Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu snteti conectat.
Forum / Pagini Personale / CINE AU FOST CEI CE SUNT ......hihihi !    
Autor
Mesaje Pagini:  1 2 3 4 5 6 7
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Una tare a lui Goma ....asta fiind unul care pe vremuri cand "disidentzii" il pupau in cur pe Ceaushescu el il futea in gura !

Paul GOMA

"Să fie interzis electoratul !"



Pe hârtie, pe unde, pe ecrane, pe internet se întretaie până la vacarm - păstrînd totusi aerul de cor - gemetele, vaietele, văicărelile celor ce se cred purtătorii de cuvânt ai acestui neam nefericit. După ce se lamentează (acest se vrea să indice că ei, autorii Eremiadelor, doar ei si cumnatele lor sunt demni de compătimire - chiar suscepti- bili de despăgubire pentru daunele suferite), mintosii directori de constiintă carpatodanubieni trec la "analiza dezastrului". Concluzia cogitatiunii lor profunde :

"Electoratul este de vină".

Cum să nu fie electoratul de vină că a fost re-cocotat la putere bolsevicul, criminalul Iliescu? Doar el cu mâna lui l-a votat! Formulînd această acuzatie, Opaitele României, Văpaitele Carpatului, Scriitorii Curati cu voie de la Primărie (nume de cod : Rezistentii prin Cultură) s-au arătat în splendoarea lor de membri-plini ai comunitătii primitivizate de comunism, ai natiei analfabetizate de ceausism - cu ajutorul activ, prin pasivitate, al dezertorilor nostri intelectuali (altfel, cu totii străluciti, chiar geniali!). Până mai ieri "de vină" (de toate nefericirile) erau, totdeauna, altii : americanii, ungurii, rusii, evreii, bulgarii ; moldovenii (dacă vorbea un ardelean), ardelenii în ochii regătenilor, regătenii în ai moldovenilor… - aceasta fiind judecata necăjită a unor necăjiti care nu ridicaseră în viata lor privirea mai sus de bocancii celui din fată. Iată însă că si smântâna-patriei-române, gândeste si arată cu degetul ca un scoler puturos si pârâcios - pe altul. Numai că din bibliografia literaturosilor nostri manufactori de opinie (!) a dispărut o referintă : Bertolt Brecht. De ce : pentru că odiosul fusese sluga comunismului kominformist (dar Brucan? dar Crohmălniceanu? dar Paul Cornea ?), ci din… jenă intelectuală. Un personaj din Brecht spusese aproximativ - citez din memorie : "Dacă poporul nu respectă directivele noastre - să fie interzis poporul !"

Asta era solutiunea, dragi tovarăsi directori de constiintă neaos-românească : Adamesteanu, Doina Cornea, Blandiana, Rodica Palade, N. Manolescu, Liiceanu, Pruteanu, Patapievici, Paleologu, Plesu, Nadia Comăneci, Iorgulescu, Doinas, Mircea Martin, Tiriac, Paler, Marino, Zub, Andrei Cornea, Ilie Năstase, Stelian Tănase, Grosan, Tismăneanu - si alte monumente autentic românesti : să interziceti electoratul! Operatiunea v-ar fi scutit de cea mai mare cretinărie, de cea mai lăbărtată porcărie pe care ati făcut-o în vietile voastre, altfel presărate de măgării-idiotii : nu numai să-l votati - voi! - pe Iliescu, dar să îndemnati oamenii să vă urmeze. Pentru a salva, ce? "Democratia"? Care democratie, analfabetilor, amnezicilor incapabilil de a vă încheia la obiele? Democratia cu/a lui Iliescu? V-a luat Dumnezeu mintile? Dacă v-ar fi venit ideea salvatoare înainte de 26 noiembrie acest an, ati fi făcut economie de un somn - din el a iesit Monstrul Dezinformatiei Securisto-Kaghebiste materializat prin o falsă-problemă, deci prin o solutie falsă : "Votati împotriva dictaturii, pericolul fascismului si antisemitismului românesc purtînd numele: V.C. Tudor!"

Îmi aduc aminte cu neplăcere : după 1977, când am ajuns în exil, am încerca să comunic Monicăi Lovinescu si lui Virgil Ierunca opinia: "pericolul huliganismului purtînd numele : Eugen Barbu"- era o grosolană, o vulgară diversiune securistă. A denunta (si ataca) doar pe E. Barbu si ceata-i de vlăjgani ciomăgasi (pe atunci puradeii-pionieri erau Ileana Lucaci, V.C. Tudor, Dan Ciachir) considerîndu-i pe barbisti, dacă nu singurii, atunci principalii vinovati de tiranizarea culturii : o eroare. Pe de o parte Eugen BarbOaie si ai săi de la Barieră, oricât de obraznici ar fi fost, erau doar instrumente ale Monstrului, limbrici împinsi în fată de Sarpele Securismului (deasupra lui : Balau-rul Comunismului) ; pe de altă parte, a-i ataca de la microfonul Europei libere cu precădere pe derbedeii de la Săptămîna însemna a reduce problema ne-libertătii de expresie din sistemul totalitar comunist românesc la conflicte personale cu mardeiasul plagiator. Mai grav: focalizarea acuzatiilor de tiranizare a cuvântului asupra unor trupeti conforta, betona alibiul inactiunii, al inertiei, al lasitătii scriitorului român, cel care, la closetul restaurantului Casei Scriitorilor, jura pe carnetul rosu din mâna dreaptă, făcîndu-si cruce cu stânga : «Eu cu drag mi-as manifesta anticomunismul - dar dacă nu mă lasă porcul de Barbu…» - pe acea vreme încă nu se gândise să-si boteze dezertiunea: "rezistentă prin cultură".

Pagubele pricinuite de diversiunea numită : E. Barbu, în literatură, oricât de însemnate, au fost floare la ureche fată de cele din alegerile de la 26 noiembrie-10 decembrie 2000. Atunci scriitorii - cei mai multi, cei mai buni - stiau că E. Barbu este omul securitătii si îl clasaseră ; acum orătăniile natiei, trezite din somn, au cotcodăcit : "Dictatura fascistă ne pândeste!", "Suntem amenintati de antisemitism!","Stop extremismului!","Să facem baraj tiraniei !"- si alte gogorite, consfintind diversiunea securistă: V.C. Tudor (si dînd o identita-te copilului de suflet al Barbului si al Organei, găinarul oligofrenetic).

De ce spun : diversiune ? Ce întrebare ! Se vede de departe : Zbierătorii de profesie zbiară, denuntînd cu nemăsurat curaj virtuala dictatură fascisto-antisemită a lui V.C. Tudor - ca să nu se observe reala dictatură comunistă, pipăibilul bolsevism ale tovarăsului Iliescu!

Dar bineînteles că V.C. Tudor este un ins dezgustător, semianalfabet, neam-prost de-acasă (si de la MAI), stergătoare de picioare al Ceausescului ; că a activat din pruncie pentru Securitate, a atacat în Săptămîna pe cei indicati de Conducerea Superioară de Securitate si a apărat, la comandă, pe agentii infiltrati în Occident (Gustav Pordea, "deputatul european" de pe lista lui Le Pen, plătit prin securistul Costel Mitran cu o jumătate de milion de dolari - de pildă). Fiindcă si la noi securistii persecutori ai credinciosilor au devenit peste noapte mistici (chiar de nu li s-a luat văzul, ca lui Saul) ; si la noi securistii internationalisti de ieri au devenit azi vânjosi nationalisti - vezi-l si pe Marele Rus, altfel evreu : Jirinovski. Nu V.C. Tudor si nu fascismul, nu antisemitismul, nu antitigănismul lui purtînd marca Securitătii dâmbovitene constituie amenintarea la adresa nefericitei Românii.

Ci bolsevismul kaghebist re-instaurat de Ion Iliescu.


Prin alegerile din 26 noiembrie 2000 tara noastră a înaintat-pe-culmi, vorba lui Păunescu glorificîndu-l pe Ceausescu : a "urcat" din lac în put. Asta înseamnă că "dezastrul" (termen de care sunt pline până la sufocare taman gurile care până la 22 decembrie 89 fix rămă-seseră cusute-sudate) nu trebuie articulat (gramatical) ; corect fiind: "unul din dezastrele de după decembrie 1989".

Soarta tării m-a preocupat (si m-a durut) si pe mine. Si nu imediat după "dezastrul de la 26 noiembrie" [2000]. Ba înainte (si după) dezastrul de la 17 noiembrie 1996 ; si chiar înainte si după dezastrul de la 20 mai 1990 - stau dovadă faptele de scris, textele publicate constant, în săptămânalul newyorkez Lumea Liberă, în Cotidianul de la Bucuresti - si (în sfârsit!), editate de Nemira, în volumul Scrìsuri, 1999. Nu au fost incluse două interventii : cea la Colocviul de la Roma, din 11-13 mai 1991 - si, cu un an mai devreme, "Scrisoare către Gabriela Adamesteanu", de la 1 aprilie 1990.

Nu mi-am completat (aici) scurta autobibliografie din orgoliu de autor frustrat - ci din ciudă : stiam că nu sânt singurul care… :

- [înainte de decembrie 1989] …să se teamă că, dacă vreodată România va fi liberată (am zis bine : va fi, adică de către altii, nu : se va, singură), poate că economic are să iasă din mizeria cumplită în care o tinuse comunismul, dar nu social, nu mental - nu civic ;

- …să înteleagă că "revolutia la Români" nu fusese nici revolutie, nici la-Români, ci schimbare-de-secretar-general-al-partidului (dat la spălat-curătat de căcat-sânge) cu/prin aceleasi cadre: activisti-securisti;

- …să înteleagă (cu durere) că martirii neamului, oamenii poli-tici democrati, unii din ei si intelectuali de marcă, supravietuitori ai puscăriilor comuniste, fuseseră demult prefăcuti în cârpe de care-si stergea cizmele lumpen-proletariatul securist, după două decenii devenit… aristocratia natiei (după expresia, nu a unui curat neo-boer, ci a unui senator, presedinte de scriitori, decedatul Ulici); marii-oameni fuseseră neutralizati, nimiciti de Securitate, nici vorbă să poată (re)de-veni ce fuseseră; erau ceea ce făcuse din ei Pitestiul-Lung: auxiliari obedienti ai Criminalului Organ, trudeau, nu atât la "culegerea de informatii", ci la ce se cheamă: dezinformatie: "răspândirerea unor in-formatii din sursă sigură", sursă-sigură fiind, ca si pentru Jela-Huma-nitas, ca si pentru Manolescu-Pelin, după 89, Securitatea ; astfel au lucrat (de voie, de ne-voie) pentru călăi, împotriva fratilor-victime Gyr si Crainic, C.C. Giurescu si Serban Cioculescu, Carandino si Noica, Stăniloaie si Ernest Bernea, Paleologu si Quintus, Tutea si Coposu…;

- …să înteleagă (mai corect : să nu uite !) că FSN din decembrie 1989 era o răsuflată, o vulgară diversiune de tipul FND (confectionat la 26 septembrie 1944, tot de rusii ocupanti pentru românii ocupati), prin care cadrele (de stat si de partid) se travesteau în democrati si în patrioti (simplu: îsi coseau epoletii pe dinăuntru !) ; din aceeasi mis-care, prin cooptare în vederea mutării (de sah) următoare, îi compromiteau pe cei (încă) necompromisi ; trebuia să fii idiot profund ca să nu vezi, să nu întelegi că Românul începe o "viată nouă" pe după cap cu tâlhari bolsevici în civil ca Bârlădeanu, Brucan, Verdet, Iliescu si cu banditi bolsevici în uniforme (Stănculescu, Militaru, Plesită, Caraman) - cu totii legati prin carieră si interes de comunismul local ca si de cel moscovit ; câte minute de reflectie i-au trebuit Doinei Cornea, Blandianei, Paleologului, Plesului, Dinescului, lui Caramitru - ca să demisioneze din FSN (vorbesc de cei care au chiar făcut-o…)? ;

- …să înteleagă că lărgimea de spirit (sic) de care dădea dovadă opozitia (re-sic) în primele săptămâni după "revolutiune" era, în fapt, impotentă : istoricii tărănisti, liberali, social-democrati (Coposu, Ratiu, Cîmpeanu, Quintus, Cerveni, Diaconescu, Tepelea, Galbeni - si încă multi, prea multi pentru o comunitate care se proclamă anticomunistă si rezistentă) ezitau, evitau să ia puterea - care ni se cuvenea !- nu pentru că ar fi fost ei binecrescuti, galantoni cu adversarul politic - ci pentru că nu miscau în front fără ordinul stăpânului : Securitatea!;

- …să înteleagă că norocul-istoric îti cade, pară-mălăiată,-n gură o dată, hai, de două ori, dar nu de fiecare dată când tu, becisnicul, lasul, puturosul, dezertorul ai nevoie ; că "revolutia la români" nu a fost fructul strădaniei românilor, al sacrificiului lor, ci o fericită întâm-plare (internatională) de care ar fi trebuit să profite si România (pe urma Poloniei, a Cehoslovaciei, a RDG, a Ungariei, a "Moldovei", a URSS); cronologic, zavera de la 22 decembrie de la Bucuresti a fost cea din urmă din Lagărul Sovietic european (si cea mai sângeroasă), însă dacă românii nu contribuiseră cu nimic la răsturnarea comunismului, măcar să fi folosit - cu normală inteligentă - prilejul oferit;

- …să înteleagă că partidele democratice (exact cele interzise de comunisti, iar membrii lor arestati, multi asasinati) nu pot fi alcătuite în "vârtejul revolutiei" de către asasinii si complicii asasinilor : comunisti, securisti, vânzători-de-frate ca R. Cîmpeanu, Quintus, Mar†ian, Ioan Alexandru si nu pot fi consolidate prin batalioanele de activisti, militieni, securisti - nici măcar strecurati, ci intrati pe poarta mare tinută deschisă, cu plecăciune, de Tatăl Natiei, Seniorul Coposu, sluga supusă a securistului purtînd numele conspirativ: Măgureanu ;

- …să înteleagă că dacă puterea adevărată, corupe (cu adevărat), corupe cu adevărat si fleacul de putere exersat de un român ; si cum să nu fie asa, dacă românul si-a alcătuit Catehismul Moral din negatii :

- nu spune românul : "Om bun este cel care nu face rău" ?

- nu spunea - ba chiar urla : "Noi nu gândim!" ?

- nu spun scriitorii : "Noi n-am avut samizdat si nici n-am avut nevoie!"?

- nu spuneau ierarhii bisericii ortodoxe : "Noi n-am rezistat - noi ne-am rugat…"?

- nu se spunea - din 1964, când s-au golit închisorile : "Eu nu fac politică" - ceea ce se traducea prin : "Să nu mi se ceară să fiu demn, moral, civic - mi-e frică!" ?, însă de cum "s-a dat" ceva, toti tremuricii, toti impotentii, toti imoralii, toate curvele, toti hotii s-au năpustit, au însfăcat, au furat (ce mai rămăsese) ; politicienii români, fie "fosti" comunisti, securisti, fie fosti democrati : liberali, tărănisti, legionari - în fine, fosti-oameni - dar si tineri care în 1989 aveau în jur de 20 ani, deci nu avuseseră ocazia să se maculeze (nu-i nimic : s-au înmierdarisit singuri-singurei de mai mare dragul, priviti-l pe Patapievici : a avut nevoie de aproape un deceniu de eforturi, dar ce reusită!, ai zice : un adevărat liicean’) - nu realizează că a face politică, a fi înalt functionar la stat ori demnitar înseamnă a te pune în serviciul statului, iar prin el, în serviciul concetătenilor care asteaptă de la tine ceea ce nu au avut de la guvernantii comunisti.

Am amintit două texte neincluse în volumul Scrìsuri :

- La l Aprilie 1990, în Scrisoare către Gabriela Adamesteanu (publicată în revista 22 pe la mijlocul lunii), după trei luni de la "revolutie"), am avut insolenta să-i acuz pe "marii-scriitori" de lasitate, de inactivitate, de dezertare, înainte de 22 decembrie 89; de zăpăceală, de necinste, de analfabetism, de rapacitate, după ; i-am tratat de nesimtiti moral pe N. Manolescu, Buzura, Doinas, Blandiana, Dinescu, Plesu, Eugen Simion, Sorescu… Atunci mi-a sărit în cap toată lumea bună, intelectuală : cum de înjuram ca la usa cortului niste clasici-în-viată , basca niste anticomunisti-fără-prihană ? Interpelatorii au uitat fulge-rător ce-mi reprosaseră când, la scurt timp si ei au început a-i acuza pe aceiasi, în aceiasi termeni, dar doamne-fereste să fi citat din clasici…;

- Între 10 si 13 mai 1991 a avut loc la Roma un colocviu la care a participat floarea scriitorimii din tară : Doinas, Blandiana, Ulici, Mălăncioiu, Adamesteanu, Papahagi, Uricaru…- adevărat: lipsea Geta Dimisianu) precum si câtiva exilati : Balotă, Sorin Alexandrescu, eu. Interventia mea inchizitorială:"Numai activistii si securistii au confiscat revolutia română? - Nu ! Si scriitorii !" a provocat indignatiunea maselor largi de rezistenti prin cultură. Si consternarea - rănită - mai ales când am formulat acuzatia :

De vină pentru victoria lui Iliescu, la 20 mai 1990, nu este electoratul - analfabetizat, terorizat, santasat de aceiasi activisti si securisti - ci voi, scriitorii ; voi, înainte de decembrie 89, nu v-ati făcut datoria de a amplifica glasul celor care nu se puteau exprima. În schimb, de cum a dat rivulutia peste voi (încât au intrat în panică nu doar ticălosi ca Titus Popovici, Păunescu, D.R. Popescu, Săraru, ci si "de-ai nostri": N. Manolescu, Buzura, Toiu, M.H. Simionescu), cum v-ati repezit la ciolan, ati însfăcat posturi, ordinatoare vechi trimise unor institutii, burse, medicamente aduse pentru spitale, directorate de publicatii, de fundatii, toale destinate săracilor, ministere - de parcă vi s-ar fi cuvenit recompensele pentru dârzele si riscantele voastre activităti din… ilegalitate… Vă plângeti de electorat ? Culegeti ce nu ati semănat. Cum fiecare bărbat are nevasta meritată si copilul făcut, voi aveti electoratul pe care vi l-ati modelat (negativ)- prin Opera si prin Viata voastră de scriitori dezertori…

Atacurile mele au primit replica binemeritată : toti participantii (chiar si Balotă si Sorin Alexandrescu : împărtăseau "analiza" mea, înainte de interventie, dar în timpul si după au tăcut, grămăjoară) m-au luat la forfecat ca într-o sedintă de partid din cele bine preparate (si eu fusesem membru de partid, însă eram un biet pui în fata dialecticii tancului sovietic mânuită de subtili ca Doinas, de îndelicate ca Blandiana, Adamesteanu, Mălăncioiu. Fireste, toate răspunsurile, toate interpelă-rile lor erau de o perfectă rea-credintă, nu tineau seama de adevărul evident, nici măcar de… calendar (nu m-a invitat Blandiana, în luna mai 1991, în Piata Universitătii, la un an după lichidarea ei ?), încât mă întrebam când, cum, de la cine învătaseră ei/ele asemenea tertipuri de avocat de Vânju Mare? La un moment dat am auzit un glas plângăret, îndurerat de nedreptătile comise de mine - care zicea, în esentă :

Este cam adevărat că noi n-am prea rezistat pe fată ca Paul Goma, căci noi suntem oameni normali, nu eroi… Dar de ce nu ne permite Goma, acum, să facem si noi câte ceva, să punem umărul la educarea civică a oamenilor - cum a fost cu Piata Universitătii, cu GDS…

A fost recunoscută zeama de trandafiri aproximativisto-relati-visto-transilvană ("cam", "nu prea") oferită de Ana Blandiana. În ea : hălci de gândire de piatră a românilor, fie scriitori, fie din contra ; si ciorchini de neadevăruri (tehnica : pentru a nu fi observată prima minciună, o acoperi cu a doua; pe a doua cu a treia…): nu eram, nu mă considerasem vreodată erou ; nu "interzisesem" nimănui să facă ceva, "după revolutie"- însă mă indignaseră laudele dezertorilor care pretindeau, acum, că înainte de 22 decembrie…- e-he, cum rezistaseră ei…

Într-un text dinainte de alegeri am citit :

"Între holeră si ciumă nimeni nu poate alege".

Dacă mi-ar arde de glumă, as replica :

Cum, nu ? Între holeră si ciumă "cineva" poate alege : Românul analfabetizat de comunisti, rău sfătuit de sfătuitorii natiei.

A dovedit-o, când a fost consultat : la 20 mai 1990 (oricâte fraude au comis activistii-securisti, Nea Ion si Badea Gheorghe au votat cu Iliescu, bolsevicul din echipa Ceausescului, proaspăt vinovat de mortii din decembrie 89, de incendierea Bibliotecii Universitare si a Muzeului National, de tulburările interetnice - adevărat : încă nu si de mineriade); a dovedit-o la 16 noiembrie 1996, când l-a votat pe Constantinescu, ilustru necunoscut ca anticomunist "înainte de revolutie", ilustru cunoscut "după", ca cel care, dimpreună cu activista Zoe Petre a creat la Universitatea Bucuresti o catedră de sociologie reputatului sociolog Măgureanu, stăpânul lor - si al lui C. Coposu.

Iar acum, la sfârsit de an 2000 Badea Ion si Nenea Gheorghe, dimpreună cu nevestele Frăsâna si Vetuta au votat pentru Iliescu. Si vor vota pentru Iliescu si în 2004, la îndemnul strategilor: «Să votăm împotriva dictaturii!», adică tot o optiune negativă (votezi "împotriva" lui Y - ca să câstige Z), cea pozitivă fiind : votezi pentru X, scurt!

De acord : în noiembrie-decembrie 2000 a fost stare de urgentă : - însă noi, Românii, ne aflăm în stare-de-urgentă - de când, după ‘89 ?

- de la 16 noiembrie 1996, când a venit la putere, în numele opozitiei anticomuniste, Omul Securitătii, Constantinescu ?;

- de la 20 mai 1990, când a venit la putere, în numele "noii democratii", Omul KGB-ului, Iliescu ?

- din ianuarie 1990, când Securitatea, băgată în boale timp de două săptămâni, si-a venit în fire si a reluat frânele (si ciomagul), printre propagandistii ei aflîndu-se Buzura, cel cu "Fără violentă !"?;

- si dacă din prima jumătate a lunii decembrie 1989, când în jur trosneau din temelii toate barăcile comunismului, numai în România locuitorii (cei anticomunisti!) se declarau de acord cu Congresul cutare si cu Ceausescu - precum tărănoistul recent Alex Stefănescu ?

- de fapt România se afla în stare de urgentă din 1984-86, când au început a fi dărâmate case, palate, biserici si nimeni n-a pus mâna pe un târnăcop să-i dea în cap lui Ceausescu, măcar securistului-tânăr V.C. Tudor care, în Săptămîna, apăra Ceaushima si îi acuza de "trăda-re natională" pe acei exilati care îndrăzniseră să protesteze împotriva "sistematizării" ?;

- pentru că tot am pornit spre trecut : nu cumva România se afla în stare-de-urgentă încă din 1977, când s-a manifestat pentru întâia oară public - din 1948 - opozitia anticomunistă prin apărarea drepturilor omului (în primăvară)?, apoi în august prin opozitia clasei muncitoare (greva minerilor din Valea Jiului) ? - evenimente care nu au găsit la directoratul de constiinte românesc nicio încuviintare ; doar batjocură - ce se mai distrau pe seama "naivilor" Negoitescu, Goma ne-naivii Breban, Ivasiuc, Manolescu, Zaciu, Dana Dumitriu si altele ?


La urma urmei, n-ar trebui să ne mirăm-indignăm de ralierea în masă a "intelectualitătii" românesti la cauza lui Iliescu, bolsevicul, cel cu mâinile mânjite de sângele nevinovatilor (care crezuseră în revolutie, care crezuseră în Piata Universitătii - dar si multi trecători) si de cenusa cărtilor arse cu tot cu Biblioteca Universitară, criminalul care a incitat la război civil prin chemarea adresată"minerilor" de a face ordine-socialistă în România. Este suficient să ne întoarcem doar cu un deceniu si la un eveniment care ne-a marcat : "Revolutia la Români":

Odată febra revolutionară scăzînd, s-a trecut la "reorganizarea tării". Nu întreb : cine a răspuns prezent, ci : care dintre marile consti-inte a refuzat să intre în Hora "Reconcilierii (cu securistii)"? Este ade-vărat : aproape jumătate de veac de teroare comunistă îi istovise pe supravietuitori - unii nu mai voiau să-si aducă aminte iar altii pretindeau că nu au ce-si aminti. Oricum, în hârtia de muste numită FSN, au fost prinsi multi oameni de bine - ca Doina Cornea.

Întrebarea : câti dintre scriitori, deschizînd ochii, au părăsit FSN-ul ? Aceeasi Doina Cornea, Blandiana… - si mai cine ?

- Mult mai multi au rămas, nu neapărat în FSN, ci în structura neo-bolsevică ca directori-de-ceva, ministri, secretari de stat, ambasadori, consilieri : Plesu, Papahagi, Vartic, Paleologu, Dan Petrescu, Mihai Botez, Sin…

- Scriitori marcanti s-au declarat de partea lui Iliescu : Eugen Simion, Buzura, Sorescu, Vulpescu, Valeriu Cristea, Fănus Neagu, Băiesu - acestia au luat parte, prin scrisul lor, la campania electorală în vederea alegerilor din 20 mai 1990;

- Scriitori importanti ca Breban si Virgil Tănase au crezut în steaua lui Iliescu de prin 1980, nu s-au înselat (oare de ce ?), primul i-a devenit hagiograf, al doilea lăudător asiduu (a pretins, la televiziune că Iliescu ne-a prezervat de războaie civile - dar devastările sediilor partidelor democratrice ?, dar tulburările interetnice ? dar mineriadele ?)

- Scriitori străluciti care, trâmbitînd oroarea de politică, de cum le-a venit lor bine, cum s-au băgat în politică, dacă nu direct pro-Iliescu, atunci sigur : justificîndu-l, legitimîndu-l pe cel cu mâinile pline de sânge după Prima Mineriadă : Nicolae Manolescu, prin inadmisibilul interviu publicat în România literară din 6 iulie 1990 - în care, adresîndu-i-se Iliescului, îi zicea : "Om cu o mare".


Cum de îndrăznesc directorii de constiinte să cheme poporul (în noiembrie 2000 !) să facă baraj împotriva tiraniei, împotriva xenofobiei, împotriva antisemitismului - votînd pentru Iliescu? Dar cine a provocat - prin securistii diversionisti de profesie - tulbură-rile interconfesionale?; cele interetnice ? Cine a autorizat (în numele libertătii democratice!) aparitia foii România Mare, condusă de Eugen Barbu si de securistii de la Săptămîna ? Nu Ion Iliescu, secondat de Petre Roman, ambii sfătuiti de Brucan ?

Cum de îndrăznesc, acum, evreii (din România, din Europa Occidentală, din Israel), să strige pe toate drumurile că în România antisemitismul face ravagii… în ultimii ani, adică de la aparitia lui V.C. Tudor, acest neica-nime, vorba lui ta-su spiritual E. Barbu ? De ce nu s-au plâns - de antisemitism - în momentul în care Iliescu si Petre Roman - repet : sfătuiti de Brucan - au fabricat ei însisi pretextul de a lovi în opozitia democratică prin legalizarea acelei aripi a Securitătii care urma să joace rolul extremistilor xeno-fobi, antimaghiari, antisemiti ? A scris vreun rând marele vânător de antisemiti Ed. Reichmann, în Le Monde, despre comanditarii provocărilor de la Târgu Mures? Dar despre autorii (si scopul) aprobării date lui E. Barbu de a scoate o foaie antisemită, de a înfiinta un partid antisemit? Nu : el a scris - confirmativ - doar despre afirmatiile la Paris ale lui Petre Roman, anume că România este o tară antisemită, că Românii sunt antisemiti!

Dar dezinformatorii de la GDS?, pactizatorii cu securistul Măgureanu, consiliati de indivizi ca Brucan, Paul Cornea, Pavel Cîmpeanu si alti vechi-tovarăsi ?; lupii-tineri preocupati de propria-le nouă-carieră - în frunte cu celebrele anticomuniste din ilegalitate : Adamesteanu, Palade, Magda Cârneci, Mungiu, Ioana Ieronim, Enache, Zoe Petre, Renate Weber si alte plimbăreciene - s-au prefăcut că apără "drepturile nationalitătilor" dar nu au suflat un cuvânt despre diversiunea care a constat în : inventarea-antisemitismului-la români (ca să nu se observe bolsevismul lui Iliescu si al lui Petre Roman), întretinută de revista 22 ; iar când Zoe Petre si E. Constantinescu au crezut că pentru a intra în NATO obiceiul casei cere să dai spagă, s-au grăbit să îngroape întelegerea Hitler-Stalin, încheind tratatul cu Ucraina - cine a fost în fruntea dezgus-tătoarei, analfabetei, criminalei agitatii? GDS si 22 ! În chestiunea campaniei împotriva "antisemitilor Manolescu, Liiceanu, Tudoran" aceiasi luminători au procedat ca niste repetenti incapabili să închege o explicatie, să se angajeze într-o dezbatere normală.

Care este adevărul în "campania" amintită ? În două puncte - pe care le-am dezvoltat în alt text :

1. Liiceanu, Manolescu, Tudoran -"fiorosii antisemiti"- au comis gafe de informatie, altfel zis : după obiceiul carpatnic, s-au trezit vorbind despre chestiuni de care habar n-aveau ;

2) Bătători de maioneză si falsificatori de citate (Manea, Ornea, Voicu, Ioanid, Ed. Reichmann, Ornea, Oisteanu, Volovici) s-au grăbit să demonstreze Frantei si Americii că… avuseseră dreptate Roman, Brucan, Pavel Cîmpeanu, rabinul Rosen când susti-nuseră că în România antisemitismul a devenit o gravă primejdie !

Am cunoscut, cunosc mari intelectuali evrei : de la ei stiu că în anume împrejurări (pauze în care nu se vorbeste despre ei - mai grav : se vorbeste despre tragediile alora : armeni, cambodgieni, ceceni, tibetani; evenimente jenante, chiar acuzatoare, ca Intifada, necesitînd o urgentă abatere a atentiei de la propriile fapte-rele) evreii însisi provoacă antisemitism prin denuntarea zgomotoasă a unei realităti inexistente. La noi în România, ca să nu se vorbească deloc sau cât mai putin despre orientarea comunistă a multor intelectuali evrei si faptele lor abominabile, s-a organizat campania împotriva unor intelectuali ne-evrei avînd opinii de dreapta. După principiul : Cine-strigă-mai-tare-are-dreptate!, cei avînd interes să nu se vorbească despre grelele păcate ale dispărutilor Răutu, Roller, Vitner, Crohmălniceanu, Moraru, Banus ; nici să li se ceară socoteală viilor Nina Cassian, Paul Cornea, Sorin Toma, Tertulian, Ianosi - au făcut zarvă în jurul lui Eliade, Cioran - tot erau ei morti.

E bine că s-a vorbit de faptele rele ale celor de dreapta ? Foarte bine. Dar nu a fost bine că, ocupînd terenul (timpul, spatiul tipografic, disponibilitatea) cu "fascistii" nostri cei decedati s-au ocultat faptele si ele rele, cu urmări infinit mai largi (întreaga populatie care a trecut prin scoli si a fost silită să înghită, să repete ce dicta Chisinevski) si mai durabile: o jumătate de veac ne-au chinuit comunistii - nu legionarii. Cu atât mai lesnicioasă ar fi fost dezbaterea, cu cât unii dintre cei care ne-au otrăvit zilele cu ineptiile si ticălosiile scrise trăiesc, deci ar fi putut să se apere de acuzatii.

În timpul primei domnii a lui Iliescu (1990-1996) diversiunea a avut si un scop pur politic : facem zarvă în legătură cu Eliade - de pildă (prin N. Manea) ; în jurul lui Cioran, prin Marta Petreu, pentru a nu avea timp de Iliescu, de Roman, de Brucan - nici de Edgar Reichmann, în 1956, auxiliar al lui Iliescu în Echipa Mortii UTM, apoi agent al lui E. Barbu ; nici de Radu Florian, nici de Tertulian, nici măcar de Ianosi, devenit peste noapte gulagolog.

Ce se întâmplă cu intelectualii români (fie ei si evrei : tot o apă si-un pământ) - si nu doar de când au dat rusii peste noi si ne-au impus comunismul ? De ce mintile luminate, oamenii instruiti, unii străluciti, care fac cinste culturilor din alte părti - nu se pot aduna de pe drumuri, nu înaltă privirea mai sus de brâul celui din fată - ca să stea drept ? Să apere si adevărul, nu doar frumosul, nu doar cutare teorie stiintifică, ori cutare interes de familie, de grup, de clan ?

Am afirmat cândva : "Noi, Românii, am fost un popor de ciobani - în ultimele decenii am devenit o adunătură de ingineri".

Nu e o insultă la adresa inginerilor, ci o constatare amară pe marginea stilului de gândire, de actiune al neamul nostru. Prea putini au ales să iasă din ceată, din grup, din gloată, să stea pe două picioare în fata Puterii, să spună ce cred despre tiran, despre tiranizati. Nu este suficient să fii reputat savant, celebru inventator, pentru a fi si intelectual ; poti avea si premiul Nobel - ei si ?, dacă nu esti sensibil la suferintele semenilor, dacă nu pledezi cauza lor, dacă nu risti, făcînd acest lucru - degeaba : rămâi un matematician strălucit, un mare genetician, un urias inginerizat pe care îl interesează specialitatea lui, situatia lui, familia lui - atât. Nu găsesc exemple la români, trec la blestematii de rusi : Andrei Saharov a fost un mare savant atomist, părintele bombei cu hidrogen. Era el si un intelectual ? Deloc ! A devenit abia atunci când, renuntînd la "situatie", la catedră, la vilă, la călătorii, la confort - si la libertate - s-a angajat într-o activitate umanistă - de care kaghebistii s-au temut - însă nekaghebisti, ba chiar victime ale KGB si-au bătut joc (un omolog al acestora, românul Alexandru George, scria prin 1992 că Saharov fusese un prost inocent care n-ar fi actionat asa cum a făcut-o, dacă n-ar fi avut "spate gros" si o nevastă evreică); violoncelistul Rostropovici: era un extraordinar muzician - dar nu si intelectual, decât după ce, îmbrătisînd cauza lui Soljenîtîn, a devenit unul dintre purtătorii de cuvânt ai celor fără de… glas (aici ar putea fi lipită semnificatia reală, originară a termenului : glasnosti).

Stiutorii de carte, autorii de cărti, posesorii de diplome, de titluri români din România se vor fi gândind că ei, bietii, abia de o generatie, hai, două umblă în bocanci - să riste să se încontreze cu puterea - si să redevină desculti? Să piardă "situatia" cu atâta trudă si concesii plătită ? Iată o mentalitate inginerească-universitaristă.

În România, cu exceptia unor foarte-tineri (legionari, tărănisti, liberali, regalisti, fără-de-partid), cei arestati, tinuti în închisori ani grei (dacă au supravietuit…) nu fuseseră condamnati de comunisti pentru ceea ce făcuseră - ci pentru ceea ce… fuseseră (ministri, primari, jandarmi, diplomati, preoti, industriasi, magistrati…). Doar tinerii (elevi, studenti, câtiva de la Academia Militară), cum ziceau bătrânii fosti : "inconstientii" îsi riscaseră pielea - pentru o abstractiune : România.

Iată de ce n-are ursul coadă, nici Românul coloană vertebrală. Fiindcă el nu s-a desprins de glie si de momentul prezent. Or, ce viitor poate imagina pentru comunitate cineva care nu-si cunoaste trecutul - de frică ; refuză să-l afle - din interes meschin ?

Românul doarme tot timpul pe el, din când în când sare din somn si se năpusteste - ba la-revolutie ; ba la bătut-studenti ; ba la semnat tratate cu Ucraina. Acum o lună s-a pomenit zbierînd : «Mai bine Iliescu decât VC. Tudor !»

De ce "mai bine ? Si de ce : "decât ? Mister.

Paul Goma


09-07-2008 21:44:07
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Apropos de marea desecretizare...ia de luatzi un raport :

Raportul SRI


Astfel, in data de 18 decembrie 1989, capitan VEVERICA IOSIF - comandant al dispozitivului D7 - a comandat si executat foc asupra unui grup de demonstranti, care se afla la intersectia Caii Girocului cu str. Stefan Stanca, imprejurare cu care a fost ucis JANOS PARIS.

Dispozitivul D1, condus de maior SUCALA ION si amplasat in fata Catedralei, a deschis foc asupra demonstrantilor din zona, desfasurand totdata actiuni de capturare si retinere a celor refugiati in Parcul Poporului, cu ordinul expres al generalului Nuta de a executa foc la cel mai mic semn de nesupunere.

In ceea ce priveste actiunile desfasurate de patrule mobile anterior datei de 22 decembrie 1989, exista mai multe marturii privind executarea focului din diverse autoturisme de tip ARO, DACIA, LADA.

Analiza informatiilor obtinute in legatura cu acest aspect evidentiaza existenta a doua ipoteze privind apartenenta acestor patrule mobile.

1. Din cadre ale Militiei au fost organizate cinci patrule auto, carora le-au fost repartizate principalele zone aglomerate ale municipiului. Aceste patrule mobile au primit indicativul "Z" (1-5) si aveau misiuni informative in zona evenimentelor, fiind coordonate de Z6, stabilit la sediul Militiei. Existenta acestora a putut fi evidentiata doar intr-un registru al fostelor organe de militie care incepea insa din 20-12-1989. Organele de procuratura nu au efectuat nici un fel de verificari asupra acestui aspect.
2. Pe baza sustinerilor maiorului GROZEA DANIEL din U.M. 01955 Timisoara (unitate de reparatii tehnica militara a Diviziei A.A.T.) a rezultat ca, la ordin, acesta a stantat numere de circulatie care sa nu duca laidentificarea lor ca apartinand armatei; neavand stante decat pentru literele A si B a recurs la confectionarea a circa cinci seturi de numere apartinand judetului Alba (AB). Ofiterul mai precizeaza ca "cei care au circulat cu astfel de masini au fost nu numai de la unitatea noastra, ci si de la U.M. 01942 si U.M. 01864, deci tot C.A.A.T. Poate oi fi facut un numar si pentru altii, de la graniceri".

Intrucat sectie de reparatii militare avea si cealalta Mare Unitate din Timisoara, U.M. 01024 Timisoara, aceeasi metoda a putut fi folosita si aici. Elocvente in acest sens sunt cazurile capitanului ILIE NICOLAE si capitanului VASILICA GHEORGHE din U.M. 01024 Timisoara, care au folosit autoturismele A 116, apartinand Comandamentului Diviziei Mecanizate "DECEBAL" si 1-GR-114 (Giurgiu), proprietate a primului, in actiuni de culegere a informatiilor si identificare a persoanelor participante la miscarile ce au avut loc in Timisoara. Cei doi ofiteri mentionati au fost imbracati civil si au folosti la cele doua autoturisme numere false. In aceasta perioada, fata de colegii lor au afirmat ca au facut uz de armament, fara a preciza daca au existat victime.

Analizata intr-un plan mai larg, actiunea de reprimare a demonstrantilor de la Timisoara evidentiaza numeroase cazuri in care combinarea imprejurarilor si a factorilor de presiune a condus la decizii materializate in actiuni soldate cu victime.

Capitanul BADEA C. GHEORGHE, aflat la comanda unei grupe de militari de la 01185, situata in zona podului "Decebal", in seara zilei de 17 decembrie - dupa cum reiese din declaratiile date de lt. maj.. ZEPA AMBROZIE si soldatii BRANCOVEANU GHEORGHE si TIBACU IULIAN (toti trei din cadrul Brigazii de securitate) in fata Comisiei Guvernamentale instituita la nivelul judetului Timis in 1990 - a ordonat deschiderea focului asupra demonstrantilor, fapt soldat cu morti si raniti.
Capitanul CASERIU DUMITRU (U.M. 01140 Lugoj), in noaptea de 17/18 decembrie 1989 , in jurul orelor 23,30, aflandu-se in zona la comanda unei subunitati care asigura paza unor obiective economice din zona strazii Ialomita, a executat foc impotriva demonstrantilor, fiind ranite mai multe persoane, iar unii militari din subordinea sa au deschis focul de arma inspre un grup de demonstranti care traversau zona respectiva.
Maior BURCI IOAN (U.M. 01185), in data de 18 decembrie 1989, a deschis foc cu armamentul de pe TAB impotriva grupului de demonstranti aflati in fata Catedralei.
Maior GRECU CONSTANTIN (comandant batalion graniceri) a ordonat militarilor din subordine deschiderea focului asupra demonstrantilor, soldat cu omorarea a trei persoane (un tanar si doua femei).
Maior PLESCA OCTAV, fost comandant la U.M. 01233 Buzias (aflat la dispozitivul pe care il comanda in fata cinematografului Capitol din Timisoara), la 19-12-1989, in jurul orelor 17,00, a urmarit in parcul din spatele Catedralei un demonstrant si a executat foc spre el (fapt confirmat de 7 martori oculari audiati de Comisia Guvernamentala).Plutonier major (r) BUSILA - fost infirmier la Batalionul CFR Sacalaz - facand uz de arma, a provocat moartea prin impuscare a numitului BERCI RADIAN. In prezent, subofiterul este fugit din tara.
Locotenent APATI CSABA ANDRAS (U.M. 01039), facand uz de arma , a impuscat mortal pe numitul CIOPEC MARIUS, care se afla intre demonstranri in ziua de 17-12-1989.
 

In perioada februarie-mai 1990, la solicitarile ferme ale organizatiilor revolutionare timisorene si ale rudelor victimelor, Comiisia Guvernamentala Timis a efectuat cercetari asupra cadrelor militare acuzate de a fi tras in demonstranti. Cu toate ca referatele inaintate la sfarsitul lunii mai 1990 de Comisia Guvernamentala si Procuraturii Militare cuprindeau propuneri de cercetare penala a unor cadre militare, nu s-a ajuns la trimiterea in judecata a unora dintre acestia.

Generalizarea, incepand cu data de 20 decembrie 1989,a revoltei, care a dus la inclinarea balantei de forte in favoarea manifestantilor, pe fondul slabirii actiunilor de riposta ale tuturor fortelor implicate in "restabilirea ordinii", singularizeaza Timisoara in ansamblul situatiilor revolutionare din Romania.



--------------------------------------------------------------------------------

Daca pana in 21-12-1989 evenimentele din Timisoara au furnizat imboldul pentru declansarea unor actiuni similare si in restul tarii, incepand cu 22 Decembrie situatia s-a inversat. "Revolutia in direct" a influentat semnificativ derularea evenimentelor de la Timisoara.

Conexata rapid la stirile alarmiste difuzate de TVR, care, in ansamblul lor evidentiau pericolul unei riposte iminente din partea "unor forte ramase fidele dictatorului", Televiziunea Timisoara a contribuit la inducerea si mentinerea derutei in randul fortelor armate, precum si a panicii in randul populatiei. Insusi directorul studioului local de Tv, GNANT EMERICH, precum si unii colaboratori ai sai, cautau in mod special sa intervieveze persoane care exagerau pericolele sau prezentau "dovezi" ale existentei unor forte ostile revolutiei.Un exemplu il constituie si imaginile inregistrate pe 23-12-1989 la Spitalul de copii din Timisoara (in apropierea caruia se tragea), iar,pe acest fond, comentatorul postului precizeaza ca "Din Spital trage un grup de securisti care aici isi gasesc ultima salvare". In acest context si in municipiu Timisoara au fost distribuite arme si munitii, nu numai formatiunilor organizate ale "garzilor patriotice", ci si altor cetateni, inclusiv elemente infractoare ori cu grad redus de discernamant.

PREISACH HERBERT - din data de 22/23 decembrie '89 pana la 02-02-1990 a participat impreuna cu un grup de militari la diferite actiuni de depistare a "teroristilor", atat in Timisoara cat si in judet, "mai ales la casele de vanatoare Pischia, Cheveres, Charllota si Padureni". In declaratia data la 06-02-1992 Organelor de Politie cu privire la descoperirea in fostul sau domiciliul a unor cartuse, acesta precizeaza "in aceasta perioada daca nu am fost dotat cu armament inmod special, am avut acces la el, respectiv pistol mitraliera, pistol TT, pusca cu luneta si munitia necesara care se afla in masina militarilor cu care colaboram. Mentionez ca pusca cu luneta era in dotarea unui ofiter si era folosita de obicei in afara orasului, dar aveam si noi acces la ea, iar cartusele se aflau toate impreuna in incaperea unde aveam sediul (Clubul de sah din Piata Libertatii). Din aceasta perioada ma cunoaste mr. JUDELE care era seful dispozitivului de cercetare".
Ing. PARASCHIV DOMINIC, de la intreprinderea AZUR - bolnav psihic, aflat in evidenta clinicii de specialitate din Timisoara -, prevalandu- se de faptul ca era sef de formatiune in "garzile patriotice", a obtinut un pistol mitraliera de la subunitatea M.Ap.N. (apartinand UM 01115 Timisoara, condusa de plt. Varga Odon) care, din 22 decembrie 1989, asigura apararea fabricii.
Amenintand cu folosirea armamentului, in ziua de 23 decembrie 1989 a terorizat timp de cateva ore personalul intreprinderii.

Atunci cand membrii subunitatii militare au incercat recuperarea armamentului respectiv, Paraschiv Dominic a deschis focul, imprejurare un care a fost impuscat si ulterior a decedat.

Parchetul Militar Timisoara, care a cercetat cazul (dosar 197/P/1991), a dispus la 5 februarie 1993 neinceperea urmaririi penale asupra subofiterului M.Ap.N. care l-a dezarmat pe Paraschiv Dominic, intrucat acesta a actionat in legitima aparare.

VASILESCU AURORA - telefonista la Opera din Timisoara a relatat ca in data de 22-12-1989 "un anume maior POPESCU de la Militie a distribuit armament si munitie revolutionarilor din Opera". Acest aspect este confirmat si de Dragoi Stelian, care, in declaratie data procuraturii militare, afirma ca "a trimis (de la Opera -n.n.) la lt.col. Popescu, de la Militia Transporturi Ferate 4 oameni, pe care acesta i-a inarmat si impreuna cu militienii au plecat la Deta (sa lupte impotriva teroristilor - n.n.)".
In acelasi timp, asa cum rezulta din documentele aflatein dosarul nr. 7/1990 al UM 01942, cu comandamentul la Timisoara, incepand din seara zilei de 22-12-1989, au fost inregistrate actiuni de diversiune radio- electronica.

Incepand cu ora 19,30, din ziua de 22-12-1989, sistemul de cercetare prin radiolocatie al spatiului aerian al Diviziei a fost pus in stare de alarma maxima, ca urmare a identificarii unui numar mare de tinte aeriene care se deplasau spre granitele de nord ale tarii din directiile nord, nord-vest, vest si sud, respectiv din URSS, Ungaria, Iugoslavia si Bulgaria. Sistemele de pretectie impotriva bruiajului de radiolocatie din dotarea instalatiilor radio nu au evidentiat existenta bruiajului de imitatie.

La aproximativ 20-25 km de frontiera de stat, aceste tinte aeriene dispareau de pe ecranele statiilor de radiolocatie, pentru ca dupa aproximativ o ora sa apara in interiorul tarii, directionandu-se in special spre zona aerodromurilor unitatilor de rachete si artilerie antiaeriana. (Faptul ca nu au fost vizualizate pe ecranele instalatiilor radar a lasat impresia ca acestea ar fi violat spatiul aerian al tarii la joasa inaltime.)

In perioada 22-12-1989, in zona de responsabilitate a Diviziei A.A.T., a fost semnalat un numar de 761 tinte aeriene, parte din ele fiind combatute cu sisteme evoluate de rachete. Analiza efectuata asupra modului de desfasurare a acestor actiuni releva ca in noaptea de 22/23- 12-1989, in spatiul aerian al tarii, la circa o ora dupa semnalarea "invaziei" aeriene, au fost semnalate 41 de tinte.

In simineata zilei de 23 decembrie 1989, numarul tintelor s-a redus pana la disparitie.

In noaptea de 23/24 decembrie 1989 s-a semnalat o activitate aeriana deosebita, numarul tintelor ajungand la 365, fiind semnalata atacarea a 14 unitati din compunerea A.A.T., in conditiile mentionate anterior.

Toate aceste indicii privind diversiunea radio-electronica, urmata de actiune terestre de aceeasi natura au facut ca specialistii militari din cadrul Diviziei A.A.T. sa concluzioneze ca acest forte nu au apartinut sistemului national de aparare a Romaniei, idee evidentiata si de concluziile documentului S443/02-04-1990 al Institutului Central pentru Tehnica Militara: "caracteristicile tehnice ale mijloacelor existente in cadrul armatei romane exclud posibilitatea desfasurarii unor asemenea actiuni de catre fortele destinate luptei radio- electronice din interiorul tarii".

In intervalul 22-26 decembrie 1989, la Timisoara, in conditiile mentionate, dominate de o deosebita complexitate si confuzie, apar tot mai frecvent cazuri de deschidere a focului de catre detinatorii de armament (militari ori civili), care, in majoritatea lor, nu erau - si nu sunt in masura nici acum - sa explice credibil impotriva cui luptau.

Pe acest fond de imprejurari, mai multe persoane au desfasurat actiuni care aveau drept scop amplificarea culpabilizarii fostelor organe locale de Securitate. Altele, insa, prin aparenta lipsa de motivatie, nu permit descifrarea intentionalitatii care le-a orientat.

Astfel, TAMASESCU DAN, participant la evenimente, a relatat ca in dimineata zilei de 23-12-1989, printre cele 6 TAB-uri care au venit la Inspectoratul judetean al M.I. pentru a sprijini ocuparea sediului acestuia, s-a aflat un TAB fara nici un insemn sau numar pe el si care, ulterior, s-a deplasat inspre fabrica MODERN, executand foc asupra unui grup de manifestanti.

Col. (rez) DAMIAN IOAN afirma ca: "Un anume DOBRA a tras toata noaptea (de 25/26 decembrie) asupra Penitenciarului, determinand paza sa raspunda cu foc". Acelasi DOBRA este mentionat in declaratia lui DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-serive) care il prezinta ca fiind "o persoana cu o puternica agitatie psihica (...) In noaptea de 23/24 decembrie a circulat cu un ARO", fiind suspect ca a executat foc si din acel autovehicul.

Un caz mai complex este acela in care au fost implicati mr. JUDELE CONSTANTIN (seful cercetarii la UM 01024 Timisoara), lt. IARU FLORIN (ofiter cu atributii de antiterorism in cadul Securitatii Judetului Timis) si DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-service). Ultimii doi au actionat sub comanda maiorului JUDELE iar acesta a fost coordonat de lt. col. ZECA CONSTANTIN, seful de Stat major al UM 01024 Timisoara.

Din datele pe care le detinem rezulta urmatoarele: -la 24 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA CONSTANTIN, IARU FLORIN a fost eliberat din unitatea militara unde se afla retinut impreuna cu alte cadre ale Securitatii judetene Timis; -ulterior cei doi au fost echipati cu uniforme M.Ap.N. iar la 25 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA, lt. col. CARAIVAN (seful artileriei UM 01024) le-a distribuit: pistoale cu amortizor, veste antiglont, pistoale mitraliera, pumnale, catuse, haine civile (blugi, geaca, tricouri); -actionand la ordinel mr. JUDELE si lt. col. ZECA, DRAGOI si IARU au efectuat "pperchezitii si confiscari" la domiciliile unor cadre de securitate, ale rudelor acestora si altor perosane banuite a detine bunuri de valoare; -armamentul a fost recuperat de la cei in cauza, de catre lt. col. CARAIVAN, la 28 decembrie 1989.

De altfel, pana la data arestarii (februarie 1990), Dragoi si Iaru au actionat in sediul fostei Securitati Judetene Timis, ca membri ai "Biroului II" condus de mr. Judele.

Exista, de asemenea, semnalari ale mai multor martori ca la 26 decembrie 1989 mr. JUDELE, STELIAN DRAGOI si IARU FLORIN, purtand uniforme de ofiteri M.Ap.N., au mers la hotel Timisoara si sub amenintarea cu impuscarea a receptionerului VOIN PETRU au obtinut cheile de la camerele 130, 131 si 132, de unde au executat foc in directiile Pietei Operei Uunde stationa o unitate de tancuri) si Centrului Militar. Ulterior au incendiat camera 709 dupa care au coborat imediat in holul hotelului.

Intrucat mr. JUDELE CONSTANTIN era cunoscut de cadrele si militarii aflati in acel moment in holul hotelului iar insotitorii sai erau imbracati in uniforme M.Ap.N., nu au fost retinuti.

Din cercetarile efectuate de Parchetul Militar Timisoara, asupra lui DRAGOI STELIAN si IARU FLORIN (dosar 324/P/1990) au rezultat urmatoarele: -nu se confirma ca sus-numitii au executat foc din sau de pe cladirea hotelului Timisoara; -Dragoi Stelian a recunoscut ca, detinand un pistol tip Walter cu amortizor, "din curiozitate a tras un foc pe coridorul hotelului, fara sa vizeze ranirea sau uciderea unei persoane"; -cei doi au fost folositi de conducerea garnizoanei din acea perioada (lt. col. ZECA CONSTANTIN) pentru "verificarea unor adrese unde existau suspiciuni ca se desfasoara activitati ilegale". Au existat situatii in care au deschis focul cu scop de intimidare fara insa sa produca ranirea unor persoane; -in contextul sarcinilor primite, cei mentionati au sustras bunuri de la persoane particulare.

Pentru faptele comise, prin sentinta nr,. 137 din 26 iunie 1992 Dragoi Stelian si Iaru Florin au fost condamnati la cate un an inchisoare pentru furt din avutul public si particular. Dupa pronuntarea sentintei au fost pusi in libertate, intrucat executasera pedeapsa in perioada arestarii preventive.

Cu privire la celelalte fapte comise, Tribunalul Judetean Timis si-a declinat competenta . Dosarul nr. 8023/1990 privind pe cei doi a fost inaintat Curtii Supreme de Justitie la 03-12-1990, pana in prezent nefiind solutionat (Iaru este plecat din tara).

De altfel, maiorul JUDELE CONSTANTIN ordonase anterior sa se taga fara discernamant ("impotriva a tot ce misca") si a retransmis intocmai, pentru executare, ordinul lt. col. ZECA de a se trage impotriva "celor imbracati in combinezon albastru, bleumarin sau negru". TAMASESCU DAN, participant la evenimente si cooptat in grupul maiorului JUDELE, a declarat ca "in 23 decembrie, in jurul orei 05,00 sau 06,00 (...) am vazut in strada un om imbracat in albastru (...) Am tras, gandindu-ma ca e un terorist, fara sa-l somez. Cand s-a luminat, m-am dus in strada si am constatat ca era un muncitor la ILSA pe care-l cunosteam (...) Mr. JUDELE mi-a zis ca bine am facut".

In legatura cu profilul moral al mr. JUDELE CONSTANTIN retine atentia faptul ca in anul 1990, cand activitatea sa din decembrie 1989 incepea sa fie dezvaluita in presa, a preferat "sa se stabileasca in strainatate", fiind condamnat pentru dezertare.

Consecinte grave in derularea evenimentelor acelor zile au fost produse si de unele erori individuale ale unor membri ai dispozitivelor militare carora, uneori, le-au cazut victime chiar cade ale armatei.

Sugestiv este cazul m.m.VALCEANU CONSTANTIN din UM 01864 care la 25-12- 1989, in jurul orei 14,00 s-a deplasat la domicilul sau din Timisoara. La inapoiere (aproximativ ora 17,00) nu a mai oprit la punctul de control mixt din zona unitatii militare de graniceri, apreciind ca acestia au retinut ceea ce el le-a comunicat: ca se va inapoia dupa circa doua ore. In aceste imprejurari, de la punctul de control s-a deschis foc asupra autoturismului, soldat cu uciderea maistrului militar VALCEANU CONSTANTIN.

Alte victime din randul militarilor s-au datorat indisciplinei sau neatentiei. Astfel, lt. JURCA (UM 01185) si cpt. SERBAN DUMITRU (UM 01185) s-au autoimpuscat dar au declarat ulterior ca au fost impuscati de teroristi.

Un caz similar a fost cel al rasturnarii accidentale a unui camion care transporta militari, comandantul acelei unitati declarand si el, intr-o emisiune televizata, ca militarii sai au fost atacat de teroristi.



--------------------------------------------------------------------------------

Mai multe cazuri nominalizate in acest material au fost analizate si de Comisia Guvernamentala numita la nuvelul judetului Timis in anul 1990, concluziile acesteia, insotite de declaratii, documente si fotografii fiind inaintate Procuraturii Militare Timisoara.

Totodata, instanta mentionata a primit sesizari si din partea altor institutii sau persoane fizice, multe dintre acestea privind actiuni desfasurate in perioada 22/25-12-1989 si ulterior, de mai mica intensitate, care au dus, totusi, la inregistrarea pe raza municipiului Timisoara a unui numar de 20 de morti si 73 de raniti. Solutionarea lor va duce, fara indoiala, la stabilirea multor adevaruri privind revolutia timisoreana din decembrie '89.



--------------------------------------------------------------------------------

Inserarea acestui punct de vedere preliminar al Serviciului Roman de Informatii cu privire la evenimentele de la Timisoara s-a sprijinit pe date si informatii provenite dein surse diverse: declaratii ale unor participanti la evenimente, referate ale Comisiei Guvernamentale pentru judetul Timis (1990), Raportul Comisiei medicale locale, documente de la Procuratura Militara Timisoara, surse deschise, alte documente.

Pentru clarificarea si a altor aspecte referitoare la evenimentele din Timisoara - decembrie 1989, inca neelucidate, este necesara o cooperare mai substantiala a institurtiilor implicate direct in elucidarea acestora fata de care SRI isi manifesta deplina disponibilitate.


09-07-2008 22:13:43
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Raportul SRI
EPISODUL I (2/2), TIMISOARA '89

Astfel, in data de 18 decembrie 1989, capitan VEVERICA IOSIF - comandant al dispozitivului D7 - a comandat si executat foc asupra unui grup de demonstranti, care se afla la intersectia Caii Girocului cu str. Stefan Stanca, imprejurare cu care a fost ucis JANOS PARIS.

Dispozitivul D1, condus de maior SUCALA ION si amplasat in fata Catedralei, a deschis foc asupra demonstrantilor din zona, desfasurand totdata actiuni de capturare si retinere a celor refugiati in Parcul Poporului, cu ordinul expres al generalului Nuta de a executa foc la cel mai mic semn de nesupunere.

In ceea ce priveste actiunile desfasurate de patrule mobile anterior datei de 22 decembrie 1989, exista mai multe marturii privind executarea focului din diverse autoturisme de tip ARO, DACIA, LADA.

Analiza informatiilor obtinute in legatura cu acest aspect evidentiaza existenta a doua ipoteze privind apartenenta acestor patrule mobile.

1. Din cadre ale Militiei au fost organizate cinci patrule auto, carora le-au fost repartizate principalele zone aglomerate ale municipiului. Aceste patrule mobile au primit indicativul "Z" (1-5) si aveau misiuni informative in zona evenimentelor, fiind coordonate de Z6, stabilit la sediul Militiei. Existenta acestora a putut fi evidentiata doar intr-un registru al fostelor organe de militie care incepea insa din 20-12-1989. Organele de procuratura nu au efectuat nici un fel de verificari asupra acestui aspect.
2. Pe baza sustinerilor maiorului GROZEA DANIEL din U.M. 01955 Timisoara (unitate de reparatii tehnica militara a Diviziei A.A.T.) a rezultat ca, la ordin, acesta a stantat numere de circulatie care sa nu duca laidentificarea lor ca apartinand armatei; neavand stante decat pentru literele A si B a recurs la confectionarea a circa cinci seturi de numere apartinand judetului Alba (AB). Ofiterul mai precizeaza ca "cei care au circulat cu astfel de masini au fost nu numai de la unitatea noastra, ci si de la U.M. 01942 si U.M. 01864, deci tot C.A.A.T. Poate oi fi facut un numar si pentru altii, de la graniceri".

Intrucat sectie de reparatii militare avea si cealalta Mare Unitate din Timisoara, U.M. 01024 Timisoara, aceeasi metoda a putut fi folosita si aici. Elocvente in acest sens sunt cazurile capitanului ILIE NICOLAE si capitanului VASILICA GHEORGHE din U.M. 01024 Timisoara, care au folosit autoturismele A 116, apartinand Comandamentului Diviziei Mecanizate "DECEBAL" si 1-GR-114 (Giurgiu), proprietate a primului, in actiuni de culegere a informatiilor si identificare a persoanelor participante la miscarile ce au avut loc in Timisoara. Cei doi ofiteri mentionati au fost imbracati civil si au folosti la cele doua autoturisme numere false. In aceasta perioada, fata de colegii lor au afirmat ca au facut uz de armament, fara a preciza daca au existat victime.

Analizata intr-un plan mai larg, actiunea de reprimare a demonstrantilor de la Timisoara evidentiaza numeroase cazuri in care combinarea imprejurarilor si a factorilor de presiune a condus la decizii materializate in actiuni soldate cu victime.

Capitanul BADEA C. GHEORGHE, aflat la comanda unei grupe de militari de la 01185, situata in zona podului "Decebal", in seara zilei de 17 decembrie - dupa cum reiese din declaratiile date de lt. maj.. ZEPA AMBROZIE si soldatii BRANCOVEANU GHEORGHE si TIBACU IULIAN (toti trei din cadrul Brigazii de securitate) in fata Comisiei Guvernamentale instituita la nivelul judetului Timis in 1990 - a ordonat deschiderea focului asupra demonstrantilor, fapt soldat cu morti si raniti.
Capitanul CASERIU DUMITRU (U.M. 01140 Lugoj), in noaptea de 17/18 decembrie 1989 , in jurul orelor 23,30, aflandu-se in zona la comanda unei subunitati care asigura paza unor obiective economice din zona strazii Ialomita, a executat foc impotriva demonstrantilor, fiind ranite mai multe persoane, iar unii militari din subordinea sa au deschis focul de arma inspre un grup de demonstranti care traversau zona respectiva.
Maior BURCI IOAN (U.M. 01185), in data de 18 decembrie 1989, a deschis foc cu armamentul de pe TAB impotriva grupului de demonstranti aflati in fata Catedralei.
Maior GRECU CONSTANTIN (comandant batalion graniceri) a ordonat militarilor din subordine deschiderea focului asupra demonstrantilor, soldat cu omorarea a trei persoane (un tanar si doua femei).
Maior PLESCA OCTAV, fost comandant la U.M. 01233 Buzias (aflat la dispozitivul pe care il comanda in fata cinematografului Capitol din Timisoara), la 19-12-1989, in jurul orelor 17,00, a urmarit in parcul din spatele Catedralei un demonstrant si a executat foc spre el (fapt confirmat de 7 martori oculari audiati de Comisia Guvernamentala).Plutonier major (r) BUSILA - fost infirmier la Batalionul CFR Sacalaz - facand uz de arma, a provocat moartea prin impuscare a numitului BERCI RADIAN. In prezent, subofiterul este fugit din tara.
Locotenent APATI CSABA ANDRAS (U.M. 01039), facand uz de arma , a impuscat mortal pe numitul CIOPEC MARIUS, care se afla intre demonstranri in ziua de 17-12-1989.
 

In perioada februarie-mai 1990, la solicitarile ferme ale organizatiilor revolutionare timisorene si ale rudelor victimelor, Comiisia Guvernamentala Timis a efectuat cercetari asupra cadrelor militare acuzate de a fi tras in demonstranti. Cu toate ca referatele inaintate la sfarsitul lunii mai 1990 de Comisia Guvernamentala si Procuraturii Militare cuprindeau propuneri de cercetare penala a unor cadre militare, nu s-a ajuns la trimiterea in judecata a unora dintre acestia.

Generalizarea, incepand cu data de 20 decembrie 1989,a revoltei, care a dus la inclinarea balantei de forte in favoarea manifestantilor, pe fondul slabirii actiunilor de riposta ale tuturor fortelor implicate in "restabilirea ordinii", singularizeaza Timisoara in ansamblul situatiilor revolutionare din Romania.



--------------------------------------------------------------------------------

Daca pana in 21-12-1989 evenimentele din Timisoara au furnizat imboldul pentru declansarea unor actiuni similare si in restul tarii, incepand cu 22 Decembrie situatia s-a inversat. "Revolutia in direct" a influentat semnificativ derularea evenimentelor de la Timisoara.

Conexata rapid la stirile alarmiste difuzate de TVR, care, in ansamblul lor evidentiau pericolul unei riposte iminente din partea "unor forte ramase fidele dictatorului", Televiziunea Timisoara a contribuit la inducerea si mentinerea derutei in randul fortelor armate, precum si a panicii in randul populatiei. Insusi directorul studioului local de Tv, GNANT EMERICH, precum si unii colaboratori ai sai, cautau in mod special sa intervieveze persoane care exagerau pericolele sau prezentau "dovezi" ale existentei unor forte ostile revolutiei.Un exemplu il constituie si imaginile inregistrate pe 23-12-1989 la Spitalul de copii din Timisoara (in apropierea caruia se tragea), iar,pe acest fond, comentatorul postului precizeaza ca "Din Spital trage un grup de securisti care aici isi gasesc ultima salvare". In acest context si in municipiu Timisoara au fost distribuite arme si munitii, nu numai formatiunilor organizate ale "garzilor patriotice", ci si altor cetateni, inclusiv elemente infractoare ori cu grad redus de discernamant.

PREISACH HERBERT - din data de 22/23 decembrie '89 pana la 02-02-1990 a participat impreuna cu un grup de militari la diferite actiuni de depistare a "teroristilor", atat in Timisoara cat si in judet, "mai ales la casele de vanatoare Pischia, Cheveres, Charllota si Padureni". In declaratia data la 06-02-1992 Organelor de Politie cu privire la descoperirea in fostul sau domiciliul a unor cartuse, acesta precizeaza "in aceasta perioada daca nu am fost dotat cu armament inmod special, am avut acces la el, respectiv pistol mitraliera, pistol TT, pusca cu luneta si munitia necesara care se afla in masina militarilor cu care colaboram. Mentionez ca pusca cu luneta era in dotarea unui ofiter si era folosita de obicei in afara orasului, dar aveam si noi acces la ea, iar cartusele se aflau toate impreuna in incaperea unde aveam sediul (Clubul de sah din Piata Libertatii). Din aceasta perioada ma cunoaste mr. JUDELE care era seful dispozitivului de cercetare".
Ing. PARASCHIV DOMINIC, de la intreprinderea AZUR - bolnav psihic, aflat in evidenta clinicii de specialitate din Timisoara -, prevalandu- se de faptul ca era sef de formatiune in "garzile patriotice", a obtinut un pistol mitraliera de la subunitatea M.Ap.N. (apartinand UM 01115 Timisoara, condusa de plt. Varga Odon) care, din 22 decembrie 1989, asigura apararea fabricii.
Amenintand cu folosirea armamentului, in ziua de 23 decembrie 1989 a terorizat timp de cateva ore personalul intreprinderii.

Atunci cand membrii subunitatii militare au incercat recuperarea armamentului respectiv, Paraschiv Dominic a deschis focul, imprejurare un care a fost impuscat si ulterior a decedat.

Parchetul Militar Timisoara, care a cercetat cazul (dosar 197/P/1991), a dispus la 5 februarie 1993 neinceperea urmaririi penale asupra subofiterului M.Ap.N. care l-a dezarmat pe Paraschiv Dominic, intrucat acesta a actionat in legitima aparare.

VASILESCU AURORA - telefonista la Opera din Timisoara a relatat ca in data de 22-12-1989 "un anume maior POPESCU de la Militie a distribuit armament si munitie revolutionarilor din Opera". Acest aspect este confirmat si de Dragoi Stelian, care, in declaratie data procuraturii militare, afirma ca "a trimis (de la Opera -n.n.) la lt.col. Popescu, de la Militia Transporturi Ferate 4 oameni, pe care acesta i-a inarmat si impreuna cu militienii au plecat la Deta (sa lupte impotriva teroristilor - n.n.)".
In acelasi timp, asa cum rezulta din documentele aflatein dosarul nr. 7/1990 al UM 01942, cu comandamentul la Timisoara, incepand din seara zilei de 22-12-1989, au fost inregistrate actiuni de diversiune radio- electronica.

Incepand cu ora 19,30, din ziua de 22-12-1989, sistemul de cercetare prin radiolocatie al spatiului aerian al Diviziei a fost pus in stare de alarma maxima, ca urmare a identificarii unui numar mare de tinte aeriene care se deplasau spre granitele de nord ale tarii din directiile nord, nord-vest, vest si sud, respectiv din URSS, Ungaria, Iugoslavia si Bulgaria. Sistemele de pretectie impotriva bruiajului de radiolocatie din dotarea instalatiilor radio nu au evidentiat existenta bruiajului de imitatie.

La aproximativ 20-25 km de frontiera de stat, aceste tinte aeriene dispareau de pe ecranele statiilor de radiolocatie, pentru ca dupa aproximativ o ora sa apara in interiorul tarii, directionandu-se in special spre zona aerodromurilor unitatilor de rachete si artilerie antiaeriana. (Faptul ca nu au fost vizualizate pe ecranele instalatiilor radar a lasat impresia ca acestea ar fi violat spatiul aerian al tarii la joasa inaltime.)

In perioada 22-12-1989, in zona de responsabilitate a Diviziei A.A.T., a fost semnalat un numar de 761 tinte aeriene, parte din ele fiind combatute cu sisteme evoluate de rachete. Analiza efectuata asupra modului de desfasurare a acestor actiuni releva ca in noaptea de 22/23- 12-1989, in spatiul aerian al tarii, la circa o ora dupa semnalarea "invaziei" aeriene, au fost semnalate 41 de tinte.

In simineata zilei de 23 decembrie 1989, numarul tintelor s-a redus pana la disparitie.

In noaptea de 23/24 decembrie 1989 s-a semnalat o activitate aeriana deosebita, numarul tintelor ajungand la 365, fiind semnalata atacarea a 14 unitati din compunerea A.A.T., in conditiile mentionate anterior.

Toate aceste indicii privind diversiunea radio-electronica, urmata de actiune terestre de aceeasi natura au facut ca specialistii militari din cadrul Diviziei A.A.T. sa concluzioneze ca acest forte nu au apartinut sistemului national de aparare a Romaniei, idee evidentiata si de concluziile documentului S443/02-04-1990 al Institutului Central pentru Tehnica Militara: "caracteristicile tehnice ale mijloacelor existente in cadrul armatei romane exclud posibilitatea desfasurarii unor asemenea actiuni de catre fortele destinate luptei radio- electronice din interiorul tarii".

In intervalul 22-26 decembrie 1989, la Timisoara, in conditiile mentionate, dominate de o deosebita complexitate si confuzie, apar tot mai frecvent cazuri de deschidere a focului de catre detinatorii de armament (militari ori civili), care, in majoritatea lor, nu erau - si nu sunt in masura nici acum - sa explice credibil impotriva cui luptau.

Pe acest fond de imprejurari, mai multe persoane au desfasurat actiuni care aveau drept scop amplificarea culpabilizarii fostelor organe locale de Securitate. Altele, insa, prin aparenta lipsa de motivatie, nu permit descifrarea intentionalitatii care le-a orientat.

Astfel, TAMASESCU DAN, participant la evenimente, a relatat ca in dimineata zilei de 23-12-1989, printre cele 6 TAB-uri care au venit la Inspectoratul judetean al M.I. pentru a sprijini ocuparea sediului acestuia, s-a aflat un TAB fara nici un insemn sau numar pe el si care, ulterior, s-a deplasat inspre fabrica MODERN, executand foc asupra unui grup de manifestanti.

Col. (rez) DAMIAN IOAN afirma ca: "Un anume DOBRA a tras toata noaptea (de 25/26 decembrie) asupra Penitenciarului, determinand paza sa raspunda cu foc". Acelasi DOBRA este mentionat in declaratia lui DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-serive) care il prezinta ca fiind "o persoana cu o puternica agitatie psihica (...) In noaptea de 23/24 decembrie a circulat cu un ARO", fiind suspect ca a executat foc si din acel autovehicul.

Un caz mai complex este acela in care au fost implicati mr. JUDELE CONSTANTIN (seful cercetarii la UM 01024 Timisoara), lt. IARU FLORIN (ofiter cu atributii de antiterorism in cadul Securitatii Judetului Timis) si DRAGOI STELIAN GHEORGHE (mecanic la un auto-service). Ultimii doi au actionat sub comanda maiorului JUDELE iar acesta a fost coordonat de lt. col. ZECA CONSTANTIN, seful de Stat major al UM 01024 Timisoara.

Din datele pe care le detinem rezulta urmatoarele: -la 24 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA CONSTANTIN, IARU FLORIN a fost eliberat din unitatea militara unde se afla retinut impreuna cu alte cadre ale Securitatii judetene Timis; -ulterior cei doi au fost echipati cu uniforme M.Ap.N. iar la 25 decembrie 1989, la ordinul lt. col. ZECA, lt. col. CARAIVAN (seful artileriei UM 01024) le-a distribuit: pistoale cu amortizor, veste antiglont, pistoale mitraliera, pumnale, catuse, haine civile (blugi, geaca, tricouri); -actionand la ordinel mr. JUDELE si lt. col. ZECA, DRAGOI si IARU au efectuat "pperchezitii si confiscari" la domiciliile unor cadre de securitate, ale rudelor acestora si altor perosane banuite a detine bunuri de valoare; -armamentul a fost recuperat de la cei in cauza, de catre lt. col. CARAIVAN, la 28 decembrie 1989.

De altfel, pana la data arestarii (februarie 1990), Dragoi si Iaru au actionat in sediul fostei Securitati Judetene Timis, ca membri ai "Biroului II" condus de mr. Judele.

Exista, de asemenea, semnalari ale mai multor martori ca la 26 decembrie 1989 mr. JUDELE, STELIAN DRAGOI si IARU FLORIN, purtand uniforme de ofiteri M.Ap.N., au mers la hotel Timisoara si sub amenintarea cu impuscarea a receptionerului VOIN PETRU au obtinut cheile de la camerele 130, 131 si 132, de unde au executat foc in directiile Pietei Operei Uunde stationa o unitate de tancuri) si Centrului Militar. Ulterior au incendiat camera 709 dupa care au coborat imediat in holul hotelului.

Intrucat mr. JUDELE CONSTANTIN era cunoscut de cadrele si militarii aflati in acel moment in holul hotelului iar insotitorii sai erau imbracati in uniforme M.Ap.N., nu au fost retinuti.

Din cercetarile efectuate de Parchetul Militar Timisoara, asupra lui DRAGOI STELIAN si IARU FLORIN (dosar 324/P/1990) au rezultat urmatoarele: -nu se confirma ca sus-numitii au executat foc din sau de pe cladirea hotelului Timisoara; -Dragoi Stelian a recunoscut ca, detinand un pistol tip Walter cu amortizor, "din curiozitate a tras un foc pe coridorul hotelului, fara sa vizeze ranirea sau uciderea unei persoane"; -cei doi au fost folositi de conducerea garnizoanei din acea perioada (lt. col. ZECA CONSTANTIN) pentru "verificarea unor adrese unde existau suspiciuni ca se desfasoara activitati ilegale". Au existat situatii in care au deschis focul cu scop de intimidare fara insa sa produca ranirea unor persoane; -in contextul sarcinilor primite, cei mentionati au sustras bunuri de la persoane particulare.

Pentru faptele comise, prin sentinta nr,. 137 din 26 iunie 1992 Dragoi Stelian si Iaru Florin au fost condamnati la cate un an inchisoare pentru furt din avutul public si particular. Dupa pronuntarea sentintei au fost pusi in libertate, intrucat executasera pedeapsa in perioada arestarii preventive.

Cu privire la celelalte fapte comise, Tribunalul Judetean Timis si-a declinat competenta . Dosarul nr. 8023/1990 privind pe cei doi a fost inaintat Curtii Supreme de Justitie la 03-12-1990, pana in prezent nefiind solutionat (Iaru este plecat din tara).

De altfel, maiorul JUDELE CONSTANTIN ordonase anterior sa se taga fara discernamant ("impotriva a tot ce misca") si a retransmis intocmai, pentru executare, ordinul lt. col. ZECA de a se trage impotriva "celor imbracati in combinezon albastru, bleumarin sau negru". TAMASESCU DAN, participant la evenimente si cooptat in grupul maiorului JUDELE, a declarat ca "in 23 decembrie, in jurul orei 05,00 sau 06,00 (...) am vazut in strada un om imbracat in albastru (...) Am tras, gandindu-ma ca e un terorist, fara sa-l somez. Cand s-a luminat, m-am dus in strada si am constatat ca era un muncitor la ILSA pe care-l cunosteam (...) Mr. JUDELE mi-a zis ca bine am facut".

In legatura cu profilul moral al mr. JUDELE CONSTANTIN retine atentia faptul ca in anul 1990, cand activitatea sa din decembrie 1989 incepea sa fie dezvaluita in presa, a preferat "sa se stabileasca in strainatate", fiind condamnat pentru dezertare.

Consecinte grave in derularea evenimentelor acelor zile au fost produse si de unele erori individuale ale unor membri ai dispozitivelor militare carora, uneori, le-au cazut victime chiar cade ale armatei.

Sugestiv este cazul m.m.VALCEANU CONSTANTIN din UM 01864 care la 25-12- 1989, in jurul orei 14,00 s-a deplasat la domicilul sau din Timisoara. La inapoiere (aproximativ ora 17,00) nu a mai oprit la punctul de control mixt din zona unitatii militare de graniceri, apreciind ca acestia au retinut ceea ce el le-a comunicat: ca se va inapoia dupa circa doua ore. In aceste imprejurari, de la punctul de control s-a deschis foc asupra autoturismului, soldat cu uciderea maistrului militar VALCEANU CONSTANTIN.

Alte victime din randul militarilor s-au datorat indisciplinei sau neatentiei. Astfel, lt. JURCA (UM 01185) si cpt. SERBAN DUMITRU (UM 01185) s-au autoimpuscat dar au declarat ulterior ca au fost impuscati de teroristi.

Un caz similar a fost cel al rasturnarii accidentale a unui camion care transporta militari, comandantul acelei unitati declarand si el, intr-o emisiune televizata, ca militarii sai au fost atacat de teroristi.



--------------------------------------------------------------------------------

Mai multe cazuri nominalizate in acest material au fost analizate si de Comisia Guvernamentala numita la nuvelul judetului Timis in anul 1990, concluziile acesteia, insotite de declaratii, documente si fotografii fiind inaintate Procuraturii Militare Timisoara.

Totodata, instanta mentionata a primit sesizari si din partea altor institutii sau persoane fizice, multe dintre acestea privind actiuni desfasurate in perioada 22/25-12-1989 si ulterior, de mai mica intensitate, care au dus, totusi, la inregistrarea pe raza municipiului Timisoara a unui numar de 20 de morti si 73 de raniti. Solutionarea lor va duce, fara indoiala, la stabilirea multor adevaruri privind revolutia timisoreana din decembrie '89.



--------------------------------------------------------------------------------

Inserarea acestui punct de vedere preliminar al Serviciului Roman de Informatii cu privire la evenimentele de la Timisoara s-a sprijinit pe date si informatii provenite dein surse diverse: declaratii ale unor participanti la evenimente, referate ale Comisiei Guvernamentale pentru judetul Timis (1990), Raportul Comisiei medicale locale, documente de la Procuratura Militara Timisoara, surse deschise, alte documente.

Pentru clarificarea si a altor aspecte referitoare la evenimentele din Timisoara - decembrie 1989, inca neelucidate, este necesara o cooperare mai substantiala a institurtiilor implicate direct in elucidarea acestora fata de care SRI isi manifesta deplina disponibilitate.


09-07-2008 22:14:45
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Pur si simplu GENIALA analiza asta a lui Goma !!! :) - p=asta chiar n-o stiam, cumetre SA!!!
(inclusiv limbajul mai mult decit "viu" - percutant de-a dreptul).


CIUDATUL SA a scris:

Una tare a lui Goma ....asta fiind unul care pe vremuri cand "disidentzii" il pupau in cur pe Ceaushescu el il futea in gura !

Paul GOMA

"Să fie interzis electoratul !"



Pe hârtie, pe unde, pe ecrane, pe internet se întretaie până la vacarm - păstrînd totusi aerul de cor - gemetele, vaietele, văicărelile celor ce se cred purtătorii de cuvânt ai acestui neam nefericit. După ce se lamentează (acest se vrea să indice că ei, autorii Eremiadelor, doar ei si cumnatele lor sunt demni de compătimire - chiar suscepti- bili de despăgubire pentru daunele suferite), mintosii directori de constiintă carpatodanubieni trec la "analiza dezastrului". Concluzia cogitatiunii lor profunde :

"Electoratul este de vină".

Cum să nu fie electoratul de vină că a fost re-cocotat la putere bolsevicul, criminalul Iliescu? Doar el cu mâna lui l-a votat! Formulînd această acuzatie, Opaitele României, Văpaitele Carpatului, Scriitorii Curati cu voie de la Primărie (nume de cod : Rezistentii prin Cultură) s-au arătat în splendoarea lor de membri-plini ai comunitătii primitivizate de comunism, ai natiei analfabetizate de ceausism - cu ajutorul activ, prin pasivitate, al dezertorilor nostri intelectuali (altfel, cu totii străluciti, chiar geniali!). Până mai ieri "de vină" (de toate nefericirile) erau, totdeauna, altii : americanii, ungurii, rusii, evreii, bulgarii ; moldovenii (dacă vorbea un ardelean), ardelenii în ochii regătenilor, regătenii în ai moldovenilor… - aceasta fiind judecata necăjită a unor necăjiti care nu ridicaseră în viata lor privirea mai sus de bocancii celui din fată. Iată însă că si smântâna-patriei-române, gândeste si arată cu degetul ca un scoler puturos si pârâcios - pe altul. Numai că din bibliografia literaturosilor nostri manufactori de opinie (!) a dispărut o referintă : Bertolt Brecht. De ce : pentru că odiosul fusese sluga comunismului kominformist (dar Brucan? dar Crohmălniceanu? dar Paul Cornea ?), ci din… jenă intelectuală. Un personaj din Brecht spusese aproximativ - citez din memorie : "Dacă poporul nu respectă directivele noastre - să fie interzis poporul !"

