a mai adus langa el cativa fosti ofiteri ai serviciilor secrete. La inceputul acestei luni, Primaria Municipiului Timisoara i-a eliberat botosaneanului fost securist si sef al SRI o autorizatie de constructie pentru a-si ridica o casa cu demisol, parter si mansarda, pe un teren de 1.000 de metri patrati in zona numita „Intrarea Petre Pacurariu”, numarul 12, din municipiul Timisoara.
Securistul cu mila pentru pisici
In timp ce Maria Atudoroaie a acceptat sa vorbeasca despre fiul ei, sora fostului ofiter al Securitatii a disparut in casa pentru a-l anunta pe Gheorghe despre vizita jurnalistilor. „De unde ati aflat ca eu sunt mama lui? Ea e fata mea, sora lui Geo, Gheorghe, ca asa ii spunem noi. El e in Timisoara acum. Este fiu de taran, si-a trait viata aici la tara. Daca ajungem sanatosi, pe 1 aprilie implineste 61 de ani. A invatat aici, la Rachiti, sapte clase. El a fost ultima promotie cu sapte clase. Nu ca-l laud, ca mai am un baiat, dar a fost foarte bun la invatatura. El e cel mai mare, o am si Cicuta. Sotia lui este Emilia, da. Dar de unde stiti si asta? Ce sa va spun... Eu, ca si copil, am fost mai rea ca el. Veneau copiii din clasele primare, in liceu la fel, veneau la el sa ia notite. Si era bun la suflet. Daca un pisic mieuna sau vedea ca se bat cocosii in ograda se ducea si-i despartea. Pe acasa a fost in februarie. Are doi copii. Baiatul a facut facultatea de management, Neculai, iar pe fata o cheama Ioana si este doctorita stomatolog”, a inceput mama Maria sa povesteasaca. Moment in care a venit sora securistului, Cicuta, anuntand ca „a spus Georgel sa nu dai niciun interviu si nici numarul de telefon sa nu-l dai. A spus Georgel sa nu spui nimic despre el. Pana acum, am vorbit la telefon. El ne-a sunat”. „Ce sa spun... Multi vin cu fel de fel de cazuri si se duc la el sa-i ajute. Si el mi-a zis sa nu mai dau numarul lui de telefon. Nu sunt timpurile care au fost. El are… cum sa spun... un trecut frumos... pana la varsta asta. Dar atunci, cu securitatea, ca el a lucrat in securitate, i-a bagat pe toti intr-o oala. A stat doi ani in inchisoare nevinovat. Pe urma l-a angajat, iar cu gradul pe care il avea l-au avansat. Pai, el a fost si aici la SRI, ca de aici a plecat. Era Constantinescu presedinte si era dus in Rusia. Cand a venit, i-au sarit ungurii in cap ca a pus sef un moldovean”, a mai apucat mama Maria sa spuna.
Note din dosarul genocidului
Dintr-o decizie a Tribunalului Timis am retinut ca botosaneanul a mai fost si adjunct al sefului securitatii Timis. Dupa achitarea fostului securist botosanean, judecatorii Paul Florea si Dimitrie Onica au incercat intr-o solictare judiciara sa demonstreze de ce trebuia condamnat Gheorghe Atudoroaie. „Achitarea acestuia este gresita, el participand la comiterea faptei de complicitate la infractiunea de omor deosebit de grav si tentativa la aceasta infractiune, impreuna cu ceilalti inculpati care au fost condamnati. Ca ofiter de securitate, inculpatul Gheorghe Atudoroaie a facut parte din comandamentul de securitate pe linie operativa, constituit la 17 decembrie 1989 sub comanda lui Emil Macri. Toata activitatea lui Atudoroaie a fost de natura sa sprijine si sa ajute la actiunea de reprimare, deci la uciderea a 72 de persoane si ranirea grava, prin impuscare, a altor 253 de persoane”, se arata in solicitarea celor doi judecatori pe timpul procesului. Condamnarea botosaneanului a mai fost sustinuta si argumentata si de judecatorii Gabriel Ionescu si Liviu Giurgiu. Cu toate acestea, cu o argumentare care a cantarit probabil greu la solutionarea dosarului de genocid in care era inculpat botosaneanul, un procuror a declarat recurs. Citam din recursul referitor la Gheorghe Atudoroaie: „ Inculpatul lt. col. Atudoroaie Gheorghe a sustinut ca, primind ordinul generalului Macri Emil si col. Teodorescu Filip sa culeaga informatii din obiectivele economic, a folosit in acest scop ofiteriii serviciului II, insa numarul si valoarea informatiilor sintetizate de el nu l-au multumit pe seful Departamentului securitatii statului. Tot astfel, generalii Victor Atanasie Stanculescu, Stefan Gusa (...) si viceamiralul Marin Stefan Dinu, au facut referiri ca din datele existente atunci reiesea ca unele elemente straine erau implicate in actiuni de destabilizare a tarii noastre, ceea ce a impus masuri pentru combaterea acestor actiuni, precum si ca inculpatul Gheorghe Atudoroaie si-a exercitat atributiile de serviciu fara a se implica in nicio masura de reprimare a demonstrantilor”. (Filele 290 - 297, volumul XXI din dosarul de urmarire penala).


05-07-2008 20:51:23
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Colonelul SRI Victor Veliscu, fost angajat al lui Sorin Ovidiu Vantu si actionar la SOV Invest, a devenit consilierul lui Radu Timofte. Victor Veliscu a fost reactivat cu gradul de colonel si numit in aceasta functie cu incepere de la 1 martie 2001.


Fost ofiter de securitate la Craiova pina in 1990, Victor Veliscu s-a ocupat cu probleme ce tineau de specificul Directiei I (Informatii Interne) a Directiei Securitatii Statului. Dupa 1990 a fost transferat la Cluj, pentru a reorganiza sectia judeteana a SRI. Maiorul Veliscu a detinut functia de loctiitor al sefului SRI Cluj pina la sfirsitul lui 1991, cind, din cauza neintelegerilor cu Virgil Magureanu - directorul de atunci al SRI, a demisionat, cerind trecerea in rezerva. Tot atunci, Veliscu a facut obiectul unei anchete interne a SRI, fiind suspectat ca ar fi folosit in interes personal o parte din fondul CIS (fond nedecontabil destinat platii pentru obtinerea anumitor informatii). Colonelul Veliscu afirma insa ca aceasta acuzatie a fost lansata, atunci, de oamenii lui Magureanu, pentru a-l compromite in cazul in care ar fi facut publice motivele care l-au determinat sa demisioneze.


Dupa iesirea din SRI, Victor Veliscu a plecat impreuna cu sotia, pentru aproximativ doi ani, in Turcia. Sotia sa, o cunoscuta voleibalista, a antrenat in acea perioada o echipa turceasca de volei, iar Veliscu a insotit-o fara o misiune precisa. "Am fost acolo in calitate de sot" - spune el. Dupa intoarcerea in tara, incepe o noua etapa in viata lui Victor Veliscu.


Pe la sfirsitul lui 1994, Victor Veliscu se angajeaza la una dintre firmele lui Sorin Ovidiu Vantu. "Am citit un anunt in ziar ca se cauta agenti imobiliari si am mers la interviu, undeva pe Dorobanti, la sediul firmei "Imola". Am spus ca am fost ofiter de securitate si m-a angajat chiar Sorin Ovidiu Vantu. M-a pus director adjunct. Am intervievat apoi peste 200 de persoane care voiau sa se angajeze la firma si am inchegat o echipa" - isi aminteste Veliscu. Dupa aceea, s-a ocupat personal de amenajarea sediului Gelsor din Splaiul Unirii. Asa se face ca, in iulie 1995, Victor Veliscu a devenit unul dintre primii actionari la SOV Invest. O luna mai tirziu, Veliscu incheia, ca reprezentant al firmei ce avea sa administreze dezastrul FNI, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor cu Ioana Maria Vlas, reprezentant al Societatii de Valori Mobiliare "Gelsor" SA. In contract, ai carui termeni n-aveau sa fie respectati de nici una dintre parti, n-a fost specificat pretul tranzactiei.


In septembrie 1995, Victor Veliscu isi cesioneaza actiunile de la SOV Invest catre Societatea Generala de Investitii (SGI) ce apartinea lui Vantu. "De fapt, actiunile erau ale lui Vantu, eu fiind trecut doar de forma in acte" - spune Veliscu. Intre timp, in firma apar si alti fosti ofiteri de securitate si SRI, printre care ii recunoaste pe colonelul Constantin Rudareanu (fost ofiter DIE, fost sef de cabinet al lui Virgil Magureanu) si colonelul Mihai Tirigan (fost ofiter al Directiei de Contraspionaj a fostului DSS). Rudareanu avea sa se ocupe apoi de recrutarea ofiterilor de informatii care aveau sa consolideze imperiul Gelsor.


In ianuarie 1996, Victor Veliscu vinde 300.000 de actiuni "Latina Plastics" catre FNI, actiuni ce aveau sa fie revindute ulterior catre SGI, generind balamucul din care, citiva ani mai incolo, investitorii FNI aveau sa ceara caderea guvernului. In februarie 1996, datorita neintelegerilor pe care le-a avut cu securistul Rudareanu, Victor Veliscu iese din afacere. "M-am trezit ca Rudareanu mi-a ocupat biroul si mi-a luat si masina. N-avea rost sa mai stau" - spune Veliscu.


Dupa iesirea din reteaua Gelsor, Veliscu este reactivat si angajat in celebra UM 0215, ca sef serviciu economic (finante-banci), loc unde il are ca subordonat pe Ovidiu Grecea, viitorul sef al Departamentului de Control al guvernelor Radu Vasile, Mugur Isarescu si Adrian Nastase. Un an mai tirziu insa, restructurarea adusa de trecatorul ministru Dejeu este pe punctul de a-i aduce lui Veliscu un post contrainformativ la o unitate de graniceri, post pe care acesta il refuza politicos, preferind o noua demisie. Trece in rezerva in 1997, de aceasta data cu drept de pensie. In acelasi an, incearca o noua reangajare la patronul Gelsor, dar, pus intr-o postura delicata, renunta. Ramine, conform declaratiei sale, pensionar, desi are o anumita independenta financiara, pe care o explica prin activitatea sotiei.


Comisia parlamentara pentru controlul Serviciului Roman de Informatii i-a sugerat directorului SRI, Radu Timofte, sa renunte la consilierul sau Victor Veliscu. Presedintele comisiei, Ion Stan (PSD), a declarat ca "din raportul SRI nu a rezultat implicarea lui Veliscu in cazul FNI". Din informarea prezentata de SRI, membrii comisiei au aflat ca intre 1996 si 2000 Veliscu a fost pensionar si s-a ocupat cu "activitati in gospodaria personala". Totusi, Stan a precizat ca membrii comisiei "nu si-au insusit continutul raportului", ceea ce inseamna ca nu au fost de acord cu el. Drept urmare, i s-a cerut lui Radu Timofte sa vina saptamina viitoare la audiere pentru a raspunde intrebarilor parlamentarilor. "Cazul Veliscu a fost verificat de catre Corpul de control al SRI. Ramine ca Radu Timofte sa decida mentinerea sau eliberarea din functie a lui Veliscu", a declarat Ion Stan. Presedintele comisiei a precizat insa ca Radu Timofte ar trebui "sa tina seama ca prin aparitia in mass-media a lui Veliscu, imaginea SRI poate avea de suferit". La mijlocul lunii noiembrie, Radu Timofte a confirmat astazi ca il va pastra in functie pe Victor Veliscu.


05-07-2008 20:58:47
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ia-ta-l shi pe diavolul in persoana ....nu ma refer la Ceaushescu  :D:D:D.......sunt curios daca o sa recunostetzi personajul  :D:D:D



05-07-2008 21:06:09
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Ori i-au schimbat numele ori da-mi denumirea corecta  :D
Xtremul a scris:

Da' despre Mugur Isarescu si tac-su ala de 93 de anisori, biznismen de succes mai ceva ca imobiliara matusha Tamara a lu' Bombonel :D:D (si administrator cica al firmei HCS Romtrading - "capusha" Bancii Nationale in principal ;)) n-ai nimic , cumetre???

Hai ca-s deocamdata curios de ce "dai pe goarna" despre SRI-sti !!! :D


Ntzzz, s-au schimbat actionarii, clar :D (importa si Opel intr-o vreme, dar transporta mai toti banishorii BNR firma HCS a lu' Isarescu Tatal & Fiul & Sfintu'Duh :D:D, plus ca importa toata hirtia/plasticul necesare unor tiparituri - de bancnote etc).

In fine, dupa ceva atacuri din presa a fost "metamorfozata" - ;) - in acte, normal. (da, e Romtrade si nu trading)

Ultima modificare facuta de Xtremul (05-07-2008 21:14:51)


05-07-2008 21:07:58
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Ia-ta-l shi pe diavolul in persoana ....nu ma refer la Ceaushescu  :D:D:D.......sunt curios daca o sa recunostetzi personajul  :D:D:D

http://xs129.xs.to/xs129/08276/3536363853.png


Pacepoiul. ... ala cu sifoanele la oki !!! :D:D

Sint curios ce fac ACUM secu aia mai tinerii din poza ?! :D

Ultima modificare facuta de Xtremul (05-07-2008 21:12:25)


05-07-2008 21:08:50
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ia uitatzi ce am gasit despre una dintre cele mai mari jigodii ceaushiste :

Dupa Revolutie, Gheorghe Enoiu si-a folosit relatiile si s-a angajat din nou la stat.

Inainte de ‘89 a facut cariera in cercurile inalte ale represiunii comuniste, ca sef al Directiei Anchete din Securitate. Tot in acea perioada, a lasat in urma marturii zguduitoare despre metodele de tortura pe care le folosea, impreuna cu subalternii sai, apoi s-a retras 13 ani, in fruntea Cooperatiei Sectorului Agricol Ilfov. Dupa Revolutie insa, colonelul (r) Gheorghe Enoiu si-a gasit un drum nou intr-o Romanie care visa la schimbare.

Intai la privat, apoi la stat

In haosul anilor ‘90, cel supranumit „Macelarul de la Interne” a acceptat senin schimbarea si s-a angajat jurist la filiala din Baia-Mare a unei firme bucurestene. Nemultumit, a parasit insa in scurt timp sistemul privat si, conform propriilor spuse, s-a angajat din nou la stat. Tot ca jurist, dar la Aeroportul Otopeni, sub mandatele unor directori precum Nicolae Brutaru, Dan Vulcan si Marian Serbanescu.

Gheorghe Enoiu nu isi mai aminteste exact anul angajarii sale, dar stie sigur ca totul s-a terminat in 1997, cand la conducerea aeroportului a venit Gheorghe Racaru, actualul proprietar al companiei low cost Blue Air. In ‘97, juristul-tortionar avea 70 de ani si s-a retras definitiv la pensie.

„Il stiam pe director”

„Eu am fost un bun jurisconsult”, acesta este argumentul suprem pe care fostul tortionar il foloseste ca justificare a parcursului sau de dupa Revolutie. Conform propriei marturii, la Otopeni i-a reusit totusi intrarea prin intermediul unuia dintre directorii de atunci, fost ofiter de armata.

„Il stiam pe director, un colonel in rezerva, nu mai stiu cum il chema... Era oricum o persoana stearsa”, isi aminteste astazi Enoiu. In acea perioada, Aeroportul International era si el o victima a instabilitatii din Romania acelor vremuri. Directorii se succedau intr-un ritm ametitor, iar statutul juridic al societatii era mereu pus in discutie. In aceasta atmosfera haotica, fostul colonel de Securitate a prosperat insa din plin, gratie incertitudinilor si sistemului de relatii la care putea apela oricand. 

„Nu este un caz singular”

Cercetatorul Stejarel Olaru, membru al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania, vede in traiectoria colonelului (r) Enoiu semnele unei societati deficitare.

„Nu e un caz singular. Astfel de persoane au rezistat dupa ‘89 pentru ca in Romania nu s-a pus problema oficial, dinspre autoritati, ca astfel de persoane sa fie daca nu trimise in justitie, atunci cel putin sa se renunte la activitatea lor. Astfel de demersuri au fost facute numai de societatea civila, care a semnalat la nivelul anilor ‘90 ca exista indivizi care nu mai au ce cauta in administratie, dat fiind trecutul lor caracterizat de activitati criminale”, sustine Olaru.

Acesta remarca insa ca, in ceea ce priveste politicul, situatia ar fi cu atat mai grava, lucrurile evoluand intr-o directie paradoxala: „La nivel politic, masurile de indepartare a acestor persoane au lipsit cu desavarsire, dimpotriva ele fiind tinute aproape si promovate”, conchide Stejarel Olaru.


05-07-2008 21:11:49
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ia uite ce batranel cumsecade avem aici lovi-l-ar gloantzele jumelatei de 17 i se spunea : Macelarul de la interne !



Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 21:20:03)


05-07-2008 21:15:40
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Pitigoaloooo o data vorbeai de EXPERIMENTUL PITESHTI .....uita-te cu atentzie la fotografia de mai sus shi citeshte mai jos :

Nu l-am anchetat pe Patrascanu”

Desi numele sau e vehiculat pe lista celor care au orchestrat executia liderului comunist Lucretiu Patrascanu, Gheorghe Enoiu respinge aceasta ipoteza. Fostul sef al Directiei Anchete sustine ca raporturile sale cu Patrascanu au fost inexistente.

L-ati anchetat pe Lucretiu Patrascanu?
Nu.


Raportul „Tismaneanu” spune ca ati facut parte din echipa care s-a ocupat de Patrascanu.
Patilinet (Vasile Patilinet, ofiter de Securitate, a anchetat represiunea interna din partid, din anii ‘50 - n.r.), care era omul lui Ceausescu, mi-a implicat mie numele.

De ce?
(Nu raspunde)

L-ati intalnit pe Patrascanu?
O data, in 1946, cand a venit Dimitrov (de origine bulgara, un apropiat al lui Stalin - n.r.) in Romania. Lucram la tipografia CFR si am fost dus la paza la sediul Consiliului de Ministri. 

Unde erati cand a fost ucis Patrascanu?
In 1954 eram in URSS, la studii, in Leningrad. Am stat acolo doi ani, din ‘53 pana in ‘55. Faceam Academia de spionaj si contraspionaj si eram cazat la Palatul de Iarna, la o sectie a Securitatii locale. Acolo am aflat, din ziare, de moartea lui. 

„„Experimentul Pitesti” e adevarat”

L-ati cunoscut pe tortionarul „experimentului Pitesti”, Turcanu?
M-am dus o data la Jilava si am stat de vorba cu el in calitate de martor. Fusese anchetat cat eu am fost in URSS. Seful meu facuse Scoala de Partid la Constanta cu Turcanu. Cand am venit, el era deja condamnat la moarte la Jilava.

"Experimentul Pitesti” e adevarat?
Da, e adevarat.



--------------------------------------------------------------------------------
FIGURI

Victimele propriilor alegeri

Lucretiu Patrascanu  si „experimentul Pitesti” reprezinta doua momente de referinta in istoria comunismului din Romania. Fost ministru al justitiei si unul dintre putinii intelectuali ai comunistilor, a fost rapid izolat de colegii de partid, arestat si executat in 1954.

Fost student la Drept si fost legionar, Eugen Turcanu a fost liderul grupului de detinuti transformati in instrumente ale torturii, in Penitenciarul Pitesti. Maltratati initial psihic si fizic de gardieni, Turcanu si echipa sa au devenit, la randul lor, calaii celorlalti arestati, supusi reeducarii. In final, a fost judecat pentru cruzime si condamnat la moarte, fiind executat in 1954.


05-07-2008 21:17:40
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
:D:D:D ...hihihi

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 21:20:28)


05-07-2008 21:19:12
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Un loc cald pentru orice turnator :

Numele de cod: ''Adam''



Purtatorul de cuvant al lui Vacaroiu, Andrei Alexandru, turna elevi
de Andreea Pora
Marţi, 20 noiembrie 2007, 0:00


Andrei Alexandru, purtatorul de cuvint al presedintelui Senatului, avea numele de cod „Adam Tomescu” si a fost recrutat de Directia III a DSS in data de 15.05 1974 ca informator, potrivit angajamentului pe care l-a semnat cu acea ocazie.

Andrei Alexandru a lucrat si pentru Departamentul Informatiilor Externe (DIE), sub numele de conspirativ „Adamescu” si a dat note informative despre cetatenii straini cu care a intrat in contact in calitate de ghid ONT, dar si despre elevi. Colaborarea sa cu Securitatea s-a intins pe perioada a zece 1974-1984, incetind in momentul in care a devenit membru PCR.

Andrei Alexandru a fost apreciat de Securitatea interna, care il considera „o persoana prezentabila cu simt dezvoltat pentru aspectele care ne intereseaza, inteligent, cu vorbire si gindire cursive, cu posibilitati pentru munca informativa”.

In schimb, DIE, ceva mai pretentios, spunea ca este „Un element indisciplinat, palavragiu si fricos, care executa numai sarcini din care avea un profit material".

Documentele din Fondul de Retea 9599674 arata ca Andrei Alexandru a fost recrutat in 1974, perioada in care era ghid ONT, a primit numele de cod „Adam Tomescu” si avea ca sarcini „supravegherea informativa a cetatenilor straini care vin in tara noastra ca turisti, reprezentanti si directori de firme turistice”.

Turnatoriile

Intre 1972-1973, viitorul informator „Adam” a funizat „unele date interesante privind activitatea si legaturile cetatenilor straini aflati in atentia noastra”.

Notele date Securitatii sint olografe si se refera la turistii straini si reprezentantii firmelor pe care ii insotea ca ghid, la intilnirile pe care acestia le aveau sau la relatiile intime pe care le stabileau in Romania.

In 1973, cand era "candidat" pentru recrutare, „ Adam” relateaza despre un functionar al firmei SH, - "un element care consuma bauturi alcoolice in cantitati apreciabile si are o simptatie deosebita fata de sexul fiminin in ciuda faptului ca e casatorit si are o fetita de un an.

Mentionez ca soferul care ne-a insotit i-a facilitat cunoasterea unor femei dinorasul Sibiu si Brasov, cu care a cheltuit o suma mica, pe care nu a amortizat-o la sfirsitul mesei cind le-a invitat in camera de hotel...”

Intr-o alta nota din 1973, vorbeste despre un turist american „ care a lucrat ca ajutor de serif in politia SUA intr-o rezervatie de indieni din Arizona, prilej cu care mi-a spus ca este gata sa faca orice pentru bani”.

In aceeasi perioada, Andrei Alexandru este cu ochii pe delegatia firmei Skole Hausen si pe delegata firmei Falkenturist din Danemarca, despre care spune ca intentioneaza sa se casatoreasca cu „ un cetatean roman, casatorie care nu este insa facuta din dragoste, pentru ca si unul si altul se inseala reciproc”.

Viitorii insuratei sint luati imediat in vizor de Securitate, iar urmarea nu o stim.

O colaborare neintrerupta timp de 10 ani

In 1975 Directia a III trimite dosarul informatorului „ Adam” , care terminase facultatea de matematica si isi satisfacea stagiul militar la UM 01184/ E Bacau, catre Directia IV.

Ofiterii precizeaza ca in aceasta perioada „ Adam” a furnizat trei note informative, si ca toate datele furnizate „ s-au verificat pe linia altor surse, rezultind ca ilnformatorul este sincer in relatarile sale”.

Una dintre aceaste note se refera la „un elev care a avut unele manifestari negative cu privire la politica de socializare a partidului si asupra caruia s-au luatm masuri de prelucrare de catre organul de partid”.
In 1977, cind Andrei Alexandru se angajeaza la Centrul de Calcul al Fabricii de Confectii Bucuresti, dosarul de retea este retransmis la Directia a III a. Colaborarea lui „Adam” cu Securitatera dureaza pina in 1984, cind acesta devine membru de partid.

SIE avea o parere proasta despre Alexandru

Colaborarea cu SIE incepe in 1975 si rapoartele ofiterilor precizeaza ca „ a fost selectionat din rindul elevilor Scolii de Ofiteri in rezerva a MAN de catre UM 0920/G/ 313” si purta numele de cod „ Adamescu”.

Cu toate ofiterii SIE considera initial ca aceasta „corespunde scopului pentru care a fost selectionat”, in timpul verificarilor si colaborarii ajung la concluzia ca informatorul este „un element indisciplinat, palavragiu si fricos. Este dispus sa execute numai sarcini de pe urma carora poate avea beneficii materiale sau de orice alta natura”.

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 21:35:49)


05-07-2008 21:34:29
   
SandieShaw
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-11-2005
Mesaje: 4000
Sa revenim la plevusca, totusi, aia relevanta insa... cunosti ceva, Sir Ciudy, despre fuga in Occident prin 83-83 a Danei Miculescu in Franta, la Montpellier (la maritis cu un medic de origine romana)... ocazie cu care Nea Nicu l-a debarcat pe tac'su de la agricultura la mincat de orez in ambasada de la Pekin (asa se spunea atunci)?..Interesant e DE CE A RECUPERAT-O taman Adrian Nastase, arivist pina in spirala ADN-ului si care nu-si prea permitea sa-si minjeasca un dosar abia dichisit de tac'su al lui... DE CE? pentru banii lui papa?

Ultima modificare facuta de SandieShaw (05-07-2008 22:04:47)


05-07-2008 21:35:30
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
-Incet shi sa nu ne grabim stimata doamna una din fibletzele mele persoanale ...astazi de abia am deschis pravalia !!!!!!
-Ideal ar fi ca totzi cei care au un of sa-mi lase aici scris ....shi am sa ma ocup .....deoarece nu duc lipsa de surse

Nu de alta dar chiar mi-a venit marea scarba .....

FESTINA LENTE .....incet shi metodic precum picatura chinezeasca ...ca deh se apropie alegerile shi sa shtie cetatzeanul cate ceva despre aceshti paduchi latzi lipitzi pe formularele de vot !


05-07-2008 21:41:44
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Adrian Nastase s-a nascut in 22 iunie 1950 la Bucuresti.
Familia lui Adrian Nastase provine din satul Hanul de Pamint, comuna Tartasesti, judetul Dimbovita.
Tatal lui Adrian Nastase, Marin Nastase, a absolvit Scoala Militara de la Minastirea Dealu. In scoala militara, Marin Nastase a fost coleg cu Regele Mihai. Sarac fiind, a beneficiat de ajutor pentru a-si termina studiile. Dupa absolvirea scolii, a primit sabia de lupta si a jurat credinta Regelui, devenind ofiter al Armatei Regale.

In 1947, dupa venirea comunistilor la putere, Marin Nastase este scos din armata. 

La scurt timp dupa aceasta, fostul ofiter al Armatei regale renunta la vechile convingeri si face cerere de inscriere in Partidul Comunist Roman. In aceasta perioada, Marin Nastase isi obtine diploma de inginer si doctoratul in izotopi radioactivi si, ulterior, calatoreste foarte mult in Occident, intr-o perioada in care acest lucru era permis doar privilegiatilor regimului. In anii '70, Marin Nastase intra in rindul nomenclaturii comuniste de rangul doi, odata cu numirea sa in functia de director in Ministerul Invatamintului.

Adrian Nastase, ca si sora lui mai mica Dana, sint copiii lui Marin Nastase din casatoria cu Elena Dragomirescu. Si Adrian si Dana beneficiaza din plin de faptul ca tatal lor era un privilegiat al regimului comunist. Iata un singur exemplu: desi s-a nascut si a copilarit in cartierul Colentina de la periferia Bucurestiului, Adrian Nastase se muta in anii '70, odata cu familia, in cartierul Primaverii.

Adrian Nastase absolva Liceul Sfintul Sava din Bucuresti si devine, in 1969, student al Facultatii de Drept.
Inca student, Adrian Nastase se casatoreste cu fiica lui Grigore Preoteasa.

Grigore Preoteasa, important nomenclaturist comunist, care a murit in octombrie 1957, fusese ministru al Afacerilor Externe (1955-1957), membru al CC al Partidului Muncitoresc Roman (1955-1957) si secretar al CC al PMR (1957).

In scurt timp, Adrian Nastase divorteaza si se casatoreste cu Dana Miculescu, fiica unuia dintre cei mai importanti demnitari comunisti din perioada Ceausescu, Angelo Miculescu.

Angelo Miculescu (nascut in 1929 - decedat in 1999) a fost ministru al Agriculturii si Silviculturii (1969), ministru secretar de stat la Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Apelor (1971-1972), ministru al Agriculturii, Industriei Alimentare si Apelor (1972), ministru al Agriculturii si Industriei Alimentare (1975-1981), viceprim-ministru al guvernului (1975-1981), ambasador in Republica Populara Chineza (1983 - martie 1990). Angelo Miculescu a fost membru al Comitetului Central al PCR intre 1969 si 1983.

Prin intermediul socrului sau, Adrian Nastase l-a cunoscut pe Sorin Tesu, cel care avea sa-i devina unul dintre colaboratorii cei mai apropiati. In 1981, in locul lui Angelo Miculescu este numit ministru al Agriculturii si Industriei Alimentare Ion Tesu. Acesta fusese subordonatul lui Angelo Miculescu in minister, fiind, pe rind, secretar general si adjunct al ministrului Agriculturii (1969-1971) si ministru secretar de stat (din 1980). Intre 1984 si februarie 1990, Ion Tesu a fost ambasador in Polonia. Ion Tesu a fost membru supleant al Comitetului Central al PCR intre 1979 si 1984).

Ion Tesu este tatal lui Sorin Tesu, cel care avea sa devina omul de incredere al lui Adrian Nastase. Dupa alegerile din 2000, Sorin Tesu este numit de Adrian Nastase in functia de sef de cabinet al primului ministru, functie pe care a fost nevoit sa o paraseasca dupa ce numele sau a fost legat de afacerile primului ministru in Raportul Armaghedon 2.

Intre 1973 si 1990, Adrian Nastase a fost jurist la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, unde a fost coleg cu Rodica Stanoiu.

Institutul de Cercetari Juridice se afla in directa responsabilitate a ofiterului de Securitate Marian Ureche.
Desi inca tinar, Adrian Nastase a devenit in anii '80 un om de mare incredere al partidului comunist si a fost trimis sa reprezinte regimul Ceausescu la institutiile internationale care se ocupau de drepturile omului. Intr-o perioada in care drepturile omului erau sistematic incalcate in Romania, Adrian Nastase sustinea politica regimului comunist, in calitate de vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale, de membru fondator al Human Rights Information and Documentation System, de membru al Societatii Franceze de Drept International etc.

Incepind din 1984, Adrian Nastase a fost trimis ca "specialist din Europa de Est" in cadrul Institutului International pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Tot la Strasbourg fusese si colega de Institut a lui Adrian Nastase, Rodica Stanoiu, care, in 1982, obtinuse aici o diploma in drept comparat.

In anii '80, Adrian Nastase a reprezentat regimul Ceausescu si la Oslo, in cadrul Institutului Norvegian pentru Afaceri Internationale.

In toamna lui 1989, Adrian Nastase a participat la Phenian, in Republica Populara Coreeana, la Festivalul International al Tineretului. Alaturi de Nastase, din delegatia tinerilor comunisti romani mai facea parte si Ioan Mircea Pascu.


05-07-2008 21:43:37
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Fostul sot al Danei Nastase face bani in Australia

Viorel Cosma este autorul interviului

Cind s-a saturat de comunism, prin anii `80, a ales sa ramina la Londra, unde a cerut azil politic. Dan Mircea Dumitrescu avea putin peste 30 de ani si participase la realizarea primului computer din Romania. Acum traieste in Australia, unde se ocupa de afaceri si se fereste de romani. Ca multi altii, spune ca nu si-ar dori sa fie premier. Asa cum a fost, pina mai ieri, Adrian Nastase.

Aparent, nici o legatura intre cele doua personaje. Totusi, cei doi au ceva in comun: Dana Miculescu, in prezent Nastase. Este femeia pe care Dumitrescu a lasat-o in urma atunci cind a fugit din tara.

In buletinul actualei doamne Nastase scria, in dreptul numelui de familie, „Dumitrescu". Cei doi erau casatoriti. Acum, cind vine vorba de Dana Nastase, Dumitrescu este extrem de discret.

Are centura neagra la arte martiale, participa la semifond, joaca baschet si schiaza. Dumitrescu, un tip sportiv la cei 56 de ani ai sai, vine cite o saptamina pe an „acasa", la Piatra-Neamt. Vorbeste despre fostii profesori si insista asupra faptului ca este membru al unui singur „partid": grupul fostilor colegi de liceu, denumit „Alumni Petru Rares„.

Totul a inceput cu o bursa pe care Dumitrescu, student la Automatica Bucuresti, a primit-o la Grenoble. Aici, s-a specializat in computere, dupa care si-a dat teza de doctorat si a devenit profesor la universitatea din orasul francez.

O „evadare" ce i-a deschis drumul lui... Nastase

Se intoarce in tara, in 1974, initial pentru doua saptamini. Autoritatile il opresc insa in Romania fara explicatii: „Am fost blocat aici pe sase ani". Face parte din echipa care construieste primul calculator romanesc. In 1981, cere azil politic la Londra. Era deja casatorit cu Dana, fiica fostului ministru al agriculturii, Angelo Miculescu.

Dan Mircea Dumitrescu: Am plecat, in primul rind - sa fiu foarte clar si sincer - din cauza nedreptatilor sociale. Dupa mine, erau foarte putine sanse sa se schimbe ceva aici.

Reporter: Va lipsea ceva?
Dan Mircea Dumitrescu: Personal, nu-mi lipsea nimic. Dar daca luai o perspectiva, cum s-ar spune, din elicopter, vedeai nedreptatile sociale si nu puteai interveni in vreun fel. Nu puteam sa ma realizez aici. Acesta a fost cel de-al doilea motiv pentru care am plecat.

Reporter: Sa raminem la „filmul" azilului politic. Pe atunci aflam cite ceva despre azilul politic doar de la Europa Libera. Era complicat?
Dan Mircea Dumitrescu: A fost destul de simplu. Le-am explicat nedreptatile sociale de aici, care ma faceau sa nu pot sa am o viata sufleteasca linistita. Au inteles si am avut de ales. Puteam sa stau in Anglia si sa astept sapte ani pina sa primesc cetatenia sau sa plec in Australia ori Canada si sa primesc cetatenia dupa un an.

M-am gindit ca-i mai usor de supravietuit in Australia, ca-i mai cald si nu ai nevoie de multe lucruri.

Zen-budism si yoga in Australia

Reporter: Cum a fost prima zi in Australia?
Dan Mircea Dumitrescu: Foarte straniu. Am plecat cu un bilet platit de avion si cu 400 de lire sterline in buzunar. Pe 1 iulie 1981 am ajuns in Sydney si pe 20 m-am angajat la o firma de calculatoare. Am stat la ei 14 ani si ultimii patru am fost presedintele firmei.

Se recasatoreste in Australia. In 1997 a simtit „declicul". A trecut la Zen-budism. Are un „ghid" cu care se intilneste aproape zilnic. Face yoga si meditatie.

Reporter: Pe linga evolutia spirituala, a intervenit si o schimbare profesionala, nu?
Dan Mircea Dumitrescu: Am plecat de la firma de calculatoare in 1995 si m-am reprofilat. Am facut cea mai grozava schimbare, dupa capul meu. E o firma de consultanta care se ocupa de „head-hunting" (cautare de personal calificat - n.r.) la nivel de conducatori de firma. Am inceput pentru firmele mari de calculatoare. Daca un conducator pleaca, firma ne angajeaza pe noi ca sa-l gasim pe urmatorul.

Si Adrian Nastase a mai fost casatorit

Prima sotie a lui Adrian Nastase locuieste, in prezent, in Statele Unite. Este fiica fostului ministru de externe din perioada comunista, Grigore Preoteasa, decedat intr-un accident de avion in 1957, la Moscova. Casatoria lui Adrian Nastase a avut loc la ofiterul starii civile, nu insa si religios, si a durat foarte putin.

Exista, de altfel, mai multe articole aparute in presa americana de limba romana care provin de la o ruda a lui Adrian Nastase, care prezinta detalii picante despre motivele divortului.

La inceputul anilor `90, revista „Academia Catavencu" a reluat unul dintre aceste articole, conform caruia Adrian Nastase ar fi fost homosexual. Nastase a negat categoric aceste informatii, dar nu a dat detalii niciodata despre prima lui casatorie. In prezent, prima sotie este recasatorita si are cetatenie americana.

La a treia nevasta

Spune ca, recent, a cumparat firma. Vrea sa infiinteze un curs la Academia de Stiinte Economice „pentru cei care vor sa-si conduca propria cariera". Pentru asta, planuieste sa vina in Europa, cu sotia.

Reporter: Ati pomenit sotia. E a treia?
Dan Mircea Dumitrescu: Da, ne oprim aici!... E englezoaica, din Londra, a venit in 1987 in Australia. A avut o viata foarte interesanta. E presedintele comunitatii de absolventi de la Cambridge stabiliti in Australia.

Dupa universitate, s-a angajat la „Bank of America", nu i-a placut de loc si dupa doi ani de chin a plecat in Buenos Aires ca sa fie misionara, sa-i ajute pe batrinii englezi de acolo.

Era trimisa de Biserica protestanta din Anglia. A venit in Australia in 1987. M-am intilnit cu ea in 1995 si ne-am casatorit acum sapte ani. Ea are traseul ei spiritual, care merge in paralel cu mine. Cind vrei sa te urci pe virful muntelui sint o sumedenie de carari, dar toate ajung in acelasi loc.

„Nu mi-ar fi placut sa fiu premier"

Mai spune ca are trei fete, din a doua casatorie.
Dumitrescu povesteste apoi ca nu prea are legaturi cu romanii din Sydney, dar i-a cunoscut pe ambasadorii tarii noastre in Australia. Cu gindul la fosta lui sotie, incercam un joc de imaginatie.

Reporter: Cum ar fi fost sa fiti premierul Romaniei?
Dan Mircea Dumitrescu: Nu cred ca am calitatile care sint necesare pentru asa ceva. De fapt sint sigur. Eu, daca e sa ajut, pot sa fac parte din echipa care ar transforma o situatie. Sint specializat in schimbari masive. Asta am facut la toate firmele la care am fost. Pot sa ajut, daca vrei, un conducator de firma sau un conducator de tara.

Reporter: Totusi, nu v-ati gindit macar o clipa la aceasta ipoteza?
Dan Mircea Dumitrescu: N-as fi fost bun si nici nu mi-ar fi placut.

Dan Mircea Dumitrescu
Bursier si profesor in Franta, pe vremea lui Ceausescu
Casatorit cu fiica unui demnitar PCR
A fugit din tara, alegind democratia si capitalismul
Afaceri in Australia, nu este membru de partid
Un ilustru necunoscut
Trecut de „rebel"
Centura neagra la arte martiale

Adrian Nastase
Studii de Drept International, deplasari externe in regimul PCR
Insurat de doua ori cu fiice de nomenclaturisti
A facut cariera inainte de 1989 fara a fi vizibil
Politica la nivel inalt in Romania dupa Revolutie
Pe prima pagina a ziarelor
Conformist, arogant
„Primul vinator" al tarii

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (05-07-2008 21:48:25)


05-07-2008 21:47:05
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Procurorii anticoruptie cerceteaza din temelii casele lui Adrian Nastase. El este anchetat in cel putin doua dosare. Unul pentru luare de mita, in valoare de peste 400.000 de euro, "achitati" in termopane si mobilier, iar celalalt, cunoscut ca "Dosarul Zambaccian", pentru trafic de influenta.Procurorii cerceteaza, in dosarul 8/P/2006, doua infractiuni de dare de mita pe care le-ar fi comis Irina Paula Jianu, fost inspector general de stat si presedinte al Consiliului de Conducere la Inspectoratul de Stat in Constructii. In primul caz, mita a fost adresata presedintelui Camerei Deputatilor, Adrian Nastase, iar in cel de-al doilea lui Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor. Jianu si-ar fi asigurat in acest fel scaunul de la Inspectorat. Celelalte nume citate in dosar, Dana Nastase, Sergiu Sechelariu, ar fi avut cunostinta de cele doua "spagi" si chiar au ajutat la indeplinirea lor. Dosarul 8/P/2006 este separat din cauza "Zambaccian" si priveste modul in care s-au executat finisajele blocului. Concret, asa cum se arata in cererea de perchezitie, este vorba de termopane in valoare de 12 miliarde de lei si bunuri importate din China in valoare de 100.000 de dolari. Bunurile importate din China in valoare de 100.000 de dolari pe care "invinuitul" Adrian Nastase le-ar fi primit reprezinta mobilierul din casele de la Cornu si din cea din Bucuresti, conform unor apropiati ai presedintelui Camerei Deputatilor. Aceleasi surse sustin ca mobilierul ar fi ajuns in tara in urma cu trei sau patru ani, prin intermediul unor cunostinte pe care le are Dana Nastase in China. Oficial, mobilierul a fost adus din China pentru fi prezentat la o expozitie internationala de profil, de unde apoi ar fi fost transportat la casele presedintelui Camerei Deputatilor. Potrivit acelorasi surse, se pare ca legaturile cu chinezii ar exista de pe timpul in care tatal Danei Nastase, Angelo Miculescu, era ministru al Agriculturii. In afacere este implicat si Ion Paun, pina in martie 2005 consul general al Romaniei in China. In acest moment, el este consilier economic la reprezentanta Romaniei din Shanghai. Surse din Ministerul Economiei si Comertului ne-au declarat ca Paun are un statut aparte si functioneaza in China ca detasat din cadrul MEC. DNA i-a emis deja o citatie pentru a fi audiat in calitate de martor.Daca mobila vine din China, povestea termopanelor de 300.000 de euro duce catre Moldova lui Sergiu Sechelariu. Potrivit fostului secretar de stat, atit termopanele, cit si timplaria caselor lui Nastase provin de la firma Regal Glass, o firma la care el a fost actionar, impreuna cu Irina Jianu. "Nu stiu ce a facut Regal Glass dupa ce am iesit din firma, in 2001. Si tot atunci cred ca a cesionat actiunile si Irina Jianu. Nu stiu nici cum a ajuns Regal sa lucreze la casa lui Nastase", ne-a spus patronul firmei Conimpuls, cea care a construit blocul din Zambaccian. Cea care ar putea sa dea mai multe explicatii, Irina Jianu, este de negasit de citeva zile.Regal Glass este detinuta acum de Vertcon SA, o alta firma fondata de Sechelariu si Jianu. Astazi, insa, nici unul dintre ei nu mai figureaza in actionariatul Vertcon. Sechelariu si-a cedat partea sa, de 50,9%, Cristinei Popa, fosta directoare economica la Conimpuls, firma fostului secretar de stat care a construit blocul din Zambaccian. El pretinde ca transferul de actiuni ar fi avut loc in 2001. Intre Conimpuls si Vertcon exista insa o legatura ombilicala. Pe linga Cristina Popa, in Vertcon mai sint actionari: Vasile Deju, administrator al Conimpuls din 2001, cind Sechelariu a fost numit in guvern, Dorin Irimia, juristul Conimpuls, Nicolae Mihu, asociat si la Conimpuls, Emilia Otel, director tehnic la Conimpuls Costache Magirescu, tatal octogenar al Irinei Jianu, si Mihai Tibu, director adjunct al Conimpuls si administrator al Vertcon. Toti acestia au mai aparut, in timp, si in alte firme ale familiei lui Sergiu Sechelariu.In aceste conditii, este clar ca nu intimplator Vertcon a ajuns proprietara peste un etaj al blocului lui Nastase, iar Regal Glass sa puna geamurile la imobil. Sergiu Sechelariu ne-a declarat ca nu stie nimic despre implicarea Vertcon si Regal Glass in constructia din Zambaccian. Iar directorii Conimpuls nu vorbesc cu jurnalistii. Cu totii insa au dat declaratii de martor la DNA. Cotidianul

05-07-2008 21:50:48
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
O istorie adevărată: Năstase Scatiu (intreg)


Din literatura română clasică, liceenii învaţă despre Duiliu Zamfirescu şi ciclul său de romane: “VIAŢA LA ŢARĂ”, “TĂNASE SCATIU”, “ÎN RĂZBOI”, “ANA”. În “TĂNASE SCATIU”, este prezentat ciocoiul tipic, setos de avere cu orice preţ şi prin orice mijloace, viclean, rău, semianalfabet (nu cunoştea nici o limbă străină, ci doar româna vulgară. Deoarece învăţase pe apucate, el avea faţă de boierii adevăraţi, intelectuali de rasă, un complex de inferioritate, bine mascat, dublat de o dorinţă pătimaşă de a deveni şi el boier. Tănase Scatiu, prototipul ciocoiului vechi, era o copie de revoluţionar tip 1848, mai precis, un revoltat care îşi dorea parvenire. Tănase Scatiu, însă, nu avea convingeri ferme, ci numai interese. El nu-şi preţuia prietenii. Din nefericire pentru poporul român şi pentru România, această categorie ciocoiască a existat dintotdeauna, şi mai cu seamă azi, când a apărut un alt tip: CIOCOIUL NOU-NOUŢ. El nu mai are complexul inferiorităţii. Trecut prin multe universităţi şi tot felul de alte studii superioare, deţinător de doctorate, el îşi închipuie că întruchipează nu numai intelectualul sadea, ci, mult mai mult, oxigenul unei naţii. Ciocoiul nou nu recunoaşte că ar fi un profitor al momentului, este fudul şi convins că acolo unde se află el este datorită calităţilor şi meritelor sale excepţionale, nicidecum datorită altor factori. El vorbeşte limbi străine, ascunde şiret panglicăriile demagogice şi învârtelile obscure, se crede superior şi invincibil.

Făcând o comparaţie cu vechea noastră ciocoime, putem observa însă şi unele asemănări: de pildă, Tănase Scatiu adora să fie primit cu lăutari, pâine şi sare, dorea morţiş să fie însoţit pretutindeni de un alai care, lăudându-l continuu, îi menţinea buna dispoziţie şi încrederea în sine. La fel şi ciocoiul nou! Atât Tănase Scatiu cât şi urmaşii lui nu cunosc sentimentul milei creştine, nici compasiunea pentru cei aflaţi în sărăcie şi suferinţă. Din contra, sadici, prin îngânfare, ei cred în providenţialitatea lor. Ciocoiul nou cunoaşte stări de comportament diferite, pare paşnic, jovial, dar numai ce-i sare ţâfna, folosind un vocabular suburban, vulgar, ţigănesc uneori, afişând aroganţă şI mândrie nelimitată, un parvenit orgolios, un veleitar. Ciocoiul vechi se visa, din arendaş, proprietarul moşiei. Ciocoiul nou, în general, se lansează în politică, este oportunist, fără convingeri ferme, trece din partid în partid, la fiece schimbare de putere, credincios numai partidului acaparatorilor. Prezentăm acum ciocoiul nou numărul 1 al României, NĂSTASE “SCATIU”, care, comparat cu ciocoiul de tip vechi, Tănase Scatiu, pare un Goliat pe lângă un pitic ciocoiesc.



Tărtăşeşti, începutul secolului XX



La o distanţă egală între Bucureşti şi Târgovişte există un sat din negura vremurilor numit Tărtăşeşti. A fost şi este o aşezare de tip Bărăgan, cu toate aspectele pozitive şi negative ale satului românesc de câmpie. La marginea lui trăia o ţigancă, mai focoasă decât alte ţigănci din sat. Şi tot în acele vremuri, în acelaşi Tărtăşeşti, trăia un ţăran necăjit, având doar câteva pogoane de pământ, pe numele de familie Dumitru. Acest ţăran a prins drag de ţigancă şi - prin legătura lor nelegitimă - oacheşa, pe numele de familie Năstase, a născut un băiat, căruia i-a pus numele Marin. Cum în vremurile acelea la declararea naşterii unui copil trebuia prezentat actul de căsătorie, în lipsa acestuia, ofiţerul Stării Civile a trecut în certificatul de naştere “copil din flori”, în locul numelui tatălui. Deci Marin Năstase era copil din flori, crescut de o mamă săracă, probabil ajutată cumva şi de tatăl biologic. Ţiganca Năstase nu avea pământ, se întreţinea muncind cu ziua pe la alţii, mai înstăriţi.

Tot în acele vremuri exista un obicei care a continuat până la instaurarea comuniştilor la putere: acela al copiilor de trupă. Pentru a ajuta familiile sărace cu mulţi copii, orfanii, văduvele cu copii sau copiii din flori, unităţile militare primeau fiecare câţiva asemenea copii. Din hainele militare reformate li se confecţionau şi lor mici uniforme, iar la cazan se găsea mereu o lingură în plus şi pentru ei. Erau un fel de soldaţi în miniatură, care respectau regulamentele militare, disciplina, regimul cazon. Dacă mergeau la şcoală, tot regimentul le asigura cele necesare (cărţi, caiete, rechizite). Unii erau trimişi la şcoli de muzică şi rămâneau în Armată, la fanfara regimentelor; alţii, la vârsta de 21 de ani, se angajau şi deveneau cu timpul subofiţeri, iar cei mai dotaţi erau trimişi la liceu şi, mai departe, la studii militare superioare. Aşa s-a întâmplat şI cu puradelul Marin Năstase, care, fiind copil din flori, fără tată legal, a fost acceptat copil de trupă la un regiment. Deoarece puradelul s-a dovedit foarte bun la învăţătură, deştept, inteligent şi disciplinat, comandantul a hotărât să-l trimită la Liceul Militar “Mănăstirea Dealu”, pe cheltuiala regimentului.

Marin Năstase nu i-a dezamăgit pe cei care au investit în el, terminând în fiecare an de studiu primul şi, ca şef de promoţie, ciclul. Comandantul regimentului a hotărât să-l mai trimită şi la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, pe care Marin Năstase a absolvit-o, tot ca şef de promoţie, după ce an de an a fost primul, dovedind a fi foarte inteligent, cu memorie bună şi extrem de disciplinat. Este promoţia anului 1943 şi, ca proaspăt sublocotenent, a fost invitat, împreună cu toţi ceilalţi şefi de promoţie ai celorlalte arme din promoţia 1943, la un dejun oferit de Regele Mihai, care a dăruit fiecăruia, cu această ocazie, câte o sabie şi tresele cuvenite.

După regulamentele atunci în vigoare, primii trei (şeful de promoţie şi următorii doi) de la fiecare şcoală militară aveau dreptul să-şi aleagă garnizoana. Sublocotenentul Marin Năstase a dat prima mare lovitură a vieţii sale; în loc să meargă pe front, ca ofiţer de artilerie, el a ales artileria antiaeriană şi garnizoana Braşov, unde domneau pacea, liniştea şi nici un pericol. La Braşov, sublocotenentul Marin Năstase a devenit afacerist, având timp mult liber, şi această nouă preocupare a fost a doua mare lovitură a vieţii sale: a “românizat” două magazine evreieşti. Aici suntem obligaţi să dăm câteva explicaţii: în regimul Mareşalului Ion Antonescu, una din legile cu caracter antisemit a fost interzicerea evreilor de a avea magazine. Şi cum românii, ca şi evreii, au simţul dezvoltat al “şmecheriei” s-a găsit şi soluţia: un român (de încredere) devenea legal proprietarul magazinului, cu numele său trecut pe firmă, ca proprietar de drept, dar, în fapt, magazinul aparţinea tot vechiului proprietar, nimic nu se schimba, noul proprietar-paravan nu se amesteca în comerţ, dar primea lunar o cotă de 25-40% din veniturile realizate. De la cele două magazine de încălţăminte, Marin Năstase încasa, ca proprietar-fantomă, sume frumoase, lunar, afacerea fiind înfloritoare, şi devenind, cu încetul, foarte bogat. Trebuie spus că, între timp, ţăranul Dumitru din Tărtăşeşti s-a căsătorit oficial cu ţiganca Năstase - mama sublocotenentului Marin Năstase. Din căsătoria celor doi, au mai rezultat doi copii: un băiat, Constantin (Costel) şi o fată, ambii cu numele de familie al tatălui - Dumitru. Sublocotenentul Marin Năstase a cumpărat câteva zeci de hectare de pământ agricol în Tărtăşeşti, zeci de stupi de albine şi oi, două autoturisme, toate asigurându-i o viaţă trăită din plin, ceea ce un ofiţer tânăr nu-şi prea putea permite doar din soldă. El a dovedit un apetit de îmbogăţire greu de egalat.



Năstase Scatiu are o cădere



A venit 23 August 1944, cu toate nenorocirile aduse de armata roşie. Slt. Marin Năstase, zis Titi, într-o zi, în Bucureşti, şi-a parcat maşina pe o stradă oarecare şi, când s-a întors, maşina ia-o de unde nu-i! După câteva zile, a văzut-o, cu un sovietic la volan. A ţipat, a strigat “hoţu”, a fugit după maşină şi chiar s-a aruncat pe botul ei. A fost arestat de poliţişti români şi anchetat, sub stare de arest, în subsolul blocului Dragomir Niculescu (Romarta) de pe Calea Victoriei, bloc devenit al MAI. Nu a fost reţinut mai mult decât durata anchetei, l-au eliberat, dar maşina sa a trecut, pentru totdeauna, la sovietici. A doua maşină şi-a ascuns-o, de frică, în ograda părintească, sub o şiră de coceni de porumb, dar în urma unui denunţ i-a fost şi ea confiscată. Pământul l-a împărţit formal între membrii familiei, ca şi stupii, oile sau animalele de povară, aşa, ca să nu mai poată fi acuzat de moşier ori chiabur. Şi, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, în 1946 a fost epurat din rândurile Armatei (încă regale), devenind şomer prin voinţa generalului Walter Neuländer, zis mai apoi Roman.

Conform legilor de atunci, ofiţerii deblocaţi se mai bucurau de unele avantaje. Li se echivalau în majoritate examenele din şcolile militare, urmând a susţine un număr mic de examene de diferenţă, plus înţelegerea profesorilor universitari faţă de aceşti studenţi tomnatici. Şi astfel, foştii ofiţeri de infanterie, jandarmi ş. a. deveneau licenţiaţI în drept, iar foştii ofiţeri de artilerie, geniu, aviaţie, marină se transformau în ingineri. Astfel a devenit în 1947-48 şi fostul slt. Marin Năstase (Titi) inginer.



Inginer Năstase Scatiu , necazuri, bucurii, succese



Inginer ca inginer, dar sărac, Marin Năstase primise o grea lovitură din partea regimului comunist chiar în trăsătura lui esenţială: aviditatea faţă de puterea banului. A început o viaţă precară, cu un salariu modest, în urma averii pierdute, căsătorit şi repede divorţat, avea de ce să se considere un visceral anticomunist şi antisovietic. Când discuta cu cei mai apropiaţi, sub impresia pierderilor suferite, devenea nervos, vânăt la faţă de ură şi profera cele mai grave acuzaţii împotriva comuniştilor locali şi sovietici.

În 1949, a cunoscut-o, întâmplător, pe aceea care îi va fi soţie până la moarte, domnişoara Elena Dragomirescu, din Bucureşti, fiica lui Gheorghe Dragomirescu, salariat la “Griviţa Roşie”, şi a Amaliei, născută Gush, de origine germană, din Bucovina. Elena Dragomirescu era forte frumoasă. S-au întâlnit-văzut-plăcut-iubit, căsătorindu-se în acelaşi an. Elena Năstase, fină, delicată, orăşeancă, nu cunoscuse muncile agricole, a fost repede transformată în mână de lucru, ea, sclavă, şi el, Titi, tiranul. Încă de la începutul căsătoriei s-a purtat abuziv; vara o ducea la Tărtăşeşti, la muncile casnice şi ale câmpului, să facă mămăligă într-un ceaun uriaş pentru lucrătorii zilieri ai pământurilor împărţite formal între rude, sub supravegherea de cerber a soacrei tuciurii, din cale-afară de rea. În 1950, la un an de la căsătorie, s-a născut primul copil, Adrian, alintat Ady de către părinţi. Apoi, după alţi doi ani. |n 1952 s-a născut sora lui, Dana.

Desigur, se ştie cât de greu se trăia în acei ani. O mamă cu doi copii mici nu putea obţine un serviciu, iar soţul, deşi inginer, primea un salariu care nu îi asigura o viaţă prosperă. Noroc cu ceva zarzavaturi şi alte alimente venite de la Tărtăşeşti. Iniţial, au locuit pe Colentina, în casa cumpărată de Năstase când activa ca ofiţer la Braşov, pe numele surorii sale, după legalizarea relaţiei tatălui său cu ţiganca Năstase, dar sora lui Marin a decedat, tânără şi nemăritată, după care proprietarul real a intrat în posesia imobilului. Comportarea lui ca soţ a fost mizerabilă. Dimineaţa, toată viaţa sa, lăsa o infimă sumă de bani pentru hrana din acea zi, încât copiii au crescut cu cartofi prăjiţi şi ciorbă de fasole. Frumoasa lui consoartă a purtat o haină de iarnă timp de 20 de ani, îmbrăcămintea ei fiind de-a dreptul sărăcăcioasă. Niciodată nu au intrat împreună la vreun restaurant sau spectacol. Chiar mai târziu, când a devenit cadru universitar la nou înfiinţatul Institut de Petrol şi Gaze Bucureşti, financiar sau material, nu s-a schimbat nimic în viaţa de familie, decât că Marin Năstase, care era fumător, a trecut de la ţigara “Carpaţi” la “Kent” şi a continuat să ia prânzul la cantina institutului, la “Coş“ sau la vreun restaurant întâmplător. Aproape a uitat că are o soţie, pe care o neglija total. Dacă aceasta încerca să-l mângâie cumva sau măcar să-l atingă, el o lovea. Foarte violentă această corcitură ţigănească, mereu irascibilă faţă de soţie. A lovit-o şi a bătut-o, de zeci de ori, pentru motive născute din firea lui agresivă. Când se enerva, mai din nimic, se îngălbenea şi tremura de furie. Rar, la câte 6 luni, ba chiar un an, îşi mai aducea aminte că trebuie să fie şi bărbatul soţiei sale. Atât! Ciudat! Niciodată Elena Năstase nu şi-a explicat de ce Titi al ei este aşa de rece cu ea şi de ce timpul liber şi-l petrece cu “prietenul” său bun, prezentat familiei ca un fost ofiţer, camarad şi amic de-al său. Întâmplător, odată, un cumnat, căutându-l la “prieten” acasă, l-a surprins pe Titi în pat cu amicul său bun, însă nimeni nu-şi putea închipui în naivitatea şi în necunoaşterea de atunci sau în lipsa de educaţie sexuală crasă că ar putea exista relaţii amoroase între bărbaţi. Deci Marin Năstase - Titi, zis Ţapu, de către unii cunoscuţi sau cunoscători, era... BISEXUAL.

Şi-a mai făcut un pas: a vândut casa din Colentina, s-a mutat cu chirie într-o locuinţă pe strada 7 Scaune şi şi-a cumpărat o maşină. Şi încă un pas: după puţini ani, s-a mutat iar într-un apartament confortabil, dintr-un bloc cu 4 etaje care, naţionalizat acum, aparţinu-se Fundaţiei “Elias”, bloc situat pe o stradă perpendiculară pe Calea Moşilor, foarte aproape de aceasta, cât şi de Piaţa Moşilor.

Fiul lui, Adrian, a urmat cursurile Liceului “Sfântul Sava” (devenit Nr.1) din Bucureşti şi a fost un elev mediocru în primele clase. Vacanţele de vară şi le petrecea la Tărtăşeşti, unde Marin Năstase îşi ducea întreaga familie, an de an. Acolo îl chema casa părintească, renovată şi mărită, acolo îi erau părinţii, unchii, mătuşile, verişorii. Doamna Elena Năstase muncea din greu, Ady zburda împreună cu alţI copii din sat, adică prietenii copilăriei sale: Toma Zaharia (devenit general în regimul Iliescu-Năstase); Gabriel Bivolaru (gangsterul deputat PDSR, care, împreună cu escroaca Mona de Frejes, originară din Bacău şi devenită cetăţean englez, au furat statului 2300 miliarde lei); Marin Bucur (noul proprietar de formă al faimosului restaurant CAPŞA, fost naţionalizat). Ady se juca voios cu prietenii lui, vară de vară, printre tot felul de nebunii copilăreşti, păşteau vitele împreună, furau fructe din livezile oamenilor şi toate celelalte. Când a ajuns mare om politic, Ady nu şi-a uitat prietenii: pe Toma Zaharia, poliţaiul corupt, care şi-a construit o vilă de miliarde la Tărtăşeşti l-a făcut general, mai marele poliţiştilor pe capitală; pe Marin Bucur, rudă cu familiile Năstase şi Zaharia, l-a folosit drept paravan la cumpărarea restaurantului CAPŞA. Această metodă de camuflare a proprietarului adevărat a utilizat-o şi Marin Năstase, folosindu-şi rudele când a divizat suprafaţa de teren agricol, stupii de albine şi oile cumpărate din biata lui soldă de sublocotenent, ca să nu fie trecut la “chiaburi”.

Metoda aceasta de camuflare a adevăratului proprietar va fi perfecţionată de Ady în cariera sa financiară şi politică. În cazul lui Grigore Bivolaru, când a fost descoperit ca “inginer financiar” păgubind statul cu 2300 miliarde lei şi a fost invitat la Procuratură, deşi era deputat PDSR, în opoziţie, Ady, prietenul din copilărie ajuns preşedinte de partid şi senator, a organizat la repezeală un marş la Procuratură, cu circa 40 de deputaţi şi senatori PDSR, unde a protestat, considerând actul ca persecuţie politică. După ani de tergiversări şi dispariţii de probe din dosare, în domnia bunului plac a lui Ady, Gabriel Bivolaru s-a ales cu o condamnare de 5 ani închisoare, în vreme ce un hoţ de găini primeşte 2 ani.


05-07-2008 21:55:20
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ce naşte din pisică şoareci mănâncă sau aşchia nu sare departe de trunchi



Anii au trecut în goana lor nebună, Ady a crescut şi a ajuns elev în cursul superior al aceluiaşi liceu, Nr.1, fost Colegiul Naţional “Sfântul Sava”. Viaţa familiei Năstase a mers în acelaşi fel până prin 1963-64, când Marin Năstase, anticomunistul convins şi antisovieticul şi mai convins, a hotărât să se înscrie în rândurile PCR, spunând celor apropiaţi chiar aşa: “Îmi dau seama că viitorul este al comunismului, mă înscriu în PCR şi la fel îmi voi înscrie şi copiii în partid”. Marin Năstase s-a ţinut de cuvânt, s-a înscris şi a devenit membru PCR. Din acel moment, viaţa lui şi a copiilor săi a luat o nouă direcţie, aceea a imposturii, deoarece el nu a urmărit decât avantajele materiale imediate, nici vorbă de vreo motivare ideologică!



Alesul Românilor pentru Preşedintele lor



Pe măsură ce creştea, Adrian (Ady) afişa evident caracteristicile rasei bunicii lui de la Tărtăşeşti: viclean şi hoţ ; în schimb, sora lui, Dana, semăna cu mama ei: blândă, naivă, chiar prostuţă. La 12 ani, Ady şi-a descoperit, subit, bucuria de a se juca la vărul său mai mic cu 6 ani, şi de aceea îl vizita aproape zilnic, după şcoală. Dar nu ca să se distreze altfel decât cu timbrele poştale din cele trei clasoare ale unchiului său. Şi astfel, zi de zi, cum apărea, după ce mătuşa sa îl trata cu sandvişuri, el cerea clasoarele cu timbre, “ca să se joace”. După câteva săptămâni, matuşa a observat că nu mai exista nici un timbru în cele trei clasoare. Aşa a început, cu furtişagul, să colectioneze mărci poştale. Şi, de atunci, i s-a dezvoltat dorinţa de a colecta, mai ales prin acaparare şi furt. Odată cu noua poziţie privilegiată a lui Marin Năstase (Titi), nu numai de membru de partid, cât şi de colaborator al securităţii, sunt indicii că şi Ady a fost, încă de pe atunci, din ultimele clase de liceu, “adoptat” de Securitate. Deodată a devenit elev fruntaş, iar atunci când la liceu venea vreo delegaţie de străini din ţările capitaliste, întotdeauna cuvântul de “bun-venit”, în limbile engleză sau franceză, era rostit de elevul Năstase M. Adrian.

Când era în ultima clasă de liceu, în revista “Magazin istoric” au apărut, sub semnătura lui, unele comunicări sau precizări privind evenimente ori conducători din istoria medievală a României, în special din zonele Banatului şi Transilvaniei. Unele comunicări erau inedite, rodul “cercetărilor” elevului Năstase M. Adrian, uneori precise puneri la punct. Probabil că atunci mulţi s-au mirat sau l-au lăudat pe autorul unor asemenea studii serioase, cu toată vârsta sa adolescentină. Nimeni însă nu a ştiut că de fapt contribuţia lui Adrian - elevul minune - nu era decât semnătura, căci autorul adevărat era “iubitul” lui, fostul profesor de istorie Ion D. Suciu, de la Universitatea din Bucureşti, epurat din cadrele universitare în 1946, condamnat politic de trei ori şi binecunoscut ca homosexual, dar şi ca un specialist în istoria medievală a Banatului şi Transilvaniei.



Aşchia nu sare departe de trunchi



Legătura lor a fost de lungă durată, ba chiar au purtat şi verighete. Deşi Ionică Suciu era mult mai în vârstă, legătura a fost pasională, şi astfel a apărut şi această moştenire de la tatăl său - bisexualitatea. Într-o seară, Adrian a plecat, beat de amor şi de alcool, de la Suciu. Aproape de casă a cazut pe trotuar, poziţie în care l-a găsit taică-său. Acesta, în loc să reclame cazul la miliţie sau să-l confrunte pe Suciu, i-a dat doar un telefon, rugându-l să-i lase băiatul în pace. Ştia el ce ştia!

Adrian a intrat apoi la Facultatea de Drept şi, ca student, şi-a continuat viaţa sexuală dublă. Deseori, invita la el acasă studenţi negri, cu care se închidea în cameră, spunându-i mamei sale să nu-i deranjeze, că studiază. Şi biata mamă, în naivitatea femeilor generaţiilor trecute, nu avea decât cuvinte de laudă pentru fiul ei aşa de studios.