Asta era solutiunea, dragi tovarăsi directori de constiintă neaos-românească : Adamesteanu, Doina Cornea, Blandiana, Rodica Palade, N. Manolescu, Liiceanu, Pruteanu, Patapievici, Paleologu, Plesu, Nadia Comăneci, Iorgulescu, Doinas, Mircea Martin, Tiriac, Paler, Marino, Zub, Andrei Cornea, Ilie Năstase, Stelian Tănase, Grosan, Tismăneanu - si alte monumente autentic românesti : să interziceti electoratul! Operatiunea v-ar fi scutit de cea mai mare cretinărie, de cea mai lăbărtată porcărie pe care ati făcut-o în vietile voastre, altfel presărate de măgării-idiotii : nu numai să-l votati - voi! - pe Iliescu, dar să îndemnati oamenii să vă urmeze. Pentru a salva, ce? "Democratia"? Care democratie, analfabetilor, amnezicilor incapabilil de a vă încheia la obiele? Democratia cu/a lui Iliescu? V-a luat Dumnezeu mintile? Dacă v-ar fi venit ideea salvatoare înainte de 26 noiembrie acest an, ati fi făcut economie de un somn - din el a iesit Monstrul Dezinformatiei Securisto-Kaghebiste materializat prin o falsă-problemă, deci prin o solutie falsă : "Votati împotriva dictaturii, pericolul fascismului si antisemitismului românesc purtînd numele: V.C. Tudor!"

Îmi aduc aminte cu neplăcere : după 1977, când am ajuns în exil, am încerca să comunic Monicăi Lovinescu si lui Virgil Ierunca opinia: "pericolul huliganismului purtînd numele : Eugen Barbu"- era o grosolană, o vulgară diversiune securistă. A denunta (si ataca) doar pe E. Barbu si ceata-i de vlăjgani ciomăgasi (pe atunci puradeii-pionieri erau Ileana Lucaci, V.C. Tudor, Dan Ciachir) considerîndu-i pe barbisti, dacă nu singurii, atunci principalii vinovati de tiranizarea culturii : o eroare. Pe de o parte Eugen BarbOaie si ai săi de la Barieră, oricât de obraznici ar fi fost, erau doar instrumente ale Monstrului, limbrici împinsi în fată de Sarpele Securismului (deasupra lui : Balau-rul Comunismului) ; pe de altă parte, a-i ataca de la microfonul Europei libere cu precădere pe derbedeii de la Săptămîna însemna a reduce problema ne-libertătii de expresie din sistemul totalitar comunist românesc la conflicte personale cu mardeiasul plagiator. Mai grav: focalizarea acuzatiilor de tiranizare a cuvântului asupra unor trupeti conforta, betona alibiul inactiunii, al inertiei, al lasitătii scriitorului român, cel care, la closetul restaurantului Casei Scriitorilor, jura pe carnetul rosu din mâna dreaptă, făcîndu-si cruce cu stânga : «Eu cu drag mi-as manifesta anticomunismul - dar dacă nu mă lasă porcul de Barbu…» - pe acea vreme încă nu se gândise să-si boteze dezertiunea: "rezistentă prin cultură".

Pagubele pricinuite de diversiunea numită : E. Barbu, în literatură, oricât de însemnate, au fost floare la ureche fată de cele din alegerile de la 26 noiembrie-10 decembrie 2000. Atunci scriitorii - cei mai multi, cei mai buni - stiau că E. Barbu este omul securitătii si îl clasaseră ; acum orătăniile natiei, trezite din somn, au cotcodăcit : "Dictatura fascistă ne pândeste!", "Suntem amenintati de antisemitism!","Stop extremismului!","Să facem baraj tiraniei !"- si alte gogorite, consfintind diversiunea securistă: V.C. Tudor (si dînd o identita-te copilului de suflet al Barbului si al Organei, găinarul oligofrenetic).

De ce spun : diversiune ? Ce întrebare ! Se vede de departe : Zbierătorii de profesie zbiară, denuntînd cu nemăsurat curaj virtuala dictatură fascisto-antisemită a lui V.C. Tudor - ca să nu se observe reala dictatură comunistă, pipăibilul bolsevism ale tovarăsului Iliescu!

Dar bineînteles că V.C. Tudor este un ins dezgustător, semianalfabet, neam-prost de-acasă (si de la MAI), stergătoare de picioare al Ceausescului ; că a activat din pruncie pentru Securitate, a atacat în Săptămîna pe cei indicati de Conducerea Superioară de Securitate si a apărat, la comandă, pe agentii infiltrati în Occident (Gustav Pordea, "deputatul european" de pe lista lui Le Pen, plătit prin securistul Costel Mitran cu o jumătate de milion de dolari - de pildă). Fiindcă si la noi securistii persecutori ai credinciosilor au devenit peste noapte mistici (chiar de nu li s-a luat văzul, ca lui Saul) ; si la noi securistii internationalisti de ieri au devenit azi vânjosi nationalisti - vezi-l si pe Marele Rus, altfel evreu : Jirinovski. Nu V.C. Tudor si nu fascismul, nu antisemitismul, nu antitigănismul lui purtînd marca Securitătii dâmbovitene constituie amenintarea la adresa nefericitei Românii.

Ci bolsevismul kaghebist re-instaurat de Ion Iliescu.


Prin alegerile din 26 noiembrie 2000 tara noastră a înaintat-pe-culmi, vorba lui Păunescu glorificîndu-l pe Ceausescu : a "urcat" din lac în put. Asta înseamnă că "dezastrul" (termen de care sunt pline până la sufocare taman gurile care până la 22 decembrie 89 fix rămă-seseră cusute-sudate) nu trebuie articulat (gramatical) ; corect fiind: "unul din dezastrele de după decembrie 1989".

Soarta tării m-a preocupat (si m-a durut) si pe mine. Si nu imediat după "dezastrul de la 26 noiembrie" [2000]. Ba înainte (si după) dezastrul de la 17 noiembrie 1996 ; si chiar înainte si după dezastrul de la 20 mai 1990 - stau dovadă faptele de scris, textele publicate constant, în săptămânalul newyorkez Lumea Liberă, în Cotidianul de la Bucuresti - si (în sfârsit!), editate de Nemira, în volumul Scrìsuri, 1999. Nu au fost incluse două interventii : cea la Colocviul de la Roma, din 11-13 mai 1991 - si, cu un an mai devreme, "Scrisoare către Gabriela Adamesteanu", de la 1 aprilie 1990.

Nu mi-am completat (aici) scurta autobibliografie din orgoliu de autor frustrat - ci din ciudă : stiam că nu sânt singurul care… :

- [înainte de decembrie 1989] …să se teamă că, dacă vreodată România va fi liberată (am zis bine : va fi, adică de către altii, nu : se va, singură), poate că economic are să iasă din mizeria cumplită în care o tinuse comunismul, dar nu social, nu mental - nu civic ;

- …să înteleagă că "revolutia la Români" nu fusese nici revolutie, nici la-Români, ci schimbare-de-secretar-general-al-partidului (dat la spălat-curătat de căcat-sânge) cu/prin aceleasi cadre: activisti-securisti;

- …să înteleagă (cu durere) că martirii neamului, oamenii poli-tici democrati, unii din ei si intelectuali de marcă, supravietuitori ai puscăriilor comuniste, fuseseră demult prefăcuti în cârpe de care-si stergea cizmele lumpen-proletariatul securist, după două decenii devenit… aristocratia natiei (după expresia, nu a unui curat neo-boer, ci a unui senator, presedinte de scriitori, decedatul Ulici); marii-oameni fuseseră neutralizati, nimiciti de Securitate, nici vorbă să poată (re)de-veni ce fuseseră; erau ceea ce făcuse din ei Pitestiul-Lung: auxiliari obedienti ai Criminalului Organ, trudeau, nu atât la "culegerea de informatii", ci la ce se cheamă: dezinformatie: "răspândirerea unor in-formatii din sursă sigură", sursă-sigură fiind, ca si pentru Jela-Huma-nitas, ca si pentru Manolescu-Pelin, după 89, Securitatea ; astfel au lucrat (de voie, de ne-voie) pentru călăi, împotriva fratilor-victime Gyr si Crainic, C.C. Giurescu si Serban Cioculescu, Carandino si Noica, Stăniloaie si Ernest Bernea, Paleologu si Quintus, Tutea si Coposu…;

- …să înteleagă (mai corect : să nu uite !) că FSN din decembrie 1989 era o răsuflată, o vulgară diversiune de tipul FND (confectionat la 26 septembrie 1944, tot de rusii ocupanti pentru românii ocupati), prin care cadrele (de stat si de partid) se travesteau în democrati si în patrioti (simplu: îsi coseau epoletii pe dinăuntru !) ; din aceeasi mis-care, prin cooptare în vederea mutării (de sah) următoare, îi compromiteau pe cei (încă) necompromisi ; trebuia să fii idiot profund ca să nu vezi, să nu întelegi că Românul începe o "viată nouă" pe după cap cu tâlhari bolsevici în civil ca Bârlădeanu, Brucan, Verdet, Iliescu si cu banditi bolsevici în uniforme (Stănculescu, Militaru, Plesită, Caraman) - cu totii legati prin carieră si interes de comunismul local ca si de cel moscovit ; câte minute de reflectie i-au trebuit Doinei Cornea, Blandianei, Paleologului, Plesului, Dinescului, lui Caramitru - ca să demisioneze din FSN (vorbesc de cei care au chiar făcut-o…)? ;

- …să înteleagă că lărgimea de spirit (sic) de care dădea dovadă opozitia (re-sic) în primele săptămâni după "revolutiune" era, în fapt, impotentă : istoricii tărănisti, liberali, social-democrati (Coposu, Ratiu, Cîmpeanu, Quintus, Cerveni, Diaconescu, Tepelea, Galbeni - si încă multi, prea multi pentru o comunitate care se proclamă anticomunistă si rezistentă) ezitau, evitau să ia puterea - care ni se cuvenea !- nu pentru că ar fi fost ei binecrescuti, galantoni cu adversarul politic - ci pentru că nu miscau în front fără ordinul stăpânului : Securitatea!;

- …să înteleagă că norocul-istoric îti cade, pară-mălăiată,-n gură o dată, hai, de două ori, dar nu de fiecare dată când tu, becisnicul, lasul, puturosul, dezertorul ai nevoie ; că "revolutia la români" nu a fost fructul strădaniei românilor, al sacrificiului lor, ci o fericită întâm-plare (internatională) de care ar fi trebuit să profite si România (pe urma Poloniei, a Cehoslovaciei, a RDG, a Ungariei, a "Moldovei", a URSS); cronologic, zavera de la 22 decembrie de la Bucuresti a fost cea din urmă din Lagărul Sovietic european (si cea mai sângeroasă), însă dacă românii nu contribuiseră cu nimic la răsturnarea comunismului, măcar să fi folosit - cu normală inteligentă - prilejul oferit;

- …să înteleagă că partidele democratice (exact cele interzise de comunisti, iar membrii lor arestati, multi asasinati) nu pot fi alcătuite în "vârtejul revolutiei" de către asasinii si complicii asasinilor : comunisti, securisti, vânzători-de-frate ca R. Cîmpeanu, Quintus, Mar†ian, Ioan Alexandru si nu pot fi consolidate prin batalioanele de activisti, militieni, securisti - nici măcar strecurati, ci intrati pe poarta mare tinută deschisă, cu plecăciune, de Tatăl Natiei, Seniorul Coposu, sluga supusă a securistului purtînd numele conspirativ: Măgureanu ;

- …să înteleagă că dacă puterea adevărată, corupe (cu adevărat), corupe cu adevărat si fleacul de putere exersat de un român ; si cum să nu fie asa, dacă românul si-a alcătuit Catehismul Moral din negatii :

- nu spune românul : "Om bun este cel care nu face rău" ?

- nu spunea - ba chiar urla : "Noi nu gândim!" ?

- nu spun scriitorii : "Noi n-am avut samizdat si nici n-am avut nevoie!"?

- nu spuneau ierarhii bisericii ortodoxe : "Noi n-am rezistat - noi ne-am rugat…"?

- nu se spunea - din 1964, când s-au golit închisorile : "Eu nu fac politică" - ceea ce se traducea prin : "Să nu mi se ceară să fiu demn, moral, civic - mi-e frică!" ?, însă de cum "s-a dat" ceva, toti tremuricii, toti impotentii, toti imoralii, toate curvele, toti hotii s-au năpustit, au însfăcat, au furat (ce mai rămăsese) ; politicienii români, fie "fosti" comunisti, securisti, fie fosti democrati : liberali, tărănisti, legionari - în fine, fosti-oameni - dar si tineri care în 1989 aveau în jur de 20 ani, deci nu avuseseră ocazia să se maculeze (nu-i nimic : s-au înmierdarisit singuri-singurei de mai mare dragul, priviti-l pe Patapievici : a avut nevoie de aproape un deceniu de eforturi, dar ce reusită!, ai zice : un adevărat liicean’) - nu realizează că a face politică, a fi înalt functionar la stat ori demnitar înseamnă a te pune în serviciul statului, iar prin el, în serviciul concetătenilor care asteaptă de la tine ceea ce nu au avut de la guvernantii comunisti.

Am amintit două texte neincluse în volumul Scrìsuri :

- La l Aprilie 1990, în Scrisoare către Gabriela Adamesteanu (publicată în revista 22 pe la mijlocul lunii), după trei luni de la "revolutie"), am avut insolenta să-i acuz pe "marii-scriitori" de lasitate, de inactivitate, de dezertare, înainte de 22 decembrie 89; de zăpăceală, de necinste, de analfabetism, de rapacitate, după ; i-am tratat de nesimtiti moral pe N. Manolescu, Buzura, Doinas, Blandiana, Dinescu, Plesu, Eugen Simion, Sorescu… Atunci mi-a sărit în cap toată lumea bună, intelectuală : cum de înjuram ca la usa cortului niste clasici-în-viată , basca niste anticomunisti-fără-prihană ? Interpelatorii au uitat fulge-rător ce-mi reprosaseră când, la scurt timp si ei au început a-i acuza pe aceiasi, în aceiasi termeni, dar doamne-fereste să fi citat din clasici…;

- Între 10 si 13 mai 1991 a avut loc la Roma un colocviu la care a participat floarea scriitorimii din tară : Doinas, Blandiana, Ulici, Mălăncioiu, Adamesteanu, Papahagi, Uricaru…- adevărat: lipsea Geta Dimisianu) precum si câtiva exilati : Balotă, Sorin Alexandrescu, eu. Interventia mea inchizitorială:"Numai activistii si securistii au confiscat revolutia română? - Nu ! Si scriitorii !" a provocat indignatiunea maselor largi de rezistenti prin cultură. Si consternarea - rănită - mai ales când am formulat acuzatia :

De vină pentru victoria lui Iliescu, la 20 mai 1990, nu este electoratul - analfabetizat, terorizat, santasat de aceiasi activisti si securisti - ci voi, scriitorii ; voi, înainte de decembrie 89, nu v-ati făcut datoria de a amplifica glasul celor care nu se puteau exprima. În schimb, de cum a dat rivulutia peste voi (încât au intrat în panică nu doar ticălosi ca Titus Popovici, Păunescu, D.R. Popescu, Săraru, ci si "de-ai nostri": N. Manolescu, Buzura, Toiu, M.H. Simionescu), cum v-ati repezit la ciolan, ati însfăcat posturi, ordinatoare vechi trimise unor institutii, burse, medicamente aduse pentru spitale, directorate de publicatii, de fundatii, toale destinate săracilor, ministere - de parcă vi s-ar fi cuvenit recompensele pentru dârzele si riscantele voastre activităti din… ilegalitate… Vă plângeti de electorat ? Culegeti ce nu ati semănat. Cum fiecare bărbat are nevasta meritată si copilul făcut, voi aveti electoratul pe care vi l-ati modelat (negativ)- prin Opera si prin Viata voastră de scriitori dezertori…

Atacurile mele au primit replica binemeritată : toti participantii (chiar si Balotă si Sorin Alexandrescu : împărtăseau "analiza" mea, înainte de interventie, dar în timpul si după au tăcut, grămăjoară) m-au luat la forfecat ca într-o sedintă de partid din cele bine preparate (si eu fusesem membru de partid, însă eram un biet pui în fata dialecticii tancului sovietic mânuită de subtili ca Doinas, de îndelicate ca Blandiana, Adamesteanu, Mălăncioiu. Fireste, toate răspunsurile, toate interpelă-rile lor erau de o perfectă rea-credintă, nu tineau seama de adevărul evident, nici măcar de… calendar (nu m-a invitat Blandiana, în luna mai 1991, în Piata Universitătii, la un an după lichidarea ei ?), încât mă întrebam când, cum, de la cine învătaseră ei/ele asemenea tertipuri de avocat de Vânju Mare? La un moment dat am auzit un glas plângăret, îndurerat de nedreptătile comise de mine - care zicea, în esentă :

Este cam adevărat că noi n-am prea rezistat pe fată ca Paul Goma, căci noi suntem oameni normali, nu eroi… Dar de ce nu ne permite Goma, acum, să facem si noi câte ceva, să punem umărul la educarea civică a oamenilor - cum a fost cu Piata Universitătii, cu GDS…

A fost recunoscută zeama de trandafiri aproximativisto-relati-visto-transilvană ("cam", "nu prea") oferită de Ana Blandiana. În ea : hălci de gândire de piatră a românilor, fie scriitori, fie din contra ; si ciorchini de neadevăruri (tehnica : pentru a nu fi observată prima minciună, o acoperi cu a doua; pe a doua cu a treia…): nu eram, nu mă considerasem vreodată erou ; nu "interzisesem" nimănui să facă ceva, "după revolutie"- însă mă indignaseră laudele dezertorilor care pretindeau, acum, că înainte de 22 decembrie…- e-he, cum rezistaseră ei…

Într-un text dinainte de alegeri am citit :

"Între holeră si ciumă nimeni nu poate alege".

Dacă mi-ar arde de glumă, as replica :

Cum, nu ? Între holeră si ciumă "cineva" poate alege : Românul analfabetizat de comunisti, rău sfătuit de sfătuitorii natiei.

A dovedit-o, când a fost consultat : la 20 mai 1990 (oricâte fraude au comis activistii-securisti, Nea Ion si Badea Gheorghe au votat cu Iliescu, bolsevicul din echipa Ceausescului, proaspăt vinovat de mortii din decembrie 89, de incendierea Bibliotecii Universitare si a Muzeului National, de tulburările interetnice - adevărat : încă nu si de mineriade); a dovedit-o la 16 noiembrie 1996, când l-a votat pe Constantinescu, ilustru necunoscut ca anticomunist "înainte de revolutie", ilustru cunoscut "după", ca cel care, dimpreună cu activista Zoe Petre a creat la Universitatea Bucuresti o catedră de sociologie reputatului sociolog Măgureanu, stăpânul lor - si al lui C. Coposu.

Iar acum, la sfârsit de an 2000 Badea Ion si Nenea Gheorghe, dimpreună cu nevestele Frăsâna si Vetuta au votat pentru Iliescu. Si vor vota pentru Iliescu si în 2004, la îndemnul strategilor: «Să votăm împotriva dictaturii!», adică tot o optiune negativă (votezi "împotriva" lui Y - ca să câstige Z), cea pozitivă fiind : votezi pentru X, scurt!

De acord : în noiembrie-decembrie 2000 a fost stare de urgentă : - însă noi, Românii, ne aflăm în stare-de-urgentă - de când, după ‘89 ?

- de la 16 noiembrie 1996, când a venit la putere, în numele opozitiei anticomuniste, Omul Securitătii, Constantinescu ?;

- de la 20 mai 1990, când a venit la putere, în numele "noii democratii", Omul KGB-ului, Iliescu ?

- din ianuarie 1990, când Securitatea, băgată în boale timp de două săptămâni, si-a venit în fire si a reluat frânele (si ciomagul), printre propagandistii ei aflîndu-se Buzura, cel cu "Fără violentă !"?;

- si dacă din prima jumătate a lunii decembrie 1989, când în jur trosneau din temelii toate barăcile comunismului, numai în România locuitorii (cei anticomunisti!) se declarau de acord cu Congresul cutare si cu Ceausescu - precum tărănoistul recent Alex Stefănescu ?

- de fapt România se afla în stare de urgentă din 1984-86, când au început a fi dărâmate case, palate, biserici si nimeni n-a pus mâna pe un târnăcop să-i dea în cap lui Ceausescu, măcar securistului-tânăr V.C. Tudor care, în Săptămîna, apăra Ceaushima si îi acuza de "trăda-re natională" pe acei exilati care îndrăzniseră să protesteze împotriva "sistematizării" ?;

- pentru că tot am pornit spre trecut : nu cumva România se afla în stare-de-urgentă încă din 1977, când s-a manifestat pentru întâia oară public - din 1948 - opozitia anticomunistă prin apărarea drepturilor omului (în primăvară)?, apoi în august prin opozitia clasei muncitoare (greva minerilor din Valea Jiului) ? - evenimente care nu au găsit la directoratul de constiinte românesc nicio încuviintare ; doar batjocură - ce se mai distrau pe seama "naivilor" Negoitescu, Goma ne-naivii Breban, Ivasiuc, Manolescu, Zaciu, Dana Dumitriu si altele ?


La urma urmei, n-ar trebui să ne mirăm-indignăm de ralierea în masă a "intelectualitătii" românesti la cauza lui Iliescu, bolsevicul, cel cu mâinile mânjite de sângele nevinovatilor (care crezuseră în revolutie, care crezuseră în Piata Universitătii - dar si multi trecători) si de cenusa cărtilor arse cu tot cu Biblioteca Universitară, criminalul care a incitat la război civil prin chemarea adresată"minerilor" de a face ordine-socialistă în România. Este suficient să ne întoarcem doar cu un deceniu si la un eveniment care ne-a marcat : "Revolutia la Români":

Odată febra revolutionară scăzînd, s-a trecut la "reorganizarea tării". Nu întreb : cine a răspuns prezent, ci : care dintre marile consti-inte a refuzat să intre în Hora "Reconcilierii (cu securistii)"? Este ade-vărat : aproape jumătate de veac de teroare comunistă îi istovise pe supravietuitori - unii nu mai voiau să-si aducă aminte iar altii pretindeau că nu au ce-si aminti. Oricum, în hârtia de muste numită FSN, au fost prinsi multi oameni de bine - ca Doina Cornea.

Întrebarea : câti dintre scriitori, deschizînd ochii, au părăsit FSN-ul ? Aceeasi Doina Cornea, Blandiana… - si mai cine ?

- Mult mai multi au rămas, nu neapărat în FSN, ci în structura neo-bolsevică ca directori-de-ceva, ministri, secretari de stat, ambasadori, consilieri : Plesu, Papahagi, Vartic, Paleologu, Dan Petrescu, Mihai Botez, Sin…

- Scriitori marcanti s-au declarat de partea lui Iliescu : Eugen Simion, Buzura, Sorescu, Vulpescu, Valeriu Cristea, Fănus Neagu, Băiesu - acestia au luat parte, prin scrisul lor, la campania electorală în vederea alegerilor din 20 mai 1990;

- Scriitori importanti ca Breban si Virgil Tănase au crezut în steaua lui Iliescu de prin 1980, nu s-au înselat (oare de ce ?), primul i-a devenit hagiograf, al doilea lăudător asiduu (a pretins, la televiziune că Iliescu ne-a prezervat de războaie civile - dar devastările sediilor partidelor democratrice ?, dar tulburările interetnice ? dar mineriadele ?)

- Scriitori străluciti care, trâmbitînd oroarea de politică, de cum le-a venit lor bine, cum s-au băgat în politică, dacă nu direct pro-Iliescu, atunci sigur : justificîndu-l, legitimîndu-l pe cel cu mâinile pline de sânge după Prima Mineriadă : Nicolae Manolescu, prin inadmisibilul interviu publicat în România literară din 6 iulie 1990 - în care, adresîndu-i-se Iliescului, îi zicea : "Om cu o mare".


Cum de îndrăznesc directorii de constiinte să cheme poporul (în noiembrie 2000 !) să facă baraj împotriva tiraniei, împotriva xenofobiei, împotriva antisemitismului - votînd pentru Iliescu? Dar cine a provocat - prin securistii diversionisti de profesie - tulbură-rile interconfesionale?; cele interetnice ? Cine a autorizat (în numele libertătii democratice!) aparitia foii România Mare, condusă de Eugen Barbu si de securistii de la Săptămîna ? Nu Ion Iliescu, secondat de Petre Roman, ambii sfătuiti de Brucan ?

Cum de îndrăznesc, acum, evreii (din România, din Europa Occidentală, din Israel), să strige pe toate drumurile că în România antisemitismul face ravagii… în ultimii ani, adică de la aparitia lui V.C. Tudor, acest neica-nime, vorba lui ta-su spiritual E. Barbu ? De ce nu s-au plâns - de antisemitism - în momentul în care Iliescu si Petre Roman - repet : sfătuiti de Brucan - au fabricat ei însisi pretextul de a lovi în opozitia democratică prin legalizarea acelei aripi a Securitătii care urma să joace rolul extremistilor xeno-fobi, antimaghiari, antisemiti ? A scris vreun rând marele vânător de antisemiti Ed. Reichmann, în Le Monde, despre comanditarii provocărilor de la Târgu Mures? Dar despre autorii (si scopul) aprobării date lui E. Barbu de a scoate o foaie antisemită, de a înfiinta un partid antisemit? Nu : el a scris - confirmativ - doar despre afirmatiile la Paris ale lui Petre Roman, anume că România este o tară antisemită, că Românii sunt antisemiti!

Dar dezinformatorii de la GDS?, pactizatorii cu securistul Măgureanu, consiliati de indivizi ca Brucan, Paul Cornea, Pavel Cîmpeanu si alti vechi-tovarăsi ?; lupii-tineri preocupati de propria-le nouă-carieră - în frunte cu celebrele anticomuniste din ilegalitate : Adamesteanu, Palade, Magda Cârneci, Mungiu, Ioana Ieronim, Enache, Zoe Petre, Renate Weber si alte plimbăreciene - s-au prefăcut că apără "drepturile nationalitătilor" dar nu au suflat un cuvânt despre diversiunea care a constat în : inventarea-antisemitismului-la români (ca să nu se observe bolsevismul lui Iliescu si al lui Petre Roman), întretinută de revista 22 ; iar când Zoe Petre si E. Constantinescu au crezut că pentru a intra în NATO obiceiul casei cere să dai spagă, s-au grăbit să îngroape întelegerea Hitler-Stalin, încheind tratatul cu Ucraina - cine a fost în fruntea dezgus-tătoarei, analfabetei, criminalei agitatii? GDS si 22 ! În chestiunea campaniei împotriva "antisemitilor Manolescu, Liiceanu, Tudoran" aceiasi luminători au procedat ca niste repetenti incapabili să închege o explicatie, să se angajeze într-o dezbatere normală.

Care este adevărul în "campania" amintită ? În două puncte - pe care le-am dezvoltat în alt text :

1. Liiceanu, Manolescu, Tudoran -"fiorosii antisemiti"- au comis gafe de informatie, altfel zis : după obiceiul carpatnic, s-au trezit vorbind despre chestiuni de care habar n-aveau ;

2) Bătători de maioneză si falsificatori de citate (Manea, Ornea, Voicu, Ioanid, Ed. Reichmann, Ornea, Oisteanu, Volovici) s-au grăbit să demonstreze Frantei si Americii că… avuseseră dreptate Roman, Brucan, Pavel Cîmpeanu, rabinul Rosen când susti-nuseră că în România antisemitismul a devenit o gravă primejdie !

Am cunoscut, cunosc mari intelectuali evrei : de la ei stiu că în anume împrejurări (pauze în care nu se vorbeste despre ei - mai grav : se vorbeste despre tragediile alora : armeni, cambodgieni, ceceni, tibetani; evenimente jenante, chiar acuzatoare, ca Intifada, necesitînd o urgentă abatere a atentiei de la propriile fapte-rele) evreii însisi provoacă antisemitism prin denuntarea zgomotoasă a unei realităti inexistente. La noi în România, ca să nu se vorbească deloc sau cât mai putin despre orientarea comunistă a multor intelectuali evrei si faptele lor abominabile, s-a organizat campania împotriva unor intelectuali ne-evrei avînd opinii de dreapta. După principiul : Cine-strigă-mai-tare-are-dreptate!, cei avînd interes să nu se vorbească despre grelele păcate ale dispărutilor Răutu, Roller, Vitner, Crohmălniceanu, Moraru, Banus ; nici să li se ceară socoteală viilor Nina Cassian, Paul Cornea, Sorin Toma, Tertulian, Ianosi - au făcut zarvă în jurul lui Eliade, Cioran - tot erau ei morti.

E bine că s-a vorbit de faptele rele ale celor de dreapta ? Foarte bine. Dar nu a fost bine că, ocupînd terenul (timpul, spatiul tipografic, disponibilitatea) cu "fascistii" nostri cei decedati s-au ocultat faptele si ele rele, cu urmări infinit mai largi (întreaga populatie care a trecut prin scoli si a fost silită să înghită, să repete ce dicta Chisinevski) si mai durabile: o jumătate de veac ne-au chinuit comunistii - nu legionarii. Cu atât mai lesnicioasă ar fi fost dezbaterea, cu cât unii dintre cei care ne-au otrăvit zilele cu ineptiile si ticălosiile scrise trăiesc, deci ar fi putut să se apere de acuzatii.

În timpul primei domnii a lui Iliescu (1990-1996) diversiunea a avut si un scop pur politic : facem zarvă în legătură cu Eliade - de pildă (prin N. Manea) ; în jurul lui Cioran, prin Marta Petreu, pentru a nu avea timp de Iliescu, de Roman, de Brucan - nici de Edgar Reichmann, în 1956, auxiliar al lui Iliescu în Echipa Mortii UTM, apoi agent al lui E. Barbu ; nici de Radu Florian, nici de Tertulian, nici măcar de Ianosi, devenit peste noapte gulagolog.

Ce se întâmplă cu intelectualii români (fie ei si evrei : tot o apă si-un pământ) - si nu doar de când au dat rusii peste noi si ne-au impus comunismul ? De ce mintile luminate, oamenii instruiti, unii străluciti, care fac cinste culturilor din alte părti - nu se pot aduna de pe drumuri, nu înaltă privirea mai sus de brâul celui din fată - ca să stea drept ? Să apere si adevărul, nu doar frumosul, nu doar cutare teorie stiintifică, ori cutare interes de familie, de grup, de clan ?

Am afirmat cândva : "Noi, Românii, am fost un popor de ciobani - în ultimele decenii am devenit o adunătură de ingineri".

Nu e o insultă la adresa inginerilor, ci o constatare amară pe marginea stilului de gândire, de actiune al neamul nostru. Prea putini au ales să iasă din ceată, din grup, din gloată, să stea pe două picioare în fata Puterii, să spună ce cred despre tiran, despre tiranizati. Nu este suficient să fii reputat savant, celebru inventator, pentru a fi si intelectual ; poti avea si premiul Nobel - ei si ?, dacă nu esti sensibil la suferintele semenilor, dacă nu pledezi cauza lor, dacă nu risti, făcînd acest lucru - degeaba : rămâi un matematician strălucit, un mare genetician, un urias inginerizat pe care îl interesează specialitatea lui, situatia lui, familia lui - atât. Nu găsesc exemple la români, trec la blestematii de rusi : Andrei Saharov a fost un mare savant atomist, părintele bombei cu hidrogen. Era el si un intelectual ? Deloc ! A devenit abia atunci când, renuntînd la "situatie", la catedră, la vilă, la călătorii, la confort - si la libertate - s-a angajat într-o activitate umanistă - de care kaghebistii s-au temut - însă nekaghebisti, ba chiar victime ale KGB si-au bătut joc (un omolog al acestora, românul Alexandru George, scria prin 1992 că Saharov fusese un prost inocent care n-ar fi actionat asa cum a făcut-o, dacă n-ar fi avut "spate gros" si o nevastă evreică); violoncelistul Rostropovici: era un extraordinar muzician - dar nu si intelectual, decât după ce, îmbrătisînd cauza lui Soljenîtîn, a devenit unul dintre purtătorii de cuvânt ai celor fără de… glas (aici ar putea fi lipită semnificatia reală, originară a termenului : glasnosti).

Stiutorii de carte, autorii de cărti, posesorii de diplome, de titluri români din România se vor fi gândind că ei, bietii, abia de o generatie, hai, două umblă în bocanci - să riste să se încontreze cu puterea - si să redevină desculti? Să piardă "situatia" cu atâta trudă si concesii plătită ? Iată o mentalitate inginerească-universitaristă.

În România, cu exceptia unor foarte-tineri (legionari, tărănisti, liberali, regalisti, fără-de-partid), cei arestati, tinuti în închisori ani grei (dacă au supravietuit…) nu fuseseră condamnati de comunisti pentru ceea ce făcuseră - ci pentru ceea ce… fuseseră (ministri, primari, jandarmi, diplomati, preoti, industriasi, magistrati…). Doar tinerii (elevi, studenti, câtiva de la Academia Militară), cum ziceau bătrânii fosti : "inconstientii" îsi riscaseră pielea - pentru o abstractiune : România.

Iată de ce n-are ursul coadă, nici Românul coloană vertebrală. Fiindcă el nu s-a desprins de glie si de momentul prezent. Or, ce viitor poate imagina pentru comunitate cineva care nu-si cunoaste trecutul - de frică ; refuză să-l afle - din interes meschin ?

Românul doarme tot timpul pe el, din când în când sare din somn si se năpusteste - ba la-revolutie ; ba la bătut-studenti ; ba la semnat tratate cu Ucraina. Acum o lună s-a pomenit zbierînd : «Mai bine Iliescu decât VC. Tudor !»

De ce "mai bine ? Si de ce : "decât ? Mister.

Paul Goma


Ultima modificare facuta de Xtremul (09-07-2008 22:34:07)


09-07-2008 22:32:10
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hmmmm, iata  VULPEA shi iata urarea mea pentru "vanatorii" vulpii :

SA PUPATZI VULPEA-N BORTA C.U.R.-ULUI



Centrele operative ale serviciului secret al MAI condus de chestorul Virgil Ardelean, zis "Vulpea", sunt intesate cu echipamente de interceptare a convorbirilor purtate in retelele GSM. Problema interceptarilor ilegale a revenit in actualitate de curand o data cu declaratia fostului sef al Serviciului de Informatii Externe data in fata unei comisii parlamentare. Atunci, Claudiu Saftoiu a recunoscut ca SIE realizeaza abuziv interceptari, fara mandat de la judecator asa cum este normal. Grav este insa ca nu doar SIE se afla in aceasta situatie. Si celelalte servicii secrete apeleaza la o asemenea practica. La fel stau lucrurile si la Directia Generala de Informatii si Protectie Interna - UM 0962 (fosta UM 0215), serviciul secret al MAI condus de chestorul Virgil Ardelean, zis "Vulpea". ZIUA prezinta in cele ce urmeaza modul in care serviciul in fruntea caruia se afla Virgil Ardelean realizeaza, in mod ilegal, interceptari ale convorbirilor telefonice.Chestorul de politie, Virgil Ardelean, zis "Vulpea", este cel mai longeviv sef al unui serviciu secret, reusind sa se mentina la carma DGIPI - UM 0962 din 1998 si pana in prezent, in pofida numeroaselor scandaluri si controverse iscate in jurul sau. In ultimele luni a frapat faptul ca, desi, anul trecut, si-a dat demisia la ordinul lui Traian Basescu, cu ocazia fugii din tara a lui Omar Haysam, "Vulpea" a ramas pe pozitii pentru simplul fapt ca nu s-a luat act de cererea sa la nivelul Guvernului. In mediile serviciilor secrete se vorbeste de faptul ca "secretul" mentinerii lui Ardelean intr-un post atat de ravnit de altii, sub nu mai putin de sase ministri de Interne, il constituie dibacia acestuia de a furniza Puterii rapoarte despre adversarii politici. Rapoarte bazate in principal pe interceptari ale convorbirilor purtate in retelele GSM, pe benzile de frecvente dintre 900 - 1800 Mhz.Centrele operative ale DGIPI - UM 0962 sunt intesate cu echipamente de interceptare a convorbirilor purtate in retelele GSM. In 2002 si ulterior, cu precadere in 2005, MAI a cheltuit importante sume pentru achizitionarea de statii de interceptare, care se prezinta fizic sub forma unor geamantane de piele sau plastic, mai mari sau pana la dimensiunea unei genti tip "diplomat", care contin in interior un laptop, o antena si alte echipamente aferente. Toate miniaturizate. Aceste echipamente cumparate de MAI de la firme straine specializate, pot intercepta un celular pornind de la codul cardului SIM, de la cel al telefonului propriu-zis, dar si de la cel al statiei de baza, care receptioneaza si retransmite semnalul unui telefon. "Geamantanele GSM" pot fi lesne setate sa inregistreze automat convorbirile unui anumit celular si salveaza discutiile in fisiere audio pe hard-ul laptop-ului. Exista si programe speciale care redau scris discutiile putate intr-o convorbire, pentru a nu se mai pierde timpul cu reascultarea si culegerea lor.Daca am intreba DGIPI cum foloseste aceste geamantane, raspunsul ar fi unul singur: numai cu mandat judecatoresc. Insa nimeni nu poate garanta ca acestea nu se folosesc la liber, dupa cum e voia celor care le detin. De altfel, nimeni nu a controlat vreodata modul de folosire a acestor echipamente. Iar practic, o data ce le detii, cine te impiedica sa le folosesti!?Mai grav, asemenea valize au ajuns sa fie detinute si de grupuri infractionale organizate, care intercepteaza anumite persoane in scop de santaj.Rezultate dezastruoase pe coruptieDesi s-au alocat sume de ordinul sutelor de mii de euro pe echipamente de interceptare GSM, rezultatele DGIPI - UM 0962 sunt aproape nule in domeniul combaterii criminalitatii organizate din politie. La asemenea investitii, ar trebui sa nu mai avem infractionalitate organizata pe strazi. Pentru ca nici o retea infractionala nu poate activa fara acoperirea politistilor de cartier sau de sector si girul sefilor acestora de la centru. Cu toate acestea, in Capitala, de exemplu, pornind de la piete si pana la retelele de pesti si prostituate, ori de traficanti de droguri sau camatari, recuperatori si perceptori de taxe de protectie, fenomenele infractionale sunt vizibile cu ochiul liber. Oriunde ele sunt vizibile de-a lungul timpului, inseamna ca politistii iau mita ca sa inchida ochii. Regula e valabila peste tot in lume. Si nu vorbim aici de agentii de politie, prinsi cu spagute de cateva sute de euro, aratati presei in urma "testelor de integritate". Spre exemplu, Clanul Camatarilor, care a semanat numai teroare, a fost deferit Justitiei. Din el lipsesc insa faptele de coruptie. Mai precis politistii corupti care au permis "camatarilor" sa ajunga atat de puternici si influenti. Dar si a unor magistrati care lucrau alaturi cu politistii. Memorabil in acest caz este prezenta avocatei Florina Rosca (aparatoarea Camatarilor) care este sotia prim-procurorului Parchetului Sectorului 4, Ovidiu Emanuel Rosca. Serviciul lui Ardelean nu a fost in stare sa prinda nici un politist corupt in acest caz. La fel s-a petrecut si in toate marile cazuri de infractionalitate organizata. De ce oare? Cum se mai justifica in aceste conditii mentinerea chestorului Ardelean la carma unui serviciu a carei obligatie era prevenirea actelor de coruptie din Interne, care genereaza infractionalitatea organizata de pe strazi? Este limpede ca performantele DGIPI - Ardelean sunt apreciate pe cu totul alte criterii.Cu bagajul la palatVirgil Ardelean a fost semnalat deseori ducand genti cu dosare la Palatele Cotroceni si Victoria. Cam de fiecare data cand se schimba configuratia politica si aparea riscul schimbarii sale. ZIUA a publicat in mai multe randuri astfel de evenimente insolite.Prezentate in note foarte colorate, impanate cu extrase ale unor interceptari telefonice din intimitatea oamenilor, rapoartele lui Ardelean l-au scos de fiecare data in evidenta. Siret si indraznet, Vulpea nu s-a sfiit sa-si scoata oamenii la filaj nici impotriva unor inalti magistrati. Sunt antologice episoadele din 2003, cand in doua randuri, agenti ai UM 0962 i-au filat in teren pe procurorii DNA (fara mandat) care lucrau la cazurile de coruptie ale unor politisti. Agentii lui Ardelean n-au fost insa profesionisti, fiind depistati de procurorii anticoruptie si blocati chiar in masina cu care filau. Legitimati si pusi sa dea explicatii, agentii Vulpii s-au balbait lamentabil. Erau manati agentii UM 0962 de bune intentii? Sau raspundeau unor misiuni cu scop de protectie a politistilor cercetati de procurori?Valize pentru ziaristii incomoziVulpea si-a folosit "geamantanele GSM" nu numai pentru a-si pastra functia, ci si pentru a asculta ziaristii incomozi.Directia Generala de Informatii si Protectie Interna s-a ocupat in ultimii ani cu actiuni de politie politica, mai precis cu interceptarea telefoanelor jurnalistilor. Sub pretextul combaterii coruptiei si depistarii unor fapte ale unor politisti, in legatura cu pretinse divulgari de informatii secrete catre presa, Virgil Ardelean inainta, in urma cu cativa ani, Directiei Nationale Anticoruptie solicitari de aprobare pentru interceptarea telefoanelor unor institutii de presa. Solicitarile erau pentru telefoane fixe, pentru ca in ce le priveste pe cele mobile, nu existau probleme din cauza geamantanelor GSM.Pentru a adormi vigilenta procurorilor anticoruptie si a-i convinge sa dea curs scopurilor sale ascunse, Vulpea tesea explicatii alambicate cum ca anumiti ofiteri de politie foloseau persoane neidentificate, care la randul lor sunau de la telefoane publice si mobile, folosind cartele nenominale, pentru a furniza informatii secrete despre unele operatiuni in curs ale Politiei. Chiar daca nu a obtinut mandat pentru toate solicitarile de interceptare, Vulpea a ascultat non-stop, inca din toamna lui 2003, telefoanele agentiilor de presa MEDIAFAX si AM PRESS.Asta a facut-o folosindu-se de un mandat pentru un anumit numar, dar exista informatii ca si alti ziaristi, inclusiv de la ZIUA, au fost ascultati cu tehnica din valize.Cum si-a procurat Vulpea geamantaneleGuvernul Adrian Nastase a emis Ordonanta de Urgenta nr. 29/2001, prin care era completata Legea privind organizarea si functionarea Ministerului de Interne. Actul normativ viza sporirea puterilor UM 0962 (fosta 0215).Ulterior, Parlamentul a adoptat Legea nr. 40/2002, prin care OUG nr. 29/2001 a fost aprobata. Din acel moment, Ministerul de Interne - prin UM 0962 - avea dreptul "sa detina si sa utilizeze mijloace tehnice specifice pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea si valorificarea de informatii" si "sa desfasoare activitati de culegere de informatii, deschis si/sau acoperit, in conditiile legii". Cu binecuvantarea Parlamentului Romaniei, UM 0962 a dobandit cadrul legal ce-i permitea sa achizitioneze aparatura tehnica in vederea efectuarii interceptarilor telefonice. La numai cateva zile dupa promulgarea legii, Ministerul de Interne incepea tratativele pentru achizitionarea unor aparate de interceptare a convorbirilor GSM.Nu s-a pus problema organizarii vreunei licitatii sau selectii de oferte, care sa fie anuntata public. Firma cu care a negociat MI se numeste SC CELLPHONE GROUP IMPEX SRL.Conform unei adrese semnata de fostul ministru de Interne, Ioan Rus, si adresata SC Cellphone Group SRL, MI era interesat sa achizitioneze "echipament G-Track". Aceasta aparatura este un echipament pentru monitorizare pasiva in doua benzi (900 si 1800 Mhz). Firma britanica Falcon Security Design Associates este producatorul respectivului echipament.Ministerul de Interne arata ca achizitionarea unor asemenea echipamente - prin intermediul carora sunt interceptate si ascultate convorbirile telefonice - este necesara in cadrul programelor de eficientizare a activitatilor pe linia securizarii frontierei, prevenirii si combaterii crimei organizate, coruptiei, traficului de droguri, violentei, migratiei ilegale si a altor infractiuni grave. In privinta fondurilor necesare pentru achizitionarea acelei aparaturi au existat aprobari ale Guvernului Romaniei care au stat la baza elaborarii unui program de achizitii, prin credite externe, pe mai multi ani.Sistemul de functionareIn schimbul a aproximativ 5000 de euro, oricine poate intra in posesia unui aparat destinat interceptarii unui telefon mobil. La aceasta suma se poate achizitiona doar tehnica fara prea mari performate, dar exista dispozitive complexe care costa si un milion de euro, care permit interceptari multiple si chiar ale unor convorbiri criptate. Dispozitivele, denumite "Interceptor GSM", pot fi cumparate de la firme specializate.Dispozitivul de ascultare a telefoanelor mobile are un sistem de functionare destul de simplu si seamana foarte mult cu un laptop. Initial, detinatorul trebuie sa scaneze codul personal al telefonului care urmeaza sa fie ascultat. Fiecare telefon mobil are un cod unic de identificare, denumit IMEI. Dispozitivul de interceptare GSM scaneaza codul telefonului care este memorat automat de interceptor. Din acest moment, posesorul respectivului mobil este o victima sigura a celui care i-a aflat codul IMEI. Convorbirile sunt criptate (codate) de operator si chiar de telefon. Parola prin care telefonul cripteaza convorbirea este chiar codul IMEI. Dispozitivul de ascultare receptioneaza toate semnalele convorbirilor care se realizeaza la un anumit moment al zilei. Daca este setat numai pe anumite coduri IMEI, aparatul se declanseaza automat numai atunci cand pe telefoanele respective se vorbeste.Sistemele de ascultare pot monitoriza cel putin 200 de telefoane simultan. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, dispozitivul monitorizeaza 124 de relee. Detinatorul interceptorului scaneaza unul dintre cele 124 de relee prin care se realizeaza convorbirea, dupa care incepe "desfacerea" codurilor. Primul este cel al telefonului, IMEI, apoi cel dat de releul prin care se realizeaza convorbirea (TMSI), urmat de numarul de telefon de pe care se vorbeste (IMSI). Din acest moment, orice convorbire poate fi ascultata si inregistrata fara probleme. Dispozitivul de ascultare memoreaza si numarul la care s-a sunat, ora si data. Mai exista si programe, extrem de costisitoare, care scaneaza toate convorbirile telefonice si repereaza o persoana dupa amprenta vocala, aceasta putand fi imediat identificata oricate aparate ar schimba. Dar "Vulpea"nu are inca o asemenea tehnica.Doua servicii care se bat cap in capMAI are la momentul actual doua servicii secrete: DGIPI si DGA (Directia Generala Anticoruptie) care nu mai au loc unul de altul in prinderea politistilor corupti. Existenta celor doua servicii concurente este o aberatie mioritica si aduce mai multe deservicii decat servicii. Aceste entitati au format doua tabere rivale in minister, fiecare din ele reglandu-si conturile prin intermediul serviciului la care s-a "afiliat". Rezultatul razboiului subteran dintre cele doua tabere este unul singur: coruptia de la varful Internelor este nestingherita si a culminat recent cu imensul scandal al demisiei procurorului Santion de la sefia DGA. Pentru a pune lucrurile pe fagasul normal, una din cele doua entitati trebuie urgent desfiintata. Iar DGIPI e prima pe lista.

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (09-07-2008 22:59:30)


09-07-2008 22:58:25
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
De remarcat in articol urmatoarea :

"declaratia fostului sef al Serviciului de Informatii Externe data in fata unei comisii parlamentare. Atunci, Claudiu Saftoiu a recunoscut ca SIE realizeaza abuziv interceptari "

Acum pun shi io o intrebare tampa : Auzi bre marinare, unde tzi-a fost mintea cand l-ai facut pe neterminatul asta shef la SIE ?


09-07-2008 23:02:51
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ofiter I.P.J. Constanta
“Politistul CRIMINAL”



Colegii mr. Vasile Ionescu il caracterizeaza ca fiind lucrator mediocru, semianalfabet, agramat, cu inclinatii spre pacate bahice, afemeiat, foarte agresiv (in tinerete a practicat un sport dur “ragby”), corupt si fara scrupule, avand legaturi importante si directe cu lumea interlopa din toata Romania inclusiv cu cea a traficantilor de stupefiante fiind un sustinator asiduu al acestora.

Cu toate acestea  in fiecare an mr. Inescu Vasile a primit de la consducerea I.P.J. Constanta calificative: bine, forte bine si exceptional.

In ultimii ani toate controalele care au venit sa-I verifice activitatea profesionala au fost mituite si s-au terminat cu petreceri monstruase in diferite carciumi, ai caror patroni au fost clientii mr. Ionescu in arestul I.P.J. Constanta.

            In activitatea sa ca politist mr. Vasile Ionescu a preluat prin intermediul sefilor sai col. Deac si gen. Ion Carlig toate dosarele, carora  l-i se putea “ rupe gatul “,dosare care aveau implicati oameni de afaceri importanti din toata tara ( vezi dosarul Marghiol- gen.Ion Carlig, Stanescu soferul criminal care a ucis doi copi minori, cazul arabilor sirieni din 1996 etc.) Nici unul din dosarele care le are in lucru nu are ca masura arestarea infractorului ci numai scoaterea sa de sub urmarire penala si neinceperea urmaririi penale. In acest caz ne intrebam pentru ce a primit calificativul exceptional domnule col.Deac, probabil prin intermediul domnului Pamuc care v-a montat toata tamplaria din aluminiu termopan la apartamentul de pe str. Soveja ( dar acesta va fi alt subiect )

Maiorul Vasile Ionescu  a inceput din anul 1998 sa acumuleze averi ilicite. Suma acestei averi depaseste 20 miliarde lei.

-                         01.07.1998 a cumparat o vila in centrul Constantei, 350 m2 locuibili in valoare de 300.000 USD ( a se vedea rol: Fisc 36-2699 ) pe care a inceput sa o doteze cu aparatura electronica si electro-casnica de ultima generatie, mobilier stil, aer conditionat, centrala termica profesionala.

-                         Detine o vila in suprafata de 400 m2 locuilibili situata in comuna Fundata, Jud. Brasov. Valoarea constructiei si a terenului este de 150.000 USD.

-                         Masina Mitsubishi Pajero 4x4 culoare alba, cu numar de inmatriculare: CT-01-THC (masina pe care in toamna anului 2000 se deplaseaza cu ea in judetul Caras-Severin unde schimba caroseria si motorul cu o masina aceesi marca si acelasi tip furata de pe teritoriul Romaniei.

-                         VW Passat break de culoare rosie, cu numar de inmatriculare CT-99-LCL dobandit pe data de 31.05.1999 ( de fapt dat spaga pentru serviciile aduse de catre un infractor detinut in arestul I.P.J. Constanta )

-                         Detine Tipografie “S.C. DID TIPOGRAF S.R.L. cu sediul in incinta Comat Constanta administrator fiind sotia sa, ori de cate ori au fost controale trimise pentru a-i verifica activitate, mr. Vasile Ionescu acesta s-a opus cu vehementa in toate cazurile trecand la intimidarea fizica si verbala a colegilor si a organelor abilitate pentru control, amenintandu-I pe acestia uneori cu moartea daca vor continua controlul asupra firmei

-                         Este asociat mascat  la o fabrica de alcool “S.C. OD S.R.L.” Fetesti-Slobozia unde il protejaza pe patron impotriva controalelor statului, locul in aceasta firma l-a ocupat favorizandul pe infractorul Dumitru Dumitru care a fost prins in timp ce transporta motorina furata cu cisterna din incinta Vie-Vin Murfatlar ( a se vedea dosarul cu Jan Papuc in urma caruia a fost destituita conducerea I.P.J. Constanta in februarie 2001 ) Insusi mr.Vasile Ionescu s-a dus personal a doua zi dupa prinderea soferului infractor Dumitru Dumitru la sediul firmei OD SRL impreuna cu un ofiter de la serviciul economic, intocmind acte false si in ciuda faptului ca in incinta firmei se afla o cantitate de 15 tone motorina furata si transportata de acelasi sofer, acestia au intocmit documente false in care au scris ca nu au gasit nimic.

-                         Toata tamplaria de aluminiu pe care o are in locuintele sale este primita spaga ( a se vedea dosarul Pamuc ) Aceasta spaga ridicanduse la aproximativ 15.000 USD.

De cand este politist mr. Vasile Ionescu a avut un comportament violent fata de colegii de munca si cetateni, pe unii dintre acestia omorandui din bataie (vezi cazul POPESCU MIHAI care a fost asasinat)  iar pe colegi amenintandu-I cu moartea si uneori rupandu-I in bataie. Aceasta plaga a societatii, mr.Vasile Ionescu, la ora actuala conduce din umbra serviciul Cercetari Penale din cadrul I.P.J. Constanta. Printre alte calitati pe care mr. Vasile Ionescu le are:

- contrabanda de tigari

- furturi de combustibili din conducte si insotirea transportului

- conduce in stare avansata de ebrietate, netinand cont de nici o regula de circulatie


09-07-2008 23:10:00
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Comandantul Politiei Municipiul Constanta


            A fost numit la conducerea subunitatii in vara anului 2000 de catre fosta conducere politica locala PNTCD, mai precis de catre domnul Tanase Barde. De cand a fost “uns” pe functie, intr-un timp relativ scurt col. Balanuta a reusit sa-si construiasca o vila cu suprafata de 400 m2 locuibili pe care o puteti admira si dumneavoastra intre localitatea Navodari si Hanul Piratilor, mai precis la “tunuri”. Constructia in valoare de 100.000 USD nefinisata inca a fost ridicata de catre diversi ( obligatii ale domnului Comandat ) binenteles din salariul lui de bugetar si din cel al sotiei sale angajata la ENERGIA S.A. Col. Balanuta mai are si un copil la facultate cu care chieltuie sume importante de bani pentru a-l intretine. Pentru a intelege cum se poate construi in timp record o astfel de constructie va prezentam  o speta “calda”. Dumneavoastra tregeti concluziile.



-         Arestul Politiei Mun. Constanta. Data 21.02.2001. Lucrator serviciu arest sg.mj. Stamate Silviu. Registru arest municipiu deschis la 29.09.2000 fara regim special ( SECRET ) Persoana depistata si introdusa in arest la ora 19.00 : Botea Valeriu fiul lui Stefan si Niculina nascut la 16.04.1979 in Constanta cu domiciliul stabil str.Fulgerului nr.5 Constanta.

-         Desfasurarea faptelor: In timp ce se afla in serviciu, in postul sau de paza plt. Constantin Octavian, impreuna cu colegul lui au depistat trei indivizi care circulau cu o caruta in care aveau: 2 butoaie a 200L, unelte de sapat, ustensile de gaurit conducta de benzina , furtunul aferent cu cep si robinet. Politistul Ii-a oprit pe cei trei si a incercat impreuna cu colegul sau sa-iI legitimeze pe cei trei infractori. In acel moment Botea Valeriu a sarit din caruta pe subofiterul Constantin Octavian pe care l-a tavalit prin noroi si lovit cu pumnii si picioarele. Cu ajutorul postului invecinat s-a reusit imobilizarea infractorului, conducerea lui la baza si introducerea in camera de depistati pentru a se continua cercetarile. Boatea Valeriu Ii-a amenintat pe politisti ca in scurt timp el va fi liber si ca va plati 200 USD “cui trebuie”. Intradevar infractorul a avut drepatate, “cui trebuie” a venit imediat, in persoana col. Balanuta care in 15 min. prin ordin expres l-a scos din camera de depistati pe infractor si a ordonat lucratorilor de POLITIE sa il sanctioneze pe infractorul Botea Valeriu cu amenda conform leg.61/91. Nu a fost caz de ultraj, de onoarea unui cadru militar care a fost calcat in picioare de un infractor. A fost vorba de onoarea col. Balanuta care luase cei 200 USD pentru a mai cumpara macar 50 de saci de ciment sau poate o usa la casa.

-         La plecare infractorul Botea Valeriu a tinut sa-l ameninte pe subofiterul Constantin Octavian, ca va mai plati 200 USD pentru a-l da afara din POLITIE.





Astfel de cazuri “minore” se intampla zilnic in cadrul Politiei Mun. Constanta, ele facand parte din cotidian. Majoritatea dinte ele sunt musamalizate direct de catre col.Balanuta, care conduce Politia Mun. Constanta numai dupa reguli de catre el stiute.


09-07-2008 23:11:03
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Shi aici o mica explicatzie pentru ultimele doua postari :

-- La adresa www.politisti-corupti.127.0.0.1 puteti gasi numele principalilor ofiteri si subofiteri, abuzurile pe care le-au savarsit si "onorariu" * Maiorul Ionescu si colonelul Balanuta sunt primii demascati * "Politistul Criminal" si "Pretul onoarei militare 200 USD" deschid pagina * Comandantul IPJ recunoaste ca are "cartite" prin institutie * Pana ieri pagina fusese vizitata de 6280 de curiosi


Cu cateva zile in urma, pe Internet a aparut un site care a bulversat viata politistilor din Constanta. Site-ul se poate accesa la adresa www.politisti-corupti.127.0.0.1 si cuprinde numele a 12 ofiteri din cadrul IPJ Constanta, precum si cateva declaratii despre doi dintre ei. Desi la accesarea adresei privirea ni se opreste pe cuvintele "Politia Romana-coruptie, trafic de influenta, crima, mita", aici nu se afla decat cateva declaratii. Sunt mentionati aici: maior Vasile Ionescu, col. Balanuta Ion, col. Deacu Ion, lt.col. Salomia Dan, col. Raicu Stefan, maior Toporan Mihai, col. Grigore Dan, col. Dumitru George, maior Bosoi Nicolae, col. Rusu Laurentiu, pl.maj. Popescu Andrei. Adresa de internet a fost facuta publica de un cotidian local din Constanta si a aparut la inceputul acestei luni. Iata introducerea: "Prin aceasta pagina se incearca, demascarea unor membri ai "POLITIEI ROMANE", ofiteri sau subofiteri care, dupa zece ani de la revolutia romana, comit inca abuzuri asupra cetateanului contribuabil. Aceasta constatare denota faptul ca unii dintre lucratorii Ministerului de Interne au ramas mental la stadiul de militian, cu tot ce reprezinta acest comportament. Astfel, exista politisti care pun afacerile personale inaintea profesiei si utilizeaza forta pentru a transa in favoarea lor dispute care nu au nimic in comun cu instrumentarea cazurilor specifice. In Romania de astazi, cele mai acute probleme cu care se confrunta Politia Romana sunt coruptia si traficul de influenta, actiuni ilegale in care insisi unii politisti sunt implicati. In loc sa lupte prin mijloace specifice pentru a eradica aceste ilegalitati, politistii comit abuzuri impotriva cetateanului de rand." Justitiarul sau justitiarii prezinta apoi numele politistilor si o serie de declaratii impotriva maiorului Vasile Ionescu si a colonelului Ion Balanuta.Caz cu cazPrimul caz, mediatizat de altfel in urma cu patru ani, prezinta circumstantele in care maiorul Ionescu ar fi provocat decesul taximetristului Mihai Popescu. Urmeaza cazul colonelului Ion Balanuta, prezentat ca fiind un ofiter corupt, proprietar al unei vile de 400 mp "ce ar costa peste 100.000 de dolari". Se face apoi referire, in termeni politienesti, la unul dintre prezumtivele momente in care colonelul a primit 200 de dolari mita pentru a elibera un infractor din arest: "Boatea Valeriu i-a amenintat pe politisti ca in scurt timp el va fi liber si ca va plati 200 USD "cui trebuie". Intr-adevar infractorul a avut dreptate, "cui trebuie" a venit imediat, in persoana col. Balanuta, care in 15 minute prin ordin expres l-a scos din camera de depistati pe infractor si a ordonat lucratorilor de POLITIE sa il sanctioneze pe infractorul Botea Valeriu cu amenda, conform leg.61/91. Nu a fost caz de ultraj, de onoarea unui cadru militar care a fost calcat in picioare de un infractor. A fost vorba de onoarea col. Balanuta care luase cei 200 USD pentru a mai cumpara macar 50 de saci de ciment sau poate o usa la casa. La plecare, infractorul Botea Valeriu a tinut sa-l ameninte pe subofiterul Constantin Octavian, ca va mai plati 200 USD pentru a-l da afara din POLITIE".Se asteapta o echipa complexa de la BucurestiReferitor la acest site, purtatorul de cuvant al IPJ Constanta ne-a adus la cunostinta urmatoarele: "... suntem in masura sa va informam ca o parte din cazurile expuse au facut obiectul mai multor verificari ale Corpului de control al Ministerului de Interne. Pentru clarificarea definitiva a acestor stari de fapt, s-a solicitat Inspectoratului General al Politiei Romane trimiterea unei echipe complexe de control pentru a verifica, cat mai temeinic, aspectele sesizate." Maiorul Marian Sargea a mai precizat ca primele verificari au evidentiat ca unii dintre autorii materialelor denigratoare sunt sau au fost cercetati in dosare penale, iar altii sunt "politisti de care Institutia s-a departajat la timp, datorita faptelor reprobabile pe care acestia le-au comis." Asadar, in opinia reprezentantului IPJ, cei care au construit site-ul sunt, de fapt, cei corupti.


09-07-2008 23:15:03
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
''Basescu inlaturat pentru ca justitia sa intre sub influenta grupurilor de interese''
de HotNews

Cel mai influent cotidian din Germania, Frankfurter Allgemeine Zeitung, a publicat in editia de astazi un material deosebit de virulent impotriva incercarii de eliminare a lui Traian Basescu de pe scena politica din Romania.

Potrivit cotidianului citat, scopul eliminarii lui Basescu este de a readuce justitia sub influenta Guvernului si a grupurilor de interese care urmaresc eliminarea oricarei forme de control asupra fraudarii banilor publici inclusiv fraudarii fiscale si spalarilor de bani.

Articolul publicat in Frankfurter Alglemeine Zeitung

(...)
Tocmai faptul ca Traian Basescu spune lucrurilor pe nume si nu respecta regulile tacerii apreciaza poporul cel mai mult la presedintele sau, acum demis de Parlament. Unul, care s-a ridicat prin sistem, se ridica impotriva sistemului. Basescu vrea un stat de drept in care legea sa fie aceeasi pentru toti.

Un raport al Curtii Constitutionale i-a confirmat, ca modul in care a condus a respectat Constitutia si ca nu exista nici un motiv sa fie suspendat.

La Basescu exista desigur cate ceva de criticat. Increderea in sine este cel mai mare dusman al lui, vorbeste citeodata mai repede decit gandeste, (inainte de a gindi ), sacrifica planuri strategice pentru conditii de moment, isi jigneste cei mai buni consilierii.

(...)
Dar toate acestea nu au nici o legatura cu suspendarea din functie.

Basescu a fost suspendat pentru realizarile lui si nu pentru slabiciunile sale.

De-lungul si latul partidelor politice s-a votat impotriva lui pentru ca dorinta lui pentru un stat de drept nu corespunde cu necesitatea unei protectii a cleptocratiei parlamentare in fata in fata urmaririi penale.

De citeva saptamini se pregateste cu sange rece un puci, camuflat in straie de parlamentar care urmareste readucerea justitiei romane sub influenta guvernului si a grupurilor de interese, care urmaresc pe scara larga sa nu mai existe nici un fel de control asupra fraudarii banilor publici inclusiv fraudarii fiscale si spalarilor de bani.

Fostii agenti ai Securitatii detin astazi functii de conducere in diverse companii, sunt patroni de ziare si radio sau televiziuni sau isi permit chiar sa mai detina si cate un partid, cazul lui Dan Voiculescu, seful comisiei parlamentare care l-a acuzat pe presedintele Traian Basescu ca a incalcat Constitutia.

Suspendarea presedintelui este deja a doua faza a unei reci lovituri de stat, care a inceput in martie. Atunci a fost modificata printr-o ordonanta de urgenta o lege referitoare la alegerile pentru parlamentul UE, care erau planificate pentru 13 mai, pentru ca partidul national al primului ministru se temea ca o piarda alegerile.

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (11-07-2008 00:03:13)


11-07-2008 00:02:42
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Coruptie la varful Directiei Generale Anticoruptie din MAI
Fii primul care comenteaza pe articolul Coruptie la varful Directiei Generale Anticoruptie din MAI»    SURSA:    Nu rata! Angajatii serviciului de permise auto si inmatriculari , cercetati de DNA

Directorul adjunct al Directiei Generale Anticoruptie din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, comisarul-sef Remus Span, a fost demis, ieri, pe motiv ca ar fi intervenit pe langa procurori in favoarea unor politisti cercetati pentru comiterea unor infractiuni.
Potrivit Ministerului Administratiei si Internelor (MAI), eliberarea din functie a comisarului-sef Remus Span a fost decisa chiar de catre ministrul Vasile Blaga, ca urmare a "implicarii acestuia in activitati incompatibile cu functia detinuta si cu specificul unitatii in care isi desfasoara activitatea". Ministrul ar fi fost informat de structurile specializate ale statului despre existenta unor date care "probeaza faptul ca directorul adjunct al DGA a intervenit pe langa mai multi procurori in favoarea unor politisti cercetati pentru comiterea unor infractiuni".

"Aceste informatii, care fac obiectul unei anchete a Departamentului National Anticoruptie, nu pot fi date publicitatii inainte de incheierea cercetarilor", arata MAI. "Personalul DGA trebuie sa se afle deasupra oricaror suspiciuni", considera ministrul Administratiei si Internelor. Comisarul-sef Remus Span, fost sef al Departamentului Politiei Judiciare din cadrul Parchetului National Anticoruptie, a fost numit in functia de director adjunct al Directiei Generale Anticoruptie in urma unor verificari amanuntite, procedura care a fost aplicata intregului personal al Directiei, in cadrul procesului de selectie. MAI mai arata ca aceste verificari nu au fost de natura sa atraga atentia asupra unor aspecte care sa nu il recomande pentru functia care i-a fost incredintata.

Span va fi trecut pe o functie de executie in cadrul unei alte structuri a MAI. In legatura cu Remus Span, la inceputul lunii noiembrie, fostul prefect de Satu Mare, Valer Marian, a inregistrat, la Consiliul Superior al Magistraturii, un denunt impotriva procurorului general al Romaniei, Ilie Botos, si a fostului procuror general al PNA, Ioan Amarie, pe care ii acuza de favorizarea infractorului. Procurorul general al Romaniei si fostul procuror general al PNA erau acuzati ca au "zadarnicit" urmarirea lui Remus Span, fost sef al UM 0926 din cadrul IPJ Satu Mare, fost sef al Politiei judiciare a PNA si prim-adjunct al Directiei Generale Anticoruptie. Potrivit lui Valer Marian, Amarie si Botos l-ar fi protejat si promovat pe Span, desi acesta era cercetat de Parchetul Tribunalului Satu Mare si era in evidenta SRI Satu Mare pentru acte de coruptie, cum ar fi perceperea si incasarea de taxe de protectie de la traficantii de masini si persoane.

In denuntul depus la CSM se arata ca, potrivit unor materiale publicate in presa locala din Satu Mare, dar si in cea centrala, comisarul Remus Span avea inregistrat la PNA un dosar din care rezulta ca ar fi perceput taxe de protectie de la traficanti de autoturisme si de persoane, in perioada in care a detinut functia de sef al Serviciului de Informatii Satu Mare al Ministerului de Interne. Potrivit denuntului, acuzatiile ar fi rezultat din convorbirile telefonice ale traficantilor de masini Gheorghe Danut Man din Negresti Oas si Ioan Opris din Satu Mare, care au fost inregistrate in baza unei autorizatii emise de Parchetul Tribunalului Satu Mare. In aceasta situatie, conducerea Parchetului Tribunalului Satu Mare a inregistrat dosarul si a transmis convorbirile incriminatoare procurorului general de atunci, Joita Tanase, care a dispus inregistrarea unui dosar de cercetare penala pentru acte de coruptie.

Procurorul Ilie Botos spunea ca este vorba de o incercare de compromitere a comisarului

In denuntul fostului prefect se mai arata ca dosarul respectiv ar fi fost preluat de noul procuror general, Ilie Botos, care l-ar fi transmis PNA, unde a fost inregistrat, la Serviciul Inspectii si "a stat in nelucrare, cu intentia evidenta de tergiversare, pana la aparitia dezvaluirilor din presa". Conform plangerii, dupa aparitia unor noi materiale in presa, procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, i-ar fi luat apararea comisarului Remus Span, care era atunci seful Departamentului Politiei Judiciare din PNA, sustinand ca este vorba despre o incercare de compromitere pusa la cale de "capii locali ai serviciilor de informatii concurente".

Dupa numai patru zile, respectiv in 5 aprilie, PNA a comunicat ca Remus Span a fost gasit nevinovat de procurorii care au verificat acuzatiile de coruptie formulate impotriva sa (este vorba de procurorii Radescu Elena si Burlacu Ioan), dispunandu-se neinceperea urmaririi penale. In denuntul lui Valer Marian se mai arata ca ulterior, "pentru salvarea aparentelor, Man Gheorghe Danut si Opris Ioan, din ale caror convorbiri telefonice rezulta ca au platit taxe de protectie comisarului Span, au fost ridicati cu mascati de la domiciliile lor, in data de 20 mai 2004". In aceeasi zi, au fost retinuti de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar in data de 21 mai 2004 Tribunalul Bucuresti a dispus arestarea lor preventiva pentru falsificarea documentelor vamale.

Impotriva celor doi a fost inceputa urmarirea penala si pentru infractiunile de uz de fals, fals in inscrisuri sub semnatura privata, fals in declaratii, fals privind identitatea si asociere pentru savarsirea de infractiuni. "Prin rechizitoriul emis in data de 12 noiembrie 2004, in dosarul nr.319/P/2004, procurorii Sectiei de Combatere a Criminalitatii Organizate si Antidrog din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie au decis trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatilor Man Gheorghe Danut si Opris Ioan, doar pentru savarsirea infractiunilor de fals in declaratii, uz de fals, fals in inscrisuri sub semnatura privata.

"In mod curios, daca nu dubios, fata de inculpatii Man si Opris s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala pentru savarsirea infractiunilor sanctionate cu pedepsele cele mai mari: fals privind identitatea (inchisoare de la 3 luni la 3 ani), infractiunea vamala prevazute de art. 179 din Legea nr.141/1997 (inchisoare de la 5 la 15 ani) si asociere pentru savarsirea de infractiuni (inchisoare de la 3 la 15 ani)", precizeaza fostul prefect. Potrivit acestuia, scoaterea celor doi de sub urmarire penala nu este motivata sub nici un fel in rechizitoriu.

"In aceste conditii, anul acesta, la data de 4 februarie, cei doi au fost pusi in libertate de Judecatoria sectorului 3 Bucuresti, pe rolul careia a ajuns cauza, in dosarul nr.14.323/2004 (avand termen de judecata la 21 noiembrie 2005)", se precizeaza in denunt. "Toate aceste evolutii din cauza converg spre ideea ca s-a realizat un compromis si s-a incheiat un targ cu inculpatii Man si Opris pentru a nu sustine acuzatiile impotriva lui Span in schimbul unui tratament judiciar mai usor.


11-07-2008 00:08:22
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Lista lui Turcu II: Guvernul FSN, 14 cadre si membri ai Retelei activi si azi
     


Sosit special în România, ieri, pentru a participa la emisiunea "Marius Tucã Show", Liviu Turcu a anunţat, de la bun inceput, cã demersul sãu nu vizeazã un dialog cu clasa politicã, el fiind doar unul de informare a opiniei publice româneşti , şi cã dezvãluirile sale nu vor avea un caracter exploziv, aşa cum s-a întãmplat la precedenata sa apariţie televizatã.

Întrebat fiind despre prezenţa în viaţa publicã, dupã 1989, a cadrelor sau agenţilor din sistemul de informaţii externe al fostei Securitãţi, Liviu Turcu a declarat cã aproape 90% dintre acestea şi-au pãstrat posturile în noile structuri, evoluţia lor ulterioarã ducãnd spre pensionare, activitãţi economice private sau politicã. Deloc surprinzãtor, având în vedere calitatea materialului uman component al acestor structuri, acesta putând forma, fãrã nicio problemã, mai multe echipe guvernamentale, primul guvern de dupã Revoluţie având în componenţa sa 14 cadre CIE. (Cristian Severin, Jurnalul National, 2007. 10. 17)

Contactat de catre Civic Media, dr Liviu Turcu a precizat azi ca este vorba de "cel putin 14 cadre si membri ai retelei".

Prezentam aici Lista primului Guvern al FSN, la vraful caruia Ion Iliescu l-a instalat pe Petre Roman. Din cei 21, Victor Stanculescu nu poate fi considerat membru al CIE, fiind cadru de varf al Armatei. Mai raman 20. Din acestea, dupa cum veti constat cititind lista mai jos, un numar important de cadre s-a mentinut pana astazi la conducere, in structuri de partid si de stat, indiferent de Guvernare. Trierea si concluzia, la indemana oricui.

Primul Guvern al Frontului Salvarii Nationale: 1990-06-28 - 1991-10-16

Componenta:Prim-ministru - Petre ROMAN

Ministru asistent al primului ministru pentru reforma si relatia cu Parlamentul

Adrian SEVERIN

Ministru de stat, însarcinat cu activitatea industriala si comerciala

Anton VATASESCU - (28 iun. 1990 - 30 apr.1991)

Ministru de stat, însarcinat cu orientarea economica

Eugen DIJMARESCU (28 iun.1990 - 30 apr.1991)

Ministru de stat, însarcinat cu calitatea vietii si protectia sociala

Ion Aurel STOICA (28 iun. 1990 - 21 febr. 1991)

Ministru de interne

Doru Viorel URSU (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministrul afacerilor externe

Adrian NASTASE (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministru de finante

Theodor STOLOJAN (28 iun. 1990 - 30 apr. 1991)

Ministrul justitiei

Victor BABIUC (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministrul culturii

Andrei PLESU (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministrul învatamântului si stiintei

Gheorghe STEFAN (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministrul apararii nationale

gen. Atanasie-Victor STANCULESCU (28 iun. 1990-30 apr.1991)

Ministrul resurselor si industriei

Mihai ZISU (28 iun. 1990 - 30 apr.1991)

Ministrul agriculturii si industriei alimentare

Ioan TIPU (28 iun. 1990 - 3 iun. 1991)

Ministrul comunicatiilor

Andrei CHIRICA (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministrul comertului si turismului

Constantin FOTA (28 iun. 1990 - 16 oct. 1991)

Ministrul lucrarilor publice, transporturilor si amenajarii teritoriului

Doru PANA (28 iun. 1990 - 30 apr.1991)

Ministrul mediului

Valeriu Eugen POP (28 iun. 1990-16 oct. 1991)

Ministrul sanatatii

Bogdan MARINESCU (28 iun. 1990-16 oct. 1991)

Ministrul muncii si protectiei sociale

Catalin ZAMFIR (28 iun. 1990-30 apr. 1991)

Ministrul tineretului si sportului

Bogdan NICULESCU-DUVAZ (28 iun. 1990-16 oct.1991)

National spy Salvation Front

Cititi mai jos analiza profesorului Liviu Turcu, "La microscop - Democraţia hoţilor". Concluzia acestuia, "O ultimă şansă istorică", o redam aici:

"Dacă în România există cu adevărat un activism civic necompromis prin alinierea la grupurile de interese ce domină sistemul politic, acum este momentul pentru lansarea unei iniţiative naţionale transpartinice care să permită venirea la putere cu ocazia viitoarelor alegeri a unei forţe politice. O formaţiune sau coaliţie care să asigure indepedenţa reală a ramurilor puterii şi stârpirea corupţiei ca fenomen endemic. Cu o platformă electorală simplă, clară şi cu obiective precise. Cu exprimarea adeziunii sincere pentru respectarea valorilor democraţiei, apărarea intereselor celor mulţi şi a unui ataşament intransigent pentru ordinea de drept. Un drum dificil, dar nu imposibil. L-au mai parcurs şi alţii cu succes. Un asemenea demers va primi sprijinul necondiţionat al comunităţii democraţiilor occidentale şi vor provoca aplauze la scenă deschisă."

"La microscop - Democraţia hoţilor"

de prof. dr. Liviu Turcu O analiză despre laitmotivul agendei politice interne, dar şi al relaţiilor internaţionale ale României din ultimii 17 ani: corupţia.

Când a devenit preşedintele Statelor Unite, Jimmy Carter, fermier şi proprietar al unei mici plantaţii de arahide (alune americane), şi-a încredinţat afacerile unui "blind trust" pentru a evita orice potenţial conflict de interese creat de noua poziţie politică. Pe înţelesul tuturor, procedeul, sancţionat legislativ, are scopul clar nu numai de a-l împiedica pe ocupantul Casei Albe să beneficieze practic la modul personal de înalta poziţie publică dobândită, dar şi de a elimina dincolo de orice dubiu bănuiala că ar fi tentat să o facă. Din acest motiv de proctecţie a imaginii de integritate, preşedintelui i se interzice pe durata mandatului chiar şi de a primi informaţii cu privire la evoluţia afacerilor sau situaţia instrumentelor financiare transferate temporar. De aici caracterul de "orb" (blind) al întregii operaţiuni.

Una dintre liniile de forţă ale Administraţiei Carter a fost şi a rămas până azi încă neegalată, punerea pe agenda politică prezidenţială a campaniei de promovare a drepturilor omului din perspectiva standardelor morale. La încheierea mandatului şi reîntoarcerea în viaţa privată, Jimmy Carter a aflat însă că după trei ani de secetă cu implicaţiile adiacente afacerile nu numai că nu au prosperat, dar are şi o datorie de un milion de dolari. O sumă mare la vremea respectivă (1981), care în banii de azi înseamnă o cifră multiplicată. I-a trebuit ex-preşedintelui mai bine de un an şi jumătate ca, valorificând anumite circumstanţe favorabile ale economiei de piaţă, inclusiv prin vânzarea fermei să-şi plătească datoria şi să ajungă din nou "la zero", cum se spune.

Ca despre orice preşedinte, şi despre Jimmy Carter se spun multe lucruri, fie ele pozitive, fie mai puţin pozitive. Există însă în Statele Unite o unanimitate necontestată de nimeni: Jimmy Carter este un om de o integritate morală desăvârşită. O calitate care cuplată cu interesul sincer pentru acţiunile umanitare i-au adus în anul 2002 Premiul Nobel pentru Pace.

Există printre noi un Jimmy Carter autohton?

Am folosit acest exemplu ca preambul al comentariului de faţă, pentru că poate şi trebuie să fie un punct de referinţă atunci când evaluăm stadiul actual al modului de operare al clasei politice româneşti. Raportată la standardele politice româneşti, "experienţa Carter" trezeşte azi în rândul aleşilor neamului zâmbete condescendente sau spasmele unui râs homeric. Asta pentru că ceea ce îi deosebeşte ca regulă fundamentală de confraţii din democraţiile occidentale este inversarea raportului între interesul public şi interesul personal, în favoarea exclusivă a acestuia din urmă.

De 17 ani, corupţia este laitmotivul agendei politice interne, dar şi al relaţiilor internaţionale ale României. Este într-un fel un passe-par-tout ce permite capitalizări politice oriunde şi oricând: la nivelul electoratului, în cadrul negocierilor oficiale şi neoficiale cu diferite organizaţii internaţionale, ca subiect "spumos" al talk-show-rilor, pentru a creşte audienţa şi implicit profiturile mass-media etc. Tonalităţile sunt şi ele de o varietate impresionantă: promisiuni, rugăminţi, ameninţări, aluzii sau abordări brutale. Efectul? Nul, amintind de faimoasa zicală conform căreia "Câinii latră, caravana trece".

Adevărul, această rarisimă resursă a vieţii politice româneşti, este că nimeni, dar absolut nimeni dintre cei aflaţi la cârma statului român după decembrie 1989 nu a vrut "să ia taurul corupţiei de coarne". Pentru cei mai mulţi dintre conducatori, "stârpirea corupţiei" a fost şi a rămas o simplă lozincă politicianistă aducătoare de voturi. Pentru alţii, inclusiv camarila lor, o reală trecere la acţiune ar fi însemnat sinuciderea civică şi politică. Cei care însă îşi imaginează că tema corupţiei la vârful clasei politice este "încremenită" în ea însăşi se înşală amarnic. Corupţia, ca fenomen, a evoluat continuu, practicienii ei dovedind o imensă imaginaţie care, aplicată în cauze mai nobile în favoarea interesului public, ar fi ajutat România să se afle azi într-o poziţie infinit mai bună mai la toate capitolele. Este rezultatul direct al ceea ce am spus de atâtea ori că reprezintă promovarea deşănţată a intereselor individuale şi de grup în detrimentul interesului public, adică al cetăţeanului de rând. Când vorbesc despre imaginaţia de tip malefic în materie de corupţie mă refer în primul rând la factorii-cheie de măsluire a sistemului instituţional.

Anatomia corupţiei româneşti

Pe primul loc în acest inedit clasament se află "legislaţia tip plastilină", care timp de 17 ani a tot fost modelată în aşa fel încât să se "poată fura la lumina zilei cu legea în mână". De obicei se preferă discreţia prin implantarea abilă a tot felul de paragrafe, note, subsoluri şi instrucţiuni de aplicare specifică a legilor. Au fost însă şi cazuri când prin intermediul ordonanţelor de urgenţă elaborate de Guvern au fost exonerate juridic intenţionat întregi cohorte de evazionişti fiscali. O situaţie ce aminteşte între altele de faimoasele acţiuni ale pe atunci ministrului de Justiţie Valeriu Stoica.