Încă de pe la 14-15 ani, Marin-tatăl l-a format pe Adrian prin “spălarea creierului”, în mod constructiv, spunându-i de o mie de ori că este superinteligent şi că va ajunge mare, dar că trebuie să se căsătorească cu o fată din înalta nomenclatură comunistă. Probabil că aşa sunau indicaţiile de sus. La rândul său, Marin a mai dat o lovitură importantă a vieţii sale - a încercat, mai întâi la Timişoara, să-şi ia un doctorat, dar nu a reuşit. Atunci a pus în mişcare toată mierea stupilor din Tărtăşeşti, pe care a vândut-o, alături de alte produse agricole şi - cu banii adunaţi, plus “o vorbă bună” de la “Secu” - şi-a luat titlul de doctor în “izotopi radioactivi”, la Bucureşti. Aşa că a devenit Doctor Inginer Marin Năstase, fără să ştie ceva despre izotopii radioactivi. Nu că i-ar fi fost foarte necesar acest titlu în cariera sa de cercetător ştiintific sau în cariera universitară - el habar n-avea de fizică atomică. A procurat doar o carte din străinătate, pe care a tradus-o. Titlul i-a trebuit să justifice că nu-i un oarecare ingineraş, ci un om de ştiinţă, adică un doctor-inginer sadea. Şi în această calitate a făcut, ulterior, parte din mai multe delegaţii de oameni de ştiinţă români, care au mers în străinătate, ca invitaţi la diferite ocazii. Iar Marin Titi Năstase participa ca “ochiul şi urechea” vigilentei Securităţi, fără teama ca un ditamai doctor-inginer să fie bănuit de turnător. A fost în delegaţii în Cehoslovacia, China, Franţa, Suedia (6 luni), şi alte ţări; ca rezultat al acestor plecări, situaţia familiei nu s-a schimbat cu nimic; banii primiţi pentru deplasări în străinătate, în valută, i-a cheltuit pentru sufletul său, pentru tabieturile sale: maşina, ţigările “Kent”, mesele la restaurant. Soţia, biata lui consoartă, a purtat acelaşi palton (făcut dintr-o manta militărească transformată şi vopsită) peste 20 de ani. Şi tot cartofii şi fasolea au fost hrana ei şI a copiilor. În toţi aceşti ani de urcuş vertiginos al semi-ţiganului Marin Năstase, el şi-a mai pregătit o lovitură de “imagine”, care i-a adus bani, glorie, grade militare succesive de rezervist (până la cel de general) şi a fost înmormântat, cu onoruri militare, la Cimitirul Ghencea-militar. Cum comuniştii au căutat cu insistentă să-şi aibă eroii lor antifascişti, Marin Năstase şi-a ticluit o poveste mincinoasă, pe care nimeni n-a verificat-o; dealtfel era şi greu de verificat, după aproape 40 de ani de la sfârşitul războiului. Basmul bulibaşei suna cam aşa: a fost odată, ca niciodată, în Braşov, şi se făcea că un tânăr ofiţer de antiaeriană, care şoma, din lipsă de activitate militară, rătăcea de unul singur, a doua zi imediat după 23 August 1944, pe una din străzile oraşului; deodată a apărut o coloană germană de camioane cu soldaţi şi armament, care se retrăgea de undeva, în confuzie şi mare grăbire. Comandantul coloanei, un ofiţer superior, văzând un chipeş ofiţer român, fost camarad de luptă (teoretic), a oprit coloana şi, politicos, l-a întrebat pe ofiţerul român, care s-a întâmplat să fie chiar Marin Năstase, care e direcţia spre vest, spre Cluj. Proastă inspiraţie a ofiţerului german, care, în loc să aleagă un locuitor al Braşovului, oraş care avea pe atunci o bună populatie săsească, l-a preferat pe ofiţerul român ce nutrea în ascuns sentimente de ură faţă de fascişti şi de mare admiraţie faţă de armata şi poporul rus “libertate ne-a adus”. Ca urmare, ofiţerul român i-a indicat o direcţie contrarie, care mergea spre Moldova, şi care ducea, de altfel, spre o fundătură, drum bine ştiut de bulibaşa artileristă. Deci coloana germană a plecat în direcţia indicată de ofiţerul Năstase şi s-a înfundat undeva, unde a fost pe de-a-ntregul capturată de Armata Roşie, biruitoare.

Prin anii 80, după această poveste, s-a turnat un film, inspirat din lupta contra fascismului. Năstase a fost consilierul regizorului şi a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar şi o primă suplimentară şi decoraţii. Nimeni nu s-a întrebat în anii turnării acestui film fantezist dacă sublocotenentul Năstase chiar a săvârşit asemenea faptă şi, dacă a făcut-o, atunci de ce în anul 1946 totuşi a fost epurat din armată - fiind în asemenea grad devotat de timpuriu partidului şi comunismului - sau, dacă a făptuit acest lucru, de ce l-a ţinut secret circa 40 de ani? Sfânta impostură! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima faţă de partid şi devotat instituţiei cu care colabora? Într-adevăr, a avut grija ca, după izgonirea Regelui, în 1947, să arunce în Dâmboviţa sabia pe care a primit-o în 1942 din mâna Regelui, şi cu asta a considerat că nu a mai ascuns nimic tovarăşilor, nici măcar averea de la Tărtăşeşti.

După terminarea Facultăţii de Drept şi obţinerea licenţei, Adrian Năstase (Ady) a lucrat undeva, la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, repartizat... ştiţi de cine. Dar a mai deţinut o funcţie: a fost cooptat ca membru al Asociaţiei de Strângere a Relaţiilor cu Străinătatea, respectiv al Asociaţiei de Prietenie Româno-Americană, Româno-Engleză, Româno-Franceză, etc., etc. Astfel, el avea avantajul privilegiat al pătrunderii fără frică (în misiune) în ambasadele acelor ţări, cu ocazia sărbătorilor lor naţionale sau la alte manifestări social-culturale. Acolo se bucura de dublu avantaj, datorită pătrunderii şi cunoştinţelor sale în limbile engleză şi franceză, învăţate cu meditatori, avea posibilitatea să vâneze victime, atât pentru securitate cât şi pentru el. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul străinilor în trecere prin teritoriul român, adică pe un american, de exemplu, îl cunoştea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocazia sărbătoririi Independenţei SUA, 4 Iulie. Adrian, amabil şi serviabil, americanul, fericit că a întâlnit un localnic cu care se putea înţelege. Adrian îl invita la Operă, la Athenée Palace, şi în alte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amiciţiei, să afle scopul precis al vizitei americanului la Bucureşti; putea constata orice din întrebările puse, ce-l interesa. Afla dacă intenţiona să întâlnească o anumită persoană, cetăţean român şi, în acelaşI timp, găsea şi partenere ori parteneri pentru relaţiile sale bisexuale. La un moment dat, s-a pricopsit cu o suedeză, pe care chiar a găzduit-o acasă, în familie; cum putea oare mama lui, în această situaţie, să-l bănuiască pe Adişor al ei că făcea ceva împotriva firii, mai ales că ea nu statea decât acasă şi cunoştea doar drumul spre piaţă. Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relaţiile cu familia ei erau rupte, la cererea soţului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaboraţionist.

Tot pe la ambasade, la cea a Franţei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partener homosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), aşa că Adişor, pe post de fetiţă, a primit imediat paşaportul şi a plecat pe malurile Senei, unde a avut o “lună de miere” de toată frumuseţea; franţuzul amorezat l-a plimbat prin toată Franţa şi l-a făcut pe deplin fericit. Întors în ţară, el a intrat într-o altă aventură, de data asta ca băiat. La Ambasada USA a întâlnit o tânără naivă, americancă, ai cărei părinţi, evrei, părăsiseră România în 1951, stabilindu-se la New York, unde tatăl profesa medicina. Tânăra, studentă, pregătea o lucrare despre România, iar Ady s-a oferit imediat să o ajute, fapt pentru care a găzduit-o mai multe luni şi cu care a întreţinut nu numai relaţii sexuale normale, dar a şi întocmit planuri serioase de căsătorie. Pe vremea aceea, Adrian Năstase nu nutrea încă dorinţe de a fi conducător al României, i-ar fi plăcut să trăiască în America, sub capitalişti. Tânăra newyorkeză era atât de prostuţă încât a citit notele informative despre ea, făcute de iubitul ei, care, din neglijenţă, le-a uitat în cameră. Când l-a întrebat despre ele, el a liniştit-o că aşa trebuie procedat prin lege când găzduieşti cetăţeni străini şi a convins-o să nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrăgostit cu adevărat de el, dar tatăl ei a aflat motivul prelungitei sale şederi în ţară şi cine este cel care voia să-i fie ginere, şi şi-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul şi a trimis-o în Franţa, la studii, aşa că ţesătura lui Ady s-a destrămat. Ea a apucat să-i comunice ceea ce ştia tatăl ei. Reacţia imediată a lui Adrian faţă de un prieten a fost: “De unde ştie el? A fost la c... meu?”.

Probabil că au mai apărut şi alte asemenea “iubiri”. Iar despre cei descusuţi informativ se va afla doar dacă vreodată vor fi date publicităţii dosarele şi dacă vor mai exista aceste dosare ale lui Năstase (de activitate asiduă în cadrul DIE şi ale procesului Suciu).

Când, cu câţiva ani în urmă, a izbucnit scandalul Priboi, presa întreagă a înregistrat acţiunile furioase de apărare a lui Priboi de către primul ministru al României, Adrian Năstase. Ce legătură poate fi (că de rudenie nu este) între un pretins intelectual de rasă, doctor în drept, profesor universitar şi un ofiţer torţionar, dovedit semidoct şi semianalfabet original, recrutat din drojdia societăţii şi instruit în şcolile poliţiei politice, unde a învăţat ura de clasă, ura de oameni, deci o brută? Priboi i-a botezat lui Năstase primul copil. Priboi a fost ridicat de Năstase în ritmul urcuşului său politic: purtător de cuvânt, deputat PSD, consilier personal. Şi nimeni nu s-a întrebat de ce Năstase urăşte ideea deconspirării securităţii şi s-a opus cu vehemenţă ca dosarul lui Priboi să fie făcut public. Explicaţia este simplă: Priboi a fost legătura lui Năstase cu Securitatea, a fost îndrumătorul lui. Dacă Priboi este descoperit şi, eventual, adus în faţa justiţiei, atunci el va vorbi şi de Adrian Năstase şi de colaborarea lor. Or, în acest caz, urmează prăbuşirea de pe înaltul soclu pe care şi l-a construit.

Presa din ţară a anunţat că la examenul de bacalaureat părinţii au fost de acord să se facă publice rezultatele obţinute de elevi, cu o singură excepţie: părinţii elevului Andrei A. Năstase (Adrian şi Dana) de la Liceul “Jean Monet”. Iniţial s-ar putea aprecia modestia şi dorinţa de a păstra un secret familial. Dar n-a fost să fie aşa! La finalul examenului de bacalaureat s-a anunţat, de data asta, că odrasla premierului a obţinut cea mai mare notă şi pe liceu, şi pe Bucureşti. Şi atunci unde ar fi modestia? Faptul a reamintit celor ce cunosc amănuntele o altă asemenea situaţie, petrecută cu câteva decade înainte, dar cu alţi actori pe scenă. Dana, sora lui Adrian, a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie (secţia engleză) şi a căzut la examen, fapt pentru care plângea acasă în hohote, cu toate consolările mamei sale. Tatăl, Marin Năstase, nu era acasă. Când a venit, el şi-a găsit fiica în lacrimi. A aflat cauza, şi-a îmbrăcat pardesiul imediat şi a ieşit în răcoarea serii de toamnă. După o oră s-a întors şi vesel i-a spus fetei: ai reuşit! A doua zi, pe listele celor reuşiţi la admiterea la limba engleză a apărut şi numele Năstase M. Dana. Este de bănuit că tăticul a făcut un târg acolo unde s-a dus, fiindcă la absolvirea facultăţii Dana nu a fost angajată ca profesoară, ci ca salariată a unei firme de comerţ exterior. Or, se ştie de cine aparţineau Comerţul Exterior, Externele, Turismul, ş.a. Dana a fost trimisă imediat în Siria, apoi în Norvegia şi Olanda (în coasta NATO). După 1989, a avut servicii numai în contact cu străinii, la Sofitel, Soros şi la mulţi alţii, la fel de importanţi. Aşa că istoria s-a repetat, între două examene: tatăl a avut timpul să aranjeze ca fiul său să cunoască subiectele (sau altă metodă) pentru evitarea oricărei surprize.



Alte câteva eşecuri



Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, după scurgerea timpului, apar nu tocmai plăcute familiei Năstase “Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toată practica de asistent la Institutul de Petrol şi Gaze, pentru a fi păstrat în Bucureşti (la mutarea din capitală a acestui institut) sau din alte raţiuni, dr. ing. Năstase a fost trimis pe postul de director al învăţământului profesional din Ministerul Învătământului, un post de birocrat, care ar fi putut fi obţinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer “specialist” în izotopi radioactivi, deci nu un post de mare prestigiu ca profesor universitar.

Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o “problemă” cu fiul său, care şi-a continuat vechea relaţie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adişor la porţile fabricilor şi, cu tehnica specifică tuturor corupătorilor, ademenea tineri muncitori, atraşi şi de titlul său de fost profesor. La aceste racolări a participat şi acela care, peste ani, avea să pretindă să conducă România şi pe care, din laşitate, chiar şi fostul rege l-a declarat cea mai importantă persoană a anului 2003. Tinerii racolaţi, aduşi în casa lui Suciu, se întreceau în beţii şi orgii, printre partide de sex şi perversiuni sexuale. Cum a aflat Miliţia, rămâne (încă) o mare enigmă. S-o fi lăudat vreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activităţi suspecte sectoristului? Sau Suciu era deja cunoscut secţiei de Moravuri? Cert este că miliţienii au a căzut în mijlocul unui asemenea dezmăţ, după ce înainte, de pe o scară a unei maşini de pompieri, se fotografiase pe fereastră totul. A urmat ancheta, în care vinovaţii principali erau I. D. Suciu şi Adrian Năstase, ca racolatori şi corupători. Până în seara procesului, aşa s-a ştiut, dar a doua zi a urmat bomba: acuzat - Ion D. Suciu, martor al acuzării - Adrian Năstase!

I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale şi corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fost condamnat la 8 ani. După executarea pedepsei, au urmat alţi 6 ani deportare în Bărăgan, Suciu fiind considerat un pericol social. Îngerul păzitor, fie el Priboi sau altul, l-a făcut pe Adrian Năstase curat ca lacrima, într-un proces cu uşile închise, deci fără public, cu numai ceva “lucrători” de miliţie şi securitate, proces ţinut prin 1973. Dar şi “favoritul zeilor” Năstase a avut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi expediat ca cercetător la Institutul de Drept Penal. Toată această întâmplare a constituit un semnal de alarmă pentru Marin Năstase tatăl. Şi, în liniştea nopţii, a plănuit să-l căsătorească pe Adrian, să-i dea o identitate socială nouă, nimeni nemaiputându-l acuza de “invers”, sperând în acelaşi timp să-i găsească o viitoare soţie tot aşa de naivă şi necunoscătoare cum îşi alesese el. Problema era însă mai complicată, deoarece, conform dorinţei tată-fiu, viitoarea doamnă Adrian Năstase mai trebuia să fie şi fiică de nomenclaturist, care să pună umărul şi la prestigiul familiei şi la ridicarea politică a progeniturii ţigăneşti, Adrian Năstase.

Norocul i-a zâmbit din nou lui Marin Năstase. La Direcţia învăţământului profesional, pe care o conducea, se afla, ca şefă de cadre, soţia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957 de la Moscova. Tovarăşa Preoteasa avea o fiică, studentă la filologie, în anul 3 sau 4, la Universitatea Bucureşti. Marin Năstase, directorul, a făcut pe peţitoarea, a convins-o pe tovarăşa să-şi mărite fata, el fiind “motorul” care a reuşit să-şi însoare/mărite băiatul, desigur, păstrând secretul despre fiul său, păstrându-l până la moarte şi faţă de soţia sa care, dacă l-ar fi cunoscut, şi-ar fi explicat mai bine propria ei viaţă conjugală.

Sforile au fost trase, tinerii se zice că s-au plăcut, se zice că s-au şi iubit chiar, oricum, căsătoria lui Adrian cu domnişoara/tovarăşa Preoteasa-fiică s-a aranjat. De toate sforăriile tatălui său, Adrian s-a ţinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultător. Şi, cum ambele familii erau “comuniste”, s-a aranjat numai căsătoria civilă, nu şi cea religioasă. Pe vremea aceea, Adrian nu ştia să-şi facă nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, aşa cum o va face peste 30 de ani.

Căsătoria civilă a avut loc la Primăria din Piaţa Amzei, în prezenţa unei echipe de ţărani secui (tov. Preoteasa-mama era unguroaică, din secuime), îmbrăcaţi în hainele lor de la ţară tradiţionale şi a altor câtorva persoane, selecţionate cu grijă de Marin (Titi) Năstase, din partea familiei lui: doar fratele său cu soţia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Năstase (mama ginerelui), doar o soră cu soţul. După încheierea ceremoniei şi oferirea unei cupe de şampanie cu biscuiţi, a urmat un prânz, la “Coş”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit să elimine dintre invitaţii prezenţi la Starea Civilă pe fratele său cu soţia (fost comerciant, naţionalizat în anul 1948) şi pe sora bună a mamei-soacre a lui Adrian, cu soţul, fost deţinut politic, deşi ar mai fi avut trei fraţi şi părinţii în Bucureşti, nechemaţi, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre aceşti “duşmani de clasă” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia căsătoriei, unde nu atrăseseră atenţia nimănui.

A doua zi după căsătoria civilă, Adrian Năstase s-a mutat să locuiască în casa tov. Preoteasa, din Parcul Primăverii, îndeplinindu-se dorinţa combinată (a tatălui său şi a lui) de a deveni soţ de fiică de nomenclaturist. Totul dovedea că planurile lui Marin-tatăl s-au realizat şi că mergeau pe drumul dorit de el. Dar n-a fost să fie aşa! După câteva zile de om căsătorit cu o tânără frumoasă, atractvă şi foarte simpatică, într-o seară, pe la orele 11, cineva a sunat la uşa familiei Năstase. La întrebarea doamnei Năstase “cine este?” a răspuns fiul Ady. A urmat un dialog scurt:

“Ce s-a întâmplat, Adişor, mamă?”

Răspunsul: “Mamă, dacă nu mă primeşti în casă, lasă-mă să dorm în hol, nu vreau să mă mai întorc la ea!”.

Şi mama a mai întrebat apoi: “De ce, mamă, este o fată bună, frumoasă?” Răspunsul a fost: “Eu vreau să studiez, să citesc, şi ea mă solicită prea mult!”

A doua zi, tov. ministru Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Năstase, spunându-le, fără alte explicaţii inutile, că, în noaptea anterioară, Adrian şi-a părăsit tânăra soţie, sărind pe fereastră, bineînţeles fără ştirea cuiva din casă.

Au continuat discuţiile “între patru ochi”, între Marin (Titi) tatăl şi tov. Preoteasa - mama tinerei doamne Năstase. Nu vom şti niciodată dacă tăticul lui Adişor i-a dezvăluit mamei “victimei” devierea sexuală a fiului. Nu s-a putut gândi că Adişor al ei îşi va schimba “gusturile amoroase” atât de repede. A urmat apoi divorţul. Ceva mai târziu, fiica tov. Preoteasa s-a recăsătorit. Adrian şi-a continuat viaţa lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile şi, mai ales, cu mari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de “îngerul cu epoleţi”, păzitorul grijuliu, şi ajutat, bineînţeles, pentru randamentul lui.


05-07-2008 21:55:56
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ascensiunea spre puterea supremă



Ca elev şi student, Adrian Năstase a fost întotdeauna scutit de muncile agricole "voluntare" ori "patriotice", în timp ce colegii lui erau obligaţi să presteze acele servicii, neplătite, pentru "edificarea societăţii comuniste". |n acele perioade ale anului, el se ocupa cu studiul intens al limbilor franceză, rusă şi engleză. Îngerul lui păzitor, Priboi, veghea asupra lui, îl proteja şi avea, de atunci, de timpuriu, planuri mari cu Năstase. După licenţa în drept şi episodul I. D. Suciu (descris în partea a doua a acestei serii de articole), a lucrat ca cercetător la Institutul de Studii de Drept Penal, vreme de 17 ani. În declaraţiile sale încep confuziile: afirmă (ca să-şi justifice cariera viitoare de diplomat) că de fapt a lucrat la Departamentul de Drept Internaţional, care, pe atunci (institutul) aparţinea de Academie, fără să numească anume care dintre ele: Academia Română? Academia Comercială? În realitate, el evită să declare ziariştilor că această Academie se numea Ştefan Gheorghiu şi aparţinea nemijlocit de PCR. Acolo a obţinut un doctorat în Drept Internaţional.



Necazurile şi bucuriile familiei Năstase



Din punct de vedere financiar, Marin şi Adrian Năstase au prosperat. În primul rând, şi-au cumpărat locuinţă la aceeaşi adresă: tatăl - un apartament; fiul - o garsonieră în Str. Naum Romniceanu, nr. 2, bloc 5, et.3, apt. 13 (şi la etajul I), Bucureşti. Este o stradă perpendiculară pe Dorobanţi, pe partea dreaptă, în sensul spre Arcul de Triumf, circa 400 m. de Dorobanţi. Dintr-o cerere făcută de Adrian Năstase, la 23 iunie 1988, către tov. ministru Ana Mureşan, reiese că susnumitul locuia în str. Jean Texier nr. 4 şi că încă de pe de atunci era nomenclaturist: “Subsemnatul dr. Adrian Năstase, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Juridice, vice-preşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), domiciliat în Bucureşti, Str. Jean Texier nr. 4, sector 1, telefon 79.39.26., vă rog să binevoiţi a-mi aproba cumpărarea cu prioritate şi cu plata integrală a unui autoturism TRABANT 601 (limuzină). Acest autoturism mi-ar fi deosebit de util pentru numeroasele deplasări pe care le presupun activităţile ce le desfăşor în cadrul ADIRI, (ca preşedinte al Secţiei de Drept Internaţional) în cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice (Ştefan Gheorghiu, nu?) a Universităţii din Bucureşti, ca lector al CC al PCR, ca membru al Consiliului Juridic al MAE, ca secretar de redacţie al publicaţiei ‘Revue roumaine des sciences sociales, serie de sciences juridiques’ etc.” (ce o însemna oare acest etc?). În urma acestei intervenţii, putem trage câteva concluzii: A. În acele vremuri, “visul” lui A. Năstase - Scatiu’ nu era un Mercedes, BMW sau Rolls, echipate cu girofar, nici măcar o Dacie, ci un amărât de Trabant; C. Cererea demontează una din marile minciuni ale lui Adrain Năstase care, atunci când şi-a prezentat guvernul în faţa parlamentului, a debitat-o aşa cum manipulează poporul român, bătându-şi joc de inteligenţa românilor. Acest Năstase a declarat atunci că “nu a făcut parte din nomenclatură”. Or, cu activităţi la Academia partidului (“Ştefan Gheorghiu”) şi lector al CC al PCR mai poate exista îndoială că nu a fost în nomenclatorul CC al PCR? C. În sfârşit, pe cererea sa pentru Trabant, în colţul din dreapta găsim următoarele rânduri: “Tovarăşă ministru Ana Mureşan, vă rog respectuos să binevoiţi a aproba această cerere, Ambasador A. Miculescu” (Angelo Miculescu-nota autorului). Demn de reţinut este că, în acel moment, Adrian Năstase, vânătorul de mireasă nomenclaturistă, care îşi încercase norocul şi ca să devină ginerele lui Nicolae Ceauşescu (curtând-o pe Zoe), găsise în fine partida râvnită, fiica nomenclaturistului Angelo Romeo Constantin Miculescu. Şi iată-l căsătorit cu Daniela (Dana) Miculescu, locuind la o nouă adresă. Sistemul “intervenţiilor şi pilelor” socrului începuse să funcţioneze pentru el. După prima încercare nereuşită de a fi şi soţ, ambiţiosul Adrian Năstase-Scatiu’ nu şi-a pierdut speranţa de parvenire pe cale matrimonială; învârtindu-se la ceaiurile şi petrecerile date de fiii şi fiicele aristocraţiei nomenclaturiste - cum de altfel proceda de mulţi ani - acolo a întâlnit-o pe fiica ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare, fost ambasador în China, membru CPEx, Angelo Miculescu. Şi căsătoria s-a aranjat în mod foarte precipitat.



Supărarea pândea



Dana Maria Năstase, sora lui Adrian, în cele din urmă, s-a îndrăgostit. Mare dragoste mare, planuri de nuntă spectaculoase în care scop viitorul ginere, cu garanţia viitorului socru, viitorului cumnat şi viitoarei soţii - toţi colaboratori apreciaţi ai Securităţii - a obţinut paşaport să meargă în R.F. Germania, pentru cumpărături de nuntă. Nu cunoaştem încă cine a avut această idee nefericită, deoarece atât de îndrăgostitul ginere, odată ajuns în Germania, a uitat de nuntă, de mireasă şi a rămas acolo, cerând azil politic. Evenimentul s-a petrecut în anii lumină ai lui Ceauşescu. Durerea şi ruşinea celei care trebuia să fie mireasă, devenită oaie neagră a familiei, au afectat cu putere de cutremur pe toţi cei din jur, la care s-a adăugat, desigur, suspiciunea, dezaprobarea şi probabil neîncrederea periculoasă a Securităţii. Îngerul Priboi a reparat cumva prejudiciile apărute. După un timp, Dana Maria Năstase, sora lui Ady, s-a consolat în mai multe braţe, ca să se oprească în ale unuia pe nume Barb, cu care s-a căsătorit şi au avut o fiică. După care, la câţiva ani, au divorţat şi, după cum ştim, a rămas singură, cu toate încercările reunite ale ei şi ale fratelui ei de a găsi un soţ, bineînţeles un “miliardar de carton”. Asta nu înseamnă că duce o viaţă de abstinenţă. Din contra!

Pentru a ilustra încă şi mai bine profilul moral al lui Marin Năstase (tatăl), redăm un episod din activitatea lui împotriva chiar a membrilor familiei sale prin alianţă (căsătorie). Soţia lui Marin Năstase are patru fraţi în Bucureşti (în acele timpuri tulburi) din care unul, cel mai mare, fost arhitect - deci, cumnatul lui Marin Năstase. Acest arhitect, în anii studenţiei sale, prin '50, a fost arestat de Securitate pentru că în sala de cursuri s-a găsit scrisă o lozincă anticomunistă. Cu el au mai fost arestaţi câteva zeci de studenţi. După câteva luni întregi de anchete sălbatice, bătăi şi toată gama de schingiuiri, la Uranus, a fost pus în libertate, anchetatorii găsindu-l nevinovat. Probabil că ei "descoperiseră" făptaşul printre studenţii arestaţi. Ajuns arhitect, s-a dovedit a fi un profesionist de certă valoare; a condus un atelier de 12 arhitecţi şi proiectanţi; a proiectat laminorul de la Galaţi, din Tulcea şi alte obiective industriale importante şi, deşi era atât de priceput şi apreciat, nu putea fi numit oficial şef de atelier, deoarece nu era membru PCR, salariul fiind mai mic, funcţia echivalând cu aceea de şef de atelier. Trebuia să se înscrie în PCR şi, pe motiv de salariu, şi a întocmit o cere în acest sens, de admitere în rândurile partidului. Pentru referinţe, cum se cerea, a indicat câţiva cunoscuţi, printre care şi pe cumnatul său, Marin (Titi) Năstase. Această acţiune s-a petrecut prin anii '80, adică la circa 25 de ani de la arestarea sa ca total nevinovat. Cererea de primire în PCR i-a fost respinsă şi, după cum a aflat ulterior, cumnatul lui, Marin-Titi Năstase, a dat cele mai dezastruoase referinţe despre el; niciodată însă nu a aflat ce a putut inventa acel balaoacheş atât de grav, numai ca să demonstreze partidului loialitatea sa şi credinţa peceristă, demascându-şi chiar şi familia.



O afacere murdară



Dar cea mai perfidă faptă făcută sub îndrumarea lui Marin Năstase şi finalizată de fiul său, Adrian, care mai demonstrează şi cât credeau aceşti oportunişti în permanenţa regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naţionalizate din strada Aviator Petre Creţu nr. 60, nu departe de Biserica “Caşin”.

Această vilă, aflată într-unul din cele mai selecte cartiere, a aparţinut de fapt şi de drept familiei Mihai şi Elena Ciolan, posesorii actului de vânzare-cumpărare al terenului de 576 m.p. Nr. 32570/14 noiembrie 1930. Mihai Ciolan a fost un strălucit inginer, cu studii la Charlottenburg, în Germania, iar soţia sa, casnică. Mulţi ani, până la instaurarea comunismului, a ocupat funcţia de director al tracţiunii CFR. Ei au construit pe acest teren o vilă (subsol+parter+etaj) de circa 450 m.p. locuibili. În mod abuziv, în 1950, imobilul a fost naţionalizat, prin Decretul nr. 92/1950. Foştilor proprietari li s-a permis să locuiască în două camere din fosta lor casă. N-ar fi inutil să mai afirmăm că era singura lor proprietate imobilă, considerată “construită pentru a fi exploatată”, iar inginerul specialist M. Ciolan dat afară din serviciu de la CFR a cunoscut apoi tot felul de privaţiuni, persecuţii, trăind din vânzarea bunurilor diferite, ca mobilă ş.a. Statul-proprietar a închiriat restul de spaţiu locuibil.

Familia Ciolan nu a avut copii. După câţiva ani, Mihai Ciolan a murit. El nu a avut alte rude decât pe fratele său, Antonin Ciolan, dirijor, compozitor şi profesor la Cluj, care nici el nu a avut copii. Şi Antonin Ciolan şi soţia sa, au decedat la puţină vreme de la moartea fratelui şi cumnatului lor. Elena Ciolan a avut însă un frate în Bucureşti, părinte a 5 copii, 3 fete şi 2 băieţi. Cea mai mare dintre fete s-a întâmplat să fie Elena Dragomirescu, cea care, din 1949, devenise soţia lui Marin Năstase-Titi (zis şi Ţapu în familie). Datorită lipsurilor şi mizeriei, sănătatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor şi senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elena Năstase, dirijată de soţul ei, o izolează pe mătuşă de vecini, prieteni de-o viaţă, de restul familiei şi, în 1989, o pune pe mătuşa senilă, deci inconştientă, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata sa, Elena Năstase, moştenitoare universală a proprietarei. Astfel, sub îndemnul soţului - vicleanul şi atavicul bolnav de avere Marin Năstase - soţia lui devine proprietara unei vile naţionalizate de regimul comunist, în regimul comunist.

La 5 mai 1990, Elena Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elena Năstase şi soţul au ţinut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin şi rapid, prin incinerare la Crematoriul “Cenuşa”. Nici un alt nepot dintre ceilalţi 4 ai Elenei Ciolan nu a ştiut nimic, nici măcar despre dispariţia ei pământească. Desigur, este o faptă imorală, condamnabilă şi nedemnă aceea de a profita în defavoarea celorlalţi fraţi ai Elenei Năstase, fostă Dragomirescu, care şi ei ar fi avut, din punct de vedere juridic, acelaşi drept de moştenire. Dar acesta este stilul de a face avere şI “a lua cu japca” al tatălui Marin şi fiului Adrian Năstase-Scatiu’. Testamentul semnat de bătrâna în incapacitate mintală are data autentificării Nr. 12008/12/10/1989. Noua proprietară, Elena Năstase, obţine un certificat de moştenitor, cu Nr.1240 din 7 august 1990. După 4 ani, conform strategiei celor doi mari rechini, tată şi fiu, Marin şi Adrian Năstase, proprietara de drept (de fapt, proprietar Adişor) dă statul în judecată, revendicând vila (dosar civil cu Nr. 3706/1994). Judecătoria Sectorului I, într-un mod nemaiîntâlnit de rapid (doar solicitanta era mama fostului ministru de Externe şi Preşedinte al Camerei Deputaţilor) pune în posesiune, prin sentinţa civilă Nr. 3842 din 14 aprilie 1994 pe Elena Năstase, cu drept de recurs în 15 zile şi, bineînţeles, ICRAL nu a făcut recurs. Şi astfel, clanul năstăşeştilor lacomi a acaparat vila.

Este de remarcat faptul că, după hotărârea judecătorească având la bază testamentul autentificat 12008/12/10/89, în 1997 întreg dosarul nr.3706/1994 nu era de găsit la arhiva judecătoriei - testamentul a dispărut. Se pune întrebarea firească: nu cumva şi semnătura de pe testament a fost în fals? Şi ştiind că şi de la o altă judecătorie a dispărut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Năstase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispărea orice urmă!



Perfidul Adrian



Adrian Năstase, de 14 ani, este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în acelaşi timp, a făcut tot ce i-a fost cu putinţă spre a renaţionaliza proprietăţile imobiliare furate de PMR/PCR. Perfidia lui Năstase întrece orice limite; întotdeauna a atacat, la fiecare întâlnire publică, Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv după 6 martie 1945. Politica partidului său, pe care îl şi conduce, întotdeauna a fost ostilă reconstituirii dreptului de proprietate şi dintotdeauna a dorit limitarea serioasă a volumului restituirilor şi despăgubirilor acordate foştilor chiriaşI în propriile case. Concomitent, el, care se opune restituirilor (fapt pentru care poporul român cheltuieşte milioane de euro, condamnat să achite acele amenzi hotărâte de Tribunalul de la Haga), tocmai el se împroprietăreşte cu o vilă fostă naţionalizată ilegal, furând dreptul celorlalţi 4 moştenitori, egali în drepturi ca şi mama sa. Intrând în proprietatea casei, Adrian Năstase, şmechereşte, declară pios: “Am făcut o reparaţie morală unchiului nostru, M.Ciolan”! De ce nu a făcut aceeaşi reparaţie morală şi celor peste 100.000 de adevăraţi proprietari?