Pe locul doi ca importanţă se află invocarea ad-litteram de "tehnicienii" juridici angajaţi pe post de scut şi sabie împotriva "doamnei cu balanţa legată la ochi" (adică Justiţia) a prevederilor Cartei drepturilor fundamentale (Charter of Fundamental Rights) a Uniunii Europene pe tema asigurării sacrosanctei "prezumţii de nevinovăţie" a acuzatului. La acest capitol, "aşii" menţionaţi se întrec la modul stahanovist în a găsi cele mai originale lacune interpretative legale menite să blocheze, să elimine probele incriminatorii şi în final să-şi scoată basma curată clientela. Că unii parlamentari schimbă fără nici un fel de reţinere rolul de apărător al interesului public cu cel în favoarea exonerării juridice a marilor corupţi, nu este nici o noutate şi nici nu le provoacă acestora angoase de ordin moral.

Sunt convins că o statistică corectă a cazurilor de corupţie de nivel înalt care ipotetic urmau să ia drumul spre curtea de justiţie ar releva faptul că au eşuat în primul rând pe motive strict de proceduri tehnico-juridice. Iar cele care au trecut de primul nivel au eşuat la nivelul superior următor. Când în situaţii de excepţie lucrurile au luat o întorsătură serioasă, precum în recentul caz ce ocupă spaţiile mass-media în aceste zile, se practică tot felul de piruete, iar ca ultim recurs aducerea pe scena presiunilor a "sperietorii CEDO". Iată aşadar cum legislaţia europeană generată altfel pentru a fi aplicată în "societăţi democratice normale" devine în România un obstacol real pentru combaterea corupţiei la nivelul clasei politice. Situaţia aminteşte prin absurditatea ei de pretenţiile simulacrului aplicării codului manierelor elegante într-un bordel politic sui-generis de mâna a treia.

Că grupul corupţilor se foloseşte în plan politic de selecţia ipocrită à la carte a prevederilor Cartei europene menţionate devine limpede fie doar şi amintind că articolul 25 statuează obligaţii clare cu privire la "asigurarea drepturilor bătrânilor de a duce o viaţă în deplină demnitate şi independenţă". În acest caz, termenul "demnitate" include obligatoriu un standard de viaţă socio-economic civilizat, şi nu unul de minoritate socială discriminată. Nu cred că e cazul să mai demonstrez cam cum este îndeplinită azi în România prevederea articolului 25 în raport cu elanul, energia şi mărimea resurselor financiare consumate pentru salvarea corupţilor clasei politice. Chestie de priorităţi, cum ar spune unul dintre aceştia, doar suntem chiar şi la mai bine de 17 ani o ţară "în plin proces de edificare a democraţiei de tip occidental", nu?

Sabotaj politic

Pe locul trei al acestui posibil clasament se află vicierea fundamentală a firavelor încercări de a combate corupţia de nivel înalt prin politizarea acestora. Dacă situaţia nu ar fi realmente tragică, ca efect asupra interesului public, ar fi de un haz nebun. Astfel, azi asistăm la sintagma intens propagată la nivel informal, dar şi prin intermediul unora dintre mijloacele de informare în masă, conform căreia "nu e drept să acţionaţi împotriva corupţilor noştri în timp ce vă protejaţi corupţii voştri". De aici şi titlul comentariului, întrucât se revendică politic pe faţă încălcarea "principiilor democratice la judecarea hoţilor". Sigur, mai sunt şi nuanţe, precum "hoţii noştri sunt mai puţin hoţi decât ai voştri sau hoţii noştri fură în interes naţional, ceea ce nu este cazul cu ai voştri", şi lista poate continua cu "voi aţi furat de-aţi rupt mult mai mult, pentru că aţi stat mai mult la guvernare decât noi, aşa că nu aveţi nici un drept să vă ocupaţi de noi" şi lista poate continua la nesfârşit. O oglindă fidelă a mentalităţii celor care conduc azi destinele ţării.

O parte a "liderilor de opinie" altfel cu pretenţii de obiectivitate şi ţinută morală nu au mai contenit zilele acestea să se lanseze în tot felul de analize care de fapt eludau fondul canceros al problemei. Mulţi, jucând pe partea grupului de interese "vătămat", au folosit formula lui "Daaa, avem o problemă, dar…" – şi de aici acest "dar" devenea centrul de greutate a ceea ce urma – "totul trebuie înţeles şi redus de fapt la percepţia unei lovituri politice date de adversari etc.". Am parcurs cu real interes observaţiile publicului făcute via internet la asemenea comentarii. Simple, dure şi la obiect cu afirmaţii aspre la adresa acţiunilor manipulative ale autorilor respectivi.

Toate sintagmele menţionate pun însă un diagnostic grav stadiului actual în care se află combaterea fenomenului corupţiei din România de azi: s-a intrat, folosind un termen medical, într-o metastază ce implică riscuri primejdioase pentru interesele naţionale. Blocajul politic al ramurii judecătoreşti impune o grabnică asanare a acesteia şi o reaşezare a sistemului partidelor politice extrem de compromise pe plan intern şi internaţional.

O ultimă şansă istorică

Dacă în România există cu adevărat un activism civic necompromis prin alinierea la grupurile de interese ce domină sistemul politic, acum este momentul pentru lansarea unei iniţiative naţionale transpartinice care să permită venirea la putere cu ocazia viitoarelor alegeri a unei forţe politice. O formaţiune sau coaliţie care să asigure indepedenţa reală a ramurilor puterii şi stârpirea corupţiei ca fenomen endemic. Cu o platformă electorală simplă, clară şi cu obiective precise. Cu exprimarea adeziunii sincere pentru respectarea valorilor democraţiei, apărarea intereselor celor mulţi şi a unui ataşament intransigent pentru ordinea de drept. Un drum dificil, dar nu imposibil. L-au mai parcurs şi alţii cu succes. Un asemenea demers va primi sprijinul necondiţionat al comunităţii democraţiilor occidentale şi vor provoca aplauze la scenă deschisă.

În prezent, România suferă mai mult ca oricând pe plan internaţional de pe urma "etichetelor" lipite nedrept şi uniform pe fruntea tuturor românilor. În general, în lume nu există prea multe controverse cu privire la datoria guvernanţilor de a acţiona rapid pentru corectarea sau eliminarea acestora. Şi la acest capitol responsabilii politici români au rămas corigenţi de multă vreme. Reflecţia mi-a fost inspirată de reacţia informală a unui înalt funcţionar politic american care fiind informat despre cazul Remeş − Mureşan a conchis: "ce te poţi aştepta de la o ţară (regim politic) unde TOTUL SE CUMPÅRÅ ŞI SE VINDE". Atât şi nimic mai mult.

Mai multe analize incendiare de Liviu Turcu:


11-07-2008 00:13:31
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Liviu Turcu pune punctul pe "i"     
 
Prezentam aici doua studii ale ultimului defector important din serviciul de spionaj de la Bucuresti, inaintea caderii regimului dictatorial, dr. Liviu Turcu, fost condamnat la moarte, aflat in prezent in Statele Unite ale Americii. Este vorba de o analiza acida a societatii civile si vietii politice romanesti si de un studiu care trateaza fenomenul colaborationismului in Romania.

Pe langa explicatia faptului de ce Horia Roman Patapievici a alocat o suma intiala de minimum 100.000 de dolari colegului sau de Comisie prezidentiala si prietenului sau de gasca Vladimir Tismaneanu, Liviu Turcu afirma: In anul 1989, dupa mai bine de patru decenii de regim communist, Centrul de Informare si Documentare (CID, respectiv U.M. 0680) din cadrul Securitatii detinea o baza de date ce cuprindea peste un milion de dosare personale. In afara de CID, mai detineau baze de date independente de acelasi profil Centrul de Informatii Externe (CIE, actual SIE) Departamentul de Informatii al Armatei (fosta DIA, actualul DIM), U.M 0110 (fosta unitate informativ-operativa independenta, specializata in activitati informative si contrainformative legate de tarile socialiste), U.M. 0195 (unitatea independenta specializata in contraspionajul extern, in present reintegrata in cadrul SIE) si alte compartimente mai putin importante pentru moment. Drept urmare sub aspect ‘calitativ’ partea cea mai importanta a componentei colaborationiste informativ-operative a actualei clase politice se afla in arhivele sau baza operativa curenta (inteleasa ca retea informative active) a acestor institutii.(..) Si pentru a complica si mai mult sarcina potentialilor evaluatori politici si juridici ai fenomenului colaborationist informativ-operativ, viata mai ridica un alt obstacol nu tocmai usor de depasit intr-un climat politic si moral precum cel de azi in Romania: unii informatori clasici, colaboratori si fosti informatori clasici deveniti colaboratori si-au schimbat in anii ’80 pozitia devenind critici deschisi sau de ‘cabinet’ ai regimului.

Arta trivializarii la romani

de prof. dr. Liviu Turcu

Pentru observatorul extern avizat al vietii politice romanesti, perioada ultimelor luni apare ca fiind un spectacol reprezentand un amestec inedit intre secvente disparate ale productiilor "Nasul" (celebrul Godfather cu vestitul clan mafiot Corleone), "O noapte furtunoasa", "O scrisoare pierduta" si "Jurassic Park".

AVERTISMENT. O productie realmente originala, cu un accent special pe ultima descriptie. Autorul acestor randuri doreste de la bun inceput sa-l avizeze pe cititor ca randurile ce urmeaza au drept scop de a reflecta fie si imperfect pur si simplu imaginea radioscopica a situatiei prezente, "sine ire et studio" (fara ura si partinire, cum spuneau romanii), invitand la o reflectie serioasa asupra "starii de fapt a natiunii".

Un capitol destul de vitregit si de neglijat atat la nivelul elitei intelectuale, cat si al clasei politice. Parafrazand observatia plina de bun-simt a unui cunoscut intelectual contemporan – intr-un secol si jumatate de conversatie moderna intelectualitatea romana si, as adauga eu, elita politica romaneasca nu au reusit sa configureze spatiul mental si al culturii materiale care sa ne ajute sa desenam un contur onorabil a ceea ce se numeste roman, romanesc si Romania. O restanta cu atat mai stringenta si acuta, cu cat tara se afla in anticamera integrarii in UE.

PERFECTIBIL. Un cor cu voci si tonalitati diverse, care are insa ambitia de a nu lasa pe nimeni sa cante in falset. Asa cum stau insa lucrurile azi, Romania pare sa fie mai degraba pregatita, continuand o traditie demna de a fi abandonata sa alterneze aiuritor intre sopran, alto si bass, fara a fi cu adevarat nici una dintre ele. Recursul la istoria universala demonstreaza ca natiile, ca si lumea naturala, nu au fost niciodata perfecte. Ele sunt insa prin procesul evolutiei perfectibile si aceasta explica diversitatea politica si socio-economica a lumii de azi. Cand insa procesul evolutiv este nesatisfacator, apar crizele de sistem, care provoaca seisme socio-politice precum reasezarea marilor placi tectonice. Acestea reprezinta inainte de toate oportunitati unice de redirectionare a cursului evolutiv si totodata de corectie a structurilor functionale.

NOTA DE PLATA. Irosirea unor astfel de ocazii, si aici se incadreaza evenimentele din Romania lui decembrie 1989, nu numai ca perpetueaza germenii crearii cat de curand a unei noi crize de sistem, dar o si impinge intr-o pozitie periferica a lumii moderne, prezentandu-i-se o nota de plata sortita a fi achitata tocmai de cei ce au iesit in paguba. De aici efortul extraordinar al celor aflati in pozitia de impostori istorici de a crea, folosind ingenios cunoscuta metoda romana "pane et circensis" (in cazul discutat mai mult circul si mai putin painea), o atmosfera de falsa angajare si participare la crearea unei lumi mai bune pentru toti membrii societatii.

APARENTE. In cazul de fata, aparenta "dinamismului" si "efervescentei" vietii politice romanesti din ultima perioada isi are originea in readucerea in prim-plan in Colloseumul dambovitean a unor teme politice majore precum "condamnarea regimului comunist", epurarea clasei politice prin intermediul Legii lustratiei, rolul proaspatului renovat CNSAS in deconspirarea activitatilor Securitatii, toate puse – datorita impactului extern – sub umbrela mult asteptatului Raport din luna mai privind intrarea Romaniei in UE. In realitate, nota comuna a tuturor acestor, de altfel, foarte importante subiecte, este ca nu constituie momente de reflectie si actiune raportate la mersul spre mai bine al natiei, ci doar simple vehicule spectaculoase pentru promovarea agendei unor grupuri de interese aflate intr-o competitie acerba pentru controlul puterii politice si al parghiilor de manipulare a opiniei publice ca masa de manevra. De aici hibridul inedit intre actiunile de tip mafiot, specificul parodic national si caracterul caduc (atemporal) reflectate superb in romanul lui Mario Puzzo, opera lui I.L. Caragiale si "lumea uitata" ca simbol al anomaliei descoperite in filmul lui Spielberg.

NIMIC NOU. "Arta" acapararii in stil monopolistic si exploatarii fara scrupule prin trivializare a subiectelor de importanta majora pentru destinul tarii de catre grupuri de interese politice, economice si ideologice nu reprezinta o noutate pentru Romania. Din nefericire, la acest capitol avem o indelungata si nefasta traditie istorica. Ca atare avem de-a face cu un fenomen ce transcede regimuri politice cu orientari ideologice cat se poate de diverse, dar care a evoluat sub aspectul efectelor negative la scara progresiei geometrice.

Natiile, ca si oamenii, nu sunt niciodata perfecte. Sunt in schimb perfectibile, iar o simpla retrospectiva in plan istoric aduce argumente solide in sprijinul afirmatiei. Evolutia social-politica a societatii umane urmand legea universala a evolutiei naturale a fost si ramane in continuare in mod obiectiv inegala, fiind conditionata de marimea si de specificul vectorilor locali fie ei de ordin geografic, demografic, etnic, economic s.a.m.d. La prima vedere marimea resurselor este nu numai un factor decisiv, dar si asiguratoriu pentru "vizibilitate", "proeminenta" sau prestigiu. Natiile mari (in sensul semantic descris mai sus), fara a avea o evolutie strict liniar-ascendenta, au reusit de fiecare data sa-si absoarba esecurile (unele exemple amintind pur si simplu de mitica experienta a pasarii Phoenix daca vorbim de tari precum Germania si Japonia), iar in baza asimilarii acestora sa-si construiasca noi baze de pornire spre obiectivele dorite. Este un truism sa afirmi ca civilizatia umana asa cum este ea astazi este produsul unei forte de tractiune constituite dintr-un numar mic de natii, care, asemenea unei locomotive, trage dupa ea lunga garnitura a restului lumii. O locomotiva care nu a fost si nu este imuabila la nivelul compozitiei sau al raportului de forte intre modulele componente.

Cel mai recent exemplu in acest sens il constituie procesul aflat in plina desfasurare de "cooptare" a Chinei si Indiei, si acestea nu sunt cazuri exclusive. Ceea ce frapeaza insa in cadrul acestei incursiuni de tip istoric este paradoxul prezentei mai mult decat "onorabile" in cadrul acestui grup a unor natii care au dimensiuni modeste la nivelul marimii resurselor si vectorilor mentionati. In aceste conditii, politicianul, intelectualul ca si omul de rand din Romania ar trebui sa-si puna cel putin doua intrebari: unde se plaseaza azi Romania in cadrul "garniturii civilizatiei universale" si de ce se afla, anticipand raspunsul, spre coada garniturii?

DE CE VIN AMERICANII? Raspunsul, in opinia lui Liviu Turcu, este simplu: decizia este rezultatul implementarii uneia dintre componentele noii strategii militare a SUA

DESPRE CREDIBILITATE, REPUTATIE SI RESPECT. O serioasa investigatie de tip istoric a evolutiei societatii romanesti fie doar si pentru ultimii 200 de ani releva, in afara a ceea ce indeobste a fost calificat si mai ales amplificat la nivelul perceptiei ca fiind "conditiile vitrege" de ordin geopolitic, un serios deficit managerial politic in domeniul credibilitatii, reputatiei si respectului in plan regional si international. Ceea ce este mai grav, acest deficit a devenit, cu foarte mici exceptii, un punct de reper cvasi permanent in conturarea raporturilor bilaterale si internationale, ceea ce a defavorizat ab-initio partea romana in orice tip de negocieri sau tranzactii politice, economice sau militare. De aici, un permanent statut de servitute, care, odata insusit si permanentizat la nivelul clasei politice si elitei intelectuale, a devenit o moneda de schimb curenta pentru obtinerea unei false legitimitati atat pe plan intern, cat si international.

UN PIC DE ISTORIE. Raspunsul extern fata de o atare pozitionare a fost de fiecare data pe masura. Lista actelor si reactiilor politice ale marilor puteri ce confirma neajunsurile mentionate este extrem de lunga. Ar fi foarte instructiv ca istoricii de azi sa o intocmeasca nu doar pentru completarea memoriei istorice a actualei generatii si intelegerea corecta a decalajului intre aspiratii si statutul actual. Selectez la intamplare cateva exemple ce reflecta atitudinea de fond a cancelariilor marilor puteri ale vremii fata de romani si de guvernantii acestora: la mijlocul secolului al XIX-lea ministrul de Externe englez, lordul Palmerston, se referea la principate ca fiind "o regiune barbara aflata la capatul Europei"; Napoleon I le-a tranzactionat direct si fara vreo consultare la Tilsit si Erfurt "cedandu-le Rusiei"; acelasi lucru se va intampla cand Napoleon al III-lea le va oferi mai intai Austriei in compensatie pentru cedarea de catre aceasta din urma a unor regiuni din nordul Italiei si abia apoi in cu totul alte circumstante geopolitice va sprijini unificarea principatelor; competitia Austriei cu Rusia si Imperiul Otoman pentru controlul de facto al principatelor este nu doar indelungata, dar si de notorietate, intrucat a avut ca efect pierderea unor parti importante a teritoriului romanesc; la inceputul primului razboi mondial, oficialitati franceze sosite la fata locului descriau ironic societatea si sistemul politic romanesc ca fiind "admirabil dezorganizate", iar in deceniile urmatoare mai toate capitalele europene occidentale au tratat Bucurestiul cu condescendenta si totala neincredere.

FALSA RECICLARE IDEOLOGICA. Exceptand perioada 1968-1980 (ce impune o analiza de sine statatoare tocmai prin faptul ca Romania a iesit pe plan international temporar din marasmul statutului de tara de mana a cincea), situatia a continuat pe acelasi portativ istoric si dupa 1989. Asa cum am aratat si cu alte prilejuri, clasa politica comunista a monopolizat rapid miscarile de strada din decembrie 1989, organizandu-si sub privirea ingaduitoare a puterilor occidentale o falsa reciclare ideologica acoperind mimetic fara exceptie, dar in proportii diferite, intregul spectru al doctrinelor politice contemporane. In plus, repetand "ad nauseam" aceeasi strategie folosita timp de peste 200 de ani, elitele politice si intelectuale autohtone si-au castigat aparenta legitimitatii pe plan intern, capitalizand politic prin manipularea si exploatarea excesiva a servitutii manifestate pe plan extern in relatiile cu marile puteri ale zilei.

NIMIC NU E CEEA CE PARE A FI. Din nefericire pentru romanii de azi, atitudinea de fond a capitalelor occidentale fata de Bucuresti a ramas practic neschimbata, pastrand sub aspect istoric aceeasi linie strategica si aceeasi atitudine condescedent paternalista. Si la acest capitol s-ar putea intocmi o lunga lista de exemple cu caracter simbolic. Intrarea Romaniei in NATO ca moment si utilitate a fost decisa intr-un cadru de referinta in care Bucurestiul a avut un rol practic nul. Acordul de cooperare cu SUA privind bazele militare pe teritoriul romanesc nu este asa cum incearca partea romana sa acrediteze la nivelul perceptiei publice autohtone o componenta planificata si finalizata a strategiei de securitate militara romaneasca, ci eminamente rezultatul implementarii uneia dintre componentele noii strategii militare americane pentru zona Orientului Mijlociu si a Asiei de Vest.

RIDICOLUL IMPAUNARII. Toate "initiativele" Bucurestiului in domeniul politic, economic si militar in zona Balcanilor si a Marii Negre au fost primite (la nivelul centrelor de decizie politica occidentale) cu condescendenta, fals interes politico-diplomatic sau ca simple oportunitati ale celor in cauza de a-si promova indirect interesele proprii in regiune. Expresii precum "lider regional" (epoca Constantinescu), celebra de acum "axe Bucuresti – Londra – Washington" sau fortarea sub falsa impresie a sprijinului neconditionat al Washingtonului a initiativei privind zona Marii Negre au trezit mai intai o reala neliniste, urmata mai apoi de zambete condescendente. Simplul si crudul adevar este ca Romania nu are in prezent o voce si un loc real la masa deciziilor importante de ordin geopolitic. Asta nu inseamna insa, ca nu are dreptul, o data ce va castiga respectul si increderea reala a partenerilor. Situatia deplorabila actuala nu-i impiedica insa catusi de putin pe guvernanti sa joace un fals vodevil pentru uzul publicului romanesc, purtand faimoasele haine ale imparatului din celebra poveste.

ADEVARUL CRUD. O situatie absolut similara exista si in chestiunea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Inaintea fracturii produse nu tocmai intamplator la nivelul nucleului decizional al Uniunii (a se citi dominanta axei franco-germane), aderarea Poloniei, declansarea razboiului din Irak si respingerea proiectului noii Constitutii europene, proiectul unei Uniuni largite prin absorbtia Europei de Rasarit raspundea 100% aspiratiei geopolitice europene de a-si prezerva locul de vector compensatoriu in noua configuratie a raportului de forte pe plan mondial. In pofida afirmatiilor "de acoperire" publica, nici unul dintre candidatii la aderare de la bun inceput si pana in prezent nu a indeplinit "conditiile naturale" ale integrarii de drept in UE. Procesul insa a trebuit sa continue volens nolens printr-un costisitor proces de "carpeala financiara" a caso di casa (de la caz la caz, cum se spune) pe spezele economiilor occidentale, alegand dintre toate alternativele "raul cel mai mic". Ca atare, nu este vorba de actiuni de ordin filantropic in favoarea tarilor sarace integrate, ci de costuri ce urmeaza a fi recuperate pe parcurs prin intermediul investitiilor si alinierilor la politicile comunitare.

ATENTIE! In acest cadru, odata acceptata ca membra a UE si lasata sa stea pe propriile ei picioare economice, Romania ar sucomba in foarte scurt timp, provocand pe plan intern un haos socio-economic. Acesta este realul motiv pentru care, pe de o parte, cei de la Bruxelles depun eforturi sustinute pentru a determina guvernantii romani sa produca insa cat mai rapid modificarile de ordin structural-functional menite sa atenueze "socul" noului statut concomitent cu promisiunea de a pune la dispozitie de la bugetul Uniunii fondurile necesare pentru evitarea colapsului socio-economic. Zeci de miliarde de euro la care grupurile de interese din sfera Puterii si din Opozitie se uita intr-un extaz cataleptic la gandul cum le vor transfera in propriile buzunare, eludand cu abilitatea cunoscuta cam toate sistemele occidentale de control si prevenire a unor astfel de abuzuri. Cum serviciile de informatii romanesti au o bogata experienta in domeniu inca de pe vremea cand derulau operatiuni comerciale si financiar-economice prin firme-paravan ce actionau de jure si de facto in interiorul fostei Piete Comune si ulterior a Uniunii Europene, nu trebuie sa mire pe nimeni grija cu care acestea sunt curtate sau aliniate grupelor de interese politice mentionate.

VREMURI GRELE. Nu trebuie sa fii oracolul din Delphi pentru a afirma ca pe termen mediu majoritatea populatiei din Romania, odata devenita membra a UE, o va duce si mai prost decat acum daca actualii guvernanti nu vor obtine fonduri mult mai mari decat cele preconizate de forul european si vor continua in mod egoist sa puna interesele proprii inaintea celor generale. Iar pentru moment, refuzul celor din Bruxelles de a mari alocatiile este cauzat nu numai de costurile deja foarte ridicate legate de integrarea noilor state deja devenite membre, dar mai ales de temerea ca, datorita nivelului ridicat al coruptiei la nivel inalt din Romania, suplimentarile nu vor aduce nici un fel de beneficiu marii mase a populatiei afectate.

Sa adaugam la lista neajunsurilor ce alimenteaza in mod nefericit deficitul de credibilitate, respect si prestigiu national pe cea privind calitatea factorului politic uman. Cu rare exceptii, clasa politica romaneasca a fost de-a lungul ultimelor doua secole profund divizata si incapabila sa separe obiectivele politice majore ce au afectat sau afecteaza destinul national de propriile interese personale sau de grup. Nu a existat un moment important in istoria tarii in care absenta acestei disjunctii sa nu afecteze grav evolutia generala.

DEJA TRADITIE. Oricine va studia cu seriozitate documentele vremii va gasi cu usurinta confirmarea situatiei descrise. Verdictul nu poate fi decat absenta unei reale constiinte si responsabilitati nationale la nivelul clasei conducatoare, ea insasi izolata si aflata la o distanta de ani lumina de baza piramidei sociale. Pe plan national, rolul "locomotivei" propasirii materiale si spirituale revine, asa cum deja am amintit, nu numai clasei politice ca factor decizional, dar si elitei intelectuale, ca model educational. Cu o clasa politica inculta si amorala, dar si o elita intelectuala ce straluceste prin absenta de la datoria sa sociala nu poti sa castigi nici credibilitatea, nici respectul si nici prestigul dorit in cadrul clubului civilizatiei universale.

STRIVITI DE GRUPURI DE INTERESE. Este un paradox unic sa constati ca elita intelectuala romaneasca continua azi sa fie fragmentata si absorbita de conflictele perene ale diverselor subgrupuri de interese culturale si ideologice si care transcend pana si schimbarile formale ale ordinii politice. Iar joaca de-a hotii si vardistii continua sa se faca exact ca pe vremea fostului regim comunist, inclusiv prin manipularea factorilor politici si evident complet pe spezele interesului national. Pentru atingerea scopurilor lor sectoriale, aceste grupuri nu numai ca au abdicat de la misiunea lor fundamentala, dar au ajuns sa faca aliante si sa utilizeze "stilul" clasei politice, pe care altfel ar trebui sa o supuna unei judecati critice.

FUNCTIA, BAT-O VINA! Obsesia obtinerii de functii in aparatul decizional guvernamental si prezidential, indeosebi acelea prin care pot controla sectoare de activitate de interes cultural, ideologic, educational etc, a devenit atat de apriga, incat odata obtinute parghiile respective se comporta si actioneaza exact ca restul exponentilor grupurilor de interese din domeniul politic, economic sau social. O situatie sesizata de altfel de multi analisti straini, intre care britanicul Tom Ghallager opteaza pentru etichetarea acestora ca oligarhi si baroni ai societatii civile. Ceea ce este si mai regretabil este nota stridenta practicata de unii dintre acestia in promovarea valorilor democratiei occidentale si care are, nici o mirare, un efect advers la nivelul audientei opiniei publice.

DE RASUL INTERLOCUTORILOR OCCIDENTALI. Revenind la abordarea critic-analitica a calitatii factorului uman trebuie remarcat ca, dupa 1989, majoritatea membrilor clasei politice romanesti nu cunosc si nu fac distinctia deosebit de importanta intre statutul de om politic si om de stat. O distinctie ce tine de ABC-ul culturii politice in lumea civilizata si care a fost rapid receptata in mod negativ de interlocutorii occidentali. Daca aceasta situatie s-ar fi petrecut la nivelul inferior al reprezentarii politice, inca ar mai fi fost partial scuzabil. Cand insa acest lucru se petrece de la nivel de ministri in sus si este asociat inculturii politice, unui servilism politic si ideologic jenant pentru insesi gazdele occidentale, situatia devine foarte grava.

EXEMPLE JENANTE. Un simplu exemplu ilustrativ departe de a fi singular: intalnirea unui prim-ministru roman cu secretarul de stat american in anii ’90 a fost pur si simplu intrerupta brutal de acesta din urma, sub ironicul si cunoscutul pretext "stiu ca aveti un program de intalniri foarte incarcat si nu doresc sa va mai retin". Informatiile cu privire la tranzactiile oneroase de tip Corleone organizate direct sau de acoliti ai varfurilor aparatului guvernamental si ai clasei politice nu au facut altceva decat sa consolideze impresia generala negativa.

DIALOGURI COLORATE LA NIVEL INALT. Daca se mai adauga agramatismul, absenta celor sapte ani de acasa si uneori chiar conflictul cu civilizatia apei si sapunului, implicatiile in contactul cu lumea occidentala devin mai mult decat evidente. Ce poate sa inteleaga si cum poate sa califice un factor decizional occidental de varf calitatile viitorului sau oaspete sau interlocutor cand i se pun pe masa informatii strict autentice despre modul in care un sef de stat roman si alti inalti demnitari ai aparatului guvernamental dialogheaza "oficial" (deci in virtutea functiei ocupate, si nu in conversatii particulare extraprofesionale) precum: "Ce p… mea mai vrei si tu acum?", "Ba, sa stii ca te ia dracu daca nu faci ce spun…", "Spune-i boului ala ca-l bag in …" si multe altele de aceeasi factura.

FA-TE FRATE CU DRACU PANA TRECI PUNTEA! Reactia este la modul figurat usor de anticipat: "Foloseste-l daca esti obligat sa o faci din ratiuni de stat si tine ochii pe el sa nu plece cu tacamurile la incheierea dineului oficial…". Nici o parte a romanilor de rand nu s-a dat in laturi de la a se lasa in primul rand sedusa de aspectele lumpenare aflate la periferia societatilor occidentale dezvoltate. Spre deosebire insa de societatile mentionate, unde periferia ramane periferie, ma tem ca in Romania acestea au tendinta de a ocupa locul de model central, propagand o lumina complet falsa asupra mecanismului si fortei motrice ce le pozitioneaza la varful civilizatiei umane. O problema care, ramasa necorectata, va constitui un balast extrem de serios in schimbarea imaginii si perceptiei actuale occidentale despre tara si oamenii ei.

ETAPA. Cele petrecute cu Ion Iliescu si Adrian Nastase (centru) marcheaza intrarea clasei politice intr-o noua faza, opineaza autorul

TRIVIALIZAREA, CA VEHICUL POLITIC. Daca in prima parte a anilor ’90 clasa politica comunista aflata in faza critica a obtinerii cel putin a aparentei de legitimitate a fost obligata in mod obiectiv sa manifeste o solidaritate exemplara, ulterior, pe masura consolidarii pozitiei dominante la limita discretionarului, a intrat intr-o noua faza marcata de o fragmentare accentuata in grupuri de interese competitive de tip conflictual. De la celebra si absolut autentica chemare politica a liderului Ion Iliescu in luna ianuarie 1990 adresata fostilor activisti mai mult sau mai putin tineri "Baieti, veniti la mine!" si pana la dilema acestuia cu privire la modalitatile indeplinirii angajamentului luat in calitate de presedinte al tarii in fata occidentalilor, de a combate coruptia la nivel inalt, este un drum foarte lung.

In final, grupurile de interese ce s-au simtit amenintate l-au debarcat fara jena, chiar daca experimentatul om politic a recuperat intre timp, fie si partial, terenul pierdut. In aceste conditii, sub aspect simbolic, cele petrecute cu Ion Iliescu si Adrian Nastase concomitent cu schimbarea centrului de greutate al puterii in favoarea grupurilor de interese ce controleaza actualul aparat de stat marcheaza intrarea clasei politice din Romania intr-o noua faza a evolutiei sale. Iar miza, in contextul intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, este asa cum am mentionat, deja prin marimea subventiilor financiare si perspectiva crearii unei noi categorii de conexiuni politice bilaterale si multilaterale de o importanta capitala.

SI EL. In cele din urma, si Ion Iliescu a fost debarcat de grupuri de interese care se simteau amenintate, apreciaza Liviu Turcu

LUPTA INTRE GRUPURILE DE INTERESE. Cu PSD-ul in postura de partid de opozitie, macinat de propriile lupte fractionare, grupurile de interese din cadrul Aliantei DA au ramas pe un teren relativ liber pentru a-si disputa pozitia dominanta in sferele puterii. O competitie ce a devenit azi pe masura mizei deschis-conflictuale avandu-i ca varfuri de lance pe ocupantii pozitiilor numarul unu de la Cotroceni, respectiv presedintele Traian Basescu si pe cel de la Palatul Victoria, respectiv Calin Popescu Tariceanu. In aceasta lupta "fratricida" (avand in vedere pozitia oficiala de aliati la guvernare) fiecare grupare incearca sa-si consolideze pozitia prin confiscarea pro-domo a celor mai importante institutii ale statului pe care apoi sa le arunce intr-un adevarat razboi civil, institutional nedeclarat. Ca aceasta situatie submineaza insusi fundamentul extrem de fragil al sistemului institutional ce poarta destul de incomod eticheta de sistem democratic are desigur pentru cei doi beligeranti (nu atat ca persoane, cat ca grupuri de interese) mai putina importanta.

"MAZARIN DE DAMBOVITA". Substratul mizei nu este de nasul "prostimii". Interesant de remarcat ca fiecare dintre cele doua grupuri de interese adverse are pe langa cei doi sefi cate un "Machiavelli" sau mai corect cate un "Mazarin" de Dambovita care pregateste atat loviturile, cat si contraloviturile de rigoare. Acestia au la randul lor propriile lor echipe de observatie, de colectare a informatiilor, de recrutare a resurselor necesare punerii in aplicare a masurilor stabilite (inclusiv la nivelul mediatic ca principala arena de compromitere a adversarului), ca si pentru evaluarea rezultatelor si punerii diagnosticelor in baza carora vor trece la mutarile urmatoare ale partidei de sah. Asa se explica faptul ca, intrandu-se intr-o noua faza agresiva a conflictului, cei doi exponenti au decis sa-si aplice lovituri "decisive" aruncand in arena confruntarii teme "grele" sub aspectul impactului public, atat pe plan intern, dar mai ales pe plan extern. Vechea "tehnica" folosita traditional de clasa politica de a capitaliza politic prin manipularea factorului extern, s-a dovedit a fi inca o data o piesa grea a artileriei autohtone. Asa a fost scoasa de la naftalina pas cu pas in functie de necesitatile de ordin tactic impuse de evolutia confruntarii, "raposatul" subiect ce a facut si face obiectul Legii Lustratiei, problema fondului informativ al Securitatii si nu in cele din urma tema necesitatii condamnarii politice oficiale a regimului comunist.

MANEVRE. Daca un grup de jurnalisti "independenti" (ca realitate si nu ca acoperire) ar fi investigat ceva mai atent modul in care s-au desfasurat evenimentele in ultimele luni, ar fi descoperit multe lucruri interesante pentru intelegerea fondului problemei. Iata fie si cu titlu ilustrativ cateva dintre acestea: iritat de faptul ca grupul al carui exponent este Traian Basescu a acaparat la modul discretionar serviciile speciale ale tarii, utilizandu-le direct pentru compromiterea adversarilor, grupul din spatele premierului Calin Popescu Tariceanu a incercat cateva manevre legislative pe linia atributiilor guvernamentale pentru a recastiga fie o parte a controlului pierdut, fie de a deveni co-participant oficial al controlului acestor servicii prin crearea unei noi structuri institutionale.

In prima faza, actiunea s-a soldat cu un esec total. In acest moment, cu sprijinul direct al nucleului activist al societatii civile (acesta din urma exasperat de marginalizarea in relatiile cu un presedinte la a carui alegere considera a-si fi adus o contributie decisiva, dar si de turnura calificata ca autoritarista in exercitarea atributiilor prezidentiale) s-a trecut la declansarea simultana a unor actiuni pe multiple planuri menite sa dezorienteze grupul advers. Mai intai s-a trecut la mediatizarea intensa a relatiilor actualului presedinte cu fostele structuri ale Securitatii interne si externe.

TEHNICI DE DESTABILIZARE A ADVERSARULUI. Mai mult sau mai putin luat prin surprindere de aparitia unor documente si informatii despre care Traian Basescu fusese asigurat ca nu mai exista (indeosebi cele privind activitatea sa de recrutat in perioada in care a fost student la Institutul de Marina), grupul de la Cotroceni a incercat in disperare sa minimalizeze efectul la nivelul opiniei publice prin manipularea de ordin semantic a titulaturii Directiei a IV-a apartinand Securitatii cu subtitulatura "Contrainformatii militare", lasandu-se implicit impresia ca e vorba de structurile informative ale Armatei.

Si, cum prestigiul Armatei in randul populatiei ocupa cu regularitate locul fruntas pe ramura increderii, este limpede cam ce s-a urmarit prin manevra respectiva. Inutil sa subliniem ca reluarea publica a subiectului relatiilor presedintelui cu Securitatea a avut in principal rolul de destabilizare a "adversarului" in conflictul cu grupul de interese de la Palatul Victoria si nicidecum intentia de a repune in discutie la modul serios cine sunt cei pe mana carora se afla azi destinul Romaniei. Ca sa nu ramana datori, in replica, tot pe cale mediatica, au aparut informatiile cu privire la prezenta numelui premierului pe lista politicienilor ce au lucrat cu Securitatea. Ulterioara dezmintire pe linia CNSAS (personal, as fi foarte curios, fara a avea opinii pro sau contra pe subiect, sa stiu in baza carei documentatii s-a facut dezmintirea) a frizat mai intai ridicolul prin precizarea ca pe lista ar fi aparut numai doua dintre multiplele nume ale premierului. Vorba vestitei exclamatii franceze: "Ce vreti domnilor, ne aflam doar la portile Orientului…".

SCANDALUL NUMIRII NOII CONDUCERI A CNSAS. Conflictul intre grupul Cotroceni si cel de la Palatul Victoria avea sa atinga noi cote "fierbinti" o data cu momentul numirii noului colegiu al CNSAS. Cu doar doi ani in urma, am argumentat factual cat de complexa este abordarea problemei colaborationismului in cadrul regimului comunist din Romania. Nu in cele din urma, cat de daunatoare poate fi adoptarea unei legislatii masluite abil si crearea unei structuri institutionale, atunci cand este conceputa de o maniera sa contribuie la contrafacerea realitatii in folosul unei anumite parti a clasei politice comuniste reciclate sub stindardul democratiei de tip occidental. Conducerea CNSAS nu numai ca a esuat lamentabil si in mod previzibil in misiunea sa istorica, dar a devenit prin acordarea incorecta de certificate de buna purtare unor politicieni compromisi, complice al grupurilor de interese care altfel ar fi trebuit sa faca obiectul activitatii acestei institutii. Cum nimeni, inclusiv activistii societatii civile membri ai Colegiului nu au dorit sa-si tulbure sinecura, noua "rotatie" la nivelul conducerii urma doar sa consfinteasca intrarea piesei de teatru in actul II. Asta pana cand grupul de interese reprezentat de premier a decis sa puna cateva pioneze pe scaunul prezidential prin plasarea in fruntea colegiului a veteranului pe subiect, respectiv Ticu Dumitrescu.

Perceput de grupul de la Cotroceni ca intrat deja in "tabara premierului", o data cu numirea in consiliul de conducere al noului Institut pentru studierea crimelor comunismului, alegerea lui Ticu Dumitrescu in fruntea CNSAS echivala cu o garantie in transformarea faimoasei institutii intr-o parghie de trecere prin "foc si sabie" a grupului de interese reprezentat de presedintele Traian Basescu. O situatie evident socotita intolerabila pentru acesta din urma si ca atare se stie ce s-a intamplat. Inclusiv la nivelul spectacolului de sunet si lumina cu care a fost primit in regia activistilor societatii civile – cu ocazia prezentei la sedinta de la sediul CNSAS si care avea sa termine confruntarea intr-o oarece remiza cu titlu temporar pentru sase luni.

LA DISPOZITIA SERVICIILOR. Painea si cutitul au ramas asa cum se cuvine la dispozitia serviciilor (indeosebi SRI), care pot ingropa cu usurinta intr-un elan sincer CNSAS cu zeci de tone de maculatura de importanta periferica si punandu-i pe lucratorii destinatarilor in postura sa caute ani de zile acul in carul cu fan. Intre timp, seful SRI alfabetizeaza preventiv si persuasiv pe cale mediatica atat pe activistii societatii civile, cat si opinia publica in general despre faptul ca, datorita conditiilor obiective momentului decembrie 1989, o parte a arhivei si a fondului curent informativ de atunci a fost distrusa, iar circa 40%-50% din ceea ce a ramas intra sub incidenta protejarii securitatii nationale si a sensibilitatii serviciilor informative occidentale care, citez prin parafraza, nu sunt dornice sa descopere lucruri neplacute in ceea ce le priveste.

UN PIC DE ANALIZA. Nu intentionez sa intru in detaliile afirmatiei, intrucat mentionarea acesteia are doar scopul de a ilustra evolutia "ping-pongului" dintre grupurile de interese ce-i au drept exponenti pe premier si pe presedintele tarii. Ii sugerez oricum cu tot respectul sefului SRI sa solicite subordonatilor sai sa-i prezinte corespondenta dintre serviciile informative romanesti si omologii occidentali de la inceputul anilor ’90, aceasta fiind o perioada cand nu se afla in pozitia de a o cunoaste. Dupa care sa revada recentele declaratii pe subiect.

SESIZAREA OCAZIEI. In aceeasi perioada, un grup de interese ideologic neimplicat direct in disputa dintre presedinte si premier a inteles ca, profitand de competitia conflictuala a celor doua grupuri de interese politice, are oportunitatea de a realiza mai vechiul obiectiv de condamnare publica oficiala a regimului comunist ca tip de sistem. Coincidenta a facut ca in Parlamentul European sa fie lansata in aceeasi perioada o initiativa similara si deci in spiritul traditiei capitalizarii politice a factorului extern, grupul a inaintat prin istoricul Marius Oprea la Palatul Cotroceni propunerea crearii unei structuri institutionale dupa modelul Comisiei Wiesel – Iliescu (ce a avut drept obiect de studiu problema Holocaustului in Romania) menita sa pregateasca baza factuala necesara formularii unei declaratii politice la nivelul cel mai inalt. Presedintele a respins insa propunerea si, pentru a fi si mai clar in ceea ce priveste pozitia sa pe subiect, a declarat mass-media ca o atare condamnare oficiala nu-si are rostul in Romania, adaugand pe tonul si folosind limbajul deja cunoscut ca personal nici nu ar avea de ce sa se planga, intrucat nu a avut de suferit si a trait chiar bine.

"OFENSIVA". Drept urmare, Marius Oprea a reluat propunerea la Palatul Victoria, unde a fost imediat acceptata pentru a servi ca munitie de dezavuare politica a presedintelui Traian Basescu in fata unui important segment al electoratului roman. Ca o consecinta, a fost aprobata pe linie guvernamentala crearea Institutului pentru condamnarea crimelor comunismului (aceasta este formula utilizata de Marius Oprea ca director, dar ulterior denumirea a mai aparut si in alte forma) cu un consiliu de conducere constituit din personalitati ale societatii civile din tara si din strainatate. Institutul a fost asa cum se stie fundat pe o structura birocratica destul de generoasa si asigurata cu o prima finantare de la buget in valoare de 60 de miliarde de lei (vechi). Pentru observatorii avizati nu a trecut neobservat faptul ca statutul Institutului depasea cel putin la modul declarativ atributiile cercetarii academice, lasand deschisa portita ce a dat fiori de neliniste unora de a servi si drept canal de sesizare pentru organele parchetului.

"CONTRAOFENSIVA". Grupul de interese de la Cotroceni, sesizand imediat eroarea de a fi respins prematur o initiativa cu potential electoral, a declansat imediat o actiune de "recuperare" a temei din mainile adversarului de la Palatul Victoria. Din acest moment, desfasurarea evenimentelor are conotatii ce amintesc din nou de tranzactiile mafiei italiene cu aroma de Caragiale. Dificultatile grupului de la Cotroceni veneau din faptul ca cei de la Palatul Victoria "recrutasera" deja in consiliul de conducere al noului Institut personalitati ale societatii civile socotite ca reprezentative si predictibile in acelasi timp. Cu unele dintre acestea, grupul prezidential se afla oricum in conflict deschis sau tacit. Problema era asadar pe cine puteau folosi drept surogat de incredere pentru o atare misiune delicata, in care tema condamnarii comunismului era doar un vehicul manipulativ in razboiul troian dintre presedinte si premier.

SOLUTIA. Intamplarea a facut ca cei de la Cotroceni sa observe aparitia in mass-media a unui editorial plasat ca material de serviciu in care se deplangea absenta politologului Vladimir Tismaneanu din consiliul de conducere al noului institut. Investigand ce s-a intamplat, cei de la Cotroceni aveau sa afle ca, in pofida presiunilor venite din partea unui mic grup de sustinatori ai lui Vladimir Tismaneanu din directia societatii civile de a fi acceptat ca membru al consiliului, cateva dintre personalitatile marcante care deja acceptasera pozitia au amenintat cu retragerea si au dat o explicatie publica a motivatiei. Cei in cauza, ca si majoritatea activistilor politici ai societatii civile nu l-au putut ierta pe Vladimir Tismaneanu pentru contributia capitala la spalarea biografiei si trecutului politic al presedintelui Ion Iliescu. Este momentul in care grupul de la Cotroceni si-a dat seama ca a gasit omul potrivit pentru reconfiscarea temei de la grupul advers al premierului.

DECIZIE RAPIDA. Cunoscand bine biografia si profilul psihologic, cei in cauza au realizat ca au gasit candidatul ideal sub aspectul controlului politic pentru ceea ce avea sa devina Comisia prezidentiala pentru studierea dictaturii comuniste. Pragmatic si nerabdator de a transa rapid in favoarea sa un meci cu alura internationala sub aspectul implicatiilor si care pentru moment parea deja pierdut, presedintele Traian Basescu a decis: sase luni pentru pregatirea unui document in baza caruia sa fie apoi formulata declaratia politica oficiala pe subiect. Ca perioada de timp alocata este absolut ridicola, sub as-pectul rigorii academice nu are nici o importanta nici pentru initiatori, nici pentru academicul presedinte al Comisiei.

LA LIMITA ABSURDULUI. Ca raportand in conditiile descrise pretentiile publice ale lui Vladimir Tismaneanu de a face din raportul final un moment istoric similar celui de la Nürnberg (celebrul proces organizat de aliati capilor nazisti) se frizeaza absurdul nu pare sa deranjeze inca pe nimeni in Romania de azi. Important este, potrivit declaratiei lui Vladimir Tismaneanu, ca prezentarea raportului sa coincida simbolic cu aniversarea alegerilor furate de comunisti in noiembrie 1946. Adica totul facut exact in stilul fostei sectii de propaganda a CC al PCR este de aceasta data drept cu semnul ideologic schimbat.

CONTEAZA APARENTELE. In plus, ceea ce se urmareste la Cotroceni este in primul rand impactul politic pozitiv in plan electoral pentru consum intern si international. Dupa care, vorba lui nenea Iancu: "Pupat toti piata «ndependentei»" si trecut la alte teme mai importante pe agenda politica a presedintelui. Nu fondul problemei conteaza, ci aparentele, iar, in formula preconizata, toti cei implicati ies cu avantaje certe. Sigur, mai putin romanii ca natie, dar asta evident nu conteaza… Din aceasta "susanea" de proportii, fiecare dintre participanti intentioneaza in realitate sa isi ia dupa modelul lumpenar partea sa de castig: grupul prezidential e asigurat ca tema nu e luata in serios nici macar la nivel formal, precum este prevazut in statutul noului Institut aprobat de premier; Vladimir Tismaneanu se delecteaza cu satisfactia spargerii "blocadei" la care a fost supus de societatea civila dupa episodul Ion Iliescu si neincluderea in consiliul de conducere al Institutului; mai mult, satisfactia este amplificata de acceptarea de catre Marius Oprea de a-i fi subordonat in postura de simplu membru al Comisiei prezidentiale. Si, parca dorind sa confirme personal descrierea caracterului si stilului de lucru facuta de analistul britanic Tom Gallagher in doua editoriale recente, Vladimir Tismaneanu nu a vrut sa piarda ocazia de a-si realiza "la schimb" un alt vechi obiectiv: obtinerea acordului guvernantilor de la Bucuresti pentru a-i finanta un centru de studii pentru problemele comunismului la Universitatea din Maryland, unde activeaza in prezent.

COMPROMISURI. Acest quid-pro-quo (adica in traducere damboviteana "o mana spala pe alta") prevede cel putin ca proiect alocarea de la bugetul Institutului Cultural condus de Horia Roman Patapievici a sumei intiale de minimum 100.000 de dolari, urmata apoi anual de alte transe financiare. Ca in spiritul celei mai pure reciprocitati dambovitene in mod surprinzator Horia Roman Patapievici a "acceptat" sa devina membru al comisiei prezidentiale este desigur o simpla intamplare. Mai grav sub aspectul credibilitatii morale si intelectuale este modul in care Horia Roman Patapievici a acceptat sa devina participant la "susaneaua" Comisiei prezidentiale. In plus, respectatul intelectual ar trebui sa mediteze mai serios la cele intamplate cu ocazia recentei sale deplasari in Statele Unite. Si nu in cele din urma ar trebui sa mai raspunda la o intrebare: cand deja exista la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington catedra "Ion Ratiu" al carei obiect de activitate este cultura si civilizatia romaneasca, de ce mai este nevoie de un centru de studii finantat de la bugetul statului roman la Universitatea din Maryland, aflata la o distanta geografica de mai putin de 15-20 de mile? Poate doar ca revansa la esecul lui Vladimir Tismaneanu de a obtine postul de la catedra mentionata de la Georgetown University? Si asta se intampla in conditiile in care centre si catedre universitare americane cu traditie si experienta in diseminarea limbii si culturii romanesti se afla in situatia de a fi desfiintate din lipsa minimei finantari a Bucurestilor.

RETRAGERI. Dificultatile responsabililor oficiali si neoficali ai comisiei prezidentiale de a coopta alaturi de Tismaneanu personalitati de calibru national au fost destule. Desi facuta public prematur si cu tam-tam, participarea unor personalitati-simbol in lupta impotriva regimului comunist precum Paul Goma, Doina Cornea, Mircea Raceanu si Florin Constantiniu nu s-a confirmat in realitate. Pentru unii explicatiile pot fi de ordin personal, pentru altii insa, precum Mircea Raceanu, sunt de principiu. Componenta finala a Comisiei prezidentiale a fost facuta publica zilele acestea.

DEZARMANT. Nimeni nu trebuie sa fie surprins daca membrii viitoarei comisii prezidentiale se vor regasi mai degraba in agendele telefonice personale ale grupului de interese de la Cotroceni si ale lui Vladimir Tismaneanu decat pe listele celor care au suferit si luptat in linia intai impotriva regimului comunist. Si nici nu ar putea fi altfel. Ar fi prea riscant ca intreaga actiune sa scape de sub control si sa devieze in cine stie ce directie nedorita, inclusiv a unei confruntari chiar cu membrii "nucleului dur" din cadrul grupului de interese al caror exponent este insusi presedintele Traian Basescu. In acest caz, evaluarea comunismului a fost si trebuie sa ramana un simplu vehicul politic cu destinatie precisa si fara nici o legatura cu subiectul propriu-zis. Adica un episod efemer in competitia conflictuala dintre grupurile de interese aflate la putere. Daca in alte domenii, clasa politica si elita intelectuala din Romania au serioase restante in planul indeplinirii responsabilitatilor istorice fata de propriul popor, trebuie recunoscut ca in domeniul manipularii si capacitatii de a perverti si de a arunca in derizoriu teme in baza carora alte natii isi fauresc la modul serios destinul, cei in cauza au atins "culmi" de neinvidiat. De aici si titlul randurilor de mai sus: arta trivializarii la romani!


11-07-2008 00:15:31
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
FENOMENUL COLABORATIONISMULUI IN ROMANIA

Recent, in cadrul comentariului ‘Romania: intre perceptie si realitate’ am promis cititorilor Jurnalului National abordarea citorva teme extrem de actuale si care tin inca ‘pagina intii’ a intregii mass media din Romania. Intre acestea se numara fara indoiala si ceea ce poarta generic numele relativ impropriu de ‘dosariada’. Relativ impropriu intrucit ‘dosariada’ asa cum se desfasoara in Romania de azi reprezinta doar un segment si acela din pacate extrem de deformat al unui fenomen mult mai complex si anume ‘colaborationismul’. In ultimii 8 ani am abordat de doua ori prin intermediul mass mediei aceasta tema cu singurul scop de a pune la dispozitia opiniei publice informatii menite pe de o parte sa permita o intelegere corecta a acestui fenomen si nu in cele din urma o posibila ‘busola’ orientativa pentru a nu deveni fie si involuntar parte a manevrelor diversioniste dispuse de anumite grupuri de interese din sfera puterii. Pentru a-mi putea indeplini promisiunea facuta zilele trecute pastrind obiectivitatea in abordarea critica a ‘dosariadei’ - asa cum se desfasoara in prezent - se impune insa sub aspect metodologic conditia ca toti sa folosim de la bun inceput acelas sistem de referinta. A intra direct la nivel de detalii, inclusiv prin studii de caz, in absenta acestuia ar crea confuzii nedorite pentru cititor si ar lasa largi spatii de manevra diversionista celor care asa cum am mentionat in “Arta trivializarii la romani’ nu au nici un scrupul din a capitaliza politic prin exploatarea incorecta a marelor teme cu care se confrunta societatea romaneasca post-decembrie 1989.

Cu mai bine de sase ani in urma, in plina dezbatere publica pe tema a ceea ce este cunoscut sub numele de ‘legea Ticu Dumitrescu’ si a necesitatii crearii unei structuri institutionale ce avea sa devina in 1999 sub patronajul parlamentului, CNSAS-ul de azi am supus atentiei opiniei publice prin intermediul mass mediei citeva aspecte importante legate de abordarea problemei colaborationismului mostenit de la fostul regim comunist. Spuneam atunci ca analiza fenomenului colaborationismului, ramine unul dintre cele mai complexe si importante obiective aflate de agenda prioritatilor in procesul reconstruirii pe temeiuri solide a societatii civile si a unui sistem politic sanatos. O ‘prioritate’ deja aflata in acel moment la capitolul ‘restante’ asa cum de altfel a ramas pina astazi la mai bine de 15 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Si cum in istorie ‘restantele’ se platesc si inca scump la nivelul procesului de modernizare politica iata si in prezent, problema colaborationismului continua sa ‘bintuie’ viata politica romaneasca sub forma cea mai detestabila si imorala cu putinta: ca parte a arsenalului de manipulare, discreditare si compromitere a adversarilor in cadrul confruntarii intre diferitele grupe de interese politice. Faptul ca aceasta complexa problema continua sa fie inca folosita ca mijloc de capitalizare politica cu participarea directa a structurilor institutionale si a unei parti importante a mass mediei reflecta de facto alaturi de alti vectori utilizati in evaluarea stadiului de modernizare politica specific societatilor in tranzitie un nivel nu tocmai magulitor raportat la asteptarile atit ale societatii romanesti cit si ale viitorilor parteneri din Uniunea Europena. Precizez de la bun inceput ca scopul prezentei analize este ca si acum sase ani de a contribui inainte de toate la punerea intr-un cadru obiectiv a abordarii acestui subiect si la intelegerea corecta a fenomenului colaborationismului mostenit de la fostul regim.

CAPCANELE PARTIZANATULUI POLITIC

Pentru a evita insa capcanele partizanatului politic o analiza de pe pozitia lui ‘sine ire et studio’ (fara ura si partinire) devine o preconditie de ordin obiectiv inclusiv pentru gasirea solutiilor politico-sociale adecvate menite sa elimine definitiv subiectul de pe agenda politica romaneasca. Sublinierea complexitatii si importantei intelegerii corecte a fenomenului colaborationismului isi are temeiuri dintre cele mai solide. In acest context, primul pas ce se impune este desigur acceptarea cvasi-unanima de catre partile implicate ca punct de referinta a definitiei colaborationismului. Al doilea pas obligatoriu in plan metodologic este acela de a identifica clar vectorii participanti atit la geneza cit si executia sau punerea in practica a colaborationismului. In sfirsit, al treilea pas si fara a fi cel din urma ca importanta impune abordarea consecintelor fenomenului colaborationismului pentru evolutia societatii ca ansamblu socio-politic intr-o etapa istorica data, in cazul de fata procesul de modernizare politica post–comunista. Intre criteriile ce pot fi folosite in acest process cele mai importante ramin desigur cele politic, juridic, istoric si moral. Aplicarea primelor doua criterii, respectiv cel politic si juridic, are potential, prin natura consecintelor, un efect devastator asupra actualei clase politice intrucit pune in discutie insasi legitimitatea acesteia si implicit a regimului instaurat dupa decembrie 1989. Ca atare, nu trebuie sa mire pe nimeni eforturile extraordinare facute de aceasta in ultimul deceniu si jumatate pentru trivializarea subiectului prin manipularea si confuzionarea opiniei publice. Interesant de observat ca sabotarea primelor doua criterii, respectiv cel politic si juridic, s-a realizat in mare masura prin utilizarea abila a celorlalte doua criterii, cel istoric si moral. Intre acestea se numara si invocarea, nu de putine ori, in mod implicit sau explicit, a dezbaterilor intelectuale ‘aprinse’ ce au avut loc si continua si azi pe plan international pe tema cauzelor intirzierii declansarii unui real proces al comunismului. Or, o componenta esentiala a acestei analize va fi tocmai abordarea fenomenului colaborationismului in intreaga sa complexitate.

MOSTENIREA COLABORATIONISTA

Confruntate cu mostenirea colaborationista, dupa 1989 unele tari foste comuniste au resimtit nevoia de a gasi solutii fie si temporare mai mult sau mai putin adecvate propriilor lor conditii socio-istorice. Cert este ca in a doua parte a anilor ’90 societatile in cauza au considerat procesul de reconciliere incheiat si s-au putut concentra pentru accelerarea procesului de modernizare politica in vederea integrarii cit mai rapide in Uniunea Europena. In Romania post-decembrista, aceasta tema a fost si continua si azi sa fie de facto un subiect tabu facind cel mult obiectul malversatiilor politice de ordin tactic in confruntarea diferitelor grupe de interese din cadrul clasei politice. O situatie anormala care a afectat si continua sa afecteze procesul de modernizare politica, economica si sociala intrucit viciaza prin tensiunile intretinute functionalitatea ‘normala’ a sistemului socio-politic. Consecinta majora a acestei situatii este o criza de sistem de tip latent punind societatea romaneasca, in postura unui vehicol care innainteaza greu pentru simplul motiv ca are frina trasa. Ce se poate intimpla la un moment dat, in absenta masurilor de deblocare pentru o atare situatie, nu este prea greu de imaginat.

In lumea moderna, pe plan international, colaborationismul este definit ca ‘act de cooperare cu inamicul ce ti-a ocupat tara in detrimentul drepturilor si intereselor concetatenilor tai’. Este limpede ca aplicind aceasta definitie regimului communist instaurat in Romania dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial sint intrunite fara dubiu ambele conditii: ocupatia tarii de catre trupele sovietice si instaurarea unui regim marioneta comunist cu structuri politice si institutionale aservite acestuia. Regimul respectiv este asadar un regim de tip colaborationist si lipsit de legitimitate cel putin raportat la litera dreptului international. Trupele sovietice au parasit Romania in anul 1958, dar consilierii sovietici atasati sistemului institutional romanesc aveau sa mai ramina in tara pina la inceputul anilor ’60. Acest moment trebuie sa reprezinte sub raport analitic punctul de referinta ce desparte istoria regimului communist din Romania in doua mari capitole atunci cind cercetatorul ia in considerare componenta ocupatiei militare. Este capitolul singeros la propriu al colaborationismului cind societatea romaneasca a fost supusa in mod traumatic unui process de inginerie sociala ce a inclus intre altele exterminarea fizica in cvasi-tolitatea ei a fostei clase politice, a elitei aparatului institutional birocratic si persecutia sistematica de tip politic, economic si social a tuturor celor ce au fost pe drept sau intimplator identificati ca asociati ai fostei clase burgheze. COLABORATIONISMUL CA FORMA DE SUPRAVIETUIRE Drept urmare, pentru o parte a clasei politice si aparatul birocratic al statului burghez colaborationismul a fost singura alternative viabila de supravietuire la cea a exterminarii fizice. Pe de alta parte, din perspectiva istorica a bolsevismului revolutia comunista nu putea fi desavirsita decit prin eliminarea definitiva a clasei politice burgheze ‘opresoare’ si a birocratiei de stat aservita acesteia, deci o ‘tabula rasa’ politico-sociala pe terenul careia urma sa se instaleze noua clasa politica, cea a dictaturii proletariatului, evident, sub conducerea nucleului activistilor partidului comunist format, educat si pregatit pentru o atare misiune in Uniunea Sovietica. Majoritatea acestora din urma au sosit in Romania odata cu trupele sovietice, respectiv cu cele doua divizii ‘romanesti’, “Tudor Vladimirescu si “Horia Closca si Crisan”. Se poate deja constata fie si din aceasta sumara trecere in revista a evolutiei politico-istorice ca in categoria colaborationistilor postbelici intrau deopotriva, dar desigur cu motivatii extrem de diferite, noua conducere politica a Romaniei in care centrul de greutate era detinut de nucleul comunistilor cominternisti si autohtoni, supravietuitorii elitei politice, birocratice si culturale burgheze ca si un segment hibrid selectat din cadrul celorlate clase sociale atrase la baza piramidei socio-politice prin manipulare politica, ideologica sau de capitalizare a oportunismului ca mentalitate cu radacini istorice. Vorbim asadar, pentru perioada mentionata de o cifra de minimum un million de colaborationisti direct implicati in structurile institutionale ale regimului comunist instaurat sub direct control militar sovietic si implicati direct in activitatile de transpunere in practica a proiectului de inginerie sociala mentionat. In acest context, trebuie mentionat ca o importanta parte a categoriilor colaborationiste de mai sus au facut parte din retelele informative ale serviciilor de securitate sovietice si ale serviciilor securitatii si fortelor armate autohtone ambele aflate sub controlul celor dintii. Aceasta ultima categorie apartine colaborationismului de tip informativ-operativ si reprezinta o sub-specie a colaborationismului politic.

‘CANIBALISM’ SOCIO-POLITIC

Trebuie de asemenea retinut ca intrucit pentru perioada descrisa obiectivul central al acestor retele informative era obtinerea de informatii incriminatorii despre fosta clasa politica si celelalte categorii etichetate drept ‘inamic’al noului regim este clar ca ponderea majoritara a informatorilor era detinuta de recrutatii din mediile incriminate. Acest tip de ‘canibalism’ socio-politic fie el voluntar sau dictat de imprejurari avea sa se extinda in interiorul inchisorilor, lagarelor de munca si ulterior in cadrul procesului de realizare a supravegherii informative generale a ‘supravietuitorilor’ procesului de epurare dupa anul 1965 inclusiv pina in decembrie 1989. Un ‘canibalism’ cu efecte devastatoare resimtite si azi mai ales in cadrul elitei intelectuale ce a fost decimata si deturnata de la misiunea istorica specifica fiecarei natiuni si anume aceea ce a fi ‘o stea polara morala’ pentru formarea noilor generatii. Asupra acestor consecinte voi reveni mai tirziu. Focalizarea unilaterala a atentiei opiniei publice, indeosebi ca efect al utilizarii de catre anumite grupe de interese politice de mijloace manipulative, doar spre categoria colaborationismului informativ-operativ conduce la o viziune simplificatoare si incompleta a colaborationismului. Daca conceptional responsabilitatea lichidarii categoriilor socio-politice mentionate revine dincolo de orice dubiu ocupantului sovietic (si slava domnului, experienta epurarilor fizice din Rusia sovietica era pe masura faimei) punerea in practica a exterminarii fizice a inamicilor reali sau presupusi ai regimului communist ca si cea a re-educarii ideologice fortate a populatiei a revenit si a fost indeplinita cu brio de colaborationistii romani. Un dresaj social in care teroarea directa a fost imbinata ingenios si insidios cu oferirea de beneficii materiale si de ordinul statutului social. Nu intimplator dupa 1989 din instinct de conservare anumite grupe de interese apartinind fostei clase politice comuniste au actionat pentru manipularea abila a opiniei publice, folosind intre altele si agentura din cadrul mass mediei, in directia mutarii centrului de greutate al responsabilitatii pentru crimele savirsite in primele decenii postbelice exclusiv catre factorii institutionali de executie a acestora, indeosebi politia politica si serviciile de securitate in general. Nu e nevoie sa pledeze nimeni pentru exculparea membrilor institutiilor de securitate, justitie sau altora implicate direct in crimele comise si nici nu ar fi corect sub aspect moral. Dar un principiu elementar unanim acceptat in lumea civilizata este acela ca alaturi de executant trebuie sa raspunda in mod legal si comanditarul actiunii, respectiv conducerea politica. In toate tarile democratice occidentale pedeapsa pentru inspiratorul si finantatorul crimei este chiar mai aspra decit cea pentru executantul crimei. Principial deci, in cazul abordarii problemei colaborationismului, se ridica intrebarea, de ce, ceea ce se aplica pentru un caz particular nu se aplica si pentru responsabilitatea exterminarii a sute de mii de victime?

DILEMA POLITICO-JURIDICA

Evident, ca sub aspect practic, o atare dilema politico-juridica ar fi fost una reala in conditiile in care regimul politic comunist din Romania ar fi cazut in anul de gratie 1958 sau chiar mai tirziu sa zicem in 1965. Majoritatea responsabililor ar fi fost inca activi in viata politica si profesionala ca de altfel si marea masa a colaborationistilor pe care s-a sprijinit regimul in cauza. Conducerea regimului comunist ceausist a fost insa inlaturata in decembrie 1989, perioada 1965-1989 coincizind cu o cu totul alta etapa in evolutia regimului si a societatii romanesti. Principala distinctie intre cele doua perioade (1945-1964 si 1965-1989) nu este fundamental atit una de ordin ideologic cit una privind specificul mijloacelor tactice de guvernare. Colaborationismul represiv de tipul ‘miinilor patate de singe’ a fost inlocuit in ultimele doua decenii si jumatate ale regimului communist cu forme mult mai rafinate ce au administrat si exploatat eficient memoria si reflexele psiho-sociale create in timpul perioadei singeroase a anilor 50’. Concomitent trebuie tinut seama de faptul ca insusi peisajul politic, economic si social nu mai era acelasi: Romania avea o clasa politica comunista relativ intinerita eliberata de grija confruntarii cu fosta clasa burgheza devenita intre timp istorie. Ca atare, efortul principal al regimului communist de dupa 1965 a fost directionat catre cistigarea aparentei de legitimitate politica. Este perioada in care sistemul politic a fost restructurat formal prin mimarea multora dintre formele institutionale caracteristice democratiilor clasice occidentale. Un proces politic ce a beneficiat de un aport enorm al noului calaborationism pentru perioada de ‘succes’ a carierei nationale si internationale a lui Nicolae Ceuasescu. Noul collaborationism va fi insa mai tirziu in egala masura responsabil direct al crearii fenomenului cultului personalitatii ce a atins la sfirsitul anilor ’80 un nivel unic pentru standardul unei tari apartinind civilizatiei europene. Profilul si structura noului colaborationism s-au fundamentat in primii cinci ani ai regimului ceausist pe capitalizarea eficienta a circumstantelor internationale favorabile Bucurestiului si manipularea abila a sensibilitatilor de ordin istoric ale majoritatii romanilor (intre altele patriotismul, nationalismul si xenophobia, indeosebi cea rusa). Cei care astazi pledeaza si nu intimplator, pentru acreditarea ideii conform careia regimul Ceausescu este o cu totul alta ‘specie’ de regim politic comparativ cu perioada ‘Dej’ – a se citi un regim lipsit de povara constiintei exterminarii fostei clase politice burgheze si deci unul ‘cu miinile curate’ – eludeaza punerea in discutie a intrebarii de importanta fundamentala: poate fi legitim un regim comunist mostenitor prin continuitate a unui regim communist marioneta colaborationist represiv? Raspunsul logic este unul negativ, dar impune potrivit multor aparatori ai regimului unele amendamente de ordin special. Trecerea de la o guvernare represiva de tip manifest la una care pentru o scurta perioada de timp (1966-1971) a reusit sa capitalizeze politic prin manipularea unei parti a traditiilor cultural-istorice antebelice ale societatii romanesti a reprezentat un set de elemente compensatorii deosebit de important in constiinta generatiilor de romani care apartineau prin virsta si educatie perioadei burgheze. Noile generatii de romani erau insa un produs 100% al regimului comunist iar in conditiile izolationismului politico-ideologic termenii de comparatie la nivelul experientei nemijlocite cu sistemele democratice lipseau cu desavirsire. Aceste generatii aveau sa devina din varii motive principala sursa de recrutare a noilor colaborationisti, majoritatea, membri ai retelelor informative pe profil politic, economic, social, cultural, militar, etc. Ei sint astazi coloana vertebrala a clasei politice, a ‘tehnocratiei’, a aparatului birocratic si in general pentru a nu nedreptati pe nimeni cam tot ceea ce reprezinta conducerea sectoarelor de activitate din Romania.

Baza factuala a colaborationismului de tip informativ-operativ.

Place sau nu, colaborationismul a avut asadar in Romania proportii de masa la nivelul sistemului politic si institutional. Restul populatiei a jucat, asa cum de altfel s-a intimplat de sute de ani, rolul de masa de manevra iar uneori chiar de simplu figurant. In cadrul colaborationismului insa, un rol important l-a jucat asa cum deja am mentionat, o sub-specie a acestuia, respectiv, colaborationismul informativ-operativ adica cel bazat pe activitatea retelei informative. O retea constituita, dirijata, verificata si exploatata de institutii specializate ale statului roman intre care cele ale securitatii, militiei si fortelor armate sint cele mai importante. O structura specializata pe profilele de activitate considerate de conducerea politica ca fiind necesar a fi tinute sub supravheghere informativa si sub control operativ pentru a nu fi confruntata sub aspectul stabilitatii politice cu ‘surprize’ neplacute. In acest sens evolutia dimensiunilor si a specificului activitatilor retelei informative a urmat invariabil evolutia agendei politice a insusi regimului pe care l-a servit. Pentru perioada 1947-1965 aceasta mobilitate se traduce prin participarea directa a membrilor retelei informative la procesul de exterminare si epurare a celor considerati ‘inamici’ de clasa ai regimului communist. Dupa 1965, cind asa cum deja am mentionat, regimul comunist a intrat intr-o noua etapa politica prin schimbarea strategiei de guvernare, modul de actiune si de exploatare a structurilor informative s-a adaptat noilor conditii potrivit cerintelor centrului de decizie politica. O statistica exacta a numarului ofiterilor ca si a membrilor retelei informative pentru acea perioada va fi posibila doar in momentul in care accesul la arhivele securitatii si celorlalte institutii coordonatoare va fi neingradit. Cu toate aceste neajunsuri exista in present suficiente informatii menite sa permita o analiza pertinenta a ambelor categorii. Numarul ofiterilor operativi din cadrul institutiei Securitatii (aceasta formulare incluzind generic toate acronimele folosite in timpul regimului comunist) responsabili cu crearea si minuirea retelei informative a fost in medie de circa 8000, cu plusuri sau minusuri in functie de perioada de referinta. O cifra care ar trebui sa puna serios pe ginduri pe orice cercetator detasat de o pozitie politica partizana. Raportata la totalul unei populatii ce a evoluat de la circa 18 la peste 20 de milioane de locuitori devine limpede (1) cit de importanta a fost reteaua informativa ca dimensiune si rol si (2) aportul deosebit al celorlalte componente ale sistemului institutional la desavirsirea si finalizarea activitatilor aparatului de securitate. In anul 1989, dupa mai bine de patru decenii de regim communist, Centrul de Informare si Documentare (CID, respectiv U.M. 0680) din cadrul Securitatii detinea o baza de date ce cuprindea peste un milion de dosare personale. In afara de CID, mai detineau baze de date independente de acelasi profil Centrul de Informatii Externe (CIE, actual SIE) Departamentul de Informatii al Armatei (fosta DIA, actualul DIM), U.M 0110 (fosta unitate informativ-operativa independenta, specializata in activitati informative si contrainformative legate de tarile socialiste), U.M. 0195 (unitatea independenta specializata in contraspionajul extern, in present reintegrata in cadrul SIE) si alte compartimente mai putin importante pentru moment. Toate aceste unitati informative aveau drepturi speciale de acces, ca si de a prelua parti sau de a retine integral dosare din cadrul CID fara a da prea multe explicatii. Drept urmare sub aspect ‘calitativ’ partea cea mai importanta a componentei colaborationiste informativ-operative a actualei clase politice se afla in arhivele sau baza operativa curenta (inteleasa ca retea informative active) a acestor institutii. Mai trebuie precizat ca milioanele de dosare din cadrul CID includ deopotriva dosarele membrilor retelei informative dar si a persoanelor urmarite sau supravegheate informativ.

INFORMATORI VERSUS COLABORATORI

Complicatiile inevitabile cu care se confrunta cercetatorul de buna credinta in abordarea temei se vor amplifica si mai mult odata ce va realiza ca rolul clasic al informatorului anilor ’50 a fost preluat incepind cu deceniul opt de categoria ‘colaboratorilor’, cei din urma deosebindu-se de primii nu atit sub aspectul activitatilor informative desfasurate ci doar a statutului politic de membri ai partidului communist. Noua clasificare birocratica, sanctionata politic printr-o Hotarire a Comitetului Politic Executiv al PCR (la inceputul anilor ’70) a fost dictata de doi factori: (1) cresterea substantiala a numarului membrilor PCR ca urmare a ‘politicii de deschidere si reconciliere socio-politica’ cu anumite categorii sociale si profesionale si (2) mutarea centrului de greutate al activitatilor de supraveghere informativa in cadrul suprastructurii politice, economice, sociale si culturale a societatii romanesti unde membrii de partid aveau o pondere covirsitoare. Daca profilul general al obiectivelor activitatii retelei informative a ramas mai mult sau mai putin neschimbat, modul de operare referitor la recrutarea si folosirea colaboratorilor s-a modificat de o maniera care ridica obstacole importante din perspectiva evaluarii corecte a naturii aportului informativ. Spre deosebire de informatorii clasici a caror angajamente scrise si aport informativ se pastrau integral prin arhivare, noii informatori clasificati drept colaboratori (ca urmare a statutului de membri de partid) erau recrutati cu acordul si aprobarea primului secretar de partid de judet, de municipiu, de sector in cadrul orasului Bucuresti, ca si al secretarului de partid cu functii echivalente celor mentionate mai sus in cadrul ministerelor si institutiilor de rang superior. Aceste cadre superioare de partid sau adjunctii desemnati pentru situatiile in care cei dintii erau indisponibili aveau sarcina (conform normelor de lucru stabilite de Comitetul Politiv Executiv) de a tine o evidenta stricta a colaboratorilor recrutati intr-un registru-repertoar special cu clasificare secreta. Tot in spiritual normelor de aplicare colaboratorii/informatori erau ‘inregimentati’ in activitatile retelei informative pe o durata initiala de sase luni de zile aceasta perioada putind a fi apoi prelungita in functie de necesitatile muncii de securitate. Recrutarea in prezenta, cu participarea si acordul formal al cadrelor de partid mentionate transforma activitatea colaborationista de tip informativ intr-o ‘sarcina de partid’, iar ofiterii de legatura in ‘activisti de partid activind intr-un domeniu special’. Noul cadru de lucru nu avea numai darul de a menaja sensibilitatile si chiar amintirile nu tocmai indepartate privind relatia intre institutia Securitatii si cetatean dar sa si confirme controlul politic al partidului communist asupra unei structuri de trista amintire. Tot pentru asigurarea ‘protectiei’ personale metodologia de lucru prevedea ca documentele reflectind aportul informativ al colaboratorilor trebuia distrus periodic, cel putin odata la sase luni (cind expira agrementul de recrutare) pastrindu-se sinteze ale acestuia sau prin plasarea unei parti a aportului, cu protectia de rigoare a identitatii, in cadrul altor dosare operative precum cele de problema, de actiune, de supraveghere sau urmarire informative individuala, etc. In aceste conditii, fondul arhivelor actuale poate releva identitatea si activitatile desfasutate de informatorii clasici (nemembri de partid) dar nu in egala masura pe cele ale informatorilor/colaboratori al caror aport informativ a fost intre timp distrus sau pastrat indirect doar in alte categorii de documente. Aplicarea criteriului, de altfel logic, de triere a responsabilitatilor membrilor retelei informative din timpul regimului comunist prin raportarea la natura aportului informativ creeaza de la bun inceput o adevarata capcana morala a ‘nedreptatirii’ informatorilor clasici in raport cu informatorii/colaboratori. Cum informatorii clasici nu erau membri ai partidului comunist din varii motive, dar cel mai adesea pentru faptul ca apartinusera categoriilor social-politice ‘inamice’ cu care s-a rafuit regimul iata o noua dilema morala pusa in fata celor chemati sa-i califice azi: cum departajezi pe informatorul ce a acceptat recrutarea ca singura alternativa a supravietuirii fizice fata de informatorul oportunist, voluntar si cu excese colaborationiste nesolicitate? Mai mult, trebuie mentionat ca in perioada 1965-1971 datorita schimbarilor tactice de guvernare ale regimului lui N. Ceausescu un numar insemnat de informatori din cadrul categoriei supravietuitorilor fostei elite burgheze au devenit membri ai partidului comunist (si aici am in vedere o importanta categorie a intelectualitatii romane). Ca atare ei au fost reclasificati, ca membri ai retelei informative, din categoria informatorilor clasici in cea a colaboratorilor, beneficiind din acel moment de protectia de rigoare descrisa mai sus.

DE LA COLABORATIONISM …LA DISIDENTA

Si pentru a complica si mai mult sarcina potentialilor evaluatori politici si juridici ai fenomenului colaborationist informativ-operativ, viata mai ridica un alt obstacol nu tocmai usor de depasit intr-un climat politic si moral precum cel de azi in Romania: unii informatori clasici, colaboratori si fosti informatori clasici deveniti colaboratori si-au schimbat in anii ’80 pozitia devenind critici deschisi sau de ‘cabinet’ ai regimului. In aceste conditii ei au fost din nou reclasificati de aceasta data in categoria dosarelor de supraveghere sau urmarire informativa, facind ei insisi de aceasta data obiectul activitatii retelei informative din care facusera parte anterior. O alta situatie ce invita la o serioasa reflectie si demonstreaza cit de dificil ramine procesul de evaluare corecta a acestei categorii de colaborationisti este cea in care membrii retelei informative din perioada regimului ceausist au ramas activi si si-au continuat activitatea informativa (fie ea si in noile forme cosmetizate) dupa 1989 in cadrul bazei operative curente a serviciilor de informatii si de securitate precum SRI, SIE, DIM, SPP, etc. Implicatiile politice si morale ale unei atari stari de fapt sint deosebit de importante, devenind un adevarat nod gordian prin vicierea de fond a intregului proces de evaluare corecta a colaborationismului intr-un cadru ce depaseste analiza pur academica. Poate fi exonerat un informator sau colaborator implicat in actiuni calificate ca fiind specifice politiei politice numai pentru faptul ca activeaza in present sub umbrela protectoare a ‘noilor’ servicii de informatii si securitate de dupa 1989? Cine decide in mod obiectiv daca ponderea negativa a activitatilor desfasurate in timpul regimului communist este contrabalansata de importanta activitatilor pe care le desfasoara in present? Pot aceste ‘noi’ servicii speciale mai mult sau mai putin reformate (ceea ce reprezinta cel putin teoretic un serios handicap profesional in ipostaza reformarii reale a mostenirii institutionale ceausiste) sa ‘refuze’ oportunitatea de a folosi o retea informativa bine instruita si cu experienta mostenita de la fostul regim? Iar daca in conditiile in care in ‘timpuri liberale’ (1971) ale regimului ceausist reteaua informativa pe profilul ‘informatiilor interne’ recte a celor calificate azi drept ‘politie politica’ numara peste 35.000 de informatori si colaboratori – cifra de altfel necesar a fi multiplicata din ratiunea elementara dictata de involutia dramatica a situatiei politice cam ce proportie a fost ‘reciclata’ in cadrul evenimentelor ‘tumultoase’ de la inceputul anilor ’90 ? Daca nu ar fi profund tragic, prin natura performantelor iesite din comun ale regimului in manipularea perversa a destinelor a sute de mii de oameni, procesul descris ar fi unul de un ‘umor ionescian’. Un motiv in plus pentru societatea civila, altfel foarte incisiva in a utiliza acest subiect ca instrument al luptei politice pentru refacerea societatii pe baze morale sanatoase de a nu se lasa antrenata cu usurinta intr-o abordare superficiala a acestui fenomen atit de complex cum este hidra colaborationismului nascut la ‘sinul’ regimului communist.