EPILOG la acest act gangsteresc: în primăvara lui 1999, sora lui Adrian, Dana Maria Barb a “cumpărat”, conform actelor, vila din Av. Petre Creţu nr. 60, proprietatea mamei sale, pentru suma de 650 milioane lei. (De unde oare o fi având atâţia bani? Sau a fost o vânzare fictivă?) Ca proprietară de drept, a evacuat pe cei trei chiriaşi, a renovat vila, pe care o locuieşte singură. Nu poate fi nici un dubiu, actul acesta de vânzare între mamă-fiică este un fals, orchestrat de cei doi vicleni, tatăl şi fiul, M. şi A. Năstase. Unii sunt tentaţi să creadă că Dana Maria Barb, divorţată, cu un copil, funcţionară, nu a avut cei 650 milioane lei, plata (!?!) casei. Ea însăşi declară că este “un om cu venituri medii”. În plus, învăţată de parvenitul ei frate, Adrian, mai declară şi o altă uriaşă minciună: “că a avut de suferit de pe urma comunismului, din cauza DOSARULUI...”!. Care dosar? De agentă a securităţii infiltrată într-o firmă de comerţ exterior, cu tatăl Marin şi fratele Adrian, ambii “colaboratori” ai Securităţii, ba încă fratele ei şi nomenclaturist?

Unele ziare au acuzat-o că a acumulat o avere impresionantă în ultimii ani. Dana Maria Barb, sora lui Adrian Năstase, a recunoscut numai 3 locuinţe, nu 5, câte se spune: o casă moştenire la Bucureşti, cu 650 milioane, dacă a plătit-o (?); un apartament în Centrul Civic, pe care a spus că l-ar fi vândut (?!?) şi un apartament într-o casă de vacanţă, la Predeal. Ea a mai recunoscut că, în anul 2004, era acţionară “doar la 3 firme”, nu la 7 cum se insinuează; după ce numeşte societăţile de la care are acţiuni - ALMONTE, VOLTERA, ARMS) afirmă că şi-a vândut acţiunile ce le avea de la alte două societăţi (AVANTI şi ODDA). Ştiind-o pe Dana Maria Barb o femeie mediocră din punct de vedere intelectual, chiar prostuţă, fără calităţi de om de afaceri (amoroase, da), desluşim răspunsul la averea impresionantă pe care o declară; este unul din paravanele afacerilor fratelui său Adrian, care “lucrează” la fel ca şi tatăl său, Marin, aşa cum şi-a trecut averea pe numele rudelor, la Tărtăşeşti. Şi de ce să nu credem că Dana Barb nu şi-a declarat întreaga avere? Iată de ce: controlul averilor nu se poate face!



Cât mai sus, cu orice preţ!



După a doua căsătorie, Adrian Năstase a fost “instruit” nu numai de tatăl său. A început să-l “dăscălească” şi socrul lui, Angelo Romeo Constantin Miculescu, un alt rechin oportunist care, ca şi Marin Năstase, s-a îmbolnăvit din ce în ce mai mult de putere şi avere, măcinat de cele mai respingătoare ambiţii de parvenire. Avându-l ca model pe Nicolae Ceauşescu, Adrian Năstase începe să creadă despre el însuşi ceea ce tatăl său îi repetase de mii de ori încă de când avea 14 ani şi ceea ce ştia şi el de la Securitate: că i se pregăteşte o înaltă carieră, plus că era convins că lumea se învârteşte în jurul lui, el fiind soarele Universului, predestinat să fie conducătorul unor fiinţe mai proaste ca el, cărora el le va tolera tot, toate jafurile şi furturile, deoarece ei vor fura şi pentru el, iar prostimea manipulată îl va accepta. De atunci, a început să fie arogant şi îngâmfat. |n dorinţa lui de grandoare şi agoniseală, îşi dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este suficient să fii ginere de nomenclaturist şi informator-colaborator al Securităţii. De aceea, la sfârşitul anilor 80, echipa colonelului Ristea Priboi îl pregătea în grabă, pentru a-l implanta ca agent acoperit în străinătate probabil ONU. De fapt, Marin Năstase, cu ani în urmă, avansase ideea că fiul său va ajunge la ONU sau conducător în România Socialistă.

Generalul Neagu Cosma, şeful contraspionajului reserist, la un moment dat, a declarat că între 85-89, printr-un sistem de burse, tinerii bine pregătiţi şi “bătăioşi” au mers la studii la Institutul de Economie Mondială din USA. Se ştie de către contraspionajul român că acest institut, aflat la New York, funcţiona prin acoperire CIA. Prin şcoala asta, toţi au fost recrutaţi de CIA şi mulţi au ajuns apoi în fruntea ţării. Este citat numele lui Adrian Năstase, fost student al acestui institut, împreună cu Mugur Isărescu, Theodor Stolojan, Adrian Severin, Ioan Mircea Paşcu... şi lista conţine circa 30 de nume. Tot generalul Neagu Cosma a mai adăugat: “...era un dosar întreg la Securitate, în care se spunea tot ce se petrecea acolo, la acest institut. Noi nu stăteam numai să ne uităm: pe unii dintre bursierii ăştia îi mai trimiteam şi noi”. Cine ştie acum dacă nu şi Adrian Năstase a fost trimis de Securitate cu bursă americană la susnumitul institut? Şi în acest caz, el a dat o dublă lovitură: a servit cu informaţii despre acest institut Securitatea RSR şi a lăsat CIA şi pe americani să creadă că poate conta pe el după 1990. În această situaţie conjuncturală l-a găsit lovitura de stat din decembrie 1989, dată de garnitura a doua nomenclaturistă (din care făcea şi el parte), cu sprijinul serviciilor speciale sovietice.

Schimbarea politică i-a convenit de minune acestui obsedat de setea de îmbogăţire, parvenire şi faimă. Cu toate că şi în regimul comunist al lui Ceauşescu ar fi dobândit o poziţie înaltă datorită susţinerii şi protecţiei Securităţii, nu ar fi putut însă acumula averi ca Harpagon, aşa cum i s-a creat posibilităţi nevisate după 1989. Mai întâi profitase ca ginere al lui Angelo Miculescu, un alt oportunist, care ajunsese în cele mai înalte funcţii de stat pe timpul lui Ceauşescu: ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, ambasador în China şi ocupant al înaltei funcţii de membru în CPEx, dar care era ataşat de comunism tot atât cât ar fi fost ataşat un român de statul african Burkina Faso. Acest rechin veros a fost “marginalizat” de clanul Ceauşescu, fiindcă, în calitatea sa de ambasador în China, “uitase” pentru ce fusese trimis acolo şi se ocupa numai de afaceri personale, ceea ce atrăsese atenţia organelor speciale chineze, care au sesizat Securitatea. După revoluţia de palat din decembrie 1989, ginerele Adrian Năstase s-a folosit şi de “persecuţiile” suferite de socrul său, Angelo Miculescu, din partea lui Ceauşescu, pentru a putea acoperi parvenitismul lui feroce.

Imediat după decembrie 1989, Adrian Năstase a scos pe piaţă “persecuţii” (imaginare) suferite de el şi familia lui. Sora lui Adrian, Dana Maria Barb, a “suferit” din cauza “dosarului”, adică a “originii burgheze” (!?!), deşi ea a fost racolată de DIE, plantată într-o firmă de comerţ exterior (la terminarea facultăţii) şi trimisă în misiune în Siria, Norvegia şi Olanda (în flancul NATO). Marin Năstase a colaborat eficient cu DIE, ca şi fiul lui, Adrian, care “activa” în cadrul Secţiei de Străini în trecere pe teritoriul României, etc. De aceea, pare hazliu, azi, când instituţia CNSAS, care aparţine de PSD, comunică, simplu, că Adrian Năstase este “curat” şi că nu a lucrat cu DIE (decât cu colonelul Ristea Priboi...), spre ruşinea profesorului Onişoru. După decembrie 1989, Adrian Năstase a avut câteva avantaje faţă de alţii de teapa lui:

1. A fost profesor la “Ştefan Gheorghiu”, unde era în relaţii foarte bune cu Virgil Măgureanu, şi el profesor acolo (colegi, deci), Măgureanu fiind unul din cei mai importanţi agenţi KGB, complotişti ai loviturii de palat din decembrie ‘89. De asemenea, Adrian Năstase a fost coleg şi cu alţi complotişti, agenţi ai Moscovei, aflaţi şi ei la aceeaşi Academie a PCR;

2. Căsătorit (în anul 1984) cu Daniela Miculescu, fiica altui nomenclaturist, Angelo Miculescu. Acest socru a lui Adrian Năstase era prieten bun cu Ion Ilici Iliescu (şeful complotiştilor KGB-işti), căruia i-a făcut o caldă prezentare a ginerelui său, după 1989, aşa cum a făcut şi la obţinerea aprobării cumpărării “limuzinei” Trabant. O vorbă bună, spusă la timp, a fost regulă între nomenclaturişti. Sigur, “papa” Angelo a mai intervenit şi pe lângă alţi prieteni nomenclaturişti - foşti ai lui Ceauşescu (până în 1989) şi deveniţi “democraţi” (după 1989) - în favoarea ginerelui său;

3. Cum Securitatea nu a fost desfiinţată după decembrie 1989 (şi-a schimbat doar denumirea, reţinând toată puterea discreţionară, activând însă după aceleaşi metode, aproape cu aceleaşi cadre, dar cu ceva mai multă discreţie), nu putea să nu susţină un om de-al lor, cum de altfel a făcut-o în cazul Adrian Năstase, ca şi în multe alte cazuri. Susţinându-l pe Năstase cât mai sus în funcţii, Securitatea nouă, SRI, îşi asigura o existenţă durabilă, susţinere financiară câtă solicita, deci o continuitate “fericită”.

De fapt, această simbioză s-a văzut de nenumărate ori prin atitudinea lui Adrian Năstase de apărare a securiştilor “patrioţi” împotriva deconspirării securităţii, împotriva CNSAS-ului, până când a găsit soluţia: o lichea la conducerea instituţiei, în apărarea lui Ristea Priboi şi alţii. Şi atunci, imediat după lovitura de stat din decembrie 1989, relaţiile socrului Angelo Miculescu, “pilele” puse de acesta “persecutatului lui Ceauşescu”, combinate cu “vorbele de bine” ale unora cu “ochii albaştri” au început să funcţioneze, în ajutorul lui Adrian Năstase, la câteva zile după încetarea “revoluţiei”. Silviu Brucan l-a cooptat în Comisia de politică externă (condusă de el) pe “ginerica” Adrian Năstase - băiat bun. Întrebarea este: cine i l-a recomandat pe Adrian Năstase acestui trădător, zis comunist-ilegalist, care lucrează pentru KGB şi CIA? Şi recomandarea a venit fie de la socrul său; ori de la Securitate; ori de la Ion Ilici Iliescu; ori de la una din cele două, KGB - CIA sau de la toate aceste surse. Misterul rămâne!

Şi, nu mult după aceea, după primele alegeri falsificate, Adrian Năstase şi-a dat demisia din Colegiul Director al FSN şi a devenit Ministru de Externe, până la alegerile din anul 1996, când a câştigat alegerile “Opoziţia”, în frunte cu o altă pramatie: Emil Constantinescu. În acelaşi timp, Adrian Năstase a fost şi deputat în Adunarea Naţională.

După 1990, Francmasoneria şi-a făcut prezenţa în România, ca de fapt în toate celelalte ţări “eliberate de comunism” din Estul Europei. Această prezenţă timpurie s-a datorat intenţiei conducătorilor masoneriei franceze de a reconstrui masoneria în aceste ţări, în care comunismul a lichidat-o prin interzicerea pe teritoriul RPR a oricărei activităţi a acestei organizaţii oculte internaţionale şi prin pedepsirea gravă a foştilor ei conducători. După anul 1992, contrar regulilor foarte selective de admitere a membrilor, în România au fost acceptaţi şi declaraţi masoni un mare număr de indivizi, fără nici un criteriu de admitere, persoane nu totdeauna la nivelul care ar face cinste acestei organizaţii. Adrian Năstase a devenit şi el, cu această ocazie, mason, alături de Luminiţa, fata “împăratului” ţiganilor, Iulian, de la Sibiu. Astăzi, această masonerie din România este un caz tipic: cu Marele Mason (şeful) - un obscur fost jurnalist la “SCÂNTEIA” - a ajuns aliată cu partidul de guvernământ, adică cu Adrian Năstase şi, prin lege, este Masonerie de stat - subvenţionată de la buget.

Din 1990, Adrian Năstase a devenit şi Cavaler de Malta (al Ordinului Suveran Militar al Cavalerilor de Malta). Cu această din urmă organizaţie este o altă istorie, acest ordin fiind unul prin care Vaticanul (ca şi “Opus Dei”) îşi exercită influenţa spirituală în lume. Şi, ca să dea o justificare oarecare - pe care de fapt nu i-a cerut-o nimeni - şi ca să abată atenţia că el nu încearcă prin toate mijloacele de a-şi satisface pofta patologică pentru avere şi putere, Ady a declarat una din marile sale minciuni (ţiganii având spirit inventiv) că el “ar urma tradiţia familiei” (tatăl său, după absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri, ca şef de promoţie, a fost primit în Ordin. Apoi a mai declarat, tot gratuit, că în România dintre cele două războaie mondiale MAJORITATEA cadrelor militare de elită făceau parte din acest Ordin. Or, noi ştim bine că nici Armata Regală şi nici ofiţerii Armatei Regale NU FĂCEAU POLITICĂ! Lor, prin lege, le era interzisă apartenenţa la vreun partid sau organizaţie şi nu puteau participa la alte activităţi ce nu prezentau caracter militar-patriotic. Nu cunoaştem punctul de vedere al Patriarhului Teoctist despre modul cum priveşte Biserica Ortodoxă Română masoneria, fie ea de stat, şi Ordinul de Malta.

Înlocuirea lui Sergiu Celac din funcţia de ministru al Afacerilor Externe cu Adrian Năstase a părut observatorilor scenei politice româneşti inexplicabilă, deoarece Sergiu Celac şi-a terminat studiile la Moscova şi fusese recrutat în 1978 de serviciile sovietice. El a perfectat vizita la Bucureşti a lui Eduard Şevarnadze, la numai două săptămâni de la “revoluţia din decembrie”; a păstrat şi chiar a mai adus alţi securişti la Externe; avea farmec personal, un înalt profesionalism, datorită unei îndelungate experienţe. Cu toate aceste “calităţi revoluţionare”, Serghei Celac a fost înlocuit cu Adrian Năstase, care, la 40 de ani, devine conducătorul Afacerilor Externe ale României. El a fost unul din vechii “preferaţi” ai lui Ion Iliescu, acesta având nu numai recomandarea socrului, Angelo Miculescu, dar şi faptul că îl remarcase din vremurile trecute, când Năstase fusese preşedintele Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Facultatea de Drept din Bucureşti, iar Ion Iliescu prim-secretarul Comitetului Central al UTC. De asemeni, nu ar fi exclus ca şi Dan Marţian, care în 1990 era preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlament - care l-a urmat pe Ion Iliescu, în 1971, la conducerea UTC, să fi fost unul din susţinătorii fostului tovarăş Adrian Năstase la fotoliul ministrului de Externe. Înaintea numirii în această funcţie, Adrian Năstase a fost, chiar în primele zile după “revoluţia” din decembrie 1989, consilierul personal al lui Ion Iliescu, iar la formarea Consiliului FSN, el a fost purtătorul de cuvânt al acestuia. La alegerile din 20 mai, a fost ales în Parlamentul României pe lista FSN.

Încă din primele ieşiri pe arena internaţională, Adrian Năstase nu a justificat impresionantele titluri pe care le-a etalat în comunicatul oficial al numirii sale, dat la 28 iunie 1990, când s-a format noul cabinet: şef de promoţie în 1973 al Facultăţii de Drept din Bucureşti; membru asociat al Institutului pentru Drepturile Omului de la Strassbourg; doctor în Drept Internaţional; vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Drept Internaţional şi membru al Societăţii Franceze de Drept Internaţional. La 6 iulie 1990, noul ministru de Externe a acordat agenţiei engleze de ştiri “Reuter” un interviu, în care s-a lansat în tot felul de afirmaţii ridicole şi fanteziste. Ideile de bază i-au fost:

1. Europa are de pierdut şi riscă foarte mult (!?!) dacă nu acceptă România în rândurile ei;

2. În loc să-l critice pe Ion Iliescu, cel care a avut năstruşnica idee - funestă renumelui României - de a chema minerii, precum şi fărădelegile săvârşite de aceştia (ceea ce a fost aspru criticat în Consiliul Europei şi România a pierdut statutul de observator), Năstase a criticat... Europa;

3. Încearcă să provoace din partea poporului român o reacţie ostilă Europei şi de sprijin al regimului; el tună şi fulgeră contra Europei pentru că refuză să ajute România (după barbaria minerească!) şi trece la ameninţări, ca de exemplu fraza: “Dacă Europa va continua să se poarte aşa cu România, aceasta se va alătura altor zone ale lumii...” (Alt continent? China? Lumea a treia? El nu o mai spune);

4. Face afirmaţii fantasmagorice despre anumite cercuri pe care nu le identifică, care ar vrea să limiteze Europa la graniţa de vest a României.

Dar, la 13 iulie 1990, adică după câteva zile de la neproductivul şi hazliul interviu, Adrian Năstase schimbă pervers tonul, şi declară trimisului special al ziarului american “THE NEW YORK TIMES”, Steven Greenhouse, că “România este gata să se integreze în Comunitatea Europeană, chiar şi săptămâna viitoare, dacă aceasta ar fi posibil”. Ceea ce înseamnă nu numai o întoarcere de 180 de grade de la vechea poziţie, dar şi o enormă minciună, căci România era departe de performanţele economice cerute de Uniunea Europeană. Ca să îndulcească puţin impresia lăsată de afirmaţia lui Ion Iliescu, repetată şi idioată, că “să nu ne înveţe pe noi Occidentul ce înseamnă democraţia”, Adrian Năstase, ca să dreagă busuiocul, declară, feciorelnic: “Ceea ce dorim nu este un certificat de bună purtare, fiindcă nimeni nu este perfect, ci doar un sprijin normal din partea ţărilor care au deja o mare experienţă în democraţie, să ne ajute să ne îmbunătăţim structurile democratice”.

În privinţa relaţiilor cu Pactul de la Varşovia, în timp ce ceilalţi miniştri de Externe ai fostelor ţări sateliţi ai Moscovei au rupt legăturile cu Pactul, Năstase, exprimând poziţia lui Ion Ilici Iliescu, declară, cu şiretenie: “Nu este necesar să sari dintr-o maşină care nu mai are suficienţi carburanţi să înainteze. Pactul de la Varşovia nu mai înseamnă prea mult în aceste zile”. Foarte echivoc.

Adrian Năstase îşi arogă şi dreptul de a emite declaraţii privind situaţia internă. Uzurpând drepturile ministerului de Interne şi explicând violenţele din 13 iunie, el nu acuză nici minerii, nici “legionarii” (ca protectorul său, Ion Ilici Iliescu), ci susţine că “vinovaţii de violenţe au fost bişniţarii nemulţumiţi că nu mai pot să vândă în Piaţa Universităţii, şi atunci, au organizat perfect câteva mii de oameni decişi să distrugă guvernul ales...”. Cu alte cuvinte, el creează o nouă dezinformare, cu scopul de a mări confuzia şi a ascunde adevărul asupra celor ce s-au petrecut atunci.

Ca ministru de Externe, Adrian Năstase continuă, fără ruşine, seria minciunilor, calitate atavică ţigănească, moştenită pe linia tatălui său şi perfecţionată prin şcolile de partid. Astfel, ca nou ministru de Externe, el declară lui George Stanca, pentru ziarul “Expres Magazin” (nr. 19, din 1991), că în funcţia pe care o are face politica ţării, deasupra partidelor, ceea ce nu corespunde realităţii, el fiind atunci şi deputat FSN. Năstase a făcut - ca proaspăt ministru de Externe - o vizită la Moscova, Kiev şi Chişinău, deci în URSS, unde, printre alte necunoscute, s-a aflat doar că a pregătit vizita lui Iliescu la Moscova. Una din marile lovituri date României a fost semnarea Tratatului cu Rusia de Iliescu-Năstase, care a dus la pierderea definitivă a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa, plus Insula Şerpilor. Şi nu numai atât: Iliescu şi Năstase s-au grăbit în a fi primii care au semnat, în noile condiţii, tratatul cu Uniunea Sovietică, aceea care, de fapt, agoniza. În lichelismul său de neegalat, Năstase explică astfel: “După dispariţia dimensiunii militare a Pactului de la Varşovia, a apărut ca o nevoie firescă pentru toate ţările din Europa de est să aibe relaţii cu Uniunea Sovietică, un tratat bazat pe valorile europene”. Şi tot el afirmă aiurea că noi trebuia să fim primii, deoarece, negociind la Moscova, nu aveam pe teritoriul ţării (cum aveau ceilalţi) trupe sovietice. Despre Basarabia, Năstase-patriotul, prin vocea stăpânului său, Ion Ilici Iliescu, zice: “Noi trebuie să ţinem seama de evoluţiile din ultimii 50 de ani din Republica Moldova. De aici pornind, de la aceste evoluţii, respectând această declaraţie, noi, practic ne găsim în situaţia că dincolo de Prut s-a creat un alt stat românesc. Noi putem sau nu să acceptăm acest stat, dar el există. De aici existenţa celor două state româneşti care, sigur, vor merge în paralel în istorie...”.

Rezultatele politicii neghioabe de atunci a cuplului de ciocli ai României I. Iliescu - A. Năstase se vede bine azi: Basarabia şi Bucovina, în loc de a reveni la ţara-mamă (de unde au fost smulse de Stalin, conform Pactului Ribentropp-Molotov) adică de a urma exemplul Ţărilor Baltice, astăzi sunt rusificate şi neocomunizate în cea mai neagră sărăcie, cu şanse de a se reintegra în imperiul rus al lui Putin. Asta se întâmplă acum cu aceste pământuri româneşti furate (în Deltă, Canalul Briscoe; dispute asupra Insulei Şerpilor; interzicerea limbii române; închiderea şcolilor româneşti ş.a).

Odată însă cu noile funcţii, creşte apetitul de îmbogăţire a lui Ady şi apare prima “găinărie”. Adrian şi Dana Năstase erau proprietarii imobilului din str. Aviator Jean Texier nr. 4, sector 1. În noua poziţie de înalt demnitar, având posibilitatea de a ocupa o locuinţă de protocol (ceea ce a şi obţinut), Ady trebuia să mai aibă o locuinţă “corespunzătoare”. Şi atunci a încheiat un act fals de donaţie a imobilului său către socru şi în acest fel a devenit “homeless”.

Iată cum reiese falsul din CONTRACTUL DE DONAŢIE încheiat între Năstase Adrian şi Năstase Daniela, soţi, domiciliaţi în Bucureşti, str. Aviator Jean Texier nr.4, sector 1, având un descendent în calitate de donatori şi Miculescu Angelo-Romeo- Constantin, domiciliat în Bucureşti, str. Pictor Negulici nr.18, etaj 1, apt.2, sector 1 (deci avea locuinţă) în calitate de denator, a intervenit prezentul contract de donaţie, în următoarele condiţiuni: Noi, Năstase Adrian şi Năstase Daniela, declarăm că donăm socrului şi, respectiv, tată, Miculescu Angelo-Romeo-Constantin, apartamentul duplex situat în Bucureşti, str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1, care se compune din subsol, parter şi etaj, cuprinzând vestibul, două holuri, cinci camere, baie, bucătărie, debara, WC, oficiu, scară interioară, logie şi pivniţă, şi din terenul existent în suprafaţă de 284 mp se transmite în folosinţă 100 mp. Subsemnatul Miculescu Angelo-Romeo-Constantin declar că primesc cu mulţumiri donaţia ce se face de către Năstase Adrian şi Năstase Daniela şi mă declar de acord cu conţinutul actului. Cunosc situaţia juridică şi de fapt a apartamentului ca fiind cea arătată de donatori. Prezenta donaţie s-a perfectat în baza autorizaţiei de înstrăinare nr.1156/1991, eliberată de Primăria Sectorului 1, în care sunt cuprinse menţiunile “Apartamentul se află în perimetrul construibil al municipiului Bucureşti, într-o zonă de locuinţe neafectată de prevederile planului de sistematizare al municipiului Bucureşti”. Redactat şi dactilografiat în şapte exemplare, la Notariatul de Stat, Sector 1, Bucureşti, astăzi... data autentificării... Semnează - donatori (2), donator (1) şi notarul public cu ştampila oficială.

Ca urmare a acestui aranjament, A. Năstase, cu soţia şi fiul, s-a mutat în locuinţa de protocol din str. Mareşal Prezan nr. 4, pe care o ocupă, din 1992, în calitate de continuu înalt demnitar. El a adus îmbunătăţiri acestei vile (cu banii de la buget, casa fiind proprietate a statului), apoi a cumpărat-o, când s-au vândut aceste proprietăţi de stat, cu (nimeni nu ştie!) un preţ necorespunzător valorii ei. Apartamentul din str. Av. Jean Texier nr. 4, locuit înainte de 1989 de soţii Năstase, l-au cumpărat, ulterior, desigur, pe un preţ mult sub valoarea lui reală. După fals, casa era sediul “Cabinetului de avocatură” Adrian Năstase şi al Fundaţiei “România Mileniului Trei”, condusă din umbră de Adrian, dar oficial de consoarta sa.

De atunci, din 1990, de când ţara cunoaşte o nouă bandă politică venită la cârmă, de când lichelele cameleonice s-au tras una pe alta, rapid, printre ele fiind şI bisexualul Adrian Năstase, s-au cimentat relaţii noi, prostind un întreg popor traumatizat de comunism, năucit de dezinformările loviturii de stat, minţit prin “baia de sânge”, de “teroriştii care trăgeau din orice poziţie” şi cei 60.000 de morţi (ai lui Brucan). Şi au venit din urmă securiştii, care îi aveau la mână pe uzurpatorii lui Ceauşescu (dar şi pe noii demnitari) cumpărându-şi astfel iertarea şi neoexistenţa în noua epocă, o epocă a furtului, a jafului naţional, a şantajului şi a nemerniciei. Adrian Năstase a trecut rapid de la un stăpân la altul, de la “nomenclaturistică” la “nesaţiul posesiunii” şi la capitalistizare. Socrul, Angelo Miculescu, după lovitura de stat din decembrie 1989, a lucrat în cadrul firmei “POOLGEC”, proprietatea lui George Păunescu (conducătorul firmei securiste “CRESCENT”). Despre acest domn, tot ţigan, vom scrie cu altă ocazie, în relaţie cu Năstase. George Păunescu a exercitat mari presiuni asupra ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei, Ioan Oancea, ca acesta să accepte importul de către “POOLGEC” - imediat - a unui milion tone grâu de panificaţie. Presiunile au fost făcute de “salariatul” firmei, Angelo Miculescu, toate telefoanele s-au dat “pe scurt” din cabinetul lui Adrian Năstase, ginerele lui Angelo Miculescu. Presiunile au continuat, grâul ţăranilor români a putrezit prin podurile caselor sau a fost mâncat de şoareci prin hambare, în loc să fie cumpărat pentru stocul de rezervă al statului. Evident, preţul pâinii pentru populaţie în urma importului făcut de “POOLGEC” s-a majorat corespunzător cu comisionul obţinut de firma “POOLGEC”, tranzacţie din care şi socrul şi ginerele au avut partea lor.

Ca ministru de Externe, Adrian Năstase a fost criticat de presa din ţară şi străină, fiind acuzat de atitudine ruso-filă. Astfel, cotidianul din Ungaria “Maghyar Nemzet” a publicat, după semnarea Tratatului cu Rusia de către Adrian Năstase, un articol intitulat “Noul conducător” (semnat de Molnar Gusztav). Articolul conţine o critică vehementă împotriva lui Năstase, considerat de autor ca “al doilea om al celui mai puternic partid român”. Printre altele, Adrian Năstase este acuzat de “atitudine făţişă antiNATO şi rusofilă”, de care este acuzat şi comandantul adjunct al contraspionajului militar român. Jurnalistul maghiar îl mai acuză pe Năstase că încearcă să imprime partidului o linie naţionalistă (gen Ceauşescu), bazându-se pe fostele structuri ale Securităţii.


05-07-2008 21:56:45
   
SandieShaw
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-11-2005
Mesaje: 4000
Iuteste-te cit de alene doresti, Sir Ciudy, orizontul poate fi dincolo de alegerile 2008, caci doara nu-ti imaginezi c-as putea vota (uninominal) pentru o persoana despre care am cea mai mica banuiala c-ar fi fost comunist, nomenclaturist, securist, , dublu intelligence-ist sau lingau, ori inainte de 90 ori dupa?
De fapt asta e motivul ca nu mai merg la vot deloc, cred ca votul uninominal e cea mai mare imbecilitate produsa pe aceste plaiuri... cind votam cu PNL ori PNTCD ma gindeam la ai de cladisera partidul, la vreo doctrina, la vreun principiu politic oricit de firav...asa cum sa ma gindesc la Tariceanu, la Milut, Pavelescu, Nicolai, Patriciu...
Apropo, si Patriciu e un peste gras securistic vorbind... dar poate alta data...


05-07-2008 21:56:56
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
CÂTEVA PRECIZĂRI:



1. Este greşeala mea, când am trecut numele de familie DUMITRU ţăranului sărac spre mijlocaş, din Tărtăşeşti, tatăl biologic al lui Marin Năstase. Adevăratul său nume de familie a fost GRIGORE, încât cei doi copii rezultaţi din căsătoria lui oficială cu ţiganca din Tărtăşeşti au purtat numele de familie GRIGORE (un băiat, Constantin-Costel şi o fată). Năstase Marin (Titi) a păstrat numele de familie al mamei sale, cât şi trăsăturile rasei mamei;

2. Nu am fost destul de detailat în legătură cu felul cum a acaparat familia Marin şi Elena Năstase averea compusă din vila din Aviator Petre Creţu nr. 60, cât şi bunurile mobile de mare valoare ale mătuşii sale, sora tatălui Elenei Năstase, Elena Ciolan. După ce Elena Ciolan a pierdut locuinţa (prin naţionalizare) şi soţul ei, inginer M. Ciolan, a fost dat afară din seviciu şi apoi a decedat, ea a beneficiat de o pensie “simbolică” de urmaşă. A trăit foarte greu şi a reuşit la început să vândă câteva piese de mobilier. Atunci a intervenit cu dârzenie nepoata ei, Elena Năstase, simţind prada. Ea i-a interzis mătuşii, din ce în ce mai amnezică, să vândă ceva din fosta ei casă şi, ca să fie sigură, a izolat-o de prieteni, de tot restul familiei, după directivele soţului, Marin Năstase. În 1984, Elena Ciolan ajunsese în stare avansată de demenţă (senilitate); în 1989, i s-a luat semnătura pe un testament (vezi Partea III din acest serial). Înainte însă de moartea bătrânei (mai 1990) şi după, familia acaparatoare, Elena şi Marin, plus Adrian Năstase, au “preluat” mobila de certă valoare, adusă din Franţa (covoare persane, tablouri şi o bogată colecţie de argintărie).


05-07-2008 21:57:20
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sincer shi imbucurator pentru tine pentru Melancolicul Patriciu am o DRAGOSTE DEMENTA .....dar sa ne festinim lent ca-s batran shi nu mai pot . pistolul ruginit nemailund foc ! :D:D:D
SandieShaw a scris:

Iuteste-te cit de alene doresti, Sir Ciudy, orizontul poate fi dincolo de alegerile 2008, caci doara nu-ti imaginezi c-as putea vota (uninominal) pentru o persoana despre care am cea mai mica banuiala c-ar fi fost comunist, nomenclaturist, securist, , dublu intelligence-ist sau lingau, ori inainte de 90 ori dupa?
De fapt asta e motivul ca nu mai merg la vot deloc, cred ca votul uninominal e cea mai mare imbecilitate produsa pe aceste plaiuri... cind votam cu PNL ori PNTCD ma gindeam la ai de cladisera partidul, la vreo doctrina, la vreun principiu politic oricit de firav...asa cum sa ma gindesc la Tariceanu, la Milut, Pavelescu, Nicolai, Patriciu...
Apropo, si Patriciu e un peste gras securistic vorbind... dar poate alta data...


05-07-2008 22:00:44
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Intra mess da-mi date exacte shi tzi-l scot din pamant din iarba verde !
Xtremul a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Ori i-au schimbat numele ori da-mi denumirea corecta  :D
Xtremul a scris:

Da' despre Mugur Isarescu si tac-su ala de 93 de anisori, biznismen de succes mai ceva ca imobiliara matusha Tamara a lu' Bombonel :D:D (si administrator cica al firmei HCS Romtrading - "capusha" Bancii Nationale in principal ;)) n-ai nimic , cumetre???

Hai ca-s deocamdata curios de ce "dai pe goarna" despre SRI-sti !!! :D


Ntzzz, s-au schimbat actionarii, clar :D (importa si Opel intr-o vreme, dar transporta mai toti banishorii BNR firma HCS a lu' Isarescu Tatal & Fiul & Sfintu'Duh :D:D, plus ca importa toata hirtia/plasticul necesare unor tiparituri - de bancnote etc).

In fine, dupa ceva atacuri din presa a fost "metamorfozata" - ;) - in acte, normal. (da, e Romtrade si nu trading)


05-07-2008 22:01:53
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Un interviu mai vechi al Oanei Dobre

  Presedintele executiv al PSD si-a inceput cariera politica in anii ‘70. Pana anul trecut, putine lucruri l-au oprit din drumul spre varful puterii

"Nu sunt arogant”, afirma apasat Adrian Nastase, incercand sa-si dezlipeasca eticheta pe care i-a aplicat-o, in urma cu doi ani, chiar fostul sau mentor, Ion Iliescu. Ne aflam in biroul sau de la Camera Deputatilor - al carei presedinte inca este, cel putin pana la modificarea regulamentului de catre coalitia de guvernare. Inainte de interviu, tine sa ne arate biroul: o statuie - imi-tatie a celebrului „Cap de copil” al lui Brancusi, doua acvarii, trei tablouri („Sunt tot imitatii. Am dat cam 1.000 de euro pe fiecare”) si doua chitare electrice („Le voi darui in seara asta celor de la TSD”).
E imbracat sport-elegant: camasa roz Polo by Ralph Lauren, pantaloni gri deschis, curea si pantofi negri. Sunt, probabil, ultimele saptamani ale lui Nastase ca presedinte al Camerei, ultima parghie de conducere care i-a ramas. Dupa ce a pierdut prezidentialele de anul trecut, presedintia PSD i-a revenit lui Mircea Geoana, iar biroul pe care anul trecut pe vremea aceasta il ocupa la Palatul Victoria i-a revenit noului premier, Calin Popescu-Tariceanu. Nastase detine insa in continuare parghii importante de putere. In partid, functia de presedinte executiv ii permite un control semnificativ asupra filialelor. A ramas apropiat de unele cercuri influente de afaceri, intre prietenii sai numarandu-se nume „grele”, precum Ion Tiriac sau Alexandru Bittner. Notorietatea pe care si-a castigat-o ca ministru de externe si, ulterior, ca prim-ministru ii permite accesul in cercurile selecte din politica europeana.

„N-am vrut sa candidez”

Adrian Nastase vorbeste cu o oarecare nostalgie despre vremurile cand era seful guvernului: „Anul trecut eram mai eficient in ceea ce priveste acest ideal, pentru ca puteam sa realizez mai multe lucruri. Daca legam puterea de capacitatea de a face lucruri, atunci acum un an sigur ca aveam alt statut, alta pozitie, care-mi permitea sa fac mai multe”. Cand vine vorba despre alegerile prezidentiale, afirma ca oricum nu era sigur ca va castiga: „In primul rand, eu n-am vrut sa candidez. Stiam ca veneam cu toata incarcatura negativa a sefului de guvern. Implinirile, ca de obicei, nu conteaza. Raman celelalte lucruri, zgura care se aduna in patru ani de guvernare. Pe de alta parte, colegii mei si partidul au considerat ca este nevoie de o locomotiva pentru alegerile parlamentare. Eu am reprezentat cu adevarat o locomotiva in alegeri. Cred ca am si reusit sa trag partidul dupa mine”. Recunoaste ca de fiecare data in cariera sa politica a acceptat functiile care i-au fost oferite cu aerul ca face o concesie: „N-am vrut sa fiu nici ministru de externe, nici presedintele Camerei Deputatilor in perioada 1992-1996, nici prim-ministru, nici candidat la presedintie”. Il intrebam ce a vrut, pana la urma, sa fie. Raspunde: „Un om de echipa. Eu cred despre mine ca sunt un buldozer care poate realiza oricand un proiect. Si colegii mei vin cu mine cand e vorba de ceva. Asta cred ca e forta pe care pot s-o ofer ca lider de proiect. Eu n-am vocatie de spectator”.

Homosexualitatea si cele patru case - „pietricele” puse in buzunar

Ion Iliescu spunea ca va iesi din politica doar cu picioarele inainte. Veti face la fel?
Nici vorba. Eu cred ca asta imi creeaza un mare avantaj in politica - acela ca pot sa spun oricand ca renunt. Am fost si sunt profesor de drept international, daca vreau imi fac un magazin de antichitati, daca vreau imi redeschid cabinetul de avocaturaÉ Oricum castig mai multi bani decat in povestea asta, sa ma injure tot felul de nefericiti pe aici, carora le spun exact ce cred.

Care e valoarea dumneavoastra?
Valoarea tine de lucrurile pe care le-ai facut, capacitatea de a construi, in orice domeniu. Casa Poporului era gata 60a in decembrie 1989. In 1992-1996 eu am finalizat-o. La Senat, in ultimii patru ani, eu m-am ocupat sa se finalizeze lucrarile. Sediul Ministerului de Externe eu l-am facut, in 6 luni. Copertina de la guvernÉ Am facut 25 de muzee de arta, in ultimii patru ani. 500 de sali de sport. Gradina de aici, de la Palatul Parlamentului...

Aveti un supranume legat de numarul de case. Cate case aveti?
Atunci a fost o mare smecherie, in 1992. Eu eram in sondajele de opinie ca ministru de externe, aveam 70a-80a. Se pare ca niste prieteni de-ai mei, pe o anumita zona, pe care nu vreau s-o mentionez, ar fi bine daca mi-ar pune cineva niste pietricele in buzunar. Asa a aparut povestea cu cele patru case ale mele, care erau de fapt niste apartamente. Nu le-am avut in acelasi timp, ci succesiv. Si inainte de asta am stat in trei-patru case. Deci, pana la urma, poate ca au fost zece case.

Acum cate case aveti?
Acum am un apartament in Zambaccian. Casa de la Cornu e a sotiei, a primit-o de la socri.

Si cea din Prezan?
E de protocol, a statului. Eu am copii. Eu, daca nu mai sunt presedinte al Camerei, nu mai am voie sa stau in apartamentul ala. Nu trebuie sa ma gandesc la un apartament, la o locuinta? Eu am considerat ca e responsabilitatea mea fata de familie. Eu ma joc in politica, vin, ma cert cu unii si cu altii, dar uite, se intampla o poveste de genul asta si ramai si te uiti. Copiii mei n-au nici o vina. Iliescu e mai detasat din punctul asta de vedere.

Cat a contat pragmatic, material, familia in cariera dumneavoastra?
Enorm. In primul rand, tatal meu, care a terminat liceul militar ca sef de promotie. Era un fanatic al ideii de tara. El a murit acum zece ani, intr-un fel si datorita faptului ca era innebunit cand vedea toate atacurile din presa, acuzatii ca sunt homosexual. Il innebunea chestia asta. Am vorbit acum cu o prietena de-a mea, care era colega cu Vadim si prietena mea in facultate. Radea in hohote. Vadim era unul dintre putinii care stiau care era dinamica relatiilor mele cu colegele lui. Poate ca asta l-a si marcat intr-un fel. Dar ce poti sa spui intr-o poveste ca asta? Tatal meu statea acasa, citea ziareÉ

Sotia dumneavoastra vine dintr-o familie cu demnitari inainte de ‘89. Asta cat a contat? Si prima dumneavoastra sotie era fiica de fost ministru.
Cu prima sotie, cu care am fost casatorit trei luni, m-am insurat la aproape 20 de ani dupa ce murise tatal ei. Ea nu putea sa-mi mai aduca nimic din punct de vedere social. In ceea ce-l priveste pe tatal Danei, inainte sa ma casatoresc cu ea, el a intrat in dizgratie si a fost trimis ambasador in China. Sunt casatorit cu ea de atatia ani si sunt extrem de fericit. E o femeie frumoasa si extrem de inteleapta.

Sotia dumneavoastra a participat vreodata la luarea vreunei decizii politice?
Niciodata. Nu se amesteca si nici nu-i place. Detesta politica, poate si din cauza unor lucruri care s-au intamplat cu tatal ei sau cu mine. Nici nu mai citeste ziarele de ani de zile.

Se spunea ca primeste rapoarte de la serviciile secrete.
Sa fim seriosi! E o tampenie!„Am primit uneori un gest de atentie...”

Ce avere aveti?
Cea trecuta in declaratia de avere. Nu am nici un miliard de dolari in Asia, cum spunea Traian Basescu in campania electoralaÉ Nu am nici un fel de conturi externe. Legendele astea nu stiu daca fac bine, dar mie mi-au facut destul rau.

Ati luat vreodata vreun comision?
Am primit uneori un gest de atentie din partea cuiva sau nu stiu ceÉ Niciodata nu am cerut ceva, dar sigur, mai ales inainte de reglementarile astea noiÉ

Ce inseamna gest de atentie?
Evident ca n-o sa dau detalii de genul asta. Dar nu cred ca exista cineva care sa spuna ca eu am cerut bani pentru a face un anumit lucru.

Altii despreAdrian Nastase

„Este mult mai bine sa-ti faci lectura pe vapor decat sa faci sex cu fundul. Spre deosebire de mine, domnul Nastase foloseste fundul pentru a intretine relatii sexuale”.
Traian Basescu, „Libertatea”, 27 iunie 2000
(Raspuns al primarului Traian Basescu la o afirmatie a lui Adrian Nastase referitoare la lecturi si vapor.)

„Nastase este un politician creat in sera, produs de culoar al politicii de tranzitie, ridicat din pacla relationala a fostilor nomenclaturisti pentru ca avea un aer inteligent si vorbea limbi straine. Stenogramele il arata in chip de sef suprem, cu ceilalti lideri PSD ascultand cuminti discursuri logoreice si confuze, unde seful ba are puseuri autoritare, ba amana la nesfarsit decizii, spunand vesnicul: „trebuie sa vedem...”. In afara cercului controlat din partid, Nastase este nesigur pe el. S-a vazut asta in campanie, cand a evitat, pe cat a putut, confruntarea cu Basescu la televizor. Cand a acceptat, in final,
a fost depasit”.
Cristian Ghinea, „Dilema”, 2 septembrie 2005

Momentele puterii

1969-1973 - ca student la Drept, face parte din diferite structuri ale asociatiilor studentilor comunisti si publica in reviste studentesti cu nume ca „Tanarul leninist”.
1973 - intra in Ministerul de Externe, pe care-l paraseste dupa doua luni.
1973 - jurist la Institutul de Cercetari Juridice din Bucuresti, calitate in care participa la diferite simpozioane internationale. Conform Asociatiei pentru Educatie Cetateneasca, colporteaza teme politice ale regimului Ceausescu, precum neamestecul in treburile interne, critici la adresa Freedom House, dezarmare, drepturile omului in acceptiunea ceausista.
1997 - vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale, unul dintre forurile in care se vorbea, mai mult sau mai putin confidential, despre modernizarea ceausismului si viitorul comunismului in Romania.
1985 (30 iulie) - casatoria cu Dana Nastase, fiica lui Angelo Miculescu, fost ministru ceausist al agriculturii, diplomat si membru al CC al PCR. Casatoria vine dupa o alta, cu fiica bine cunoscutului activist comunist Grigore Preoteasa. Are o importanta aparte in biografia politica a lui Adrian Nastase nu numai pentru ca inseamna intrarea in „marile familii” comuniste, ci si fiindca despre Dana Nastase s-a spus in repetate randuri ca este forta vitala care l-a propulsat atat de sus pe Adrian Nastase.
1990 - membru al FSN si deputat in CFSN, purtator de cuvant al FSN.
1990 (28 iunie)-1992 (16 octombrie) - ministru de externe in guvernele Roman si Stolojan. In aceasta calitate, lucreaza controversatul tratat cu Uniunea Sovietica, act care plasa Romania in sfera de influenta a „marelui prieten de la rasarit”.
1992 - marginalizeaza Grupul Un Viitor pentru Romania in PSDR, printre altele prin trimiterea lui Marian Enache ca ambasador intr-o tara indepartata. Vladimir Pasti, Vasile Secares si ceilalti ideologi timpurii ai F(D)SN isi pierd din importanta.
1992 (octombrie) - 1996 (noiembrie) - presedinte al Camerei Deputatilor. Pozitie-cheie, numita si „al treilea om in stat” (dupa presedintele tarii si al Senatului), care-i permite influentarea decisiva a procesului legislativ. Procedura, intrunirea cvorumului, convocarea sesiunilor sunt arme foarte puternice in mainile presedintelui de Camera.
1993-2001 - presedinte executiv al Comitetului Executiv al PSDR, prim-vicepresedinte al Comitetului Executiv al PDSR, presedinte al PSDR.
1996 - castiga pozitii in fata gruparii Melescanu din PDSR. Ulterior, Teodor Melescanu si apropiatii sai se constituie in perdanta Alianta pentru Romania.
1996-2000 - vicepresedinte al Camerei Deputatilor.
2001-2005 - presedinte al PDSR (PSD din iunie 2001).
2002 - sub guvernarea Iliescu-Nastase, Romania intra in NATO.
2001-2004 - prim-ministru, calitate in care, printre altele, realizeaza privatizarea gigantilor SNP Petrom si Sidex Galati.
2004 (toamna) - incheie Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, cu o clauza de salvgardare care se dovedeste a fi o bomba cu explozie intarziata. Capitolele la care Romania nu si-a facut temele sunt tot atatea motive pentru care PSD va putea critica, in 2005, Alianta.
2005 - presedinte al Camerei Deputatilor.
2005 - presedinte executiv al PSD, dupa ce a pierdut, neverosimil, in fata lui Mircea Geoana, devenit presedinte „plin” al partidului.

Ce se stie mai putin despre el

Eric Clapton al PSD-ului
> A fost casatorit timp de trei luni, in anii ‘80, cu Ilinca Preoteasa, fiica fostului demnitar comunist Grigore Preoteasa. Motivul divortului nu este public.
> Are cu Dana Nastase doi copii, Andrei si Mihnea.
> Canta la chitara, mai exact la chitara electrica, muzica rock. Pasiunea lui Nastase pentru instrumente cu coarde se inscrie intr-o mai veche traditie pesedista. Parintele partidului, Ion Iliescu, a cochetat cu mandolina in tinerete.
> A fost coleg de liceu cu Corneliu Vadim Tudor la „Sf. Sava” (fost „Balcescu”).
> A locuit in acelasi imobil cu Nicolae Vacaroiu si Traian Basescu, pe str. Maresal Prezan. Intr-un gest care prefigura confruntarea din decembrie 2000, la un moment dat actualul presedinte al tarii l-a inundat pe contracandidatul sau.
> Este profesor asociat, cu specialitatea Drept international public, la Universitatea Sorbona.
> Ii plac diminetile, borsul pescaresc, Obcinile Bucovinei, „Casablanca”, uvertura la „Maestrii cantareti”, Albert Camus si gravurile lui Iser.

Notele lui Adrian Nastase

Locul 8, media 7,87
Avere: 9,00
Declaratia de avere depusa de Adrian Nastase la Camera Deputatilor nu include un total deosebit. Lipsa liderului PSD din topul „Capital” nu inseamna totusi ca el nu dispune de o forta financiara considerabila.
Influenta: 6,50
Nastase este in razboi cu actuala putere. El poate influenta starea de lucruri din PSD, insa PSD nu a putut influenta, in ultimele luni, deciziile politice, decat intr-o mica masura.
Acces la decizie: 7,00
Pozitia de presedinte al Camerei Deputatilor ii permite sa blocheze sesiuni extraordinare, sa favorizeze motiuni ale opozitiei si, uneori, sa blocheze legi nedorite. Dar cam atat.
Notorietate: 9,00
Este unul dintre cazurile in care notorietatea este de tip negativ, inclusiv ca urmare a supraexpunerii TV din timpul guvernarii PSD.

In „evenimentul zilei” - Oua, neveste si mistreti

> „Sa-mi numere ouale!” (nr. 3330/1 aprilie 2003). Indemnul adresat in public de premier opozitiei nu este o pacaleala. Iata fragmentul complet: „Cineva a sugerat sa vina sa-mi numere gainile. Eu i-am sugerat sa vina sa-mi numere ouale”.
> „Marele tun al guvernarii Nastase” (nr. 3919/18 noiembrie 2004). EVZ evidentiaza sensul afacerii RAFO. Preluarea de catre AVAS a datoriilor de 400 de milioane de euro inseamna ca fiecare salariat din Romania scoate din buzunare 100 de dolari pentru a acoperi gaurile produse de managementul lui Corneliu Iacobov si compania.
> „ARMAGHEDON - Dezvaluiri din sedintele de taina ale PSD” (nr. 3924/23 noiembrie 2004). Sub acest titlu apar pentru prima oara in presa stenogramele. Scandalul iscat include urmarirea penala a doi fosti ministri PSD - Rodica Stanoiu si Florin Georgescu.
> „Nastase vrea sex cu nevestele angajatilor de la EVZ” (nr. 3936/5 decembrie 2004). La Sibiu, premierul declara ca este gata sa faca sex cu nevestele redactorilor EVZ pentru a dovedi ca nu este homosexual. Este a doua oara cand Nastase adreseaza aceasta invitatie unei redactii. Prima data, cu ani in urma, a fost vorba de „Academia Catavencu”. Pana acum, nici o nevasta de ziarist nu i-a dat curs.
> „Nastase a impuscat 23 de mistreti intr-o zi” (nr. 3983/25 ianuarie 2005). EVZ relateaza faptele de arme de la Balc ale fostului premier, invitat la o vanatoare de Ion Tiriac. Articolul este primul dintr-o serie mai lunga.

Puncte tari

TENACE. Este primul cuvant care iti vine in minte atunci cand privesti cariera lui Adrian Nastase, un urcus constant inca din anii ‘70, cand semna „Jurnal de boboc” in sedinta Consiliului Uniunii Asociatiilor Studentesti Comuniste din Universitate, „Universitas”.
BUN INCASATOR. In ultimii 15 ani, Romania a fost, intr-un sens, nu atat a celor care calca pe cadavre, cat a celor care stiu sa incaseze. Nici criticile opozitiei, nici atacurile interne din PSD nu l-au abatut din drum pe Nastase.
AUTORITAR. In stilul lui controversat, Adrian Nastase a aratat ca poate controla si coagula in interesul propriei puteri cel mai mare partid din Romania. Disciplina PSD din vremurile bune este un deziderat la care o alta fomatiune inca nu a ajuns.

Puncte slabe

AROGANT. La Nastase, limba de lemn condimentata cu pusee de umor obscen (printre care celebrul „sa-mi numere ouale!”) si felul de a fi distant se combina cu stilul de viata luxos. Nu e de mirare ca epitetul „arogant” i-a fost deja atasat.

PASEIST. Orice-ar face, Adrian Nastase este si va ramane liderul unui partid cu legaturi cu trecutul comunist. Nu a avut niciodata imaginea unui reformator si, in timp, o va dobandi pe cea de om al trecutului.

DETESTAT. O problema de perceptie, pe care si-a creat-o singur si care i-a adus numerosi dusmani si in interiorul, si in afara partidului. Resentimentele altora, adunate in decursul anilor, risca sa-l treaca pe linie moarta.

Tendinte

Scadere accentuata
Dupa ce guvernarea Nastase s-a incheiat, Adrian Nastase a pierdut alegerile in PSD, a fost chemat la Parchet in problema stenogramelor si risca sa piarda fotoliul de presedinte al Camerei Deputatilor. Pe termen scurt, viitorul pare albastru. Insa o examinare a biografiei arata ca Nastase e departe de a-si fi spus ultimul cuvant.


05-07-2008 22:05:41
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Iata cum se aranjau spagile :

Înregistrarea audio, care a ajuns şi în posesia DNA, are o durată de aproape 27 de minute şi redă o conversaţie între Liana Iacob, secretar de stat în perioada 2001-2002 în guvernul Năstase, şi Marco Maximilian Katz, director al firmei EDF, care opera la acea vreme magazinele duty-free din Aeroportul Otopeni.

Descarca un fragment din inregistrarea audio (format MP3)

Transcrierea discutiei dintre Liana Iacob si Maximilian Katz (fragment)

Discuţia dintre cei doi a avut loc acasă la Liana Iacob, după ce Sorin Teşu, fost şef de cabinet al premierului PSD, se întâlnise cu Rick Weil, patronul EDF, în parcarea hotelului Hilton din Bucureşti şi-i ceruse (atât conform lui Weil, cât şi Lianei Iacob, aşa cum demonstrează şi înregistrarea) o mită de 2,5 milioane de dolari în schimbul păstrării contractului de exploatare a magazinelor duty-free din Aeroportul Otopeni.

După un schimb de amabilităţi între cei doi şi discuţii de complezenţă despre Casa Lianei Iacob, despre amenajarea acesteia, despre câinii secretarului de stat, discuţia trece într-un registru „de afaceri“. Publicitate



Vorbeşte Liana Iacob: „Nu ştiu de ce aţi vrut dumneavoastră să stăm de vorbă, dar eu ştiu de ce aţi vrut. Eu, până la urmă, eu, eu am înţeles, am auzit că aţi fost supuşi la nişte presiuni mari, dar, şi aţi fost supuşi la nişte presiuni foarte mari, am înţeles, din partea diverşilor aceşti golani, că altfel nu pot să le spun, că eu ştiu că-s nişte golani. Aceşti domni nu au avut nici un mandat. N-au avut nici unul. Însă eu m-am lămurit despre ce e vorba“.

Până aici, s-ar putea crede că Liana Iacob nu vrea decât să îndrepte lucrurile, adică să negocieze o împăcare cu reprezentanţii EDF, după ce aceştia fuseseră „supuşi la nişte presiuni foarte mari“. Adică li se ceruse şpagă. De către „nişte golani“. Dar cine sunt golanii?

Ne lămureşte tot Liana Iacob: „Mi-am dat seama de la Teşu, care a pierdut, cum să zic, teren. Am să vorbesc foarte direct cu dumneavoastră: el a vrut să ia el banii. Singur. El cu prietenii lui se gândise la un sistem şi eu sunt înnebunită să văd omul cum vă şantajează“.

Cu alte cuvinte, chestiunea s-a lămurit: o secretară de stat în guvernul Năstase afirmă despre şeful de cabinet al aceluiaşi premier că ar fi încercat un şantaj de 2,5 milioane de dolari. Chestiune cu care Liana Iacob nu era de acord. Nu, ea avea cu totul alt plan.

Iată pasajul relevant, rostit de Iacob: „Aaa… şi am ajuns aseară târziu, m-am dus… am fost la Guvern, era şedinţă de guvern şi am avut cu el (cu Sorin Teşu - n.r.) o discuţie şi l-am rugat să nu se mai bage în chestia asta. Şi i-am spus: «Bun, mă laşi pe mine să rezolv treaba? Eu îţi promit că o să-ţi dau şi ţie bani, dar nu aşa cum vrei tu să faci. Banii se duc la premier în proporţie de 95% şi din alea cinci îţi dau şi ţie ăia cinci.

Dar nu se poate cum vrei tu, cu chestii d-astea». «Nu, că ştiţi, că nu vor să dea banii, nu vor să dea». Şi l-am rugat să mă lase s-o rezolv eu treaba, să nu se mai bage în nici un fel în chestiunea asta“.

De fapt, chestiunea care o rodea pe Liana Iacob nu era că Teşu ceruse o şpagă imensă, ci că mita s-ar fi dus doar la Teşu. Când, de fapt, „normal“ ar fi fost ca aproape toată suma (95%) să se ducă la „premier“. Şi o spunea un secretar de stat al guvernului Năstase, nicăieri în altă parte decât în Palatul Victoria, după o şedinţă de guvern.

Şi asta nu a fost tot: Liana Iacob a întărit încă de câteva ori că cererea de mită a lui Teşu a existat: „Şi Sorin ştie chestia asta şi, văzând că dumneavoastră rezistaţi eroic la toate chestiile astea, aseară a acceptat. Şi am spus: «Nu mai vreau să te bagi de nici un fel. Îmi garantezi că nimeni nu mai dă nici un telefon şi eu îţi promit ţie că vin şi-ţi spun câţi bani se dau şi ziua în care mă duc la şefu’ şi îi dau… nu? Şi tu primeşti de la mine, pentru că nu se poate altfel».

Şi a zis că este de acord, pentru că n-a reuşit, v-aţi ţinut tare şi n-a reuşit“. Finalul înregistrării este suficient de clar încât să nu necesite nici o traducere. Astfel, după ce-i explică lui Marco Katz de ce a greşit Teşu când a vrut banii doar pentru el şi că 95% din sumă va ajunge la „premier“, Liana Iacob concluzionează sec: „Eu ştiu foarte clar că fără bani asta nu se va face“. Deci, dacă nu plăteşti, contracte nu primeşti.

Reprezentanţii EDF, contactaţi de Cotidianul, au confirmat oficial că pe înregistrare se aude vocea lui Marco Katz. De asemenea, aceleaşi surse au confirmat că discuţia a avut loc în casa Lianei Iacob, în octombrie 2001, la foarte scurt timp după ce proprietarului EDF, Rick Weil, îi fusese cerută mită de către Sorin Teşu în parcarea hotelului Hilton din Bucureşti.


Marco Maximilian Katz
Reprezentanţii EDF au mai arătat că au depus o copie a înregistrării la DNA şi, de asemenea, că vor depune o copie a aceleiaşi înregistrări şi la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Disputelor privitoare la Investiţii (ICSID) de pe lîngă Banca Mondială, de la Washington. „EDF speră sincer că DNA îşi va revizui decizia de a închide cazul (mita cerută de Teşu - n.r.) şi că va face toate cele necesare pentru a aplica legea“, au declarat reprezentanţii EDF.

Conform unui articol din Academia Caţavencu, dosarul „şpaga EDF“ a fost închis de două ori, „din lipsă de probe“, deşi procurorii DNA nu au făcut toate verificările necesare. Dosarul a fost închis a doua oară în 2007, după ce DNA a cerut, în mod cu totul superficial, companiei Vodafone să-i confirme listinguri telefonice efectuate de pe numere de Orange.

Săptămâna viitoare, înregistrarea va ajunge şi la ICSID. Este de aşteptat ca avocaţii EDF, care se află în litigiu cu România la Banca Mondială, să se folosească din plin de această nouă probă. Care să ateste, din punctul de vedere al companiei, că EDF nu a fost scoasă legal de pe Aeroportul Otopeni, unde opera magazine duty-free, ci pentru că nu a plătit şpagă Guvernului în mandatul 2001-2004.

EDF a reclamat România la ICSID şi cere daune de peste 100 de milioane de dolari, după ce companiei i-a fost reziliat contractul de pe Otopeni. Interesant este că, în litigiu, martori din partea României sunt tocmai Liana Iacob şi Sorin Teşu, dar şi Miron Mitrea, Sorin Ducaru (fostul ambasador român la Washington) şi chiar Daniel Dăianu, actualul europarlamentar PNL (care a semnat acte privitoare la EDF, ca membru al Executivului, în mandatul CDR).

În ciuda încercărilor repetate, Sorin Teşu nu a putut fi contactat pentru a comenta înregistrarea audio ajunsă la DNA. Pe de altă parte, Adrian Năstase a refuzat orice formă de comunicare pe acest subiect. Iar jurnalistului Neil Barnett, care a documentat acest subiect pentru „Financial Times“, Năstase i-a răspuns cu un sec „no comment“, după care a adăugat că, dacă publicaţia amintită va scrie despre înregistrare, îl va da în judecată.

„Vedeta“ înregistrării, Liana Iacob, a avut o reacţie vehementă: „Nu avem ce discuta pe acest subiect, deja presa a deformat mult implicarea mea în acest caz, există sentinţe definitive care arată că nu sunt vinovată. La revedere!“

Antecedente

Sorin Teşu a avut, până acum, două momente de glorie mediatică. Unul a fost cel al şpăgii din parcare, făcut public chiar de Rick Weil, în 2003, printr-un interviu acordat publicaţiei germane „Die Welt“. Al doilea moment de notorietate al lui Teşu a fost implicarea în scandalul moştenirii mătuşei Tamara.

În calitatea sa de prieten bun cu Năstase, Teşu a fost cel care a preluat de la Alexandru Bittner suma de 400.000 de dolari, echivalentul bijuteriilor mătuşei Tamara, şi i-a depus în contul Danei Năstase. Liana Iacob a fost şi ea anchetată de DNA în scandalul şpăgii din parcare, dar şi într-un alt dosar, privitor la presupusa ei implicare în intermedierea altei mite, pentru construcţia unui tronson din Autostrada Soarelui.


05-07-2008 22:10:07
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
El este domnul KATZ :



05-07-2008 22:12:12
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Radu Tudor zice :

Secretele famigliei mafiote libaneze Awdi Clanul condus de Hassan Awdi, patronul, printre altele, al Rodipet si al Mesageriei Romane, este implicat in numeroase afaceri dubioase, mergand pana la simpatii declarate cu organizatia Hezbollah. Sunt libanezi cu mai multe cetatenii, stabiliti in Romania la inceputul anilor '90, venind din Liban direct sau via SUA, Brazilia, Belgia etc. Au inceput ca dealeri de electronice. Cand au prins cheag, si-au asigurat spatele politic, la cel mai inalt nivel. Apoi au dat lovitura dupa lovitura. Privatizari frauduloase, care le-au adus din cateva focuri milioane de dolari. Banii i-au spalat si ii spala plimbandu-i prin SUA, folosindu-se de firme-fantoma infiintate in paradisul fiscal Delaware. Activitatea infractionala a membrilor clanului libanez Awdi, condus de cetateanul american Hassan Awdi le este bine cunoscuta autoritatilor romane, in speta organelor justitiare. Totusi niciun dosar nu a ajuns mai departe de faza urmaririi penale. Nimic surprinzator pana aici: s-a procedat ca in atatea alte cazuri, in care protagonistii au stiut cum functioneaza sistemul mioritic de ungere. Am obtinut insa proba implicarii clanului Awdi in activitati care aduc atingere sigurantei nationale intr-un mod si mai concret decat o face o „simpla" retea mafiota dedicata propasirii membrilor. Fratele sefului de clan, partener de afaceri al acestuia, s-a lansat in politica, incercand sa acceada in Parlamentul libanez cu un mesaj razboinic: in biografia publicata pe site-ul propriu de Internet, Muhamad Ali Awdi se declara un sustinator al organizatiei teroriste Hezbollah!

Firme-fantoma transformate in mari investitori americani Clanul Awdi detine o avere uriasa, realizata in Romania prin afaceri ilicite. Daca ar fi sa ne luam dupa clasamentul intocmit anul trecut de un cotidian central, familia Awdi se afla pe pozitia a 9-a in clasamentul celor mai avuti „arabi" din Romania, cu maximum 6 milioane de dolari. Topul este condus, detasat, de sirianul Fathi Taher, cu o avere de 200 M$. Un alt libanez ale carui afaceri s-au conexat, la un moment dat, cu ale conationalului Hassan Awdi este Khalil Abi Chahine, familia acestuia ocupand pozitia a 4-a in top, cu 50-60 M$. Cu siguranta, averea lui Hassan Awdi si a acolitilor sai este mult mai mare - doar ca nu e la vedere, fiind scoasa din tara prin mecanisme pe care le vom explica. Precizam, pentru inceput, ca numai hotelurile si restaurantele din reteaua Yourhotels (a clanului Awdi) valoreaza, de departe, mult peste suma pomenita mai sus. Si ca tot familia Awdi a cumparat Rodipet SA, in 2003, pentru mai mult de 6 M€. Iar anterior a cheltuit alte zeci de miliarde ROL pentru alte societati de stat (ce-i drept, mult subevaluate). Hassan Awdi si acolitii sai au inregistrat mai multe firme-fantoma in statul-paradis fiscal american Delaware. Firmele exista doar in acte, neavand personal angajat, doar administratori - in persoana lui Hassan Awdi sau a unui interpus al acestuia. Aceste firme au un numar de actiuni (de obicei, 100 sau 1.500) fara valoare nominala. Awdi si acolitii sai au falsificat acte originale de firma, prezentand spre traducere, in Romania, copii masluite, in care apar 15.000 de actiuni, fiecare valorand 100 $ - in total, 1,5 M$ ! Traducerile rezultate le-au autentificat la notariat si, cu actul notarial, s-au prezentat la Registrul Comertului, inregistrand firme romanesti „puternice", avand ca unic actionar firme din SUA, cu capital social de 1,5 milioane de dolari. Procedura (confirmata de traducatori si notari care au dorit sa-si pastreze anonimatul) este des uzitata de smenarii care cauta portite legislative pentru a accede in mediul de afaceri romanesc, dand impresia de soliditate financiara. Dupa ce tunul este dat, banii sunt rapid scosi din tara, iar „investitorii" folosesc diverse proceduri pentru a li se pierde urma sau pentru a face cvasi-imposibila tragerea lor la raspundere in justitie. Revenind la clanul Awdi, un exemplu este firma Alfa EL Bucur SRL (fosta Alfa El Romania SRL). Asociat al acesteia este Alfa El Corporation din SUA. Conform documentelor de la Registrul Comertului, capitalul social al Alfa El Corporation este de 1,5 M$, asociat fiind un anume Gomidas Harotinian (un interpus al lui Hassan Awdi), iar „ofiter" autorizat - Hassan Awdi; conform documentelor obtinute din SUA, capitalul Alfa El Corporation este de 100 actiuni fara valoare nominala - adica ZERO ! Capitalul depus la înfiintare de Alfa El Bucur a fost de 100 $, pentru ca, in urma unui sir de inginerii financiare, sa ajunga la 3,3 M$ ! Capitalul a fost majorat prin aport in natura, respectiv prin includerea unui imobil achizitionat de Hassan Awdi, in 2001, cu... 15000 $. Ce-i drept, achizitia s-a perfectat in urma unei licitatii trucate, imobilul valorand, in realitate, mult mai mult - aproape de suma la care este cotat in prezent de Awdi. Manevra l-a propulsat pe Hassan Awdi pe locul 13 in topul investitorilor americani din Romania! Acelasi mecanism, de inregistrare a unei firme americane cu capital zero, pentru infiintarea mai multor firme in Romania cu „aport de capital american", a fost utilizat de cuplul Hassan Awdi - Gomidas Harotinian, in cazul Enterprise Business Consultants Inc (100 actiuni fara valoare nominala in Delaware; 15.000 de actiuni cu valoare de 1,5 M$ la Registrul Comertului).