PROPORTII SI STATISTICI

Dinamica si meandrele procesului descris mai sus pot fi ilustrate foarte bine de urmatoarea statistica oficiala: in anul 1967 reteaua informativa a securitatii includea 118.576 de persoane din care 83.911 erau informatori clasici. In anul 1971 reteaua informative avea 100.187 de persoane din care ponderea era detinuta de aceasta data de cei 59.553 de colaboratori (deci informatori/colaboratori) si ‘numai’ 27.744 de informatori clasici. Am ales aceasta perioada pentru ca reprezinta sub aspectul climatului politic ‘virful liberalizarii’ sau a ‘primaverii politice’ postbelice romanesti cind regimul comunist ceausist a capitalizat la maximum sprijinul politic al unei parti importante a societatii romanesti. In patru ani de zile structura retelei informative s-a modificat la rindul ei in mod dramatic cel putin sub aspect formal: a ‘pierdut’ pe drum 18.389 de colaborationisti, 56.137 (!!) de informatori clasici si s-a ‘imbogatit’ cu 44.704 colaboratori (colaboratori/informatori). Coroborate cu cifrele ce reflecta dinamica cresterii numarului total al membrilor PCR, modificarile de ordin structural din cadrul compozitiei retelei informative vin sa confirme bascularea unui numar semnificativ de fosti informatori clasici catre categoria colaboratorilor. Aceeasi perioada 1967-1971 devine deosebit de relevanta si sub aspectul dinamicii si intensitatii activitatii de urmarire si supraveghere informative desfasurata de securitate ca urmare a directivelor politice primite de la conducerea superioara de partid. Astfel, in anul 1967 totalul bazei de lucru (adica totalitatea activitatilor de supraveghere si urmarire informativa) a fost de 424.464 de cazuri din care 417.075 erau in supraveghere informative generala (adica ‘inamici’ potentiali, fiind putin sau de loc activi) si 7.389 de cazuri aflate in urmarire informativa (‘inamici’ activi si lucrati conform metodologiei aprobate). In anul 1971 baza de lucru avea sa sufere o contractie dramatica fiind de numai 36.583 de cazuri din care 27.046 cazuri in supraveghere informativa generala si 9.537 de cazuri aflate in urmarire informative. O diferenta de 387.881 de cazuri la nivelul bazei de lucru ceea ce reprezinta o scadere de 91,4%. Ramine in sarcina viitorilor cercetatori sa lamureasca opinia publica catre ce fel de activitati au fost dirijati cei 100.187 de membri ai retelei informative in anul de gratie 1971 avind in vedere marimea bazei de lucru si climatul politic general al momentului. In sfirsit, nu este lipsit de interes sa aruncam o privire asupra profilurilor de activitate in care era angrenata reteaua informativa cam in aceeasi perioada, respectiv anul 1972: un numar de 35.657 de membri ai retelei informative erau folositi pentru profilul ‘informatii interne’ adica categoria definita si incriminata azi mai mult sau mai putin exact cea de ‘politie politica’; un numar de 29.028 de membri ai retelei informative erau folositi pentru profilul ‘informatii economice’; un numar de 16.369 erau folositi pentru profilul ‘contrainformatii (CI) militare’; un numar de 10.323 erau folositi pentru profilul “contraspionaj’. Total: 91.377 de informatori, colaboratori/informatori, rezidenti, etc. De remarcat ca pentru fiecare profil de activitate informative ponderea majoritara a fost detinuta de colaboratori, deci informatori membri de partid.

Daca in anul 1972 se mai respecta cit de cit pe politica separatiei profilurilor de activitate informativa, in deceniile opt si noua situatia s-a schimbat dramatic prin augmentarea intensa a sarcinilor specifice retelei informative cu cele proprii profilului ‘informatiilor interne’. Colaborationisti recrutati initial din necesitatile dictate de specificul muncii operative in celelalte domenii au fost impinsi si obligati sa-si extinda activitatile in directia colectarii de informatii specifice ‘politiei politice’. In spiritul corectitudinii trebuie mentionat ca multi colaboratori pusi in asemenea situatii au mimat mai degraba indeplinirea ‘noilor sarcini’ iar o mica categorie chiar a avut curajul sa refuze implicarea. Nu mai putin adevarat este insa ca altii si acestia nu au caracter de exceptie au vazut in noile sarcini o oportunitate de a se rafui sub noua umbrela cu inamicii personali, cu colegii de munca sau competitorii la de pozitii ierarhice. Mass media a publicat de altfel, in perioada post-decembrista, destule documente ce ilustreaza situatia de mai sus. Involutia politica, economica si social-culturala a societatii romanesti in ultimele doua decenii si cresterea izolationismului politic intern si international al regimului lui Nicolae Ceausescu aveau sa-si puna in mod natural amprenta si asupra dimensiunilor si naturii activitatii colaborationiste de tip informative-operativ. Am mai spus in trecut ca relevarea intensitatii procesului colaborationist in acea perioada va soca societatea romaneasca daca va avea vreodata curajul sa se priveasca in oglinda. Si pentru a nu ramine la nivelul afirmatiilor generale iata citeva exemple cu titlu ilustrativ ce pot oferi opiniei publice citeva puncte de referinta solide pentru intelegerea amploarei acestui fenomen la nivelul suprastructurii si aparatului birocratic al sistemului institutional romanesc:

- Ministerul Afacerilor Externe: peste 95% in centrala si 99% in cadrul oficiilor diplomatice din exterior;

- Ministerul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale: peste 90% in centrala si 99% la oficiile diplomatice din exterior ca si la birourile companiilor mixte romano-straine cu sediul in tara sau in strainatate;

- Intreprinderile de Comert Exterior: (ICE-rile pe diferite profile de activitate economica): peste 90% in centrala si 99% din reprezentantii acestora la oficiile economice din strainatate.;

- Ministerul Finantelor, Banca Nationala, Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) si celelalte principale institutii financiare: sectoarele si persoanele implicate in activitati cu character international, tranzactii si operatiuni de importanta nationala: peste 90%;

- Restul ministerelor de profil economic, industrial prin sectoarele implicate in activitati cu caracter international sau de interes national: peste 90%;

- Ministerul Invatamintului, Ministerul Justitiei, Ministerul Culturii, Departamentul Cultelor, Ministerul Sanatatii, institutiile de invatamint superior si institutele de cercetare stiintifica, Agerpres, principalele mass media centrale si locale; institutii si organisme subordinate aparatului de partid (gen Trustul Carpati, Academia Stefan Gheorghiu, Institutul de Istorie de pe linga CC al PCR, etc.): peste 50% cu un procentaj de pina la 90% pentru sectoarele de interes international si national;

- In anul 1989, conducerea principalelor ministere mentionate, incepind cu pozitia de adjunct al ministrului si continuind cu cele de directori generali, directori, sefi de servicii si de birou era reprezentata de ofiteri acoperiti, ofiteri deplin conspirati si membri ai retelei informative. O situatie similara a existat si pentru toate intreprinderile de comert exterior, centrale economice, celelalte institutii centrale si la nivel judetean.

Sirul exemplelor ar putea continua cu inca multe alte exemple. Ceea ce este important sa se inteleaga insa atunci cind se incearca interpretarea si evaluarea corecta a colaborationismului si indeosebi a celui de tipul informativ-operativ este ca un singur om putea parcurge dealungul vietii si carierei sale profesionale toate treptele colaborationismului informativ: de la simplu informator, la cel de colaborator, la cel colaborator cu plata, referent, referent cu plata, ofiter, ofiter acoperit, ofiter deplin conspirat in cadrul aceleiasi sau mai multor institutii. Fara a face din aceste cazuri o regula generala trebuie subliniat ca ele depasesc prin proportii mai ales la nivelul suprastructurii institutionale a regimului communist din anii ’70 si ’80 statutul cazurilor de ordin particular. Tot pe aceeasi grila a complexitatii se afla si cei care au fost la un anumit moment dat, asa cum am mai mentionat anterior, rezistenti ai regimului communist si apoi au trecut in categoria colaborationistilor, dupa cum au fost colaborationisti care au sfirsit in deceniul noua prin a fi opozanti sau dizidenti ai aceluiasi regim. Nu mai putina confuzie domneste azi in ceea ce priveste natura relatiilor oficiale dintre Securitate ca institutie si sefii civili din cadrul sistemului birocratic institutional. Daca intr-o prima faza a regimului communist acestia din urma isi puteau pastra pozitiile ierarhice fara a deveni membri ai retelei informative, in deceniile opt si noua acest lucru nu a mai fost posibil. Asa cum acceptul de a deveni membru al PCR crea conditii favorabile pentru deschiderea portilor catre o educatie si cariera profesionala mai mult sau mai putin normala in ultimele decenii ale regimului ceausist acceptarea conditiei de membru al retelei informative s-a substituit factorului politic drept garant al securitatii profesionale si sociale. O stupida si birocratica politica institutionala a Securitatii de a desemna drept indicator anual al eficientei activitatii ofiterilor numarul mereu crescind al recrutarilor de informatori si colaboratori ce activau in principalele domenii de activitate socio-economica avea sa povoace o ‘inflatie’ inimaginabila a retelei informative. Ca urmare a acestei politici s-a ajuns la situatia ca diferitele compartimente si unitati operative ale Securitatii sa intre intr-o competitie aberanta care a condus practic la nivelul unor institutii la recrutarea cvasitotalitatii angajatilor acesteia. Tot in registrul comic al teatrului absurd pot fi inregistrate situatiile in care din motive de conspirativitate unii membri ai retelei informative sau chiar ofiteri deplin conspirati cu pozitii importante in institutiile civile primeau ordin sa se lase recrutati formal de ofiteri apartinind altor unitati operative de securitate. Efectele acestei aberatii s-au resimtit puternic la nivelul societatii romanesti atit printr-o extindere maligna a colaborationismului in proportii de masa la nivelul suprastructurii dar si cultivarii la scara nationala a sindromului ‘unul din patru romani e informator’ si care a avut drept consecinta subminarea prin suspiciune a sentimentului natural al solidaritatii civice si nationale.

CONFRUNTAREA SI ASIMILAREA TRECUTULUI

Multora dintre romani si indeosebi conducerii clasei politice post-decembriste le place sa creada si mai ales sa convinga atit marea masa a populatiei cit si opinia publica internationala ca inlaturarea regimului comunist ceausist s-a realizat printr-o revolutie ‘pur singe’. Argumentul suplimentar invocat si de importanta decisiva intr-o atare sintagma este participarea maselor prin intermediul demonstratiilor de strada in principalele orase ale tarii si mai ales prin natura violenta a confruntarilor ce au dus la ‘pierderea de vieti omenesti’. Ultimele doua aspecte s-au constituit astfel printr-o eficienta capitalizare politica drept fundament pentru asigurarea insasi a legitimitatii noului regim politic. O legitimitate ce reprezinta o indelungata aspiratie, daca tinem seama de faptul ca regimul communist a fost inca de la inceptia sa un regim collaborationist, iar N.Ceausescu a incercat si reusit doar partial acest lucru prin reformularea ideologica hibrida a communismului cu nationalismul. Exceptind pe ‘autorii’ interesati direct in justificarea legitimitatii politice a regimului post-decembrist, calificarea revoltei populare din decembrie 1989 drept o revolutie acceptarea acestei pozitii ramine pentru restul cercetatorilor si observatorilor politici o adevarata problema a ‘cuadraturii cercului’. Aceasta intrucit definitia cvasi-unanim acceptata a ‘revolutiei’ in lumea moderna a stiintelor sociale impune o conditie minimala pentru o atare calificare: inlocuirea fostei clase politice din regimul inlaturat (cel mai adesea prin mijloace violente) cu o noua clasa politica. O clasa politica menita sa reprezinte aspiratiile categoriilor politice ce au declansat si au facut posibil succesul actiunii de inlaturare a fostului regim, si deci victoria revolutiei. Nu trebuie sa fii anti-comunist sadea ci doar un analist onest, ca sa constati, studiind cele intimplate in decembrie 1989 in Romania si dupa aceea ca ‘noua clasa politica victorioasa’ care i-a inlaturat pe Nicolae Ceausescu si acolitii sai imediati este de fapt cvasi-identica cu clasa politica a regimului communist ante-decembrist. O clasa care s-a reciclat ideologic rapid, mai exact peste noapte, trecind mutatis mutandis in caravana ideologica a democratiilor occidentale. Circumstantele internationale de la sfirsitul secolului XX, spre deosebire de momentul incheierii celui de al doilea razboi mondial, nu au mai inclus vectorul ocupatiei militare straine, fie ea si cu caracter temporar. O situatie, care a permis in conditiile ocupatiei militare pe de o parte declansarea procesului de de-nazificare si de sanctionare a colaborationalismului ideologic fascist in Europa occidentala dar si instaurarea regimurilor colaborationiste comuniste in Europa de rasarit. De altfel, din respect pentru adevarul istoric, trebuie recunoscut ca nici procesul de de-nazificare nu s-a desfasurat in conditii ideale pentru a putea servi drept model unui process tehnic similar de de-comunizare a Europei rasaritene. Azi, mai mult ca oricind, dupa mai bine de cinci decenii, guvernele europene occidentale se simt nu tocmai confortabil atunci cind inca sint nevoite sa explice situatii jenante precum stigmatizarea nedreapta timp de generatii in Franta a mai bine de 200.000 de copii ‘din flori’ considerati a fi produsul colaborationismului francez cu ocupantii germani. In acelasi timp merita subliniat in spiritul aceleiasi obiectivitati ca nici activistii si propagandistii partidului nazist sau de sorginte fascista nu au fost lasati sa se reintegreze ‘peste noapte’ ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, in viata politica a noilor regimuri democratice. Ceea ce s-a intimplat in Romania cu clasa politica comunista este binecunoscut: raminind in seaua puterii si controlind sistemul institutional a putut gestiona aproape discretionar configuratia ‘noului’ sistem politic. Cum a fost posibil? Cu sprijinul si aportul esential al marii mase de colaborationisti indeosebi cei din categoria informativ-operativa care a continuat sa detina controlul punctelor strategice in cadrul aparatului birocratic al sistemului institutional dar si la nivelul elitei intelectuale romanesti. Apoi, prin infiltrarea si discreditarea publica de catre putere a organizatiilor civice de inspiratie occidentala care daca ar fi fost lasate sa capitalizeze politic prin declansarea procesului menit sa puna in lumina adevarata natura a ‘noii clase politice’ ar fi distrus aura legitimitatii regimului instaurat. Concomitent, partea necompromisa si cea dispusa in pofida trecutului sa-si assume responsabilitatea istorica de a aborda fara menajamente si complexe fenomenul colaborationismului au fost supuse unui extraordinar process de presiune, intimidare si manipulare pentru abandonarea subiectului sau mentinerea dezbaterii la un nivel ‘neprimejdios’ pentru viitorul politic al clasei politice. Experienta mai mult decit neplacuta a celor citiva fosti colaborationisti ce ce au riscat sa ‘sparga’ frontul solidaritatii prin iesirea si condamnarea publica a acestui fenomen avea sa constituie ‘un vaccin’ preventiv efficient pentru intreaga categorie vizata. Din acel moment ‘sabia lui Damocles’ pe tema trecutului colaborationist a devenit arma de lupta preferata destinata in exclusivitate ‘dezertorilor’ clasei politice comuniste si a competitorilor politici ce representau un risc real pentru actualul statu-quo.

In aceste conditii, infiltrata si manipulata copios de agentura colaborationista societatea civila din Romania a fost in imposibilitatea practica de a impune o solutie ‘romaneasca’ decenta pe subiect fie si in limitele modelului suratelor sale din Europa de rasarit. In schimb clasa politica si aliatii sai strategici au pastrat permanent intiativa si controlul ori de cite ori subiectul aparea in dezbaterile publice. In primii sase ani ai regimului Ion Iliescu pozitia establishmentului a fost cit se poate de ferma: blocarea totala inclusiv pe cale legislativa a accesului societatii civile la baza factuala reala a colaborationismului in schimbul alinierii politice neconditionate a fostilor colaborationisti. Un ‘quid pro quo’ ce a conferit acestora din urma, in schimbul obedientei, avantaje politice, materiale si conservarea prestigiului si securitatii sociale. Dupa alegerile din noiembrie 1996 societatea romaneasca si mai ales organizatiile civice au asteptat in zadar ca noua guvernare sa aduca schimbarile promise pe aceasta tema in cadrul campaniei electorale. Opinia publica avea sa realizeze insa curind ca daca in timpul regimului Ion Iliescu societatii civile i s-a refuzat clar si ferm dreptul de a aborda la modul real problema mostenirii colaborationiste, in regimul Emil Constantinescu s-a actionat pentru crearea falsei impresii ca problema se va rezolva definitiv in spiritual asteptarilor electoratului ce i-a adus la putere. Modul in care proiectul de lege promovat de senatorul Ticu Dumitrescu a fost ‘receptat, tuns si frezat’ in timpul dezbaterilor parlamentare reflecta de fapt adevarata atitudine a conducerii politice aflate la cirma Romaniei in perioada 1996-2000. O legislatie, care punea pentru decenii la adapost de curiozitatea neavenitilor ‘tezaurul’ mostenirii colaborationiste comuniste ai caror membri s-au reciclat ideologic prin cooptare odata cu fosta clasa politica. A fost lasata in schimb la vedere, ca o formula de compromis pentru uz publicitar intern si international, o parte a arhivei CID referitoare la perioada imediat postbelica unde majoritatea responsabililor pentru comiterea de atrocitati ca si a victimelor sint de mult trecuti in lumea celor drepti. Asa s-a nascut CNSAS sub patronajul parlamentului cu tam-tam-ul si focurile de artificii cunoscute. Daca institutia in cauza - de altfel generos dotata sub aspectul resurselor materiale/financiare si plasata sub conducerea unui Consiliu de conducere in care existau ca minoritate decizionala bine calculata si citiva reprezentanti ai societatii civile – s-ar fi rezumat la a fi doar o moderna sala de lectura particulara sau servind unui interes pur academic totul ar fi ramas in limitele rezonabile ale unei ineficiente deja specifice mediului romanesc de azi. Cind insa CNSAS si-a asumat emiterea de documente oficiale de tipul ‘certificatelor exculpatorii’ pe tema colaborationismului pentru numerosi ocupanti ai unor demnitati importante ale statului roman Consiliul de conducere si-a asumat o sarcina pentru care nu are nici competenta, nici experienta si mai ales nici cadrul obiectiv de evaluare a cazurilor in speta. Prima si cea mai importanta obiectie cu privire la acuratetea concluziilor emise de CNSAS este ca nu dispune de accesul independent la TOATE arhivele institutiilor militare si de securitate. Este o situatie ce anuleaza si descalifica ab initio dreptul acestei institutii de a emite astfel de documente exculpatorii. Cind o face si din pacate a facut-o pina acum in nenumarate rinduri intra intr-un grav conflict deontologic si devine complice la un proces de mistificare de proportii istorice. Despre celelalte multe obiectii si complicatii cu care analistii si evaluatorii CNSAS ar trebui sa se confrunte intr-un process de evaluare onest am amintit deja pe parcursul analizei asa ca nu are rost sa revin, totul amintindu-mi prin comparatie de dialogul purtat de Napoleon cu primarul unei mici localitati poloneze cucerita militar. Potrivit protocolului anuntat in prealabil, la intrarea in localitate a generalului francez autoritatile locale erau obligate sa dispuna tragerea clopotelor in semn de respect. In momentul intilnirii ceremoniale Napoleon il intreaba pe primar de ce nu a respectat protocolul mentionat. La care primarul ar fi raspuns: ‘Nu am putut sa o facem din trei motive: primul este faptul ca am topit clopotul in timpul asediului dvs. pentru a turna gloante. Al doilea…’ La care Napoleon l-a interupt spunindu-i: “Multumesc, primul argument explicativ e sufficient…” Cam asa stau lucrurile si cu situatia actuala a CNSAS ca institutie croita strimb si menita sa serveasca drept valet de serviciu grupelor de interese politice care au actionat pentru zamislirea ei.


11-07-2008 00:16:27
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Dishtept baiet Turcu asta, zau. :D

11-07-2008 00:31:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Astazi la Realitatea circ mare PSD+PC.......In sala sunt adunatzi cam 60% din marii excroci ai Romaniei .....ce mishto ar fi fost acum sa existe un Tzepesh sau un Lapushneanu ....fereca ushile shi pac dadea foc la coshmelie ! :D:D:D

11-07-2008 12:38:21
   
?? NJD
Cont Sters

Inregistat: 18-08-2005
Mesaje: 2075
Nasol e ca pentru fiecare "Unul" din'nauntru, sunt cel putin zece afara (ce vor sa intre sau au fost).

11-07-2008 12:44:30
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hihihi uitasem .....tot mai pregnanta tusea seaca a rozaliului hihihi
Inevitabilul se apropie ! :D:D:D


11-07-2008 12:45:21
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
De Carol Sebastian atzi auzit ?.....oare cui i-a dat sfaturi in trecuta campanie electorala  ?...ia sa vad suntetzi intuitivi ?

Cine e ofiterul care l-a recrutat pe Carol Sebastian

Mataragiu a detinut ilegal functii in SRI. Ofiterul de Securitate care l-a recrutat ca informator in 1985 pe Carol Sebastian a activat in SRI pina in 2005, desi legea ii interzicea asta.

Potrivit Legii de organizare si functionare a SRI, adoptata in 1992, „nu pot activa in SRI aceia care, facind parte din structurile represive ale statului totali-tar, au comis abuzuri, infor-matorii si colaboratorii Secu-ritatii, precum si fostii activisti ai partidului comu-nist, vinovati de fapte indrep-tate impotriva drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului“. Or, asa cum reiese din dosarul de urmarire al poetului brasovean Andrei Bodiu, in care se gasesc si doua note conspirative semnate de Carol Sebastian sub numele conspirativ „Max“, Constantin Mataragiu a fost implicat cel putin intr-un caz de politie politica. „Destinul lui Costi Mataragiu, un destin tipic al unui securist in tranzitie, arata clar ca SRI a incalcat permanent legea dupa 1990, pastrindu-l in functii atita vreme. Caci dovezile de politie politica sint clare“, spune istoricul Marius Oprea, prieten si fost coleg de scoala cu Andrei Bodiu.

Implicat in „afacerea Jimbolia“

Dupa 1990, Constantin Mataragiu nu doar ca a fost mentinut in SRI, dar a ajuns seful SRI Timis si al Centrului Operativ Zonal pe zona de Vest, pina la desfiintarea acestuia. Din aceasta functie a fost demis in perioada regimului Constantinescu pentru implicarea in „afacerea Jimbolia“. „Daca as fi fost procuror, l-as fi arestat pe Mataragiu. Existau probe clare ca a asigurat protectia majoritatii transporturilor cu cisterne de combustibil in Iugoslavia, in conditiile in care Romania semnase acorduri internationale pentru embargoul im-pus acestei tari“, explica Ma-rius Oprea, pe atunci consilier la Cotroceni. Mataragiu a fost pedepsit doar prin mutarea disciplinara la Timis, insa a revenit in forta in pozitia de sef al Diviziei Economice. Si din aceasta a fost insa demis in 2005, trecind in rezerva.


Mataragiu, spaima studentilor de pe Bega

Toata aceasta spectaculoasa cariera a avut ca punct de sustinere activitatea de dinainte de Revolutie. In 1985, anul recrutarii sursei „Max“, Constantin Mataragiu era locotenent major si era cunoscut ca „securistul Universitatii“ din Timisoara. „Chiar acest Mataragiu a facut presiuni enorme asupra mea. Ma brusca, ma tragea de par, sub ochii tuturor, pe coridoarele de la etajul IV sau V ale Universitatii, unde isi avea biroul. Am fost dusa cu duba si anchetata de militie“, povesteste Cora Saurer Chioreanu, care a terminat Filologia in 1986, cu doi ani inaintea lui Carol Sebastian. „Am rezistat si nu am semnat totusi nici un angajament, caci aceasta a fost linia mea de viata“, spune cea care astazi este scriitoare si profesoara de franceza in Elvetia.

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (11-07-2008 18:58:30)


11-07-2008 18:58:06
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Decamdata o sa mai bag cate ceva despre nea Carol ....da ups ia de vezi ce belea mare este in postarea de mai sus JIMBOLIA.................eeeeeeeeeee asta-i din aia adevarata !!!!!!!!!! ....sa vad ce gasesc despre ea !

11-07-2008 19:01:28
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Hihihi uitasem .....tot mai pregnanta tusea seaca a rozaliului hihihi
Inevitabilul se apropie ! :D:D:D

Pai nu mai sint Kenturile ce-au fost, cumetre !!! Nici Dan Iosif saracutzu' n-a stiut chestia asta. Mai au prin ele acuma si particule de poloniu, strontziu si alte asemenea... ;) Deh, SOARTA... :D

In orice caz, poa'sa crape si asta linistit, ca are ce lasa la copchii !!! :D...si eventual nepotzi hrebenciuco-basescieni, d-aia plini de succesuri !!! :D:D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 19:07:56)


11-07-2008 19:06:14
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Revin cu nea Carol ca am gasit altceva :



Cuvant introductiv

Pentru orice crestin pierderea Patriarhului Teoctist e o mare durere, o lipsa care nu poate fi asa usor inlocuita. Nici nu s-a “racit” insa Prea Fericitul ca lupta pentru putere a si inceput. De fapt incepuse din 1990, dar longevitatea intaistatatorului Bisericii Ortodoxe Romane strica planurile oricui.

Unul dintre marii favoriti la jiltul patriarhal este Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea Sfintitului Daniel Ciobotea. Om de mare anvergura intelectuala, insa prea putin legat de monahism, lucru care i se reproseaza cu varf si indesat. Profesor timp de peste opt ani de zile la Institutul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului. Este cel putin greu de crezut ca, in cariera sa universitara, Daniel Ciobotea nu s-a intalnit cu “baietii cu ochi albastri” din moment ce din 1976 venea in tara numai ca vizitator. Unii ar baga mana in foc ca oricum devenea episcop, din moment ce, in 1988, a fost chemat de urgenta in tara, tuns calugar si peste noapte hirotonit protosinghel. Anul Revolutiei, 1989, nu l-a prins chiar “neinitiat” de ”ierarhia nevazuta” cum era numita Securitatea sau Directia de Informatii Externe, din moment ce proaspatul protosinghel era – hai ca stiti deja – responsabil cu Sectorul Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Romane. Mitropolitului Daniel i se mai reproseaza apartenenta la Masonerie. Nu a negat niciodata aceasta apartenenta, relatiile sale cu masonii importanti fiind de notoritate, dar nici nu a confirmat apartnenta sa in aceasta organizatie discreta (nici nu avea cum - n.r.). Cazul nu ar fi insa singular, din ce in ce mai multi ierarhi catolici, protestanti sau ortodocsi fiind capacitati de „Marea Fratie”.
IPS Daniel a reusit sa-si asigure si sprijinul politic fiind prieten – ca orice roman cumsecade si echidistant – cu tot spectrul politic. L-a decorat pe Mugur Isarescu cu cea mai mare distinctie a Mitropoliei, „Crucea Moldova”, dar si pe Octav Cozmanca. L-a ajutat pe Adrian Nastase – in stenogramele PSD, liderul Ion Solcanu spune – „e omul nostru trebuie ajutat”, dar nu a pregetat sa “dea Cezarului ce e al Cezarului” si celorlalte partide ajunse conjuctural sau nu la putere.




Biserica si Francmasoneria, razboiul nevazut

Fiecare isi disputa caracterul universal si de aici conflictul. Biserica este ?catolica?, adica ?universala?. Masoneria depaseste granitele nationale si concureaza universalitatea Bisericii Romei. Masonii cred in marele Arhitect al Universului. Dar este Marele Arhitect si Dumnezeul crestinilor? Disputa dureaza de peste doua secole si nu se profileaza nici un armistitiu.
Condamnarile Vaticanului

Inca de la inceput, Biserica Catolica, a vazut in Francmasonerie un pericol, considerind organizatia incompatibila cu doctrina crestina. Prima luare de pozitie a fost formulata de Papa Clement al XII-lea in constitutia ?In Eminenti?, publicata in 1738. Aceasta este confirmata si reinnoita de Papa Benedict al XIV-lea. Pius al VII-lea isi urmeaza predecesorii si publica constitutia ?Ecclesiam a Jesu Christo? in1821, fiind urmat de Leon al XII-lea in 1825. Aceeasi pozitie o adopta si urmatorii Suverani Pontifi: Pius al VIII-lea si Grigore al XVI-lea. Dupa asasinarea primului-ministru italian Pellegrino Rossi, proclamarea si infringerea Republicii Romane si revenirea Papei la Roma (1850), Pius al IX-lea incepe asa-numita politica de intransigenta (?Non possumus?) fata de puterea seculara si ajunge sa fie considerat cel mai important adversar al Masoneriei. Papa Leon al XII-lea, in 1884, analizeaza amanuntit punctele de vedere ale Bisericii si ale Francmasoneriei. Papa arata ca naturalismul adoptat de francmasoni se bazeaza pe convingerea ca natura este desavirsita si suficienta siesi, ca si cum nu ar fi atinsa de pacat. Astfel, ar fi de ajuns sa urmarim natura, fara sa fie nevoie de lupta pentru a infringe pornirile pasionale sau violente. Episcopul Romei reproseaza Francmasoneriei ca doreste manipularea oamenilor prin subminarea familiei, educatiei tinerilor, orinduirii sociale existente, chiar a notiunii de autoritate, si de asemenea ca, promovind egalitarismul socialist si comunist, des-considera deosebirile dintre oameni. In 1906, Pius al X-lea condamna Francmasoneria si avertizeaza asupra legaturii ei cu comunismul.

Opriti de la Impartasanie

Din cauza unor formulari ambigue de dupa Conciliul Vatican II, unii au crezut ca Biserica Catolica si-a indulcit pozitia fata de francmasoni. Pentru a risipi nelamuririle, in 1983, Cardinalul Razinger a publicat o Declaratie despre Asociatiile Masonice, in care arata ca ?sentinta negativa a Bisericii privitoare la asociatiile masonice ramine neschimbata de vreme ce principiile sale au fost mereu considerate ireconciliabile cu doctrina Bisericii, drept care ramine interzis a deveni membru in acestea. Credinciosii care adera la asociatiile masonice sint in pacat grav si nu pot primi Sfinta Impartasanie?. O mare parte dintre dispute s-a axat pe analizarea riturilor francmasonilor, pe secretismul organizatiei, pe influenta sa in politica, in presa. Si Biserica, si Francmasoneria s-au schimbat, insa trecerea timpului nu pare a fi modificat raporturile dintre ele. Chiar daca Francmasoneria nu practica rituri ofensatoare pentru crestini sau nu ascunde conspiratii mondiale, Biserica nu o accepta nici astazi deoarece crestinismul este esentialmente o religie revelata (Dumnezeu s-a aratat omului) si supranaturala. Dincolo de orice satisfactie sau implinire naturala, crestinul tinde la o vesnicie de unire cu Dumnezeu insusi, si dincolo de orice posibilitati naturale, aceasta unire e inceputa de pe acum in Sfintele Taine ale Bisericii.
In Prima Porunca e afirmata unicitatea lui Dumnezeu. El cere nu doar respect, ci chiar inchinare. Dumnezeu nu accepta sa isi imparta locul cu nimeni. Biserica respinge ideea ca Dumnezeu ar putea fi folosit de o organizatie sau privit ca un zeu printre altii, oarecum echivalent cu Budha ori Manitu, plasat cumva ?sub umbrela? Marelui Arhitect.


Proiectul Francmasoneriei a esuat

Interviu cu Cornelius Moldovan, absolvent al Facultatii de filozofie al Universitatii ?Jean Moulain? de la Lyon

Ce relatie are Francmasoneria cu adevarul?
Pentru francmasoni, totul inseamna stiinta, cunoastere. Ei considera ca au adevarul. Crestinul nu are adevarul, nu il poseda. Adevarul i s-a revelat de catre Dumnezeu.

Ce imi permite sa spun ca Dumnezeu este Adevarul?
Faptul ca o spune El. Ca nu o spun eu. Dumnezeu e un adevar care se sustine singur.

Crestinii sint interesati de adevar, francmasonii de cunoastere. De ce nu se inteleg?
Problema este ca nu totul este stiinta si ratiune. Daca pot cunoaste totul, daca Dumnezeu e o idee (cum spunea Descartes), atunci Dumnezeu e un fel de anexa a Francmasoneriei, importanta fiind cunoasterea. Daca eu pot sa cunosc tot si totul e ideea mea, Marele Arhitect nici nu exista, l-am inventat eu. Proiectul Francmasoneriei a esuat: oamenii se nasc si mor ca inainte, nimic nu ii scoate din conditia lor, nu ii face fericiti. Astfel ca Francmasoneria functioneaza ca o gnoza: nu accepta discutia, stie raspunsul dinainte. OK, proclamam progresul, emanciparea etc. Ei, si? Pentru ce?

Asadar, cunoasterea nu satisface aspiratiile omului?
Cunoasterea implineste, dar nu implineste totul in om. La Francmasonerie, cunoasterea e un absolut. Ea nu salveaza. Este o ideologie pentru ca explica totul pornind de la o singura parte. Am de-a face cu o ideologie care are un anumit tip de functionare.
Pe linga preocuparea pentru cunoastere, francmasonii sint atasati si de simboluri, ritualuri. Ce valoare au acestea?
Tot ce este ritual se leaga de corp. E ceva care nu are sens decit ca simbol, care te trimite dincolo de el, de stricta manifestare a sa. Pe crestin, semnul Crucii, icoanele, ingenuncherea il trimit dincolo. Pentru un francmason, ritul e propria lui manifestare pentru ca el crede in natura si astfel se opreste la gest. Acest rit este profan, si nu sacru. Este inventat de oameni, ca obiceiul de a bea cafeaua de dimineata. Crestinul e suflet si corp. Intr-un rit sacru, totul are semnificatie sacra, luata din Revelatie. Ritul profan e inventat. Cunoasterea nu e sacra, ci profana prin definitie.

Biserica Ortodoxa condamna Masoneria
Spre deosebire de Biserica Catolica, Biserica Ortodoxa nu a combatut atit de vehement Francmasoneria, desi a condamnat-o in termeni severi. Astfel, in 1937, Biserica Ortodoxa Romana a dat prima si singura hotarire de condamnare a Masoneriei. Referatul ?Studiu asupra Francmasoneriei? a fost intocmit de Mitropolitul Nicolae al Ardealului, ca urmare a cererii facute de Sfintul Sinod inca din 1934. Sfintul Sinod, in sedinta din 11 martie 1937, si-a insusit concluziile din referat si a hotarit ca ?Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta?.

Iata citeva fragmente din concluziile studiului Mitropolitului Nicolae al Ardealului, aflate si astazi in vigoare.

Francmasoneria este o organizatie mondiala secreta, in care evreii au un insemnat rol, avind un rit cvasi-religios, luptind impotriva conceptiei religios-morale a crestinismului, impotriva principiului monarhic si national, pentru a realiza o republica internationala laica. Ea este un ferment de stricaciune morala, de dezordine sociala. Biserica osindeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:
1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnindu-i sa admita numai ceea ce descopera ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sint revelate de Dumnezeu. (...)
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reprobind ideea unui Dumnezeu personal, deosebit de lume, si ideea omului ca persoana deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamint laic. (...)
4. In lojile Francmasoneriei se aduna la un loc evreii si crestinii, si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. (...)
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. (...) Prin acest cult, Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului.
6. Francmasoneria este un element de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamintesti decit aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. (...) Impotriva juramintului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramint paginesc.
7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobindeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sinul omenirii?.





Despre ocultări oculte

La înmormântarea lui Adrian Pintea am aflat că el a fost un mason de frunte şi catolic în acelaşi timp. Tot la înmormântare, la înmormântarea lui Florian Pitiş aflăm că el a fost purtătorul de cuvânt al masoneriei române dar creştin-ortodox. Cu siguranţă d-l Pitiş a fost mason, dar nu şi creştin-ortodox. Ieri am aflat că şi Virgil Ianţu pune mâna la inimă şi că e tot mason.

Vă puteţi întreba cum de a fost slujit la înmormântare un mason de către preoţi ortodocşi. Milostivirea noastră, trecerea noastră spre iconomii extreme estre proverbială, atâta timp cât noi lăsăm în cimitirile noastre să fie îngropaţi toţi ereticii şi păgânii, împotriva prescripţiilor noastre cultuale, şi slujim şi sinucigaşilor cât şi celor care ne drăcuiau până mai ieri, lăsându-i pe toţi în mila lui Dumnezeu. Ce am putea face mai mult pentru astfel de oameni? Dacă am fi duri, dacă am fi potrivit acriviei canonice, dacă am fi după învăţătura noastră, adică cu rigoare, nu ar trebui să lăsăm vreun eretic sau vreun apostat să fie îngropat în cimitirele noastre, care sunt sfinţite şi sunt ale Bisericii lui Dumnezeu.

Aşa cum evreii nu lasă pe cineva neevreu să se îngroape în cimitirele lor şi toţi le respectă regula de viaţă, tot la fel, regula Bisericii Ortodoxe este aceea de a nu lăsa pe un eretic sau pe un păgân să fie îngropat lângă ortodocşi. Însă noi ne milostivim de toţi şi stăm lângă toţi, nu numai în timpul vieţii ci şi după moarte. Nu suntem, cu alte cuvinte, oculţi, ascunşi, însă de noi se ascund mulţi.

Sorin Frunzăverde se declară mason după moartea PFP Teoctist dar este membru al Adunării Naţionale Bisericeşti a Bisericii Ortodoxe Române. Începe să ne apuce o teamă inexprimabilă. La cine mai trebuie să ne aşteptăm că este mason, satanist sau păgân sub veşminte clericale?

La moartea Preafericirii sale, ca la orice praznic de la Patriarhie, metodic, au urmat la ştiri îmbrânceli, ţipete, inadvertenţe… Nu a fost nicio inadvertenţă mediatică la înmormântările recente ale celor doi masoni amintiţi. Nu a fost prezentat la TV niciun gest anapoda al participanţilor la înmormântare, deşi se putea găsi un actor scârmându-se în nas sau vorbind la mobil şi râzând sau pe o bătrână împiedicându-se. Nimeni nu a greşit gradele pe care le aveau cei doi şi când a vorbit fratele Olimpian despre fratele Pitiş nimeni nu a surâs la auzul unor astfel de apelative de ev-mediu.

Astăzi a apărut ştirea că sunt 6000 de masoni în România şi că ei ocupă roluri importante în societatea democrată. Ce rol tainic au? De ce nimeni nu îi interoghează pe aceşti domni şi de ce nu trăiesc într-un mod impropriu relaxării ideatice postmoderne? De ce sunt discreţi? De ce nu punem semnul egal între satanism şi masonerie şi nu observăm că ocultul nu este benefic pentru cei mulţi? De ce nu există transparenţă? Unde sunt carele de reportaj şi reporterii intempestivi care să ceară dezvrăjirea templelor masonice şi să dea negura la o parte, ca să vedem oamenii?

Am vrut să vizitez într-o dimineaţă un templu mozaic din Bucureşti, şi portarul, ortodox [aşa mi-a spus el], mi-a interzis să intru în curtea templului, dacă nu îmi pun acoperământul acela special pentru bărbaţi pe cap. I-am spus că eu, ca preot ortodox, nu cred în acest obicei mozaic şi că, dacă mi l-aş pune, nu ar simboliza nimic pentru mine. Şi ortodoxul nostru nu m-a lăsat să intru. M-am uitat în ochii lui, păreau turbaţi, şi am plecat cu o faţă crispată. Cu siguranţă, dacă intra într-o Biserică Ortodoxă, acest portar ortodox, nu era tras de nimeni de mânecă.

La fel mi s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc şi apoi într-un cimitir luteran: mi s-a spus că nu pot să intru. Scurt. Fără nicio explicaţie. Eşti chestionat imediat sau eşti urmărit sistematic. De ce ocultăm, de ce ne ocultăm cultul sau mişcarea religioasă, filozofică, dacă nu e nimic necurat la mijloc?

Urmăresc, de acum fără stupoare, toate fentele mediatice, toate distorsionările de imagine ale Bisericii Ortodoxe şi am observat că nu trece o săptămână fără să văd pe sticlă un preot care a mai făcut ceva, fără un ierarh care face, fără un monah care are probleme cu cine ştie ce lege. Însă noi nu ştim mai nimic despre cine conduce televiziunile, despre cine lucrează în ele, cum au ajuns acolo, cine sunt aceşti oameni, ce credinţă au, ce sănătate psihică au, ce antecedente au. Stăm în faţa televizorului şi înghiţim tot peştele ce sare din plasă. Însă eu am prostul obicei să mă întreb: Şi care e rostul ştirii? Cât bine sau rău face această ştire? Până unde, pe cine loveşte ştirea? Întrebările mele sunt identice cu cele pe care le am în faţa cutiei de peşte sau a cărnii de porc pe care vreau să o cumpăr din supermarket.

Puţini ştiau că Pintea, Pitiş, Frunzăverde sunt masoni. Şi aflăm deodată acest lucru, în momente cheie. Legitimarea de tip mason e ca legitimarea de tip decoraţie: toţi vor să fie eroi. Eroii cui? Va veni cineva şi îmi va spune că nu ştiu eforturile pe care le fac masonii pentru prosperitatea….Da. Fiecare facem tot feluri de eforturi. Însă depinde pentru cine şi în ce scop. Masoneria, avalanşa neoprotestantă, etosul gay, satanist, relaxat… nu au, în mod evident, rolul de a consolida credinţa ortodoxă în România şi de a adânci pe români în tradiţiile vieţii lor de secole. Ei vin cu altceva, ocult adică primejdios, satanic adică împachetat frumos.

Moartea albă: e un nume poetic dat drogurilor. Metafora însă e dureroasă. Asistăm la alterităţi care ne displac şi vizavi de care nu putem să ne manifestăm decât…amiabil. Moartea sufletească a românilor, moartea prin negarea şi relativizarea interioară a credinţei ortodoxe, a credinţei mântuirii, este o moarte albă. Cum să mă manifest altcumva faţă de această moarte decât rugându-mă şi predicând împotriva ei.

Însă, băieţii aceştia care se cred deştepţi, confundă bunătatea şi smerenia noastră cu imbecilitatea şi, pe cât noi suntem de primitori, pe atât şi ei vor să ne încalece. Nu voi fi nici acum melodramatic. Credinţa ortodoxă crede în puterea lui Dumnezeu şi în purtarea Sa de grijă faţă de noi, care e mai puternică decât toate cursele diavolilor. Deşi pare imposibil să scapi, să te mântui, într-o asemenea lume coruptă, curvară, totuşi nu toţi creştinii ortodocşi au îngenuncheat în faţa lui Baal.

Noi surprize? Probabil că da. Însă vom avea şi noi purtări de grijă ale Stăpânului nostru, care nu uită turma Sa cea mică.


11-07-2008 19:14:01
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Mic indreptar despre oculta care a subjugat Romania

Pizma, setea de razbunare, analfabetismul, prostia si lasitatea au devenit in comunism criteriile de selectie ale noii „elite“ a tarii.

Indata dupa ce a preluat toata puterea in stat, Partidul Comunist a purces sistematic si cu brutalitate la aplicarea intregului plan de transformare a tarii dupa modelul inchipuit de geniul diabolic al lui Lenin; pe linga masurile radicale in domeniul politic si in economie, in special in industrie si agricultura, figura ca un adevarat prealabil exterminarea burgheziei sau barem aducerea unei parti a ei la totala supunere. Si, de fapt, nu a fost vorba numai de burghezia stricto sensu de „gulerele albe“, ci de tot ce se ridica, si la oras si la sat, deasupra mediocritatii, de stare sau de intelect. Astfel au fost hartuiti, prigoniti, intemnitati si nu arareori ucisi in toata tara satenii cei mai instariti sau mai destoinici. Pizma, setea de razbunare, analfabetismul, prostia si lasitatea au devenit curind criteriile de selectie ale noii „elite“ a tarii.
Productie culturala dupa reteta comunista
Fara indoiala, la inceput de tot, s-au gasit si politicieni onesti sau intelectuali de inalt nivel – ca de pilda, marele savant Constantin Parhon – care, avind demult optiuni de stinga, au putut crede ca pretinsul socialism importat din Uniunea Sovietica era benefic pentru a scutura putin inertia noastra seculara. Foarte curind insa, ar fi trebuit sa isi dea seama ca devenisera simple unelte pentru scopuri cu totul straine de interesul tarii. Din slabiciune insa, odata prinsi in plasa, putini au avut curajul sa rupa perfidul contract, cu riscul pierderii libertatii sau chiar a vietii. Cei mai multi au ramas inregimentati in ceata „tovarasilor“ de drum („fellow travellers“) ai Partidului Comunist.
Fenomenul s-a extins indata pina la cele mai inalte sfere ale culturii. Intrucit, de cind e lumea, talentele nu sint intotdeauna nelipsit asociate cu caracterul, s-au folosit la noi destul de multi scriitori de mare talent – voi cita doar pe Sadoveanu si pe Calinescu – care s-au grabit sa-si vinda numele pentru o sinecura sau si-au plecat slugarnic capul in fata tiranilor analfabeti. Daca muzicienii, de pilda, sau artistii plastici ori istoricii antichitatii si ai Evului Mediu s-au putut sustrage pina la un punct „cazurilor“ materialismului dialectic – o stiinta pe care multi intelectuali romani au asimilat-o cu o repeziciune uimitoare -, intreaga productie culturala romaneasca, de la jurnalism pina la poezie, a fost pusa la pas de pe o zi pe alta. Creatorii autentici au inceput sa se ascunda sau sa taca sau sa scrie „pentru sertar“.
Dar au intervenit masuri mai grave, ca suprimarea, in iunie 1948, a Academiei Regale Romane si inlocuirea ei cu Academia RPR. Hotarire insotita de masuri fizice: excluderea unei jumatati dintre membrii Academiei, multi dintre cei exclusi fiind chiar intemnitati in conditiile oribile ale momentului – opt dintre ei au murit la Sighet, alti citiva, prematur, de pe urma suferintelor indurate. Cei ramasi „in piine“ au inceput, la ordin, sa coopteze membri fara valoare, unii chiar fara nici o opera, si sa participe in cor la osanalele regimului – vorba veche, numai podeaua oprea temeneaua. Daca membrii inaltei institutii, dupa momentul decembrie 1989, ar fi avut cinstea intelectuala si curajul moral de a face mea culpa, de a clama parerea de rau pentru slabiciunea de care au dat dovada - gest de inalta barbatie pe care l-a facut un mitropolit Corneanu sau un Alexandru Paleologu –, poate i-am fi iertat si poate am fi vazut cooptati in graba in Academie citiva din intelectualii de valoare „uitati“ sau prigoniti in deceniile de apasare comunista. Cind colo, potentatii nobilei institutii au purces cu totul de-a-ndoaselea: nu numai ca n-au grait o vorba de pocainta, dar au luat in pripa o masura de-a drepul ticaloasa, decretind ca nu mai puteau fi alesi membri deplini ai Academiei personale peste 65 de ani. Dintr-un condei se excludeau toti cei „cu operele la sertar“! O infamie. Iar potentatii intelectuali din ajun, cei care profitasera singuri de toate privilegiile, un Eugen Simion, un Dan Berindei, au ramas pina azi sa tina, tot ei, in Institutie, „piinea si cutitul“. Rusinos. O singura institutie culturala, Uniunea Scriitorilor, a sfirsit, dupa 16 ani de bijbiiala, sa aleaga in fruntea ei pe un Nicolae Manolescu, „the right man in the right place“.
Biserica, pusa in genunchi de liderii sai
Din pacate, trebuie sa constatam, indurerati, ca acelasi scandal improasca cu mizga indoielii si cea mai inalta institutie - pe care nici nu am avea voie sa o numit institutie, caci este deasupra infiintarilor omenesti -, Biserica. Biserica rasariteana sufera, de un mileniu si jumatate, de o afectiune pe care unii au numit-o „cezaropapism“: la Constantinopol, cind un diferend se isca intre patriarh si basileu, acesta, cezarul, avea ultimul cuvint. Precaderea puterii civile asupra autoritatii ecleziastice nu era de o gravitatea absoluta atita vreme cit si patriarhul, si cezarul erau crestini credinciosi - s-a putut chiar intimpla, in vremea unei crize mari, ca basileul sa fie mai aproape de gindirea ortodoxa decit prelatul. Dar cind am avut de-a face cu o putere civila, un executiv fatis ateu si adesea violent anticrestin si iconoclast, atunci supunerea capilor Bisericii fata de putere devenea un pacat, optiunea martiriului in loc de supunere, o datorie.
Aceasta vocatie a martiriului n-a aparut la noi decit la clerul de jos. Daca am avea azi ferocitatea de a publica intr-o culegere sirul lung si penibil de osanale pronuntate de patriarhul Teoctist in cinstea sinistrului si grotescului Ceausescu, ne-ar fi rusine sau, mai trist, ne-ar umfla risul. Patriarhul, indata dupa evenimentele din decembrie ’89, a facut gestul firesc si minimal de a se retrage. A fost insa degraba rechemat. De cine? De credinciosi sau de soborul Bisericii? Ma tem ca mai curind de puterea oculta, de aripa Securitatii care „ajutase“ sa izbucneasca Revolutia.
Omul care a girat oculta
Si ajung la incheiere: aceasta oculta a gasit in Ion Iliescu omul potrivit pentru a prelua comanda puterii izvorite din Revolutie – si intreaga oculta punind mina pe toata averea tarii si pe toate pirghiile puterii, avem impresia ca mai comanda si astazi din umbra. Faptul ca la 17 ani de la Revolutie nu s-a intimplat inca procesul celor care au inventat sinistra farsa a „teroristilor lui Ceausescu“, in urma careia au murit o mie de tineri nevinovati, va ramine o rusine pentru intreaga natiune. Idem pentru pedepsirea crimei de a fi adus de mai multe ori pe minerii din Valea Jiului, mintiti si abrutizati, ca sa terorizeze iar intreaga tara.
Tara – chiar integrata oficial in Uniunea Europeana - nu se va insanatosi cu adevarat decit atunci cind se va fi dezbarat de intreaga aceasta generatie patata de vechea faradelege. Societatea civila trebuie in fine sa se mobilizeze unanim si hotaritor in acest scop.


Telegrama care desparte Biserica Ortodoxa de Teoctist Arapasu

A colaborat Biserica Ortodoxa cu regimul comunist? Daca ne referim la BOR ca la o comunitate a credinciosilor ortodocsi, e cazul sa vorbim despre reprimarea ei. Ortodocsii erau discriminati, ori chiar pedepsiti cand isi manifestau deschis credinta. Multi preoti au sfarsit in inchisoare, manifestarile religioase erau strict limitate. Biserica, ca organizatie, isi pierduse autonomia. E adevarat ca BOR nu a fost interzisa, cum s-a intamplat cu alte culte, ortodocsii nu au fost reprimati cu vigoarea cu care s-a lovit in miscarile neo-protestante. Acest fapt nu dezminte realitatea persecutarii credinciosilor ortodocsi.

Altul este raspunsul la intrebarea: au colaborat cu regimul ierarhii BOR si unii preoti? Nu numai ca reprimarea BOR nu a exclus colaborarea ierarhiei acesteia, ci chiar a implicat-o. Pentru controlul vietii religioase, care-i obseda de comunisti, un rol principal l-a jucat asezarea in fruntea bisericilor a unor oameni ai regimului. Era un sistem general de stapanire a societatii: punerea unor fideli in varful fiecarui organism. Metoda se aplica, cu exceptii minime, in Romania ca si in celelalte tari ale sistemului comunist. In special in Europa de Est si URSS, ierarhii bisericilor aveau rolul de santinele aflate sub comanda Partidului. Doar un cinism inspaimantator sau totala neintelegere a perioadei ii poate face pe unii sa-i declare astazi pe Teoctist Arapasu si pe alti ierarhi martiri ai credintei, aparatori ai BOR, rezistenti ai politicii lui Ceausescu. Desigur, Patriarhul, mitropolitii si episcopii nu au fost doar roboti. Au avut si propriile lor tendinte, propriile lor cautari. Dar simpli roboti nu au fost nici Gheorghe Maurer, nici Ion Iliescu, nici Gheorghe Stoica, fara ca prin aceasta sa apartina mai putin armaturii regimului represiv.

Sofismele folosite de catre avocatii din oficiu ai ierarhilor BOR ating uneori culmi nebanuite. Este cazul incercarii recente de a reinterpreta sensul telegramei adresate de Patriarhul Teoctist lui Ceausescu la 17 decembrie 1989. Care, se explica cititorului astazi, ar fi fost o telegrama fara importanta, una "de rutina", expediata dupa tinerea Adunarii Nationale Bisericesti. Fara referire la evenimentele de la Timisoara. Oare sa fie atat de greu sa intelegi ca trimiterea de felicitari lui Ceausescu, in acele zile, semnala sustinerea dictatorului care daduse ordinul sa se traga in multime? Ce era mai jalnic, atunci, cand revoltatii Timisoarei infruntau moartea - despre asta aflase toata Romania prin Europa Libera -, decat sa-ti exprimi fidelitatea fata de niste conducatori patati de sange?

Cum se comportau altii? Comisia Helsinki a Congresului american condamna "atacul sangeros impotriva unor demonstranti neinarmati". Luis Schwitzer, secretarul general al Federatiei protestante din Franta, trimitea presedintelui roman o scrisoare ce exprima "via emotie privind represiunea impotriva populatiei Timisoarei". Amnesty International lua act "cu neliniste" de evenimentele care s-au produs pe 17 decembrie. Comitetul francez, membru al Federatiei Internationale Helsinki, se adresa presedintelui Frantei pentru a mobiliza comunitatea internationala in fata "turnurii dramatice si terifiante a represiunii din Romania". Iata un mic inventar care arata cat de respingator era sa feliciti dictatorul in timpul acelor evenimente care indignasera lumea. Aceasta a facut Patriarhul Teoctist in numele Adunarii Nationale Bisericesti.


Cumpana Patriarhului

Cel mai secret si mai intunecat episod din viata Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Teoctist – perioada cat a parasit Scaunul Patriarhal in decembrie 1989, in plina revolutie – este scos la lumina de marturisirea zguduitoare a unui monah de la Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia. Acesta dezvaluie ca Patriarhul Teoctist a batut la usa chiliei sale aproape de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, la 12 ore de la fuga sotilor Ceausescu. Vreme de doua saptamani, nici staretia manastirii nu a stiut de prezenta inaltului ierarh ortodox. Doar patru persoane din Romania erau informate despre ascunzisul de la Sinaia, recomandat Patriarhului de catre Gelu Voican Voiculescu. De altfel, acesta a fost singurul oficial al statului care l-a si vizitat de cateva ori. Nici o fata bisericeasca nu a trecut pragul chiliei din Sinaia, ceea ce l-a facut pe ierarh sa creada ca a fost parasit de Dumnezeu.

La 18 decembrie 1989, Sfantul Sinod s-a reunit in sedinta, o sesiune extrem de tensionata din cauza evenimentelor de la Timisoara. Patriarhul Teoctist a anuntat atunci ca este de acord cu decizia politica de reprimare a miscarii din orasul de pe Bega, pe care o percepea ca "provocata de agenturi straine" si in care vedea pericolul destramarii statului, cu reflexie imediata in destramarea Bisericii. Nici unul dintre membrii Sinodului nu l-a contrazis. Nici pe fata, nici pe la colturi. Nimeni nu va sti vreodata ce a fost in sufletul Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane cinci zile mai tarziu, cand fuga Ceausestilor a scos in strada sute de mii de romani.
Potrivit monahului care avea sa-l gazduiasca pe Teoctist in urmatoarele 112 zile, intr-o umila chilie, decizia de a parasi in cel mai mare secret Palatul Patriarhal si de a se ascunde la Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia (considerata si astazi vila patriarhala) i-a fost sugerata de Gelu Voican Voiculescu, ale carui rang si rol in Revolutie nu au fost niciodata complet elucidate. Cert este ca Voiculescu, cel care avea sa devina dupa executia Ceausestilor prim-viceprim-ministru al Romaniei, i-a indicat locatia. Probabil si numele monahului cu care urma sa imparta chilia.

"Oare ma vei vinde pentru un blid de linte, precum Esav pe Iacov?"
Teoctist a plecat spre Sinaia pe seara, cu masina Patriarhiei, condusa de soferul sau personal. Monahul care l-a gazduit sustine ca doar Gelu Voican Voiculescu, scriitorul Artur Silvestri, poate cel mai bun prieten al PreaFericitului, si soferul au stiut de acest ascunzis.
Cu o ora inainte de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie, Patriarhul a batut umil la usa unei chilii a manastirii mici, vechi, construita de Spatarul Mihail Cantacuzino. L-a primit acelasi monah care a consimtit astazi sa se destainuie "Romaniei libere". "A aparut seara, nu a mancat nimic, nu a participat la liturghie, a stat inchis in chilie, ca un prizonier. I-am adus a doua zi mancare de la trapeza ("cantina" calugarilor – n.r.). Abia dupa cateva zile am inceput sa fiu banuit de obste ca ceva se intampla, ca duc cuiva mancare pe ascuns", isi aminteste monahul. Cam in a treia zi, i-a dus un blid cu linte si atunci Patriarhul s-a deschis spre confesiune si i-a spus: "Oare ma vei vinde, preacuvioase, pentru un blid de linte, cum l-a vandut Esav pe fratele sau, Iacov? Sigur, nu". Dupa care a povestit monahului cum tot un blid de linte mancase la 14 ani, acasa, in comuna natala, cand a plecat cu oile la pascut si nu s-a mai intors, luand drumul manastirii. Tatal sau ii strigase cu cateva zile inainte: "Doar nu te-oi face popa, sa te dau la scoala!".

"Se dadea in vant
dupa Busuioaca"
"Ii placea foarte mult crapul cu mamaliga si mujdei, asa ca am rugat un prieten al obstii noastre sa aduca tot a doua, a treia zi cate un crap de la pescaria Pestera Ialomicioarei, de peste munte", isi aminteste gazda. Painea era din cea cu cartofi si era adusa special de la Brasov, de la un brutar ce deservea manastirea. Dimineata, Teoctist manca paine cu cartofi, insotita totdeauna de ceaiul de rododendron. Planta era culeasa de gazda in aceeasi luna a fiecarui an de la Cota 1400.
Tot monahul ii prepara siropul de con de brad cu care indulcea cate un pahar de "Busuioaca de Bohotin". Patriarhului ii placeau doar vinurile dulci si foarte dulci. "Prea Fericirea Sa imi spunea dupa cateva pahare de vin: «Bohotina, Bohotina, cu aroma ta divina!». Se dadea in vant dupa afinata amestecata cu tuica ardeleana, careia ii spunea «puterea ursului», se imbujora si ii placea sa asculte romanta «Asa bea mitropolitul», fredonata de mine", rememoreaza monahul.

"Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam"
Vreme de doua saptamani, restul obstii monahale n-a stiut ce oaspete important adaposteste. Cand au aflat calugarii, si-au vazut de ale lor, fara sa incerce sa inteleaga un posibil substrat.
In tot acest rastimp, a venit de cateva ori in vizita Gelu Voican Voiculescu. "Vreau sa vad ce face ilustrul dumneavoastra oaspete, Intai Statatorul", spunea Voican, ceea ce l-a facut pe monah sa intrevada unele comenzi politice de care era dependent Prea Fericirea Sa: "Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam".
Seara, stateau mai mult timp "la povesti", intre 9 si 12 noaptea, pana la slujba miazanoptica: "Ce sa fac, preacuvioase? Asa merg lucrurile. Sigur, preacuvioase, a trebuit sa fac influenta, ce mai, frate cu dracul pana treceam puntea. Inca nu stiu daca am trecut-o". Teoctist a pomenit cum, pe cand a fost episcop la Oradea, "a fost contactat de mai multi ofiteri de Securitate", isi aminteste calugarul. Astfel se explica, poate, de ce dupa 1990 rectorul Universitatii Oradea, controversatul Teodor Maghiar, i-a acordat Patriarhului titlul de Doctor Honoris Causa al universitatii bihorene.

"Sunt parasit de Dumnezeu"
La 18 ianuarie 1990, Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze.
Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau "motive de sanatate". Pe Patriarh nu l-a intrebat nimeni, nu l-au anuntat, si asta l-a marcat foarte mult. Pana atunci se linistise cat de cat, iar anuntul Patriarhiei l-a luat prin surprindere. "Vezi ca, la un moment dat, ramai fara prieteni", i-a spus atunci, trist, PreaFericitul gazdei sale. Doua-trei zile a umblat ca nauc, spunand ca e "parasit de Dumnezeu". "Incet, l-am ajutat cu totii sa uite. Ii placea sa primeasca daruri si se bucura de ele. Staretul nostru, Clement, si cel ce avea sa-i urmeze, Macarie, ii faceau cadouri", mai spune monahul.
Ii placea sa se plimbe descult, dimineata, prin iarba cu roua, obicei deprins in tinerete, la Cernica. Privea ades la picturile lui Parvu Mutu Zugravu, cele cinci de la Manastirea Sinaia. Sau la desenele facute in carbune de Regina Elisabeta pe peretii interiori ai muzeului manastirii. Dar n-a intrat niciodata in cavoul lui Take Ionescu, liderul taranist inmormantat in paraclisul manastirii.


11-07-2008 19:14:49
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Lovirea cu urzici, un tratament-penitenta
Gazda a avut privilegiul sa-i vada trupul lui Teoctist cand, in primavara extrem de timpurie a lui ‘90, "prizonierul" i-a cerut un tratament cu urzici. Monahul a cules primele urzici verzi aparute pe coastele Pelesului si, in chilie, i le punea pe corp de la brau in sus si cu cele mai lungi il batea usor. "Patriarhul zicea: «Ma simt mai ager, ma simt mai ager!». Procedeul parea a aduce si a penitenta, si dura pana la o jumatate de ora. Avea mare grija de corpul sau. Se dadea dimineata de dupa tratamentul cu urzici cu esenta de nard, un cumul de parfumuri orientale pe care il folosea din abundenta", spune monahul. "Putini muritori au avut sansa sa vada trupul Patriarhului, dar eu ma simteam cu totul natural in preajma lui. In fond, ingrijeam un om. Procedura devenise obicei", adauga el.

"Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima"
Intr-o seara, prin martie, gazda si-a iscodit inaltul oaspete. L-a intrebat, timid, cum vede lucrurile, "cum de comunistii s-au pus pe daramat biserici?". "Mai bine sa cada cladiri decat sa piara vieti", a spus Teoctist, dupa care a povestit despre vietile distruse de care avea cunostinta. "Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima", a spus Teoctist, dupa care a dat cateva exemple pe care monahul nu le-a uitat.
A povestit de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, care a compus rugaciuni contra comunistilor. L-a pomenit pe episcopul Visarion Puiu, condamnat ca si criminal de comunisti, dar care a reusit sa fuga in Apus. A mai povestit de episcopul Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea, care s-a opus vehement impuscarii sefului PNT din Bucovina. A relatat cum comunistii l-au pus pe calugarul care-l servea pe episcop la masa sa-l otraveasca, iar acesta a baut singur otrava, zicand "mai bine mor eu decat sa ucid un episcop!".
N-a uitat nici de staretul manastirii "Sfantul Ioan" (din zona Campulung, Moldova), aruncat de securisti sub rotile trenului. Tot de crima era vorba si in cazul mitropolitului Sebastian Rusan, "sinucis" prin otravire dupa ce fusese declarat de autoritati "debil mintal".
"Cum sa nu te marcheze toate astea, si cate trebuie sa mai fi stiut Prea Fericirea Sa?", se intreaba astazi monahul.


Elena Ceausescu ii pusese gand rau
"A recunoscut in fata umilei mele persoane, in nopti de discutii cutremuratoare, fragmente ascunse dintr-o istorie de care eu atunci nu stiam", spune monahul. "Mi-a mai spus cum, intr-o zi, Postelnicu l-a instiintat ca la o sedinta Elena Ceausescu ar fi zis: "Dar mai terminati-l odata si pe asta!". Patriarhul s-ar fi aratat mirat fiindca, in aparenta, "se intelegea bine cu sotia lui Ceausescu".
Obiceiul monahului de la Sinaia de a trimite rododendron Patriarhului a continuat ani de zile dupa 1990. Din pachetul lunar nu lipsea sticla de sirop de con de brad, cu care se indulcea Busuioaca de Bohotin. Patriarhul il chema, uneori, la Patriarhie, sa repete tratamentul de primavara cu urzicute. Dupa ‘94, gazda de la Sinaia ii trimitea "urzicutele timpurii pentru tratamentul aducerii aminte". Dupa 1996, intre cei doi a intervenit o schisma si nu s-au mai vazut.
Monahul are si azi iconita de aur in filigran daruita de Patriarh in zilele de restriste din 1990. Cand o priveste, are o anumita stralucire in ochi, precum oamenii care inteleg cum merg lucrurile.

» Penitenta si cainta In ortodoxie

Penitenta – poenitentia, in latina; metanoia, in greaca – inseamna "venire in sine si cunostinta despre cele savarsite, o suferinta de bunavoie pentru pacatele savarsite si o hotarare de a nu mai pacatui in viitor si a se corecta in fapte bune. Penitenta e un fel de pedeapsa, fiindca se pedepseste pe sine omul, intristandu-se si suferind ca a facut rau pacatuind" (Pr. Constantin Erbiceanu, "Penitenta", 1923).
Pietatea si cainta nu sunt sinonime, cainta fiind "un regret profund al sufletului si o renuntare la pacatul prin care am dispretuit poruncile lui Dumnezeu".
Exemplu relevant: "Atunci vazand Iuda, cel ce l-a vandut pe El, ca s-a osandit la moarte, caindu-se, a intors cei 30 de arginti arhiereilor si batranilor zicand: «Gresit-am ca am vandut sange nevinovat»" (Matei, 27.3.5).

» Serviciile secrete l-au ascuns, mitropolitul Daniel l-a rechemat
Puterea suprema din BOR a fost, oficial, in mainile unei locotenente in perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990. Interimatul a fost asigurat de cinci episcopi.
Doua evenimente se desfasurau in paralel. Primul privea plecarea Patriarhului din Patriarhie in mod secret, in zilele revolutiei, plecare de care stiau foarte putini oameni. In volumul "Vremea Seniorilor" (Carpathia Press, 2005), Artur Silvestri nota in capitolul "O pagina inlacrimata de iarna": "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa Romana". Pe de alta parte, parca sub aceeasi bagheta magica, tot la 18 ianuarie 1990 lua fiinta "Grupul de reflectie si de innoire in Biserica Ortodoxa Romana", grupand personalitati precum Bartolomeu Anania, parintele Galeriu, arhimandritul Ilie Cleopa, parintele Staniloaie etc. In prima instanta, Grupul l-a dorit pe arhimandritul Ilie Cleopa drept Patriarh, iar statutul de organizare al BOR permitea aceasta optiune: "Clerul superior se alege dintre licentiati sau doctori in teologie, mitropoliti, episcopi, arhierei, monahi sau preoti din categoria a I-a vaduvi prin deces" (Art. 129). Un precedent exista: Patriarhul Iustin a fost propulsat de la catedra de profesor de teologie direct in Scaunul mitropolitan, pe acelasi temei. Grupul a inceput o procedura de rupere de comunism in emulatia imediat post-revolutionara, iar Bartolomeu Anania scria in 4 februarie 1990 in ziarul "Romania libera" despre "pacatele comise si omisive de BOR in timpul comunismului". Eforturile grupului au fost modificate insa, iar sub presiunea externa episcopul vicar de Timisoara, Daniel Lugojanul – Mitropolitul de azi al Moldovei – i-a facut rechemarea in functia de Patriarh.

Teoctist in 1990: "Nicidecum nu a fost vorba de o demisie"

Evenimentul a fost relatat, sumar, de insusi Patriarhul Teoctist in interviul acordat in aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell de la The Daily Telegraph:
» In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod, dupa insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR...
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare...


Secretul Patriarhului

PF Teoctist dorea sa confere Mitropolia Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, pozitie care l-ar fi transformat pe actualul Mitropolit al Olteniei in favorit in fata lui IPS Daniel

Dintr-o noua precizare facuta de Costel Calapod, soferul si apropiatul Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, aflam despre Testamentul Patriarhului si despre favoritul sau pentru preluarea fraielor Bisericii Ortodoxe Romane. Un amanunt tulburator ne provine si de la alte surse, bisericesti, care afirma ca Patriarhul pregatea o schimbare spectaculoasa in organizarea Bisericii: impartirea atributiilor sale. Prea Fericitul dorea sa pastreze din toate prerogativele sale pe cele de Patriarh si Arhiepiscop al Bucurestilor si sa confere pozitia de Mitropolit al Munteniei si Dobrogei preferatului sau, Teofan, in prezent Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. Alegerea urma sa se faca in Sfantul Sinod, ca si numirea Vicarilor Patriarhali, evitandu-se astfel ingerinta Adunarii Nationale Bisericesti, plina de mireni apropiati unor structuri oculte, cum ar fi Masoneria. Numirea lui Teofan la Bucuresti drept Mitropolit al Munteniei si Dobrogei l-ar fi transformat pe acesta in prim favorit pentru preluarea pozitiei de Patriarh al Romaniei si l-ar fi dat la o parte pe Daniel, Mitropolit al Moldovei. Ulterior, dupa cum ne confirma mai multe surse, inclusiv Costel Calapod, Patriarhul era pregatit si de o eventuala retragere la Manastirea Cernica, nu inainte de a-l vedea Patriarh pe Teofan. N-a fost sa fie asa. Alegerile de peste 40 de zile ne vor arata daca vointa Patriarhului va invinge peste timp.

Va rog sa ne spuneti ce stiti despre Testamentul Patriarhului?

Stiu ca si raposatul Patriarh Iustin, cand a raposat, s-a gasit testamentul sau, pe care Prea Fericitul Parinte Teoctist l-a respectat intocmai. Eu cred ca si Prea Fericitul Parinte Patriarh a lasat un Testament, intrucat la Revolutie, in 1989-1990 se stia ca are Testament.

-Deci dansul a lasat inca de la Revolutie, din 1989, un Testament?
-Da. Si de multe ori spunea ca va lasa, ca toti Patriarhii care au fost au lasat Testament.

-Dar v-a spus vreodata explicit ca lucreaza la un Testament sau ca doreste sa se retraga si ar putea sa lase un Testament?
-Imi spunea ca daca cumva batranetea isi va spune cuvantul asupra sa, sa fie bolnav sau, eu stiu, sa nu mai aiba capacitatea sa-si faca datoria, preconiza sa se retraga in viitorii ani la Manastirea Cernica, unde isi pregatea o casa langa Sfantul Calinic, acolo. Pentru a se retrage, dar nu acum.

-Si pe cine si-ar fi dorit sa lase in locul dansului?
Asta nu pot sa stiu. Insa de multe ori in discutii batea apropouri ca Mitropolitul Olteniei semana foarte mult la chip cu raposatul Iustinian Marina.

-Da?
-Da, da.

-Aha, deci i-ar fi placut oarecum sa-i succeada?
-Da, da. Mai ales ca el l-a format ca secretar, episcop, mitropolit.

-Da, si mai este o asemanare: amandoi - si Teoctist si Teofan - provin dintr-o familie cu 11 copii.

-Da, dintr-o familie necajita.
-Dar credeti ca acest Testament - al Patriarhului - ar putea sa fie in seiful dansului?

In momentul cand se vor desigila camerele, cand va intra Comisia, e imposibil sa nu gaseasca, sa nu fi lasat un Testament.




Moartea sub ancheta

Dupa dezvaluirile profesorului Ursea din ZIUA, Colegiul Medicilor si Ministerul Sanatatii au inceput investigatiile la Spitalul Fundeni * Procurorii asteapta verdictul doctorilor pentru a se apuca de treaba

Dupa interviul pe care profesorul Nicolae Ursea, medicul personal al Patriarhului, l-a acordat Ziarului ZIUA in legatura cu moartea acestuia, autoritatile statului au decis sa declanseze mai multe anchete. Ieri, agentiile de presa, posturile de radio si de televiziune au preluat dezvaluirile facute de medicul Ursea in ziarul nostru. Parchetul inca nu s-a autosesizat, dar ar putea primi o solicitare de ancheta penala din partea Colegiului Medicilor

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti (CMMB) s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist, de catre doctorul Ioan Sinescu. La randul sau, Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, a dispus o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. Patriarhul Teoctist a murit cu zile, sustine medicul personal al acestuia, cel care l-a ingrijit 21 de ani. Profesorul Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie, a afirmat intr-un interviu acordat in exclusivitate Ziarului ZIUA ca a fost mintit de dr. Ionel Sinescu cu privire la starea de sanatate a Patriarhului, intr-un moment in care aceasta depasise stadiul de critica. Ursea afirma ca, personal, nu ar fi recomandat interventia chirurgicala, in conditiile in care Patriarhul suferea de o infectie urinara, tratabila mai degraba cu antibiotice decat cu bisturiul. Medicul personal al Patriarhului a mai spus ca a vorbit la telefon cu doctorul Sinescu care l-a asigurat ca Patriarhul se simte bine si nu a fost operat chiar in momentul in care acesta era resuscitat dupa interventia chirurgicala. Ieri, medicul Ionel Sinescu a spus, intr-un interviu acordat BBC, ca nu a stiut ca doctorul Ursea era medicul personal al Patriarhului si ca nu mai stie exact ce a vorbit cu el la telefon. El recunoste ca nu a discutat nici cu reprezentantii Patriarhiei despre faptul ca Prea Fericitul Teoctist va fi supus unei operatii. In aceste conditii Patriarhia Romana a salutat, ieri, decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia. Chiar daca pana la aceasta ora procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Patriarhului, Ziarul Ziua solicita Parchetului General sa demareze ancheta in acest caz.
Acuzatiile profesorului Ursea

"Din punct de vedere medical, erau doua lucruri: unu, sa nu se atinga de el fara medicul personal. Deci trebuiau sa ma cheme, sa ma aduca din groapa, sa ma aduca langa dumnealui... Era prima chestiune... A doua chestiune: nu era oricine, trebuia organizat un consult medical de specialisti. Eu eram impotriva". "Culmea este urmatoarea: i-am dat telefon lui Sinescu si l-am intrebat, luni: <>. Mi-a raspuns, la telefon: <>. Si el era operat si era si mort", a mai precizat medicul personal al Patriarhului.

"Avea toate investigatiile facute in urma cu trei saptamani inainte, la mine, la spital, la Carol Davila. I le facusem pe toate. Acum trei saptamani avea un puseu infectios. L-am tratat, s-a rezolvat treaba asta si era totul bine. A reaparut infectia. Reaparand infectia, trebuia un tratament antiinfectios si dupa aceea discutata problema interventiei chirurgicale", a declarat profesorul Nicolae Ursea.

Familia cere ancheta penala

Imediat dupa inmormantarea de ieri, un reprezentant al familiei Patriarhului, Gheorghe Arapasu, fiul fratelui Prea Fericitului Parinte, a incredintat un avocat sa obtina Foaia de Observatie a internarii de la Fundeni. Avocatul s-a deplasat la Fundeni unde a solicitat documentul directorului spitalului, dr Constantin Popa. Directorul a refuzat sa ofere actul familiei, motivand ca este obligat sa pastreze confidentialitate pacientului. Pacientului mort. Avocatul a declarat ca exista numeroase precedente, inclusiv in cazul Tanacu, unde familia a primit imediat Foaia de Observatie. Singurul act care ar fi putut fi oferit familiei, a afirmat dr Popa, este Biletul de iesire din spital, care contine un rezumat al Foii de Observatie. Dar acesta nu poate fi dat decat de catre medicul care l-a intocmit, in acest caz, dr Ionel Sinescu, executorul operatiei. Acesta insa nu era ieri de gasit in spital. Familia, revoltata, a anuntat ca va obtine Foaia de Observatie prin Justitie si oricum va inainta o plangere penala pentru a se declansa o ancheta oficiala in cazul mortii Patriarhului. (V.R.)

Masonii din Adunarea Nationala Bisericeasca

Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului Sorin Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat pe Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal "mai apropiat de valorile masonice". Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si el o influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului pentru alegerea noului Patriarh.

Uneltirile lui Frunzaverde si Talpes

PIN a precizat, ieri, ca unii masoni - membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului - au desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat care "ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati". "Cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.

Chirovici, somat sa intervina

Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, "mai sunt cativa, influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta perioada jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan Talpes". De aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Chirovici, o delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel. Va prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu masoneria:

Comisia organizatoare

Viorel Roman - Arhiepiscopia Iasilor- membru

Av. Ioan Rus - Arhiepiscopia Alba Iulia- membru

Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu - Episcopia Argesului si Muscelului- membru

Ing. Dr. Sorin Frunzaverde - Episcopia Caransebesului- membru

Lucian Iliescu - Episcopia Giurgiului - membru

Comisia Bisericeasca

Acad Constantin Balaceanu Stolnici - Arhiepiscopia Bucurestilor- membru

Ing. Ioan Mocioalca - Episcopia Caransebesului- membru

Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica - Episcopia Giurgiului- membru

Comisia Culturala

Constantin Asavoaie - Arhiepiscopia Clujului- membru

Comisia Economico- Financiara

Ing. Trifon Belacurencu - Episcopia Tulcea- membru

Gheorghe Martin - Arhiepiscopia Tomisului- membru

Comisia Bugetara

Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru

Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru

(Raluca PAPADOPOL )

Ministerul Sanatatii a descins la Fundeni

Ministrul Sanatatii Eugen Nicolaescu a dispus ieri o ancheta administrativa la Clinica de Chirurgie si Transplant Renal Fundeni, comisia urmand sa analizeze modul in care au fost respectate regulile si procedurile legale privind internarea si tratamentul la care a fost supus Patriarhul Teoctist. "Am stabilit ca din echipa de control sa faca parte sase persoane, cate doua de la directia de audit a Ministerului Sanatatii Publice, a corpului de control a MSP si a Inspectiei Sanitare de Stat. Este vorba despre modul in care au fost respectate anumite reglementari ale Contractului cadru privind acordarea asistentei medicale. Controlul a inceput chiar in aceasta zi (n.r.-ieri). Institutul Clinic Fundeni este unitate medicala de elita subordonata direct Ministrului Sanatatii", a spus Nicolaescu, citat de Mediafax. In plus, dupa semnalele aparute in presa, ministrul Sanatatii a cerut lui Ervin Szekely, secretar de stat pentru relatia cu Parlamentul sa sesizeze in scris Colegiul Medicilor din Romania despre acest caz. Potrivit unor surse oficiale din Ministerul Public, procurorii nu s-au autosesizat in cazul decesului Teoctistului, doar Colegiul Medicilor putand remite o sesizare in legatura cu acest fapt. (D.E.I.)

Colegiul Medicilor investigheaza procedura de internare

Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti s-a autosesizat in legatura cu procedeul de internare si respectare a protocolului preoperator in cazul interventiei chirurgicale efectuate Patriarhului Teoctist de catre doctorul Ioan Sinescu. "In acest sens, in conformitate cu reglementarile legale, Comisia va face demersurile oficiale necesare obtinerii documentelor medicale aflate in evidentele Clinicii de Urologie a Spitalului Clinic Fundeni, care vor fi analizate de catre expertii Comisiei", precizeaza Comisia de Disciplina a Colegiului Medicilor din Municipiul Bucuresti, citata de Mediafax. Se mai arata ca evaluarea documentelor medicale si analiza efectuata de catre experti vor fi incluse in ordinea de zi a primei sedinte de lucru a Comisiei de Disciplina. (D.E.I.)

Patriarhia saluta sesizarea Colegiului

Patriarhia Romana saluta decizia CMMB de a se autosesiza in cazul interventiei la care a fost supus Patriarhul Teoctist, apreciind ca numai asa va fi stabilit adevarul legat de operatia acestuia, a declarat Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei, citat de Mediafax. "Este un act responsabil al Colegiului Medicilor Bucuresti, singurul for abilitat sa stabilesca adevarul in legatura cu operatia Preafericitului Teoctist. Patriarhia saluta decizia CMB, intrucat numai prin actiunea medicilor vom afla adevarul", a mai spus Stoica. (D.E.I.)




Patriarhul Teoctist, “terminat” de un mason?


Muşamalizarea anchetei morţii Patriarhului şi semnalele apărute în ultima vreme în presa centrală ridică noi semne de întrebare asupra lui Sinescu
• Autorităţile, la aproape o lună de la sesizarea dubioaselor circumstanţe ale decesului Patriarhului Teoctist, nu au mişcat un deget
• "Spălarea" sa, organizată de trusturi de presă ce aparţin unor oligarhi - Voiculescu, Vîntu, Adrian Sârbu, Patriciu - puternic legaţi de serviciile secrete şi de Masonerie, adânceşte misterul din jurul acestui controversat personaj
• Sinescu provine din mediul militar şi înainte de 1989 efectua deplasări de serviciu, ca medic civil, în ţări occidentale ţintă ale DSS
• Biografia sa oficială, comunicată de Trustul lui Vîntu, omite partea militară a trecutului lui Sinescu
• Conexiunile sale cu confreria masoneriei, din care fac parte importante personaje politice precum şi cadre militare de vârf, poate fi o explicaţie a "scutului" din jurul său
• De abia acum se ridică adevăratele întrebări cu privire la dispariţia Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române
Ziarul "Curentul" a fost prima publicaţie care a ridicat semne de întrebare privind moartea suspectă a Patriarhului Romaniei, în urma unei controversate operaţii executate de către un şi mai controversat medic de la Fundeni, dr. Ionel Sinescu.
Presa centrală, cu cateva excepţii notabile, a scris pe această temă. Ziarele cu departamente puternice de investigaţii au dezvăluit amănunte şocante despre "operaţia" lui Sinescu, despre profilul acestui medic implicat (şi) în combinaţii dubioase susţinut însă cu străşnicie de o baterie de publicaţii şi de televiziuni aparţinand unor moguli - Adrian Sarbu, Sorin Ovidiu Vîntu, Patriciu şi Voiculescu, uniţi de un "ceva" ce ne-a scăpat pană recent. Cand pană şi GDS-ul, cu a sa publicaţie "22" s-a băgat în horă campania de "albire"a lui Sinescu a devenit şi mai interesantă.


Surse avizate, cu însemnată activitate în interiorul serviciilor de informaţii ne-au informat că Sinescu - cadru militar la bază şi absolvent al Institutului Medico Militar, aflat în subordinea MapN, "nu avea cum să ajungă, înainte de 1989, la specializări în ţări occidentale ca SUA şi RFG fără a fi fost parte a Sistemului". De origine din Iaşi, Sinescu şi-a început studiile la liceul Costache Negruzzi, însă din clasa a 10-a şi-a continuat studiile în uniforma militară, la unitatea de învăţămant a MApN din Campulung Moldovenesc. În CV-ul său de candidat la "Zece pentru Romania" - apare - la rubrica "Educaţie" că acesta este absolvent, în 1977, al Universităţii de Medicină şi Farmacie, Bucureşti, Facultatea de Medicină Generală. Nu se precizează însă că acesta a absolvit iniţial Institutul Medico-Militar, în 1975.


Sinescu - cadru militar, la bază

Plecat de mic către cariera militară Sinescu a afirmat candva că "a renunţat la cariera militară pentru că dorea să facă mai mult" - desigur aici urmează bla-bla-ul de rigoare despre dedicaţia către aproapele, dragostea pentru Hipocrate etc.
Sinescu a avut cu adevărat o traiectorie ascendentă, a muncit mult, s-a evidenţiat în carieră. Stagiile de pregătire în străinătate, în ţări ţintă pentru serviciile din est, între care se aflau şi serviciile din Romania sunt altă poveste. CV-ul său este foarte bogat însă desigur nu se menţionează contribuţia la cariera sa a unor îndeletniciri mai puţin ortodoxe, nu se menţionează acuzaţiile de plagiat şi furt intelectual.

Convergenţa susţinerii publice a lui Sinescu

Cand Sinescu a devenit un nume de notorietate mondială, prin contribuţia sa la moartea Patriarhului încă neelucidată de organele de anchetă, s-a aplicat cu o forţă ieşită din comun o parghie mediatică de "proptire" a unui doctor, în aparenţă obişnuit. Cand un puternic instrument de influenţare a opiniei publice - televiziunea, este folosit pentru a exonera şi "spăla" un personaj aflat în anchetă se ridică imediat întrebarea cine susţine, cine plăteşte pentru spaţiul publicitar? Cui foloseşte? - este o întrebare care merită pusă în astfel de cazuri de anvergură publică, mai ales cand apar şi alte semne de întrebare.
În plus publicaţiile centrale au atras atenţia că autorităţile muşamalizează ancheta morţii Patriarhului Teoctist şi că ancheta bate pasul pe loc. Agenţia regională pentru Drepturile Omului - Human Rights (HRP) a solicitat Parchetului General să furnizeze opiniei publice stadiul dosarului privind anchetarea morţii Patriarhului şi să explice de ce această cauză nu a rămas în atenţia forului central, deşi în alte cazuri s-a practicat aceasta soluţionare.
Ziarul "Gardianul" scria zilele trecute: "La 22 de zile de la moartea Patriarhului, nici o autoritate nu a demarat cercetările. Poliţia sectorului 2 a trimis doar o cerere Institutului Fundeni, prin care solicită anumite documente, însă conducerea spitalului susţine că cererea nu are nici un termen". Nici o autoritate din Romania nu se agită pentru a soluţiona misterul cauzei reale a morţii Patriarhului Teoctist. Colegiul Medicilor din Bucureşti s-a antepronunţat, susţinand nevinovăţia lui Sinescu, pentru ca apoi să-şi decline competenţa. Colegiul Medicilor din Romania a susţinut că nu are cum să găsească nereguli în intervenţia chirurgicală.
Ministerul Sănătăţii şi-a trimis o echipă care să cerceteze, chipurile, cazul decesului lui Teoctist. După ce au mimat ancheta, reprezentanţii ministerului au lăsat-o baltă deoarece lipseşte de la apel prof. Tulbure, personaj cheie al anchetei, anestezistul lui Sinescu, care a plecat nu se ştie unde.
Sorin Oprescu, şeful Colegiului Medicilor din Bucureşti, a inventat o operaţie pe care i-ar fi făcut-o Patriarhului în urmă cu 32 de ani, pentru a justifica cicatricea descoperită de Ziua pe trupul Patriarhului după operaţia "endoscopică" (adică, cică, fără tăietură) făcută de Sinescu.

Anchetarea lui Sinescu bate pasul pe loc

Parchetul Tribunalului Municipiului Bucureşti a pasat cazul la Parchetul din sectorul 2, care nu anchetează morţi suspecte. Parchetul la randul său a predat rezolvarea cazului Poliţiei sectorului 2, de parcă ar fi vorba de o găinarie de duzină, nu de moartea Patriarhului Romaniei, dezvăluie Gardianul. Din sursele noastre din Poliţie am aflat că "Dosarul" poliţiştilor de la sectorul 2 nu conţine nimic, nici măcar articolele din presă, deoarece "anchetatorii" nu au internet, nu au abonamente la presă, nu au foarfecă şi nici pelicanol.
În ce priveşte situaţia din Spitalul Fundeni, "Ziua" sesiza că Sinescu a ameninţat angajaţii spitalului, pentru "a-şi ţine gura", cu relaţiile sale cu serviciile secrete şi masoneria.


Sinescu - frate mason, sau beneficiar al Omertei securiştilor?

Invocarea prezenţei Masoneriei în lumea medicală nu este o noutate. Masonii sunt puternic reprezentaţi şi la varful sistemului sanitar, consemna o publicaţie centrală. "Numai în Senatul Universităţii de Medicină, ar fi 12 masoni, iar dintre şefii de spitale, majoritatea fac parte dintr-o Lojă sau alta. În randul medicilor, celebru este cazul doctorului Irinel Popescu (gradul 33)", - senator al partidului Famigliei Voiculescu şi totodată mare şef în aceeaşi clinică Fundeni care îl adăposteşte şi pe Sinescu.
Considerăm relevante informaţiile noi care conturează profilul lui Ionel Sinescu. Dacă acesta a fost "un deplin conspirat" şi cadru militar "lansat" în civilie şi "afară" cu "sarcini" găsim o explicaţie consistentă a suportului său larg de astăzi, din partea unor trusturi şi ale unor personaje puternic legate de servicii şi instituţii secrete. Pe de altă parte nici ipoteza adăugării influenţei "fraţilor" masoni nu este de dat la o parte.
Caracterul "secret" al organizaţiei, care se intitulează public drept o asociaţie "discretă", în zilele noastre, a alimentat şi alimenteaza încă tot felul de teorii conspiraţioniste. Am căutat şi am găsit opinii ale unor foşti şefi de servicii secrete din Romania care însă, interesant, se află în puternic dezacord cu privire la oculta Francmasoneriei. Astfel Virgil Măgureanu, într-un interviu apărut în 2005, a declarat că nu are nevoie să fie mason "întrucat am propria mea masonerie - în definitiv, conduceam un serviciu secret, ce să mai caut eu în conclavul masonilor?! Pe de altă parte, masoneria a decăzut foarte mult în zilele noastre. Ea nu mai este un centru real de putere, odată cu devoalarea publică a simbolurilor şi ritualurilor masonice o etapă de cateva sute de ani, în care au dominat lumea şi au influenţat într-o măsură radicală deciziile de maximă importanţă, s-a încheiat! Astăzi, masonii reprezintă o istorie şi o confrerie uşor revolută. "

În contradicţie stridentă, Radu Timofte, şef al SRI imediat după Măgureanu afirma că "Masoneria are tendinţa să ocupe toate funcţiile importante în Stat din Romania. Mi-e teamă că vom ajunge într-o zi să fim conduşi numai de către cei care fac parte din astfel de organizaţii şi atunci s-a dus naibii şi identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie romanească. Vicepreşedinte al Comisiei de apărare a Senatului, în acea vreme, Radu Timofte, declara că tendinţa masoneriei - din ce în ce mai vizibilă - de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru Romania.


11-07-2008 19:16:12
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
PIN: Frunzaverde vrea sa influenteze alegerile de la BOR, impreuna cu Masoneria


Partidul Initiativa Nationala il acuza printr-un comunicat de presa pe liderul PD Sorin Frunzaverde ca incearca in numele Masoneriei, din care face parte si el, sa influenteze alegerea noului Patriarh.
Formatiunea lui Cozmin Gusa sustine ca in Adunarea Nationala Bisericeasca si in special in Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului Masoneria a desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati. "In acest context, cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte, si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata in comunicatul PIN.
Formatiunea sustine ca Frunzaverde a mai influentat tot in favoarea Masoneriei si alegerea Mitropolitului de Ardeal, I.P.S. Laurentiu Streza si solicita organizatiei, sefului sau, Eugen Ovidiu Chirovici, si politicienilor sa nu mai interfereze in activitatea Bisericii Ortodoxe Romane.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe este ales prin vot secret de Colegiul Electoral Bisericesc, dintre candidatii eligibili propusi de Sfantul Sinod. Colegiul Electoral Bisericesc este alcatuit din circa 180 de membri, dintre care 70 sunt laici. Din colegiu fac parte si oameni politici, printre care: Norica Nicolai, Cornel Popa-PNL, Sorin Frunzaverde, Dorel Onaca-PD, Gheorghe Martin-PC, Marian Petre Milut-PNT-CD si Constantin Nicolescu-PSD. Colegiul Electoral Bisericesc alege prin vot secret dintre doi sau trei candidati desemnati de Sfantul Sinod.

Dupa aparitia in presa a listei cu politicienii ce-l vor alege pe Patriarh, BOR a refuzat in ultimele zile sa puna la dispozitia publicului lista cu membrii Colegiului Electoral sustinand ca este o impietate orice discutie despre viitorul Patriarh inaintea inmormantarii lui Teoctist.
Numele membrilor Colegiului Electoral Bisericesc, ce vor vota pentru alegerea unui nou patriarh, vor fi comunicate numai cu acordul si dupa ce vor fi consultate respectivele persoane, a anuntat, joi, biroul de presa al Patriarhiei. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe romane a hotarat sa nu publice lista completa a membrilor Colegiului Electoral decat "cu consultarea si acordul" fiecarei persoane in parte".
"In baza prevederilor constitutionale privind autonomia cultelor oficial recunoscute, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane solicita reprezentantilor presei sa manifeste intelegere si sa-i respecte autonomia", se arata intr-un comunicat al Patriarhiei.
Decizia Sfantului Sinod vine dupa ce, miercuri, Clubul Roman de Presa (CRP) i-a scris locotenentului patriarhal IPS Daniel pentru a-i cere sa inteleaga nevoia publicului de a avea acces la informatii legate de situatia Bisericii Ortodoxe Romane, dupa cum au declarat pentru NewsIn surse din CRP.
Clubul Roman de Presa a facut acest demers pe langa IPS Daniel "in urma unei plangeri primite din partea membrilor Clubului" privind "modul in care, in aceste zile, se trateaza accesul la informatii care, in mod evident, sunt de interes public".

Frunzăverde: Mitropolitul Daniel va fi viitorul Patriarh

Vicepreşedintele PD, Sorin Frunzăverde (foto), care face parte din Adunarea Naţională Bisericească, a afirmat, ieri, că, în opinia sa, viitorul Patriarh al României va fi mitropolitul Moldovei, Daniel Ciobotea. "Eu cred, conform cutumei şi pregătirii ecleziastice, că mitropolitul Daniel va fi viitorul Patriarh", a declarat Frunzăverde, pentru "Adevărul".

Potrivit unor surse din PD, Frunzăverde este într‑o relaţie foarte bună cu mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, relaţie stabilită din perioada în care Streza era episcop al Caransebeşului, iar liderul democrat conducea Consiliul Judeţean Caraş. În consecinţă, Streza îl va susţine, se pare, pe Daniel Ciobotea, în defavoarea mitropolitului Olteniei, Teofan, iar acest gest ar putea fi decisiv la alegerea Patriarhului. Surse din PD apreciază că mitropolitul Daniel este şi favoritul preşedintelui Băsescu.

Anul trecut, în noiembrie, cu ocazia sărbătorii Sfintei Cuvioase Paraschieva, mitropolitul Daniel a spus că Băsescu este "întâiul pelerin al ţării". Partidul Iniţiativa Naţională l-a acuzat pe Sorin Frunzăverde că face jocurile Masoneriei în alegerea noului Patriarh. Reprezentanţii PIN susţin că acţiunea de influenţare a votului pentru alegerea noului Patriarh ar fi coordonată de vicepreşedintele PD Sorin Frunzăverde.

PIN afirmă că unii masoni, membri ai comisiilor din Adunarea Naţională Bisericească, precum şi din Adunarea Eparhială a Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştiului au desfăşurat în ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh, pentru a încuraja alegerea unui candidat la scaunul patriarhal care ar fi mai apropiat de valorile masonice decât alţi candidaţi. (Mircea Marian)





Sfantul Sinod: Masoneria, dusman al lui Dumnezeu

Declaratia lui Sorin Frunzaverde, mason recunoscut si membru al Adunarii Nationale Bisericesti, potrivit careia Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, va fi viitorul Patriarh al Romaniei, redesteapta vechi rupturi dintre Biserica si Masonerie. Pentru aceasta merita amintit ca Biserica Ortodoxa Romana - ca si alte biserici surori - a condamnat ferm Masoneria, inca din 1937, printr-o Hotarare care este valabila si astazi. Asadar, atat mirenii cat si clericii implicati in alegerea noului Patriarh, in cazul in care sunt masoni ar trebui sa se retraga de urgenta.

Redam mai jos Hotararea Sfantului Sinod privind Masoneria, considerata un dusman al Bisericii si al crestinilor de pretutindeni.

CONDAMNAREA FRANCMASONERIEI

DE CATRE BISERICA

Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Nr. 785/1937, aflata in vigoare in continuare.

I. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.
2. Francmasoneria propaga o conceptie despre lume panteist-naturalista, reproband ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume si ideea omului ca persoana, deosebita, destinat nemuririi.
3. Din rationalismul si naturalismul sau, Francmasoneria deduce in mod consecvent o morala pur laica, un invatamant laic, reproband orice principiu moral "heteronom" si orice educatie ce rezulta din credinta religioasa si din destinatia omului la o viata spirituala eterna. Materialismul si oportunismul cel cras in toate actiunile omului, este concluzia necesara din premisele Francmasoneriei.
4. In lojile francmasone se aduna la un loc evreii si crestinii si Francmasoneria sustine ca numai cei ce se aduna in lojile ei cunosc adevarul si se inalta deasupra celorlalti oameni. Aceasta insemneaza ca crestinismul nu da nici un avantaj in ce priveste cunoasterea adevarului si dobandirea mantuirii membrilor sai. Biserica nu poate privi impasibila cum tocmai dusmanii de moarte ai lui Hristos sa fie considerati intr-o situatie superioara crestinilor din punct de vedere al cunoasterii adevarurilor celor mai inalte si al mantuirii.
5. Francmasoneria practica un cult asemanator celui al misterelor precrestine. Chiar daca unii adepti nu dau nici o insemnatate acestui cult se vor gasi multe spirite mai naive asupra carora acest cult sa exercite o oarecare forta quasi-religioasa. In orice caz, prin acest cult Francmasoneria vrea sa se substituie oricarei alte religii, deci si crestinismului. In afara de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are in considerare si motive de ordin social cand intreprinde actiunnea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continua si subversiva subminare a ordinii sociale prin aceea ca isi face din functionarii Statului, din ofiteri, unelte subordonate altei autoritati pamantesti decat aceleia care reprezinta ordinea stabilita vizibil. Ii face unelte in mana unor factori nestiuti inca nici de ei, avand sa lupte pentru idei si scopuri politice ce nu le cunosc. E o lupta nesincera, pe la spate; niciodata nu exista siguranta in viata Statului si in ordinea stabilita. E o lupta ce ia in sprijinul ei minciuna si intunericuImpotriva juramantului crestinesc pe care acei functionari l-au prestat Statului, ei dau un juramant paganesc.

7. Francmasoneria lupta impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform careia omenirea e compusa din natiuni. Biserica Ortodoxa care a cultivat totdeauna specificul spiritual al natiunilor si le-a ajutat sa-si dobandeasca libertatea si sa-si mentina fiinta primejduita de asupritori, nu admite aceasta lupta pentru exterminarea varietatii spirituale din sanul omenirii.

II. Masurile cele mai eficace ce are sa le ia Biserica impotriva acestui dusman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale si al natiunii, sunt urmatoarele:
1. O actiune persistenta publicistica si orala de demascare a scopurilor si a activitatii nefaste a acestei organizatii;
2. Indemnarea intelectualilor romani, care se dovedesc a face parte din loji, sa le paraseasca. In caz contrar, <> extinsa pe toata tara va fi indemnata sa izoleze pe cei ce prefera sa ramana in loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc.
De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti.
3. Preotimea va invata poporul ce scopuri urmareste acela care e francmason si-i va sfatui sa se fereasca si sa nu dea votul candidatilor ce apartin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporatiunile bisericesti si asociatiile religioase se va stradui sa convinga Guvernul si Corpurile legiuitoare sa aduca o lege pentru desfiintarea acestei organizatii oculte. In caz ca Guvernul nu o va face, Sfantul Sinod se va ingriji sa fie adusa o astfel de lege din initiativa parlamentara."


Adrian Botez: “Masonii aleg Patriarh românilor…???!!!”

Iată ce spunea, în 1724, SFÂNTUL SINOD DE LA CONSTANTINOPOL(Sfânt Sinod din care făceau parte, frăţeşte, şi reprezentanţi ai Ortodoxiei Româneşti…): „Cei ce vor dezerta de la Ortodoxie şi vor părăsi părinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi Predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor decădea şi se vor îndepărta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor falsifica şi vor măslui adevărul Ortodoxiei, aceştia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc creştini cu adevărat, ci se taie şi se despart de totalitatea mădularelor Bisericii, şi a creştinilor, ca nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afară din sfântul staul ca nişte oi râioase şi mădulare putrede”.

Termenul de „inovator” nu se referă la „înnoiri din lumea material-fizică”, pentru că pe acestea I le-a dat Dumnezeu omului să se joace cu ele, să le „descopere”… - ci se referă strict la falsele înnoiri, cele pretins „spirituale”… : aşa-zisa „înnoire spirituală” este o aberaţie ticăloasă, care ar pretinde să-ţi „înnoieşti” (adică, mai pe şleau: SĂ-L TRĂDEZI!!! – iarăşi şi iarăşi, pe urmele vinovatului protopărinte Adam şi pe cele ale Iudei Iscarioteanul… - să renunţi la El!) Dumnezeul…Adică, să-ţi atragi şi să atragi, din nou, asupra întregului cosmos, o fără de sfârşit amânare a Iertării/Mântuirii Divine…(efectuată, cum spune N. Bediaev, prin teandrie, adică prin sfântă lucrare/efortul spiritual comun: 1-al omului/andros, care-şi conştientizează şi regretă păcatul, şi 2-prin acela de Iertare/ştergere a păcatului, din partea lui Dumnezeu/Theos, Cel care vede şi preţuieşte eforturile conştientizării umane de păcat contra Luminii…).

Şi atunci, cum să accepte Biserica Ortodoxă „înnoirile” Franc-Masoneriei, care a propus, întâi, un pseudo-cult, pe bazele unei/unui sinergii/sincretism a religiilor păgâne(„eterodoxia” despre care face vorbire Sfântul Sinod de la Constantinopol…), numind zeitatea supremă „Marele Arhitect” (deh, masonii revendicându-se de la medievalii ziditori/arhitecţi de catedrale…), pentru ca, în secolul XX, să inventeze New Age-ul, care, de fapt, merge chiar mai departe decât să producă involuţia spirituală spre nivelul politeist, al zeităţilor păgâne: Îl înlocuieşte pe Dumnezeul Cel Viu – cu urletele animalice ale „muzicii(???) rock, cu sexul, banii, televiziunea, Internetul…

După Biserica Ciprului (1815) şi aceea a Greciei (1933), Biserica Ortodoxă Română va lua şi ea poziţie, în 1937 – aruncând ANATHEMA asupra Franc-Masoneriei (ANATHEMA despre care noi n-avem la ştiinţă că ar fi fost ridicată/anulată vreodată, oficial sau neoficial, de către B.O.R… – căci nici n-avea de ce: Franc-Masoneria face, şi-acum ca şi-atunci, aceleaşi lucrări - şi are aceleaşi scopuri, cu totul potrivnice lui Hristos şi Sfintelor Scripturi) :

“Temei Nr. 785, /1937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încă din anul 1934.
Sf. Sinod însuşindu-şi concluziile din referat hotărăşte:

I. Biserica osândeşte Francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:

1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, Francmasoneria ii rupe de la Biserică, şi având în vedere influenta însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, e de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.

2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană, deosebită, destinat nemuririi.

3. Din raţionalismul şi naturalismul său, Francmasoneria deduce în mod consecvent o morala pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viată spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele Francmasoneriei.

4. În lojile francmasone se adună la un loc evreii şi creştinii şi Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta însemnează că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum tocmai duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie consideraţi intr-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi nu dau nici o însemnătate acestui cult se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă quasi-religioasă. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.
În afară de motivele acestea de ordin religios Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra Francmasoneriei.

6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinei sociale prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Ii face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. E o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc(s.n.).
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii(s.n.).
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale şi al naţiunei, sunt următoarele:
1. O acţiune persistenta publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii;
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, «Frăţia Ortodoxă Română» extinsă pe toată ţara va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc (s.n.: practic, aceasta este esenţa ANATHEMEI!).
De asemenea, le va refuza prezenta ca membri în corporaţiile bisericeşti (s.n.: EXACT CEEA CE NE INTERESEAZĂ ASTĂZI, 2007!!!).

3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care e francmason şi-1 va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaţiunile bisericeşti şi asociaţiile religioase se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusa o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.»
II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh prezintă declaraţia făcută în fata Sa, a delegaţilor lojei francmasone naţionale în frunte cu d-l Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine. El — d. Pangal — în numele delegaţilor declară că toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Ion Pangal şi a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, cetită în ziua de 25 Februarie a.c. în faţa Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunţă că aceasta organizaţie se autodizolvă. Este prin urmare de sine înţeles că hotărârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi prin urmare nu mai există (s.n.: DAR NU S-AU ŢINUT DE VORBĂ!!!)).
La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridică şedinţa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineaţa.

Ei bine, masonii şi-au pus în gând (mai demult…, dar acum, în 2007, sunt condiţiile “optime”… - şi, fie, zic ei, că au aşteptat, încă prea mult, aşa “pleaşcă”… - prin plecarea la cele veşnice a Preafericitului Patriarh Teoctist, un vajnic apărător al Ortodoxiei şi al cauzei românismului…) să ne “înnoiască” cu un Patriarh pe gustul lor şi răspunzând, ca o păpuşă/marionetă, la comenzile lor (date cu scopuri din cele mai obscure şi, se cunoaşte, din statutul lor reînnoit: ANTINAŢIONALE/”GLOBALIZANTE”/”ETERODOXE”- NEW AGE-iste…)!!!
De unde şi până unde, şi cu îndreptăţire de la cine, în Adunarea Electorală Bisericească a B.O.R., din 2007 (în urma plecării la cele veşnice, a Preafericitului Patriarh Teoctist – plecare în împrejurări omeneşti cu totul tulburi!), se permite strecurarea masonilor? Nu e clar că, dacă ei sunt în Adunare, vor trage sforile, din toate puterile, şi sub o comandă straşnică şi neagră, care nicicum nu ţine de Hristos-Dumnezeu şi de B.O.R. - pentru a se alege un Patriarh nu prin Pogorământul Sfântului Duh, ci prin urcarea, din adâncuri, a Fiarei Satanice???!!!
Nu e nicio calomnie, în cele afirmate de noi, mai sus. Nu ştim şi nici nu ne interesează “lista lui Cozmin Guşe” (n-avem o stimă deosebită pentru preşedintele PIN, şi nici o încredere oarbă în lista sa, cuprinzând numele a 13 masoni!!!, care fac parte din Adunarea Electorală Bisericească…) – dar i-am auzit mărturisindu-şi, cu gura lor, pe posturile TV, CALITATEA DE MASONI (şi nu de vreun rang debil, inferior…), atât pe domnul Sorin Frunzăverde, cât şi pe domnul Bălăceanu-Stolnici…
Noi nu suntem decât un simplu mădular al B.O.R. – dar, dacă sunt şi creştini (cel puţin aşa i-am auzit pretinzând, că sunt…), atunci domniile lor, masonii-cetăţeni (presupunem: de/cu onoare…) nu se vor considera mai mult decât ne considerăm noi, subsemnatul – şi, deci, se vor considera supuşi hotărârii Sfântului Sinod din 1937, care a aruncat anathema, asupra Franc-Masoneriei.

Ca urmare, rugăm pe toţi fraţii creştini, din sânul B.O.R., să-şi vină în fire şi să se solidarizeze nu cu noi, subsemnatul (o oarecare voce…), ci cu decizia de anathemă a Sfântului Sinod al B.O.R.-1937 – şi, astfel, să se alăture
1-protestului nostru, în contra intruziunii Franc-Masoneriei în soarta B.O.R. – o soartă care noi dorim să fie sub Sfânta Mână a lui Hristos-Dumnezeu şi prin realul Pogorământ al Sfântului Duh, iar nu urmare a indiferenţei suicidare a românilor, care să-l lase pe Satan să-şi “facă mendrele”, chiar în Adunarea Sinodală…
2-stăruinţelor noastre, pe lângă venerabilul Eugen Ovidiu Chrovici, şeful MLNR, de a-şi retrage TOŢI membrii masoni, din Adunarea Electorală Bisericească (şi pe cei ştiuţi de noi, şi pe cei ştiuţi doar de domnia sa…).
Numai în felul acesta, tragem nădejde că Sfântul Duh va avea îndemn să se pogoare asupra unei adunări, curăţate de toate vestigiile Întunericului…şi că noul Patriarh al României va fi, cu adevărat, alesul lui Dumnezeu, pentru Neamul Românilor…iar nu al Duşmanului…şi, deci, că soarta României va merge pe făgaş sfânt, iar nu pe făgaş spurcat şi blestemat, cum încă n-a mai mers (cu toată străduinţa mare a Celui Rău, de a stinge şi Neamul, şi Biserica Neamului Românesc…). Dar, drept să spunem, nu suntem absolut deloc curioşi, nici de-acum încolo, să experimentăm, la infinit, hazardul “mersului” Neamului şi Ţării, întru lucrările Întunericului…







IPS Daniel, chemat să declare dacă este mason

Agitaţia din jurul alegerii noului Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române continuă. Fundaţia Culturală Sarmisegetuza, condusă de Ionuţ Tene, aceeaşi care a cerut anchetarea morţii Părintelui Patriarh Teoctist, solicită Colegiului Elecoral Bisericesc să nu accepte candidaţi membri ai Masoneriei.
Într-un comunicat de presă remis AMOS News, Ionuţ Tene afirmă că alegerile din 12 septembrie nu trebuie să se desfăşoare sub influenţa politicului, iar Înalţii Ierarhi, care vor candida la funcţia de Patriarh, să nu fie membrii ai Masoneriei, pentru ca "viitorul Patriarh să nu aibă alte obligaţii, decât cele ale slujirii Bisericii Ortodoxe Române întru Adevăr".
Urmare a speculaţiilor apărute în presă, Fundaţia cere Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei să clarifice public, înainte de data alegerii noului Patriarh, suspiciunile care planează asupra sa cum că ar fi membru al Masoneriei.
"Considerăm că Înalt Prea Sfinţia Sa Daniel ar trebuie să clarifice public această acuză înainte de alegerile din 12 septembrie a.c., pentru a nu exista nici o îndoială asupra viitorului Patriarh, că ar avea legături cu o organizaţie, care nu face parte din Biserica Ortodoxă Română", se mai arată în comunicat.
În finalul documentului de poziţie, Fundaţia apreciază că "Sfântul Sinod şi Colegiul Electoral Bisericesc au şansa istorică de a alege un Patriarh curat sufleteşte şi dedicat Bisericii Ortodoxe Române, cea mai credibilă instituţie pentru toţi românii".

Afise anti IPS Daniel Ciobotea si IPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei

Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi nu vrea Patriarh „propus de masoni şi cu înclinaţii de dictator” sau „fost angajat al Securităţii”
Poliţia Comunitară roia - ieri spre prânz - în jurul Catedralei Mitropolitane a Moldovei şi Bucovinei din Iaşi pentru a jumuli gardurile lăcaşului de afişe iscălite de Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi sau pentru a păzi să nu fie lipite altele.

În afara perimetrului vegheat “la comandă”, afişul a zăbovit ceva mai mult în câteva prăvălii şi chiar într-un pasaj pietonal. Afişele, intitulate “Apel pentru alegerea Patriarhului”, erau defăimătoare la adresa Înalt Prea Sfinţitului Daniel Ciobotea şi a Înalt Prea Sfinţitului Nicolae Corneanu şi îi preamăreau pe ÎPS Bartolomeu Anania, PS Ioan, ÎPS Pimen, ÎPS Teofan şi PS Galaction.


Cu litere de o şchioapă scria: “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu înclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor în Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – în mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, în conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică).

Nu vrem un Patriarh fost angajat al Securităţii aşa cum este, din nefericire, IPS Nicolae Corneanu, fapt recunoscut public şi confirmat de CNSAS”. Votul nostru pentru alegerea Patriarhului este posibil prin post şi rugăciune mai ales în ziua alegerilor, miercuri, 12 septembrie”, scria în afiş.

Protestatari anti-Masonerie amendati
Dealul Patriarhiei a fost intesat ieri de forte de ordine - cu precadere ofiteri in civil. Potrivit purtatorului de cuvant al Jandarmeriei Bucuresti locotenentul Marius Militarul, pe dealul Patriarhiei pe durata sedintei Sfantului Sinod au asigurat ordinea publica aproximativ o suta de jandarmi. Daca in cursul diminetii a fost permis accesul cetatenilor in curtea Patriarhiei, in timpul sedintei colegiului electoral bisericesc doritorii sa intre in Biserica Patriarhiei au fost impiedicati de fortele de ordine. Doi tineri au protestat ieri dupa-amiaza, in curtea Patriarhiei, afisand un banner pe care scria "Fara masonerie in Patriarhie". Cei doi au fost amendati de jandarmi, cu cate 500 de lei, pentru tulburarea unei manifestari publice, a declarat purtatorul de cuvant al Jandarmeriei Capitalei.
Cativa tineri au afisat, miercuri dupa-amiaza, cu cateva minute inaintea inceperii sedintei Colegiului Electoral Bisericesc, un banner pe care scrie "Fara masonerie la Patriarhie". Tinerii s-au identificat ca "simpli crestini ortodocsi" si au refuzat sa raspunda cererii jandarmilor de a strange bannerul. Unul dintre tineri a explicat ca protestul este indreptat "impotriva lui Daniel si a altor masoni de la Patriarhie". Acestia au reusit sa afiseze bannerul cateva minute, dupa care jandarmii i-au obligat sa-l stranga, apoi i-au legitimat, dupa care i-au "invitat" sa iasa din curtea Patriarhiei. Din mainile jandarmilor, tinerii au fost preluati de barbati imbracati in civil - care au refuzat sa spuna cine sunt - si urcati intr-o masina care i-a transportat la o sectie de politie.

Masoni în Sinod ?

In revista Episcopiei Romanului şi Huşilor, ,,Credinţa Ortodoxă”, din luna noiembrie, părintele Nicolae Hurjui trage un semnal de alarmă asupra mişcării masonice din România, cerând Sinodului Bisericii Ortodoxe Române ,,să facă o analiză temeinică şi competentă asupra fenomenului masonic şi să-şi exprime poziţia” faţă de acesta. Autorul articolului se referă la ,,ultimele evoluţii ale masoneriei în România, la controversele dintre şefii masoni pe seama statutului teritorial al Ardealului, prezenţa în ţară a multor reprezentanţi ai masoneriei internaţionale”, amintind că în anul 1937 ,,Sinodul a luat atitudine faţă de masonerie, condamnând-o”. Ne bucură semnalul de alarmă al părintelui Hurjui şi, în acelaşi timp, ne întristează, că doar un simplu preot s-a gândit la acest lucru. Ierarhii Bisericii oficiale dorm sau … sunt şi ei masoni ?

Masoneria va inclina balanta in privinta noului patriarh

Putini dintre dumneavoastra stiu ca printre cei care au drept de vot in privinta alegerii noului patriarh sunt si masoni, iar votul lor atarna foarte greu. Daca inainte alegerea se facea sub inspiratia duhului sfant, acum se face dupa propriile interese!
Domnul cozmin gusa a nominalizat pentru ziarul ziua cativa din masonii cu drept de vot. Acest lucru nu mira pe nimeni, mai multi ierarhi fiind cunoscuti ca simpatizanti/membrii ai masoneriei.


FRAGMENT DIN ZIARUL ZIUA

Masonii din adunarea nationala bisericeasca

Liderul PIN Cozmin Gusa a dezvaluit, ieri, pentru ZIUA, lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca (ANB), sustinand ca unii dintre acestia, sub coordonarea democratului Sorin Frunzaverde, incearca influentarea votului pentru alegerea noului Patriarh. Gusa l-a acuzat pe Frunzaverde ca face lobby pentru selectarea unui candidat la scaunul patriarhal "mai apropiat de valorile masonice". Potrivit presedintelui PIN, fostul sef al SIE, Ioan Talpes, ar avea si el o influenta considerabila asupra unora dintre membrii ANB. PIN i-a cerut sefului Masoneriei Romane, Eugen Ovidiu Chirovici, sa se delimiteze de aceste actiuni de influentare a votului pentru alegerea noului Patriarh.


UNELTIRILE LUI FRUNZAVERDE SI TALPES

PIN a precizat, ieri, ca unii masoni - membri ai comisiilor din ANB, precum si din Adunarea Eparhiala a Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestiului - au desfasurat in ultimele zile un lobby printre persoanele care au drept de vot pentru alegerea noului Patriarh pentru a incuraja alegerea unui candidat care "ar fi mai apropiat de valorile masonice decat alti candidati". "Cea mai flagranta apare atitudinea domnului Sorin Frunzaverde care in numele organizatiei masonice din care face parte si beneficiind de influenta conferita si de pozitiile politice sau administrative pe care le-a detinut, coordoneaza in mod direct cea mai mare parte din actiunile mentionate mai sus", se arata intr-un comunicat de presa. Partidul lui Cozmin Gusa considera ca situatia este cu atat mai grava cu cat, in cazul lui Frunzaverde, este vorba de o recidiva, fiind de notorietate faptul ca acesta si-a folosit influenta masonica, politica si administrativa si la momentul alegerii Mitropolitului Ardealului, I.P.S. Laurentiu Streza.


CHIROVICI SOMAT SA NU INTERVINA

Gusa ne-a declarat ca, pe langa masonii aflati sub coordonarea lui Frunzaverde, "mai sunt cativa, influentati de o persoana oculta care nu este membru in ANB, dar care face in aceasta perioada jocuri de influenta la nivelul masoneriei si al SIE in favoarea lui Traian Basescu: Ioan Talpes". De aceea, PIN ii solicita Marelui Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, Eugen Chirovici, o delimitare de aceste actiuni, considerand ca in nici un caz votul in favoarea noului Patriarh nu trebuie tarat in alta parte decat in interiorul Colegiului Electoral Bisericesc si pe baza valorilor cutumelor si regulamentelor care guverneaza activitatea Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit informatiilor ZIUA, actiunile de lobby au fost in favoarea Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel. Va prezentam in continuare lista membrilor ANB care, potrivit lui Gusa, au legaturi cu masoneria:

COMISIA ORGANIZATOARE

Viorel Roman - Arhiepiscopia Iasilor- membru
Av. Ioan Rus - Arhiepiscopia Alba Iulia- membru
Prof. Ing. Dr. Constantin Nicolescu - Episcopia Argesului si Muscelului- membru
Ing. Dr. Sorin Frunzaverde - Episcopia Caransebesului- membru
Lucian Iliescu - Episcopia Giurgiului - membru


COMISIA BISERICEASCA

Acad Constantin Balaceanu Stolnici - Arhiepiscopia Bucurestilor- membru
Ing. Ioan Mocioalca - Episcopia Caransebesului- membru
Prof. univ. Dr. Aurel Ciumberica - Episcopia Giurgiului- membru
Comisia Culturala
Constantin Asavoaie - Arhiepiscopia Clujului- membru
Comisia Economico- Financiara
Ing. Trifon Belacurencu - Episcopia Tulcea- membru
Gheorghe Martin - Arhiepiscopia Tomisului- membru
Comisia Bugetara
Dorel Onaca- Arhiepiscopia Tomisului- membru
Prof. Cornel Popa- Episcopia Oradei, Bihorului si Salajului- membru




Atacuri în valuri la Mitropolitul Daniel: Masonii din Biserică

Liderul PIN, Cozmin Guşă, a sărit ca ars la sfârşitul săptămânii trecute cerând imperios neimplicarea Masoneriei în alegerea noului Patriarh. Declaraţia este oarecum surprinzătoare deoarece nimeni nu prea s-a ocupat de acest subiect în România. În mod evident tinţa este Mitropolitul Daniel, cel care are cele mai mari sanşe de a deveni Patriarh. Luni, Evenimentul Zilei îl atacă pe Mitropolitul Daniel prezentând declaraţiile fratelui acestuia conform căreia acesta ar fi "ofiţer sub acoperire". ZIUA prin informatorul lui Secu, Dan Ciachir, vorbeşte despre Masonerie. Dacă Biserica Catolică îşi asumă din când în când câte o bulă referitoare la neimplicarea preoţilor în masonerie în Biserica Ortodoxă o asemenea bulă a fost dată numai o singură dată în perioada interbelică şi nu a fost niciodată reînnnoită iar unii ar putea spune că nici nu mai este în vigoare. De exemplu, în Biserica Ortodoxă din Cipru acest lucru a fost repetat de mai multe ori, ultima dată dacă nu mă înşel în 11 februarie 1993. Despre Mitropolitul Daniel s-a tot spus că ar fi francmason. Acest lucru a tot fost repetat în special de aripa lui Bartolomeu Anania care se revendică de la Mişcarea Legionară iar anti-masoneria este una din marotele sale. Dacă ar fi mason, Daniel nu ar fi primul Patriarh care a avut legături cu masoneria. Primul Patriarh mason a fost Miron Cristea. Culmea este că actul de condamnare al masoneriei a fost semnat chiar de Miron Cristea (foto). Masoneria a fost condamnată de Sfântul Sinod în 1937 la iniţiativa lui Nicolae, Mitropolitul Ardealului.

Atacul de acum lui Cozmin Guşă (foto) cred că provine, de fapt, din partea fostei Securităţi şi structurilor conservatoare nemulţumite că nu vor mai avea un control direct asupra Bisericii. În special cel nemulţumit este Bartolomeu Anania, episcopul Clujului.Dar trebuie văzuţi şi cei aflaţi în spatele lui Guşă: structuri ale fostei Securităţi (generalul Iulian Vlad, Virgil Măgureanu) şi Moscova.Mie tot ce vine de la Guşă mi se pare o diversiune. Cât priveşte "dezvăluirile" din EVZ nu vreau să insist prea mult dar pentru cei care vor citi articolul vor observa cu siguranţă: fratele lui Daniel are, de fapt, de împărţit cu actualul Mitropolit o proprietate. Iar de aici respectivul spune tot ce îi vine la gură. Asemenea "declaraţii" ar trebui să fie luate de jurnalişti cu rezervele necesare, lucru pe care EVZ nu îl face însă. Acest lucru indică că Daniel a devenit o tinţă. Iar mulţi se vor întreba dacă nu cumva este tinţa lui Băsescu.
MASONERIA SI BISERICA:George Virgil Stoenescu, Marele Secretar General al Supremului Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat din Romania, spunea recent înt-un interviu în revista "Forum Masonic" că:
"Există o traditie foarte indelungată in relatia Biserică-Masonerie, care porneste din vechime, de la rozicrucieni si templieri. S-a ajuns la stabilirea unui cod foarte strict, o masonerie crestină, iar noi toti facem parte din ea. Credem in Dumnezeu si jurăm pe Biblie. Toleranta masonică arată insă că Dumnezeu nu trebuie numit neapărat Mahomed sau Iisus Hristos. El este Marele Arhitect al Universului. Dumnezeu este in inima noastră. El este punctul nostru de sprijin pentru a realiza ordinea din haos. Dacă Dumnezeu nu mai este in noi, apare haosul."

Într-un articol recent, Carol Hârşan scria că mai mulţi înalţi ierarhi ai BOR ar fi masoni. Printre aceştia şi cei doi candidaţi acum la scaunul de Patriarh:
"In ultimii ani, un fenomen interesant a marcat viata politico-spirituala romaneasca: o apropiere insidioasa, dar tenace, desi aparent fara un demers programatic, a unor personalitati din clerul inalt din Biserica Ortodoxa, de segmente declarat masonice, in speta, de Masoneria recunoscuta oficial.Este vorba de Episcopi si Mitropoliti, membri ai Sfantului Sinod, dar si de reprezentanti ai clerului mijlociu.Ca personalitati clericale invocate insistent in ultimii ani, si din a caror agenda, relatiile cu Masoneria au devenit un loc comun, ii citam pe: IPS Pimen Suceveanul (Templier si afiliat la Loja "Fiii coloniei lui Traian" din Nordul Moldovei), IPS Teofan - fost Sinaitul, azi, Mitropolit al Olteniei (in relatie cu Loja "Armonia", Craiova), IPS Ambrozie Sinaitul (vicar patriarhal, Loja
"Armonia" Craiova), IPS Teodosie Tomitanul (fost Snagoveanul, fost Episcop vicar la Mitropolia Bucurestilor, sub obladuirea Lojii "Ovidius" Constanta), IPS Daniel Ciobotea, (Mitropolit al Moldovei), IPS Ion Salajeanul (Episcop de Covasna si Harghita) si IPS Sofronie (Drincec, Episcop de Gyula, in relatie cu Loji maghiare).Despre IPS Vincentiu Ploiesteanul parerile sunt radical impartite, acesta avand manifestari antimasonice, intersectate cu intalniri "de gradul trei" in sanul albastrei familii Grifofoni."

Articolul lui Hârşan a fost negat apoi într-un articol în Observatorul Religios.
Pe de altă parte între Masonerie şi BOR au avut loc numeroase contacte. Despre unele din acestea cunosc de la răposatul George Munteanu, multă vreme nr.2 în Marea Lojă Naţională, care a avut mai multe discuţii cu Prea Fericitul Teoctist.
Printre cei care critică francmasoneria, Cuviosii arhimandriti Serafim Alexiev si Serghie Jazadjiev spun că :"Ecumenismul este inspirat de către franc masoneria anticreştină şi pregăteşte calea lui antihrist". În toată această dispută cred că se pune mult prea multă patimă iar opiniile sunt de cele mai multe ori antagonice şi, din păcate, aiuritoare din punctul de vedere al demonstraţiei practice, iar "ecumenismul" a devenit un fel de pată neagră.
Iar chestiunea Masoneriei, dincolo de folclor şi aberaţiile pe temă, este mult mai nuanţată. Care trebuie să fie relaţiile între Masonerie şi Biserica Ortodoxă? Este pretinsa apartenenţă la francmasoneria o cale de-a se încerca stoparea ascensiunii lui Daniel? Atacul din Evenimentul Zilei este un prim semnal că Daniel nu este bine văzut de multă lume. Se pregăteşte candidatura fascistului şi securistului Valeriu Anania (foto), care este susţinut de preşedintele Băsescu? Aşa cum prevedeam lupta pentru postul de Patriarh va fi cu scântei. Primele au apărut deja.

Incompatibilitatea dintre Ortodoxie si Masonerie

Domnul Cozmin Gusa, presedintele PIN, face un real serviciu Bisericii noastre, care ii va aduce multa popularitate, publicand in ZIUA de sambata lista masonilor din Adunarea Nationala Bisericeasca.
Acelasi lucru se poate spune si despre ziarul ZIUA. Ma grabesc sa adaug ca nu am nici un fel de ostilitate, ca ortodox, fata de Masonerie in sine. Insa ea este incompatibila atat cu Biserica orotdoxa cat si cu Biserica Romano-Catolica, care a combatut-o violent si fatis. Asa cum nu poti sa iei antibiotice si in acelasi timp sa bei o sticla de coniac sau o vadra de vin, nu poti fi, in acelasi timp, ortodox si mason. Deoarece potrivit Evangheliei lui Hristos, nu poti sluji la doi stapani.
Nimeni nu a definit mai bine aceasta incompatibilitate ca Nae Ionescu: "Baza ideologica a francmasoneriei este <> sau, daca vreti, religiunea stiintifica; adica religia curatita de toate elementele ei mistice, supranaturale, divine, si transformata intr-un sistem de morala terestra, in care principiul fundamental este; iubeste pe aproapele tau. (...) Precum se vede, nimic senzational, nimic nou si nimic primejdios. Pana aici. Numai ca, dupa cum biserica crestina este o organizatie militanta, cu actiune directa asupra publicului, tot astfel aceasta noua religie , care in fapt numai religie nu e, a sfarsit prin a se organiza ca o unitate de lupta. Nu insa pentru a castiga de partea ei cat mai multi adepti, ci pentru a distruge organizatia oarecum <>, a bisericii."

Aflam din lista furnizata de presedintele PIN ca domnul Sorin Frunzaverde, fost ministru al Apararii, apartine Masoneriei. Domnul Frunzaverde este si membru in Adunarea Nationala Bisericeasca, in a doua legilatura consecutiv, reprezentand Eparhia Caransebesului. Atunci cand a avut loc, in noiembrie 2005, alegerea de mitropolit al Ardealului, ierarhul locului, PS Laurentiu Streza, l-a desemnat pe dl Frunzaverde ca "barbat de incredere" din partea sa la numararea voturilor. Am pomenit aici, in ZIUA, de episodul in care, la o ezitare a defunctului patriarh Teoctist, care citea buletinele de vot, IPS Laurentiu i-a strigat dlui Frunzaverde: "Sorine! Ia vezi ce faci acolo; fii atent!" (cf. ZIUA, 20 sept. 2006, p. 1).
Se prea poate insa ca IPS Laurentiu Streza sa nu fi fost la curent cu apartenenta la Masonerie a dlui Frunzaverde. Eparhia Caransebesului este condusa azi de Prea Sfintitul Lucian Mic. Daca afirmatia dlui Gusa este corecta - si eu cred ca este -, in 24 de ore dl Frunzaverde trebuie exoflisit din Adunarea Eparhiala a Episcopiei Caransebesului. Lucru valabil si pentru ceilalti masoni din adunarile eparhiale, respectiv din Adunarea Nationala Bisericeasca.
Poate ca domnul Sorin Frunzaverde este un bun mason, insa este iremediabil un om pe care inteligenta nu-l da afara din casa. Vineri, dupa inmormantarea Patriarhului Teoctist, domnul Frunzaverde a strigat sus si tare ca noul Patriarh al Romaniei va fi IPS Mitropolit Daniel al Moldovei. Acum, datorita dlui Gusa si dezvaluirilor sale din ZIUA, toata suflarea romaneasca a vazut limpede ca, in cursa spre patriarhat, IPS Daniel este sustinut patetic de Masonerie. Constiinta membrilor Colegiului Electoral Bisericesc va fi pusa la grea incercare cu prilejul votarii noului patriarh. Figura mitropolitului Teofan al Olteniei, de calugar autentic, care nu face compromisuri duhovnicesti, va aparea si mai luminoasa in ochii credinciosilor si, mai ales, in ochii clerului ortodox. Sa ne traiesti, domnule Frunzaverde, noua, romanilor pravoslavnici, si multa sanatate domnului presedinte Traian Basescu, mentorul si patronul dtale politic!


11-07-2008 19:17:38
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Civic Media Gruparea pro-Daniel va începe răfuiala în Biserică prin intermediul CNSAS

Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului.

Campania pentru implantarea lui Daniel in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane a inceput inca din prima zi a mortii Prea Fericitului Patriarh Teoctist, ca o continuarea a incercarii din ianuarie 1990 de inlaturare a Parintelui Teoctist si ocupare a Scaunului Patriarhial de catre un grup condus atunci de catre acelasi Daniel Ciobotea. Noul patriarh a fost si este favoritul unor grupari internationaliste si cu ramificatii invizibile in structurile statului roman cat si al unor oligarhi cu mari interese materiale si politice legate de Biserica Ortodoxa Romane.
Un exemplu privind implicarea unei grupari condamanate atat de Vatican cat si de Ortodoxie in viata bisericeasca, a fost dat de Sorin Frunzaverde, mason cunoscut si, cu toate acestea, membru al Adunarii Nationale Bisericesti, care a anuntat din a doua zi de dupa moartea dubioasa a Prea Fericitului Teoctist ca Daniel va fi viitorul Patriarh al Romaniei. Frunzaverde este sustinatorul activ al lui Laurentiu Streza care, impreuna cu Casian Craciun si Daniel Ciobotea, au facut parte din grupul restrans al privilegiatilor regimului care-si petreceau studiile in Elvetia pe vremea lui Ceausescu, cu acordul Directiei de Informatii Externe (DIE) a DSS. Dintre acestia Ciobotea este singurul ierarh cu dosarul ars complet in decembrie 1989. Streza este aparat de masoneria din randurile serviciilor secrete. Casian ar putea fi, asadar, singurul ramas fara "acoperire".
Si Gabriela Andreescu, un anticrestin consacrat pe frontul antiortodox si antiromanesc, si-a exprimat indirect pozitia in favoarea lui Daniel Ciobotea, amintind in luarea sa de pozitie si de sustinerea pe care Grupul pentru Dialog Social, in frunte cu Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici, i-a adus-o bolsevicului Ion Iliescu pentru castigarea alegerilor din 2000.
La randul sau, Mircea Dinescu, membru al Colegiului CNSAS si unul dintre dusmanii fatisi ai Bisericii, s-a deplasat special la Craiova, la jumatatea lunii august, pentru a-l aborda pe Mitropolitul Olteniei, Teofan Savu, intr-o intalnire aranjata de primarul Craiovei, Antonie Solomon. Intrebat care a fost natura discutiilor purtate cu inaltul prelat, Mircea Dinescu a replicat: "Nu pot vorbi despre asta. E ca si cum ai merge la popa si dupa aia ar trebui sa incalci taina spovedaniei". "Ati fost sa va spovediti?", a fost intrebat afaceristul veros, fost poet. "Pai nu stiu caredintre noi s-a spovedit la care...", a spus agentul CNSAS Mircea Dinescu.
Urmare a acestei intalniri, IPS Teofan - principalul contracandidat la acea data al lui Daniel al Moldovei, ca favorit si preferat al regretatului Patriarh Teoctist pentru succesiune la scaunul patriarhal -, a renuntat sa mearga mai departe. Conform surselor Civic Media, Mircea Dinescu l-ar fi amenintat pe IPS Teofan cu dosarul sau intocmit de Securitate, unde s-ar gasi un Angajament semnat de Teofan Savu. Atat Mircea Dinescu - absolvent al Academiei de cadre a PCR "Stefan Gheorghiu" si protejat al sinistrului Gheorghe "Gogu" Radulescu, membru al CC al CPEx, urmarit pentru relatiile sale cu serviciile de spionaj ale URSS - cat si Ticu Dumitrescu – purtator al Ordinului Muncii clasa III oferit prin decret prezidential de Nicolae Ceausescu – vor continua loviturile la adresa unor ierarhi ai Bisericii in favoarea gruparilor parabisericesti numite si ca razbunare personala a lui Daniel la adresa celor care au incercat sa salveze Biserica sustinand un alt candidat pentru Scaunul Patriarhal.
Aceste cazuri demonstreaza in plus – pe langa informatiile pe care le avem - ca frontul lui Daniel Ciobotea a uzitat de toate armele unei campanii murdare - dosare, santaj, inregistrari audio-video compromitatoare, mita, promisiuni, reclama mascata, sustinere din partea masoneriei sau a altor grupari oculte, etc - inclusiv prin intermediul unor personaje ca Nicolae al Banatului, cel mai vechi si prolific informator al Securitatii din BOR.
Multi duhovnici ai Romaniei, in special din Moldova, si-au aratat inainte de alegerile de miercuri ingrijorarea ca Sfantul Duh s-ar putea sa paraseasca Dealul Patriarhiei dupa ridicarea la ceruri a sufletului Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, decedat subit in conditii inca neelucidate.
Asociatia Civic Media recomanda credinciosilor preocupati de soarta Ortodoxiei sa continue starea de veghe si rugaciune si sa urmeze "Indemnul la lupta" al poetului inchisorilor comuniste, Radu Gyr.

SPUSE PE SLEAU: Alegerea Patriarhului si masoneria

Florian Bichir: "Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh atribuie masoneriei o anume implicare".
Lupta pentru ocuparea functiei de Patriarh starneste comentarii pasionale, luari de pozitie care mai de care mai fulminante, care atribuie masoneriei si serviciilor secrete o implicare in alegerea intaistatatorului ortodocsilor romani.
Cel mai vehement a fost liderul PIN Cozmin Gusa, care i-a cerut lui Eugen Ovidiu Chirovici, unul dintre sefii masoneriei de la noi, sa nu influenteze rezultatul alegerilor prin jocuri de culise.
Relatia dintre masonerie si Biserica este, cel putin in Romania, o poveste destul de ambigua si sinuoasa. Desi din 1934 i-a fost cerut Sfantului Sinod sa afuriseasca masoneria - dupa modelul grecesc, care o facuse cu un an inainte - abia in 1937 s-a luat o decizie publica.
In baza temeiului nr. 785/1937, in sedinta Sfantului Sinod din 11 martie 1937, a fost aprobat studiul Inalt Prea Sfintitului dr. Nicolae Balan al Ardealului, prin care francmasoneria era condamnata. S-a hotarat ca „Biserica le va refuza la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc. De asemenea, le va refuza prezenta ca membri in corporatiile bisericesti”.
O decizie de imagine, cum s-ar spune in limbajul actual, pentru ca din 1937 si pana in prezent nu a existat vreun caz in care unui mason sa i se interzica slujba de inmormantare! O rezolvare tipic romaneasca, pentru ca Patriarhul Miron Cristea, sub care s-a dat aceasta hotarare, era si el un initiat inca din tinerete.
Iar in 1937, cand Ion Pangal, seful masoneriei, ii citea solemn Patriarhului Miron Cristea decizia de autodesfiintare a francmasoneriei, multi se prapadeau de ras: fata in fata, condamnand „Oculta”, stateau doi frati!
Miron Cristea nu este singurul caz de ierarh sau cleric care a apartinut de-a lungul timpului masoneriei: episcopul Melchisedec Stefanescu, Filaret Scriban, Dionisie Lupu, Atanasie Stoianescu, ca sa mentionam doar pe unii. Ba chiar Mitropolitul Irineu Mihalcescu, autor al unor rasunatoare studii antimasonice, a fost in tinerete mason.
Ca si astazi, in perioada interbelica, masoneria ocupa spatii importante in media, iar povestile care circulau erau cel putin tulburatoare. Ca „marele public” nu intelegea nimic din asta sta marturie si un fapt petrecut la „rebeliunea legionara” din ianuarie 1941. Niste gura casca pusi sa strige „Horia Sima, Furher, Duce!” si „Jos masonii!” scandau „Horia Sima fura si duce!”, respectiv „Jos nasoii!”.
Cu precautie sau nu se stie exact din ce motive, din 1937, Biserica Ortodoxa Romana nu a mai luat atitudine fata de masonerie: nici pro, nici contra. La fel au facut-o multe alte Biserici ortodoxe, cu exceptia Bisericii Ciprului care, in ianuarie 1993, a mai afurisit odata aceasta organizatie.
La noi, parerile sunt impartite, evident in functie de interese: unii considera decizia perimata si luata sub presiunea vremurilor, iar altii o considera valabila din moment ce nu a fost abrogata. Oricum nu mai reprezinta astazi nicio ciudatenie ca unele personalitati se declara public masoni, dar participa la slujbele bisericii sunt crestini practicanti. Nu e rolul meu sa judec sau sa dau decizii, ci al Bisericii.
Nu stiu ce forta reprezinta astazi masoneria, dar imi vine greu sa cred ca in Loji se discuta aprins despre cine va fi Patriarh, mai ales ca, oficial, masoneria proclama ca interzice discutiile politice si religioase. Nu cred ca cei adunati in numele „Marelui Arhitect al Universului” - organizati intr-un fel de sindicat al Omertei, nu pot dormi cu gandul la cine va conduce Biserica.
Evident, daca sunt printre votanti membri ai masoneriei, acestia pot influenta, votand in corpore, daca li se cere. Nu cred insa in scenariile care inunda piata, in acea „hidra iudeo-masonica”, vinovata de toate relele din lume, in planurile diabolice de a cuceri lumea sau alte baliverne de genul celor debitate de Gregorian Bivolaru. Nu trebuie subestimat rolul masoneriei, dar nici amplificat. La urma urmei, masoneria romaneasca este dupa chipul si asemanarea societatii actuale, pentru ca membrii ei sunt tot romani...


8 prelaţi cu nume conspirativ – pact cu diavolul

* Andrei Andreicuţ, episcop de Alba, alias „Ionică”
* Pimen, arhiepiscop de Suceava şi Rădăuţi, alias „Sidorovici”, „Petru”
* Casian Crăciun, episcop al Dunării de Jos, alias „Crin”, „Casius”, „Casio”
* Calinic Argatu, episcop de Argeş, alias „Zamfir”
* Visarion Răşinăreanu, episcop vicar de Sibiu, alias „Bobi”
* Ioachim Mareş, episcop de Huşi, alias „Matei Gheorghe”
* Timotei Seviciu, episcop de Arad, alias „Radu Viorel”
* Epifanie Norocel, episcop de Buzău şi Vrancea, „persoană de sprijin”.


Dosarele prelaţilor erau să se lase cu bătaie la CNSAS

O bombă de presă şi o bombă cu ceas pentru BOR – numele conspirative la Securitate ale unui grup de opt înalţi ierarhi, confirmate de surse oficiale din CNSAS, au apărut, ieri, pe agenţia Mediafax. Printre ele nu se află cel al noului Patriarh al României, Daniel, al cărui nume apare doar pe lista titularilor de dosare arse în decembrie 1989. El va fi verificat separat de lotul celor opt. Deşi venise de dimineaţă la serviciu cu gândul de a „frige şi nişte berbecuţi în sutane aurite”, Mircea Dinescu, membru al Colegiului, a anunţat, după şedinţă, că CNSAS n-a reuşit să-i dea poliţie politică decât episcopului de Alba, Andrei Andreicuţ, ceilalţi din lotul de opt fiind invitaţi din nou la audieri săptămâna viitoare.

Nici numele lui Bartolomeu Anania, despre care au existat informaţii de presă privind o posibilă colaborare, nu se află pe listă, Mircea Dinescu anunţând că, în cazul său, trebuie înfiinţată o comisie specială, împreună cu experţi de la SIE, „care să ne ajute să desluşim cum stau de fapt lucrurile”.


Agenţia Mediafax a difuzat, ieri, o listă cu 8 nume de înalţi ierarhi, cărora le sunt asociate şi numele conspirative. Potrivit surselor CNSAS citate de Mediafax, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, era „Sidorovici” cu Securitatea, şi „Petru” cu Direcţia de Informaţii Externe (DIE). Informaţiile legate de ÎPS Pimen apar atât în dosarele celor despre care dădea date, cât şi în diverse note date de ofiţerii de Securitate sau ai DIE către şefii lor. "Există informaţii grele despre ÎPS Pimen, despre misiunile din ţară şi din străinătate la care participa", au precizat sursele citate. Episcopul Casian Crăciun al Dunării de Jos ar fi participat şi el la misiuni în străinătate în sprijinul DIE. De-a lungul timpului, a avut trei nume de cod: "Crin", "Casius" şi "Casio".

Calinic Argatu, episcopul de Argeş, a semnat un angajament şi a dat note informative Securităţii. În cazul său există şi mărturii ale unor ofiţeri care le scriu superiorilor despre buna colaborare pe care o aveau cu actualul episcop, al cărui nume conspirativ era "Zamfir". Episcopul vicar al Sibiului, Visarion Răşinăreanu, a fost racolat de DIE ca "persoană de sprijin", numele său conspirativ fiind "Bobi". În dosarele ajunse la CNSAS mai apar, potrivit aceloraşi surse, numele episcopului de Huşi, Ioachim Mareş, al cărui nume conspirativ era "Matei Gheorghe", cel al episcopului de Arad, Timotei Seviciu, cunoscut drept "Radu Viorel" - despre care există şi date privind participarea la misiuni informative în străinătate - sau cel al lui Epifanie Norocel, episcopul Buzăului şi Vrancei, care a fost şi el "persoană de sprijin". Dintre cei opt, episcopul Andrei Andreicuţ, alias „Ionică”, este primul care primeşte verdict de poliţie politică.

„Un caz nefericit”, după cum preciza ieri Mircea Dinescu, deoarece episcopul a fost forţat să colaboreze pe vremea când era un tânăr preot, după ce a fost prins încercând „să pună o pilă” unei persoane care dorea să intre la Seminarul Teologic. Episcopul de Alba a anunţat ieri că va contesta decizia CNSAS.


Cazimir Ionescu l-a ameninţat pe Ladislau Csendes că-i dă un cap în gură


În acest moment, CNSAS este o instituţie cu două viteze: o parte a Colegiului, avându-l drept reprezentant pe Mircea Dinescu, doreşte „prăjirea” rapidă a colaboratorilor în sutane; cealaltă grupare temporizează, nefiind convinsă de sutaniadă. La ultima şedinţă de dinaintea alegerii Patriarhului, membrii CNSAS au fost la un pas să se încaiere, a dezvăluit ieri agenţia Mediafax: în toiul dezbaterilor, Cazimir Ionescu, unul dintre cei mai fervenţi opozanţi ai deconspirării preoţilor, l-a ameninţat pe preşedintele CNSAS, Ladislau Csendes, că-i dă un cap în gură. “Domnul Csendes a venit până lângă scaunul meu, în timpul dezbaterilor şi a încercat să mă mângâie pe cap şi să-mi spună ceva. I-am spus domnului Csendes să-mi spună ce are de spus fără să mă atingă, altminteri s-ar putea trezi cu capul în gură”, şi-a recunoscut ieşirea Cazimir Ionescu.



Secretul lui Daniel: fratele cel mare

„A fost ofiter de Securitate sub acoperire. E un diavol!”
Nu toti cei din familia IPS Daniel il vad cu ochi buni pe cel care ar putea deveni urmatorul Patriarh. Gheorghe Ciobotea, zis Ghita, are 61 de ani si este fratele mai mare al actualului Mitropolit al Moldovei si Bucovinei.
Este un om simplu, fost tractorist si traieste intr-o saracie lucie, impreuna cu familia, in satul Dobresti, din judetul Timis. Este certat de mai multi ani cu inaltul ierarh, pe care il ocaraste cum ii vine la gura.

Certati de la mostenire

Ghita Ciobotea povesteste ca, acum 24 de ani, a fost dat afara de propriul frate din casa pe care o cumparase. In 2000 a acceptat sa renunte in favoarea lui si la partea ce i se cuvenea din gospodaria parinteasca. In plus, sustine ca, in 2004, IPS Daniel s-a intabulat prin fals pe tot terenul mostenit de la bunici.
Cei doi frati si sora lor, Florica, au mostenit o casa la intrarea in Dobresti, comuna Bara, precum si 24,69 hectare, din care 21 de teren agricol si restul de padure. Pamantul apartinuse bunicii, care l-a primit cadou de la o boieroaica pe care a servit-o ani la rand, la conac.

Traieste in mizerie

Acum, Ghita Ciobotea imparte cu nevasta si cu unul dintre baieti o camera mica, mobilata cu paturi de spital, din fostul sediu al CAP. Este ultima cladire din Dobresti, pe care barbatul a cumparat-o in 1991 cu mare greutate.

Imaginea contrasteaza cu casa parinteasca, prima de la celalalt capat al satului, zugravita in alb, cu termopane si antena parabolica. Imobilul apartine Mitropolitului, care vine aici sa se reculeaga cateva zile in fiecare vara.
In schimb, asa-zisa locuinta a lui Ghita Ciobotea nu are nici curent electric. Desi cand s-a cununat era cel mai bogat flacau, iar aleasa lui i-a adus zestre o Dacie nou-nouta, acum se descurca greu.
Muncesc de dimineata pana seara, ingrijind o vaca si vreo 200 de oi. Din vanzarea branzei abia reusesc sa-si cumpere d-ale gurii. La haine nu se mai gandesc de mult si umbla cu incaltari ieftine, din guma.

Sustine ca l-a tinut in scoala
Pe 29 martie 2007, Ghita Ciobotea a facut plangere penala impotriva fratelui Mitropolit. L-a reclamat pentru ca, sustine el, s-a intabulat in fals in Cartea Funciara, ca unic proprietar al pamantului mostenit de la bunici.
„S-a purtat foarte murdar cu mine. A luat tot, toata averea parinteasca. Fratele meu, Mitropolitul, a facut acte in 2004 cu primarul din Bara si mi-a luat tot. El e omul lui Satana, nu e om al Bisericii! A fost ofiter de Securitate sub acoperire. Sa stie lumea cine-i, sa-l vada. Eu am lucrat flamand si rupt pentru ca sa-l tin la scoli, iar el ma scoate-n strada. E un diavol!”, spune, cu naduf, Ghita Ciobotea.
Acesta povesteste ca, dupa ce tatal lor i-a abandonat, a muncit din greu timp de 12 ani ca sa-si intretina familia. Fratelui mai mic i-a platit si meditatiile, cu 30 de lei ora, ca sa poata da admitere la Teologie. Iar pana cand a terminat facultatea, l-a tinut pe banii lui in scoala si la internat.
„Lucram pe tractor, am fost tractoristul satului. Si puscarie am facut pentru fratele meu, om al bisericii, si pentru sora noastra. Ca i-am iubit. Am facut un an de puscarie, in 1975, ca nu s-a ajuns cu bani atunci, si-am furat. Tot ca sa le dau lor!”, isi aminteste Ghita Ciobotea.

„Au facut fals la un notar”

In 1998, cei trei au depus acte pentru a primi inapoi terenurile mostenite de la bunica lor si care fusesera confiscate de comunisti.
„Dupa ce ni s-a aprobat pamantul, au venit el cu sora-mea si cu primarul din Bara si au facut fals in acte la un notar. Eu n-am semnat ca sunt de acord sa-mi dau pamantul, partea mea, ca, daca o faceam, nu mai eram aici. Dar el tot s-a intabulat stapan pe tot pamantul. Asta s-a intamplat in 2004. De atunci am fost de doua ori la DNA si ei m-au trimis la Parchet, la Lugoj, sa-i fac plangere penala. Pentru ca la Legea 18 am primit titlu de proprietate pe 9 hectare de teren si unul de padure, iar fratele meu, Mitropolitul, s-a intabulat prin fals si pe pamantul meu”, a mai spus Ghita Ciobotea.

„M-a scos afara din casa de la Lugoj”

Fratele ierarhului mai sustine ca acesta l-ar fi scos afara si din propria locuinta.
„In 1973 am cumparat o casa in Lugoj. I-am pus pe contract si pe fratele meu, si pe sora noastra, ca sa-si poata face buletine de oras. La urma, in ‘83, fratele meu, Mitropolitul, m-a scos afara din casa de la Lugoj, cu doi copii mici. Unul avea 3 ani, si celalalt, 7. Am iesit pe iarba verde fara sa ne lase macar sa ne luam lucrurile. Noroc cu primarul de atunci din Lugoj, care mi-a dat in ziua aceea un apartament intr-un bloc neterminat. Am dormit nopti la rand cu pruncii pe beton, pe o suba”, se vaita Ghita Ciobotea.
Omul mai spune ca s-a certat apoi cu fratele Mitropolit. „De atunci, din ‘83 pana in 2000, n-am mai vorbit cu el. In 2000 a venit la mine sa-i dau partea din casa parinteasca, pentru ca vrea sa faca manastire. I-am dat-o. Nimic n-am luat de la el, ca sa vina in 2004 si sa imi ia aici tot”, ne-a mai declarat Ghita Ciobotea.
In prezent, dupa ce s-a improprietarit cu tot pamantul mostenit de la bunica, IPS Daniel a intrat si in posesia terenului pe care se gaseste fostul sediu al CAP, unde locuieste fratele sau mai sarac. Din clipa in clipa, acesta se asteapta ca Mitropolitul sa-l scoata afara si de aici sau sa-i ceara o chirie pe care nu si-o poate permite.

De negasit

IPS Daniel nu a putut fi contactat pentru a-si spune parerea in legatura cu acuzatiile pe care i le aduce propriul frate. Reporterii EVZ au sunat si ieri dupa-amiaza pe toate numerele de centrala ale Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, dar fara niciun rezultat.
Preotul Constantin Sturzu, purtator de cuvant al institutiei, nu a raspuns nici el la mobil, asa cum nu a facut-o nici omologul sau de la Patriarhia Romana, Constantin Stoica.


Cabala lui Vîntu în B.O.R

• Lupta pentru controlul BOR a ajuns într-o fază acută în aceste ultime zile
• Reţeaua moldovenească s-a reactivat sub bagheta lui Sorin Ovidiu Vîntu
• Frontul "ieşenilor" s-a mobilizat şi a aruncat încă o fumigenă pe piaţa mediatică
• Atacul la memoria Patriarhului se poartă cu mijloacele fostului NKVD
• Acuza ca Patriarhul Teoctist ar fi fost homosexual, continuată cu povestea legionarismului, are ca punct de plecare Iaşiul, bastionul reţelei lui Iliescu-Vîntu-Daniel Ciobotea
• Daniel, un fesenist înfocat, l-a invitat pe Ion Iliescu în preajma alegerilor din 1996 la Iaşi, de Sfânta Parascheva
• Teoctist a refuzat atunci să se ducă la Iaşi, ba mai mult, a lansat un mesaj devastator cerând românilor "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă directă la Ion Ilici Iliescu, "liber cugetător" declarat
• Deloc întâmplător, după schimbarea puterii în anul 2000, primul articol de presă, în ianuarie 2001, care avea să-l incrimineze pe Teoctist că ar fi fost legionar şi că ar fi homosexual a apărut la Iaşi, în ziarul patronat de Vîntu şi subordonat intereselor mitropolitului Daniel


Scandalul mediatic lansat ieri de Trustul lui Sorin Ovidiu Vantu - "Dosarul lui Teoctist" dovedeşte - odată în plus - miza enormă a alegerii viitorului Patriarh al Romaniei. Încă din primele clipe ale anunţului morţii Patriarhului Teoctist slujbaşii din media controlată de S.O.V. l-au desemnat pe Daniel Ciobotea ca principal favorit al cursei pentru scaunul patriarhal. De asemenea Trustul lui Vantu s-a implicat din toate puterile în susţinerea mediatică a lui Sinescu, cel care l-a "terminat" pe Patriarh.

Pe langă efortul de exonerare a lui Sinescu slujbaşii magnatului moldovean au trecut la acţiuni specifice defunctei Direcţii "D" a Securităţii comuniste. Atacul la adresa Patriarhului Teoctist poartă o semnătură profesionistă. Operaţiunea se derulează nu de azi de ieri şi are un istoric mai mult decat interesant. Ventilarea datelor unui aşa-zis dosar compromiţător din care ar rezulta că acesta a fost şi terorist - fascist - legionar implicat în devastarea unei sinagogi evreieşti şi homosexual şi, apoi, omul comuniştilor şi "agent de influenţă" securist, ceauşist etc. are un punct clar de plecare.

Prima menţionare a aberaţiilor "Dosarului" transformat în cap de pagină de "Cotidianul" de ieri - reluat de "Realitatea" a avut loc în publicaţia "Monitorul de Iaşi", controlată la vremea aceea de Sorin Ovidiu Vîntu.

Autorul iniţial al "dezvăluirii", Dorin Dobrincu, provine din "Centrala Iaşi".

"Dosarul" din "Cotidianul" lui Vîntu de ieri este o reluare a "dosarului" din "Monitorul din Iaşi", patronată tot de Vîntu, atunci, din data de 13 ianuarie 2001. Ulterior în "Evenimentul zilei" din 15 ianuarie materialul este reluat de Florian Bichir, un alt susţinător care hiperventilează vibrant pentru Daniel Ciobotea, chiar zilele trecute.

Uriaşele aberaţii ale pseudo-dosarului lui Teoctist sunt evidente pentru orice om de bună credinţă. Cine ar putea crede că, de exemplu, un Gabriel Andreescu - apologet frenetic al homosexualităţii şi un anticreştin visceral - ar putea fi totodată legionar şi eventual popă? Ni se livrează etichete tipice Securităţii - "legionar", "homosexual", ca şi cum astfel de stigmate s-ar putea valida reciproc. Este de un ridicol uriaş o asemenea aberaţie, dar iată, "Cotidianul" o publică fără a se gandi să amendeze măcar o astfel de "teorie". Cu atat mai mult cu cat provenienţa "Notei" de la care pleacă această poveste fantasmagorică este chiar Securitatea din anii 1949 şi 1957, controlată direct de NKVD-ul rusesc.


Atacul la Patriarh provine din Iaşi


Tipologia care descrie atacul la Teoctist este specifică instrumentarului de acţiune operativă a unui Aparat care îşi propulsează, chiar în zilele noastre, vectorii în presa controlată - printre alţii - şi de Sorin Ovidiu Vîntu. Teoctist a reprezentat Aripa Naţională a Bisericii. Ce Aripă reprezintă Daniel se poate înţelege cu uşurinţă din analiza mobilizării susţinătorilor săi. La loc de frunte Alina Mungiu, autoarea "Evangheliştilor", lucrare pornografică şi oripilant anticreştină (lansată tot la Iaşi) care exprimă fantasmele sexuale bolnave ale actualei doamne Pippidi. Pe langă fosta activistă utecistă se adaugă şi "noii utecişti" crescuţi de Tismăneanu, cea mai mare parte a grupării GDS-ului şi Trustul lui Sorin Ovidiu Vîntu.

Recent, "Ziarul de Iaşi" din data de 08/08/2007 sub titlul "Despre morţi, numai de bine" - batjocoritor, înţelegem - după ce examinăm conţinutul articolului scrie: "Foarte puţini au fost aceia care au pomenit de implicarea lui Teoctist, ca tanăr legionar, în rebeliunea legionară din ianuarie 1941, cînd a participat la devastarea sinagogii "Resit Daath" din Bucureşti. Acest fapt l-am relevat pentru prima data în ianuarie 2001 în "Ziarul de Iaşi" (pe atunci "Monitorul"), pe baza unui document descoperit în arhiva SRI de către Dorin Dobrincu".

Dobrincu este cel care a fost numit şef al Arhivelor Naţionale, printr-o decizie care a provocat un adevărat scandal în lumea academică de către ministrul PNL Cristian David (progenitura generalului Troacă). Despre Dobrincu, Vladimir Tismăneanu afirma că "a jucat un rol esenţial în scrierea şi definitivarea Raportului Final al Comisiei Tismăneanu". Raport intens contestat atât de mediile universitare cat şi de Biserică şi societatea civilă pentru aberaţiile şi neadevărurile flagrante din conţinutul său. Despre cine este Tismăneanu nu are rost să mai discutăm aici dar e poate spune că pupilul său - Dobrincu - este un caz de excepţie în lumea politică actuală - lucrează şi la Preşedinţie, la Traian Băsescu şi la Ministerul de Interne - pus de liberali.

Dobrincu face parte totodată din haloimăsul, GDS, "Revista 22" şi grupările adiacente, şi este apropiat de poziţiile lui Gabriel Andreescu, activistul de serviciu al Campaniei anti-icoane în şcolile romaneşti. Acelaşi Gabriel Andreescu îl ridică în slăvi pe ieşeanul lui Tismăneanu menţionand public "că îi datorăm lui Dorin Dobrincu descoperirea valorosului document" care îl incrimina pe Teoctist, în 2001.

Cutia de rezonanţă a acuzaţiilor la adresa lui Teoctist a fost apoi Stejărel Olaru, "umbra" lui Marius Oprea, Secretar de Stat PNL, apropiat al lui Dobrincu, care pe canalul The Money Channel, tot al lui Vantu, "a susţinut că a văzut numele patriarhului în mai multe documente ale Securităţii" pretinzand chiar că acesta ar fi fost "agent de influenţă" al Securităţii. Orice cercetător avizat ştie că în nomenclatorul Securităţii nu există această funcţiune. Agenţii de influenţă - propagatori ai tezelor NKVD se ivesc acum - pe frontul luptei pentru scaunul BOR - aşa-zişii "istorici", legatari ai moştenirii "Ciungului" - agentul bolşevic Tismenenksy.


Va lepadati de Securitate?

Cotidianul lanseaza astazi o campanie pentru autodeconspirarea membrilor Sfintului Sinod care au colaborat cu Securitatea, date fiind sansele mici ca CNSAS sa finalizeze verificarea pina la alegerile din septembrie.

A colaborat sau nu viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane cu Securitatea? Desi CNSAS a promis in urma cu citeva zile ca va oferi un raspuns la aceasta intrebare pina la sfirsitul acestei luni, sansele ca verificarile sa fie finalizate sint foarte mici. Procedura pe care CNSAS trebuie sa o urmeze, potrivit legii, este complexa si, presupune, in cazul in care s-au gasit in arhiva documente care vizeaza un ierarh, audierea acestuia. Un eventual verdict de politie politica poate fi contestat in 30 de zile de cel in cauza, iar publicarea numelui sau ca ofiter sau colaborator al Securitatii ca politie politica nu poate fi facuta decit dupa ce exista si o sentinta a Curtii de Apel, in cazul in care contestatia e respinsa si ierarhul se adreseaza justitiei. In plus, cererea pe baza careia va face CNSAS verificarea se refera doar la 26 de membri ai Sinodului, dintre care unii nu pot candida. Din totalul de 49 de membri ai Sinodului, doar 30 sint eligibili pentru functia de patriarh, respectiv ierarhii eparhioti. Acestea au fost motivele pentru care Cotidianul lanseaza astazi o invitatie membrilor Sfintului Sinod de a face singuri o declaratie in care sa arate daca au colaborat sau nu cu Securitatea.

Declaratiile tipizate pe care politicienii sint obligati sa le faca inainte de a candida pentru o functie publica vizeaza doar recunoasterea actiunilor de politie politica savirsite in calitate de colaborator sau agent al Securitatii. Doar magistratii sint obligati sa dea, printr-o lege din 2005, o declaratie care se refera nu doar la politia politica, ci la simpla colaborare. Cotidianul propune insa membrilor Sfintului Sinod o declaratie care, daca va fi completata, va presupune eliminarea oricaror dubii legate de colaborarea cu serviciile secrete comuniste. Iata intrebarile la care consideram ca ar fi bine sa raspunda un ierarh care are teoretic sansa de a ajunge Patriarhul Romaniei.
Ati colaborat cu Securitatea?
Daca da, in ce calitate - sursa, informator sau ofiter?
Daca ati fost ofiter sub acoperire, care a fost gradul la care ati ajuns?
Considerati ca faptele intreprinse de dvs. in relatie cu Securitatea pot fi catalogate ca politie politica, asa cum este aceasta definita de Legea nr. 187/ 1999?
Cind a inceput relatia cu Securitatea?
Care a fost modalitatea in care ati fost recrutat?
In cazul in care la baza recrutarii s-a aflat un santaj, expuneti motivul santajului.
Ce repercusiuni ar fi avut refuzul de a colabora?
Care a fost numele conspirativ?
A existat un angajament scris?
Despre ce persoane ati dat sau vi s-au cerut informatii?
Ce avantaje ati obtinut in schimbul colaborarii?
In cazul in care relatia cu serviciile secrete a incetat, precizati cind?
De ce nu ati marturisit public, imediat dupa 1990, despre aceasta relatie?


Patriarhia il ameninta pe Dinescu cu puscaria

Conducerea BOR a reactionat la acuzatiile disidentului la adresa fostului mitropolit Plamadeala, reclamindu-l la CNSAS.

Patriarhia Romana a anuntat, ieri, ca il va reclama la CNSAS pe Mircea Dinescu (foto). Reactia conducerii BOR apare dupa ce Cotidianul a publicat acuzatiile lui Dinescu – membru al Colegiului – la adresa fostului Mitropolit al Ardealului Antonie Plamadeala, despre care spune ca i-ar fi cerut lui Nicolae Ceausescu, intr-un memoriu, sa-l avanseze de la gradul de colonel la cel de general.

Potrivit reprezentantilor Patriarhiei Romane, declaratiile lui Mircea Dinescu sunt incompatibile cu statutul de membru al CNSAS si il ameninta pe acesta cu puscaria. Intr-un comunicat de presa, conducerea BOR aminteste ca potrivit legii „darea spre publicitate a unor date sau informatii din dosare, necorespunzatoare adevarului, de natura sa lezeze viata, demnitatea, onoarea sau reputatia unei persoane constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani”. In plus, Patriarhia mai aminteste ca „prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor”.

Mircea Dinescu nu s-a aratat ieri deloc deranjat de amenintarile Patriarhiei. “Sa ma reclame, abia astept! Vor fi surprinsi sa afle ca informatiile pe care le-am dat publicitatii nu le am din vreun dosar de la CNSAS, ci dintr-o cu totul si cu totul alta sursa. Sa ma reclame unde doresc domniile lor“, a declarat Dinescu pentru MEDIAFAX. Acesta a reconfirmat autenticitatea scrisorii si a spus ca informatia a ajuns la el printr-un prieten care avea o ruda ce se ocupa de Patriarhie, din partea PCR. Cunoscutul disident anticomunist si-a continuat tirul la adresa conducerii BOR. “Cum nu m-au bagat la puscarie comunistii, m-au arestat doar la domiciliu, cred ei acum ca mi-ar sta bine dupa niste gratii. Au ratat asta pe vremea comunismului, vor sa o faca acum niste fosti colaboratori ai regimului”, ne-a declarat Dinescu.
Anania nu vrea Patriarh mason sau securist

IPS Bartolomeu Anania a avertizat ieri ca viitorul patriarh nu trebuie sa fie santajabil. “E absolut esential ca patriarhul sa nu fie obiect de santaj, fie in planul moral, fie in cel politico-social, de unde l-ar pindi taina colaborarii cu organizatii sau structuri acoperite, inclusiv cele de informatii”, a declarat Anania intr-un interviu acordat Mediafax. In traducere libera, IPS Bartolomeu cere, de fapt, ca viitorul patriarh sa nu fie nici mason, nici securist. (C.R.)



Ultimul Balacean, aristocrat pervertit de comunism


Cazul Balaceanu-Stolnici arata cum a decazut boierimea sub influenta Securitatii.