Se dau tunuri, se sterg urmele Folosindu-se de firmele infiintate in maniera descrisa si de altele, infiintate legal, clanul Awdi a castigat licitatii de privatizare a unor importante firme romanesti (Rodipet, Mesageria, Alunisul SA), platind preturi derizorii. De pilda, in cazul Alunisul SA a achitat mai putin de 3 miliarde de lei, in conditiile in care un singur activ din cele 20 imobiliare ale societatii privatizate valora mai mult decat suma respectiva! Dupa privatizare, activele au fost valorificate prin vanzarea lor la pretul real al pietei - uneori si de sute de ori mai mare decat cel de achizitie. O alta modalitate de imbogatire ilicita folosita de clanul Awdi este cea de neplata a datoriilor, urmata de „pierderea" acestora intr-un lant de firme-suveica. Exista sute, poate mii de documente care atesta cesionari de actiuni si vanzari de actiuni si de active in cadrul zecilor de firme controlate de clanul Awdi. Denumirile si adresele firmelor se schimba foarte des. Iata cateva exemple: Yourhotels SRL - fostã Eurohotels & Suites SRL, fostã Caraiman Resort Mamaia SA; Monalisa Investments SRL - fosta Monalisa Trading Co SRL; Alfa El Bucur SRL, fosta Alfa El Romania SRL. Elegant Mall SRL - fosta Casa Bucur SRL, fosta Restaurant Bucur J&P SRL; Delicia Ambiente SRL - fosta Alunisul SA.

Conexiuni cu Phil Bloom (arestat recent de FBI) si famiglia Nastase, Basescu .... Toate acestea au fost posibile intrucat clanul Awdi a stiut sa se orienteze corespunzator, atasandu-se la o retea cu conexiuni la cel mai inalt nivel. Si nu ne referim doar la faptul ca Hassan Awdi a fost finantator al PSD. Afaceristul american Philip Bloom, arestat si judecat acum in SUA pentru mita si contrabanda in Irak, este membru fondator si copresedinte al "Democrats Abroad Romania" - o filiala autohtona a Partidului Democrat din SUA. Printre membrii de onoare ai organizatiei se numara Hassan Awdi, Lucian Russu, presedintele Biomedica, si sotia acestuia, Viorica Russu. Lucian Russu este cumparatorul celor trei apartamente pe care matusa Tamara Cernasov le-a achizitionat de la Alexandru Bitner, omul de casa al familiei Adrian & Dana Nastase. Viorica Russu este medicul Scolii Romano-Americane a sirianului Fathi Taher. Hussein Ali Awdi, membru al clanului condus de Hassan, apare asociat in Ilona Impex (in prezent in lichidare) cu Vicenzo Iervolino, patronul magazinelor de imbracaminte Stefanel. Acesta este partener de afaceri cu Carlo Borgioli, asociatul Irinei Miculescu si al Rodicai Miculescu (mama si sora Danei Nastase) in firma MIGBA Eximp SA. Global Business Group (GBG), firma lui Philip Bloom, a intermediat afaceri de sute de milioane de dolari perfectate de autoritatile romane cu companii americane. Ex.: vanzarea a cinci avioane Boeing catre TAROM, pentru 110 milioane dolari - (mediata de Traian Basescu ca ministru al MTCT). Succesul GBG s-a datorat conexiunilor lui Bloom. Biroul de unde isi administra afacerile se afla chiar in Ministerul Transporturilor - asta in vremea cand ministru era Traian Basescu. GBG a finatat chiar campanii publicitare pentru politicianul Traian Basescu. Iar in anul 2002, tot GBG a produs materiale publicitare pentru "Nastase si Partenerii" - firma de avocatura a premierului de atunci Adrian Nastase.

Sustinerea terorismului - o certitudine Partener de afaceri in Romania cu fratele sau Hassan, Mohamad Ali Awdi s-a nascut tot in Liban, la Khoder-Bekaa, in 1967. Tatal celor doi (si, se pare, a inca cel putin doi frati - vezi mai jos), Ali Hussein Awdi a fost Mukhtar-ul (primarul) din Khoder timp de 40 de ani. Mohamad si-a luat MBA-ul in Afaceri Internationale la Universitatea West Hartford, SUA. În biografia lui, publicata pe propriul site de Internet, se precizeaza ca acesta va candida la viitoarele alegeri parlamentare din Liban, ce vor fi organizate in 2009 si ca intentioneaza sa formeze un nou partid politic, denumit „Tanarul cedru". Din mesajul politic inserat in pomenita biografie retinem ca Mohamad este un aparator fervent al cauzei organizatiei teroriste Hezbollah. Citam: „Mohamad este constient de importanta relatiilor dintre Liban si Statele Unite; totusi, respinge ferm Rezolutia Consiliului de Securitate al ONU 1559 (aceasta Rezolutie, prin care se cere si desfiintarea aripii militare a Hezbollah, a fost votata, in septembrie 2004, de 9 din cele 15 membre ale Consiliului de Securitate, printre care si de Romania; celelalte 6 state n-au votat impotriva, s-au abtinut, din pricina conexiunilor cu lumea musulmana, unde Hezbollah nu este considerata organizatie terorista - n.a.). Pentru Mohamad, problema dezarmarii Hezbollah este una domestica, desi respinge ideea dezarmarii, din moment ce rezistenta este inca activa, in incercarea de a elibera Fermele Sheeba de ocupatia israeliana. Rezolutia 1559 este legitima, dar periculoasa pentru Liban. Prin urmare, trebuie facute toate eforturile pentru a evita o noua prabusire a Libanului in haos, ca rezultat a implementarii orbesti a acestei controversate rezolutii".

Suveica de la Casa Bucur Unul dintre marile tunuri date de clanul Awdi a fost achizitionarea de catre firma Monalisa Trading Co SRL (actionari Hassan Awdi si sotia acestuia) a pachetului majoritar de actiuni al Alunis SA, de la Fondul Proprietatii de Stat (FPS). Tranzactia a fost perfectata pentru mai putin de 3 miliarde ROL, in conditiile in care societatea valora de zeci de ori mai mult! Contractul cu Monalisa este datat 17 aprilie 2000, cand inca la conducerea Fondului se afla celebrul terminator al proprietatii de stat, taranistul Radu Sarbu. Licitatia a fost, evident, trucata. Iata probele:

1. Hassan Awdi il imputernicise (prin contract de mandat comercial) pe un anume Badeanu sa supervizeze Alunis SA inca din 3 ian 2000, cu 3 luni si jumatate inainte de privatizare !

2. În patrimoniul imobiliar al Alunis SA, totalizand 20 de braserii si restaurante, a fost inclus, in mod abuziv, monumentul istoric Casa Bucur (fosta Casa Soare) din Bucuresti, str Poenaru Bordea nr. 2. Protestele si notificarile scrise ale proprietarilor de drept, Stefan Soare si Ioana Mott, s-au dovedit inutile. În procesul-verbal al lictatiei s-a mentionat doar ca imobilul face obiectul unui litigiu. Valoarea de instrainare a activului Restaurant Casa Bucur a fost de 15000 $. Awdi a vandut activul altei firme pe care o controleaza, pentru 500000 $, iar aceasta si-a majorat astfel capitalul social de la mai nimic la 3,3 M$ !

3. Iata un paragraf din punctul de vedere al APAPS (fost FPS) in privinta privatizarii Alunis SA, exprimat la solicitarea Politiei Capitalei, 3 ani mai tarziu, cand la conducerea institutiei se afla pesedistul Ovidiu Musetescu, alt renumit samsar de active ale statului: „Chiar daca asupra imobilului situat in Bucuresti, str. Col. Poenaru Bordea nr 2 sect. 4, SC Alunis SA nu a detinut niciun drept de proprietate conferit prin certificat de atestare a dreptului de proprietate privata, faptul ca acest imobil i-a fost dat spre administrare denota ca societatea a avut cel putin un drept de folosinta asupra acestui imobil. In consecinta, orice afirmatie in sensul ca acest imobil nu ar putea fi considerat activ si deci nu ar putea face parte din patrimoniul societatii este eronata". Mirific !!! Probabil ca Stalin, daca ar fi trait si ar fi avut inca puterea, l-ar fi decorat pe autorul acestor randuri - Dan Cucuiu, directorul Directiei Control din APAPS.

4. La licitatia pentru achizitionarea pachetului majoritar la Alunis SA au participat Monalisa Trading Co, Romanel International Group SA si Ioan Cristea. Cristea si Romanel au facut figuratie, doar Monalisa a licitat. Romanel nici nu putea fi admis ca un potential cumparator, avand lichiditate, solvabilitate si rentabilitate foarte slabe, conform chiar evaluarii FPS! Patronul Romanel este un alt libian, Khalil Abi Chahine. Dupa achizitionarea Alunis SA, Monalisa Trading Co SRL s-a transformat in Monalisa Investments, avandu-i ca actionari persoane fizice pe Hassan Awdi si sotia acestuia, iar ca persoana juridica - firma Supremo Foods Co, cu sediul in SUA, Connecticut. Supremo Foods Co din SUA este detinuta de Hussein Ibrahim, are aceeasi adresa cu Enterprise Business Consultants Inc si Alfa Corporation si mai apare ca actionar persoana juridica in Supremo Corporation SRL si in Bueno Corporation SRL (reprezentata tot de Hassan Awdi). Enterprises Business Consultants Inc este firma lui Gomidas Harotinian, un interpus al lui Hassan Awdi. Harotinian mai apare ca actionar in Alfa El Corporation, unde manager este Hassan Awdi. Enterprises Business Consultants Inc este asociata, alaturi de Abou Hamdan Mohamad si a fost asociata in Piramid Corporation SRL, firma care are sediul la aceeasi adresa din Otopeni cu Supremo Corporation SRL. Piramid Corporation este detinuta, in prezent, de Hussein Awdi, frate mai mic al lui Hassan. Enterprises Business Consultants Inc este asociat unic in Casa Bucur SRL. In extrasele bancare ale Enterprise Business Consultants Inc apar ca beneficiari de plati, inca din anul 1997, atat Hasan Awdi, cat si firmele Supremo Foods si Alfa El Corporation. La 5.10.2001, Alunis SA (adica Monalisa Investements) cesioneaza Restaurantul Casa Bucur firmei Casa Bucur SRL, detinuta tot de Hassan Awdi, prin interpus (Gomidas Harotinian - Enterprise Business Consultants Inc). Contractul este autentificat la notarul public Tatomir Cristina. Notarul Cristina Tatomir a fost judecator la Curtea de Apel Bucuresti, acolo unde proprietarii de drept ai imobilului din Poenaru Bordea nr. 2, Ioana Mott si Stefan Soare, au pierdut procesul cu Hassan (sentinta fiind infirmata de Curtea Suprema). Dna Tatomir a fost notarul Alunis SA inainte de privatizarea societatii. „Notarul Cristina Tatomir mi-a cerut 8000 $ pentru a impiedica privatizarea", sustine Ioana Mott, care mai precizeaza ca Hassan Awdi i-a oferit 60000 $ pentru a renunta la procesul de revendicare a Casei Bucur. Patru luni mai tarziu (in febr 2002), Casa Bucur SRL vinde Restaurantul Casa Bucur firmei Alfa El Romania SRL, la care asociat unic este Alfa El Corporation, detinuta tot de interpusul lui Hassan Awdi, Gomidas Harotinian. Contractul este autentificat tot la notarul public Tatomir Cristina. Alfa El Romania a incercat, fara succes, intabularea dreptului de proprietate asupra Casei Bucur in cartea funciara. Administratorul Alfa El Romania SRL era, la data tranzactiei, un anume Druga Gheorghe, acelasi cu imputernicitul in a inscrie mentiuni la Registrul Comertului din partea SC Alunis SA (inainte de privatizare) si Mona Lisa Investments SA. Adresa de contact pentru firmele Alfa El Corporation (asociatul de la Alfa El Romania) si pentru Enterprise Business Inc. (asociatul Elegant Mall) este la sediul RODIPET din Pta Presei Libere.

Justitia romana - o vezi si nu e Întamplarea face ca, desi in varsta, mostenitorii lui Dumitru Soare au avut si au o tenacitate iesita din comun - altii, mai slabi de inger si cu mai putine resurse financiare, ar fi abandonat de mult batalia cu Hassan Awdi sau ar fi devenit protagonistii uneia din dramaticele (dar comunele) scene de autoincendiere in semn de protest fata de o autoritate a statului. Dupa procese care au durat 8 ani, Inalta Curte de Casatie si Justitie le-a facut dreptate lui Stefan Soare si Ioana Mott. Astfel, teoretic, Casa Soare si domeniul aferent sunt in proprietatea celor doi frati. Vor mai trece insa ani buni pana cand acestia vor intra efectiv in posesia imobilului din Poenaru Bordea. Hassan Awdi nu elibereaza spatiul, cerand (printr-un nou proces) 3,5 M$, cat pretinde ca a investit in cladire, pentru a o transforma intr-un hotel-restaurant de 3* (suma a fost „confirmata" de firma de audit financiar Finans Audit Services SRL, al carei administrator este Alexandrina Popescu, aceeasi persoana fiind, la data realizarii auditului, cenzor la Alunis SA si la Mona Lisa Investments SA!). La randul lor, Soare si Mott incearca sa obtina o sentinta prin care Hassan sa fie obligat sa restaureze cladirea, aducand-o la situatia in care se prezenta in momentul preluarii de la Alunis SA, motivat de faptul ca aceasta este monument istoric, iar modificarile aduse au fost ilegale, realizate fara autorizatie. Exista o lege (nr. 422/2001) care se refera specific la asemenea situatii si care le da dreptate, intru totul, fratilor mostenitori, dar Romania ramane o tara a tuturor posibilitatilor ... Fratii Mott si Soare au actionat si pe linie penala pentru a stopa instrainarea succesiva a mostenirii lor. In 1999, au depus plangere la Politie, acuzand falsul in acte comis de conducerea Alunis SA, prin care aceasta se auto-improprietarea (!) cu imobilul din Poenaru Bordea. Dosarul s-a plimbat de vreo patru-cinci ori pe ruta Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 4, Politia Capitalei, Sectia 14 Politie. S-au dat NUP-uri, s-au facut reveniri si cercetarile au fost reluate, pana ce faptele (evidente bazate pe probe incontestabile!) s-au prescris. Un alt dosar penal a vizat chiar privatizarea societatii preluate de Awdi. De la politie dosarul a ajuns la Parchet, de la Parchet la fostul PNA (actualul Departament National Anticoruptie). PNA l-a restituit la Parchetul General, declinandu-si competenta. Parchetul l-a retrimis la PNA, spunand ca rezolutia de declinare a competentei a fost eronata. PNA s-a fofilat, trimitand dosarul la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 4, de unde a ajuns inapoi de unde a plecat, la politie. Politia l-a trimis la tribunal, unde, dupa trei termene, procesul penal s-a impotmolit. Judecatorii refuza sa restituie dosarul politiei pentru completare, iar politistii spun ca nu pot continua cercetarile fara dosar. Motivul? Au trimis originalele documentelor la tribunal si nu au pastrat copii, intrucat… nu au dispus de copiator.
Singurul dosar in care s-a ajuns la o alta finalitate a fost cel prin care s-a acuzat degradarea monumentului istoric Casa Bucur, prin lucrari de constructie neautorizate. Procurorii l-au scapat pe Gheorghe Druga, administratorul imobilului, de o condamnare penala (propusa de politisti), sanctionandu-l cu o amenda administrativa de… 5 milioane ROL.

Suveica de la Eurohotels O alta suveica a fost folosita de Hassan Awdi pentru a scapa de acuzatia de concentrare economica, pentru care a fost sanctionat de Consiliul Concurentei. Prin Decizia nr. 259 din 14.09.2004 a Comisiei Consiliului Concurentei, Monalisa Investments SRL a fost amendata cu suma de 50.000.000 ROL pentru nerespectarea art. 16 din Legea concurentei nr. 21/1996, în urma contractului de cesiune parti sociale autentificat cu nr. 495/14.10.2003. Prin acest contract de cesiune s-a realizat o operatiune de concentrare economica, prin dobândirea controlului de catre Monalisa Investments SRL (firma in care Hassan Awdi si sotia detin, impreuna, 90% din partile sociale) asupra S.C. Eurohotels & Suites SRL. O luna mai tarziu, Alfa El Corporation din SUA a decis ca Alfa El Romania SRL (firma in care Alfa El Corporation este actionar unic) sa achizitioneze cele 334 parti sociale în valoare de 33.400.000 ROL, reprezentand peste 98% din capitalul social al SC Eurohotels & Suites SRL, de la Monalisa Investments SRL. Am precizat deja ca Alfa El Corporation este controlata tot de Hassan Awdi, in calitatea sa de „ofiter autorizat", dar si prin interpusul asociat (Gomidas Harotinian). La data de 9.09.2005, Alfa El Romania SRL cesioneaza 322 parti sociale detinute la Eurohotels & Suites SRL lui Hassan Awdi, adica asociatului si administratorului de la Monalisa Investments SRL.

Of presa mea, cine te mai distribuia … In ajunul Craciunului din 2003, „Mosul" APAPS a cadorisit Rodipet SA (cel mai important distribuitor roman de presa, desprins din Posta Romana) firmei Magnar Systems Com SA din Otopeni. Aceasta societate a lui Hassan Awdi avea 14 salariati si aproape 58 miliarde ROL datorii potrivit bilantului din 2002 - anul infiintarii. De fapt, Magnar Systems Com SA a fost o acoperire pentru Magnar Systems Co SRL (desfiintata), firma din grupul Miami al clanului Awdi, care in anul 2000 era anchetat de Garda Financiara pentru evaziune fiscala (realizata, in parte, chiar prin reteaua Rodipet!). Clanul Awdi mai facuse o incercare de preluare a Rodipet chiar in anul 2000, prin Bueno Corporation (transformata in Supremo Corporation), o alta membra a grupului Miami si care avea sediul chiar la aceeasi adresa din comuna Otopeni cu Magnar Systems. Rodipet acumulase datorii de peste 4 milioane de dolari la Supremo Corporation SRL, in urma derularii unor contracte net dezavantajoase pentru societatea de stat, dupa cum au confirmat controale ale Curtii de Conturi, Politiei Economice si Corpului de Control al primului-ministru. Mehdi Awdi, alt frate al lui Hassan si co-presedinte al grupului de firme controlat de clanul Awdi, detine 10% din Rodipet, e actionar majoritar la Casa Editoriala Femeia SRL, care editeaza, printre altele, publicatia „Femeia". Or, prin contractul semnat cu APAPS, Magnar Systems se angajase sa nu se implice in editarea de ziare sau reviste. In vremea ministeriatului Miron Mitrea, „Femeia" a fost una dintre publicatiile aflate in gratiile conducerii Transporturilor, avand distributie gratuita pe cursele TAROM, in Aeroportul Otopeni si in trenurile Intercity. Inaintea privatizarii Rodipet, PDSR (actualul PSD) isi plasase in Consiliul de Administratie al societatii cateva personaje-cheie: Petre Salcudeanu (dovedit ulterior ca fiind calul troian al inscrierii in partid a lui Omar Hayssam), Cozmin Gusa, Sorin Tesu (seful de cabinet al premierului de atunci, Adrian Nastase), Octavian Stireanu (consilierul lui Ion Iliescu) si Gheorghe Musliu. Desigur, contractul de privatizare al Rodipet a fost semnat de seful APAPS, care era acelasi Ovidiu Musetescu, despre care v-am povestit mai sus in legatura cu privatizarea Alunis SA. Succesorul lui Musetescu, Mircea Ursache i-a concesionat firmei lui Hassan Awdi, pentru 49 de ani, toate terenurile pe care se aflau chioscurile Rodipet de vanzare a presei.

Mesageria, o problema sociala Un alt Craciun - ultimul de pana acum, la doi ani dupa privatizarea Rodipet. Greva spontana a celor peste 800 de angajati de la Mesageria SA, firma care se ocupa de coletarie prin CFR. Greva a inceput la Targu-Mures, dupa care s-a extins la toate cele opt regionale din tara. Angajatii au cerut plata salariilor (neachitate timp de 3 luni), a contributiilor de asigurari sociale, tichete de masa si autorizatii de calatorie. Mesageria SA a fost privatizata in 2004, cumparatorul fiind acelasi Hassan Awdi (prin Monalisa Investments SRL). La declansarea grevei, acesta a pretins ca a renuntat la firma pentru ca „dosarul de prezentare nu a corespuns cu realitatea". De fapt, Hassan Awdi si Mehdi Awdi sunt si acum patronii Mesageriei. Se pare ca nu au primit cele 21 de miliarde pe care le-au cerut in instanta, in schimbul celor 7,27 miliarde platite la achizitionarea pachetului majoritar de actiuni.

Patron in SUA, cu cateva sute de dolari ! Chiar si un roman cu venituri medii poate deveni actionarul unei firme americane. Multi intreprinzatori stiu ca in breasla avocatilor sunt multi cei care isi ofera serviciile de intermediere: pentru o taxa de cinci pana la zece mii de dolari, acesti avocati produc, „la cheie", firme inregistrate in statul Delaware. Dar costurile se reduc spectaculos (de zeci de ori!), daca doritorul are cunostinte de limba engleza si acces la Internet. O firma in Delaware poate fi infiintata, practic, in zece minute, online, accesand site-ul www.***. Cei interesati vor gasi aici toate detaliile necesare. Ca idee, nu sunt necesare copii dupa documente de stare civila, garantii bancare, acte de proprietate. Se pot da nume fictive, adresa firmei din Delaware poate fi la sediul intermediarului prin care se infiinteaza acea firma. Dupa inregistrare, noul patron de firma americana va primi, prin posta, documentele de inregistrare, statutul firmei, un pachet de actiuni si un cleste pentru stampila in relief cu numele firmei. Delaware este un paradis fiscal si de aceea taxele solicitate firmelor sunt minime. Astfel, taxa anuala de intretinere a unei firme cu mai putin de 200 de actiuni, fara valoare nominala declarata, este de ordinul zecilor de dolari! Ceva mai mult costa desfiintarea firmei. Ar mai fi necesar un cont intr-o banca din SUA si cateva operatiuni in cont. Copiile dupa extrasele bancare se pot folosi pentru mai multe firme.

CV – Hezbollah Hezbollah, catalogata ca organizatie terorista de mai multe state, printre care si Romania, s-a infiintat ca un organism al fundamentalistilor siiti, condus de clerici care vedeau in adoptarea doctrinei iraniene o solutie a lipsurilor politice din Liban. Aceasta prevedea si folosirea terorii ca mijloc de realizare a obiectivelor politice (rasturnarea regimului crestin; instaurarea, in Liban, a unei Republici Islamice; supunerea „Falangelor libaneze" guvernului legal; eliminarea din Liban a „practicilor imperialismului occidental"; lupta impotriva Israelului). Organizatia Hezbollah desfasoara o vasta campanie in scopul realizarii unui front comun cu alte grupuri teroriste, printre care Hamas si Jihadul Islamic. Gruparea are in vedere amplificarea actiunilor teroriste impotriva Israelului, dar si asupra obiectivelor acestuia din strainatate. Organizatia urmareste intensificarea activitatilor proprii in plan financiar, propagandistic, informativ si contrainformativ, atat pe teritoriul libanez, cat si in alte state ale lumii, unde si-a constituit puncte de sprijin. Pana in 1982, Iranul a trimis luptatori din Garda Revolutionara Iraniana sa contribuie la infiintarea Miscarii Revolutionare Islamice in Liban. Acestia participau si la Jihad, razboiul sfant impotriva Israelului. Aceste forte amplasate in zona Ba'albeck, din nordul Vaii Bekaa, au oferit zonei un caracter islamic-iranian si au constituit punctul central al organizatiei Hezbollah din Liban. Organizatia are o structura de pregatire in Liban, precum si in exteriorul acestuia. Activitatea de pregatire are ca obiectiv construirea unor forte umane de incredere pentru structura militara si pentru activitatea terorista. Liderul spiritual al miscarii in Liban este seicul Muhammed Hussein Fadlallah, care actioneaza ca sef al Mujtahid - mediator al Legii Islamice in cadrul comunitatii siite din Liban. La nivel central, Hezbollah are ca prioritati sustinerea, prin orice forme, a operatiunilor militare indreptate impotriva Israelului, precum si imbunatatirea propriei imagini publice, pe coordonate politice. Principalul sustinator financiar si logistic al Hezbollah este Iranul. Alte surse de finantare ale organizatiei provin, in mare parte, din activitatile comerciale, legale si ilegale, folosite ca acoperire de catre membrii filialelor miscarii din diverse state ale lumii


05-07-2008 22:38:46
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Shi astazi deocamdata va las...film de exceptzie la HBO - BABEL !!!!

05-07-2008 22:40:37
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Buoooooon , deci iata ceva mai vechi al carui producator cine credetzi ca este ?.......domnul absolvent de politehnica sectzia Utilaj Tehnologic / Mecanica fost student al profesorului Jinescu .....cel mai maaaaaaaaaaaaare shi maaaaaaaaaaaai tare elodist : DAN DIACOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOONESCUUUU !

Oglinda - ziarul OTV, 15 octombrie 2002

Dictatura pe fata

Spre disperarea actualei puteri, va salut iarasi la o noua emisiune DAN DIACONESCU DIRECT, varianta scrisa. De ce le-a fost frica permanent guvernantilor, iata ca nu au scapat. Emisiunea mea, chiar si din acest colt de pagina, cu ajutorul dvs., al cititorilor, va face ravagii în continuare printre mafioti. Puterile instalate dupa 1990 în România au facut tot ce le-a stat în putinta pentru a-mi baga pumnul în gura. În 1998 anturajul fostului presedinte Emil Constantinescu îmi facea, de exemplu, un prim dosar penal, pentru ca atentasem la siguranta nationala, cu ocazia unor emisiuni despre sigareta 2. Un an mai târziu, organele vamale sigilau tipografia ziarului Cotidianul, deranjate fiind de dezvaluirile aparute în jurnalul al carui director eram.

Ultimele zile ale regimului taranist au coincis cu interzicerea mea la Tele 7abc, pe motiv de destabilizare a electoratului în preajma ultimelor alegeri. „Specialistii” Conventiei în cenzura au fost, însa, mici copii în comparatie cu liderii PSD. Prima grija a acestora n-a fost bunastarea românilor ori integrarea României în structurilor euro-atlantice, ci blocarea mea în demersul jurnalistic de a-mi construi o televiziune proprie, cu adevarat populara, aflata permanent la dispozitia telespectatorilor, adica a celor care îmi tinusera spatele în infernala lupta cu echipa Constantinescu.

Multumita telefoanelor date de la cele mai înalte nivele, lichelele marunte de la CNA au refuzat sa-mi acorde licenta de emisie în trei rînduri, la începutul anului 2001. Folosind subterfugii caracteristice anilor de dinainte de 1989, am reusit totusi sa emit în deplina legalitate, începînd cu 9 mai, Zi a Victoriei, valabila nu numai pentru 1945, dar si pentru anii în care traim. Victoria a fost însa una de scurta durata în fata regimului dictatorial. Începînd cu 11 mai n-am mai putut ajunge în casele tuturor românilor, deoarece firmele de cablu erau amenintate de catre ministri ai actualului Guvern cu represalii în cazul retransmisiei postului OTV. Singura institutie aparent neatinsa de molima dictaturii a fost Justitia, care ne-a dat cîstig de cauza, obligând autoritatile sa va lase pe dvs. telespectatorii sa puteti viziona emisiunile noastre. În loc sa renunte la lupta împotriva mea, asta i-a îndîrjit si mai tare pe ministri actualului cabinet, care nici una, nici doua, au început sa-mi faca oferte de cumparare a pachetului majoritar de actiuni.

Pentru 51% mi-au oferit nici mai mult nici mai putin decât zero lei si zero bani, explicându-mi ca este o onoare sa fac afaceri cu ei. Pentru ca n-am acceptat sâ bat palma, ramânând neînregimentat politic si financiar, au hotarât sa închida OTV pe data de 12 septembrie. Ca si cum n-ar fi fost de ajuns procuratura a scos la iveala procese penale la adresa mea, toate institutiile de control ne-au luat la puricat, conturile bancare ne-au fost blocate, iar România, vezi Doamne, nu va intra în NATO din cauza mea si a OTV. 33 de zile la rând puterea actuala ne-a calcat în picioare, dorind eliminarea noastra definitiva. A sosit timpul, ca de astazi sa-i lovim si noi, împreuna cu dvs. acolo unde le e mai drag. OTV revine în casele românilor, prin intermediul acestui ziar, urmând ca la vot fiecare român sa stie mai bine pe cine sa puna stampila.

Vor urma editoriale DAN DIACONESCU DIRECT distrugatoare, pe care va invit sa nu le ratati, fiindca nici nu stiti ce pierdeti.

PS. Pâna atunci, va invit sa urmariti, în continuare, firul evenimentelor petrecute din 12 septembrie pîna în prezent.


Oglinda - ziarul OTV, 16 octombrie 2002

A fi membru CNA

Aflu din ziarele de azi dimineata ca am fost propus în aula Parlamentului pentru functia de membru al CNA. „Dan Diaconescu, cu un picior în CNA”, „De la OTV la CNA”, „Dan Diaconescu” ar putea deveni membru al CNA”, „Victima în locul judecatorului”. A fi membru al CNA însemna pentru mine pâna astazi un om profund corupt, gata oricând sa ceara spagi, mai mari sau mai mici (o sa va povestesc într-un editorial viitor cum am aflat pe propria mea piele ca cere un membru al CNA pentru un anumit serviciu).

A fi membru al CNA însemna pentru mine un om gata oricând sa explice ca a votat politic atunci când, din sadism sau din alte interese, omora prin votul sau un jurnalist. A fi membru al CNA însemna un jurnalist ratat, care, nereusind niciodata sa faca audienta cu propriul talk-show, încerca sa intre în istorie prin asasinarea unei televiziuni, fie ea si a unui fost prieten. A fi membru al CNA însemna pentru mine un om fara coloana vertebrala, gata oricând sa linga mâna politicienilor care l-au propus, gata oricând sa-i scuipe dupa ce acestia ies din politica.

În fine, a fi membru al CNA însemna pentru mine un om care nu mai era bun de nimic în alta parte - Cotroceni, Guvern ori alta institutie bugetara si trebuia sa fie platit în continuare tot din banii dumneavoastra. Din toate aceste motive, nici n-ar trebui sa ma gândesc vreo clipa la posibilul meu nou statut. Numai ca, gândindu-ma mai bine, din interiorul CNA as reusi sa demasc mai bine ticalosii, sa arat marelui public care din cei opt membri ai CNA corespund descrierilor de mai sus, sa-i ajut pe telespectatori sa-si urmareasca, pâna la adânci batrâneti, în tihna, programele preferate, fara ca vreo lichea sa-i frustreze brusc de unica bucurie ramasa românilo: privitul la televizor.

Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca, o data cu votul parlamentarilor români, dat candidaturii mele pentru CNA ati întelege si dumneavoastra cine a închis OTV. Eu stiu cine. Un vot în bloc al alesilor PSD împotriva lui Dan Diaconescu v-ar face si pe dumneavoastra sa aflati ceea ce eu stiu deja...


Oglinda - ziarul OTV, 17 octombrie 2002

Sa nu credeti ce scriu ziaristii, sa va luati doar dupa ce fac domniile lor

Turneul arab în care a plecat presedintele Iliescu, însotit evident si de o delegatie a ziaristilor români îmi aduce aminte de calitatile unora dintre colegii mei, cei mai cunoscuti si mai bravi dintre reprezentantii breslei noastre. Jurnalistii români se împart astfel: unii care lauda permanent puterea, indiferent de culoarea ei politica, iar altii care o critica tot timpul cu argumente si mai ales cu modestele lor mijloace. Evident ca prima categorie este mult mai numeroasa, fiind mai lejer ca din 1990 încoace sa iei miliarde de lei publicitate guvernamentala si sa nu platesti taxele, decât sa ai permanent controale financiare ori sa fii târât prin salile de tribunale de catre cei care au pâinea si cutitul în România si care, în timpul jafurilor pe care le comit, numai de atacuri din partea presei n-au timp sau chef. Sa fim bine întelesi, nu e prost cel care cere, prost e cel ce da. Nu ziaristii care lauda sunt vinovati, ci doar politicienii care îsi însusesc cu buna stiinta aceste linguseli.

L-am întrebat odata pe un mare politician român, aflat atunci în Opozitie, dupa ce patru ani statuse în jiltul puterii, ce parere are despre ziaristii care îl zeificau în timpul mandatului, iar acum brusc începusera sa-l atace virulent. Am fost socat de destainuirea acestuia: „Domnule Diaconescu, sînteti tânar, nu întelegeti, bietii ziaristi sînt obligati sa ma atace! Nici nu primesc bani daca nu ma ataca”, îmi spunea batrânul mai sa înceapa sa plânga de mila ticalosilor mei colegi. Ce rost mai avea sa-i spun ca în acest timp mie mi se faceau dosare penale fiindca îmi permiteam sa-l gazduiesc în emisiunea mea chiar pe el. Si mai groaznic mi s-a parut ca la rotatia democratica urmatoare, revenit la putere, importantul politician se supara tot pe mine, când invitatii mei îl criticau, acestia fiind acum, la rândul lor în opozitie. Traind aceste experiente, închiderea televiziunii, aplaudata de aceeasi ziaristi preferati de toate regimurile, n-a mai fost o surpriza pentru mine. Primeam astfel „rasplata” pentru tentativele repetate, de cele mai multe ori reusite, de a-mi face meseria, fara sa fiu înrolat în corul ziaristilor laudatori de profesie.

PS. Despre cum înteleg eu demersul jurnalistic corect veti putea afla citind si editorialul de mâine. Va voi povesti, pentru prima oara, cum stau lucrurile în cazul interviului meu filmat cu Ioana Maria Vlas.