Printre rarisimii urmasi ai marilor familii boieresti, Constantin-Balaceanu Stolnici a revenit in prim-planul vietii publice de dupa ‘90 ca una dintre cele mai respectate figuri. Liberalul, retras recent din PNL, dar fara sa-si abandoneze convingerile politice, a fost insa, conform recentelor dezvaluiri, si o piesa importanta a sistemului comunist.
Informatorul. Tanarul caruia descendenta nobila i-a adus dupa 1945 probleme de dosar a cedat, in 1965, la 42 de ani, sub sistemul care parea etern. Contactele sale cu ambasadori si mari oameni de stat au facut cu ochiul Securitatii. La randul sau, si-a asigurat, prin inrolarea ca informator, revenirea la catedra, publicarea cartilor inclusiv in strainatate, pentru a ajunge, in final, membru de onoare al Academiei. Si-a tinut secreta insa legatura cu Securitatea pana in aprilie, cand aparitia dosarului sau, ca si decizia CNSAS de colaborare cu politia politica erau iminente.
Boierul. Al 11-lea Constantin din neamul Balacenilor, o familie de mari dregatori ai Munteniei, cu o istorie de peste sapte veacuri, se resemnase in fata comunismului inca din anii ‘30. „Am fost practic crescut in ideea ca, intr-o zi, va veni comunismul”, povestea Balaceanu-Stolnici amintindu-si de predictiile tatalui sau, un observator atent al situatiei din Rusia de dupa Marea Criza. Desi casatorit de doua ori, prima oara cu Mariana Cimpoia, apoi cu Elisabeta Hagi-Moscu, si ea cu radacini boieresti, Balaceanu-Stolnici nu are urmasi directi.

Medicul. Primul medic dintr-o familie aplecata mai mult spre politica, absolvent de facultate in ‘47, cu doctoratul luat in ‘48, este confirmat doctor in Stiinte Medicale abia in ‘67, la doi ani dupa ce acceptase un rol in reteaua Securitatii. Anul racolarii, 1965, coincide cu intrarea sa la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, unde coordoneaza reteaua nationala medicala in Neurologie si Neurochirurgie, dupa trecerea prin spitalele mai mici din Bucuresti.
De aici, Ana Aslan il ia, in 1974, ca geriatru si sef de sectie la institutul sau. Pana in 1993, are pe mana pacienti dintre cei mai renumiti, de la ambasadori la teroristi arabi, de la psihanalistul Jaques Lacan la liderul palestinian Yasser Arafat, dupa propriile marturii recente din „Cotidianul”. Numele lor se regasesc si in notele informative predate la Securitate.
Profesorul. Comunismul l-a prins pe Balaceanu-Stolnici in pozitia de asistent al profesorului Grigore T. Popa, la Medicina. In 1952 este exclus insa de la catedra si din Institutul Medico-Farmaceutic, pe motive politice. Revine abia dupa doua decenii, ca suplinitor la Filosofie. Era „in retea” de sase ani.
Academicianul. Locul in Academie l-a ravnit mereu. Ca si acordarea titlului de doctor docent, e un privilegiu pe care il cere Securitatii, dar pe care il obtine abia in 1992. Primeste in schimb, in timp, pozitii in diverse foruri stiintifice, de la Academia de Stiinte Medicale la societati internationale de medicina si cibernetica.
Liberalul. O voce ascultata in societatea civila, boierul a fost ales in 1992 lider al Grupului de Reforma Morala din PNL. O criza din timpul unei sedinte a conducerii PNL, in care s-a abordat subiectul colaborarii Monei Musca cu Securitatea, a precedat anuntul ca Balaceanu-Stolnici se retrage din toate functiile din partid din motive de sanatate, „in favoarea activitatii publicistice” la ziarul „Ziua”. Ulterior, si-a pastrat insa locul in Adunarea Nationala Bisericeasca, avand un vot in alegerea noului Patriarh.

GRIGORE CARTIANU: Balaceanu de la Secu

Grigore Cartianu: "O mare deceptie: "boierul" securist".
Socul a fost mare. Sunt oameni pe care-i admiri pentru ceea fac, pentru ceea ce sunt, dar si pentru nobletea neamului din care se trag. Ai fi in stare sa le dai pe mana cheile de la casa, sa le incredintezi secrete personale, sa li te spovedesti ca unui preot. Esti convins ca ei nu pot insela sau trada vreodata. Ai baga mana-n foc ca nu te vor vinde niciodata.
Si vine marea dezamagire, ca o lovitura de ciocan in moalele capului. Iata-l pe distinsul academician, ultimul mare boier al Romaniei: te priveste patriarhal din spatele ochelarilor cu snur, de la inaltimea varstei sale si a prestigiului de medic desavarsit, cocotat in varful arborelui genealogic al unei familii istorice, te cuprinde cu blandetea privirii sale si... si... si... te vinde ca ultimul tarabagiu din Obor! Da, te vinde ca ultimul borfas, ca ultimul porc, ca ultimul nenorocit dintre cei ce au pavat cu sange, oase si lacrimi deceniile de teroare comunista.
Prin ce se deosebeste Constantin Balaceanu-Stolnici de tortionarii Plesita sau Enoiu? Aparent, prin detalii esentiale. Practic, prin nimic. Toti au distrus destine. Tortionarii securisti - cu pumnul, cu bata, cu vana de bou. Turnatorul in halat de medic - prin delatiunile sale oribile. Durerea unei asemenea descoperiri tarzii este accentuata de soclul pe care noi, naivii acestei societati bolnave, l-am ridicat pe inteleptul, demnul, onorabilul Balaceanu-Stolnici. Marcati de amputarile sociale operate de comunisti, am cautat cu disperare, in subconstientul colectiv, cateva radacini ale ordinii interbelice, ale bunului-simt interbelic. Ca sa refacem organismul slabit al unei natiuni vlaguite, aveam nevoie de un pumn de seminte morale, sanatoase, capabile sa rodeasca si sa ne ofere o cultura ne-bolsevizata. Ne-am agatat de Regele Mihai... L-am gasit pe Corneliu Coposu... Am avut norocul unui Ion Ratiu si n-am stiut ce sa facem cu el... Ne-am adapat din izvorul intelepciunii lui Petre Tutea... Am descoperit-o pe Elisabeta Rizea din Nucsoara... L-am asteptat, si nu in zadar, pe Neagu Djuvara... Am simtit un nod in gat cand Alexandru Paleologu, „ambasadorul golanilor”, si-a marturisit colaborarea cu Securitatea... Ne-am amagit cu boierul-boierilor, Balaceanu-Stolnici...
Da, ne-am amagit, caci parea un personaj venit din istorie. Se trage dintr-o familie atestata de vreo 700 de ani. Boieri renumiti, Balacenii au jucat un rol important in istoria Munteniei. Si nu un an, doi, ci secole de-a randul. In secolul al XVII-lea, nobila familie Balaceanu a primit, din partea Curtii imperiale de la Viena, titlul de conte al Sfantului Imperiu Romano-German.
Cum putea smulge comunismul radacina cea mai vie a unui prea-nobil copac multisecular? Simplu ca buna-ziua: a pervertit-o. Din radacina de stejar, a transformat-o in radacina de malaiul-cucului. Sangele albastru s-a preschimbat in sange rosu, dar de un rosu aprins, precum secera si ciocanul.
Mizerabil sfarsit pentru un „mentor” al inselaciunii! Ca medic, a vindecat multe cazuri grave, dar si-a imbolnavit propriul destin. S-a lasat ros, cu o placere masochista, de o boala mai rea decat toate: cancerul propriei constiinte.

Stolnici, 8.000 de lei pentru primele turnatorii
Dosarul lui Balaceanu-Stolnici arata ca, numai in primul an dupa racolare, a furnizat informatii platite cu 8.000 de lei. In plus, el a cerut un loc in Academia Romana.


11-07-2008 19:18:41
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
File din dosarul de securitate al academicianului Constantin Balaceanu Stolnici, declarat oficial informator al fostei Politii Politice arata ca pentru contributia sa era rasplatit, numai in anul racolarii, 1965, cu o suma insemnata la acea vreme: 8.000 de lei.
In anii ‘70, enumerandu-si misiunile la cel mai inalt nivel - ambasadori, fostul rege, grupul legionarilor, Europa Libera -, ultimul descendent al neamului Balacenilor cerea ferm Securitatii o rasplata mai consistenta: confirmarea titlului de doctor docent si un loc in Academie.

Avansare prin Securitate
Fara a se da nume, dovada a fost prezentata de Constantin Ticu Dumitrescu miercuri, intr-un interviu la BBC. Dumitrescu a citit un fragment dintr-un inscris care scoate la iveala detalii vehiculate pana acum pe cai neoficiale despre dosarul de retea al academicianului.
„Pentru a trece la colaborare pe o treapta noua, mai complexa si mai variata, trebuie sa se poata realiza contacte cu strainatatea mai intense, sa se asigure o pozitie mai prestigioasa. Realizarea unei pozitii mai prestigioase ar insemna confirmarea titlului de doctor docent si, de ce nu, de membru al Academiei Romane”, scria Balaceanu-Stolnici despre sine, dar la persoana a treia, pentru conspirare.
Daca doctoratul cu titlul de docent i s-a confirmat in anii ‘70, Stolnici a devenit academician in 1992. „Omul asta a lucrat de la cel mai inalt nivel, de la Horia Sima la Regele Mihai, la Franco. A incasat bani cu gramada, 8.000 de lei in ‘65”, a conchis Dumitrescu.
Tanase: „Nu cred ca a fost constrans”

Confirmarea legaturii fostului boier liberal cu Securitatea a venit pentru analistul politic Stelian Tanase „ca o surpriza neplacuta”. „E un om pe care intotdeauna l-am apreciat, dar nu cred ca a fost vorba de constrangere, nu in acest caz”, spune Tanase, membru al Comisiei „Tismaneanu”.
Pentru analist, cea mai plauzibila explicatie a „inrolarii” lui Stolnici ar fi avantajele pe care Securitatea le oferea: calatorii in strainatate si cariera. „Daca proveneai din afara cercurilor comuniste, ca intelectual, nu puteai sa faci cariera decat daca te serveai lor", apreciaza Tanase.


Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".

grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".

Gelu Voican: Eu nu pun problema ca sursa dumneavoastra ar fi fost rau-intentionata. Dar fabulatia sa pune sub semnul intrebarii unele serii de evenimente. Desi nu exista o miza anumita, iar mie nu mi-a facut un deserviciu, acesta-i adevarul. Nu ma dezavantajeaza, n-am facut nimic rau ca stateam cu el (cu Patriarhul – n.n.) noptile. Dar inexactitatile trebuie corectate pentru a nu spori confuzia.

» Romania Libera: Deci, cand si in ce circumstante l-ati cunoscut pe Patriarhul Teoctist?
G.V.: L-am cunoscut exact la 12 ianuarie 1990, pentru ca inainte de revolutie nu eram in situatia sa am raporturi cu inalta ierarhie bisericeasca. In deplasarile pe care le faceam in Muntii Apuseni il frecventam des pe PS Emilian Birdas, episcopul de Alba Iulia (retras o data cu Patriarhul, la 18 ianuarie 1990, ulterior episcop de Caransebes – n.r.). La 12 ianuarie 1990 s-a oficiat, la initiativa lui Dumitru Mazilu, slujba de pomenire a eroilor martiri ai revolutiei. Cu acel prilej, am fost introdusi in biserica patriarhala printr-o poarta laterala, direct spre altar, biserica fiind tixita de lume. Ne-a introdus insusi Patriarhul Teoctist, dar eu nu l-am recunoscut si pentru ca era imbracat cu totul in negru, cu camilavca neagra. Eu stiam ca Patriarhul Romaniei este si Patriarh de Capadocia, mentinuta simbolic astfel. Aceasta dubla reprezentare permite patriarhului nostru sa se imbrace in intregime in alb, simbol al sacerdotiului suprem. Nerecunoscandu-l atunci, pe loc, mi-am dat seama ca e un ierarh, un episcop...

» Perioada a fost extrem de tulbure pentru Biserica, multi ierarhi avand reactii contradictorii. Pr. Nicolae Popescu spunea vehement (in Vestitorul Ortodoxiei Romanesti – VOR, iulie 1990) ca "toti episcopii trebuiau sa fie demisi, sa mearga la manastiri si de acolo sa fie chemati doar cei pe care ii va cere poporul drept-credincios". Cum va amintiti acea perioada?

Aceste asertiuni sunt excesive. Nu putem judeca cu ochii de-acum situatia extrem de dramatica de atunci. Scopul dialogului nostru e sa indreptam unele neadevaruri din articolul dvs. anterior. Patriarhul Teoctist a facut cunoscuta dorinta sa de a se retrage, la 19 ianuarie 1990, printr-o scrisoare, anuntand ca la 20 ianuarie se retrage la Sinaia. E o eroare sa se creada ca Intai-Statatorul BOR sa se ascunda efectiv in propria manastire, fara stirea staretului. Restul pare rezonabil, sa fi fost in grija efectiva a acelui monah. Discursul acelui calugar varstnic pare credibil, mai putin notele de mai sus pe care le-am semnalat ca aberatii.

» Am aflat, in mare, cronologia unei reale "navete" intre Bucuresti si Sinaia in perioada 23 decembrie 1989-18 ianuarie 1990.
Insist ca nu trebuie sporita confuzia, chiar daca eu nu sunt intr-o lumina nefavorabila. Dar valoarea mesajelor din texte are un rol deosebit pentru oamenii tineri, care n-au trait atunci si care trebuie corect informati.

» In seara de 9 ianuarie 1990 se constituie Grupul de reflectie pentru reinnoirea Bisericii. In 10 ianuarie sunt primiti la CFSN de catre Dumitru Mazilu, care le spune: "Mergeti la Gelu Voican, pentru ca el se ocupa, el raspunde de Biserica" ("VOR", ianuarie 1990). In ce consta acea "raspundere"?
Nu exista nici o exagerare in aceasta afirmatie. Raspundeam de Biserica in masura in care Departamentul Cultelor, la care a fost numit prof. Nicolae Stoicescu, imi revenea in atributiile de coordonare. La fel cum fiecare din liderii guvernului provizoriu avea in subordine un domeniu sau altul.

» Priveati Biserica in felul unei extensii a statului, care trebuia sa fie atunci sub controlul noilor autoritati?
Nu, Biserica nu este o extensie a statului, iar oamenii sai sunt semibugetari, dar nu acest aspect e relevant. Biserica e un caz special, spre deosebire de structuri "clasice" ale statului, ca Armata, Justitia, ministerele in general. Biserica, pe de o parte, inseamna adunarea credinciosilor, iar pe de alta parte are o dimensiune sacra, religie vine de la latinescul "religare", a restabili legatura dintre om si cer, Dumnezeu. Cum Romania e o tara covarsitor ortodoxa, 90% din populatie, BOR reprezinta practic intreaga societate din tara. Daca toate celelalte profesiuni sau functii administrative presupun o finalitate absolut terestra, in privinta clericilor lucrurile stau diferit: dincolo de formatia lor ca pregatire, ei au si o investitura divina, obtinuta prin rituri speciale de hirotonire, pe o linie neintrerupta de la primii Apostoli. Asta ne deosebeste de protestanti, care refuza sfintele taine si taina preotiei. Istoria recenta a impus separarea Bisericii de Stat, precum si tot acest laicism pernicios care se agita azi si care domina de la Revolutia franceza. Cand vorbim de Biserica si Stat, trebuie sa avem imaginea acestor realitati si diferente.

» In contextul "Stat-Biserica", cum pendula Patriarhul in acea perioada, cunoscute fiind fermele acuzatii care i s-au adus din mai multe zone de analiza?
El a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. Regimul ceausist era antiteist, ateismul fiind o forma ipocrita de a masca antiteismul, iar el a apucat ultimii trei ani de dictatura cumplita. A i se pune in seama tot ce s-a intamplat din 1947 incoace, cum fac unii, e o nedreptate si o nebunie. Regretatul sef Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea. Sub acest aspect, toate acuzatiile care i s-au adus, cu telegrame stereotipe si sablonarde publicate in "Scanteia", n-au fost decat manipulari grosolane, la care s-au adaugat presiunile uriase care au dus in final la retragerea din 20 ianuarie.


» La Sinaia ati fost in perioada acea?
Am fost la Manastirea Sinaia inainte de revolutie ca simplu vizitator, iar cu Patriarhul m-am vazut in Bucuresti. E bine sa clarificam lucrurile, iar presa nu trebuie sa urmareasca cu obstinatie subiecte din care multe ziare isi fac o proasta faima la tiraj mare. Ma bucur ca avem aceasta discutie pentru ca in trecut mi s-a acordat foarte greu dreptul la replica in urma unor afirmatii defaimatoare.

» Iconitele de aur de care pomeneste Artur Silvestri… cui le-a dat Patriarhul?
Mie nu. Silvestri o are, stiu, nu cred ca si-a confectionat-o el…

» Ce rol jucati azi in jurul Adunarii Nationale Bisericesti (ANB), unde sunteti vazut ca o adevarata eminenta cenusie?
Nu fac parte din Adunare si nu particip la alegeri. Se colporteaza astfel de zvonuri. Cu acest prilej, vreau sa spun tuturor acelora care pretind, in numele transparentei, dezvaluirea numelor tuturor membrilor Adunarii Nationale Bisericesti. Procesul electoral, prima data instituit in forma aceasta, consta in doua etape succesive si rapide. Sfantul Sinod, instanta sacra de conducere a BOR, va omologa candidaturile, in numar de trei. Acestea se vor supune votului general la care participa ANB, Sfantul Sinod si decanii institutelor teologice. Anumiti ziaristi vor sa-i cunoasca dinainte. De ce nu e bine sa fie cunoscuti? Imaginati-va, pana in septembrie, toti laicii cu numele devenite publice s-ar expune unor presiuni colosale. Presiuni si sub forma unor oferte, putand fi coruptibile sub forma unor posibile targuieli. Pentru a impiedica aceste presiuni si tentatii, precum si linsajul mediatic, se produce aceasta protectie a listei. Asta nu e malversatie ascunsa, e o chestiune de higiena sociala. Profanul nu are ce cauta aici. Toate aceste agitatii de presa ce vor sa satisfaca curiozitati bolnavicioase nu sunt sanatoase in cazul tipului de scrutin din BOR.

» La ceremonia de inmormantare ati stat langa domnul Onaca, fapt speculat de unele ziare...
Domnul Onaca e un prieten al meu si il pretuiesc la fel ca si pe IPS Teodosie, ei constanteni fiind. Dar asta nu inseamna ca pot sa determin impunerea candidaturii sale. Am stat si alaturi de domnii Adrian Nastase si Petru Lificiu, deci, hai sa facem speculatii despre ce am putea pune la cale! Trebuie sa iesim din aceasta tentatie a delirului, fie el si sistematizat.

» La ce pericole credeti ca se poate expune viitorul Patriarh, in contextul vremurilor postmoderne? Curentul modernist-ecumenic poate determina reactii serioase ale segmentului traditionalist-monahal.
O grija mare ar fi sa nu ne "maronitizam", precum maronitii din Liban, fosti ortodocsi trecuti azi la catolicism, lucru posibil daca s-ar impinge ecumenismul prea departe. Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova. Altfel, ponderea mare ar fi in Rusia, care e un colos si in ortodoxie, nu doar in geopolitica. Acum rusii introduc in scoli manualul "Bazele culturii ortodoxe", cu indoctrinare panslavista. Deci atentie la influentele din toate partile!...


Cutume patriarhale
Titulatura de patriarh este relativ tarzie, din 1925, pana atunci functionand titulatura de mitropolit al Munteniei si Dobrogei (fosta Ungrovlahie). Pe 10 octombrie 1776, acesta primeste si titulatura de "loctiitorul Cezareei Capadociei", primul care poarta si aceasta titulatura fiind Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1786). Tot el primeste si moastele cuviosului Dimitrie Basarabov de la generalul rus Piotr Soltikov pe 13 iulie 1774, pe care le asaza in Mitropolia de atunci, actuala catedrala patriarhala. De atunci, Sfantul Dumitru e patron al Bucurestilor.


Sedinta Sfantului Sinod din 12 august 1955 a hotarat ca titulatura Intai Statatorului BOR va fi in viitor "Prea Fericirea Sa", asa cum se foloseste in bisericile apostolice (de Roma, Alexandria, Antiohia Ierusalim si Constantinopol). Formula de adresare catre Patriarhul Rusiei si catre cel al Constantinopolului e "Sanctitatea Sa". Pe de alta parte, art. 29, alin. d, din Statutul de organizare al BOR, spune despre insemnele Patriarhului: "El poarta ca semn distinctiv doua engolpioane, o cruce culion si camilavca alba cu cruce". Nu poate renunta la aceste insemne decat prin renuntare la functie, Patriarhul fiind pus in mormant cu toate aceste insemne.
In cazul relatarii de mai sus a lui Gelu Voican, cum ca l-a intalnit imbracat numai in negru, neidentificandu-l, confirma faptul ca Patriarhul Teoctist renuntase deliberat la o demnitate vizibila in imbracamintea sa pe care era obligat sa o poarte in orice circumstanta.

Voican Voiculescu
S-a nascut la 8 februarie 1941 in Bucuresti, provenind din familia principelui Mihail Sturdza, fost ministru de Externe in guvernul national-legionar. In 1959 a fost exmatriculat din Facultatea de Geologie ca "exponent al reactiunii interne, aflat in contact cu reactiunea externa", incriminat si pentru ca purta cruciulita la gat si facea pictura nonfigurativa. I s-a permis sa se reinscrie si a absolvit in 1963 ca inginer geolog. A fost arestat in 1970, ca agitator periculos in randul tinerilor, eliberat dupa trei luni din lipsa de probe. In 1985 a fost arestat din nou, pentru "propaganda impotriva oranduirii sociale", condamnat insa dupa un proces de drept comun. A participat activ la revolutia romana si, alaturi de Victor Atanasie Stanculescu si Virgil Magureanu, la procesul intentat cuplului Ceausescu la 25 decembrie 1989. Tot el s-a ocupat si de inhumarea lor. A detinut functia de viceprim-ministru in primul guvern provizoriu, responsabil, printre altele, cu controlul serviciilor secrete. Pe 26 decembrie 1989, prin decret semnat de Ion Iliescu, Directia Securitatii Statului a trecut in subordinea MApN, iar la 31 decembrie Gelu Voican a fost numit comandant al Departamentului Securitatii Statului. Pana in martie 1990, cand s-a infiintat SRI, Voiculescu s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securitati. La 20 mai 1990 a fost ales senator de Buzau pe liste FSN, dar a demisionat la 19 martie 1992. Numit ambasador in Tunisia, in 1994, a fost rechemat in 1996, dupa ce a declarat ca nu poate sa-l reprezinte in strainatate pe noul presedinte, Emil Constantinescu. Intre 2001 si 2005 a fost ambasador in Maroc. In 2004 a fost numit de presedintele Iliescu membru in Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane


Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".


Biserica pirat


O gasca de escroci, cu radacini MISA si KGB, slujeste, boteaza, inmormanteaza si hirotoniseste femei in rit "ortodox"
Chiar in timp ce se pregateau sa deschida lucrarile de miercuri ale Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane (BOR), membrii inaltului for clerical au primit o veste socanta din tara. PF Patriarh Teoctist si capii Bisericii au aflat ca liderul "Bisericii ortodoxe paralele", fostul preot Ioan Preoteasa, caterisit in anul 2005 pentru imoralitate si comportament violent, tine o slujba, imbracat cu vestminte de "Patriarh", intr-o parohie ortodoxa din comuna Ruginesti-Vrancea. Insa ierarhii BOR nu stiau ceva si mai grav. In biserica acelei parohii vrancene, condusa de Dumitru Poiana (un alt preot caterisit in apriilie 2004), Preoteasa a prezentat-o credinciosilor pe prima "femeie-preot ortodox" din Romania. Este vorba de numita Elena Iovu, care detine si gradul de "arhierita" in cadrul "Bisericii Secrete Ortodoxa Adevarata" (BSOA), fondata la Tecuci, de Constantin Dogaru, ucenic al gurului MISA, Gabriel Bivolaru.

La vanatoare de enoriasi din Ruginesti – Vrancea
Asa a sunat vestea care a produs o cumplita panica in randul anumitor episcopi si mitropoliti, care stiau de mai bine de un an de zile ca oamenii raspopitului Preoteasa vaneaza parohii din comunitatile BOR. Pe care le pastoresc pentru a le integra in "Biserica ortodoxa paralela", supranumita si "Biserica KGB" (fondata in Ucraina, si cu ajutorul unor angajati ai Academiei de Militie din Chisinau, precum profesorul de drept Olivian Pop Bindiu, ascuns sub haina de preot ortodox al BOR la capela Penitenciarului Gaesti-Dambovita).

Focare in Ilfov, Vrancea si Neamt

ZIUA a dezvaluit, in urma cu aproximativ un an, numele real si sediile din spatiile ex-sovietice ale asociatiei religioase infiintata de Ioan Preoteasa, in anul 2003, la Cernauti, sub titulatura "Biserica Crestinilor Ortodocsi Traditionali a Valahilor de Pretutindeni"(BCOTVP). Dezvaluirile ziarului nostru s-au confirmat in timp, acest lucru panicandu-i in prezent pe membrii Sfantului Sinod al BOR. Astfel, pe langa reteaua umana construita in structurile BOR, Ioan Preoteasa a realizat niste "capete de pod" pe relatia Ucraina-Republica Moldova-Romania. Adica a inceput sa construiasca, pe terenuri luate cu japca din multe parohii ale BOR, asa-zise "biserici, schituri si manastiri ortodoxe". De asemenea, in unele cazuri a reusit sa confiste prin anumiti preoti, caterisiti de BOR, lacasele de cult ale Bisericii Ortodoxe Romane. Deja trei judete s-au transformat in focare ale "bisericii paralele". In judetul Ilfov, credinciosii BOR ai comunei Copaceni (situata la zece km de Bucuresti) s-au trezit in ziua de 21 mai a.c. ca Preoteasa, impreuna cu patru "calugari BCOTVP" au facut, la marginea localitatii, o slujba de ziua Sf. Imparati Constantin si Elena. Acolo au montat si o cruce de lemn intr-o fundatie betonata, loc pe care vor sa ridice "biserica manastirii".

Patriarhul PD
Gratie faptului ca primarul comunei Copaceni este pedist, Ioan Preoteasa, si el membru marcant al PD Bucuresti, si-a folosit protectia politica si sprijinul dat de seful politiei locale pentru a sapa si betona fundatia viitoarei biserici, fara a mai cere autorizatie de constructie. Mai mult, in seara zile de 15 iunie, Preoteasa a traversat comuna cu o macara Telemac si niste autotrailere, in care se aflau trei garaje din beton. Acestea urmau a fi descarcate pe locul viitoarei "manastiri", ca spatii de locuit provizorii pentru "calugarii din Ucraina". Satenii cu preotul lor paroh BOR, Lica Lepadatu, s-au revoltat si au reusit sa-l intoarca din drum pe Preoteasa, dupa ce au alertat Inspectoratul de Stat in Constructii Ilfov, Prefectura si Ministerul Culturii si Cultelor.

Pe de alta parte, sfidand o data in plus autoritatile statului, dar si pe cele ale BOR, Ioan Preoteasa si-a aratat adevarata fata si calitate de ierarh al "Adevaratei Biserici Ortodoxe din Romania", in ultimele doua duminici (10 iunie si 17 iunie). "Atunci, el a slujit in acel camp de la marginea comunei Copaceni, imbracat cu vestminte de Mitropolit primat BCOTVP din Romania si de Mitropolit al Adevaratei Biserici Autonome din Ucraina, purtand pe cap o camilafca alba de Patriarh (n.r. - camilafca fiind un voal alb, pus deasupra mitrei si umerilor, dupa modelul rusesc)", ne-a declarat preotul paroh din Copaceni, Lica Lepadatu.

Sotia lui Vasile sau "arhierita Elena"
ZIUA a investigat cine este acea "maica stareta Elena", mana dreapta a lui Preoteasa, care a laudat-o in fata credinciosilor din Ruginesti ca a daruit bisericii paralele un ARO si ca ar fi construit o manastire de calugarite in comuna Bodesti-Neamt, pe un teren donat din averea sa. Investigatiile reporterilor ZIUA au dus la descoperirea unor fapte si a unei situatii de-a dreptul incredibile pentru Ortodoxia romaneasca si pentru ierarhii BOR. Asa-numita "maica stareta Elena" este Elena Iovu, sotia lui Vasile Iovu din comuna Bodesti-Neamt. Aceasta functioneaza ca "femeie-preot ortodox" in "Biserica Secreta" (cunoscuta in Moldova drept "Biserica Secreta Ortodoxa Adevarata") a lui Constantin Dogaru din Tecuci. Prezentam cateva fotografii socante in care sotia lui Vasile Iovu, apare in fata unui altar ortodox, ca "femeie preot". In editia de maine vom prezenta o fotografie in care "hirotoneste" un fost paznic la o statie de salvare din Neamt.

Slujbe regizate cu "maica Elena"
Ioan Preoteasa l-a abordat pe proaspatul caterisit Dumitru Poiana din Ruginesti-Vrancea. Acesta a fost invatat de Preoteasa sa-si anunte parohienii ca la slujbele de Buna Vestire si de Sfanta Inviere (25 martie si 8 aprilie a.c.) va sluji, in biserica din Ruginesti, "un mare ierarh ortodox". "Nespunandu-le precis despre ce mare ierarh este vorba, satenii parohiei noastre au fost inselati de Dumitru Poiana, care nu si-a facut publica decizia de caterisire si bietii oameni au venit la slujbele lui Preoteasa, care a sosit la Ruginesti insotit de o femeie, imbracata in calugarita, pe care ne-a prezentat-o in fata altarului ca fiind Elena, maica stareta la manastirea Sf.Vasile cel Mare din judetul Neamt (foto). Tot atunci, asa-zisul mitropolit Preoteasa, purtand pe cap, la acele slujbe de la Ruginesti, si insemnul de patriarh a hirotonit si preoti si diaconi pentru Biserica lor din Ucraina", ne-a declarat consilierul parohial Sandu Vieru din Ruginesti.

Hora caterisitilor

Prin Hotararea nr.1/2005, Sf. Sinod l-a caterisit pe Preoteasa pentru fraude comise intr-o parohie din SUA si pentru actiunea de divort, introdusa in instanta civila de sotia sa, educatoarea N. Mariana. Ea a dovedit la Judecatoria Buftea ca sotul ei, preotul Ioan Preoteasa, "se face vinovat exclusiv de desfacerea casatoriei, prin acte de imoralitate si violenta, prin viata parazitara, prin faptul ca a parasit caminul conjugal".

In rechizitoriul Arhiepiscopiei Bucurestilor i se retinuse clericului Preoteasa si un fapt extrem de grav pentru un barbat cu morala crestina: "comportament nefiresc". Mai mult, in pagina 3 a deciziei de caterisire, s-a retinut ca "in Las Vegas, comunitatea romaneasca construieste o biserica, pentru preotul Ioan Preoteasa, dar acest cleric a inselat comunitatea cu bani".

Interesant este ca in locul in care slujeste acum Preoteasa in calitate de "Patriarh", comuna Ruginesti - Vrancea, se afla o parohie ramasa fara preot la 19 aprilie 2007. Atunci, prin Hotararea nr.4/2007, Sf. Sinod al BOR l-a caterisit pe preotul ortodox Dumitru Poiana. Motivele caterisirii au fost, potrivit dosarului de la instanta de judecata BOR: "schisma - despartirea de BOR", "neascultare fata de autoritatile bisericesti si slujirea cu persoane din afara BOR", "grave abateri disciplinare: alcoolism, razvratire, comportament de afemeiat, tentativa de suicid etc.". Un astfel de personaj, ajuns practic "somer", in urma deciziei de caterisire, intrase in aceeasi categorie a fostilor preoti ortodocsi, exclusi din cler pentru probleme grave de imoralitate, precum Ioan Preoteasa.

Jonctiunea Dogaru-Preoteasa

Apartenenta Elenei Iovu la Biserica Secreta a lui Constantin Dogaru este consemnata intr-un dosar civil aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie sub nr.3781/1/2007: "Dupa cativa ani de la inceperea constructiei schitului, de care se ocupau si sotii Iovu, s-a constatat ca in spatele bunelor lor intentii se ascundea, de fapt, apartenenta la o grupare intitulata Biserica Secreta, in cadrul careia Elena Iovu are calitatea de arhimandrit. In aceasta calitate, in cel mai mare secret, slujea in cadrul schitului Sf. Vasile cel Mare, in fata adeptilor gruparii, hirotonea "preoti". Desi casatorita, Elena Iovu se autointitula "maica stareta" si in aceasta calitate s-a facut cunoscuta in activitatea de colectare de fonduri, materiale de constructii etc.". In aceleasi documente juridice de la Curtea de Casatie este punctata legatura dintre "Biserica paralela" si "Biserica Secreta": "Momentul in care s-a aflat despre apartenenta religioasa si despre activitatile dubioase ale sotilor Iovu, desfasurate la Bodesti sub acoperisul BOR, a fost cel in care ei au facut <> cu preotul caterisit Ioan Preoteasa".

Singurul ierarh care a denuntat public structura paralela a lui Constantin Dogaru din Tecuci a fost episcopul vicar P.S.Calinic Botosonaneanul, intr-o lucrare care i-a ingrozit realmente pe ierarhii BOR. Episcopul BOR arata, citand din cartile de cult ale Bisericii Secrete, ca politica de cadre a lui Dogaru se face prin metoda "am primit hirotonia direct de Sus, prin punerea mainilor pe barbati si femei hirotonite prin formulele: tu esti diacon, tu esti preot, tu esti episcop, tu esti patriarh".

In ilegalitate
ZIUA l-a contactat pe purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Costel Stoica (foto). Acesta ne-a precizat ca gruparea infiintata de Ioan Preoteasa functioneaza in mod ilegal si nu poate fi considerata ca fiind un cult in Romania. Parintele Stoica ne-a mai declarat ca Ministerul Cultelor s-a pronuntat la randul sau in aceasta problema. In acest sens, secretarul de stat pentru Culte, Adrian Lemeni, a precizat, printr-un comunicat de presa, ca organizatia lui Preoteasa nu are nici macar dobandit statutul de asociatie religioasa, conform Legii 489/2006, si nici nu are calitate de cult religios, recunoscut in Romania.


11-07-2008 19:19:32
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Nu votaţi cu Anti-Hristul!"

Acesta a fost îndemnul Patriarhului Teoctist adresat romanilor în 1996, cu ocazia alegerilor care au dus la înlăturarea lui Ion Ilici Iliescu din fruntea Ţării. Înlăturare temporară, din păcate.
Un activist de varf al Frontului din care face parte şi Ion Iliescu, Frontul Ateu şi Anticreştin, scrie, referindu-se la alegerile de astăzi:
"Care este miza competiţiei pentru scaunul patriarhal? Nimic nu mi se pare mai explicativ pentru această întrebare decat frapanta analogie dintre cei doi ierarhi şi aşezarea pe eşichier a perechilor lor politice la începutul anilor ´90. Ca şi atunci, înfruntarea se duce între fracţiuni de moştenitori ai regimului.
Una, care acceptă inevitabilitatea intrării Romaniei într-o lume a democraţiilor, dar pe cat se poate, în condiţiile controlate acasă.
Cealaltă fracţiune exprimă resurecţia naţionalismului ceauşist violent şi vulgar. Ne aflăm în faţa unei confruntări de tip Ion Iliescu şi Vadim Tudor (sau Funar).
Mergand mai departe cu comparaţia, Gabriel Andreescu, autorul interesantei analize, îl identifică pe "discretul", "eficientul", "diplomatul" Daniel al Moldovei cu... aţi ghicit, cu echilibratul Iliescu. Criminalul bolşevic cu mainile ude de sange, ales de "societatea civilă" drept opţiune viabilă - atat în 1990, cand Andrei Pleşu şi ai săi stăteau la dreapta lui Ilici, cat şi ulterior, ori de cate ori a venit vorba de Putere în Romania. Iliescu a fost Blestemul Romaniei. Patriarhul Teoctist l-a identificat exact. Anti-Hristul. Daniel al Moldovei a ales atunci, în 1996, să fie alături de Ion Iliescu. Şi acum este susţinut tot de frontul ideologic creat la umbra lui Iliescu.

Biserica Ortodoxă Romană se află astăzi în faţa unui eveniment de o importanţă covarşitoare. Poate unul dintre cele mai semnificative de la momentul recunoaşterii sale la data de 30 iulie 1925, cand Biserica Ortodoxă Romană, ridicată la rangul de Patriarhie, a fost recunoscută prin Tomos-ul Patriarhului Ecumenic Vasile al III-lea.
Alegerea urmaşului Patriarhului Teoctist va marca pentru o perioadă însemnată direcţia Bisericii. Faptul că Patriarhul a murit în circumstanţe neelucidate încă, tot la o dată de 30 iulie, poate fi o simplă coincidenţă. Faptul că a fost împins practic către moarte, din neglijenţă sau rea-credinţă, este deja o evidenţă.
Moartea Părintelui Patriarh Teoctist a fost una martirică. Nu degeaba şeful statului i-a acordat postmortem "Steaua Romaniei în rang de Colan". Numai eroii Neamului pot primi o astfel de distincţie specială. Părintele Teoctist a murit în chinuri, mursecat de cuţit, sufocat şi înecat în propriul său sange. Faptul că Spitalul în care s-a săvarşit este condus de un conclav masonic este poate doar o coincidenţă. După cum tot o coincidenţă ar putea fi şi faptul că a fost îngropat în exact aceeaşi zi în care a fost depus în mormant Patriarhul anterior, Justinian Moisescu. După cum poate tot o întamplare tipică vremii de astăzi este şi faptul că nu a avut loc nici un fel de anchetă, deşi cea mai mare parte a presei de investigaţii din Romania a sesizat controversele şi a semnalat suspiciunile legate de sfarşitul Patriarhului.
Patriarhului i s-a dorit cu ardoare sfarşitul. Stau mărturie articolele celor care s-au bucurat de moartea sa. La adresa www.teoctist.info au fost stranse laolaltă toate cele ce s-au scris după moartea sa. O bună parte dintre cei care au batjocorit memoria Patriarhului Teoctist sunt actualii susţinători ai Mitropolitului Daniel Ciobotea. Este posibil ca şi asta să fie tot o coincidenţă. Unii dintre membrii Colegiului Invizibil provin din Iaşi şi au treabă des în partea aceea de ţară învecinată cu Estul. Nu ne întalnim pentru prima oară cu reţele şi network-uri conspirate şi înfăşurate mai mult sau mai puţin strans în iţele serviciilor de aici şi de aiurea.
În vremea comunismului, inventat tot într-un conclav invizibil, peste 3000 de preoţi şi călugări ortodocşi erau aruncaţi în temniţe ori izgoniţi din manăstiri. Unii dintre cei care atacă astăzi Biserica trudeau atunci la făurirea comunismului pe bazele materialismului ştiinţific şi la crearea omului nou al societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Nici în timpul celei mai cumplite prigoane bolşevice Biserica Ortodoxă nu şi-a modificat dogmele şi morala, nici cultul şi nici propria istorie.
Torţionarii securităţii comuniste îi numeau pe preoţi, în dosarele lor, agenţi ai burghezo-moşierismului, bandiţi, reacţionari, homosexuali ori legionari.
Aidoma inchizitorilor securităţii comuniste, corifeii GDS-ului şi ai Colegiului Invizibil (numele iniţial al reţelei Noua Europă, reprezentată la varf de gruparea Pleşu-Tismăneanu), nu se lasă mai prejos, pentru ei preoţimea ortodoxă nefiind altceva decat satane în sutane, turnători la securitate, fascişti, xenofobi, fundamentalişti,... sau chiar homosexuali-legionari, cand le vine lor bine la mană.
Linşajul mediatic declanşat împotriva ortodoxiei romaneşti nu este fără miză. Brutalitatea, vehemenţa şi agresivitatea limbajului, cu care este abordată şi tratată preoţimea ortodoxă în societatea romanească astăzi, reamintesc practicile şi metodele troţchist-staliniste în care manipularea, calomnia, dezinformarea şi incitarea la lupta împotriva duşmanului de clasă erau arme consacrate.
Detractorii Bisericii Ortodoxe sunt recrutaţi dintre specialişti ai manipulării şi diversiunii. Dintre inamicii Bisericii, mulţi sunt cu angajamente la Securitate sau cu "Ştefan Gheorghiu" la bază. Ignoranţa "judecăţii" acestora nu este depăşită decat de impostura lor.
Preoţii au mărturisit Adevărul credinţei în pofida prigoanei ateiste. Ofiţerul de securitate era iniţial un activist de Partid cu însărcinări speciale. Partidul avea ca principal ax ideologic ateismul "ştiinţific".
Cu toate persecuţiile şi umilinţele la care au fost supuşi, ostaşii lui Hristos nu au îngenuncheat în faţa activiştilor Partidului şi Securităţii.
Drama de azi a Romaniei este că majoritatea ofiţerilor din sistemul care are ca sarcină apărarea Ţării au rămas tot atei. Adică sunt mai tovarăşi cu Gabriel Andreescu decat ar vrea să admită şi să recunoască. Soldaţii în uniforme negre, călugării şi preoţii de mir, clerul în majoritatea sa, nu L-au trădat pe Hristos şi nici pe omul credincios, chiar dacă Biserica a fost nevoită să îndure umilinţele Cezarului comunist. Biserica Ortodoxă a rămas pivotul romanităţii, instituţia în care milioane de romanii îşi pun nădejdea.
În ultima perioadă de timp, la iniţiativa patriarhului, se desfăşurau în cadrul unor Comisii ale Sfantului Sinod lucrările de modificare a Statutului BOR, practic regulamentul după care se călăuzeşte Biserica. Se ştie că acest statut fusese modificat în perioada comunistă astfel încat să favorizeze o intervenţie a statului şi a persoanelor străine de interesul Bisericii în soarta acesteia. Acesta ar putea fi considerat cel mai important pas făcut de Biserică pentru a se desprinde de puterea seculară a unui stat dovedit tot mai mult în ultima perioadă de timp defavorabil Bisericii şi manifestărilor creştine.
Unul dintre principalele obiective era eliminarea laicilor din Marea Adunare Bisericească pentru a împiedica pe viitor intervenţia unor potenţiali duşmani ai Bisericii în deciziile cele mai importante ale acesteia, cum ar fi alegerea episcopilor şi a patriarhului.
Probabil că după schimbarea statutului, în scurtă vreme P. F. Patriarh Teoctist s-ar fi retras, nu înainte de a organiza noile alegeri.
Venirea unui urmaş dorit de Patriarh în fruntea BOR nu era decat o problemă de timp, căci autoritatea în sinod a Patriarhului ar fi impus cu siguranţă această ultimă dorinţă a sa. Chiar dacă Patriarhul Teoctist s-ar fi îmbolnăvit grav, mai rămanea încă timp pentru întrunirea Marii Adunări Bisericeşti şi pentru realizarea alegerii dorite de el.
Aşadar, singurul lucru care ar fi putut interveni pentru a schimba soarta Bisericii Ortodoxe Romane, a doua ca număr de credincioşi după Biserica Rusiei, nu era decat moartea subită a P.
F. Patriarh Teoctist. Numai astfel el putea părăsi lumea aceasta fără să lase nici măcar un ultim cuvant sau un testament spiritual. Ultimul său cuvant, credem, este "Nu votaţi cu Anti-Hristul!".


Biserica Ortodoxa Romana, in pericol

Daca nu ar exista doua mari centre ale ortodoxiei, la Constantinopol si la Moscova, probabil ca s-ar vorbi astazi si de o Biserica Ortodoxa Unita, dupa modelul Bisericii Catolice, care are sediul la Vatican.
Cum numarul ortodocsilor din Rusia si fostele republici ale Uniunii Sovietice este foarte mare, un centru ortodox la Constantinopol ar duce in derizoriu conceptul de Biserica Ortodoxa Unita, iar unirea sub pulpana Rusiei ortodoxe nu poate fi pusa in discutie multa vreme de aici incolo. Din acest motiv, Biserica Ortodoxa Romana este obligata sa valorifice la maxim ideea unei Biserici nationale, bazandu-se, pe de o parte, pe faptul ca majoritatea populatiei este ortodoxa si, pe de alta parte, pe o elita teologica in interiorul Bisericii, a carei voce s-a auzit chiar si in comunism. Poate ca nu e o intamplare faptul ca tocmai varfurile acestei elite au intrat in acesti ani in conflict cu "elita civila". Cazul parintelui Antonie Plamadeala se deruleaza chiar in aceste zile, iar cel al parintelui Staniloae, desi petrecut acum vreo 15 ani, este inca actual.
Parintele Staniloae este unul dintre cei mai mari carturari ai neamului, cele 90 de carti ale sale, precum si cele peste 30 de traduceri din "Parintii si scriitorii bisericesti" fiind o zestre cu care un popor poate dainui in ciuda oricaror impotriviri, ele neputand sa lipseasca din biblioteca nici unui tanar indreptat spre carte. Cu o viata calita prin inchisorile comuniste, cu traducerile sale din sfintii Grigorie de Nisa, Maxim Marturisitorul, Dionisie Areopagitul sau Grigorie de Nazianz, parintele Staniloae ar fi trebuit sa fie maestrul spiritual al generatiei formate la inceputul acestui mileniu. De ce nu este asa? Pentru ca traducatorul inegalabilelor "Filocalii" avea inca de atunci suspiciuni grave fata de elita intelectuala care domina azi spatiul public. Pentru asta nu a fost iertat. In primavara anului 1993, cu cateva luni inainte de ridicarea sa la cer, parintele Staniloae a lasat unor tineri din "Liga Tineretului Ortodox" Brasov un adevarat Testament. Iata ce spunea despre intalnirea cu Gabriel Liiceanu: <>. Concluzia marelui carturar este cel putin ingrijoratoare: "Intelectualitatea romana de astazi s-a indepartat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare ca e cea mai indepartata intelectualitate de credinta poporului. Ispita Occidentului, stiti...".
Pe acest fond nelinistitor, parintele Staniloae le spunea tinerilor si ce trebuie facut pentru a ne salva biserica si credinta: "trebuie sa cautam sa avem statul cat mai crestin; si statul romanesc a fost inainte destul de crestin; nu intrase masoneria; acum... sunt interese individuale, masonerie, ateism... cate si mai cate... Trebuie sa militam pentru un stat crestin; cat mai crestin".
Disputele sterile din aceste zile de doliu ale BOR, in care nimeni nu face trimitere la marii si adevaratii teologi ai Bisericii noastre, trebuie sa ne puna serios pe ganduri. Europa in care am reintrat de curand este dominata de catolicism, iar in acest spatiu spiritual ortodoxia ar putea fi iarasi, cum a mai fost, copilul vitreg pe care nimeni nu-l ia in brate.


Preotul Gheorghe Calciu. Masoneria şi organizaţiile internaţionale.


Ediţia americanã din 1962, pe care o posed, are 860 de pagini, plus un rezumat al principiilor, în ordine alfabeticã, fãcut de T. W. Hugo şi care numãrã, la rândul lui, 218 pagini. O carte masivã, plinã de învãţãminte masonice, în care autorul prezintã amãnunţit doctrina şi gradele masoneriei, explicând funcţiile fiecãrui grad, dar trecând sub o tãcere absolutã orice explicaţie despre Gradul 33. De altfel, chiar în prefaţa cãrţii, ni se dau titlurile şi gradele "corecte" ale masoneriei, de la 1 la 32. Gradul 33 nu este nici mãcar menţionat, deşi A. Pike se fãleşte cu deţinerea lui. Citãm pe alese câteva dintre aceste titluri şi grade: Grad 1: Ucenic; Grad 4: Maestru secret; Grad 16: Prinţ al Ierusalimului; Grad 25: Cavaler al Şarpelui de Aramã; Grad 30: Cavaler Kadoş (în ebraicã - "pus deoparte", "sfânt"); Grad 31: Inspector Inchizitor; Grad 32: Maestru al Secretului Regal. Dupã cum se poate vedea, abundã numirile ebraice şi termenul "secret", ceea ce întãreşte o datã mai mult, dacã mai era nevoie, caracterul conspirativ şi ezoteric al masoneriei.

Într-un eseu mai vechi, am vorbit despre cartea lui Albert Pike, pe scurt, deşi ar merita un întreg tratat. În prezentul eseu ne vom ocupa de cartea lui Beresniak, pentru a vedea cum un mason important confirmã multe din cele ce s-au scris despre scopurile secrete ale masoneriei; ne vom folosi şi de unele lucrãri antimasonice, cum ar fi Noua Ordine Mondialã a lui A. Ralph Epperson sau Congresul Baptiştilor din Sud şi Masoneria a lui James Holy (un baptist din Texas), ca şi de altele, care au fost numai consultate.

Holy constatã cã secolele XIX şi XX sunt caracterizate de o explozie a activitãţii religioase, atât în Bisericile clasice - catolicã şi ortodoxã - cât şi în "aşa-numitele secte", ca şi în organizaţiile numite "culte". În plus, aceeaşi explozie se vede şi în organizaţiile religioase de tip ocult. Definiţia ocultului este: ceva ţinut intenţionat ascuns; nedescoperit altora; care foloseşte acţiunea sau influenţa unor agenţi supranaturali, sau anumite cunoştinţe secrete.

Vom porni de la cartea lui D. Beresniak, Francmasoneria, prin care el afirmã acţiunile benefice ale acestei organizaţii pentru umanitate. Poziţia noastrã este cea creştinã şi din acest punct vom analiza scrierea lui şi pe cele ale altor masoni. Religia creştinã a devenit ţinta tuturor atacurilor care, deşi par a veni din direcţii diferite, se vede bine, pentru cine este atent, cã sunt concertate de o grupare ocultã care urmãreşte distrugerea creştinismului, ca singurul factor coerent care se opune dezordinii promovate de cei ce urmãresc distrugerea tuturor valorilor reale ale moralei şi ale credinţei.

Cartea lui Beresniak este pentru consumul publicului larg si are misiunea de a face masoneria simpaticã omului de rând. De aceea, el nici nu merge la straturile ascunse ale masoneriei, la secretele ei, la acţiunile ei subterane, ci porneşte de la constructorii de catedrale, de la "constructorii în piatrã" în general, breaslã care era preocupatã sã-şi apere anumite secrete privitoare la arhitecturã şi la tãierea pietrei; intenţia clarã a autorului este de a arãta cã acestea ar fi singurele "faimoase secrete" de care masoneria este acuzatã. Lucrul acesta nu-l împiedicã pe Beresniak sã greşeascã în unele afirmaţii pro domo, chiar dacã le mascheazã. La pagina 12, el spune: "Odinioarã, masonii trebuiau sã aparţinã Religiei ţãrii lor, dar astãzi vor trebui sã aparţinã Religiei cu care toatã lumea este de acord, adicã sã fie oameni de bine, cinstiţi şi loiali, oricare ar fi denumirile sau religiile care ne ajutã sã-i recunoaştem".

Internaţionalizarea unei religii speciale, ascunse şi misterioase - iatã ţinta masoneriei. La baza masoneriei secrete, a celor iniţiaţi, stã însã o rãzbunare pentru o crimã legendarã, cãreia masonii îi dau o interpretare misticã, spiritualã. A. Ralph Epperson, în cartea citatã de noi (Noua Ordine Mondialã), ne relateazã cã ceremonia iniţierii masonice este ţesutã în jurul acestei legende. Ea este legatã de construirea Templului lui Solomon

În III Regi, capitolele 5, 6 şi 7, se vorbeşte despre construirea Templului şi a casei lui de cãtre Solomon. Erau douã construcţii mãreţe, folosind din belşug marmurã, cedru, aur şi alte metale. Într-o scrisoare cãtre Hiram, regele Tirului, Solomon se plânge cã evreii nu erau pricepuţi în arta tãierii lemnului, aşa cum erau sidonienii, şi cere meşteri de la rege. În capitolul 7, este pomenit numele unui mare meşter trimis de Hiram, numit tot Hiram, pe care masonii, pe baza legendelor, îl numesc Hiram Abif, personaj despre care Biblia ne spune cã era fiul unei vãduve, înzestrat cu meşteşugul şi ştiinţa de a face orice lucru de aramã (III Regi 7, 14).

Masonii susţin cã Hiram Abif era maestru mason şi deţinea secretele gradului, pe care nu le putea destãinui celorlalţi muncitori (masoni şi ei, dar numai ucenici, care nu puteau deţine aceste secrete ale construcţiei templelor). În felul acesta, reiese clar ezoterismul masoneriei, nu numai faţã de strãini, ci şi faţã de gradele inferioare, chiar înãuntrul unuia şi aceluiaşi grad fiind trepte de cunoaştere, aşa cum vom arãta din cartea lui A. Pike.

Cincisprezece colegi meşteşugari - vãzând cã Templul era terminat, dar ei nu posedau încã secretul construcţiei deţinut numai de Hiram, secret prin care ar fi devenit şi ei maeştri şi constructori ai altor mari temple - au decis sã-l omoare. Doisprezece dintre ei s-au retras, dar trei şi-au dus planul pânã la capãt, omorându-l pe Hiram Abif. (Toatã aceastã legendã se gãseşte în O Enciclopedie a Francmasoneriei de Albert Mackey, p. 564). Pânã aici, totul pare o legendã asemãnãtoare crimei din Mioriţa, unde doi ciobani îl ucid pe cel de-al treilea, mai bogat decât ei, ca sã îi prade averea, sau legendei lui Osiris cel ucis, ale cãrui rãmãşiţe le cautã Isis. Dar un anume Rex Hutchens, mason de Gradul 32, introduce un element mistic în cartea sa Un pod spre Luminã. Elementele simbolice introduse de acesta sunt urmãtoarele: Hiram este atacat de ucigaşii lui la poarta de sud a Templului, fiind lovit peste gurã cu rigla, care înseamnã regulã, adicã suprimarea libertãţii prin impunerea unei anumite conduite; la poarta de vest este atacat cu echerul în inimã, care reprezintã uniunea religiei cu puterea civilã, adicã introducerea controlului şi asupra stãrilor emoţionale, impunerea a ceea ce trebuie sã crezi; la poarta de est, Hiram este ucis cu o loviturã de ciocan în cap, ceea ce semnificã impunerea controlului asupra intelectului, prin forţã brutã. Din aceastã interpretare a lui Hutchens reiese limpede cã duşmanii masoneriei sunt statul, religia şi masele genuine, cele trei realitãţi sociale care trebuie distruse, totul încãpând pe mâna Marelui Maestru, urmaşul lui Hiram, pe care însã nimeni nu-l cunoaşte, cu excepţia unui cerc foarte restrâns de iniţiaţi. De fapt, la p. 73, Hutchens ne explicã simbolurile şi mai clar: "… asasinii sãi [ai lui Hiram - n.n] simbolizeazã tirania, ignoranţa şi intoleranţa sau fanatismul". Aceste simboluri acoperã perfect elementele de mai sus.

Revenind la cartea lui Beresniak, care atribuie masonului cele mai minunate calitãţi, el introduce, ca pe o uşoarã autocriticã, consideraţia despre Frederic al II-lea cel Mare al Prusiei, mason, tolerant (chiar şi faţã de ateism), dar care era un rãzboinic şi a sacrificat multe vieţi pentru ambiţia lui, încãlcând deci principiile umanitare ale masoneriei. Dacã cineva merge la uriaşul templu masonic din Alexandria, statul Virginia, va vedea pe pereţii sãlii de jos portretele a paisprezece preşedinţi ai Americii care au fost masoni, între care este şi fratele Truman, cel ce a aruncat primele bombe atomice peste populaţia civilã a Japoniei (nu peste armata combatantã), deschizând astfel ciclul crimelor în masã ale rãzboiului total, care nu se mai duce între armate şi armate, ci mai degrabã în spatele frontului, prin decimarea populaţiei civile nevinovate (copii, femei, bãtrâni etc.). Truman era şi un foarte pios membru al Bisericii Baptiste de Sud.

Interesantã este partea de iniţiere despre care vorbeşte Beresniak. Candidatul este izolat într-un cabinet de meditaţie, dupã ce fratele care are grijã de el îi ia toate obiectele metalice pe care le posedã: ceas, bijuterii, bani etc. Ca la Securitate! Oare i-o fi luând şi şireturile sau cureaua de la pantaloni?

Referindu-se la faptul cã masonii se mai numesc şi "Fii ai vãduvei", Beresniak face apel la legenda lui Hiram, dar se preface cã nu cunoaşte interpretarea lui Hutchens, deşi cartea acestuia a fost aprobatã de Consiliul Suprem al Gradului 33 al Francmasoneriei de Rit Scoţian, ceea ce îi conferã o autoritate extraordinarã. Beresniak precizeazã: "Se cuvine sã remarcãm lipsa tatãlui şi în legendele despre Hristos, Krişna, Mithra, Sargon şi Moise", punând la grãmadã creştinismul cu toate miturile pãgâne şi legendele folclorice.

În ceea ce priveşte secretele masoneriei, Beresniak rãspunde cu o seninãtate dezarmantã cã singurul secret al masoneriei este cel ce ţine de "reţete", aşa cum ai întreba un artist de mare succes: "Care este secretul artei dumneavoastrã?", iar el ţi-ar vorbi despre reţeta lui.

Dupã ce trece în revistã o serie de realizãri ale masoneriei, cum ar fi Enciclopedia Francezã (al cãrui inspirator a fost cavalerul mason Ramsay), Beresniak se strãduieşte sã ne convingã de faptul cã Revoluţia francezã nu este opera masonilor, cã au fost masoni şi în revoluţie, şi împotriva ei, dar nu ei sunt autorii, ceea ce este inexact, dupã cum este inexactã afirmaţia lor cã nu au avut nici un rol în revoluţia comunistã din Rusia.

Principiile proclamate de Revoluţia francezã reiau lozinci strict masonice: Libertate. Egalitate. Fraternitate. Cuvântul "franc-masonerie" conţine în el termenul de liber (franc/free), dar şi sugestia egalitãţii şi a fraternitãţii de breaslã, fiind chiar o formã de organizare.

În ceea ce priveşte revoluţia bolşevicã, azi avem sute de documente care dovedesc finanţarea ei de cãtre masonerie europeanã şi americanã.. Aceastã strãdanie a lui Beresniak nu este însã gratuitã.

În templul masonic din Virginia, existã un colţ mai neînsemnat, unde poţi gãsi o foaie în care scrie cã, în 1789, un anume G. W. Snyder din oraşul Frederick, statul Maryland, trimitea o scrisoare preşedintelui George Washington, însoţitã de cartea lui John Robinson intitulatã Proofs of a Conspiracy against all the religions and governments of Europe, carried on in the secret meetings of Freemasons, Illuminates and Reading Societies, collected from Good Authorities (Londra, T. Cadell, 1798), în care se aratã amestecul masoneriei în Revoluţia francezã şi în alte "rebeliuni", drept care îl conjurã sã nu susţinã masoneria. Ca dovadã, se aflã acolo volumul Proofs of a Conspiracy. Se menţioneazã şi cã George Washington i-a rãspuns lui Snyder, spunându-i cã el nu crede în afirmaţiile lui Robinson. Nu existã, însã, nici scrisoarea lui Snyder, nici rãspunsul lui Washington, nici în original, nici în copie, ceea ce aruncã un dubiu asupra rãspunsului.

Robinson a fost un membru marcant al masoneriei engleze, cu largã audienţã în toate lojile europene, inclusiv din Rusia, astfel cã a cunoscut toate maşinaţiunile masonice. El constatã cã lojile devin acoperişul unor idei pe care, dacã membrii lojii le-ar exprima deschis, în mod public, aceasta ar duce fãrã nici o îndoialã la arestarea lor de cãtre autoritãţi.

Astfel, prin creşterea agresivitãţii ideilor şi acceptãrii lor de cãtre masonerie, lojile ajung asociaţii care urmãresc "sã smulgã din rãdãcini toate instituţiile religioase şi sã rãstoarne toate guvernele lumii". Spre surprinderea lui, el observã cã o serie de preoţi şi prelaţi catolici fac parte din masonerie, şi-i citeazã pe Abatele de Sieyès şi pe Episcopul de Autun (care s-a şi intitulat, de altfel, "cetãţean al lumii"). Protestanţii luau lojile, literalmente, cu asalt, în Anglia şi Germania. La început, în Germania îndeosebi, lojile erau împãrţite pe confesiuni: catolici, luterani, calvinişti; dar membrii protestanţi ai lojilor au distorsionat sensul Sfintei Scripturi în asemenea mãsurã încât n-a mai rãmas din ea decât o religie filosoficã. Discursurile care se ţineau la întrunirile masonice aveau ca ţinte permanente Biserica, patriotismul, regalitatea, ele constituind un complot prin care toate naţiunile sã fie supuse organizaţiei masonice. Membrii catolici ai lojilor se lãudau cã ei i-au infiltrat pe iezuiţi pânã acolo încât toate veniturile acestui ordin religios erau controlate de loji.

Robinson se ocupã de aproape întreaga masonerie europeanã, pe care a cunoscut-o în amãnunţime, ţinta lui fiind sã previnã ţãrile lojilor europene împotriva acestui complot internaţional al lojilor. Sunt şi unele detalii pe care autorul le dã în cartea lui, ca dovezi ale acţiunilor anticreştine ale masoneriei, demonstrând cã cel ce intrã în masonerie cunoaşte, în treptele pe care le parcurge, numeroase iniţieri anticreştine fãţişe. El dã ca exemplu iniţierea în gradul de Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept (Gradul 28), care pare a fi o treaptã deosebit de importantã, de vreme ce şi A. Pike îi acordã 243 de pagini în cartea sa Dogma şi Morala. Candidatul este întrebat ce orã e, la care acesta rãspunde: Între oameni e întuneric, în lojã e amiazã, cãci Hesperus (steaua Europei) este întunecatã ca fumul tãmâiei aduse de superstiţia despoţilor care se fac pe ei zei.

În capitolul dedicat iniţierii în Gradul 28, A. Pike vorbeşte despre zeii naturii la mai toate popoarele vechi, dându-le o consideraţie egalã, inclusiv lui Baal, care era zeul naturii asiro-babilonian. El afirmã, la p. 777, cã cel ce doreşte sã atingã înţelegerea marelui Cuvânt şi sã posede Marele Secret trebuie sã-i citeascã atent pe filosofii hermetici, dar având drept cheie dogma lui Hermes. De altfel şi Holy vorbeşte despre activitatea furibundã a masoneriei împotriva creştinismului şi despre adorarea lui Lucifer ca zeu suprem. El afirmã cã A. Pike, în cuvântul sãu din 14 iulie 1889, adresat ca instrucţiuni cãtre cel de-al 23-lea Consiliu Suprem al Masoneriei Internaţionale, ţinut la Paris, a declarat: "Ceea ce trebuie sã spunem mulţimii este cã noi adorãm un dumnezeu, dar fãrã vreo superstiţie. Însã vouã, Mari Suverani Inspectori Generali, vã spun, şi voi s-o repetaţi fraţilor din Gradele 32, 31 şi 30, cã Religia masonicã trebuie sã fie menţinutã, de noi toţi cei iniţiaţi în cele mai înalte grade, în puritatea doctrinei luciferice. Dacã Lucifer nu ar fi dumnezeu, ar fi Adonai (care este zeul creştinilor), ale cãrui fapte îi dovedesc cruzimea, perfidia şi ura faţã de om, barbaria şi repulsia faţã de ştiinţã…" (J. Holy, op. cit., p. 18).

Surprinzãtor este faptul cã demersul lui Holy în faţa Bisericii Baptiste din Sud, care este total supusã masoneriei, a gãsit un anumit ecou şi Congresul acestei Biserici a acceptat sã discute, la o nouã adunare a sa, dacã lucrarea lui Holy sã fie analizatã în afirmaţiile ei sau nu, şi s-a decis cercetarea cãrţii. Holy este american şi masoneria americanã nu a rãmas insensibilã la afirmaţiile lui. De aceea, organizaţia americanã tinde tot mai mult sã se desolidarizeze de Albert Pike. Ei susţin cã Pike a cãutat sã facã din masonerie o religie, ceea ce nu este acceptat de conducerea masoneriei americane, care se considerã una deschisã, nu circumscrisã, aşa cum este cea europeanã. În micile afişe de distribuite vizitatorilor în diverse loji masonice, ei vorbesc de larga deschidere a masoneriei locale, de acţiunile lor de binefacere, de faptul cã se trag din constructorii de catedrale şi cã nu au secrete sau mistere. Raţiunea lor este de a face bine - acţiunile lor de caritate sunt foarte largi, spre a-i atrage pe cât mai mulţi - şi nu se implicã în politicã. Masoneria europeanã, da, ea se implicã în politicã, spun ei, dar nu cea americanã. Atunci de ce 14 preşedinţi ai Statelor Unite (ultimul fiind Ford) au fost masoni, iar ei s-au lãudat cu acest lucru?! Atunci cine face politica Americii şi chiar a lumii, dacã masoneria este inocentã?[…]"
Amestecul masoneriei în politica Statelor Unite nu mai are nevoie sã fie demonstratã, cu atât mai puţin amestecul masoneriei europene în treburile statului. Beresniak este mai cinstit în aceastã privinţã şi afirmã cu trufie cã toate marile organizaţii politice internaţionale sunt creaţii ale masoneriei (cf. p. 55). Implicarea francmasoneriei în Revoluţia francezã - şi, mai târziu, în cea comunistã - este evidentã. Din cauza acestui amestec al masoneriei în Revoluţia francezã, Ecaterina a II-a interzice masoneria în Rusia, dupã mai bine de 35 de ani de susţinere a ei. Încã din 1799, în Memoirs Illustrating the History of Jacobins, se scrie despre toate relele fãcute de masonerie în societatea europeanã.

Nonşalanţa cu care Beresniak trece peste toate dificultãţile pe care istoria masoneriei şi implicarea ei în marile revoluţii criminale ale lumii le ridicã este de rãu augur: el crede cã se adreseazã unui public absolut ignorant şi uşor de manipulat. Totuşi nu poate trece peste anumite secrete ale ritualului masonic şi justificã interdicţia pentru gradele inferioare de a participa la ceremonia decernãrii gradelor mai mari, ca şi la adunãrile masoneriei de vârf, afirmând cã aceste ceremonii sunt atât de extraordinar de înalte încât cel nepregãtit s-ar putea sminti! Deci este limpede cã oricine intrã în lojã vine din întunericul necunoştinţei, fiind incapabil sã înţeleagã misterele masonice, şi numai treptat-treptat, primind lumina masonicã, ajunge sã se lãmureascã. Aceasta este valabil şi pentru creştini. Candidatul la Gradul 16 jurã cã "orice religie cu forme simple sau ceremonii şi practici externe trebuie sfãrâmatã, pentru cã nu este decât o formã moartã, fãrã suflet" şi cã "Masoneria Vechiului şi Acceptatului Rit, fondat pe doctrina simplã şi purã a iubirii, toleranţei şi raţiunii, trebuie sã fie eternã" (Masoneria de Rit Scoţian, vol. II, p. 404).


11-07-2008 19:20:30
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
În faţa acestei afirmaţii care face din masonerie suprema doctrinã a iubirii şi toleranţei, cum poate un creştin sã mai fie mason? Cum poate un ierarh, adeseori din vârfurile Bisericii Catolice sau Ortodoxe, sã mai rãmânã în Bisericã şi în functie? În numele cui un ierarh român, membru al masoneriei, dã binecuvântarea sa preoţilor şi credincioşilor? În numele masoneriei? Al lui Lucifer? Biserica Ortodoxã şi cea Catolicã ar trebui, fãrã nici o reticenţã, sã excludã preoţii şi ierarhii masoni, pentru cã ei nu mai slujesc Biserica, nici pe Hristos, ci o organizaţie profund anticreştinã.

Beresniak îşi exprimã cu clamoare poziţia anticatolicã (se pare cã nu are nimic de-a face cu Ortodoxia, pe care n-o cunoaşte). El afirmã cã Spania şi Portugalia, unde Biserica i-a condamnat şi chiar ars pe masoni, care erau toţi oameni de mare valoare, au rãmas înapoiate (ceea ce este un neadevãr sfruntat), pe când în Anglia - şi, în general, în ţãrile unde preoţii nu sunt mediatori divini - "lojile nu au întâlnit împotrivire şi ele nu au trebuit sã se împotriveascã, la rândul lor, Bisericii" (p. 41). Iarãşi vin şi-i întreb pe preoţii şi ierarhii din cele douã Biserici Apostolice care sunt masoni: pe cine slujiţi voi, cãrora masoneria vã neagã dintru început - şi ştiţi cã vã neagã - preoţia?

Un preot român, de curând întâlnit în America, îmi spunea cã un student la Teologie (ortodoxã) i-a arãtat şorţul de mason, pe care îl poartã mereu cu el. Nu poartã Sfânta Scripturã, nici Ceaslovul, ci şorţul masonic…

Unul dintre idealurile urmãrite cu perseverenţã de francmasonerie este desfiinţarea religiilor (a creştinismului în special, aşa cum am arãtat deja) şi a naţiunilor, urmãrind crearea unei singure naţiuni şi a unui singur guvern mondial, cu o "nouã ordine mondialã", care va permite membrilor sãi sã devinã conducãtorii întregii omeniri. Naţiunile, Bisericile şi monarhiile sunt piedici foarte serioase în faţa acestui plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluţiei franceze era aceasta: "Cu maţele ultimului popã îl vom spânzura pe ultimul rege!".

Beresniak ne anunţã fãrã ocoluri acest plan al unui guvern internaţional: "În secolul nostru, datorãm francmasoneriei câteva organizaţii internaţionale: Societatea Naţiunilor - devenitã ONU -, Crucea Roşie, Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaşte influenţa masonilor peste tot unde se exprimã voinţa de a fi liber şi de afirmare a demnitãţii umane" (p. 55).

Este evident scopul dominator al masoneriei prin aceste organizaţii internaţionale care cautã desfiinţarea naţiunilor şi a libertãţii acestora, economia dirijatã de un guvern internaţional, puterea lor discreţionarã de a decide dacã o naţiune are sau nu dreptul sã aibã copii pentru a supravieţui, dacã membrii unei naţiuni au dreptul sã mai trãiascã sau trebuie sã piarã prin înfometare, din cauza embargourilor economice împotriva popoarelor ce nu se supun necondiţionat etc. Toate aceste idei internaţionaliste îşi au sursa în doctrina masonicã şi ele au constituit programul de bazã al Revoluţiei franceze, ca şi al celei ruseşti: ambele revoluţii programau un guvern internaţional, distrugerea credinţei, raţionalizarea religiei, desfiinţarea regalitãţii. Cine citeşte istoria Revoluţiei franceze va vedea cu groazã cum la Lyon sute de cãlugãri şi cãlugãriţe, catolici, au fost dezbrãcaţi la piele, legaţi cu funii - un cãlugãr cu o maicã - în poziţii obscene şi apoi aruncaţi sã se înece în Rhône. Mulţi dintre aceşti martiri ai credinţei catolice au fost culeşi apoi de credincioşi şi îngropaţi în tainã.

Din toate scrierile antimasonice, ba chiar şi din cele promasonice, se desprinde o mândrie lucifericã, o propensiune spre protagonism social, politic şi economic, iar antimasonii scot în evidenţã misticismul acestei supremaţii demonice. Albert Pike, Suveranul Mare Comandor al Masoneriei, scrie în cartea lui, Morala şi Dogma: "Lumea ne va declara curând ca Suverani şi Pontifi. Noi vom constitui echilibrul universului şi vom fi conducãtori peste stãpânii lumii" (p. 817). Este evident cã Pike vorbeşte despre dictatura absolutã a masoneriei, care va stãpâni în mod egal peste religie (pontifi) şi peste politicã (suverani). De fapt, el citeazã aici din doctrina Templierilor, din care masoneria pretinde cã se trage într-o mare mãsurã. Toate acestea sunt învãţãminte de iniţiere în Gradul 30, cel de Cavaler Kadoş. Tot în aceste învãţãminte, ca şi în multe alte locuri, Pike afirmã, prin aluzie la templieri, duşmãnia de moarte a masoneriei faţã de tiara papalã. Aceastã vrãjmãşie, afirmatã mai peste tot în scrierile masonice mai vechi, a fost preluatã de aproape toate sectele creştine rupte, în ultimele secole, din trunchiul catolicismului, ceea ce demonstreazã, cel puţin în parte, care este originea sciziunilor Bisericii apusene.

Pentru a ilustra ce mari personalitãţi a avut şi are masoneria, Beresniak dã multe nume celebre: Goethe, Mozart, Lessing, Puşkin etc., dar şi alţii: majoritatea mareşalilor lui Napoleon, regi ai Angliei, regi ai Suediei, Proudhon (teoreticianul anarhismului), Simón Bolívar (care, sub influenţa masoneriei distructive a regalitãţii, a început revoluţia de eliberare a Boliviei de sub coroana spaniolã, dar care, cum rezultã din propriile sale mãrturii, şi-a regretat acţiunea, întorcându-se cu dragoste spre Spania, cãreia îi declarase vrãjmãşie pe viaţã şi pe moarte chiar în casa unui spaniol, lãsând un testament de iubire faţã de aceastã Spanie care, dupã Beresniak, era înapoiatã, pentru cã nu permitea masoneria!), comunistul Bakunin etc. Observãm cã tocmai cele mai anticreştine organizaţii "religioase" sunt de origine masonicã: Mişcarea Teosoficã pornitã de Helena P. Blavatsky şi continuatã de Annie Besant, mare maestrã a Dreptului Uman şi a mişcãrii New Age. Aceastã din urmã mişcare şi-a luat numele respectiv ca opoziţie declaratã împotriva old age-ului, adicã a religiei creştine, ce are câteva principii care trebuie distruse (deşi pe ele, totuşi, s-a fondat America): familia, proprietatea, dreptul la viaţã (neavortarea copiilor), la credinţã, la libera exprimare şi la asociere. Toate aceste valori, evidente de la sine pentru generaţiile vechi, sunt tot mai clãtinate astãzi, când ele nu mai sunt "evidente de la sine", iar tribunalele dau decizii contradictorii asupra dreptului de viaţã al copilului, a dreptului de asociere ş.a.m.d. New Age este o formã a masoneriei în care spiritul anticreştin este mult mai vizibil. Un autor anti-New Age, Texe Marrs, afirmã urmãtoarele: "Credinciosului din New Age i se spune: Ai putea fi zeu în clipa urmãtoare, numai dacã nu ar exista în jur aceşti oribili creştini, cu atitudinile lor otrãvite" (apud A. R. Epperson, Noua Ordine Mondianlã, pp. 27-28). De altfel, ideea de bazã a new-age-iştilor este cã ei sunt chemaţi sã conducã politica lumii, cã ei poartã geniul politic în structura lor şi cã toţi trebuie sã li se supunã. Fiecare new-age-ist are cel puţin un "spirit director", care îl ghideazã şi-i spune ce trebuie sã facã. D-na Hillary Clinton, de exemplu, are douã astfel de spirite cu care vorbeşte: unul este al tatãlui ei, celãlalt este spiritul Helenei Roosevelt. Prima Doamnã a Americii a afirmat acest lucru în mod public, redând în faţa camerelor de luat vederi discuţiile politice pe care le-a avut, în lungi şi repetate şedinţe, cu spiritul rãposatei Helena Roosevelt.

Beresniak trece uşor peste ceremoniile de iniţiere, dar J. Holy este mai analitic şi are un scop precis al cãrţii sale, şi anume sã demonstreze Bisericii Baptiste de Sud, invadate de masoni (el însuşi spune cã a crescut cu douã cãrţi fundamentale: Biblia şi… cartea lui Pike), cã masoneria este o organizaţie satanicã. El afirmã, cu citate din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated (vol. 2, p. 259), cã la iniţierea în Gradul 30 (Cavaler Kadoş) Întreit Puternicul Mare Maestru se adreseazã celui ce este iniţiat: "Pânã acum ai vãzut în masonerie numai embleme şi simboluri. Acum trebuie sã vezi în ea nu altceva, ci numai realitatea. Eşti gata sã repudiezi orice judecatã şi sã asculţi, fãrã rezerve, tot ce ţi se va porunci sã faci pentru binele umanitãţii?" (p. 28).

Cei care au citit cartea lui Lev Tolstoi, Rãzboi şi pace, îşi amintesc, probabil, de scena iniţierii lui Pierre Bezuhov în masonerie. Tot ce spune Tolstoi acolo are o anumitã notã caricaturalã, dar, dacã citim cartea lui J. Holy, care ne redã unele ceremonii de iniţiere în diverse grade masonice, vom vedea lucruri chiar mai macabre şi mai hilare decât în textul tolstoian. Astfel, la iniţierea în Gradul 30, acţiunea se petrece pe rând în patru încãperi decorate cu diferite simboluri oculte. În prima, scãldatã într-o luminã sepulcralã, este un mausoleu pe care se aflã un sicriu în care zace un cavaler îmbrãcat în alb, cu faţa acoperitã. În jurul sicriului se aflã trei cranii. O muzicã înceatã se aude, iar Întreit Puternicul Maestru îi spune celui iniţiat: "Frate, aceste obiecte ascund un mare mister. Eşti gata sã treci prin toate încercãrile care te aşteaptã? Ele sunt înspãimântãtoare, dar nu este nimic în ele care sã te sperie, dacã ai înţeles toate gradele prin care ai trecut pânã acum… Trebuie sã-ţi aduni întreaga putere a minţii, pentru cã totul va depinde numai de tine însuţi". Cavalerul din sicriu îl întreabã, la rândul sãu, pe iniţiat: "Tu, care ai venit sã-mi tulburi pacea, teme-te de mânia mea! Care îţi este dorinţa?".

În privinţa identitãţii cavalerului din coşciug, A. Pike spune cã secretul lui ţine de Cabalã. Albert Mackey ne explicã, în cartea sa Revised Enciclopedia of Freemasonry (vol. 1, p. 166), de unde îşi are originea Cabala: "Cabala a fost predatã de Dumnezeu unei cete selecte de îngeri, care au format o şcoalã teosoficã în Paradis. Dupã cãderea îngerilor, aceastã doctrinã cereascã a fost comunicatã, prin bunãvoinţã, copiilor neascultãtori ai pãmântului".

Aşadar, "ceata selectã" a îngerilor a fost formatã din cei care se vor rãscula împotriva lui Dumnezeu, sub conducerea lui Lucifer. Ei au comunicat-o "binevoitori" lui Adam şi astfel a ajuns pânã la Noe. Prin urmaşii lui Avraam, ajunge în Egipt; Moise a inclus Cabala chiar în Pentateuh, prin intermediul cãruia David şi Solomon au fost iniţiaţi în Cabalã.

Întreit Puternicul Maestru îngenuncheazã în faţa sicriului, pune o coroanã de lauri pe una dintre ţeste, apoi intrã în urmãtoarea încãpere, unde îl ameninţã din nou pe candidat cu mânia secolelor trecute, dacã nu va fi ascultãtor fãrã rezerve. Oricum, secretul cavalerului din sicriu nu ne este descoperit. (Întreagã aceastã descriere este preluatã de J. Holy din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated, publicatã de Powner Company din Chicago).

Beresniak nu oboseşte sã ne convingã cã francmasoneria ar fi doar organizaţia foştilor meşteri din Evul Mediu. Cu timpul, spune el, au intrat în masonerie intelectuali care, la început, erau numiţi fraţi acceptaţi; treptat, meseria ca atare dispãrând în formele ei medievale, intelectualii au crescut ca numãr, încât astãzi clasa mijlocie formeazã grosul masoneriei. Adevãrul este cã aceastã clasã formeazã masa de manevrã, iar anumiţi intelectuali, oameni bogaţi sau politicieni conduc efectiv masoneria, ascund secretele ei de gradele inferioare şi sunt conducãtorii din umbrã ai politicii mondiale. Beresniak se contrazice pe el însuşi când afirmã cã în masonerie sunt puţini milionari şi oameni cu mare influenţã, pentru ca apoi sã se laude cu regii englezi sau suedezi şi cu înfiinţarea de cãtre masonerie a tuturor marilor organizaţii politice internaţionale. Aş vrea sã înţeleg şi eu cum micii meseriaşi şi intelectuali mãrunţi pot face lucrul acesta. Secretele masoneriei, nu numai faţã de lumea exterioarã, ci şi faţã de gradele masonice inferioare (ba chiar şi în cadrul aceluiaşi grad, unde nu toţi cunosc toate secretele gradului respectiv), sunt uluitoare. Atunci, te întrebi, unde este "deschiderea" de care vorbesc masonii?!

Jim Show, mason important, devenit creştin dupã ce ajunsese la Gradul 32, a venit la Washington, chemat pentru iniţierea în Gradul 33. A trecut prin iniţiere şi, la întrebarea: Ce religie ai?, a rãspuns cã este creştin. De obicei, rãspunsul corect, spune el, este: Cred în religia celor vechi, în reîncarnare etc. Jim a sesizat o reţinere la maeştrii examinatori. S-a simţit nesigur şi foarte neliniştit; când a ieşit candidatul care intrase dupã el, l-a întrebat ce a rãspuns la problema credinţei; acesta îi destãinui cã rãspunsese: Nu sunt creştin şi nici nu intenţionez sã devin. Apoi a adãugat: Mi-au spus cã voi merge mai sus. Ce înseamnã aceastã mergere mai sus? Epperson crede cã sunt douã straturi de cunoaştere şi iniţiere în Gradul 33. Alţii cred cã mai existã şi grade superioare lui 33, dar nimeni nu ştie care. Jim Show declarã: "Pãrãsind masoneria, dupã 19 ani şi dupã atingerea Gradului 33, mã simt dator sã îi previn pe alţii sã evite capcana demonicã a acesteia". Dupã pãrerea lui Edith Starr Miller, în Teocraţia Ocultã, Gradul 33 îl reprezintã pe Marele Rãzbunãtor al Marelui Maestru asasinat, adicã al obscurului Hiram Abif.

Masoneria este o organizaţie secretã internaţionalã, anticreştinã şi satanicã, pentru cã intenţioneazã sã stabileascã o "nouã ordine mondialã" (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevãrul divin al creştinismului cu o religie fabricatã, sprijinitã pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe Cabala evreiascã, pe secretele asiro-babiloniene, pe recunoaşterea ca adevãraţi dumnezei a tuturor zeilor pãgâni. Albert Pike este un mistic al masoneriei, iniţiat în toate ştiinţele oculte şi expunând în cartea sa toate rãtãcirile acesteia, un amestec obscur şi demonic de adevãr şi minciunã, în care creştinismul este "doar o parte a adevãrului". El nu se ocupã de organizarea practicã a masoneriei, nici de ritualul iniţierilor, ci cautã fundamentarea dogmaticã şi ocultã a doctrinei masonice.

"Masoneria… este totdeodatã interpretarea marii cãrţi a naturii, recitalul fenomenelor fizice şi astronomice, cea mai purã filosofie şi locul de depozitare unde, ca într-un tezaur, sunt pãstrate în siguranţã toate marile adevãruri ale revelaţiei primordiale, care formeazã baza oricãrei religii… Doctrina cabalisticã a fost mereu religia înţelepţilor şi a celor ştiutori, pentru cã ea, ca şi masoneria, tinde neîncetat spre perfecţiunea spiritualã şi spre fuziunea crezurilor şi a naţionalitãţilor lumii" (A. Pike, Morala şi Dogma Vechiului şi Acceptatului Rit Scoţian al Francmasoneriei, cap. "Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept" [Gradul 28 - n.n], p. 625).

Din aceastã concepţie lucifericã a superioritãţii masoneriei faţã de orice altã formã de credinţã sau gândire rezultã superbia masonicã a conducerii lumii dupã bunul plac al unor indivizi care se socot unşi de nişte zei - care, de fapt, se reduc la Lucifer - de la care au primit dreptul de stãpânire a lumii. Ei recunosc pe Iisus Hristos aşa cum şi diavolii Îl recunosc şi se înfioarã (cf. Iacov 2, 19), dar nu înceteazã revolta împotriva Lui, pentru cã sunt rãzvrãtiţi şi adepţi ai Marelui Rãzvrãtit, Lucifer. Ca şi el, ei ştiu cã sunt "stãpânitorii lumii acesteia", despre care Iisus a spus: "… şi El [Duhul Sfânt - n.n], venind, va vãdi lumea de pãcat, şi de dreptate, pentru cã Mã duc la Tatãl Meu şi nu Mã veţi mai vedea; şi de judecatã, pentru cã stãpânitorul acestei lumi a fost judecat" (Ioan 16, 8-11).
Într-adevãr, stãpânitorul lumii acesteia a şi fost judecat. Oamenii ştiu acest lucru, dar fiii întunericului îi ţin în cursa lor, prin foame, prin teroare, prin abuz de putere, prin ignoranţã şi printr-o organizare lumeascã strictã, care pare invincibilã. Dar puterea lui Dumnezeu va risipi puterea "stãpânitorului acestei lumi", cum omul risipeşte, printr-un simplu gest al mâinii, pânza-capcanã a pãianjenului."
Nota bene: În ciuda tuturor afirmaţiilor publice şi publicitare pe care masoneria le face cu privire la apartenenţa lui George Washington la o lojã masonicã, nu avem dovezi absolut convingãtoare cã lucrul este adevãrat, şi cu atât mai puţin cã acesta ar fi fost adânc implicat în aceastã organizaţie. Tot ceea ce se scrie pe pereţii templelor masonice, scrisori cu conţinut masonic etc., nu sunt susţinute de originale; mai mult, nu am vãzut nici mãcar o copie a acestor scrisori. Iatã de ce mulţi dintre scriitorii antimasoni emit serioase îndoieli asupra autenticitãţii scrierilor promasonice ale lui George Washington. Pãrerea celor mai mulţi este cã, aşa cum era atunci moda, sau din motive tactice, George Washington ar fi fost membru al masoneriei, dar cã prezentarea lui ca un devotat al organizaţiei este propagandisticã şi falsã.
În cele ce urmeazã, dãm câteva scurte extrase din cartea lui Bob Larson, New Book of Cults, publicatã în 1932 la Tyndale House Publisher, Inc., Wheaton, Illinois. La capitolul "Freemasonry", pp. 237-239, el spune: "Membrii Curţii Supreme William O. Douglas, Potter Stewart, Hugo Black şi Earl Warren constatã cã cercetãtorii începutului secolului XX au descris şi au interpretat cultul şi riturile masonice. Albert Pike a fost considerat ca un luciferian ocult, dupã cum îşi expune doctrina în cartea sa… Masonii sunt obligaţi sã depunã jurãminte sângeroase, dar pe care, dupã afirmaţia lor, ei le socotesc doar simbolice. Simbolurile lor sunt compasul, care reprezintã forţa masculinã, şi pãtratul, care reprezintã forţa femininã; G simbolizeazã geometria şi pe Marele Arhitect al Universului (probabil de la engl. God - Dumnezeu); şorţul simbolizeazã inocenţa mielului, iar steaua cu cinci colţuri - unitatea masoneriei… Masonii jurã ca partea stângã a pieptului sã le fie sfâşiatã şi intestinele sã le fie arse dacã vor divulga secretele masoneriei… Cãrţile masonice ameninţã, cu blesteme, cã membrilor care divulgã secretele li se va tãia beregata, li se va smulge limba şi vor fi înmormântaţi pe malul bãlţilor. Pentru Gradul 30, mai sunt blestemele ca sã li se strãpungã ochii şi sã li se jupoaie picioarele de piele… În ceea ce priveşte acţiunile lor caritabile, numai o treime din cât contribuie membrii, sau alte societãţi nemasonice, merge la spitale. Restul banilor sunt folosiţi pentru cãlãtorii, petreceri şi ospeţe… Masoneria este incomparabilã cu religia creştinã. Chiar dacã jurãmintele sunt simbolice, ele sunt violente şi criminale. De asemenea, se fac jurãminte în cadrul lojilor cã vor ascunde criminalii [masoni] şi nu vor divulga nimic despre ei".


11-07-2008 19:21:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hai daca am inceput-o cu masoneria sa bag din top :

•A avut loc initierea lui Ceausescu?

          Faptul ca anumite capetenii comuniste, printre care si N. Ceausescu, aderasera la loji francmasonice este un lucru de notorietate.
          Faptul ca anumite capetenii comuniste, printre care si N. Ceausescu, aderasera la loji francmasonice este un lucru de notorietate. (In exclusivitate, fragmente din lucrarea "Servicii secrete straine", vol. I, autori: M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, 1999). (A.H.)
         
           Conducatorii comunisti ai Românei au fost, în genere, constienti de influenta francmasoneriei în viata internationala si de înrâuririle exercitate de aceasta asupra cursului istoriei, inclusiv în crearea Partidului Comunist Bolsevic, finantarea ziarului "Isvestia" si declansarea Revolutiei din Octombrie 1917. Pe cale de consecinta, ei au încercat sa adopte atitudinile cuvenite fata de o astfel de realitate. Mai mult, în legatura cu unii dintre colaboratorii lui Ceausescu, devenisera deja de notorietate supozitiile privind apartenenta lor la francmasonerie.
           Asadar, putem considera ca pertinenta doar ipoteza ca Nicolae Ceausescu a fost folosit si la rândul sau s-a folosit de francmasoni, adevarati sau deviati, dar aceasta doar în limitele propriilor sale interese. Se afirma ca Nicolae Ceausescu, alaturi de Juan Domingo Peron a fost "unul dintre aliatii cei mai însemnati ai Lojei P-2, reputatie de care Dictatorul de la Bucuresti se va mira foarte mult, fara a întelege care erau radacinile ei veritabile."
           Indiscutabil, filialele francmasonice au "lucrat", în limitele existentei unor elemente de convergenta, si în favoarea României. Într-o strategie cu orizont larg, însa, nu trebuie niciodata excluse mijloacele de realizare înselatoare, chiar de natura esential diferita si aparent incompatibile cu finalitatea urmarita în realitate. Ideea initierii lui Ceausescu trebuie privita cu rezerva.
           De ce aceasta rezerva?
           În primul rând, pentru ca o astfel de ipoteza ar fi trebuit sa excluda sfârsitul violent al acestuia, ori tocmai acest sfârsit atesta neconvertirea, moartea sa putând fi considerata pedeapsa pentru neacceptarea rolului rezervat, necunoasterea ori nerespectarea regulilor, si a eventualelor obligatii implicate de serviciile ce i-au fost facute. În al doilea rând, excludem orice supozitie cu privire la primordialitatea initiativelor lui Ligio Gelli în a-i sfatui pe Nixon si Kissnger sa adopte linia politica a diferentierii raporturilor cu tarile comuniste, context în care Nixon a venit în România într-o vizita oficiala. De ce aceasta respingere? Fiindca politica raporturilor diferentiate cu tarile comuniste a fost statuata cu claritate în documentele strategice de securitate nationala si politica externa ale S.U.A., elaborate la jumatatea anilor'50. În al treilea rând, sunt de exprimat rezerve serioase cu privire la caracteristicile francmasonice ale lojii P-2. Formal, ea din punctul de vedere al structurii si compozitiei membrilor reuneste ceea ce francmasoneria atrage de regula în rândurile sale (elite militare, ale aparatului de stat si serviciilor secrete, puternice companii bancare si societati de presa, mari industriasi, elite politice etc., dar si extremisti si lideri sindicali). Pe fond, însa, P-2 a întrunit mai degraba însusirile specifice unei organizatii de acoperire, de catre organizatii transnationale, a unor activitati subversive pe care institutiile oficiale ale statului italian nu le puteau desfasura legal, ele fiind destinate prezervarii unor interese politice si protejarii securitatii NATO, obiective ce excedau structurilor oficiale italiene. În cazul Italiei, aceasta organizatie oculta, a reunit cel putin patru fosti sefi ai serviciilor secrete, peste 40 de generali, circa 180 de ofiteri, 60 de politicieni, 83 de industriasi, mari bancheri, patroni de presa, lideri de sindicate si ilustri reprezentanti ai Vaticanului, laolalta cu extremisti. Justitia italiana a incriminat activitatile desfasurate de P-2 ca fiind o conspiratie politica împotriva republicii si a constitutiei. Numai ca aceasta conspiratie nu putea avea ceva comun cu serviciile de spionaj ale fostei U.R.S.S., initial, din moment ce "unda verde" a constituirii sale a venit din partea lui Alexander Haig, colaborator al presedintelui Nixon, fost comandant al N.A.T.O. si secretar al apararii S.U.A. si a secretarului de stat Kissinger, afara doar de faptul ca Ligio Gelli, un fost fascist italian, devalizator al tezaurului Iugoslaviei, ajuns agent al K.G.B. ori al G.R.U., fara stirea C.I.A., ar fi putut sa-i manipuleze pe cei doi importanti oameni politici si de stat ai S.U.A.
                   
           Mediile de informare strãine preluate si comentate si în mediile de informare interne au lansat ipoteza unei legãturi între loja francmasonicã deviatã, Propaganda Due, si Nicolae Ceausescu, care ar fi fost initiat în anul 1966, devenind unul dintre pionii importanti ai actiunilor internationale ale P-2. De asemenea, se sustine rolul P-2 în crearea imaginii de anvergurã mondialã a lui Nicolae Ceausescu si, în aceastã situatie, determinarea de cãtre Licio Gelli a vizitei presedintelui Nixon în România în anul 1969.
           Nu ne propunem a analiza argumentele sau mai bine zis lipsa acestora în sustinerea ipotezei, ci doar a puncta câteva elemente rezultate ale unor observatii si constatãri personale. Francmasoneria, în special cea italianã deviatã si unele conexiuni ale acesteia, între care si Institutul de la Roma pentru Relatii Internationale condus de Giancarlo Elia Valori, au contribuit la crearea si promovarea imaginii politice internationale a lui Nicolae Ceausescu.
           De notat, însã, cã, treptat, serviciile de specialitate românesti stabilesc cu claritate faptul cã Elia Valori - potrivit datelor culese de la o serie de personalitãti italiene - este în egalã mãsurã agent italian, dar si american. În acest context, se va constata cã deplasãrile sale la Bucuresti vizeazã, de fapt, perfectarea unor contracte economice care sã asigure resurse financiare Lojei P-2. Pe de altã parte, nu va rãmâne neobservat faptul cã... „Giancarlo Elia Valori obisnuia sã se intereseze cu o insistentã deosebitã despre evolutia relatiilor României cu U.R.S.S. si, în paralel, despre pozitia politicã a unor persoane, precum Stefan Andrei, Cornel Burticã, George Macovescu si Vasile Pungan. Erau oameni de viitor sau urmau sã fie debarcati la primul congres?" Oricum, despre unii se acreditase, în urma interviului arãtat, ideea apartenentei la francmasonie, ceea ce le-a sporit indezirabilitatea. Nu putea fi acesta un obiectiv, prin care sã se vizeze slãbirea nucleului puterii si izolarea lui Ceausescu de colaboratori competenti?
           În mod similar, alte institute sau case de editurã, unele existente doar cu numele, au dus actiuni convergente subordonate aceluiasi scop. Numai cã cei care erau cunoscãtori ai promotorilor imaginii create îi acordau exact creditul cuvenit.
           Ligio Gelli a avut relatii de afaceri în România în domeniul textilelor si al confectiilor, în care el ajunsese, din câte se spunea, un om de afaceri influent. Asadar, interesele economice ale lui Gelli în România puteau constitui o motivatie serioasã a contributiei sale la promovarea imaginii externe a lui Nicolae Ceausescu. în acelasi timp însã, când în Italia postamentul lui Gelli a început sã se clatine, i s-au descoperit fapte penale si în România.
           În afara francmasonilor italieni, adevãrati sau deviati, la Nicolae Ceausescu au fost bine primiti si reprezentanti ai Francmasoneriei din Argentina, unde se afirmã cã exista o ramurã externã a P-2, din rândurile cãreia este nominalizat si fostul presedinte al Argentine, Juan Peron. Simultan, Nicolae Ceausescu se arãta receptiv si contactelor cu „B'Nai Brith", organizatia din New York, cãreia i se atribuie, de cãtre unii istorici si analisti, valentele unui centru de coordonare a francmasoneriei mondiale.
Mai mult decât o banala loja masonica, P-2 a fost si o modalitate a serviciilor secrete italiene de a se infiltra si actiona in România.
           
          Conexiuni francmasonice. Cazul Valerio Borghese
         
           În 1970, Eugenio Henke va fi înlocuit cu generalul Vito Miceli. La 7 decembrie 1970, are loc o tentativa de lovitura de stat militara pusa la cale de conjuratii grupului Borghese. Miceli se afla în contact cu acest grup din 1969, contact pe care-l va prezenta ca fiind determinat de îndeplinirea atributiilor sale. În realitate, însa, rezulta ca, desi a fost informat despre declansarea insurectiei; nu a luat masuri imediate, iar atunci când va fi anchetat avea sa declare ca „în noaptea dintre 7 si 8 decembrie a primit o stire în legatura cu un neprecizat gest zgomotos din partea unor grupuri de extrema dreapta, dar din controalele efectuate imediat nu s-a confirmat nimic din stirea respectiva". Procurorul Claudio Vitalone va retine în rechizitoriul sau: „(...) Miceli a mintit cu nerusinare, violând în mod deschis obligatii fundamentale ale biroului sau. Mai mult, de trei ani acesta a actionat, „în conformitate cu prevederile legale", fara ca vreuna dintre autoritatile subordonate sa fi gasit vreo modalitate de a impune respectul fata de principiile fundamentale de legalitate si corectitudine". Din 1971 si pâna în 1974, cercetarile asupra cazului Borghese au fost blocate, responsabilitatea revenind mai multor personalitati politice, între care ministrului apararii Tanassi, sefului Statului Major, generalul Marchesi, ministrului de interne Restivo s.a., care au încercat acreditarea tezei unei „lovituri de stat militare a pensionarilor". În realitate, s-a procedat astfel pentru a se ascunde rolul masoneriei, care a avut exponenti importanti direct implicati în tentativa insurectionala. Dintr-o scrisoare adresata de masonul Bocciani catre Prisco Brilli, consilier al Ordinului Marelui Orient din Italia, rezulta ca la 20 septembrie 1969, fratele colonel Licio Gelli, francmason din anul 1963, i-a comunicat fratelui Salvini, ca Marele Maestru (n.n. Giordano Gomberini) initiase, sub spada sa, 400 de înalti ofiteri ai armatei, cu scopul de a pregati un guvern al coloneilor, totdeauna preferabil unui guvern comunist.


           Desigur, se poate pune întrebarea cui i-au servit rezultatele scandalului? Din acest unghi de abordare a problemei poate exista tentatia de a arata cu degetul înspre Moscova, dar la o analiza mai atenta trebuie observat ca efectele financiare implicate de scandalul P-2 trebuie considerate ca fiind cele ce indica adevarul. Astfel, crahul Bancii Ambrosiano si sinuciderea lui Roberto Calvi au fost consecintele devalizarii bancii prin deturnari de fonduri operate de reprezentantii Vaticanului în P-2, pentru a se subventiona sindicatul „Solidaritatea" din Polonia, Armata Republicana Irlandeza (catolica), miscarile catolice sud-americane, miscarea „Contras" din Nicaragua sau campania electorala a lui Bettino Craxi, liderul Partidului Socialist Italian. Oamenii de actiune în aceste operatiuni sunt figuri mult prea bine cunoscute: Michael Ledeen, Oliver Nort, Glen Sounam si, bineînteles, Francesco Pazienza, fost consilier special al unuia dintre sefii S.I.S.M.I., generalul Giuseppe Santovito. În al patrulea rând, între politicienii ale caror nume figurau în listele „P-2", se aflau Giulio Andreotti si Francesco Cossiga. Giulio Andreotti, este adevarat ca a fost implicat într-o cauza penala complexa, fiind învinuit de asociere mafiota si finantare ilegala, legaturile cu „P-2" fiind evidente. În acelasi timp, S.I.S.M.I. l-a sustinut, prin generalul Santovito împotriva principalului sau rival politic din partid, Aldo Moro, care era seful democrat-crestinilor. Dupa cum se stie, Aldo Moro a fost rapit si asasinat, în 1978, de catre „Brigazile Rosii". O legatura dintre „Brigazile Rosii" si serviciile secrete comuniste poate oricui parea naturala. Numai ca Giovanni Senzani, liderul „Brigazilor Rosii", considerat si în prezent un „brigatist" ireductibil, a fost anterior un reputat criminalist al politiei italiene, pe care S.I.S.M.I. l-a infiltrat în „Brigazile Rosii", pentru a controla si manipula organizatia. Francesco Cossiga si Giovani Leone, ale caror nume s-au aflat pe listele „P-2", mai puteau avea oare sanse sa devina ulterior presedinti ai Republicii daca Loja era creatia K.G.B-ului? Lucrurile trebuie privite în adevarata lor lumina! Loja „P-2" a fost, si probabil a mai ramas, expresia tipica a unei operatiuni de actiuni acoperite, puse la cale de catre un serviciu de spionaj, în care comunitatea informativa italiana a avut o cota parte de contributie. Numai simpla conexiune între debutul cazului judiciar Andreotti si prezenta la Roma a sefului C.I.A., James Woolsey (14 aprilie 1993) si alocutiunea rostita de el la Ambasada S.U.A. cu acest prilej, în care a sugerat solutionarea politica a scandalului Andreotti, ar fi suficienta pentru a se întelege, cu adevarat, cine a stat în spatele „P-2". Nu este exclus ca, atât Ligio Gelli, cât si alti membri ai „P-2", sa fi apartinut altor organizatii de spionaj. Relevant ramâne însa numai cine a fost în cele din urma servit si cu ce rezultate. Or, din acest punct de vedere, comentariile nu mai sunt necesare. În acest context, concluzia care se impune este aceea ca asupra lui Nicolae Ceausescu, prin oamenii din „P-2", s-au exercitat tatonari si, eventual, influentari, de catre un serviciu strain, care avea un agent la vârf în Securitatea României, cu capacitate decizionala suficient de mare nu numai pentru a bloca informarea lui Ceausescu în legatura cu ceea ce reprezenta în realitate „P-2", dar mai mult, si în masura sa-i faciliteze penetrarea si actiunile în România.
           Numai asa ne putem explica de ce, în prima parte a anilor'80, s-a initiat o intoxicare si manipulare a departamentului de securitate român, contrapus spionajului italian, prin care s-a încercat compromiterea unor importante personalitati politice. De notat, în acest context decesul suspect al capitanului Ispas, ofiter de contraspionaj pe spatiul Italiei. Dezinformarea serviciilor secrete italiene viza o disruptie la nivelele politice superioare, în care sens s-a furnizat, printr-un agent dublu, o informatie provocatoare care ar fi putut duce la o scindare a conducerii politice si de stat. Fostul agent dublu, devenit în anii '90 un personaj de afaceri dar si al lumii interlope, a fost asasinat de necunoscuti în anul 1998.
           In esenta, strategia tensiunii s-a rezumat la inventarea si dezvoltarea unor permanente surse de destabilizare social-politica, pregatindu-se disimulat, de catre serviciile secrete, lovituri de stat în numele unor forte ale opozitiei, de regula a celor de stânga. Subsumate strategiei erau si actele teroriste provo-cate pentru motivarea represiunilor împotriva anumitor miscari social-politice neconvenabile. Este aproape fara de tagada ca, într-o foarte mare masura, fenomenul terorist italian (de toate culorile) a fost manipulat în cadrul strategiei tensiunii.
           Sub conducerea amiralului Eugenio Henke, S.I.D. elaboreaza si aplica „strategia tensiunii", o noua forma a deviatiilor, în care alaturi de Henke un rol major si-a asumat seful Biroului „D", Enzo Viola. Ambii îsi vor dezvolta legaturile cu dreapta extremista, cu crestin-democratia bavareza condusa de Franz Josef Strauss, care a cerut sefului B.N.D., Richard Gehlen sa colaboreze cu S.I.D., pentru subminarea Partidului Comunist Italian în actiunile sale de mediere dintre social-democratia germana si guvernele comuniste estice. S.I.D. a stabilit relatii operative speciale si cu K.Y.P., serviciul secret al regimului de dictatura militara din Grecia, cele doua servicii ocupându-se îndeaproape de mentinerea activa a spiritului fascist, ca element al strategiei tensiunii. Din 1968 si pâna în 1978, la conducerea Biroului „D" s-a aflat colonelul Federico Gasco Queirazza, o perioada în care „bande autonome neofasciste au savârsit atentate în locuri închise".


•Masoneria de partid si de stat

Hulita, temuta sau admirata, Masoneria romana a devenit printr-o hotarire a guvernului o asociatie de utilitate publica.
Hulita, temuta sau admirata, Masoneria romana a devenit printr-o hotarire a guvernului o asociatie de utilitate publica. Aceasta inseamna ca va putea fi finantata si de la bugetul de stat, strins din banii dumneavoastra, si problemele Francmasoneriei din Romania va privesc direct. In aceasta editie vom incerca sa vedem cum Francmasoneria “discreta” si de “elita” a devenit un magnet pentru personaje dubioase cu bani. Francmasonii pretind ca fara sprijinul lor Statele Unite nu si-ar fi dobindit independenta si ca puternica America pe care o cunoastem astazi este rodul muncii lor. Dar ce rol au avut ei in istoria Romaniei si cum s-au descurcat sub comunism? Ce influenta au acum si cit de mult conteaza ca Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici este omul guvernului PSD? Francmasonii spun ca au scopuri morale si filantropice, ca nu sint o religie si ca ei cred in Fiinta Suprema, in Dumnezeu, in Marele Arhitect al Universului. Dar de ce au intrat in conflict cu Biserica Catolica si de ce sint condamnati de Biserica Ortodoxa Romana?? Caracterul “secret” al organizatiei, care se prezinta drept “discreta” in zilele noastre, alimenteaza teoriile conspirationiste. Dar e chiar atit de puternica Francmasoneria, atit de oculta si de influenta pe cit se spune?
De ce se bulucesc ministrii romani sa intre in Masonerie? Cine sint cei care stau in fruntea Marii Loje Nationale a Romaniei, pe mina carora ajung o parte din banii nostri? De ce aceasta organizatie este considerata de guvern ca fiind “de utilitate publica” cu toate ca, in Costitutia in vigoare, la articolul 40 (n.r. - privind “dreptul la asociere” se spune clar: “Asociatiile cu caracter secret sint interzise”? Sint intrebari care fac din “Dosarul Masoneriei” un subiect fierbinte, la ordinea zilei.

Marea Loja a ministrului Chirovici

Masoneria romana, “fiica zvapaiata” a marii Masonerii universale, este o organizatie (dupa unii oculta, dupa altii para-politica) bine ancorata in toate zonele societatii, de la administratie si servicii secrete pina la diplomatie si biserica. “Cupola” oficiala este reprezentata de Marea Loja Nationala din Romania (MLNR), condusa de fostul ziarist Eugen Ovidiu Chirovici (actual ministru in cabinetul Nastase) si “binecuvintata” de guvern cu toate drepturile care se cuvin unei asociatii “de utilitate publica”. “Cupola” este intregita de un Suprem Consiliu al Ritului Scotian Antic si Acceptat Regular, cu Costel Iancu Suveran Mare Comandor.

Loja franco-maghiarului Szakvary

In paralel cu MLNR, mai exista si Marea Loja Unita din Romania (MLUR), iregulara si nerecunoscuta. Aceasta il are in frunte pe profesorul Nicoara, din Cluj, ca Mare Maestru. De asemenea, dispune de un Suprem Consiliu, condus de Andre Szakvary (cetatean francez de origine maghiara) ca Mare Comandor.
In timp ce MLNR este recunoscuta de peste 40 de Mari Loji din lume (si in special de Marea Loja Unita din Germania), MLUR este recunoscuta doar de Supremul Consiliu din Franta. Dezbinarea din cadrul Ordinului Masonic roman face ca Masoneria noastra sa fie inca pusa ?pe coji de nuca? de Marea Loja-mama, din Anglia.

Masoneria kaki

In afara de MLNR-ul lui Chirovici, mai exista, ca o “suprema diversiune”, un al doilea MLNR (Marea Loja Nationala a Romaniei). In fapt, o gruparea a ?masonilor disidenti?, reuniti in jurul venerabilului Mare Maestru Nicu Filip si condusa de un maior din Ministerul de Interne, Viorel Danacu. Este supranumita Masoneria kaki, in contrast evident cu adevarata masonerie, cea albastra.
Cei mai multi adepti ai “Masoneriei kaki” sint ofiteri din armata, politie si servicii secrete, unii provenind din fosta Securitate. Aceasta grupare masonica este totusi singura care are un site oficial pe Internet. De la respectiva adresa putem afla ca MLNR este formata din 28 de Loji (regasite in tot atitea “orienturi”) in tara si 7 Loji in Capitala (Orientul Bucuresti).
Printre masonii din Romania se mai numara: Lucian Bolcas (senator PRM), Ioan Rus (ofiter activ in SIE), Florin Mihalache (DIPI/STS), Traian Dragusanu, Constantin Dinculescu, Sebastian Telbitz, Constantin Mindru Macostrai, Daniel Serghi, Mircea Tanase, Antonio Iervolino, Eugen Zubcov, Dan Enescu, Dan Grigore Adamescu (presedintele ASTRA ASIGURARI), Gheorghe Cirhoc, Ovidiu Drimba (istoric si profesor universitar), Constantin Maximilian, Ioan Pecsi, Claudio Teseo. Toti acestia reprezinta numai doua pagini (cu adrese si alte date de identificare) dintr-un opis de 123 de pagini. Apartenenta acestor nume la diverse Loji ne-a fost confirmata din mai multe surse din interiorul Masoneriei. Printre acestea se afla si un mason cu rang important, care ne-a declarat: “Am sub mine ori deasupra mea multi frati masoni sefi de spitale ori cu grade si functii importante in armata, in serviciile secrete si membri marcanti din toate partidele politice importante”.

Arhitectii, in toate institutiile

SANATATE. In ciuda secretomaniei care insoteste activitatea masonilor, exista informatii certe ca acestia sint puternic reprezentati si la virful sistemului sanitar. Numai in Senatul Universitatii de Medicina, se zice, ar fi 12 masoni, iar dintre sefii de spitale, majoritatea fac parte dintr-o Loja sau alta.
Printre acestia, putem sa-i enumeram pe Eugen Pascal Ciofu, Ovidiu Bajenaru, Petru Calistru, Leon Zagreanu, Eugen Bratucu (director la Caritas), Sorin Simion (director al Spitalului Colentina), Mihai Coculescu, Laurentiu Mircea Popescu (zis “don Lorenzo”, senator PSD si rector). In rindul medicilor, celebru este cazul doctorului Irinel Popescu (gradul 33). Si tot medic-mason este si doctorul Alexandru Ciocilteu.
Mason renumit (din tagma medicilor) este si Constantin Balaceanu-Stolnici (presedintele Jokey Clubului Roman). Chiar si de-a dreapta premierului Nastase avem un medic mason de rang inalt: doctorul-consilier Dan Georgescu, fost secretar de stat in “guvernul Dascalescu” si fost membru a CC al PCR.

DIPLOMATIE. In acest domeniu care presupune contacte internationale, masonii au avut intotdeauna o reprezentare puternica. Consilieri, consuli, atasati de toate felurile, secretari de stat... S-a ajuns chiar pina la nivel de ministri de externe.
Cel mai renumit mason dintre diplomatii actuali este celebrul astronaut Dumitru Prunariu, ambasadorul Romaniei la Moscova. Conform revistei “Forum masonic”, Prunariu este “Cavaler Templier, grad pe care l-a dobindit in Florida, SUA”. Primul (si pina acum singurul) roman care a zburat in spatiu “detine functia de Grand King in Marele Capitul de Masoni ai Arcului Regal din Romania”, avind “gradul 32 in Ritul Scotian” si fiind ?Maestru Venerabil al Respectabilei Loji “Roza Vinturilor” din Orientul Bucuresti?.

“GRADATII”. Pentru ca, prin “constitutia Masonica”, se inchina Marelui Arhitect, masonii isi mai spun, intre ei sau in diverse mesaje secrete, “arhitectii”. Printre “arhitectii” din Ministerul Administratiei si Internelor si din Ministerul Apararii Nationale se numara:
- generalul Virgil Ardelean (Quattuor Coronati), seful Directiei de Informatii si protectie Informativa (fosta UM 0962, fosta “Doi s’un sfert”);
- Colonelul Olimpian Ungherea (Quattuor Coronati), redactor la revista “Pentru Patrie”, fost consilier al PDSR si autor al celebrei carti “Clubul Cocosatilor” (o parabola despre masonii din PDSR/PSD care au condus si conduc, din umbra, Romania, carte care l-a deranjat foarte tare pe Adrian Nastase);
- generalul Gheorghe Carp (fost consilier al lui Ion Iliescu, sef de directie in MAI).
Cel mai renumit cadru militar activ si totodata mason, pare a fi generalul Mihail Popescu, seful Statului Major General si, practic, seful armatei romane.
Insusi unul dintre “arhitectii sefi” ai al Masoneriei romane, maiorul Viorel Danacu, provine de la “Interne”. Aceeasi “pepiniera” l-a dat Masoneriei pe colonelul Florentin Calapod (fost sef la UM “Doi s’un sfert”), la inmormintarea caruia se zice ca au fost mai multi masoni decit cruci si gropi in cimitir.

SERVICII SECRETE. La SRI ii intilnim ca masoni pe urmatorii generali (fosti securisti): Ovidiu Soare (seful diviziei de aparare a Constitutiei), Victor Marcu, Aurel Rogojan (toti trei fosti ofiteri de securitate, cu functii-cheie in DSS, inainte de ‘89) si Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte). Chiar si despre generalul Radu Timofte, directorul SRI, care pina mai ieri infiera masoneria, se spune ca ar fi fost recent initiat in Loja condusa de Stefan Misu (inregimentat in PUR-ul lui Dan Voiculescu, unde raspunde de Departamentul pentru Integrare Europeana).

AFACERI. In rindul oamenilor de afaceri si al bancherilor exista ”batalioane” de masoni. Citiva dintre ei detin functii sau au legaturi speciale la Presedintia Romaniei sau la Guvern. Printre acestia: Ovidiu Tender, Sorin Tesu, Alexandru Bittner, care se simt ca acasa la Palatele Cotroceni si Victoria.

Petre Roman a intervenit pentru “masonizarea” lui Voican Voiculescu

“Evenimentul zilei” este in posesia unui document ultra-secret din 1990 (facsimil dreapta). Acesta, este adresat de ?fratele? Petre Roman (foto), pe atunci prim-ministru, ambasadorului Romaniei la Cairo, Ion Angelescu.
Sinteti autorizat ca imediat dupa primirea la presedintele Mohamed Hosni Mubarak, sa-l asitati la ceremonia afilierii in loja Memphis-Mitraim din Cairo pe trimisul nostru Atherasata nakej, fratele Gelu Voican, adept al ordinului nostru, cu gradul de Cavaler Kados, in Loja swedenborgiana de rit scotian, rectificat si acceptat, in care ati primit Lumina?, ii “ordona” Petre Roman subordonatului sau de la Cairo.
In acest mesaj cifrat, “Atherasata nakej” este un termen mason si se refera la Gelu Voican Voiculescu. Desi documentul a aparut o data in presa anilor ‘90, nici Petre Roman si nici Gelu Voican-Voiculescu nu au negat apartenenta lor la Loja Memphis-Mistraim.

Hrebenciuc, Talpes, Babiuc, Halaicu...

Din Masonerie ar face parte si urmatorii:
Viorel Hrebenciuc (deputat, “eminenta cenusie” a PSD);
Ioan Talpes (vicepremier, numarul doi la Palatul Victoria, fost numarul doi la Cotroceni);
ministrii Razvan Teodorescu, Gabriel Oprea si Eugen Bejenariu.
In ce-l priveste pe Adrian Nastase, unii zic ca ar fi mason al unei Loji din Germania, altii ca ar fi doar reprezentant al Ordinului de Malta. Oricum, ”botezul” lui in ale Masoneriei, daca a fost facut, nu a avut loc in Romania, ci in afara tarii.
Intr-o situatie similara se afla si cel dintii prim-ministru postdecembrist (si fost ministru de externe), Petre Roman: daca este mason (nr. - in Loja franceza Memphis-Misraim), tot “afara” a fost facut. Si tot peste hotare (se pare, in SUA) a fost uns mason si Mircea Geoana, ultimul dintre ministri de externe. Tot din sera acelorasi ministri de externe l-am identificat ca mason si pe senatorul PSD (fost PD) Adrian Severin (cel cu “lista” cu ofiteri acoperiti din politica si presa).
Dintre fostii oameni politici din prima linie, ii putem aminti pe:
Gavril Iosif Chiuzbaian (fost ministru PUNR al justitiei);
Victor Babiuc (care de-a lungul timpului a condus trei ministere diferite, Apararea, Justitia si Internele), acum “mason in adormire”;
Crin Halaicu (fost primar liberal al Capitalei);
Dintre artisti ii amintim pe: naistul Gheorghe Zamfir, actorii Tudor Gheorghe si Florian PMarele

Utilitatea publica, doar o recunoastere cu valoare morala

Miscarea masonica din Romania a intrat din nou in atentia publicului si a presei din Romania, o data cu acordarea statutului de “utilitate publica”. Hotarirea a fost luata de cabinetul Nastase, care a decis ca Marea Loja Nationala din Romania merita sa fie sponsorizata de la buget.
Decizia a stirnit nemultumirea presei si a organizatiilor nonguvernamentale, care au considerat nedrept ca MJNR sa primeasca un astfel de statut din partea guvernului, in situatia in care Chirovici, Marele Maestru, este in guvernul Adrian Nastase. Pe de alta parte, Ordinul Masonic National si Traditional al Romaniei, reprezentat astazi de Confederatia Marilor Loji din Romania de Rit Antic Scotian si Acceptat, s-a declarat impotriva acestei masuri a cabinetului Nastase, considerind ca Ordinul Masonic este o asociatie “independenta pe plan financiar si nu are drept de finantare de la bugetul statului?. Ei amintesc si de regulamentele masonice care interzic ?orice discutie si interventie politica, indiferent de ce natura ar fi ea”.
Eugen Ovidiu Chirovici este Marele Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, fost consilier al primului-ministru si presedinte al Agentiei Nationale pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii.

Ce calitati trebuie sa aiba un Mare Maestru al Marii Loji Nationale?
Pentru alegerile din noiembrie 2003 s-au inscris in cursa nu mai putin de 14 candidati. Peste 70a din cei aproximativ 4.000 de membri m-au ales pe mine. Doar ei pot raspunde de ce au gasit in mine cel mai potrivita persoana pentru a-i conduce in urmatorii trei ani. La modul teoretic, un Mare Maestru trebuie, in primul? rind, sa cunoasca foarte bine Masoneria, sa posede calitatile unui bun manager (in fond, Marea Loja este o asociatie), sa aiba un statut masonic si profan limpede si meritoriu.

Care sint momentele istorice importante ale Masoneriei romane?
Se stie deja ca 1848 a fost un moment masonic, dupa cum Unirea a fost realizata cu sprijinul Masoneriei. Dupa 1990, refacerea a fost anevoioasa - ca si pe alte segmente ale societatii romanesti, de altfel - si caracterizata prin evolutii oarecum contradictorii. Pe de o parte, un aport foarte important la integrarea Romaniei in Occident, pe de alta parte, schisme interne, sciziuni si acuzatii reciproce deloc caracteristice acestui Ordin. Speram ca lucrurile sa se aseze, iar rolul extern sa fie dublat de unul intern mai pregnant, mai ales in componenta filantropica si in cea de perfectionare spirituala.

Care este relatia cu Biserica?
Marea Loja Nationala din Romania nu se amesteca in chestiuni confesionale, conform statutului sau, dupa cum nu se amesteca nici in chestiuni politice. Avem in rindurile noastre frati de credinta ortodoxa, dupa cum avem catolici, reformati, mozaici sau mahomedani. Nu avem relatii speciale cu Biserica Ortodoxa Romana. Am intervenit public in sprijinul construirii Catedralei in Parcul Carol pentru ca noi credem ca aceasta natiune atit de greu incercata are nevoie sa-si cladeasca simbolurile nationale, fie ca vorbim de catedrale, muzee, scoli sau biblioteci.

Cum priviti obtinerea statutului de “utilitate publica”?
Recent, Marea Loja Nationala din Romania a fost declarata ca fiind de utilitate publica, in urma aprobarii cererii depuse la autoritatile in drept. In Franta, de pilda, doua mari loji au fost declarate ca fiind de utilitate publica. In Austria - nu exista procedura de utilitate publica -, Marea Loja a fost invitata oficial, la vremea respectiva, la lucrarile comisiei pentru schimbarea Constitutiei. Vreau sa subliniez ca nu intentionam sa avem avantaje materiale din acest statut, deci nu cerem bani sau alte foloase. A fost vorba de o recunoastere, daca vreti, cu valoare morala.

Care vi se pare cea mai mare personalitate masonica din Romania?
Personal, as opta pentru Nicolae Balcescu. Dar perfectionarea masonica se face in tacere si cu modestie. Poate ca cel mai bun mason a fost un “anonim” care nu a devenit niciodata figura publica. Poate ca cel mai bun mason a fost cel care a suferit in inchisorile bolsevice si nu a incetat sa creada in Masonerie, asumindu-si martiriul, asa cum fac martirii autentici - in tacerea, in taina in care isi consuma viata marii eroi.

Francmasonii patrioti

Francmasonii si-l revendica pe Horea, rasculatul. “Se poate spune ca primul moment semnificativ din istoria Francmasoneriei romanesti este Rascoala lui Horea, declansata in secolul al XVIII-lea. Horea a fost foarte apropiat de masonerie. Documentele inclina sa afirme ca a fost mason. Exista un discurs al lui Horea rostit cu un an inainte de declansarea rascoalei la Viena in una dintre cele mai mari si mai puternice loji vieneze, Adevarata Concordie, condusa de Ignatius von Born, originar din Tarile Romane, consilier aulic al imparatului, care era in bune relatii cu Horia”, apreciaza istoricul Horia Nestorescu-Balcesti, membru al Marii Loji Nationale Masonice din Romania. Catalin Turliuc, cercetator istoric la Institutul “A. D. Xenopol” din Iasi, recunoaste meritele masoneriei in Romania, declarind ca ei sint”promotorii ideilor moderniste”, precum improprietarirea taranilor, ideea unirii tuturor statelor romanesti sub un singur nume, egalitatea in fata legii. “Toata generatia pasoptista a fost masonica. Ii putem aminti aici pe Nicolae Balcescu, Constantin Rosetti, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negruzzi, Ion C. Bratianu”, spune Catalin Turliuc.
Un alt moment important din istoria romanilor, revendicat de francmasoni, a fost unirea tuturor romanilor in 1918. Atunci, nationalisti infocati, precum Alexandru Vaida-Voevod, Caius Brediceanu, Voicu Nitescu, Gh. Crisan, Mihai Serban si Traian Vuia, au participat la Conferinta de pace de la Paris, prin care a fost recunoscuta international unirea Ardealului cu Romania. Despre ei s-a spus dupa aceea ca au “primit lumina” - au devenit masoni. Intr-o scrisoare adresata lui Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod explica necesitatea intrarii ardelenilor in masonerie ca fiind o modalitate de a obtine sprijinul international al cercurilor masonice, deci al cercurilor politice din Franta: “Contactul si afilierea la Marea Loja a Frantei ar putea sa ne ingaduie sa paralizam preponderenta Francmasoneriei maghiare, evreiesti sau sasesti”.
In 1924, Jean Pangal, care conducea masoneria romana, a renuntat la obladuirea Marelui Orient al Frantei si a constituit un ordin suveran, Marea Loja Nationala din Romania, un fel de “autocefalie” a masoneriei. Potrivit lui Pangal, scopul MLNR era “de a consolida statul national unitar roman”. Ceilalti masoni care au continuat sa asculte de loji straine erau considerati un fel de tradatori: “Un roman care sta sub obedienta masonica straina, atunci cind in tara sa exista o masonerie nationala, se face in mod constient sau inconstient unealta strainatatii si a intereselor straine de neam?\”, spunea Jean Pangal, cea mai importanta personalitate masonica din perioada interbelica.Problemele “Fratiei”Cum a devenit o societate de elita un magnet pentru afaceristi verosi sau politicieni analfabeti? Recent, Eugen Ovidiu Chirovici a incercat o explicatie: ?daca deschizi fereastra pentru a intra aer proaspat, pot intra si tintarii?.
Dupa incetarea represiunii, “Fratia” s-a “deschis” si au devenit masoni si indivizi care credeau ca au intrat intr-o organizatiei ?etilista? (dupa cum marturisea viceprimarul de la sectorul 4). Personaje onorabile ne-au impartasit in particular “uriasa deziluzie” si ?au intrat in adormire?, adica s-au retras. Regizorul Alexandru Tocilescu s-a retras si el: “Francmasoneria e infiltrata de securisti, de politruci si de fosti comunisti, dincolo de puterile mele de a suporta lucrul acesta”, marturisea el Evenimentului Zilei. Un om de cultura, Maestru francmason ne-a impartasit, sub protectia anonimatului, nelinistile sale privindu-i “tot felul de insi ingrozitori care vin si-si cumpara efectiv gradele”.
Dar a tinut sa precizeze ca ?aceasta nu i se poate imputa Marelui Maestru, Chirovici?, care ar fi spus ca nu vrea ca prefecti si subprefecti sa dea buzna in masonerie. “Problema controlului politic este falsa”, ne-a spus omul de cultura. ?In Atelierul meu, nu a zis nimeni absolut nimic de politica de cind m-am inscris?.
Si atunci de ce dau buzna?
E un fel de a accede la o “paraputere”. In Romania puterea e inteleasa ca o marfa cu valabilitate de patru ani. Pentru multi, masoneria e ca o polita de asigurare si dupa ce au iesit de la putere?. i
Dar nu trebuie neglijata nici problema vanitatii, ne-a spus interlocutorul: ?Industria cea mai infailibila din lume e cea a vanitatii. Uitati-l cum pe pozeaza cu toate decoratiile pe piept. Ii pare rau ca-s numai 33 de grade in masonerie, el ar vrea 333. Ginditi-va ca X sau Y intra in masonerie si i se spune Venerabil. Unii habar nu au in ce intra. Un an de zile nu au voie sa vorbeasca. Si e extraordinar sa vezi ditamai prefectul care sta cumintel in sedinta sa-i spuna altul ca nu are voie sa zica nimic?. 
“Francmasoneria nu ntervine in istoria popoarelor, ci este o componenta nascuta in istorie ca unul din cei mai firesti factori de progres si civilizatie. Este, intr-un fel, motorul istoriei in epoca moderna, deci, implicit, si a romanilor.” Horia Nestorescu-Balcesti.

Prigoana comunista

Cum a fost interzisa masoneria de comunisti?
Nu se poate vorbi de o interzicere propriu-zisa, adica prin-tr-o lege sau printr-o hotarire de guvern, ci, pur si simplu, au fost sfatuiti prin diversi oameni ai regimului, fie ca erau, fie ca nu erau masoni, sa-si inceteze de buna voie activitatea, ceea ce s-a si intimplat in iunie 1948. Sigur, nu in totalitate; au mai fost loji care au activat si dupa aceasta data, cu riscurile de rigoare. Adica au fost prinsi, au fost arestati, anchetati, judecati si condamnati. Se poate vorbi despre o asemenea activitate ilegala din punctul de vedere al autoritatilor pina in 1951, cind a avut loc ultimul si cel mai mare val de arestari in rindul masonilor, cazind victima atunci si inginerul Constantin Bellu, eroul de la Marasesti, care fusese ales Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu de grad 33 si ultim al Ritului Scotian Antic si Acceptat din Romania, din 1951, sigur in ilegalitate. A urmat un mare proces, cu zeci si zeci de arestati. Este, de fapt, un proces al francmasoneriei care s-a terminat in 1953 cu condamnari de la citiva ani de inchisoare pina la temnita grea, inchisoare pe viata, asa cum a fost si cazul inginerului Bellu.

De ce se temeau atit de tare comunistii de francmasonerie?
Nu este vorba numai de regimul comunist. Orice regim totalitar este, practic, incompatibil cu idealurile de democratie, de libertate. Cunoasteti foarte bine deviza marii Revolutii Franceze: “Libertate, egalitate, fraternitate”, care era un precept masonic. Deci exista clar o incompatibilitate intre francmasonerie si orice regim totalitarist, dictatorial, autoritar, asa cum au fost cele de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Ma refer la regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, la regimul militar al maresalului Antonescu sau la acea perioada foarte scurta de dictatura legionara.

Citi masoni au fost arestati in timpul regimului comunist?
Putem face un calcul estimativ, pentru ca nu avem date foarte exacte. Exceptind citeva sute de masoni, in special evrei, armeni, care au putut sa paraseasca Romania, aproximativ 1.000 de masoni de etnie romana sau de alte etnii au suferit rigorile regimului comunist. Un asemenea calcul ne conduce la circa 20a de arestati, judecati si condamnati. Regimul comunist a folosit doua moduri de internare: administrativa, unde era suficient un ordin al ministrului de interne si intrai intr-o colonie de munca - tot o forma de detentie -, fara judecata si ajungeai fara indoiala in Baragan. A doua categorie ii cuprindea pe cei care erau de fapt arestati. Ii aresta, ii ancheta si, dupa citiva ani, ii punea in libertate fara a fi condamnati. Mai era o categorie, a celor care erau judecati si condamnati. Dat fiind ca in regimul comunist nu s-a emis nici o lege care sa interzica francmasoneria ca organizatie, nu puteau fi condamnati, cel putin teoretic, pentru francmasonerie, deci inventau fel de fel de motive. Unul dintre ele, cel mai des folosit, era crima de inalta tradare, dar si activitate contra clasei muncitoare.
Sint dosare penale pline de interogatorii, de documente legate efectiv de francmasoni, care ii privesc in special pe liderii Marii Loji Nationale din Romania, si dosare in care nu exista nici un detaliu legat de francmasonerie. Erau acuzati de spionaj sau de orice altceva, dar, in ultimele file din dosarul de ancheta penala, fara nici o referire in rechizitorii sau in interogatorii, existau juramintele masonice, cererea de intrare in masonerie si alte citeva documente legate de activitatea masonica. Pentru ca judecatorul sa aiba in vedere atunci cind da sentinta ca, de fapt, el nu este anchetat pentru incercarea de trecere frauduloasa a frontierei, detinere de valuta, ci pentru francmasonerie, prin acele documente pe care le anexa dosarului penal.

Au existat informatori ai regimului comunist dintre francmasoni?
Este foarte greu de spus. Nu exista padure fara uscaturi. Au existat doua categorii de masoni, cei care s-au opus categoric regimului comunist si cei care au colaborat cu regimul comunist. Fie ca au crezut in el, fie din oportunism. Mari masoni care au colaborat cu regimul pot fi Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, chiar Mihail Ralea, nume sonore in cultura romaneasca.
Ei au crezut ca masoneria nu mai are nici un viitor in regimul comunist si atunci s-au detasat organizatoric de francmasonerie, adica, asa cum spunem noi in limbaj masonic, ?au intrat in adormire?.
Aproximativ 1.000 de masoni de etnie romana sau de alte etnii au suferit rigorile regimului comunist


•Ion Basgan, unul dintre liderii Francmasoneriei, acuzat ca a fost informator al Securitatii

Sebastian Calota si Ion Basgan, ambii ingineri la Intreprinderea de Transport Auto, au fost ani de zile colegi de serviciu. Cind si-a cerut dosarul de la CNSAS, Sebastian Calota a descoperit cu oroare ca fostul coleg il turnase la Securitate. Desi inca de acum trei ani a cerut CNSAS sa-i precizeze daca Ion Basgan a fost informator al Securitatii daca a facut sau nu politie politica, Sebastian Calota inca mai asteapta un raspuns. Acum Ion Basgan este unul dintre sefii Masoneriei Romane, mare om de afaceri si liberal de frunte. Sa fie acesta motivul pentru care nu se face lumina in acest caz?
Andreea Pora

De la inginerul Ion Basgan la “sursa Teodorescu Ion”

Totul a pornit de la niste fotografii facute in Germania, in care inginerul Sebastian Calota a fost surprins tinindu-se cu miinile de cap. Scena se petrecea in 1973 pe aeroportul din Koln, iar fotografia a fost facuta de “transfugul Dragotescu”. Iar cind te tii cu miinile de cap inainte de a te sui in avionul care trebuie sa te duca in tara, evident, nu poti exclama decit “ah, iar trebuie sa ma intorc in raiul comunist”. Asa a fost informata Securitatea, pentru ca pozele, impreuna cu o turnatorie, aici au ajuns. Pe masa unui ofiter care a dat dispozitie sa se deschida un dosar de urmarire informativa. Care, cum altfel, a fost botezat “Calatorul”.
Securitatea a trecut la treaba si in jurul lui Sebastian Calota a inceput cu migala sa se teasa reteaua informativa. S-a trecut la racolarea ing. Basgan Ion, expert tehnic in cadrul Intreprinderii de Transport Auto Bucuresti. Iata ce se spune in Raportul din 3.08.1974, intocmit de mr. Pop Octavian: “La data de 25 iulie 1974, am contactat pe ing. Basgan Ion, luat in studiu in vederea recrutarii ca informator. Aducind vorba despre ing. Calota Sebastian, director tehnic la ITA Bucuresti, acesta mi-a spus ca a aflat de la ing. Costache, seful Autobazei nr. 3 Calatori, faptul ca in luna iulie 1973, cind ambii erau plecati in RFG, ing. Calota Sebastian a parasit hotelul unde erau cazati si a plecat singur in oras. Ing. Costache banuieste ca ing. Calota ar fi mers in vizita la transfugul Dragotescu, de profesie medic...”. Informatii interesante, dar insuficiente. Asa ca are loc o alta intilnire, mentionata intr-un Raport privind discutiile purtate cu ing. B.I. la intilnirea din data de 8.08.1974, care a avut loc la domiciliul candidatulu. Desi Securitatea era interesata de tot ce misca in respectiva intreprindere si cerea date si despre altii, candidatul este tras de limba in principal despre Calota, caruia intre timp i se retrasese dreptul a mai pleca in strainatate si se punea chiar problema de a fi inlaturat din functie.
“Cerindu-i-se amanunte in legatura cu modul de viata al ing. Calota Ion, la relatiile dintre acesta si sotie, candidatul a spus ca nu a fost decit o singura data la ing. Calota in casa, anul trecut, dar are impresia ca acestuia ii e oarecum teama de sotie?, dupa care urmeaza o serie de amanunte despre cei doi, pe care din decenta le trecem sub tacere. Urmatoarea intilnire cu candidatul este fixata pe 15 august. Ea are loc la data stabilita, dar acum candidatul are numele conspirativ Teodorescu Ion, discutia axindu-se pe chestiuni legate de serviciu. Asa cum reiese din urmatorul raport, din 31 august, informatorul Teodorescu Ion a primit instructiuni despre ce trebuie sa discute cu Calota, mai exact daca s-a intilnit cu Dragotescu, care intre timp venise in vizita in tara. Ing. Calota i-a spus ca este necajit ca i s-a facut din nou reclamatie ca s-a intilnit cu Dragotescu. Intrebindu-l cum s-au petrecut lucrurile, sus-numitul i-a spus informatorului ca dr. Dragotescu a fost de doua ori cu masina la reparat la SIRA....
Intr-un ultim raport datat ianuarie 1975, informatorul este intrebat daca a rezolvat sarcinile date anterior in legatura cu Calota. Le-a rezolvat si nu prea, pentru ca inginerul fusese ocupat cu reorganizarea intreprinderii si cu o cercetare inceputa de procuratura. Cel putin asa sustine Teodorescu Ion: Calota Sebastian a fost invitat la Procuratura Generala si cercetat sub invinuirea de a fi intentionat sa ramina si el in strainatate ori pentru omisiune de denunt. Ceva mai precauta in cazul lui Calota, care era membru de partid si detinea o functie de conducere la ITA, Securitatea verifica spusele lui Teodorescu Ion si constata ca erau o dezinformare crasa.
Ion Basgan este fiul inventatorului cu acelasi nume. Face parte din Marea Loja Masonica Nationala, condusa de Eugen Ovidiu Chirovici, fiind membru in Marele Consiliu. A fost unul dintre contracandidatii lui Chirovici pentru functia de Mare Maestru, beneficiind de cea mai mare sustinere financiara. In legislatura 1992-1996 a fost deputat din partea PNL Campeanu, iar dupa fuziunea dintre acest partid si PNL a devenit membru in Biroul Executiv Central. Basgan afirma ca a fost verificat de CNSAS la alegerile din 2000 si a fost gasit curat. Intrebind insa la CNSAS, am aflat cu surprindere ca lucrurile nu stau deloc asa, iar Basgan nu a fost verificat din simplul motiv ca PNL- Campeanu nu a trimis in timp util listele de candidati. Prosper om de afaceri, Ion Basgan este actionar majoritar la firma Double T Turism Transport din Bucuresti, la care detine 45a din actiuni. Este masonul din Marea Loja Nationala cu cea mai mare avere.

Sebastian Calota: Nu vreau decit sa stiu de ce mi-a distrus viata

In 2001, Sebastian Calota a fost chemat la CNSAS sa-si vada dosarul intocmit de fosta Securitate. Cind a deschis dosarul de obiectiv Calatorul, s-a albit la fata. Tinara care statea cu mine in sala de lectura a crezut ca mi s-a facut rau. Nu puteam sa spun decit apa, apa. Ma uitam si nu-mi venea sa cred. Basgan asta a turnat toate minciunile de pe lume despre mine?. Calota nu are nici cea mai mica indoiala ca ing. Basgan Ion, luat in studiu pentru recrutare in iulie 1974, este unul si acelasi cu informatorul Teodorescu Ion. Mai ales ca unele din lucrurile relatate in rapoartele ofiterului de securitate nu le putea cunoaste decit Basgan, pe care l-a apucat cam in acea perioada o dragoste subita fata de Calota. Ma trezeam cu el la mine in birou, uneori asteptindu-ma acolo toata ziua. Cind am primit invitatia din partea firmei Almex de a merge in Suedia, pentru a vedea niste aparate de taxare, el a fost singurul care a vazu-t-o, fiind la mine in birou. Nimeni altcineva nu a stiut de ea pentru ca eu, cunoscind incurcaturile pe care le aveam cu Securitatea, am rupt imediat invitatia. Sebastian Calota afirma ca delatiunile lui Basgan i-au ruinat viata. Luat la ochi de Securitate, in 1984 i se insceneaza un dosar penal.
Intr-o dimineata au venit la mine niste ofiteri de la Militia Economica si m-au ridicat. Timp de trei zile, in ancheta nu eram intrebat decit ce am vorbit cu Dragotescu in Germania, de unde il cunosc si daca voiam si eu sa fug din tara. Dupa care, vazind ca nu am ce sa spun, mi-au facut dosar penal pentru luare de mita pe baza de martori denuntatori. Adica au fost adusi cinci martori, toti sefi de compartiment din Autobaza de Calatori, care au fost pusi sa scrie ca mi-au dat mita produse alimentare, carne, oua, vin. Nu a existat nici o alta proba in afara acestor declaratii. Nu au fost confruntari si nici vreun flagrant. Calota a fost condamnat la sase ani de inchisoare, din care a facut trei. Intre timp, sotia m-a parasit, securistii spunindu-i despre mine tot felul minciuni, ca sint incurcat cu altele, ca am un copil din flori. Viata mi-a fost distrusa.
Dupa ce si-a vazut dosarul de urmarire, Calota nu a avut decit un singur gind: sa afle de la Basgan de ce l-a turnat. Nu voiam decit sa-l intreb, bai nenorocitule, de ce mi-ai stricat viata??. A avut doua intilniri cu Basgan, in care acesta nu numai ca nu a recunoscut nimic, dar l-a acuzat ca umbla cu facaturi.


Cine il acopera pe Ion Basgan?

De trei ani, Calota asteapta un raspuns clar de la CNSAS

Pentru ca avea certitudinea asupra identitatii informatorului, Calota a cerut CNSAS deconspirarea acestuia. Prima oara, pe 12 iunie 2001. Asteptarea a durat peste un an, iar in raspunsul primit de la CNSAS se precizeaza ca nu s-a putut ajunge la nici o concluzie din cauza faptului ca datele sint incomplete, iar arhiva nu este in posesia noastra. Asta inseamna, de fapt, ca SRI nu trimisese eventualul dosar de retea al informatorului Teodorescu Ion. Mai trece un an. Ajuns la exasperare, in decembrie 2003, Calota face o noua cerere prin care solicita CNSAS sa verifice daca Basgan a facut sau nu politie politica.
Colegiul l-a audiat pe Basgan in data de 12 februarie 2004.
Nu s-a ajuns la vreo concluzie. Nici nu ar fi avut cum, pentru ca SRI nu a trimis CNSAS nici un fel de documente suplimentare. Adica in continuare nu a furnizat dosarul de retea al infomatorului cu nume de cod Teodorescu Ion. Care, asa cum arata documentele din dosarul Calota, trebuie sa existe pe undeva, prin sertarele si arhivele SRI. Dar ce motiv ar avea SRI sa faca lumina in acest caz. Basgan nu-i fitecine, este unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri, este in conducerea PNL. Se afla in fruntea Masoneriei romane, care mai nou a devenit atit de draga puterii pesediste, Marea Loja Nationala fiind declarata obiectiv de interes public. Deci si Basgan. Iar raspunsul asteptat de Calota intra, probabil, la categoriile secrete de stat si interes national. Exista alta explicatie? Daca da, ing. Calota arde de nerabdare s-o auda.

Ion Basgan:  Nu stiu nimic, totul e o facatura

Basgan sustine ca asupra lui au existat trei tentative de racolare, in 1961, 1970 si 1986, toate refuzate. Cea din 1986 a fost mai groasa, au simulat o ancheta penala de trafic de influenta si m-au dus la Politia Capitalei, la etajul doi, unde m-au tinut de dimineata pina seara legat de calorifer, mi-au spus sa vorbesc acasa, sa-mi aduca hainele, ca ma aresteaza. Imi cereau sa devin informatorul lor, acesta era singurul lor mobil. Am refuzat categoric. Basgan insista asupra celei de-a treia tentative de racolare pentru a demonstra ca cea din 1974 nu exista. Mai exact, spune Basgan, daca ar fi fost deja racolat ca informator in 1974, cum par sa ateste documentele din dosarul lui Calota, ce rost ar mai fi avut racolarea din 1986. Logic nu ar mai fi avut, desi practica Securitatii sfida de multe ori logica. Cu conditia ca racolarea din 1986 chiar sa fi avut loc. Cum nu stim, iar de verificat numai SRI poate sti unde, nu ramine decit cuvintul lui Basgan. Citind documentele, Basgan spune ca habar n-are despre cele relatate acolo. Bazaconii, maiorul Pop nu a fost niciodata la mine acasa, totul e ireal, nu stiu nimic despre deplasarea lui Costachescu in RFG, nu-mi spunea el mie treburile astea, ca ala a facut, a dres. Pe de o parte, nu stie nimic, iar pe de alta, Basgan neaga insasi autenticitatea documentelor din dosarul lui Calota, desi acestea provin din arhiva CNSAS. Niste facaturi, ce, parca eu nu pot sa fac niste chestii din astea, sa arunc in gura cuiva tot felul de... doar stiti ca asta era metoda. In plus, facaturile nu au nici o legatura cu persoana lui. Deci rapoartele ofiterilor sint mincinoase cap-coada. Indoielile sau chiar intrebarile sint interzise, iar cind ele totusi apar, Basgan devine nervos.

•Afacerile masonului Cristian Boureanu

Afacerile deputatului PLD Cristian Boureanu au suscitat in ultima vreme un interes maxim, intrucat o serie din societatile sale comerciale, la care este asociat sau actionar, au aparut pe lista de datornici catre bugetul de stat, care se publica regulat pe site-ul Ministerului Finantelor. Una dintre firme, aflata azi in faliment, a fost, pana acum cateva luni, partenera de afaceri cu Grupul rusesc de cazinouri Ritzio. Sarcina lui Boureanu era de a asigura mancarea si bautura oaspetilor cazinourilor.

Acuzatiile lui Ciuvica

Liderul Grupului de Investigatii Politice, Mugur Ciuvica, l-a acuzat public pe tanarul deputat platformist (fost PNL) ca firmele sale, de la care acesta incasa an de an dividende, aveau datorii de peste 4,2 miliarde lei vechi.

Datorii acumulate incepand cu ianuarie 2005, dupa ce Boureanu a devenit deputat. Replica lui Boureanu la aceste acuze a fost abila, in sensul ca, dupa un perdaf politicianist la adresa lui Ciuvica, a ocolit sa mentioneze existenta datoriilor la care se facea referire, enumerand in schimb doar sumele pe care firmele deputatului le-ar fi avut de incasat de la stat, cu titlu de TVA. Boureanu a recunoscut in scris doar datoriile a doua din firmele sale: BS Distribution SRL si BAR OPERATOR SRL, ambele aflate in procedura de faliment de la inceputul lui 2007. Cert este - iar ZIUA detine documentul - ca indiferent daca avea vreun leu de incasat de la stat, cu titlu de TVA, pe lista datornicilor de la data de 31 decembrie 2006 a Ministerului Finantelor, cateva din firmele lui Boureanu figurau la loc de cinste, cu mentiunea ca se afla ori in executare silita, ori in procedura de instiintare de plata.

Exemplificam in acest sens doar SC Altipo Construct SA, care aparea cu obligatii catre bugetul de stat in cuantum de 131.768 RON, cu mentiunea "s-a inceput procedura de executare silita", dar si SC Topanel SRL, care aparea cu datorii care stat de 321.722 RON pentru care "s-a transmis instiintare de plata".

In cardasie cu interlopii rusi

Afacerile lui Boureanu au cunoscut insa si momente mai bune.
Unul din cele mai mari parteneriate din istoria sa de om de afaceri a fost perfectat in luna octombrie 2005, cand firma sa SC BAR OPERATOR SRL (in care Boureanu avea 20%, restul partilor sociale fiinde detinute de rude ale sale) a semnat un contract de prestari servicii cu firma RITZIO BU SRL, infiintata la Bucuresti in februarie 2005. Un SRL ai carui asociati sunt doua firme off-shore din Cipru: Ritzio Entertainment Group limited si Ritzio CIS Limited, administrat de un anume A. Ginsburg, nascut la Moscova in 1967.
       
Diferite surse, unele oficiale, spun ca in spatele grupului Ritzio, creat in 2002, se afla multi-miliardarii rusi Oleg Boiko (om de casa al ex-presedintelui Boris Eltin) si Boris Belotserkovsky, care detineau la un moment dat 10% din industria de jocuri de noroc a Rusiei, evaluata la sute de sali de jocuri si nu mai putin de 35.000 de slot machines.

Grupul Ritzio, care opereaza in Rusia, Ucraina, Kazahstan, Tarile Baltice si, mai nou, in Romania (unde are 22 de cluburi si cazinouri), a intrat in vizorul Kremlinului, dupa ce presedintele Vladimir Putin a cerut o lege dura care sa reduca si chiar sa scoata cazinourile din Moscova si marile orase ale Rusiei. Afacerile acestui grup, estimate la sute de milioane de euro, au fost nevoite sa se mute in mare parte in afara tarii de origine, unde grupul era asimilat in anumite cercuri cu mafia rusa. In 2006, grupul rus a invadat brusc America Latina, in state precum Bolivia, Peru si Mexic. Alte surse sustin ca miliardarul Oleg Boiko ar fi spalat banii unor carteluri sud-americane.




Boureanu a iesit din datorii


11-07-2008 19:27:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Afectat de acuzele publice ce i s-au adus pentru datoriile inregistrate de firmele sale, Boureanu ne-a pus la dispozitie un tabel cu noua dintre firmele sale (CVS Constructii si Investitii Imobiliare SRL, Altipo Construct SA, Altipo SRL, CS Line Management, Topanel Holding SRL, Knock Out Door Media SRL, Ramplast Distributie Profile SRL, Topanel SRL si Mega Trans Logistic SRL), din care reiese ca soldul acestora la finele lunii iunie 2007 este "0". Pentru ultimele doua firme, ni s-au pus la dispozitie si copii ale certificatelor de atestare fiscala emise de Administratia Financiara. Parlamentarul a specificat ca datoriile firmelor sale din trecut ar fi fost simple "datorii curente la stat, generate de activitatea normala a acestora".

Barurile din cazinouri

Cristian Boureanu a sperat probabil ca va da marea lovitura cand s-a intovarasit cu rusii de la Ritzio, judecand dupa cifrele lor de afaceri.

SC BAR OPERATOR SRL a fost infiintata la 30 septembrie 2005, special pentru asocierea cu rusii de la Ritzio, cu care in octombrie 2005 s-a semnat un contract de prestari servicii, prin care firma lui Boureanu se angaja sa serveasca mancaruri si bauturi in interiorul casinourilor Ritzio. In paralel s-au incheiat si o serie de contracte de subinchiriere, prin care firma lui Boureanu primea in fiecare cazino un spatiu intre 6 si 9 m.p. in care sa-si desfasoare activitatile de bar. Astfel, firma parlamentarului a desfasurat activitati de catering servind sandwichuri, alune, seminte, chipsuri, dar si icre negre si bauturi fine amatorilor de jocuri de noroc. Un an de zile, afacerea a mers ca pe roate (rusii asigurau o clientela constanta si cu dare de mana pentru barurile deputatului), iar BAR OPERATOR SRL a ajuns sa detina nu mai putin de 14 baruri in cazinourile rusilor deschise atat in Bucuresti, cat si in alte mari orase din Romania. In Bucuresti, locatiile barurilor lui Boureanu erau pe sos. Pantelimon nr. 40A, sos. Stefan Cel Mare nr. 12, Calea Mosilor nr. 294, b-dul Lacul Tei nr. 75 etc.

Surprinzator, insa, la finele lui 2006 - inceputul lui 2007, afacerea a inceput sa scartaie, iar SC BAR OPERATOR SRL a acumulat datorii de peste 100.000 RON, fiind somata de furnizori sa plateasca marfa facturata. Firma lui Boureanu a intrat in procedura de faliment si a trebuit sa-si concedieze toti angajatii, desi aparent a derulat un comert cu plata pe loc.

Tepuit cu un miliard

Contactat pe tema asocierii sale cu cazinourile rusilor, dar si pe tema datoriilor firmelor sale, Cristian Boureanu ne-a oferit varianta sa proprie.

Deputatul sustine din capul locului ca el nu stie nimic despre rusi sau despre imaginea acestora din Rusia, ca nu-l cunoaste personal pe nici unul, deoarece, "potrivit legislatiei in vigoare, calitatea de deputat nu-mi permite implicarea in organizarea si administrarea societatilor comerciale". Boureanu a adaugat ca de afacerea cu rusii s-ar fi ocupat exclusiv administratorul sau, care "el a venit cu ideea infiintarii acestei firme" si "a luat decizia de a incheia contractul cu societatea Ritzio BU SRL". Ca relatia cu Ritzio a incetat in februarie 2007 "ca urmare a intarzierilor la plata ale Ritzio BU (...) astfel, neplata sumei de 1.902.284.800 ROL a creat dificultati financiare societatii Bar Operator, care a intrat in incapacitate de plata. S-a incercat solutionarea amiabila a litigiului cu Ritzio BU SRL si intrucat aceasta nu a fost posibila, administratorul societatii Bar Operator a luat decizia de a inainta dosarul pentru recuperarea debitului (...) firma deja functionand in regim de avarie, am fost nevoiti sa tinem timp de patru luni toti angajatii din fonduri ale asociatilor (...) totalul imprumuturilor de la asociati catre Bar Operator este de 1.161.820.000 ROL, bani din care au fost achitate salariile si taxele salariale ale celor circa 45 de angajati". Deputatul Cristian Boureanu ne-a precizat, in scris, ca in mai 2007 debitul ar fi fost recuperat partial, iar telefonic ne-a confirmat ca, desi nu doreste sa se puna rau cu cei de la Ritzio, acestia l-au lasat cu o gaura de aproximativ un miliard de lei vechi.

Huzur langa Pelinel

Junele deputat platformist a devenit cunoscut opiniei publice nu atat prin ideile sale politice, cat prin viata de huzur pe care o afiseaza ostentativ in publicatiile de tip tabloid. Participant la fel de fel de evenimente mondene, frecvent, Boureanu este ilustrat, ca la comanda, in diferite ipostaze, facandu-se vorbire mai cu seama de excursiile pe care si le ofera regulat in destinatii exotice precum Caraibe ori despre achizitiile sale de lux (masini, motociclete). Apogeul mediatizarii sale a fost atins in aceasta vara, dupa fastuoasa sa nunta generata de casatoria cu supermodelul Valentina Pelinel. Nunta lui Boureanu a fost pe potriva luxului afisat de parlamentar si a fost onorata, surprinzator, de presedintele Traian Basescu (care a venit cu sotia si fiicele sale) si a liderului Partidului Liberal Democrat, Theodor Stolojan.

Ascensiunea lui Boureanu

Tanar politician si om de afaceri, deputatul Cristian Boureanu a cunoscut ascensiunea politica in PNL, partid in care a intrat in 1995, la varsta de 23 de ani. A fost secretar general al Tineretului National Liberal (1998-2000) si presedinte al aceleiasi organizatii (2000-2002). In 2001 devine membru al Biroului Permanent Central al PNL, functie in care este reales la Congresul din februarie 2005, la doua luni dupa ce intrase in Parlament pe listele Aliantei D.A. Intra in conflict de idei cu seful partidului, premierul Tariceanu, pe fondul disputei acestuia cu presedintele Basescu si, la sfarsitul anului 2005, este cadorisit cu statutul de membru suspendat al PNL. In 2006 pune bazele Partidului Liberal Democrat, impreuna cu alti lideri exclusi din PNL si este ales membru in Biroul Executiv Provizoriu al liberal-democratilor.

In Camera Deputatilor, Crtistian Boureanu este membru al Comisiei de Industrii si Servicii din Camera Deputatilor si al Comisiei Parlamentului Romaniei pentru Integrare Europeana. Boureanu mai are o carte de vizita si in zona afacerilor, fiind investitor privat in companii care acopera segmente de piata diverse precum media, constructii, consultanta economica.

Top-modelul Valentina Pelinel este a doua infatisare a lui Boureanu la ofiterul starii civile, intrucat prima casatorie s-a terminat prost. Tanarul politician a divortat de prima consoarta, dupa ce acesta a fugit in lume tocmai cu nasul de cununie, Sebastian Vladescu, acum secretar de stat in Ministerul Finantelor.

In barca lui Basescu

Spunem ca prezenta presedintelui Basescu la nunta lui Boureanu a fost surprinzatoare, deoarece nu mai departe de anul 2003, Basescu si Boureanu (azi strans uniti in politica si simtiri) se injurau reciproc in public. Basescu il gratula pe Boureanu cu expresiile: "Si la PNL sunt oameni care, uneori, au excese in consum de alcool... e pacat sa fie absorbite de alcool cand vorbesc in public", in vreme ce parlamentarul riposta pe masura: "Basescu se comporta in ultima vreme ca un urs incoltit de haite de lupi, ca sa nu zic ca un maidanez fugarit de hingherii PSD-ului si nu mai distinge intre prieteni si inamicii politici". De cand Boureanu a sarit din tabara PNL-istilor, in cea a platformistilor fideli lui Basescu, relatiile acestuia cu seful statului au devenit extrem de cordiale.

Junele Boureanu vrea sa preia fraiele liberal-democratilor

Cristian Boureanu isi pregateste terenul pentru a prelua sefia liberal democratilor, daca Theodor Stolojan va renunta la aceasta functie pentru a deveni premier. Contracandidatii sai pentru cea mai importanta functie in partid ar fi presedintele executiv Gheorghe Flutur si presedintele Consiliului Reprezentantilor Nationali, Valeriu Stoica. Un prim pas in aceasta directie ar fi preluarea celei mai importante filiale a partidului, cea din Bucuresti, la alegerile ce se anunta sa fie organizate in luna septembrie.

Filiala PLD Bucuresti este condusa in acest moment de Victor Tartacuta, care ocupa functia de secretar zonal. Conform unor surse din partid, Biroul Executiv de astazi sau Delegatia Permanenta de vineri va lua o decizie prin care Cristian Boureanu va fi desemnat sa se ocupe de filiala. Tartacuta si simpatizantul PLD, primarul Cristian Poteras, nu sunt straini de aceasta schimbare de lider la filiala centrala a partidului, ei fiind sustinatori ai tanarului politician.

Practic, Cristian Boureanu va fi in postura de a organiza alegerile din septembrie, care ar trebui sa confirme instalarea sa oficiala in aceasta functie. Sursele citate ne-au precizat si ca Boureanu ar intentiona sa-si anunte, in viitorul apropiat, candidatura la Primaria Bucurestilor.

Pasul doi

Mutarea decisiva spre varful partidului va putea fi facuta de Cristian Boureanu daca scaunul lui Theodor Stolojan va deveni vacant. Situatia poate deveni favorabila pentru Boureanu, in conditiile in care din ce in ce mai multe voci il anunta pe Stolojan in fruntea unui viitor guvern, format alaturi de democrati, sau in conditiile in care acesta ar opta pentru reintoarcerea la Cotroceni. Din postura de presedinte al organizatiei Bucuresti, beneficiar al unei bune imagini publice si vazut ca reprezentant al noului val de politicieni, Cristian Boureanu se anunta un candidat viabil si puternic pentru aceasta functie.

In interiorul liberal-democratilor, lupta se anunta interesanta pentru ca cel mai important contracandidat al lui Boureanu este Valeriu Stoica. El ar vrea sa isi pastreze statutul detinut in cadrul partidului si, probabil, nu ar accepta un sef precum Cristian Boureanu.


Boureanu a dat semnalul revoltei in PNL

Cristian Boureanu a fost cel care, in noiembrie 2005, a dat semnalul revoltei in PNL si l-a acuzat pe Tariceanu si apropiatii sai ca negociaza o colaborare cu PSD. Acuzele sale facute in cadrul unei intalniri a PNL Bucuresti a nemultumit conducerea centrala, care automat l-a trimis un an pe tusa, prin suspendarea sa din partid. Gestul sau a reprezentat in acel moment semnul clar al ruperii liberalilor. Pentru ca a continuat seria de atacuri extrem de dure la adresa lui Tariceanu si a grupului din jurul acestuia, Cristian Boureanu a fost exclus din PNL in octombrie 2006.

Conform unui sondaj realizat de BCS in perioada 22-30 iunie 2007, Cristian Boureanu a fost desemnat cel mai frumos politician, iar notorietatea sa este una ridicata in toate sondajele realizate in ultimul an. Cristian Boureanu este de asemenea cel mai bine reprezentat parlamentar liberal democrat, avand deschise in judetul Arges noua cabinete parlamentare.

Buzaianu, strategul campaniei electorale din 2000 a PNL

Bogdan Buzaianu, "baiatul destept" al energiei, a organizat campania electorala a PNL pentru alegerile locale in fieful lui Dinu Patriciu si in alte judete. Dezvaluirile despre „Jaful din energie” continua cu prezentarea unei harti a relatiilor „celui mai destept baiat”, rasfatatul contractelor de miliarde de euro incheiate cu statul.
Potrivit investigatiilor EVZ, campania electorala a PNL pentru alegerile locale din 2000 a fost organizata de firma B&C Consulting a lui Bogdan Buzaianu, omul din spatele Energy Holding, si a lui Corneliu Visoianu, mare-maestru mason in Marea Loja a Romaniei.
Cel care a introdus firma B&C Consulting in sanul liberalilor a fost vicepresedintele partidului de la acea vreme si presedintele de astazi al PNL, Calin Popescu-Tariceanu.
Buzaianu si Visoianu au fost strategii campaniei electorale la alegerile locale in judetul Prahova, fieful lui Dinu Patriciu, bunul prieten al actualului premier. Tariceanu si Patriciu au incercat sa impuna firma pentru campania electorala la nivel national.
Pentru ca nu au reusit, firma lui Buzaianu si Visoianu a ticluit strategiile politice ale liberalilor din cateva judete, printre care si Neamt.

„Prin noi insine!”

Cum a reusit B&C Consulting, o obscura companie, sa prinda un contract atat de important? Calin Popescu-Tariceanu ar fi propus sefilor partidului implicarea firmei lui Buzaianu&Visoianu in campania electorala la nivel national din 2000.
Dupa mai multe discutii in interiorul partidului, nu s-a luat decizia asteptata de B&C Consulting. Astfel, firma lui Buzaianu si a lui Visoianu a fost nevoita sa se multumeasca cu alegerile locale din cateva judete.
Fostul presedinte al Partidului National Liberal in anul 2000, Valeriu Stoica, si-a amintit de Buzaianu, Visoianu si firma B&C Consulting. „Da, B&C Consulting a facut campania electorala pentru filiala Prahova a Partidului National Liberal”, ne-a declarat Stoica.
Surse apropiate conducerii liberale de la acea vreme ne-au declarat ca Visoianu s-a bucurat si de sustinerea lui Dinu Patriciu, seful liberalilor din Prahova. Potrivit acelorasi surse, Visoianu este un apropiat al lui Dinu Patriciu, cu care a colaborat o buna bucata de vreme la Institutul de Studii Liberale, infiintat si finantat de patronul Rompetrol.

Teodor Stolojan il cunoaste si el pe Visoianu, membru PNL de altfel, chiar daca nu stie despre implicarea acestuia in campania electorala din 2000.
„Nu stiu amanunte despre campania facuta de B&C Consulting pentru ca eu abia venisem in partid in 2000. Imi amintesc ca acest domn Visoianu a venit la mine si mi-a propus sa intru intr-o loja masonica. I-am zis sa ma lase in pace cu prostiile!”, ne-a mai spus Stolojan.

Legaturi sudate

Mai multi tineri liberali, acum ajunsi in posturi caldute in administratia centrala, ne-au declarat sub protectia anonimatului ca au lucrat in 2000 pentru B&C Consulting la organizarea campaniei electorale a PNL. Pe cand erau studenti, acestia au lucrat pentru firma lui Buzaianu&Visoianu la recomandarea unui profesor de la Facultatea de Stiinte Politice.
Corneliu Visoianu a fost numit in 2006 general manager la Energy Consult Romania, o alta firma marca Buzaianu. Visoianu ne-a spus in scris ca „intelege” preocuparea EVZ pentru subiect, dar a refuzat sa ne dea raspunsuri, invocand faptul ca este plecat din tara: „Putem sa reluam aceasta tatonare, peste aproximativ doua saptamani”.
Punctul de vedere al lui Bogdan Buzaianu nu poate fi prezentat deoarece acesta refuza sa discute cu EVZ.

Atacul lui Stoica

Calin Popescu-Tariceanu a raspuns intrebarilor EVZ, precizand fara echivoc prin purtatorul de cuvant ca „nu, nu a recomandat firma B&C Consulting pentru organizarea campaniei electorale a PNL pentru alegerile locale si parlamentare din 2000. Deciziile privind campania electorala au apartinut domnului Valeriu Stoica, seful campaniei electorale”.
Despre Corneliu Visoianu, Tariceanu stie ca „nu mai este de mult membru al PNL, si, din informatiile noastre, este posibil ca domnul Visoianu sa se fi inscris in PSD”.
Data fiind apartenenta mai multor membri PNL la loja masonica a lui Buzaianu, premierul Tariceanu a raspuns EVZ ca „nu este membru al Marii Loje a Romaniei”.

Valeriu Stoica a raspuns extrem de dur afirmatiilor facute de fostul sau coleg de partid: „O nerusinare! Domnul Tariceanu minte cum respira!”.
Stoica sustine si alte lucruri, de-a dreptul surprinzatoare: „Firma B&C Consulting, adica domnul Visoianu, a lucrat pentru PNL Prahova, iar domnul Tariceanu mi-a sugerat sa lucram cu ei la nivel national. Asadar, eu nu am semnat niciun contract cu B&C Consulting. Pe domnul Visoianu mi l-a recomandat domnul Tariceanu. In 2000, la alegeri, am vorbit de aceasta firma.
Sa ne spuna domnul Tariceanu daca nu domnul Visoianu a facut si PR-ul la Petrom in 1997, cand el era ministru”.
Stoica a continaut tirul de acuzatii: „Tariceanu minte din nou, asa cum m-a mintit in particular de nenumarate ori. Au fost cazuri in care azi vorbeam cu dumnealui ceva, iar a doua zi, in public, spunea altceva decat ce ne-am inteles”.