Oglinda - ziarul OTV, 18 octombrie 2002

Interviu cu Ioana Maria Vlas

Visul de aur al oricarui jurnalist român este acum, fara doar si poate, un interviu cu fugara Ioana Maria Vlas. Am facut de-a lungul timpului mii de interviuri, am filmat sute de casete video, care au facut istorie, dar raspunsurile Mariei Vlas însemnau întradevar foarte mult nu numai pentru cele trei sute de mii de investitori FNI, dar si pentru restul românilor cu drept de vot. Toti acesti oameni asteptau mai ales de la mine si OTV realizarea acestui interviu, tinând cont de faptul ca timpul le dovedise lipsa oricarui compromis practicat de echipa noastra. Deseori mi s-a oferit, în schimbul nedifuzarii unor casete, sume apreciabile în dolari si cu toate astea le-am refuzat fara exceptie, facându-mi un calcul simplu. Transmiterea imediata si netrunchiata a materialelor avea sa aduca încrederea publicului, audienta si implicit publicitate, poate într-o suma mai mare decât cea oferita. E drept ca si patronii televiziunilor cu care am lucrat se faceau ca nu înteleg acest simplu rationament, propunându-mi chiar vânzarea casetelor compromitatoare direct celor acuzati în ele. În loc sa împart banii obtinuti în aceasta maniera jumatate-jumatate cu ei, am preferat sa-mi pastrez credibilitatea, sa risc totul, înfiintând propriul post de televiziune.

Credibilitate care i-a îndemnat poate si pe reprezentantii Ioanei Maria Vlas sa ma contacteze acum câteva luni în vederea realizarii unei înregistrari cu presedinta FNI. Am propus o întâlnire fata în fata cu controversatul personaj, stabilindu-se chiar un loc secret de întânire în capitala Columbiei, Bogota. Pâna sa-mi cumpar biletul de avion, întânirea a fost contramandata. Noua oferta din partea Mariei Vlas era trimiterea unei casete video cu întrebarile mele, urmând ca o televiziune straina sa-i filmeze raspunsurile si sa le monteze sub forma unui duplex televizat Bucuresti - Bogota.

Ca sa vizionez replicile ei a trebuit sa merg în luna august la Paris, unde am constatat cu stupefactie ca visul meu se ducea pe apa Sâmbetei. Raspunsurile Mariei Vlas, întinse pe trei ore, erau devastatoare pentru întreaga clasa politica româneasca. La întrebarea „unde au ajuns banii feneistilor?” raspunsul îi baga la apa pe cei din anturajul fostului presedinte Constantinescu, (care ar fi luat în total vreo 15 milioane de dolari), dar si pe Adrian Nastase (8 milioane USD), Octav Cozmânca ori Dan Ioan Popescu (11 milioane USD). Ca sa nu-l mai punem la socoteala pe Sorin Ovidiu Vântu, care ar fi însfacat grosul sumelor. Numai ca toate aceste declaratii nu erau însotite de probe, chit ca eu le cerusem în întrebarile transmise prin curieri cu câteva zile înainte. Am protestat în fata intermediarilor, cerând o noua întâlnire lamuritoare cu Ioana Maria Vlas într-o ultima încercare de a va aduce acasa acest interviu. Din pacate, rendez-vous-ul n-a mai avut loc în timp util, autoritatile de la Bucuresti, bine informate ca de obicei, având grija sa închida OTV. În timp ce toti acuzatorii mei colegi din presa ar fi vândut aceasta caseta personajelor atacate în ea, eu am preferat sa o las emisarilor Mariei Vlas din Paris, ramânând fara bani si fara televiziune. În schimb, am cîstigat, cred, ceva mult mai de pret, încredea dvs. în mine. Încrederea ca voi reusi sa o conving pe Vlas sa spuna nu doar adevarul, dar sa-l si probeze cu chitante sau numere de cont bancar ale celor care s-au facut vinovati.

Nu ratati editorialul de luni, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 21 octombrie 2002

Ceea ce nu stiti despre Adrian Nastase

Vedeti astazi imagini dintr-o prima caseta video pe care OTV n-a mai apucat s-o difuzeze. Caseta contine un subiect atât de delicat încât e de la sine înteles de ce în lipsa televiziunii noastre nici un alt canal nu se poate încumeta sa o transmita. Singura alternativa ramâne pagina de ziar OTV, asta pâna când, desigur, va fi înfiintat special si un CNA al presei scrise în România.

Observam, asadar, împreuna o noua fata a primului ministru, aceea de om filat intens de reprezentanti ai serviciilor secrete românesti în tineretea sa. Pâna vom afla (daca ni se va permite sa aflam vreodata) de ce era atât de important în vremurile respective „obiectivul Adrian Nastase”, haideti sa mai luam în calcul si alte gesturi de premier necunoscute dumneavoastra, pentru a va face o parere mai clara asupra personajului în discutie.

În perioada opozitiei dl Adrian Nastase era într-adevar un domn. Nu ca acum n-ar mai fi, dar atunci ma suna deseori la telefon pentru a ma ruga anumite lucruri, iar acum, de exemplu, nu-mi mai raspunde, fiind evident foarte ocupat. În timpul campaniei electorale, am acceptat, la rugamintea sa si a altor lideri PSD, sa le cedez timpi de antena doar în schimbul unor multumiri.

Obisnuit fiind cu schimbarea la fata a politicienilor dupa câstigarea alegerilor, am crezut ca o data ajuns prim-ministru nimeni nu o sa-i mai ajunga cu prajina la nas. Când colo, ma pomenesc într-o seara sunat în direct în timpul unei emisiuni cu si despre folkul românesc de catre Adrian Nastase în persoana. Parea chiar sincer atunci când vorbea în fata telespectatorilor despre faptul ca urmareste cu întreaga familie „o emisiune excelenta”, care îi aduce aminte de tinerete, perioada în care organiza spectacole de folk la Casa de cultura a studentilor Grigore Preoteasa.

Mai mult decât atât, prieteni comuni mi-au povestit despre caracterul lui sensibil, despre aplecarea catre pictura, carti vechi, opere de arta în general, navigând pâna si pe Internet în cautarea acestora. Numai ca, surpriza, aceeasi prieteni mi-au relatat cum tot Adrian Nastase l-ar fi sunat pe Ralu Filip cerându-i sa închida OTV.

Acum ca stiti mai multe despre premier poate ma lamuriti si pe mine cine si din ce motiv a închis televiziunea noastra si a dumneavoastra. Ce-i drept, corect ar fi ca însusi seful Guvernului sa precizeze pozitia sa fata de interzicerea OTV. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca Guvernul României nu a dat un comunicat oficial fata de aceasta trista poveste nici pâna în ziua de astazi. Daca mie nu vrea sa-mi raspunda, macar sa o faca pentru dumneavoastra.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti


Oglinda - ziarul OTV, 22 octombrie 2002

Talentul de a fi sluga: Serban Mihailescu

Actualul secretar general al Guvernului traverseaza epocile politicii românesti precum ruletele masluite din cazinouri: oricum le-ai învârti dau cîstig de cauza stapânului de stabiliment. Pe timpul împuscatului numai vârsta prea frageda l-a oprit sa obtina o functie mai mare decât cea de secretar al primului ministru Constantin Dascalescu. Era atât de fidel stapânilor sai încât tragea în Decembrie ‘89 de covoarele rosii din sediul Comitetului Central când profitorii Revolutiei trageau de capatul celalalt.

Ca un adevarat hopa-mitica, beneficiind, ce-i drept, si de un centru de greutate avantajos plasat din pricina staturii mici, reuseste la scurt timp dupa evenimente sa schimbe spapânii, devenind secretar de stat în noul Guvern democratic. Pâna la functia de secretar general n-a mai fost decât o etapa - opozitia, piatra grea de încercare pentru toti politicienii, dar nu si pentru Serban Mihailescu. Înzestrat nativ cu talentul de a „face ciocul mic” la nevoie, îsi roaga colaboratorii sa ia totul pe ei în diverse dosare de coruptie, promitându-le marea cu sarea la urmatoarea rotatie a puterii. Pe sluga n-o doare gura sa promita, sa laude sau sa linga, dar nici sa scuipe pe cei care l-au tinut sa nu intre la apa cu pretul vietii.

Pe asemenea cadavre politice a calcat în marsul triumfal catre actuala functie de Secretar General al Guvernului. E limpede pentru toata lumea ca si în cazul în care extraterestrii ar veni la putere în România oamenii de tipul lui Serban Mihailescu nu pot rata vreun post în Guvernul omuletilor verzi.

Un super talent în a fi sluga nu poate trai fara a crea discipoli. Însa nu-i suficient sa ai un profesor bun. Cazul lui Fanel Pavalache, o mini sluga de 4 milioane de dolari, care a capotat dupa doar doi ani de inginerii financiare este unul sugestiv. Dupa ce s-a folosit de el, Micky Spaga l-a aruncat ca pe o masea stricata, imediat dupa flagrant. Cum ar fi dat-o, Fanel, cu toata contributia sa de 75.000.000 lei la campania electorala a PSD, n-avea nici o sansa. Daca Parchetul nu intervenea, l-ar fi denuntat chiar slugile cele mari, în dorinta lor de exclusivitate în linsul clantelor. Daca luam în calcul si „cazul Fineco” veti fi si dvs. de acord ca talentul de a fi sluga nu-l poti dobândi, ci trebuie sa te nasti cu el.

În mod normal, si Micky Le bacsis ar trebui sa piara la un moment dat de mîna sefilor sai. Numai ca guvernarea actuala are nevoie de etaloane precum Serban Mihailescu dar si de fraieri ca Fanel Pavalache.


Oglinda - ziarul OTV, 23 octombrie 2002

Cum se întoarce din nou Ralu Filip la locul crimei

Ca sa-i descoperi dupa niste ani pe adevaratii criminali ai celebrilor Nicu Pamânt si Puiu Tanase nu-i lucru usor, dar asta presupune meseria de adevarat jurnalist. Asta îsi propune de fapt si noul nostru ziar OTV. Sa-i demaste pe mafioti cu orice risc, chiar cu acela de închidere a ziarului. Fiindca si prin disparitia acestui jurnal de pe piata, dumneavoastra, cititorii, tot ati fi câstigati, urmând sa descoperiti astfel identitatea reala a asasinilor de presa scrisa. Tot asa cum odiseea OTV l-a facut pe Ralu Filip sa-si dea arama pe fata.

Precum ucigasul, care se întoarce mereu la locul crimei, asa si simplul membru CNA Ralu Filip a tinut, ieri, mortis sa explice de ce a fost nevoie sa omoare OTV, încalcând legea. Nimeni, nici macar colegii sai, n-a putut întelege de ce a trebuit ca licheaua marunta sa organizeze o noua conferinta de presa dedicata mie si OTV. Putini stiu însa ca funia se apropie de parul uneltelor din CNA care au contribuit la cel mai periculos precedent în materie de cenzura.

De când a stins lumina OTV PSD a pierdut 4,6 procente din simpatiile electorale, conform unui sondaj secret de opinie comandat de Guvernul Nastase. Latul se strânge si, pesemne, pentru fiecare procent pierdut va cadea câte un cap din interiorul CNA. Cu lasitatea care îl caracterizeaza, evident ca Ralu Filip a dorit sa se explice înca o data în fata ziaristilor pentru a-si salva pielea. Chit ca i-a împins în acesta lupta neghioaba cu telespectatorii OTV si pe alti opt colegi ai sai, personajul n-ar pregeta sa-i bage la apa când le va fi lumea mai draga. În vremurile când se pretindea a-mi fi prieten si ma ruga sa-i pun pile pentru intrarea în CNA, mi-i caracteriza pe actualii sai colegi drept mici gainari. De prisos sa va mai adaug ca, dupa intrarea în CNA în mintea lui Ralu Filip ei devenisera mari gainari!

Gândea asta ciob de oala sparta fiindca timpul ne dovedeste iata ca numitul Filip Ralu nu s-a putut ridica nici macar la înaltimea micilor gainari. Ramâne o stupida marioneta pe sforile careia nici macar papusarul sef nu da doi bani.

La scrisoarea mea deschisa adresata premierului Adrian Nastase în care îl rugam sa-si precizeze oficial pozitia fata de închiderea OTV, acesta mi-a raspuns în fine prin numirea lui Serban Madgearu din nou în CNA, de data asta ca reprezentant al Guvernului PSD, dupa ce patru ani servise guvernarea CDR din pozitia de presedinte al Consiliului. Un presedinte care trebuia acum rasplatit pentru semnatura pusa pe decizia de interzicere a OTV, ultima semnatura din mandatul sau pe un act oficial!

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 24 octombrie 2002

Marian Munteanu - un Pavalache mai mic

Pâna anul trecut stiam despre Marian Munteanu cât stiati si dumneavoastra. Un simbol si o victima a Pietei Universitatii, care dupa zece ani a dat mâna cu propriul calau, Virgil Magureanu, în scopuri electorale.

L-am cunoscut însa mult mai bine multumita celor care au închis prima oara emisia postului OTV în 11 mai 2001. Cu toate actele în regula, dupa trei luni de abuzuri si ilegalitati ale autoritatilor, în pofida procesului câstigat împotriva CNA, ca sa putem emite mai trebuia sa îndeplinim o ultima „conditie”: vânzarea pachetului majoritar de actiuni a televiziunii catre un apropiat al Puterii. În felul acesta si OTV, ultimul bastion al independentilor urma sa devina o televiziune înregimentata în corul laudarosilor actualului regim.

Asadar, omul de afaceri Marian Munteanu pleaca la sfârsitul verii trecute din sediul Guvernului si intra în sediul OTV din Piata Romana cu urmatoarea oferta: preluarea a 51% din actiuni contra a nimic! La auzul unei asemenea propuneri mi-au trecut rapid prin fata ochilor celebrele afaceri SANCA, sunoil, în care patronii ori cedau actiunile pe gratis ori intrau la puscarie. Cu chiu cu vai si cu toata dreptatea de partea mea, am reusit sa-i conving pe sefii lui sa lase mai întâi postul sa emita si apoi sa continuam negocierile. În fond, nu faceam decât sa-i rog sa puna legea în aplicare.

Dupa succesul rapid înregistrat de OTV tentatia de cumparare a actiunilor a devenit irezistibila pentru orice miliardar de carton, darmite pentru un guvernant. Cu fiecare zi, cu fiecare emisiune care trecea, presiunile cresteau, atingând apogeul pe 12 septembrie anul curent. Zi fatala pentru un cetatean român care nu accepta sa-si doneze proprietatea puternicilor zilei. Am crezut ca dupa aceasta a doua închidere a OTV va fi liniste macar din punctul de vedere al ofertelor mizerabile. Da’ de unde? Pe baieti îi intereseaza OTV-ul chiar si închis. „Dupa ce semnam actele la Notariat pâna ajungi acasa postul va emite din nou”, îmi propuneau, nu mai departe de acum trei zile, oameni de tipul lui Fanel Pavalache.

Mânâ în mâna cu Ralu Filip de la începuturile campaniei anti-OTV pâna în prezent Marian Munteanu iese la drum si în vazul tuturor se dovedeste a fi un Pavalache mult mai mic. L-am auzit vorbind de milioane de dolari platiti OTV, iar el, nefericitul, nu si-a achitat pâna în ziua de astazi nici macar cele doua pachete de tigari pe care si le-a procurat de la bufetul televiziunii noastre. Astfel s-a transformat „golanul” Marian Munteanu dintr-un simbol al Pietei Universitatii într-un simbol al mafiei politico-economice românesti.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


06-07-2008 00:17:20
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Oglinda - ziarul OTV, 25 octombrie 2002

Un simplu telespectator învinge CNA

În plina dictatura a oamenilor rai si a neamurilor proaste nimeni nu reusea sa învinga CNA. Si nici nu se întrezarea vreo speranta. În procesul OTV - CNA era clar pentru suta la suta dintre români ca televiziunea închisa samavolnic merita sa cîstige. Chiar si cei care au închis postul erau constienti ca au comis o faradelege, dar n-aveau ce face, trebuiau sa asculte ordinele pâna la capat.

Judecatorii Curtii de Apel, de frica represaliilor, preferau sa dea o sentinta strâmba si sa nu mai doarma linistiti toata viata decât sa-si lase copiii pe drumuri. Pâna ieri, nimeni nu mai dadea OTV vreo sansa de a mai reaparea în casele românilor.

Numai ca un simplu telespectator a întors soarta razboiului juridic la 180 de grade. Stia ca plateste din banii sai atât firma de cablu, cât si salariile membrilor CNA si, cu toate astea, nu întelegea de ce brusc nu mai putea viziona, începând cu 12 septembrie, canalul de televiziune pe care îl dorea.

I s-a parut o nedreptate atât de mare încât a scris de mâna o cerere catre Tribunal, asa cum s-a priceput, rugându-ne si pe noi s-o contrasemnam. A trimis-o apoi prin posta. Fiind vorba de un simplu cetatean, din provincie, plicul a fost tratat ca atare, Tribunalul declinându-si competenta catre Curtea Suprema de Justitie. Habar n-au avut autoritatile de acest parcurs al „scrisorii pierdute”. Pâna sa se dezmeticeasca lungul brat al cenzurii, înteleptii judecatori ai Curtii dadusera deja, verdictul final, înainte ca telefonul sa sune pe firul scurt. Sentinta ne-a luat si pe noi prin surprindere: „OTV a fost închis abuziv, iar Consiliul National al Audiovizualului se declara vinovat!” Simplului cetatean Vasile i se facuse dreptate. Ce nu reusise OTV în justitie, doar pentru ca era reprezentat de Dan Diaconescu, a reusit un român revoltat de nelegiuirile din tara lui

OTV pentru telespectatori a fost înfiintat si, iata, de telespectatori a fost salvat. Multumim!

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 26/27 octombrie 2002

Asasinii morali ai OTV

Nu ma asteptam ca în lupta mea cu actualul regim sa mi se alature întreaga breasla a jurnalistilor români. Dar chiar aproape toti sa-mi fie împotriva mi se pare cusut cu ata alba.

Pe Cornel Nistorescu, Dumitru Tinu, Cristian Tudor Popescu într-un fel îi înteleg. Ei reprezinta generatia ziaristilor ceausisti, care nici dupa 13 ani de democratie n-au reusit sa izbândeasca în cariera profesionala, ramânând la stadiul de bieti directori angajati la ziarele altora. Poate ca e normal ca veninul invidiei sa le iasa zilnic prin pori, transpirând la gândul ca un tânar ca mine de doar 34 de ani a reusit sa fie independent, sa aiba propria gazeta, tipografie si televiziune.

În cazul celor de vârsta mea, precum Catalin Tolontan, Marius Tuca ori Radu Moraru e greu de gasit o explicatie. Aveau tot timpul în fata pentru a reusi sa faca emisiuni cu audienta si sa-si cucereasca un statut de jurnalisti neaserviti. Însa au preferat sa-si strâmbe de pe acum coloana vertebrala si în schimbul banilor primiti sa raspunda comenzilor politice venite pe cale ierarhica.

Totusi ceva îi uneste pe toti acesti asa-zisi gazetari. Disparitia mea de pe micul ecran îi face sa rasufle usurati. Spre bucuria generala, diferenta între aservirea lor totala si independenta mea poate de-acum sa treaca neobservata. Acesti asasini morali ai adevarului fara de care închiderea OTV era o misiune extrem de anevoioasa pentru actuala putere au uitat, însa, de dumneavoastra, telespectatorii, care nu puteti fi pacaliti atât de usor.

Voi încerca sa va povestesc în tabletele urmatoare si alte amanunte legate de fiecare dintre ei astfel încât dumneavoastra, la capatul serialului, sa îi cunoasteti si mai bine si sa decideti singuri, ca si în emisiunile mele, cine are dreptate: eu sau ei

Asta nu înseamna ca, în cazul în care emisiunile ori televiziunile la care ei lucreaza ar fi interzise, nu mi-as face un titlu de mândrie din a le sustine cauza si a-i ajuta cu orice mijloace si cu orice risc.

Nu ratati editorialul de luni, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 28 octombrie 2002

Dictatura ne mai baga un pumn în gura

Imediat dupa 12 septembrie, data celui mai mare abuz facut de reprezentantii actualei puteri împotriva tinerei noastre televiziuni, ticalosii membri ai CNA nu mai conteneau în a asigura telespectatorii ca într-un final justitia trebuie lasata sa se pronunte si abia atunci se va vedea daca Ralu Filip a avut dreptate sau dimpotriva OTV a încalcat legea. Ba la un moment dat, chiar si presedintele tarii, regretând scrisoarea semnata de consilierul prezidential Corina Cretu lasa sa se înteleaga ca odata ce magistratii vor hotarî, românii vor beneficia din nou de „televiziunea care deranjeaza”. Între timp, ce-i drept, am avut ocazia sa citim si un comunicat al CNA împotriva Presedintelui, dar nu ne-am asteptat sa-i vedem pe cenzorii nationali ai audiovizualului atacând pâna si Curtea Suprema de Justitie. Imediat cum au constatat, la sfârsitul saptamânii trecute, ca raspunsul Curtii la cererea cetateanului Vasile Botomei le e potrivnic au început sa arunce cu laturi în stânga si în dreapta. Ca si jignirile adresate de Ralu Filip judecatoarei Ileana Nicolae, care ne daduse câstig de cauza într-un prim proces cu CNA, si aceasta ultima reactie a bugetarei institutii demonstreaza fara echivoc ceea ce era clar pentru toata lumea. Cei pusi sa respecte legea sunt primii care o critica atunci când aceasta nu le serveste interesele murdare.

Va închipuiti ce cuvinte frumoase plecau (în loc de spume) din gura lui Ralu Filip la adresa Justitiei în cazul în care Curtea Suprema oprea definitiv emisia OTV. Faptele nepetrecându-se dupa asteptarile lor, într-un mare atac de panica mintile bolnave ale membrilor CNA au nascocit un comunicat amenintator pentru firmele de cablu care contrazice propriile lor declaratii facute pâna mai ieri în încercarea disperata de a influenta actul de justitie. Veti observa din filmul evenimentelor prezentat de noi astazi cum se încearca acreditarea ideii ca deciziile CNA au titlu executoriu, chit ca ele au fost contestate în instanta, cum Dan Diaconescu, ca viitor membru al CNA, îndeamna în numele OTV la încalcarea legii (dupa ce o luna CNA a sustinut ca gaia matu’ ca subsemnatul n-are nici o legatura cu OTV). Veti mai vedea, de asemenea, în toata splendoarea sa lichelismul firmelor de cablu care prefera sa tina pertea putinilor membri CNA, în loc sa-si multumeasca milioanele de clienti.

Nu ratati editorialul de luni, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 29 octombrie 2002

Cornel Nistorescu, doar un turnator

La începutul carierei sale profesionale, dl. Cornel Nistorescu era deja un turnator foarte bun, într-o sectie de prelucrari mecanice a unei întreprinderi din Cugir. Nu s-a multumit, însa, doar cu atât. Dupa ce a turnat ani în sir piese metalice, a tinut ulterior sa toarne si oameni la Securitate.

Dupa ce a redactat ca ziarist ceausist sute de articole sub titlul „Cântarea României”, imediat dupa 1990 nu s-a lasat pâna n-a scris si un articol intitulat „Cântare Americii”. (Daca se nastea un pic mai devreme, cu putin noroc pentru cotropitorii tarii de atunci, fiti siguri ca trântea în Scânteia anilor ‘50 si un editorial „Cântarea URSS”.)

Dupa ce îsi ruga diversi prieteni sa-i faca rost de medicamente pentru mama bolnava simtea nevoia sa-i atace a doua zi virulent în pagina întâi a ziarului, în loc de „multumesc”.

Dl Nistorescu iese la bataie cu pumnii si palmele când vede pe un post tv o caseta video cu o ziarista care în tinerete se filma dansând dezbracata. Asta pentru ca în afara de a turna piese si oameni, formatorul nostru de opinie adora sa toarne si filme video interzise minorilor în care sa detina rolul principal.

Dupa ce 12 ani s-a porcait cu Ralu Filip prin intermediul gazetelor ori instantelor judecatoresti pe teme de adoptii, vile, masini si haine de blana, analistul politic Cornel Nistorescu hotaraste ca, pentru o cauza „nobila” - închiderea OTV, e bine sa uite, sa ierte, sa linga unde a scuipat si sa-l sustina pâna în pânzele albe pe membrul CNA.

Am tinut sa va redau aceste mostre de cameleonism ca sa descriu mai bine personajul ce se ascunde sub numele de cod Nisipoiu. O data cu dezvaluirile de astazi, avem un turnator al Securitatii în plus. Avem înca un paduche iesit pe fruntea României, caruia îi va fi greu sa se mai ascunda si de acum încolo.

Nu stiu daca de mâine Cornel Nistorescu va înceta sa vorbeasca de moralitatea altora sau de mizeria în care se afla România. Cu siguranta, însa, tara, fara oameni precum Cornel Nistorescu ar fi aratat mult mai bine.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 30 octombrie 2002

Prietenul meu Marius Tuca

Multi se vor întreba ce cauta Marius Tuca în serialul meu dedicat asasinilor morali ai OTV. Putini stiu însa ca interzicerea OTV s-a datorat în principal suprapunerii emisiunii mele, în care l-am avut invitat pe Corneliu Vadim Tudor, cu talk-show lui, în care a fost prezent Adrian Nastase. N-a fost totusi o problema ca emisiunea mea din 10 septembrie a dezbatut aceeasi tema cu a lui: cele 600 de zile de guvernare. În timp ce la Antena 1 erau prezentate succesele, la OTV se analizau insuccesele. Drama a început abia când s-a constatat ca DDD a înregistrat o audienta mai mare decât programul Marius Tuca Show pe acelasi interval orar. Mai mult decât atât, scorul ramânea favorabil OTV, conform unui sondaj „made in Vasile Dâncu” , chiar si în conditiile unei rocade între invitati: Adrian Nastase la mine si Vadim Tudor la Marius Tuca. Invidia colegiala a prietenului meu a început sa lucreze instantaneu, alimentând cu venin urechile primului ministru, conform zicalei românesti, „prietenul la nevoie se cunoaste”. Din pacate a fost vorba doar de nevoia unui alt prieten de-al sau, Ralu Filip, membru CNA.

La închiderea OTV au pus umarul atât oameni cu care nu avusesem vreodata de-a face si nici nu-i cunoscusem în vreun fel, dar si oameni cu care am copilarit, am întine-rit, am facut scoala, am locuit în aceeasi camera de camin, am lucrat ani la rând în acelasi birou. Din aceasta a doua categorie face parte si Marius Tuca. Dupa ce am împartit putina mâncare de pe timpuri, considerându-l permanent ca pe un frate, am tinut sa-l angajez ca adjunct al meu la ziarele unde eu am fost director: publicatiile Jurnalul. Viata ne-a despartit, eu alegând calea presei independente, el ramânând sa ocupe postul vacant în fruntea Jurnalului National.

Cu toate astea, amândoi ramânem nascuti în Caracal. Ba, între timp, amândoi am devenit chiar si cetateni de onoare ai municipiului Caracal.

Numai ca „onoarea” l-ar fi obligat sa protesteze în cadrul emisiunilor sale, macar de dragul telespectatorilor nostri comuni, fata de cenzurarea OTV. N-a facut-o imediat în 12 septembrie, nici în 13 septembrie, când a considerat mai util sa dezbata starea tenisului românesc. A preferat sa ma atace însa în Jurnalul National timp de doua saptamâni, dupa care a trântit o emisiune în care „a uitat sa citeasca mesajele telespectatorilor de sustinere a cauzei OTV, încercând sa lase impresia ca parerile pro si contra sunt în proportii egale.

Fiind doar un angajat, trebuia evident sa asculte ordinele. Însa nimeni nu-l obliga sa topaie de bucurie la disparitia unei televiziuni.

I-a disparut concurenta, dar i-a disparut si un prieten.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 31 octombrie 2002

Pomana OTV

Modalitatea în care presa scrisa a gasit de cuvinta sa omagieze cele aproape 50 de zile de la trecerea în nefiinta a postului OTV este cel putin curioasa. De pilda, cotidianul ProSport de ieri si-a vândut întreg tirajul amintindu-si de o emisiune Dan Diaconescu Direct din 2 septembrie, în care invitata mea a fost mama Nadiei Comaneci. Folosindu-se de raspunsul dat de dna Comaneci la întrebarea mea despre viata intima a Nadiei si relatiile ei cu Nicu Ceausescu, ziarul mai sus amintit a reusit sa închege doua pagini de senzatie pe aceasta tema.

Într-o maniera asemanatoare, nici celelalte jurnale centrale nu contenesc în a-si informa cititorii la rubricile de dezvaluiri despre dedesubturile cazului OTV, tratat, evident, mai mult din perspectiva adversarilor nostri din CNA. Cu alte cuvinte, nu trece nici macar o zi fara ca gazetarii din Bucuresti sa nu-si faca norma de scris, într-un fel sau altul, de pe urma OTV, chiar si acum, în timpul prohibitiei sale.

Ce sa mai vorbim de perioada în care OTV emitea si în urma celor 2000 de emisiuni ale mele numaram, pâna la 12 septembrie, peste 3400 de articole în presa centrala care de care mai pompoase si mai aducatoare de venituri editorilor respectivi. Foarte putine ne laudau, altele scoteau stiri din dezvaluirile invitatilor mei, fara sa precizeze sursa, iar cele mai multe ne atacau cu satisfactie.

La acest bilant nu mai punem la socoteala faptul ca televiziunile concurente îsi faceau un titlu de mândrie din a continua polemici ori scandaluri generate de emisiunile noastre. Una peste alta aproape toata presa traieste de pe urma postului OTV, viu sau mort. În concluzie, ne-au omorât de pomana. Cine a pus recompensa pentru prinderea noastra vii sau morti a pierdut totul.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 1 noiembrie 2002

Mosierul circar Mircea Dinescu

Circul CNSAS a dat reprezentatie în Senat. Circ în România e cât vrei, mai ales când Mircea Dinescu apare în prim plan. Pâine, în schimb, nu prea mai e pe mesele românilor. Nu vorbim, evident, despre mesele boierilor de tip Dinescu. Oamenii ca el se îmbogatesc pe zi ce trece, indiferent de regimul politic în care traiesc. În timpul Revolutiei, când noi vedeam cum „se face ca lucreaza”, el obtinea, în spatele camerelor de luat vederi, o repartitie de la FSN pentru o vila în Primaverii.

Primul guvern post-decembrist i-a oferit cadou presedintia Uniunii Scriitorilor, dar el nu s-a multumit cu atât, tragându-si din ajutoarele primite de catre Uniune si o tipografie pentru folosinta proprie.

Epoca Vacaroiu l-a împroprietarit cu un port la Dunare, iar Conventia Democrata i-a înmânat cheia Cramei de la Potelu.

În timpul ultimei campanii electorale Mircea Dinescu a laudat PNL în schimbul unor mari sume de bani. Fiindca a scapat de balacarelile caracteristice poetului din Slobozia si Partidul Democrat a trebuit sa-l rasplateasca, dupa alegeri, cu un sediu corespunzator revistei „Plai cu boi”. În aceste conditii singurul partid care a ramas bun de atacat pentru „incisivul” Dinescu a ramas PRM, asta, desigur, pâna când si Vadim îi va oferi un ciolan de ros.

Nu numai de pe urma politicienilor câstiga Mircea Dinescu. De pe urma mea, de exemplu, a obtinut patru salarii în avans pentru emisiunea „Trei ceasuri rele cu Mircea Dinescu”, pe care urma sa o realizeze la OTV. Numai ca o data cu inaugurarea postului s-a dat disparut cu bani cu tot, nemaiaparând decât cu ocazia unui atac la adresa subsemnatului pe Realitatea TV. Cu banii mei în buzunar, a tinut atunci sa ia apararea golasei subalterne a dlui Cornel Nistorescu (nume de cod NISIPOIU), preferând sa ma înjure timp de doua ore decât sa-mi ceara si mie vreun punct de vedere.

Sa dam, totusi, Cezarului ce-i al Cezarului. Exista cineva de pe urma caruia Mircea Dinescu nu câstiga nimic. Se numeste Ralu Filip, un om pe care mosierul Dinescu a tinut neaparat sa-l ajute pe gratis dupa închiderea OTV. Ba mai mult decât atât, documentarea emisiunii anti OTV în care urma sa fiu tinta vie s-a facut acasa la Ralu Filip, dupa dictarea gazdei.

Astfel, pentru prima data, mosierul circar nu numai ca nu câstiga nimic, ci pierde lucrul cel mai de pret: încrederea dumneavoastra. De la politicieni fraieriti la telespectatori înselati nu a fost decât un pas, mic pentru Mircea Dinescu, dar mare pentru dezamagitii acestor ani. Pâinea devine din ce în ce mai neagra, iar circarii tot mai vânduti.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 2/3 noiembrie 2002

Mafiotii din Clubul Român de Presa

Din motive electorale, presedintele Iliescu s-a întâlnit din nou cu membrii Clubului Român de Presa care-i reprezinta, chipurile, pe toti ziaristii din tara noastra. Sedinta respectiva n-a fost strâmba doar din cauza faptului ca acest club reprezinta doar zece la suta din publicatiile care se tiparesc la noi, ci si pentru faptul ca la Palat nu au fost convocati decât membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presa. Cu alte cuvinte, dupa ce ca ziaristii cu pricina nu erau deloc reprezentativi, nici macar n-au participat toti, ci doar câteva firimituri, mai precis specimenele de jurnalisti pline de onoare.

Ultima oara când am participat la o întrunire a directorilor de ziare cu conducatorii tarii, am avut ocazia sa vad cu ochii mei ce le poate pielea reprezentantilor pompos autointitulatei institutii Clubul Român de Presa. Cel mai în vârsta dintre ei, beneficiind, evident, si de o vasta experienta în lingusirea tuturor presedintilor României, dupa o introducere elogioasa de 25 de minute, în care lauda realizarile regimului, cerea, cu seninatate, alocarea unor sume fixe de la bugetul de stat pentru publicatiile Clubului de Presa, aflate în mare nevoie. Un altul, mai tinerel, dar care apucase si el sa-i dedice vreo doua editoriale lui Ceausescu, îl ruga pe actualul sef al statului, „în numele Clubului”, sa emita pasapoarte diplomatice pentru toti jurnalistii. Iar directorul unui cotidian ce-si schimbase doar titlul la Revolutie se multumea acum sa ceara doar niste aprobari pentru girofare extrem de necesare masinilor de gazetari. „Care masini sunt niste nenorocite de Dacii, nu avem deloc bani sa ne luam limuzine, domnule presedinte” - tipa mereu un fel de capo del tutti capi al Clubului Român de Presa, cerând, din acest motiv, în concluzie, la finalul consfatuirii, scutirea de taxe si anularea tuturor datoriilor pentru publicatiile membre ale cartelului mafiot.

La iesirea din Palatul Cotroceni, în parcarea din fata, stupefactie totala. Acelasi lider al Clubului încerca sa explice intrusului de mine avantajele calitatii de membru: „Ia uite, ba fraiere, ce Mertan cu patru faruri mi-am luat!” N-am mai avut puterea decât sa îngaim: „Bine, dar de ce v-ati apucat sa-i spuneti presedintelui ca mergeti cu Dacia?”. „Nu sti tu, bai copile, cum merg treburile în tara asta”, mi-a replicat sfatos si a demarat în tromba spre vila sa cu piscina.

Când am ajuns la redactie, am gasit pe fluxul de stiri comunicatul emis de institutia care ne invitase: „În cadrul unei reuniuni, presedintele României a dialogat cu formatorii de opinie despre programul de privatizare propus de Guvern si masurile de reforma ce trebuiesc întreprinse...”

Comunicatul emis în urma sedintei de ieri suna în felul urmator: „Convorbirile dintre presedinte si presa s-au concentrat pe actul normativ de modificare a Codului Penal”. Va închipuiti, stimati cititori, ce s-a discutat, de fapt, acolo.

Nu ratati editorialul de luni, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 4 noiembrie 2002

O cursa întinsa de un sobolan

La fel ca înteleptii judecatori ai Curtii Supreme de Justitie, care au dat cîstig de cauza OTV în lupta cu cenzura CNA, si politistii bucuresteni au propus, la sfârsitul saptamânii trecute, Parchetului neînceperea urmaririi penale împotriva subsemnatului în asa-zisele cazuri „Gigi Becali”, „Andreea Marin” si „Laura Andresan”. Încet, încet, ni se face si vi se face dreptate, ramânând sa asteptam doar demascarea si pedepsirea adevaratilor vinovati. Cum cercetarile în cazul celor trei emisiuni s-au încheiat, pot dezvalui astazi si în editorialele care urmeaza (daca nu voi fi întrerupt zilele urmatoare de evenimente extrem de grave legate de prezentul si mai ales de trecutul lui Ralu Filip) diverse amanunte de culise edificatoare atât pentru telespectatori, cât si pentru guvernanti.

Dupa izbucnirea scandalului Cristian Tudor Popescu - Gigi Becali, doar primul dintre ei avusese ocazia sa se adreseze publicului larg, prin intermediul programului în care moderatorul îi sta permanent în genunchi - „Marius Tuca Show”.

Gigi Becali nu numai ca nu fusese invitat la aceasta emisiune, dar nici nu i s-a permis o interventie telefonica în direct, egala cu dreptul la replica. Mai mult decât atât, toate celelalte televiziuni românesti, independente nevoie mare, nu acceptau sa-l primeasca în studiouri pe finantatorul Stelei. În acest context, bunul meu prieten pe atunci, Ralu Filip, proaspat parasutat în CNA, ma tot suna cu rugamintea de a face o emisiune cu Gigi Becali, ceea ce, oricum, intentionam. Numai ca eu vedeam dezbaterea cu ambele parti prezente fata în fata, adica o confruntare corecta si incitanta. Din pacate, C.T.Popescu a declinat invitatia mea, rezultând o distributie formata doar din Gigi Becali, plus o interventie telefonica ceruta cu insistenta de acelasi Ralu Filip: „Dane, sa ma suni si pe mine în timpul emisiunii cu Gigi, ca sa te sustin, sa nu-ti sara Clubul Român de Presa în cap”.

Cum stie deja toata lumea, în timpul talk-show-ului, Becali n-a iertat pe nici unul dintre jurnalistii corupti si aruncatori de zoaie în presa centrala, cu o singura exceptie: Ralu Filip. Cu toate astea interventia rotofeiului Ralu a fost una stupefianta atât pentru mine, cât si pentru invitat: „Vreau sa precizez ca acesta emisiune se afla în afara legii si, în plus, trebuie sa adaug ca nu eu am sunat, ci am fost sunat!”

Am crezut ca o mai mare mârlanie ca asta nu poate sa existe, pâna a doua zi, când Parchetul mi-a comunicat ca impostorul Filip îmi facuse si o sesizare din partea CNA, pe motiv ca i-am permis lui Gigi Becali sa apara în emisiunea Dan Diaconescu Direct...

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 5 noiembrie 2002

Vremea turnatorilor

Infractorii românii implicati în rapirea Victoriei Beckham au cazut în catusele Politiei, nu datorita vigilentei Scotland Yard, ci fiindca s-au turnat reciproc ziaristilor din presa britanica. Dintotdeauna s-a spus ca acolo unde se aduna cel putin doi români, cu siguranta unul dintre ei este turnator.

Daca în cazul fostei componente a formatiei Spice Girls turnatoria s-a dovedit a avea efecte benefice, e greu de explicat de ce în alte milioane de cazuri conationalii nostri au preferat, de-a lungul si latul istoriei, sa-si dea în gât colegii. Desi speram ca breasla informatorilor sa moara o data cu Ceausescu, iata ca, dimpotriva, turnatorii de ieri s-au înmultit, sînt mai bine pregatiti, fiind rasplatiti chiar cu functii invers proportionale caracterului lor. Cu cât caracterul delatorului este mai mic cu atât functia primita este mai mare. Numai în felul asta sistemul poate sa-si foloseasca uneltele cu randament maxim.

Cazul lui Ralu Filip este, pentru mine cel putin, edificator. Multumita lui am simtit pe pielea mea „roadele” turnatoriei. Fara sa-l oblige cei care îl aveau la mâna, însa în dorinta de a accede la Presedintia CNA, ciripitorul Filip (pe numele adevarat Ralu Teodorescu) a gasit de cuvinta sa puna în practica teoriile învatate în timpul stagiului militar, efectuat la Securitate, pe televiziunea prietenului sau.

Emisiunile cu Laura Andresan si Andreea Marin, despre care am promis ieri ca o sa va povestesc, au doar doua lucruri în comun. În ambele cazuri deontologia profesionala a fost respectata suta la suta si tot în ambele cazuri licheaua marunta devenita membru CNA, a tinut sa semneze sesizari la Parchet si sa se plânga mai marilor Politiei: „Nici aceste doua emisiuni nu va sunt de ajuns pentru

a-l aresta pe Diaconescu, dle general?”. Culmea turnatoriei este ca aceasta cerere imperativa o facea Ralu Filip - un cetatean cu cazier penal si anchetat de mai multe ori în dosare de adoptii chiar de catre generalul cu pricina!

Atât în emisiunea cu Laura Andresan, cât si în cea legata de cazul Andreei Marin, am tinut sa invit toate partile implicate si sa le ofer tuturor (Liviu Negoita, reprezentantii revistei STAR) timpi egali de exprimare. Ceea ce nu s-a mai întâmplat ulterior la celelalte televiziuni, care s-au lansat în programe desantate pe subiectele lansate de OTV, „uitând”, fara exceptie, sa invite si taberele acuzate. Cu toate astea, micul turnator Filip n-a avut curaj sa zica nici pâs televiziunilor aservite, ramânând sub comanda vremurilor în care traim. Vremuri în care zoaiele societatii au o singura sansa pentru a accede ori a se mentine în functii: sa-i „cânte” pe cei corecti, în încercarea de a-i trage si pe acestia în corul laudatorilor actualului regim.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 6 noiembrie 2002

Semnificatiile unui vot

Ceea ce veti citi în continuare putea fi, în conditii normale, o stire banala. O sa întelegeti imediat, însa, de ce aceasta depesa, odata iesita de pe fluxurile teleimprimatoarelor, a început sa faca istorie:

„Parlamentul a desemnat prin vot secret, ca membri ai CNA, candidatii propusi de Guvern, dar a respins toate candidaturile provenite de la Senat, nici unul din cei trei candidati propusi de PSD, PRM si PD si nici supleantii lor neîntrunind cele 243 voturi necesare.

Astfel, din partea Guvernului, pentru cele doua locuri vacante au fost desemnati în CNA urmatorii titulari: Serban Madgearu - 252 voturi "pentru" si 97 "contra"; Cristina Trepcea - 309 voturi "pentru" si 40 "contra". Ca supleanti au fost alesi Dorina Mihailescu - 252 voturi "pentru" si 97 "contra" si Sotir Caragata - 309 voturi "pentru" si 40 "contra". În ceea ce priveste candidatii Guvernului, din totalul celor 349 de parlamentari, s-au înregistrat 349 voturi valabil exprimate.

La Senat, pentru un singur loc vacant, au fost numarate urmatoarele voturi: din totalul celor 349 de voturi, valabil exprimate au fost 318, iar 31 au fost anulate. Astfel, candidatii PSD Radu Teodorel -titular- si Anne Juganaru -supleant- au obtinut fiecare 220 voturi "pentru" si 98 "contra".

Candidatii PRM Dan Diaconescu -titular- si Bogdan Ghitulescu -supleant- au primit fiecare 90 voturi "pentru" si 228 voturi "contra". Candidatii PD Claudiu Saftoiu -titular- si Ion Turlacu -supleant- au întrunit fiecare noua voturi "pentru" si 309 "contra".

Nici unul din candidatii propusi de Senat nu a întrunit minimul de 243 de voturi, adica majoritatea parlamentarilor, stipulata în Legea CNA. Presedintele Senatului Nicolae Vacaroiu a precizat ca pentru ocuparea locului vacant ce revine acestei Camere legislative va fi reluata procedura într-o alta sedinta comuna.”

Asadar, pentru prima oara de la ultimele alegeri masina de vot a PSD începe sa dea în gropi, chiar în gropile sapate de liderii partidului stat pentru a înmormânta OTV. Daca în privinta celor doi candidati ai Guvernului Nastase nu s-a mai putut face nimic, ei neavând concurenti (exact ca înainte de 1989), în cazul candidatului PSD din partea Parlamentului dictatorii din fruntea tarii au încasat o prima laba peste bot. Candidatul partidului aproape unic n-a putut intra în CNA, din pricina celor 99 de voturi ale Opozitiei. E clar pentru toata lumea ca, daca alde Hrebenciuc nu-si revizuiesc urgent atitudinea fata de celelalte partide politice, nu vor izbuti niciodata sa-si bage reprezentantul în Cenzura Nationala a Audiovizualului, lipsindu-le la nesfârsit cele 23 de voturi.

Cea de-a doua semnificatie a votului dat în Camerele reunite ale Parlamentului o reprezinta revendicarea oficiala de catre PSD a atentatului terorist comis împotriva OTV. Votând în bloc, cu toate cele 220 de voturi posibile împotriva lui Dan Diaconescu, partidul condus de Adrian Nastase se da în fapt si nu mai face nici un secret din faptul ca a închis o televiziune.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


06-07-2008 00:18:38
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Oglinda - ziarul OTV, 7 noiembrie 2002

PSD nu va mai emite

Atât din interior, cât si din exteriorul tarii, puterea actuala începe sa încaseze lovituri, speram cauzatoare de moarte. Numai din cauza OTV, în ultimele zile, a luat vreo trei în plina figura. Dupa ce Curtea Suprema de Justitie a dat, împotriva dorintei autoritatilor, câstig de cauza postului nostru de televiziune, mai vine si Consiliul Europei cu o rezolutie clara, semnata de 18 respectabili parlamentari de la Strasbourg: „Asumarea obligatiilor României ce deriva din Conventiile la care ea a luat parte privind libertatea de exprimare si de informare. Reconsiderarea în regim de urgenta a situatiei concrete a postului de televiziune OTV si redarea dreptului de transmisie!”

Va dati seama cât de bine le-a cazut aceasta decizie! Niciodata smecherilor instalati în fotoliile cele mai înalte din Bucuresti nu le-a pasat de cei care i-au votat aici, în România, în schimb s-au temut întotdeauna de gura celor din Occident. Si nu e vorba de orice pitifelnic din vestul Europei, ci chiar de lideri ai Partidelor Socialiste, Populare ori Liberale din Spania, Suedia, Malta, Olanda, Finlanda.

Ca si cum asta n-ar fi fost suficient, Agentia de monitorizare a presei - Academia Catavencu lanseaza pe piata, când îi era lumea mai draga Guvernului Nastase un necrutator raport de monitorizare din care iese în evidenta tot ce poate fi mai grav pentru un regim politic: „În cei doi ani de guvernare PSD, România a înregistrat un regres semnificativ în ceea ce priveste libertatea de exprimare” (întregul raport îl vom publica în editia de mâine a ziarului nostru)

Înca doi - trei pumni în cap de acest gen primiti de catre guvernanti si va fi rândul PSD sa nu mai emita deloc. Pâna atunci e limpede pentru toata lumea ca PSD = PCR.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 8 noiembrie 2002

Nevoia de teroristi

„Cine n-are teroristi, sa-si cumpere”, ar putea zice gurile rele, dupa cele întâmplate la Liceul Jean Monet din Capitala. În afara de biata fetita, care a avut si o sa mai aiba mult de suferit de pe urma tragediei, toti ceilalti implicati într-un fel sau altul au încercat sa-si traga un folos din cele petrecute, confiscând, ca si în ‘89 show-ul mediatic produs. Atât parintii tinerei, cât si familia atacatorului au vrut cu aceasta ocazie sa-si regleze conturi mai vechi. Procurorii sa avanseze la exceptional, anchetându-l pe tatal Marianei Ciuraru în miezul noptii. Politicienii au luat-o la fuga spre locul evenimentelor, încercând sa prinda un prim-plan cât mai bun în fata camerelor de luat vederi. SPP-ul a evacuat sotia presedintelui, mutând-o la o alta adresa ramasa necunoscuta. Primul ministru si presedintele, dupa vizite de lucru la liceu si spital, au constituit, separat, celule de criza, conducând, probabil fiecare din buncarul sau antiatomic, ostilitatile. Serviciul Român de Informatii, la câteva ore dupa explozie, anunta ca ramâne în stare de alerta generala, având în vedere luarea de ostatici de la Moscova si deflagratia din cartierul Primaverii.

„Razboiul cu terorismul” a început, în fine, si în România, cu doua saptamâni înaintea summitul NATO de la Praga. Pentru marirea sanselor de aderare n-ar fi exclus sa aflam în cele din urma ca în spatele atentatului de la Jean Monet se afla chiar Bin Laden.

Numai ca asemenea evenimente nefericite de mai mica ori mai mare amploare au tot avut loc în România ultimilor ani. Ce-i drept, exploziile, împuscaturile, înjunghierile se petreceau la marginea Craiovei, în Sinesti sau în Ferentari. Nimeni nu s-a sinchisit pâna miercuri seara, când fitilul aprins de vreo 10-12 ani în curtea scolilor unde învata copii de someri a ajuns sa faca victime si în liceul unde învata copilul primului ministru ori al ministrului de externe.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 9/10 noiembrie 2002

România, tara cu doua unitati de masura

Dupa ce primul ministru Adrian Nastase a criticat în termeni extremi de duri emisiunea „Vacanta mare”, contând pe servilismul membrilor CNA, multi interesati asteptau cu satisfactie închiderea ProTV. Asta fiindca exista deja un precedent. Cu doar doua luni în urma, presedintele Ion Iliescu se dezlantuia, într-o scrisoare catre CNA, împotriva unei emisiuni a postului OTV si în câteva zeci de ore televiziunea respectiva a fost interzisa. Daca în cazul OTV presedintele a revenit asupra declaratiilor (si cu toate astea postul a ramas închis), iata ca în ceea ce priveste ProTV, Adrian Nastase nu numai ca n-a revenit, ci dimpotriva, un cor de aplaudaci a sarit sa-l sustina. Yn pofida acestor demersuri lumina ProTV n-a fost, din fericire, stinsa.

Ce se întege oare din asta? Ca raportul de forte nu se prezinta asa cum se bârfea pe la colturi? Ca presedintele tarii are o putere mult mai mare decât a premierului? Sau ca atotputernicul Adrian Nastase nu mai este, de la Fanel Pavalache încoace, atât de tare pe cât s-a dovedit în perioada Armaghedon, când supusii au luat pozitia de drepti si au trecut la actiune în doi timpi si trei miscari.

Explicatia pare a fi însa una mult mai simpla. Oameni de tipul lui Ralu Filip, plecati din imediata apropiere a primului ministru si ajunsi peste noapte în functii cheie, nu mai asculta ordinele, odata iesiti din raza de actiune a telecomenzii. Cu alte cuvinte, Consiliul National al Audiovizualului, condus de buldogul Ralu Filip, musca acum mâna stapânului care l-a hranit. aedinta de sedinta, viitorul presedinte al CNA nu scapa nici o ocazie de a-l înjura cu martori pe seful Executivului si de a-l lauda în plen pe Iliescu.

Asemenea indivizi au facut ca în România sa se foloseasca doua unitati de masura: metrul de la Cotroceni si ruleta din Piata Victoriei. Pâna vom vedea daca ruleta cu pricina este cumva una ruseasca va invit sa nu ratati editorialul de luni, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 11 noiembrie 2002

Cazul „Pasarela”

Când analizam acum, în 2002, un caz „Pasarela”, evident ca nu ne referim la capitanul Nationalei de fotbal a Argentinei de dinainte de ‘89. Voi vorbi, desigur, despre deja celebra pasarela, chit ca e înca neconstruita, din dreptul Institutului National de Meteorologie.

Ca martor ocular al multelor tragedii rutiere petrecute pe soseaua Bucuresi-Ploiesti, în locul respectiv, premierul Adrian Nastase, pieton si conducator auto, ca noi toti, a avut o initiativa laudabila de-a dreptul. Aceea de a ordona construirea urgenta a unei treceri pietonale peste autostrada respectiva.

Doua propozitii imperative si mimica aferente din partea primului ministru au fost suficiente pentru ca în noaptea urmatoare sa se deschida santierul viitoarei constructii.

Cu toate ca pâna în acest moment între Bucuresti si Cornu existau deja vreo cincizeci de pasarele, cu siguranta aceasta, ultima, va fi cea mai mare si mai luxoasa.

Pâna aici toate bune si frumoase, în definitiv o constructie care sa dainuie peste timp nu strica niciodata. Bine ar fi ca cei ce vor urma actualei guvernari nici sa n-apuce sa zugraveasca ceea ce construieste peste noapte regimul Nastase. Ce ne facem, însa, cu trepadusii din sistem, care asa cum deprind în aceste zile obiceiul constructiilor nocturne, în urma unor simple fraze venite din partea sefului, tot asa nu se vor da în laturi de la a darâma, sa zicem, o televiziune la simpla pocnitura din degete a liderului suprem...

În fond istorica pasarela de lânga Institutul Meteo nu face decât sa ne arate ce vremuri traim.

În speranta ca aceasta lucrare arhitectonica de peste autostrada nu va reprezenta, totusi, un arc peste timp între epoca Ceausescu si actuala perioada politica, va spun sa nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 12 noiembrie 2002

Mafia presei

De zece ani încoace, confratii mei din presa nu mai contenesc în a scrie despre faradelegile comise în privatizarea româneasca, fara sa vada, însa, si bârna din ochii lor - cazul Rodipet.

Înca de la înfiintare, întreprinderea Rodipet a detinut monopolul în materie de difuzare nationala a presei. Toate chioscurile colorate în rosu, de care dumneavoastra va împiedicati la orice colt de strada ori de gara, la începutul anilor ‘90, erau în proprietatea acestei institutii, suta la suta de stat.

Aceeasi ziaristi care au reusit, în vâltoarea evenimentelor din 1989, sa treaca gazetele unde lucrau din proprietatea statului în proprietate personala, au pus primii ochii si pe Rodipet.

Banii din casieriile filialelor Rodipet le erau numai buni, dar parca si mai atractiva li se parea puterea de a face ce vor muschii lor cu destinele publicatiilor concurente. Demersul banditesc nu le-a fost totusi extrem de facil, fiindca la un moment dat s-au lovit pe traseu de unii mai smecheri: guvernantii vremurilor, care s-au trezit cu ditamai pleasca la dispozitie si au înteles imediat ca nu-i de colea sa ai toate ziarele la mâna.

Se stie clar ca nimeni n-a câstigat un razboi cu presa. Prin urmare, gazetarii hulpavi nu s-au lasat si, dupa mai multi ani de zbateri, au îmbracat problema politic, înfiintând Clubul Român de Presa. Prima actiune a acestui club a fost, evident, încercarea achizitionarii Rodipet, de data asta în numele celor câtiva membri, dar si în numele democratiei si, vezi Doamne, a integrarii Euro-Atlantice!

Au trecut 13 ani, cifra cu ghinion pentru dinozaurii presei românesti. Rodipet este si azi tot în mâna statului. Nu pentru ca asa ar fi normal si nici fiindca pretul oferit de jurnalisti era o bataie de joc (milioane de lei contra unui patrimoniu de milioane de dolari), ci pentru simplul fapt ca liderii Clubului Român de Presa au început sa se sfâsie reciproc. Fiecare dintre ei si-ar fi dorit pachetul majoritar de actiuni si puterea absoluta. Visul eventualului patron era punerea doar a propriului jurnal pe taraba, în timp ce ziarele colegilor din Club urmau a fi trântite dedesubt. (Ce sa mai vorbim de publicatiile editate de cei care n-aveau legimatie de membru al exclusivistului organism...).

Exista o teorie care încearca sa explice disparitia dinozaurilor de pe Terra: s-au atacat unii pe altii pâna la distrugerea totala a speciei. Ramâne sa vedem daca acum, la începutul mileniului trei, teoria se va confirma si în cazul dinozaurilor presei românesti.

Pâna atunci, va invit sa nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 13 noiembrie 2002

O scoala de jurnalistica numita speranta

Ziaristi exista în România din belsug si cu toate astea facultatile de resort nu mai prididesc în a scoate pe banda rulanta promotii de noi gazetari. Din pacate, toti acesti absolventi nu fac altceva în ultimii ani decât sa îngroase rândurile laudarosilor actualului regim.

Cu un licar de speranta am participat, totusi, ieri, la inaugurarea cursurilor unei noi scoli de jurnalism. De data asta în bancile din fata mea stateau absolventi ori studenti în anii terminali ai unor facultati de prestigiu (Litere, Drept, ASE), care doresc acum sa devina ziaristi. Adica vom avea de-a face pentru prima oara cu o generatie de formatori de opinie care vor stapâni bine de tot domeniile despre care vor scrie zilnic. Coruptii vor fi dovediti mai usor, strategiile economice ale guvernelor vor fi combatute cu argumente solide, iar politicienilor le va fi mai greu sa induca în eroare electoratul cu promisiuni fara acoperire.

Ni s-a tot spus, din 1990 încoace, ca nimeni nu poate câstiga un razboi cu presa. Din pacate însa, privind în urma, observam cum presa a fost învinsa sistematic de catre clasa politica. Amenintati, târâti prin tribunale, umiliti, încarcerati, interzisi, ziaristii români au sfârsit prin a deveni, dupa treisprezece ani de democratie, simple unelte în mâinile puternicilor zilei.

Din fericire, exista acum toate premisele aparitiei unor noi vârfuri de lance ale jurnalismului românesc. Înca zece emisiuni ca ale mele, înca zece posturi de televiziune precum OTV si nimeni, va asigur, dar absolut nimeni, nici macar nu s-ar mai putea gândi la cenzura sau represalii împotriva institutiilor mass-media, darmite sa treaca si la fapte. Cu cât mai multe publicatii, radiouri si televiziuni independente, patronate de gazetari profesionisti, cu atât mai putine sanse pentru infractorii politici sa scape nepedepsiti.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 14 noiembrie 2002

Cinism la nivel înalt

În timp ce organismele occidentale atrag atentia asupra incorectitudinii actului de justitie din România si mai ales a implicarii politicului în stabilirea sentintelor, în timp ce presa publica scrisoarea unui ministru catre presedintele Curtii Supreme de Justitie în care îi solicita sa grabeasca deznodamântul într-un proces, premierul Adrian Nastase gaseste de cuvinta sa ceara magistratilor sa nu se lase influentati în hotarârile lor. Asta dupa ce, în calitate de lider al Opozitiei, a încercat acum câtiva ani sa-i intimideze în cazul colegului sau de partid, Gabriel Bivolaru. Iata cum suna comunicatul oficial oferit presei în urma întâlnirii primului ministru cu presedintii instantelor din Bucuresti si din tara: „Adrian Nastase a facut un apel catre magistrati, cerându-le sa nu se lase intimidati de anumite persoane care abuzeaza de functiile sau de influenta lor. Primul-ministru le-a spus magistratilor ca nu s-a implicat niciodata în deciziile justitiei, ci doar în chestiuni de administratie si doar prin intermediul ministrului Justitiei (n.r. Cine se scuza se acuza). Premierul Adrian Nastase le-a cerut magistratilor sa judece cu propria constiinta si pe probele din dosare".

Ceva mai cinic de atât nu se putea. Cu totii am putut constata, într-un fel sau altul, cât de strâmb se poate împarti dreptatea în România. Ce sa mai vorbim de judecatori, care viseaza si noaptea zecile de interventii primite de-a lungul carierei pentru a înclina balanta în favoarea uneia din parti.

Decizia CNA de interzicere a OTV, sustinuta de o corupta Curte de Apel, milioanele de dolari învârtite de Fanel Pavalache prin salile pasilor pierduti ori eliberarea lui Trutulescu sunt doar cele mai recente exemple ale „neimplicarii politicului în actul de justitie”.

Sigur ca totul pe lumea asta se plateste. La câteva ore dupa încheierea istoricei sedinte, Adrian Nastase a tinut sa ofere magistratilor cheile unui bloc de locuinte noi noute, plus promisiunea maririi salariilor, daca vor fi cuminti.

Socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din târg. Si Razvan Temesan, în calitate de presedintele al Bancorex, a dat judecatorilor, procurorilor, politistilor case, masini si credite preferentiale, dar tot degeaba...

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 15 noiembrie 2002

Culmea cenzurii: avocata OTV - interzisa

Hotarât lucru, România a intrat de câteva zile într-o epoca a absurdului absolut. Dumnezeu pare sa fi luat mintile celor care ne conduc.

Fiindca OTV câstiga proces dupa proces împotriva CNA, ce antidot credeti ca au gasit autoritatile? Eliminarea din barou a avocatei postului de televiziune si interzicerea dreptului de a profesa! „A fost suspendata pentru ca are niste dosare disciplinare", a descoperit brusc decanul Baroului Bucuresti, Toma Dragomir, om batrân, care prefera mai degraba sa se faca de râs la finalul carierei decât sa-si pastreze verticalitatea atât de necesara clientilor sai. În lipsa avocatului, procesul s-a amânat, neputându-se judeca la acest termen. În fond, prin aceasta noua masura aberanta dusmanii democratiei n-au reusit decât sa întârzie cu o saptamâna demersurile OTV de reluare a emisiei. Cu toata încercarea de intimidare a breslei avocatilor, canalul dumneavoastra de televiziune va avea un nou aparator, în persoana celebrului profesor Radescu. Va îndrazni puterea sa-l suspende si pe acesta? Vor fi scosi în afara legii toti avocatii autohtoni doar de dragul închiderii OTV?

De fapt, nimic n-ar trebui sa ne mai mire. Într-o tara în care PSD transforma NATO în circ electoral, Piedone pozând în omul care aduce alianta nord-atlantica la Bucuresti, totul pare a fi pierdut. Când vezi un miting spontan cu cetateni scosi de la serviciu pentru a scanda lozinci pro NATO, zgribuliti si cu rictusuri pe fata nu poate decât sa te apuce scârba. Nu de alta, dar imaginile cu oamenii aliniati agitând stegulete pe marginea drumului te duc cu gândul la „manifestatiile de bucurie”, ocazionate de intrarea României în Tratatul de la Varsovia.

Numai ca atunci sacrificiile facute de Ceausescu pe altarul blocului militar comunist însemnau arestari în miez de noapte si înfometarea populatiei, iar acum delatori de tipul lui Ralu Filip ajung sa se foloseasca de campania pro NATO, printre altele, pentru stingerea luminii unei televiziuni, urmata de interzicerea dreptului la aparare al acelei televiziuni

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 16/17 noiembrie 2002

O tigareta de tip nou

Noaptea de 16 spre 17 aprilie 1998. Pe aeroportul Otopeni se descarca marfa dintr-o aeronava angrenata într-o operatiune speciala a SPP. Câteva zile mai târziu ziarele sunt anuntate prin-tr-un fax ramas anonim de caracterul ilegal al acestei afaceri. Sub presiunea uriasa a mass-media, autoritatile ies la rampa, vorbesc despre un flagrant realizat de serviciile secrete, gasesc rapid un tap ispasitor în persoana colonelului Trutulescu, PDSR-ul, atunci în opozitie, trage cu toate tunurile, iar presedintele Constantinescu pierde atât de multe procente încât este nevoit la un moment dat sa paraseasca cursa electorala.

Patru ani mai târziu, colonelul SPP Gheorghe Trutulescu este pus în libertate. Si tot patru ani mai târziu, în noaptea de 11 spre 12 noiembrie 2002, pe pista aeroportului Otopeni aterizeaza, din nou o aeronava cu încarcatura speciala destinata aceluiasi Serviciu de Paza si Protectie. În dreptul aceluiasi hangar folosit în afacerea sigareta 2 este descarcata, de data aceasta, o tona de armament. Telefoane anonime anunta imediat redactiile ziarelor bucurestene despre tranzactia care se petrece pe aeroport.

A doua zi nimeni nu sufla nici o vorba. Jurnalele se tem sa noteze ceva, SPP anunta ca nu are nimic de comentat, iar liderii PSD, aflati acum la putere, prefera sa vorbeasca despre succesele reformei si despre integrarea României în structurile euro-atlantice. Nu tu presiune mediatica, nu tu arestari, nu tu flagrant, nu tu proteste ale Opozitiei. Ba chiar putem vorbi de un succes iminent în alegerile anticipate al organizatorilor operatiunii.

O presa independenta, care dezvaluie coruptia sau una aservita în întregime, care trece totul sub tacere, face, iata, diferenta. Asa se scrie istoria. Traim timpuri în care tigaretele se fumeaza altfel. Ramâne sa vedem în cele din urma cine pe cine a tras în piept.

Nu ratati editorialul de luni, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


Oglinda - ziarul OTV, 18 noiembrie 2002

Un subsecretar de stat recidivist

Un asasinat de tipul celui comis în cazul OTV nu putea fi facut decât de un profesionist. Modul de operare, felul în care criminalul si-a creat alibiurile, asigurându-si spatele din punct de vedere politic, ne facea sa banuim pe cineva din cercul restrâns al recidivistilor. Rationamentul s-a dovedit a fi unul corect.

Intrat în rândul suspectilor înca din prima clipa, Ralu Filip este astazi dovedit cu probe ca infractor cu experienta. Dupa ce acum câtiva ani instanta l-a condamnat cu suspendare în cazul procurorului Mocuta, în loc sa se reintegreze în societate, învinuitul Filip Traian Ralu încalca legea din nou.

Cine a avut curiozitatea sa-l priveasca în ochi i-a putut observa licarul de rautate specific posesorilor de cazier foarte bogat. Întelegem ca liderii PSD, care l-au numit în functia de membru CNA ca subsecretar de stat nu au avut probabil chef sa-l priveasca în ochi, dar e de neînteles cum de nici unul dintre cei abilitati nu i-au studiat cazierul. Normal ar fi fost desigur ca viitorul reprezentant CNA sa-si dezvaluie trecutul dubios în plenul Parlamentului, înainte de supunerea la vot a candidaturii sale. Dar ce recidivist înrait ati vazut dumneavoastra sa-si recunoasca greselile tineretii?

Ca sa-ti vina usor sa iei decizii în afara legii din pozitia de demnitar, cum s-a întâmplat la interzicerea OTV, trebuie în primul rând sa te consideri mai presus de lege, conditie necesara si suficienta îndeplinita cu brio de catre buldogul Ralu Filip.

Nu vreau sa ma gandesc la cealalta varianta: sefii ce-l tin în lesa erau la curent cu antecedentele sale penale, acesta fiind principalul motiv pentru care l-au ales pe Filip sa-i reprezinte în dauna altor candidati cinstiti. În viziunea actualilor guvernanti, un demnitar santajabil este poate mult mai folositor decât zece profesionisti nepatati, aflati pe statele de plata ale puterii.

Nu ratati editorialul de mâine, fiindca nici nu stiti ce pierdeti!


06-07-2008 00:19:21
   
Pagini:  1 2 3 4 ... 7    
Mergeti la