•Loja privata- Politica, energie si masonerie

Buzaianu si Visoianu sunt masoni si si-au infiintat propria lor loja in 2003, in care si-au distribuit cele mai importante pozitii de conducere. Bogdan Buzaianu este pro-mare mason in Marea Loja a Romaniei, condusa de marele-maestru Corneliu Visoianu.
Marea Loja Nationala a Romaniei este o loja masonica disidenta, constituita in 2003, cu multi dintre „fratii” migrati la alte organizatii masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici si de Costel Iancu.
Sediul Marii Loje a Romaniei este in strada Edgar Quinet, numarul 7. La aceeasi adresa s-a aflat vechiul sediu al firmei Energy Holding, pana cand aceasta s-a extins foarte mult si s-a mutat intr-un adevarat palat, pe strada Paris, la numarul 24. Tot pe strada Edgar Quinet, numarul 7, figureaza si Fundatia Culturala Delta, al carei presedinte este tot Visoianu.
Marele-maestru Corneliu Visoianu a semnat un pact de concordat, ceea ce inseamna o prietenie masonica, cu Loja Alpina din Elvetia, tara de adoptie a lui Buzaianu.
In Marea Loja a Romaniei mai este membru si Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin Popescu-Tariceanu. Buzaianu si Boroianu au fost parteneri de afaceri in compania elvetiana B&C Consulting. Boroianu a facut lobby, potrivit fostului sef al Renel, Aurelian Leca, ca lui VA Tech, compania reprezentata de Bogdan Buzaianu, sa i se atribuie contractul de retehnologizare al Portilor de Fier 1.

Avocatul Doru Bostina, un apropiat al lui Buzaianu, alaturi de care a infiintat in 2000 Energy Holding, este si el membru al Marii Loje a Romaniei.

Cunostinte si relatii
Portile de Fier - ca intre frati

Calin Popescu-Tariceanu se cunoaste cu Bogdan Buzaianu inca din 1997. Atunci, Tariceanu a avizat hotararea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentata de Buzaianu, a primit fara licitatie retehnologizarea Portilor de Fier 1.
Atribuirea contractului este anchetata acum de procurori pentru ca Hidroelectrica a platit peste 200 de milioane de euro, dar turbinele functioneaza la fel ca inainte de modernizare.

•Cum a spart Onisoru o loja masonica

Gheorghe Onisoru, pe vremea cind mai era inca sef la CNSAS, a vrut, din senin, sa fie mason. A batut la poarta Templului, cum se spune in limbajul discret al fratiei masonice. „Din curiozitate. Dar am renuntat”, se explica fostul trezorier al secretelor din dosarele Securitatii, parca mirat ca am aflat despre discreta lui incercare. Lumea masonica are alta versiune despre esecul admiterii lui Gheorghe Onisoru in loja „Europa Unita”.

O sursa careia ii pastram anonimatul ne-a declarat ca in spatele acestei initieri de urgenta, care urma sa sara etapele premergatoare, s-au aflat doua personaje cu functii cheie in masonerie: Ion Bazgan si Eugen Ovidiu Chirovici. Intentia tandemului Bazgan-Chirovici de a forta intrarea rapida a lui Onisoru in masonerie s-ar fi lovit de opozitia unora dintre membrii lojei, iar seful CNSAS nu a putut „primi lumina”. Bazgan ar fi rupt loja „indisciplinata” si, impreuna cu alti 22 de frati, a pus bazele altei loji. Sursa noastra sustine ca aceasta loja l-ar fi initiat, totusi, pe Onisoru cu mare discretie si bucurie, dar cei implicati direct dezmint categoric informatia. Era atit de pretios Onisoru pentru masonerie incit sefii ei nu s-au sfiit sa incalce vechi cutume masonice? Sau masoneria are de ascuns niste secrete, stiute de Onisoru, caruia, fratii au decis sa-i cumpere tacerea, in acest mod? „Prezent” a aflat ca, in urma cu un an, Ion Bazgan, vechi si important parlamentar PNL, dar si inalt „demnitar” masonic – presedinte al Curtii Superioare de Justitie Masonica – ar fi incercat sa-l initieze, in procedura de urgenta, pe Gheorghe Onisoru, presedinte al CNSAS, in loja din care facea parte, „Europa Unita”. Pentru acest lucru, adica pentru ca Onisoru sa poata trece de etapa premergatoare initierii – fapt care contravine cutumelor masonice – Bazgan ar fi obtinut o dispensa de la Eugen Ovidiu Chirovici, seful Marii Loji Nationale Romåne (MLNR). Conform informatiilor detinute si verificate de „Prezent”, incercarea lui Ion Bazgan s-ar fi lovit insa de opozitia ferma a unora dintre colegii de loja ai lui Bazgan. Cum regulamentele masonice prevad ca initierea unui profan sa nu poata fi decisa decit in unanimitate de voturi, Bazgan s-a trezit intr-un real impas. Pus in fata refuzului fratilor din loja, venerabilul mason n-a stat prea mult pe ginduri: a rupt efectiv loja si a plecat, impreuna cu alti 22 de frati, cladind o alta loja. Gurile rele spun ca aceasta era special creata spre a-l primi cu discretia cuvenita pe Onisoru. Ion Bazgan nu recunoaste acest lucru. El nu spune decit ca a auzit ca Onisoru „a batut la Portile Templului”, dar la alta loja, nu la cea al carui membru era el. Potrivit informatiilor noastre, demnitarii MLNR, dintre care face parte si Bazgan, au analizat cazul in luna mai a anului trecut, dar, in loc sa-i sanctioneze pe protagonisti, si-au dat acordul pentru infiintarea noii loje masonice, al carei mare maestru a fost pentru citeva zile chiar Ion Bazgan. La urma urmei, Bazgan, presedintele Curtii Superioare de Justitie Masonica nici nu avea cum sa se cerceteze si sa se sanctioneze singur, din punct de vedere masonic. Din punct de vedere moral insa, faptul ca Bazgan a avut, in cel putin doua ipostaze, o legatura directa cu Onisoru – ca membru al PNL, partid care l-a sustinut pe Onisoru la sefia CNSAS si ca subiect de dosar, aflat in discu- tia/dezbaterea CNSAS – ar fi trebuit sa-l determine sa nu se implice in sustinerea lui Onisoru pentru intrarea in masonerie.

„AM AUZIT CA ONISORU A BATUT LA POARTA TEMPLULUI, DAR NU ESTE DE-AL NOSTRU” // Am vorbit la telefon atit cu Ion Bazgan, cit si cu Gheorghe Comanescu, doi venerabili masoni. Ambii au spus ca au auzit de incercarea de initiere a lui Onisoru, dar ne-au asigurat ca acesta nu este mason. Am mers si la biroul senatorului si venerabilului mason Bazgan, aflat intr-un bloc vechi, undeva in centrul Bucurestiului. Senatorul ne-a aratat o gramada de documente. Documente provenite de la CNSAS si din investigatii proprii, legate de presupusa colaborare cu fosta Securitate, despre care s-a tot vorbit, si in campania electorala din 2004, dar si relativ recent. Evident, senatorul ne-a aratat si „certificatul de buna purtare”, adeverinta, prin care, pe 5 octombrie 2004, „Colegiul CNSAS a decis ca domnul Bazgan Ion, fiu al lui Ion si Ana, nu a fost agent/colaborator al securitatii ca politie politica”. Sus-numitul document, adeverint a adica, ce poarta numarul de inregistrare 374/11.10.04, a fost semnat de presedintele Colegiului, prof. univ. dr. Gheorghe Onisoru. L-am intrebat daca, intr-o anumita logica, eventuala incercare de sustinere a initierii in masonerie a lui Onisoru, despre care se vorbeste, nu s-ar putea interpreta si ca un fel de rasplata pentru certificatul de buna purtare, pentru OK-ul dat de CNSAS. A evitat raspunsul direct. „Ce sa va spun daca nu pot, pentru ca nu-mi permite statutul, regulamentul nostru? S i nu numai despre Onisoru, pentru ca sint multi care au batut la Poarta Templului, dar nu au fost primiti. El, Onisoru, categoric nu a fost primit”. Relatia lui Bazgan cu Onisoru a intrat, saptamina trecuta, intr-o noua lumina dupa ce senatorul PNL a fost acuzat de un fost coleg ca l-ar fi turnat la Securitate. Miercuri, Ion Bazgan a fost audiat la CNSAS in legatura cu aceste acuzatii. Claudiu Secasiu, noul presedinte al CNSAS, a lasat sa se inteleaga, in emisiunea „100%“ realizata de Robert Turcescu, ca nu este exclus ca dovada de necolaborare cu Securitatea a lui Ion Bazgan sa fie reconsiderata. ONISORU:

„AM VRUT SA DEVIN MASON DIN CURIOZITATE!” // „Am batut la poarta templului, am vrut sa devin mason, pur si simplu din curiozitate. Ca istoric, citisem multe despre rolul masoneriei in istoria moderna a Romåniei si doream sa vad aceste lucruri si din interior. A trebuit sa completez niste formulare. Mi-am dat seama ca lucrurile nu stau chiar asa si am renuntat”, ne-a declarat profesorul Onisoru, sustinind ca este bucuros ca a scapat de „nebunia de la CNSAS”.


•Fratia puterii masonice


Radu Timofte avertiza in Senat, in anul 1997, ca "masoneria are tendinta sa ocupe toate functiile importante in stat din Romania" 4 Devenit director al SRI in anul 2000, Timofte a ajuns, la randul sau, potrivit surselor noastre, unul dintre "frati". Totusi, profetiile lui Timofte s-au adeverit. Intersectata cu Guvernul configurat din umbra de Basescu, masoneria a patruns la varfurile puterii din Romania. Cel mai recent caz este al noului ministrul MApN, Sorin Frunzaverde.

In 1997, senatorul PDSR Radu Timofte, ajuns in 2000 directorul SRI, avertiza: "Masoneria are tendinta sa ocupe toate functiile importante in stat din Romania." Vicepresedintele Comisiei de aparare a Senatului, Radu Timofte, considera ca tendinta masoneriei - din ce in ce mai vizibila - de a acapara toate functiile importante in stat reprezinta un pericol pentru Romania. "Este de remarcat ca atat presedintele Comisiei senatoriale de aparare (Nicolae Alexandru, n.red.) cat si ministrul Apararii, Victor Babiuc, sunt masoni si probabil ca mai sunt multi altii nu doar in Ministerul respectiv, ci si in celelalte. Mi-e teama insa ca acesti asa-zisi "frati" nu urmaresc altceva decat de a pune mana pe tot ceea ce inseamna putere in stat, asa cum au reusit in alte tari. Mi-e teama ca vom ajunge intr-o zi sa fim condusi numai de catre cei care fac parte din astfel de organizatii si atunci s-a dus naibii si identitatea noastra nationala si tot ce inseamna cultura si traditie romaneasca", a afirmat Radu Timofte acum noua ani. Intre timp, potrivit surselor noastre, si Radu Timofte a intrat in fratia mult contestata in 1997.
Pe de alta parte, "profetiile" lui Timofte s-au indeplinit. In prezent, guvernul Tariceanu, configurat din umbra de Basescu, este controlat in proportie de 50% de PD. O alta forta, care se intersecteaza cu Puterea, e masoneria, hulita de unii, admirata de altii. Cert este ca organizatia a obtinut cu sprijinul Guvernului Nastase statutul de utilitate publica, desi, impotriva argumentelor masonice expuse public, Marea Loja ramane invaluita in secret. "Lucrarea masonica" nu este transparenta, iar Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici a demonstrat acest aspect in cadrul unei emisiuni televizate de data recenta. Rasunsurile date moderatorului emisiunii au fost evazive, generaliste, iar publicul platitor de taxe, inclusiv in beneficiul Marii Loje Nationale a Romaniei, a ramas in ceata totala. Cu toate acestea, un lucru a fost clar, si anume ca masonii romani isi atribuie un rol important in aderarea tarii noastre la NATO, respectiv UE. Nu este totusi o surpriza de proportii, intrucat ambele organizatii sunt internationaliste, cu radacini masonice.

Masonii de la MApN
La fel ca in 1997, si in 2006, Ministerul Apararii Nationale este preluat de PD dupa demisia fortata a liberalului Teodor Atanasiu chiar de Ziua Armatei, in 25 octombrie. Daca Justitia dadea curs plangerii lui Eugen Badalan, Teodor Atanasiu risca sa fie condamnat la ani grei de inchisoare pentru incalcarea sigurantei nationale. Nu numai PNL avea de pierdut, ci si Alianta DA. Politicienii si-au facut jocul, iar acarul Paun a ramas Eugen Badalan, ofiter de cariera, nu civilul cu acelasi nume adus la Siguranta Militara de Atanasiu. Trocul facut de presedintele Basescu in urma cu cateva zile l-a adus pe Sorin Frunzaverde in functia de ministru MApN. Pe langa faptul ca e membru marcant al PD, Frunzaverde (cu origini evreiesti, conform surselor noastre) este mason declarat. Fost membru in Guvernul regimului Constantinescu, Frunzaverde a fost pe rand ministrul Mediului, ministrul Turismului si ministrul MApN. Petre Roman (pedist la origine si fiu de evreu comunist) a fost, de asemenea, un important personaj in guvernarea CDR, fiind presedintele Senatului in perioada 1996-1999, iar din 1999 pana la sfarsitul mandatului Conventiei a ocupat postul de ministru de Externe. Legaturile lui Petre Roman cu "Marele Orient al Frantei" au fost dezvaluite cu documente.
Sorin Frunzaverde a lasat functia de presedinte al CJ Caras-Severin perntru a relua functia pe care a parasit-o la sfarsitul mandatului CDR. Culmea este ca Sorin Frunzaverde era deja ministru MApN (martie 2000) atunci cand s-a negociat si incheiat (iunie 2000) contractul pagubos cu Tofan Grup, afacere cercetata acum de DNA si care a fost cauza demiterii sefului Statului Major General, Eugen Badalan. Din pacate, declaratia de avere a lui Sorin Frunzaverde in calitate de presedinte al CJ Caras-Severin nu mai este disponibila (asta la o zi dupa numirea sa ca ministru MApN). Sorin Frunzaverde este considerat in Caras-Severin un baron local PD, la fel de insemnat ca Viorel Stanca la Salaj.

Traditie la Externe
Presedintele Traian Basecu nu s-a aratat a fi deranjat de faptul ca Frunzaverde apartine masoneriei. De altfel, la randul sau, Traian Basescu este "acuzat" in unele cercuri politice ca ar fi mason cu grad inalt. Fiind un adept infocat al axei Bucuresti- Washington, n-ar fi exclusa aceasta posibilitate, mai ales ca, dupa cum se stie, toti presedintii americani, cu exceptia lui John F. Kennedy, au fost "frati masoni". De altfel, JFK mai raspunde unei exceptii. A fost si singurul presedinte asasinat. Guvernul lui Tariceanu incepe sa fie dominat de PD, uneori chiar prin influenta unor liberali apropiati lui Basescu, asa cum este ministrul de Externe, tanarul Mihai Razvan Ungureanu, un alt mason care a facut declaratia soc a diplomatiei romanesti, spunand ca tara noastra este un stat "aproape federal". Boemul iesean Ungureanu a fost membru al CC al UTC si s-a convertit la masonerie pe filiatie materna. Majoritatea activistilor PCR si UTC de rangul doi s-au convertit imediat dupa Revolutie la masonerie, aceasta fiind o metoda de a accede la putere si de spalare a pacatelor.

Discretie vs conspiratie
Desi masoneria a fost declarata in Romania ca organizatie de utilitate publica, multi politicieni, demnitari platiti din banii statului, refuza sa admita apartenenta lor la aceasta structura. De exemplu, ambasadorul Romaniei la Moscova, marele astronaut Dumitru Prunariu, este "cavaler templier" si are functia de Grand King in Marele Capitul de masoni ai Arcului Regal din Romania. Prunariu are gradul 32 in Ritul Scotian si este Maestru Venerabil al Respectabilei Loji "Roza Vanturilor" din Orientul Bucuresti.
Singurul reprezentant regular al Ordinului in tara noastra este Marea Loja Nationala din Romania, condusa de Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici. La randul sau, Adrian Nastase, ex- prim ministru, este mason si membru in Marea Loja Nationala a Romaniei in fruntea careia se afla Marele Maestru Eugen Ovidiu Chirovici. Sub guvernarea PSD, Chirovici a avut functii inalte in stat. In perioada 2002-2003 a fost consilier pe probleme economice in cabinetul lui Adrian Nastase, iar din 2003 pana la schimbarea PSD de la guvernare a detinut functia presedinte al Intreprinderilor Mici si Mijlocii (IMM), unde il regasim si in prezent. O diversiune masonica deja celebra este o alta loja, iregulara, care poarta aceeasi denumire si este condusa de un maior din Ministerul de Interne, Viorel Danacu. Aceasta aripa disidenta este supranumita masoneria kaki si este cunoscuta ca fiind un "aspirator" de ofiteri din diverse servicii secrete. Mai exista si Marele Orient al Romaniei, o alta forma iregulara a masoneriei care se proclama adogmatica si liberala, condusa de Marele Maestru Mircea Deaca. Paleta masonica si paramasonica romaneasca este, asadar, cat se poate de larga, suficient de incapatoare pentru politicieni si nu numai. Din pacate, masoneria si-a pierdut pe drum avantul pasoptist si rolul istoric pe care l-a avut incepand cu eroul Horea si a deschis portile pentru diversi oameni de afaceri controversati. Spre exemplu, si Silviu Prigoana si-a asumat calitatea de mason.
Marele Maestru Chirovici rezuma activitatea masoneriei romanesti in ultimii 16 ani spunand ca medalia nu se poarta la vedere, dar rezultatele vor fi marete. Ramane de vazut si reversul medaliei pomenite de intaiul mason al tarii, care coordoneaza "lucrarea" facuta in paralel cu Guvernul. Exista indicii ca noii capi politici ai serviciilor secrete au fost investiti in functii tot pe filiera masonica. De altfel, in proiectul de lege privind siguranta nationala, dezbatut si aprobat in Parlament, alesii masoni au impus obligativitatea ca sefii serviciilor secrete sa fie investiti politic, motiv de nemultumire pentru profesionisti care nu au sanse de a accede la varf.

•Iliescu a fost informat despre operatiunea Distileria


Ion Iliescu, pe atunci presedintele Romaniei, nu a intervenit impotriva musamalizarii dosarului "Distileria" (de trafic ilegal cu alcool), desi a fost informat de catre ofiterii SRI.
Ion Stan, seful Comisiei parlamentare de control asupra SRI, era cureaua de transmisie a informatiilor de la SRI catre afaceristii PSD, dupa cum rezulta din rechizitoriul de trimitere in judecata a doi inalti ofiteri SRI.

Gheorghe Florea - "Bere Bragadiru", cel care l-a insotit pe masonul rus Kondyakov la Tariceanu, facea parte din aceeasi retea de trafic ilegal cu alcool.
Protagonistii retelei – generalul SRI Ovidiu Soare, deputatul PSD Ion Stan, Dorina Mihailescu (sef de departament la Guvernul Nastase), Mihai Anastasescu (afacerist), Gheorghe Florea (afacerist mason) – au reusit, in 2004, ingroparea cazului "Distileria".
"Romania libera" continua seria dezvaluirilor incepute sambata, prin publicarea unei parti din rechizitoriul de trimitere in judecata a inaltilor ofiteri SRI general Ovidiu Soare si colonel Gheorghe Dumitrache. In rechizitoriu exista unele referiri la actiunea SRI "Distileria" de monitorizare a contrabandei de alcool, demarata in anul 2000. "Romania libera" a intrat in posesia altor documente care completeaza informatiile din rechizitoriu. Este vorba, intre altele, de un raport trimis presedintelui Ion Iliescu in anul 2004, cu numarul de inregistrare 24664 (facsimil), intocmit de catre ofiterul de caz Adrian Radu si seful acestuia, colonelul Ion Stanescu. Potrivit raportului, in anul 2002, s-au generalizat "afacerile subterane" cu alcool la nivelul intregii tari (erau implicate peste 100 de firme din toata tara). In consecinta, colonelul Ion Stanescu, pe atunci seful SRI Prahova, a dispus punerea in miscare a intregului arsenal de mijloace de interceptare, filare si infiltrare a fenomenului, sub coordonarea ofiterului Adrian Radu. Din reteaua de trafic ilegal cu alcool si baturi alcoolice monitorizata faceau parte, intre altii, Gheorghe Florea ("Bere Bragadiru"), Mihai Anastasescu (MIKA Quatro SRL Campina, Metal Euroest Campina, SC Ceres SA Ploiesti, SC Elsid SA Titu, SC Casiron SA Turda etc.) si Ioan Niculae (Alcozim SA Zimnicea). Pentru interceptari au fost emise mandate legale. Din interceptari a rezultat faptul ca cei care erau suspectati de trafic cu alcool erau implicati si in afacerile "la negru" cu produse petroliere, folosite ca sursa de energie in procesul de fabricare a bauturilor alcoolice. In anii 2002-2004, patronatul de profil a evaluat ca statul pierdea anual peste 500 de milioane de euro din cauza mafiei alcoolului.

Ion Stan si Dorina Mihailescu, prietenii directi ai alcoolistilor


Notele informative ale echipei care monitoriza activitatile ilicite circulau pe urmatorul traseu ierarhic: capitan la SRI Prahova Adrian Radu – colonel Ion Stanescu (sef SRI Prahova) – generalul SRI Ovidiu Soare (seful Inspectoratului de Aparare a Constitutiei si Securitate Economica din centrala SRI) – Radu Timofte (seful SRI).
De pe acest traseu se pierdeau informatii catre membrii retelei de trafic ilegal cu alcool si produse petroliere. Din interceptari rezulta ca afaceristul Mihai Anastasescu ar fi primit informatii atat de la deputatul PSD Ion Stan, seful Comisiei parlamentare de control al SRI, cat si de la Dorina Mihailescu (sef de departament la Secretariatul General al Guvernului Adrian Nastase). Din probatoriu rezulta ca cel care transmitea informatiile catre deputatul PSD Ion Stan era chiar generalul Ovidiu Soare, fapt recunoscut chiar de catre acesta in rechizitoriu.

Conducerea PSD a trecut dosarul in rezerva

Cand ofiterii SRI care monitorizau cazul au ajuns in "inima" Guvernului Nastase si a Parlamentului Romaniei, conducerea SRI a fost determinata sa refuze prelungirea mandatelor de interceptare. In acest sens exista chiar o inregistrare a unei discutii in care Dorina Mihailescu il linisteste pe Mihai Anastasescu, asigurandu-l ca mandatul de interceptare nu va mai fi prelungit, fapt care s-a si intamplat. Ofiterii SRI care au lucrat la caz au fost pedepsiti. seful SRI Prahova, Ion Stanescu, a fost demis de la conducerea unitatii fara motiv si s-a pensionat. Ofiterul de caz Adrian Radu a fost mutat, la ordinul generalului Soare, la Directia Economica SRI Bucuresti. Pentru ca nu s-a "potolit" si a insistat sa lucreze la caz, a fost trecut in rezerva, pe motive inscenate (potrivit plangerii penale 61/P/2006 de la Parchetul General).
Dupa indepartarea celor doi, dosarul "Distileria" a fost inchis, fara sesizarea Parchetului, la ordinul aceluiasi general Ovidiu Soare. Ofiterii Ion Stanescu si Adrian Radu au incercat sa salveze cazul si s-au dus in audienta la consilierul prezidential Dan Iosif, care i-a sfatuit sa depuna un raport catre seful CSAT presedintele Ion Iliescu. Cei doi ofiteri au depus acel raport la administratia prezidentiala, la data de 16 august 2004, dar Ion Iliescu nu a luat nici o masura.



Puncte de vedere

Deputatul PSD Ion Stan sustine ca nu a avut niciodata informatii despre afacerea "Distileria" si ca nu este inculpat in vreo cauza penala, ci doar martor, situatie precizata si de Romania libera de sambata. De asemenea, domnia sa afirma ca atat Radu Timofte, cat si gen. Ovidiu Soare au negat ca ar fi dat declaratiile citate din rechizitoriu. De asemenea, Stan sustine ca va face plangere la Consiliul Superior al Magistraturii impotriva procurorului care a intocmit rechizitoriul.
Pe de alta parte, Radu Timofte ne-a declarat ca Ion Stan i-a spus ca SRI ii inregistreaza convorbirile telefonice. De asemenea, Radu Timofte ne-a confirmat ca a dat declaratii procurorului. "Nu-mi amintesc exact, cuvant cu cuvant, ce am declarat la Parchet", ne-a precizat Radu Timofte.
Generalul (r) Ovidiu Soare ne-a anuntat ca ne da in judecata deoarece am redat continutul unui rechizitoriu de trimitere in judecata. Actul de sesizare a instantei de judecata este unul public.
La telefonul domnului Ion Iliescu a raspuns ofiterul de serviciu de la sediul PSD, care ne-a anuntat ca nu se poate lua legatura cu fostul presedinte.
Dorina Mihailescu nu a raspuns la cele trei numere de telefon pe care le cunosteam noi. Gheorghe Florea avea numarul de telefon "nealocat".

Ofiteri SRI implicati

Raportul de inchidere a dosarului "Distileria" a fost semnat de generalul Adrian Tudor, fost sef SRI Prahova (cercetat penal, conform rechizitoriului), Marin Constantin, actualul sef SRI Prahova, Daniel Ciobanu, fost adjunct al sefului SRI Prahova (cercetati preliminar). Sorin Cosma, seful directiei economice, care a semnat in locul altei directii inchiderea acestui caz, Mirel Obreja, sef corp control SRI, Gheorghe Olaru, fost sef al directiei juridice si ofiterii de protectie Adrian Ilie si Adrian Senea sunt si ei cercetati preliminar. Soare a mai indepartat din SRI, pe langa Ion Stanescu si Adrian Radu (foto) , alti doi ofiteri care au lucrat la acest caz, pe ofiterii SRI Romica Cernica si Marius Soare (si-a sacrificat propriul var!). Ion Stanescu, fostul sef al SRI Prahova, a confirmat intamplarile atat in declaratiile date procurorilor, cat si pe un post TV.


Scurgerile lui Stan Ion

Potrivit documentelor, "vectorul" (adica cel urmarit informativ) Mihai Anastasescu l-a sunat pe deputatul PSD Ion Stan (foto), seful Comisiei parlamentare de control al SRI, la data de 12.02. 2002, la ora 13.01. Ion Stan l-a anuntat pe Anastasescu de faptul ca toate telefoanele de la toate firmele sale sunt ascultate de SRI. In aceeasi zi, la ora 13.43, Mihai Anastasescu a sunat la o firma de-a sa si a atras atentia unei salariate ca toate telefoanele societatii sunt sub ascultarea SRI. Stan a avut informatiile, potrivit rechizitoriului, de la generalul SRI Ovidiu Soare. Stan a negat, dar gen. SRI Soare a confirmat, sustinand ca prin transmiterea informatiilor catre Ion Stan a facut preventie, fapta permisa de lege. Confirmari au existat si in declaratiile fostului sef al SRI Radu Timofte, care a sustinut ca "Ion Stan nu putea sa aiba aceste informatii decat din cadrul SRI sau de la beneficiarii informatiilor".

Gheorghe Florea si masonul Kondyakov, in vizita la Tariceanu

Surse SRI din centrala au confirmat pentru "Romania libera" faptul ca din reteaua de contrabanda cu alcool "Distileria", monitorizata de catre ofiterii SRI Adrian Radu si Ion Stanescu, facea parte si Gheorghe Florea, prin firma sa "Bere Bragadiru". Potrivit documentelor, Gheorghe Florea se prezenta ca "om" al Guvernului Nastase si chiar utiliza, in anul 2002, un autorism B-07-GUV, care nu figura atunci inregistrat la Politia Rutiera. Notele SRI despre afacerile presupuse ilegale ale lui Florea au ajuns la Ministerul Finantelor si Garda Financiara, care au demarat controale la "Bere Bragadiru". Dosarul a fost musamalizat, iar Florea si-a inchis firma. Potrivit presei, Gheorghe Florea (sef prin masonerie) l-a insotit, la o intalnire cu premierul Calin Popescu Tariceanu, pe Alexandr Kondyakov (foto), Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, apropiat al presedintelui rus Vladimir Putin.


Implicarea Dorinei Mihailescu
Exista rapoarte de filaj potrivit carora Dorina Mihailescu, ca sefa la un departament al Guvernului Nastase, a reusit sa-l scoata din arestul preventiv pe Marius Clintea, asociatul lui Mihai Anastasescu in firma TAI-PAN SRL Campina. Ea a facut demersuri directe la parchete si instante. Mihailescu s-a intalnit pana si cu procurorii de caz (asa cum a procedat si secretarul de stat Doru Trifoi pentru eliberarea lui Mihai Lauruc, despre care "Romania libera" a relatat in numarul de sambata). La dosar exista inregistrari potrivit carora D. Mihailescu l-a asigurat pe afaceristul Anastasescu ca SRI va inchide dosarul "Distileria", fapt care s-a si petrecut la scurt timp. Dorina Mihailescu, fost deputat PSD de Prahova, este cercetata pentru luare de mita, transmitere de informatii cu caracter secret, inselaciune, trafic de influenta.

•Loja lui Patriciu

Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit unor informaţii apărute în presa centrală, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. Astfel, chiar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionale a României, ar fi directorul financiar al holdingului patronat de Dinu Patriciu. După cum se ştie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungată, fiind ministru în cabinetul Năstase, iar în 2004 a trecut de partea lui Voiculescu. Membru PC şi preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Chirovici nu este un jucător din tabăra lui Băsescu.

Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei -rudă cu Vladimir Putin- a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, care ar fi un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor -persoane din anturajul conducerii Rompetrol- pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington. Doi dintre martorii audiaţi au cerut chiar protejarea identităţii din cauza presiunilor care ar putea veni din partea conducerii Rompetrol. Legăturile lui Patriciu cu masoneria au fost întărite şi de una dintre angajatele holdingului său, nimeni alta decât soţia lui Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionale a României.
Până la Revoluţie, arhitectul Patriciu absolvent al Institutului de Arhitectură "Ion Mincu" Bucureşti era un necunoscut care se zgâia la afişele Ambasadei URSS ce prevesteau glastnostul şi perestroika. În 1975, este repartizat la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerţului Exterior. În 1978 era admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din Bucureşti.
Patriciu construieşte un palat la Abu-Dhabi pentru fiul şeicului Reza, iar în perioada 1984 - 1990 va pleca de mai multe ori în Emiratele Arabe Unite pentru realizarea unor proiecte similare. Înainte de limpezirea apelor politice, la începutul anului 1990, Patriciu şi secondantul său, Tăriceanu, au cumpărat dolari de la banca de stat cu 21 de lei bucata, în timp ce pe piaţa neagră paritatea ajungea la 1/120. Niciodată tandemul liberalilor nu a destăinuit provenienţa sumelor uriaşe în lei - primul capital al viitorilor milionari în dolari din martie 1990, în pofida supoziţiilor privind legăturilor lor cu serviciul de informaţii externe al sovieticilor. Motiv pentru care nu apar ca informatori ai Securităţii române, pentru a cărei deconspirare au declanşat o campanie furibundă fără să dea în vileag arhitecţii şi inginerii care au fost în atenţie ca suspecţi de "kaghebită".

Primul capitalist al României
Patriciu s-a lansat în afaceri cu decoraţiuni interioare, care la începutul anului ţ90 nu interesau pe românii lăsaţi săraci lipiţi de Ceauşescu, poate doar nomenclatura FSN care a început să pună mâna pe fondurile interne. "Dinu Patriciu este primul capitalist al României postdecembriste.", susţine istoricul Alex Mihai Stoenescu. Potrivit lui Stoenescu, "în februarie (1990, n.red.), Patriciu, însoţit de Tăriceanu, a depus o cerere la Primăria Generală a Capitalei în care anunţa că-şi înfiinţează o firmă de arhitectură şi decoraţiuni interioare. Ei au pornit în afaceri fără nici un temei legal. La primărie nu există nici un birou de cereri. De-abia mult mai târziu, la sfârşitul lunii martie, Patriciu a fost chemat la primărie, unde primeşte licenţa cu numărul 00001. Până la 23 martie făcuse deja primul milion de dolari din afacerile respective". Proaspăt intraţi în masonerie pe relaţiile socrilor, taţilor sau taţilor vitregi, Patriciu şi Tăriceanu folosesc influenţa acesteia pentru a se îmbogăţi şi a accede la vârf în sfera puterii. După eşecul usturător al lui Radu Câmpeanu, primul preşedinte al liberalilor postrevoluţionari, din campania electorală prezidenţială din mai 1990, Patriciu şi Tăriceanu îl curtează pe Ion Iliescu, motiv pentru care liberalii ajung alături de oamenii acestuia la guvernare. La fiecare reaşezare postelectorală, cu deosebire în urma înfrângerilor, Patriciu cade tot în picioare pentru că a donat sume uriaşe oamenilor lui Iliescu, astfel încât nu a fost atins de mâna lungă a legii. Intrat în afaceri cu petrol încă din 1996, Dinu Patriciu va prelua controlul asupra grupului Rompetrol în 1998. Milionarul în dolari Dinu Patricu (cu o avere estimată la 300 milioane USD) a fost cercetat pentru evaziune fiscală în 1995, numele său fiind asociat cu afacerile petroliere, mai exact în contractul de cumpărare -vânzare al unui cargo. Patriciu nu a fost condamnat. În 2004 izbucneşte scandalul Petromidia, iar Patriciu este acuzat, din nou, de evaziune fiscală şi spălare de bani, tot într-o afacere cu petrol, de această dată de anvergură. Dosarul este deschis şi în prezent.

Patriciu cu nouă vieţi
Dinu Patriciu a devenit subiectul unui nou scandal după dezvăluirile care au apărut în presă privind sponsorizările masive făcute în campania din 2004 către PSD. În urma acuzaţiilor de trădare politică, apărute în cursul acestui an, Patriciu a ieşit la rampă cu declaraţii care confirmau faptul că a cotizat pentru PSD aproape 2 miliarde de lei, devenind astfel al doilea sponsor al opoziţiei, după omul de afaceri Ioan Niculae. Motivul pentru care liberalul Patriciu a dat de patru ori mai mulţi bani pentru PSD decât partidului din care face parte este legat de trocul făcut cu fostul ministru al Finanţelor, Mihai Tănăsescu - cel care a prezentat Guvernului în anul 2003 un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care Rompetrol avea posibilitatea să-şi răscumpere datoriile faţă de stat, în cuantum de 600 milioane USD cu doar 70 de milioane USD. Cu toate că proiectul a fost respins, Executivul reprezentat de Năstase a tras sforile în interesul liberalului Patriciu, astfel încât a aprobat amânarea plăţii celor 600 milioane USD prin subscrierea de către stat a unei emisiuni de obligaţiuni la nivelul datoriilor, ce pot fi răscumpărate după 20 de ani de Rompetrol.
Însă, Patriciu a scăpat cu un simplu avertisment din partea PNL, în timp ce partidul făcea, de curând, curăţenie generală. Mona Muscă, Ioan Ghişe, Teodor Stolojan, Valeriu Stoica, Raluca Turcan şi Cristian Boureanu au fost, în schimb, victimele "asanării morale" a PNL, fiind excluşi din partid în tranşe succesive. Tăriceanu a preferat să-l ţină aproape pe bunul său prieten Patriciu, chiar dacă a călcat strâmb.

Masoneria unge economia
Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit unor informaţii, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. După cum se ştie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme îndelungată, fiind ministru în cabinetul Năstase. În 2004 a trecut de partea lui Voiculescu. Membru PC şi preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Chirovici nu este un jucător din tabăra lui Băsescu. Potrivit unor informaţii care vin să susţină cele de mai sus, în urmă cu doar câteva luni, "Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei (rudă cu Vladimir Putin) a fost în România, unde s-a întâlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Celui dintâi i-a promis sprijin pentru realegerea în funcţia de Mare Maestru al Marii Loje Naţionale a României, iar celui de-al doilea i s-a făgăduit că Rusia ne va acorda un sprijin economic (energie, gaze). "Amabilitatea" înaltului mason este determinată şi de prietenia acestuia cu Dinu Patriciu. şi dacă ţinem cont de faptul ca Mihaela Chirovici (nevasta lui E.O.C.) este directoare financiară la firmele lui Dinu Patriciu şi că majoritatea celor care conduc masoneria română sunt angajaţii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie), atunci vom înţelege mai uşor că masoneria şi economia din România sunt legate inseparabil şi că toate drumurile duc la Moscova..." La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă. În luna iunie a.c., s-a redeschis dosarul Rompetrol. Doi dintre martorii audiaţi au cerut chiar protejarea identităţii din cauza presiunilor care ar putea veni din partea conducerii Rompetrol. Declaraţiile martorilor au fost folosite în probarea fraudării statului prin încasarea ilegală de către holdingul patrician a creanţei din Libia.



•Loji in plic. Masoneria de carton

Poate ca trebuie sa platesc taxa pe naivitate si sa cred, in continuare, ca francmasoneria este o organizatie care face lumea mai buna (sau macar depune stradanii pentru asta), ca exista


11-07-2008 19:28:36
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
solidaritati luminate care vad binele mai bine decit noi. Dar oricit de naiv as fi, nu pot sa nu observ cum, in Romania, pina si masoneria a fost confiscata.
Exista o schema clasica de discreditare, o stim din ’90, de cind a aparut, in contrapondere la PNL, o uniune liberala, si de cind PNTCD a fost dublat de Partidul Agrarian. Cred ca asa se intimpla acum cu tulburarea luminilor. Au aparut tot felul de personaje care si-au adjudecat ramuri masonice, ba cu capitala in Bragadiru, ba cu centrul in Peris.
Informatori si ofiteri de Securitate, fosti activisti de partid si infractori de drept comun s-au inghesuit sa sprijine, dupa puterile lor, compromiterea imaginii acestei organizatii. Daca mai vreti un exemplu picant, iata-l: apare pe la televiziuni obscure (in alt sens, desigur) un domn numit Olimpian Ungherea, mare membru si specialist in masonerie, dupa cum se recomanda.
Pina in decembrie 1989, tovarasul Olimpian Ungherea a fost redactorul-sef al revistei Ministerului de Interne, celebra ,,Pentru Patrie!".
Cind am vazut o fotografie in care, printre citeva uniforme de masoni, se afla si Gigi Becali, in civil, am crezut ca e vorba despre un trucaj foto. Si ca trucaj insa mi se parea exagerat.
Cum sa insinuezi ca, intr-o societate atit de presupus aleasa, ar avea loc Gigi Becali? Ceva mai tirziu am aflat ca Becali si Vadim s-au paruit mediatic pentru ca, la o reuniune masonica, unul a primit o diploma de mai mare patriot decit celalalt. Vadim si Becali premiati de masonerie? Alta aparenta gluma, cam proasta, dupa gustul meu.
Dar e greu sa te mai irite astfel de glume petrecute aievea, cind te gindesti ca Gheorghe Florea, cel cu Fulgerul Bragadiru, daca va aduceti aminte, e unul dintre capetele masonice de vaza de la noi. Sau ca Dinu Sararu e mare pro-maestru in aceeasi organizatie discreta. Si ca, in aceasta calitate, a fost seful lui Razvan Theodorescu, ministrul de care depindea Teatrul National. Oare cine l-a impins acolo? Dragostea si Revolutia sau niste tarani?
Recrutat din cine stie ce ratiuni (si interese), Adrian Nastase si-a dorit si el o organizatie (aici Iorgovan nu a exagerat), una care sa fie numai a lui. Si, pentru asta, l-a luat drept consilier chiar pe seful lui pe linie masonica, Eugen Ovidiu Chirovici. Ca in cazul Sararu-Razvan Theodorescu, unul e sef pe linie oficiala, celalalt, pe linie oculta.
Ceea ce ar trebui sa fie o institutie constructiva a devenit, in varianta dimboviteana, o gasca, o coterie meschina, un grup de interese. Fratele Nastase a crezut, probabil, ca e bine sa ai, pe dedesubtul hainei de demnitar, si un sort cu insemne ezoterice care, la o adica, te pazesc in vremuri tulburi.
Indiferent de partidele sau persoanele care vin la putere, o fi existind un frate care sa puna o vorba buna, sa ia o decizie partinitoare, sa ascunda un dosar. Nu marele patriotism i-a impins pe Nastase &Co. spre loji, ci dorinta de capatuiala, de chiverniseala, de cistig obtinut mai repede si mai sigur.
Sa intram si noi ca poate punem mina pe ceva, poate ne pica si noua un ban", pare sa fie fraza conducatoare pentru acesti buticari ai masoneriei de carton. Pentru ei, binele tarii trece prin stomacul propriu si se adaposteste in facturiere si conturi. Masoneria este, in capul unora, o modalitate mai eficienta, mai sigura, de a da un tun, eventual din afaceri cu statul.
Cunosc oameni de mare calitate care au intrat in masonerie minati de idealuri si au iesit, adica au intrat in adormire, scirbiti de fojgaiala de interese meschine de acolo. Nu se pot face constructii durabile cu caramizi sfarimicioase, cu mistrii strimbe si cu echerul descleiat.
Asa cum e ea acum, masoneria romana demonstreaza o constatare mai veche, facuta si de altii: si intunericul se propaga cu viteza luminii!

•Masoneria, intre inertie si reforma

Lucrurile s-au clarificat inaintea Conventului masonic in care se va hotari cine va fi viitorul Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania: in preliminarii au ramas Eugen Ovidiu Chirovici - actualul Mare Maestru, si Radu George Serafim - realizator de programe la TVR 1. Sansele lui Chirovici sunt acum mult mai mari, Serafim fiind creditat cu cca. 35-40%.

Conventul MLNR este echivalentul Congresului, in cazul partidelor politice, de aceea miza este atat de mare pentru multi dintre liderii masoni. Din acest motiv, o analiza aprofundata a fenomenului masonic romanesc este utila publicului larg.

Favoritii

E.O. Chirovici este favorit la realegerea in functia de Mare Maestru al MLNR. Semnalele din interior confirma faptul ca multi dintre sprijinitorii lui R.G. Serafim vor vota in finala pentru Chirovici. In aceasta situatie, polarizarile interne vor deveni mai acute, o mare parte din "venerabilii onesti" fiind net impotriva acestui final anuntat.

Mari Maestri ai masoneriei iau pozitie vehementa impotriva fostilor lideri PCR si securistilor care folosesc ordinul in interese personale, sustin surse interne. Oameni politici, militari de grad superior, membri ai clerului inalt au devenit dupa 1990 masoni, cu scopul de a folosi ordinul drept trambulina a propriilor interese financiare, carieriste si politice.

De ce sunt atatia ofiteri superiori in masonerie

Pentru Romania post-1990, explicatia este relativ simpla: in primul rand, pentru ca este vorba de o structura disciplinar-ierarhica, din plin corespunzatoare tipicului militar. La initiere li se spune explicit ca respectarea legilor tarii este la baza ordinului. Cei din serviciile secrete sunt atrasi de faptul ca si in ordin secretul are rang de sacralitate.

Discretia defineste acest tip de organizatii. In al doilea rand, multi ofiteri sunt atrasi pentru a gasi aici o protectie specifica pentru multele fapte deplorabile comise inainte si - mai ales - dupa decembrie 1989.

De atunci, simpatizanti de marca ai fostului regim totalitar, militari si civili, au intrat in ierarhiile superioare ale masoneriei, unde, obtinand, uneori prin metode contestate, autoritate si functii, au reusit impunerea unor fosti colaboratori. Cu ajutorul acestora au transformat masoneria intr-o veritabila rampa de lansare economica si politica.
Intre actualii si fostii ofiteri de rang inalt, prezenti in masoneria romana in numar de peste 120, sustin sursele, se numara si generalii Gheorghe Rotaru (fost sef al Directiei Generale de Informatii a Armatei), Alexandru Grumaz (fost prim-adjunct al comandantului STS), Eugen Badalan (fostul sef al Statului-Major General), Gabriel Naghi si Iulian Crainiceanu (fosti generali SPP), Dumitru

Sorescu (fost la IGP), Gheorghe Carp (fost la Jandarmerie si IGP), Ovidiu Soare (ex-SRI) etc.
Prezenta militarilor nu e un secret in Franta, nici in Marea Britanie sau Germania, dar lucrurile sunt aici discrete. Italia a constituit un caz special in anii '80, cand a fost in pragul unei lovituri de stat dirijate masonic. Si in Turcia moderna masoneria are un rol deosebit.

Un alt rol al militarilor masoni

Orice stat, orice guvern, orice forma de putere legitima are tendinta de a controla singur jocurile de pe teritoriul national. De aceea, niciun guvern nu-si permite ca pe teritoriul sau sa se dezvolte o masonerie prea puternica, cazul Italiei din anii '80 dovedind periclitarea statului de drept.

Multi ofiteri superiori se gasesc in masonerie si pentru a controla din interior ca aceasta sa nu devina un instrument politic prea influent. Din acest motiv, in majoritatea tarilor, chiar ofiteri ai serviciilor de informatii sunt masoni.

Cazurile notorii de la noi sunt colonelul Danut Tanasie, Mare Secretar al MLNR, fost operativ in ex-DIE, si Stefan Masu, Mare preot al Ritului de York, provenit, de asemenea, din ex-DIE, azi mari oameni de afaceri.

"Control absolut in MLNR, ca la Securitate"

Intrepatrunderea fara precedent dintre factorii politici si serviciile secrete in treburile interne ale masoneriei a dus la situatia ca, dupa 1990, atelierele masonice sa fie invadate de personaje de frunte ale fostului regim. Astfel, faptul ca E.O.

Chirovici l-a impus ca Pro Mare Maestru (adjunct al sau) pe Dinu Sararu, adus in MLNR de Razvan Theodorescu, dovedeste, conform surselor, "dorinta de a sprijini un anumit segment din fosta structura politica ceausista". Tendinta lui E.O.

Chirovici de a recupera personaje din fosta elita dictatorial-comunista s-a evidentiat, spun aceleasi surse, si prin numirea lui Danut Tanasie in functia de Mare Secretar al ordinului.

Din CV-ul acestuia rezulta ca "intre anii 1968-1992 a fost ofiter operativ in Serviciul de Informatii Externe (DIE, inainte de 1989 - n.n.) diviziunea TS (te lecomunicatii speciale - n.n.), pensionat in 1992, cu gradul de locotenent colonel".

Cuplul Chirovici-Tanasie este acuzat ca a inaugurat un sistem de conducere bazat pe eliminarea autonomiei Lojilor si impunand forme de control de tipul celor folosite de Securitate - raportarea continutului fiecarei convorbiri telefonice si a oricarui contact cu orice persoana mai importanta. Tot ei avizeaza primirea oricarui nou membru.

Situatia este suficient de bine cunoscuta in interiorul MLNR, pentru ca "realegerea celor mentionati sa devina subiectul unui autentic cosmar", spune vene-rabilul Dan Dobreanu.

Vor o lustratie interioara

O curatenie in masonerie este greu de imaginat din mai multe motive. Un principiu fundamental este ca atunci cand un Frate greseste el trebuie ajutat, nu "sa i se dea in cap".

Adica, atunci cand l-ai primit stiai pe cine primesti, ce fel de om trebuie sa fii ca sa-l dai afara? Principiul este inaltator, dar realitatea romaneasca este dezolanta: toleranta masonica a luat proportii pana la acoperirea efectiva a unor cazuri de coruptie, deturnari de fonduri, trafic de influenta, sustin contestatarii.

Dan Dobreanu anunta ca "in cazul in care Chirovici si echipa lui vor fi realesi eu trec in adormire" (mecanism folosit de masonerie in cazul unor grele persecutii - n.n.). Altii au hotarat sa infiinteze o alta Mare Loja romaneasca, ducand mai departe faima romaneasca in domeniul sciziunilor, dar macar curatita de elemente funeste.

Dan Dobreanu isi exprima parerea ca "masoneria romaneasca pornise prost si va sfarsi prost si din pricina combinatiilor de acoperire a numeroase marsavii".

Viitorul masoneriei, in desuetudine

In mentalul colectiv, masoneria este asimilata unei forte globale ce manipuleaza si conduce lumea. Lucrurile nu stau asa. Dincolo de aportul masoneriei la democratizarea vietii politice incepand cu secolul 18 ("Libertate, Egalitate..."), impunand votul egal in sisteme electorale consacrate, viteza de adaptare a masoneriei la era post-moderna a scazut mult.

Schimbarile majore de la inceputul secolului 21 au un impact atat de mare si sunt atat de rapide, incat o structura care are drept baza lucrarea lenta si temeinica nu mai poate face fata. Multa lume crede azi in existenta unui "Guvern mondial" si vede aceasta in masonerie, dar aceasta impresie este departe de realitate.

In fiecare an, in ianuarie are loc conferinta de la Davos (cu mii de participanti), in iunie - intalnirea grupului Bilderberg (cam 100 de persoane, cele mai influente din lume), iar in iulie, summit-ul G8, cu sefii de stat ai celor mai dezvoltate tari din lume. In foarte mica masura, personalitatile din aceste structuri sunt si masoni, dar ele dicteaza astazi directiile de dezvoltare a lumii.

•Masonerie si dinastie

Ginerele Regelui Mihai a fost, la sfarsitul saptamanii trecute, tinta unui bizar atac mediatic, dupa ce doi americani sositi la Bucuresti i-au contestat acestuia titlul de Print de Hohenzollern-Veringen, acordat, in 1999, "ad personam", de insusi capul familiei princiare germane. Cine si de ce avea interes sa provoace acest scandal, in aparenta gratuit? Un posibil raspuns vine din cercuri francmasonice care, in ultimii ani, au fost martorele unor intrigi dinastice, ramase pana acum necunoscute opiniei publice. Surse apropiate acestor cercuri sustin ca incidentul de saptamana trecuta este doar cel mai recent dintr-o intreaga campanie menita sa discrediteze familia regala din Romania. Artizanii acestei campanii trebuie cautati in anturajul lui Paul Lambrino, autointitulatul "Print de Romania", sustin aceleasi surse. Evident, Paul Lambrino respinge aceste acuzatii. Biroul sau de presa ne-a informat ca "doar familia Hohenzollern se poate exprima cu privire la folosirea numelui sau, motiv pentru care orice alt comentariu este de prisos". O serie de informatii extrem de interesante pun insa intr-o noua lumina "scandalul princiar" care, la sfarsitul saptamanii trecute, a tinut prima pagina a ziarelor.

Printul Paul nu poate raspunde
Am incercat, desigur, sa aflam si pozitia Printului Paul fata de acuzatiile care i se aduc. Iata raspunsul pe care l-am primit din partea Biroului sau de presa: "Ca urmare a solicitarii dumneavoastra de a avea un raspuns din partea Printului Paul al Romaniei cu privire la acuzatiile impotriva domnului Radu Duda, facem urmatoarele precizari: Printul Paul al Romaniei a fost informat de catre familia Hohenzollern din Germania despre acest subiect. Doar familia Hohenzollern se poate exprima cu privire la folosirea numelui sau, motiv pentru care orice alt comentariu este de prisos.
Precizare: Deoarece in trecut ziarul ZIUA a folosit in mod gresit numele Printului Paul, va precizam ca, in conformitate cu actul sau de nastere, cartea de indentitate si pasaport, numele corect al Printului Paul este Paul Philippe al Romaniei. Folosirea oricarui alt nume si a unor date neverificate este o greseala si poate atrage consecinte de ordin legal. In legatura cu celelalte intrebari pe care le-am primit, va precizam ca Printul Paul, neaflandu-se in tara, nu va poate raspunde la ele."
Lia Triff si Melvin Belli

Observatorii profani au considerat stranie sosirea la Bucuresti a doi americani - un avocat si un diplomat - care s-au prezentat drept "mesageri" ai Casei germane de Hohenzollern. Pentru anumite cercuri masonice, faptul avea o semnificatie clara. Legaturile nu se aflau insa la Sigmaringen, ci in San Francisco. Si conduc mai putin spre familia de Hohenzollern si mai mult spre Paul Lambrino, prin sotia acestuia, "Printesa Lia".

Cei doi americani fac, se pare, parte din anturajul masonic in care se invartise primul sot al Liei Triff, devenita - dupa casatoria cu Paul Lambrino - "Printesa Lia". In mod ciudat, in Romania nu s-a vorbit niciodata despre acest episod din viata intens mediatizatei consoarte a lui Paul al Romaniei. Totusi, mariajul de aproape 20 de ani cu celebrul avocat Melvin Belli i-a deschis Liei usile celor mai influente cercuri americane. Cercuri deloc straine de lumea masonica, dar nici de cea a serviciilor secrete.

Lia Triff s-a casatorit cu flamboaiantul Melvin Belli in 1971. Ea avea 25 de ani, iar el 64. Belli, aflat la cea de-a patra casatorie, era putred de bogat si o adevarata legenda a baroului american. Printre clientii sai se numarasera vedete de la Hollywood, de la Erol Flynn, Mae West, Zsa Zsa Gabor si Lana Turner. I-a aparat pe "Rolling Stones" si pe Muhammad Ali. Totusi, Melvin Belli era mult mai mult decat un simplu avocat al starurilor. Multe dintre cazurile in care a pledat (la bara, sau in culise) sunt astazi istorie. Unele dintre ele si-au pastrat pana acum zone de mister. Belli a fost aparatorul lui Jack Ruby, obscurul patron de local care, "cuprins de revolta", l-a impuscat mortal pe Lee Harvey Oswald, asasinul lui JFK. A fost implicat direct in cercetarea celebrului caz "Zodiacul", denumire data unor oribile crime in serie - ramase neelucidate - care au zguduit America. Tot Melvin Belli a fost cel care a intermediat tratativele secrete dintre Gorbaciov si Coreea de Sud, dupa tragedia din 1983, cand un avion de linie sud-coreean a fost doborat de aviatia sovietica de vanatoare. Toate aceste elemente conduc spre ideea ca celebrul avocat era la fel de redutabil si influent in culisele politice ca si in fata oricarei instante.

Mariajul dintre Lia si Melvin Belli s-a incheiat cu un divort lung si urat, pronuntat in 1991, dupa aproape trei ani de litigii si un imens tambalau in presa americana. Viitoarea "Printesa Lia" isi spala fara jena rufele murdare in paginile ziarelor de senzatie. "Cel mai scandalos, murdar si sordid divort din istoria orasului San Francisco", comenta cotidianul "The Examiner". "M-a costat 15 milioane de dolari", declara Melvin Belli despre fosta sotie numarul patru, pe care o supranumise, intre timp, "La Trampa". Cand, in 1995, firma lui de avocatura a intrat in faliment, Belli a citat printre cauze si ultimul sau divort. El s-a recasatorit, a cincea oara, in 1996, cu numai 11 saptamani inainte de a muri. In testamentul sau, aminteste din nou de Lia, "o persoana mizerabila si parsiva", si isi instruieste executorii testamentari sa vegheze ca "nimic, dar absolut nimic" din averea lui sa nu ajunga la ea. Documentul spune multe despre sentimentele lui Belli fata de fosta sa sotie, avand in vedere ca numele ei este singurul pomenit, in afara de cele ale cainilor (Rhumpy, Ozzie, Momba si Skye) carora le lasa mostenire 10.000 de dolari. Cei sase copii ai avocatului nu sunt nominalizati, cu toate ca primesc jumatate din avere, cealalta jumatate fiind promisa saracilor.
Atentat la "mostenitor"

Lia, redevenita Triff, s-a casatorit cu Paul Lambrino, "Print al Romaniei", la Bucuresti in 1995. Paul este fiul lui Carol Mircea Lambrino si nepotul de sange al lui Carol al II-lea. Casa Regala a Romaniei l-a considerat insa intotdeauna drept bastard pe Carol Mircea, intrucat acesta s-a nascut dupa anularea casatoriei dintre Principele Mostenitor si Zizi Lambrino.

Nu mai este un secret pentru nimeni ca Paul Lambrino a fost folosit de puterea de la Bucuresti, la inceputul anilor '90, ca o "contrapondere" la Regele Mihai, intr-o campanie machiavelica vizand discreditarea ideii de monarhie. "Emanatii" FSN se temeau pe atunci de Rege ca de dracu'. In timp ce fostului suveran i se interzicea accesul in tara si era numit de Ion Iliescu "cetateanul Mihai Hohenzollern", Paul Lambrino se bucura la Bucuresti de toate onorurile. Sosise in Romania la inceputul anului 1990, ca reprezentant al unei fundatii culturale romano-franceze, care va deveni, mai tarziu, "Fundatia Paul de Romania". Era primit de Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, ba chiar de Ion Iliescu. Era gratulat cu apelativul "Alteta Regala" desi, pentru Casa de Romania, nu era decat un impostor.

In momentul casatoriei sale cu Lia Triff, epoca de glorie a lui Paul Lambrino incepuse insa sa apuna. Puterea de la Bucuresti nu se mai temea de o eventuala revenire a monarhiei, asa ca atitudinea fata de Regele Mihai si familia sa s-a modificat considerabil. Dintr-odata, "Paul al Romaniei" nu mai era asa de util. "Declinul" devine evident o data cu venirea la putere a Conventiei Democratice, in toamna lui 1996. Paul Lambrino nu abandoneaza lupta. Se judeca pentru a obtine in instanta, pentru tatal sau, statutul de "fiu legitim" al lui Carol al II-lea. Acuza, in presa, autoritatile romane ca sunt partinitoare, prea favorabile Regelui Mihai. Apogeul vine, insa, in august 1998. Paul Lambrino sustine ca, in timpul unei vizite la Los Angeles, el si sotia sa au fost tinta unui atac armat, in urma caruia "Printesa Lia" ar fi pierdut o sarcina. Lasa sa se inteleaga ca in spatele atacului s-ar afla inalti responsabili de la Bucuresti si familia regala de Romania, care ar fi incercat sa-l ucida pe "mostenitorul legitim" al tronului.

Cazul este cusut cu ata alba. Paul Lambrino nu poate produce in sprijinul afirmatiilor sale decat un certificat medico-legal emis insa pe un alt nume decat cel al sotiei sale. Explicatia sa este de-a dreptul hilara: din cauza statutului ei princiar, a preferat sa ascunda, la spital, identitatea Liei. Unicul martor al ipoteticului atentat, un sofer, nu a fost niciodata identificat. Anchetatorii americani nu s-au lasat antrenati in aceasta cacialma. Ei au anuntat ca nu detin nici o proba care sa demonstreze macar ca Lia fusese intr-adevar gravida. In fond, implinise, deja, 52 de ani. Scandalul este uitat.

Aventura politica nasita de Charles Pasqua
Anul 1999 a fost unul fast pentru Paul Lambrino. Dupa un sir indelungat de procese, Justitia romana i-a recunoscut, in sfarsit, tatalui sau, Mircea Carol, statutul de fiu "legitim", ceea ce ii permite acum lui Paul sa utilizeze nestingherit titulatura de Alteta Regala. Degeaba explica specialistii ca dreptul dinastic nu este totuna cu cel civil, si ca, intr-o familie regala, numai seful dinastiei poate acorda sau retrage titlurile. "Paul al Romaniei" este decis sa ramana "Print". Si, daca se poate, sa devina si Presedinte. In 1999, el infiinteaza "Partidul Renasterii Nationale", copiat dupa modelul formatiunii condusa in Franta de Charles Pasqua. Dealtfel, sustin surse din anturajul familiei Lambrino, Pasqua a fost "nasul" organizatiei de la Bucuresti, contribuind nu numai cu idei, dar si cu birotica si materiale electorale. In anul 2000, "Paul al Romaniei" si-a anuntat oficial candidatura pentru fotoliul de la Cotroceni. Afisele, programul partidului, manifestul prezidential, toate au fost imprimate in Franta. Au existat, se pare, si donatii in bani, care - spun gurile rele - au ajuns in conturile personale ale "printilor", nu in trezoreria partidului. Oricum, performantele electorale ale lui "Paul de Romania" sunt cunoscute. Dupa esecul de la alegerile din 2000, "Partidul Renasterii Nationale" este ingropat. Oricat de naivi, sustinatorii din Franta ai "Printului Paul" trebuie sa-si fi dat seama ca au mizat pe un perdant. Sotii Lambrino trebuie, din nou, sa se "reorienteze".

Masoneria americana, fraierita de cuplul Lambrino

Lia Triff a fost cea care l-a convins pe sotul ei sa-si incerce norocul si pe taramuri americane, sustin surse apropiate cercurilor masonice de peste Ocean. Potrivit acestora, Lia propusese stabilirea definitiva a "familiei regale Lambrino" in Statele Unite. Acolo ea continua sa se bucure de relatii sus-puse si, in plus, nimeni nu auzise de scandalul din jurul titlului princiar pe care il afisa cu orice prilej. Calculul ei a fost, se pare, corect. Paul Lambrino este primit cu cea mai mare caldura de cercurile masonice din Florida, unde se prezinta drept "Print mostenitor". In octombrie 2002, este initiat in cadrul Lojei nr. 330 Temple Terrace si, in aceeasi zi, este avansat pana la gradul trei (complet neregulamentar). Este primit cu "protocol regal" in cateva dintre lojile aflate sub obedienta Marii Loji din Florida. "Printesa Lia" este tratata ca o "Alteta Regala". In noiembrie 2002, publicatia lunara editata de Marea Loja - "The Florida Mason" - are pe coperta fotografia "fratelui Paul". In interior, este descrisa ceremonia de initiere a "viitorului Rege al Romaniei" si este prezentata o scurta biografie "selectiva" a "Printului", preluata de pe site-ul oficial al acestuia.

A trecut mai mult de un an pana ca masonii din Florida sa-si dea seama ca fusesera pacaliti. Un apropiat al acestora ne-a relatat: "In 2004, ca urmare a unei interventii dure din partea unei personalitati masonice care aflase intamplator despre aceasta manipulare, in consiliul privat masonic a avut loc o discutie de fond cu privire la statutul masonic al lui Paul Lambrino. Discutia a avut loc in primavara lui 2004 si a fost considerata de participanti ca una care a definit relatia lui Paul cu masoneria universala. Nu numai ca acesta nu este mason, in drept, dar faptul ca a fost initiat in trei grade masonice in aceeasi zi il aseaza doar in randul invitatilor fara "titlu" masonic. Formula a fost gasita pentru salvarea imaginii masonilor americani, surprinsi si ei, ca si cei europeni, de manipularea careia ii cazusera victime."

In opinia aceleiasi surse (care, din motive lesne de inteles, a dorit sa-si pastreze anonimatul), sotii Lambrino sunt singurii care ar avea interesul sa-l discrediteze pe ginerele Regelui Mihai, caruia nu-i pot ierta ca a primit un titlu princiar autentic si, pana de curand, necontestat, desi are origine "plebee". Mai mult, dinamismul si "vizibilitatea" Printului Radu pe scena internationala risca sa "eclipseze definitiv gruparea Lambrino, aruncand-o la periferia lumii bune europene". Evident, aceasta este doar o ipoteza. Din pacate, Printul Paul, aflat in strainatate, nu ne-a putut raspunde la intrebari.
•Masonii conduc judetul Sibiu

Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tusinean sunt nume intrate in randul masoneriei sibiene. Fratie" despre care mai toata lumea vorbeste cu, cel mult,am auzit ca..." a impanzit mai toate mediile de conducere ale judetului.

Mai nou, la Sibiu a patruns puternic si masoneria germana Andreas Huber si Steffan Mildner sunt doua exemple de acest fel.
Primul nume aparut in urma investigatiilor efectuate de ZIARUL de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe buna dreptate si-a insusit titulatura de "Nas" al lumii afacerilor sibiene si care a intrat in vizorul masonilor in perioada 1990-1991, datorita potentialului relational de care dispunea.
Masoneria l-a luat in colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lantul de legaturi prin alianta pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat in masonerie este una vasta si este fundamentata pe principiul puterii.
Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care "Nasul" Nicu Nan l-a cununat anterior, si care a reprezentat un argument decisiv.
In aceasta directie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorita faptului ca fratele sau, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se intind pana la institutiile centrale ale magistraturii din Bucuresti.
De asemenea, o alta sustinere a fratilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a intarit recomandarea facuta de Nan.
A doua proptea recomandata de Nasul Nan pentru masonerie este Ioan Tusineanu de la SC Constructii SA.
A intrat in vizorul masonilor datorita faptului ca a pornit de jos, de la matura, ca simpul functionar in primarie, atragand atentia asupra influentei masive pe care acesta o exercita la nivelul judetului, in cadrul afacerilor cu licitatii.

Senatorul Nicolae Neagu nu putea scapa tentaculelor masonice, datorita faptului ca, din 1990 incoace, el insusi si-a cultivat relatia cu Nasul Nan prin afacerile derulate la nivelul judetului, calul Troian fiind Metalcar SA, ale carei afaceri au fost gestionate de acesta direct pana in anul 2004 si apoi din umbra, dupa ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu.
De mentionat faptul ca senatorul Neagu a fost acceptat in ultimul val masonic de la Sibiu.

Masoneria politica

Conexiunile masoneriei sibiene cuprind insa si membrii ai fostului partid de guvernamant - Ioan Cindrea, omnipotentul politician al PSD, a ajuns in vizorul masoneriei inca din vremea in care organizatia judeteana a acestui partid era condusa de controversatul Francisc Toba, care a avut un rol aparte in timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu.
Dupa momentul postrevolutionar, incepatorul Ioan Cindrea in ale politicii nu s-a expus in primul plan al politicii sibiene, ci a stiut sa stea in umbra lui Toba, dar avand totusi abilitatea de a-si dezvolta relatii la Bucuresti in cadrul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale.
Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atantia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns sa stapaneasca si sa foloseasca arsenalul de semne si ritualuri masonice in cadrul intalnirilor.
Constantin Morar, fost presedinte al Consililui Judetean Sibiu a ajuns tinta masonilor datorita faptului ca era caracterizat un fidel sustinator al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judetului catre aceste cauze masonice  atragerea investitorilor din strainatate, investitii in domenii preferentiale care sa aduca profit imediat  au constituit punctul major.

Galeria procurorilor

Un alt nume impus in galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector in cadrul Curtii de Apel Alba.
In perioada in care acesta a ajuns in atentia masonilor, Ioan Beghezan isi capatase deja reputatia unui om care si-a demonstrat capabilitatea de a-si intinde tentaculele pana la institutiile decizionale de la Bucuresti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Inalta Curte de Casatie si Justitie si chiar institutia
Procurorului General al Romaniei. Aceleasi relatii de rudenie prin alianta s-au facut cunoscute si in cazul procurorului Ioan Beghezan in cadrul masoneriei, acesta recomandandu-l pe procurorul Manicut, originar din Poiana Sibiului, datorita potentialului financiar pe care il avea acesta.
La randul lui, procurorul Manicut se afla in relatii apropiate cu Ioan Ghise, actualul proprietar al lantului de afaceri Ana Oil, care si-a intins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu si Mures.
Element notabil, procurorul Berghezan este nasul procurorului Manicut, ca si in cazul lui Nan, relatia de rudenie prin alianta avand o pondere importanta pentru segmentul masonic.

Filiera germana

Dupa instalarea primarului sas Klaus Johannis la carmuirea orasului Sibiu, masoneria germana a devenit tot mai virulenta, gasind in persoana primarului o adevarata coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare si control.

Primarul Johannis a fost sprijinit in activitatea sa de lideri si afaceristi de marca din Sibiu, care au capatat pozitii importante pe harta puterii fiind catalogati drept principalii "sateliti" ai Clubului Economic German.
Printre acestia au aparut in centru atentiei masonilor si Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanta romano-germana GTZ din Sibiu, al carui nume a fost conectat la ramificatiile afacerii retrocedarilor din centrul istoric al Sibiului catre Consistoriul Evanghelic German.
Motivatia masonica a acestui gest o reprezinta faptul ca de numele GTZ se afla legat importanti finantatori care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Federal de Interne German, in interiorul caruia activeaza importanti lideri masonici in frunte cu Otto Schilly.
Alaturi de acesta pe harta puterii masonice sibiene si-a facut incet loc Steffan Johannes Max Braune, numarul doi in cadrul Aliantei PNL-PD Sibiu si aflat in structura de conducere a Clubului Economic German.
A fost propulsat in prim plan ca urmare a finantarilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum si prin influentarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, in presoana Otiliei Man.
Cel mai recent membru al filierei germane il constituie Andreas Huber, care pastoreste" afacerile reprezentantei germane Opel la Sibiu, si pe care Johannis l-a cununat in cursul lunii august, creandu-i partie pentru a accede in cercul de elita al Clubului Economic German.

Andanut, cap de pod

Paradoxal este faptul ca cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus mentionati in Sibiu nu este de origine germanica, ci este un roman numele sau: Crin Andanut, de profesie economist.

Increngaturile propulsarii lui Crin Andanut ca si capat de pod al masoneriei de sorginte germanica se regaseste in anul 1993.
Pe atunci cel in cauza era sef de cabinat la Fundatia Romano-Germana si avea in vizor ca in functia de director al institutiei mai sus mentionate sa fie promovat un om care sa faca jocurile masoneriei.
Specuand o presupusa relatie de concubinaj intre directorul fundatiei din acel moment si secretara acestuia, Crin Andanut s-a trezit peste noapte in functia suprema de decizia a fundatiei mai sus mentionate.
Pe aceasta cale, si-a castigat increderea masonilor si a dat frau liber patrunderii in Sibiu a masoneriei germane, facand interventii ca, prin influenta sa, pionul german GTZ sa aiba sediul in buricul orasului, pe strada Avram Iancu.
Intalnirile masonilor germani au ajuns astfel sa aiba loc la ceas de taina in crama Mildcosib, care apartine aceluiasi Steffan Mildner de la GTZ si in cadrul careia isi expun ideile de sorginte masonica persoane precum: Klaus Johannis si arhitectul sef Szabolts Guttmann.
Acesta din urma a ajuns sa atraga atentia masonilor ca urmare a faptului ca sotia sa, avand o functie ascunsa in cadrul firmei Arhigraf, care apartine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns sa aiba in anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei.
Anterior, Mildner a tinut sa precizeze destinatia clara a afacerii Mildcosib. Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personala care nu are nici o legatura cu proiectul GTZ.
Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obtinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial in proiectul GTZ. Pentru o


11-07-2008 19:29:26
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
perioada scurta de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experti locali.

Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel incat sumele platite au fost una cate una rambursate catre GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB".

Tintele masonice

Organigrama" de functionare a masoneriei reprezinta un aspect ascuns ochiului public, asupra caruia vom insista in cele ce urmeaza.
Structura de putere a masonilor se bazeaza pe ranguri ierarhizate, in care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-si cunoaste decat seful de pe nivelul imediat superior, in genere acesta fiind cel care l-a recomandat si sustinut pentru a accede in masonerie.
Inainte de a fi propulsat in structurile masonice, persoana respectiva se afla in studiu pe o durata de cel putin trei ani, timp in care sunt testate o serie de calitati precum: potentialul de putere al relatiilor la varf pe care le detine, influentarea deciziilor la nivel inalt prin functia pe care o are.
Alaturi de acestea, sunt vizat si anumite tare de personalitate, fiind luate in colimator persoanele avide de putere, dornice de functii si pozitii sociale de conducere.
Dupa cei trei ani de supervizare a ucenicului,"protectorul" lanseaza verigii imediat superior propunerea de a accede in randurile masoneriei, dupa care depune un juramant de credinta care sa ateste in esenta obedienta fata de principiile organizatiei.

Monitorizati din plin

Activitatea masonica la nivel global a ajuns sa fie monitorizata de capii serviciilor secrete. In perioada in care Radu Timofte, actualul director al SRI, detinea functia de vicepresedinte al comisiei de aparare al Senatului, acesta a supervizat activitatea gruparilor masonice.
De pe aceste pozitii, a dezvaluit ca masoneria isi propune sa influenteze si sa controleze principalele institutii de decizie nationale si internationale.
Se vorbeste tot mai des si se scrie tot mai mult de faptul ca aceasta organizatie are ca scop si adesea chiar reuseste sa detina controlul in domeniu economic, politic, cultural si mai nou militar.
Nu cred ca se stie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizatie destul de complexa despre care nici macar membrii supusi nu stiu acest lucru. Daca se stie cate ceva, se stie din ceea ce s-a deconspirat pana acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori).
Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit sa nu incalce juramantul, iar activitatile secrete sa nu fie cunoscute decat de un grup foarte restrans.
Celorlalti mai mici nu le sunt prezentate adevaratele intentii ale masoneriei, acestea fiind simple unelte care doar cred sau isi imagineaza ca stiu cate ceva".

Sloganuri masonice

Prin haos la ordine"
Politica si morala nu trebuie sa aiba nimic comun"
Dreptul constra in forta"
Toti pentru unul si unul pentru toti"
Scopul masonic isi justifica intotdeauna mijloacele"
Dreptul trebuie sa fie al celui mai tare"
Multimea este oarba si de aceea poate fi atat de usor manipulata
Libertatea este o idee himerica"
Oamenii politici sunt niste papusi de paie in mainile maestrilor"
Nevoia painii zilnice ii dreseaza gradat pe oameni"

Controlul de cadavru"

Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular si poate fi sintetizat sub formula dominatiei si controlului de cadavru" al centrelor decizionale, care s-au impus in domeniile mentionate.
Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relatiile de rudenie prin alianta si pana la increngaturile conexiunilor de comanda si control al institutiilor care vizeaza subordonarea nucleelor de putere ale acestora.
In colimator se afla afaceristi notorii, politicieni de marca si justitiabili care detin parghile deciziei.

Declaratie de mason

Societatetea MILDCOSIB este afacerea mea personala care nu are nici o legatura cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obtinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial in proiectul GTZ.

Pentru o perioada scurta de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experti locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel incat sumele platite au fost una cate una rambursate catre GTZ. Nu a existat nici un cent de profit.
Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB", Steffan Mildner, coorodonatorul german al GTZ








•Masonii de sector

Primarul si viceprimarul sectorului 4, frati de loja
Primarul sectorului 4, Vasile Mihalache, seful sau de cabinet, Sorin Ionescu, si viceprimarul Dan Delegeanu au devenit membrii unei loji masonice
La Giurgiu, s-a oficiat de curind primul pas al initierii in tainele masoneriei, pentru trei pesedisti de frunte din sectorul 4 Bucuresti. Primarul Vasile Mihalache, seful sau de cabinet, Sorin Ionescu, si viceprimarul Dan Delegeanu si-au atirnat sortuletele de ucenici peste costumele cu staif si au intrat astfel in cea mai cunoscuta societate initiatica secreta. Importantul moment trait de cei trei a fost imortalizat - ca orice nunta sau botez - in fotografii, una dintre ele ajungind in redactia noastra.  Cindva deosebit de respectata, masoneria a devenit doar un titlu scos la mezat, asemeni locurilor din listele parlamentare. Tot felul de agramati, oameni de afaceri controversati sau chiar urmariti de lege si-au tras pe cartile de vizita blazonul unei loji masonice si etaleaza pe birouri, alaturi de poza presedintelui de partid, fotografii in care, sub simbolurile Templului, zimbesc larg, ca-n afisele electorale.

Masoneria etilista!

Vechii masoni, cei initiati in perioada interbelica, au deplins adesea degradarea ce a cuprins societatea in anii postdecembristi. In fata ofensivei vulgului, multi intelectuali de marca, deveniti masoni dupa 1990, s-au retras in adormire, nedorind sa devina frati cu un Gheorghe Florea, de exemplu, patronul societatii Fulgerul?Bragadiru, firma scoasa la licitatie de catre AVAB pentru o datorie de peste 11 milioane de dolari de pe vremea defunctei Bancorex?. La ce mari adevaruri ale universului si la ce revelatii poate aspira o persoana pentru care cuvinte simple din dictionar (elitist si etilist) au ramas un adevarat mister? Si ce francmason este acela care nu stie ca masoneria are 33 de grade si nu trei? Dar iata cum explica viceprimarul Primariei Sectorului 4 legatura sa cu masoneria:
Domnule viceprimar Delegeanu, ati fost preocupat de multa vreme de domenii din acestea, esoterice?
Da, bine, m-a interesat, sa zic, ramura asta si, ma rog, am citit destul de mult despre masonerie, in general. Insa, ce sa va spun, mai pe la inceput asa, cind ma interesa, nu ma gindeam ca o sa ajung.
V-ati implinit un vis?
E greu spus, vis. E mult spus, vis.
Imi spuneti, va rog, cite grade are masoneria?
Aaa... Trei grade.
Trei grade?
Da. Acuma, ma rog, e mult de discutat.
Este interesant ca, in ultimul timp, tot mai multi politicieni intra in francmasonerie...
Bine, peste tot in lume, francmasoneria este o ... nici nu stiu cum sa-i spun, miscare, organizatie, etilista.
Cum? Etilista?
Adica etilista.

Al. Paleologu: Li se pare o mare procopseala?

Alexandru Paleologu este unul dintre masonii vechi ai Romaniei. Situatii de genul masoneriilor de sector? l-au facut sa se retraga. In opinia sa, in lojile masonice s-au inmultit cei care nu urmaresc altceva decit sa parvina.
Domnule Paleologu, a devenit masoneria prea accesibila, in ultimii ani?
Inainte, daca te remarcai prin ceva, prin atitudini aprobate de masoni, ti se propunea sa intri in masonerie. Acum, unii vor ei sa intre si vin sa spuna: Ba, vreau sa fiu mason!?. Li se pare ca e o mare procopseala, ca te ajuta la afaceri, ai sprijin si aprobare, te ajuta sa reusesti in viata, te scoate din incurcatura. Aiurea, complet.
Intrarea unor astfel de oameni in loji masonice nu dauneaza societatii?
Ba da, sigur ca da. Dupa ce m-am intors de la Paris, am fost cooptat Mare Maestru al celor trei Mari Loji Romanesti, si am vazut ce fel oameni voiau sa intre in masonerie. Oameni care ziceau: Aaa, foarte bine, sa ai un sprijin in viata?. Eu, vazind cum merge treaba, nu m-am mai dus, nu m-a mai interesat.

Elitist = care favorizeaza elita (grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, intr-o comunitate, societate etc.)
Etilism = alcoolism
(Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, editia a II-a, aparut la Editura Univers Enciclopedic, anul 1998)

?Sorin Ionescu, fost realizator la Antena 1 si actual sef de cabinet al primarului Vasile Mihalache, nu a negat intrarea in masonerie, dar a refuzat sa ne ofere amanunte. Subiectul aceste este unul personal si nu are legatura cu serviciul meu?, ne-a declarat Ionescu, oferindu-se sa ne raspunda la orice subiect ce tine de activitatea sa profesionala.

Am incercat sa aflam si opinia primarului Vasile Mihalache, despre recenta sa initiere in masonerie, insa ne-a fost imposibil pina la inchiderea editiei; primarul sectorului 4 avea telefonul inchis si nu a raspuns mesajelor transmise prin intermediul robotului telefonic.

Intrebat daca exista vreo asemanare de dogma care sa explice intrarile acestea in grup, ale unor membri PSD, in francmasonerie, purtatorul de cuvint al PSD, Bogdan Niculescu Duvaz, ne-a declarat: Nu e vorba numai de partidul nostru. Si nu numai despre masonerie. Acelasi lucru se poate spune despre organizatii ceva mai noi. S-a dat libertatea de a face parte din anumite cluburi, ca sa le numesc asa, si, probabil ca exista o anumita moda. Sentimentul ca Domule, daca nu sint, parca.... Confreriile astea, interzise in comunism, probabil ca reprezinta o anumita tentatie.

•Masonul Prigoana, elita gunoierilor


Silviu Prigoana este presedintele fundatiei Asociatia Romana de Comunicare si Asistenta Sociala (ARCAS) * Referiri la ARCAS apar pe site-ul www.127.0.0.1, pagina internet detinuta de "magnatul site-urilor" * Insa ONG-ul lui Prigoana, cu legaturi in masonerie, este tinut la secret, intrucat nu se dezvaluie nici activitatea si nici scopul acestuia * Prigoana a admis faptul ca este mason si ca apartine unei loji din Brasov, cu acceptul Marii Loji Nationale a Romaniei
Silviu Prigoana, patronul grupului de firme Rosal, este afiliat masoneriei. In puzderia de site-uri detinute de Prigoana se afla si www.127.0.0.1, pagina de internet ale carei drepturi revin societatii Rosal Soft Computer.
Site-ul respectiv face "trimiteri" spre mai multe loji masonice din strainatate, dar prezinta si fundatia Asociatia Romana de Comunicare si Asistenta Sociala (ARCAS) - prezidata de Silviu Prigoana - drept organizatie masonica. ARCAS foloseste vulturul cruciat ca simbol al organizatiei, iar detaliile despre activitatea si scopul fundatiei lui Prigoana lipsesc cu desavarsire. Totodata, masonul Prigoana nu a trecut nici la Ministerul Finantelor Publice obiectul de activitate al ONG-ului ARCAS. Cu toate acestea, Silviu Prigoana sustine ca ARCAS nu este fundatia sa. "ARCAS nu mai este activa de trei ani din punct de vedere al membrilor fondatori. Asociatia avea drept scop ajutorarea si chiar s-au facut donatii catre spitale, truse chirurgicale sau medicale, nu mai retin", a spus Prigoana.

Afaceri cu un fugar
Silviu Prigoana, patronul grupului de firme Rosal, deruleaza afaceri in domenii variate, de la salubrizare pana la televiziuni sau proteze ortopedice. Totodata, asa cum aratam intr-un numar anterior al GAZETEI, Prigoana nu refuza nici asocierea cu infractori in vederea castigului de bani. Fapt verificat, Prigoana il are ca asociat la Rosal Group LLC din Chicago, SUA, pe Adrian Tarau, fiul ex-prefectului PSD de Bihor. Tarau junior a fost acuzat si arestat pe 20 aprilie 2001, intr-o vineri, pentru operatiunea de contrabanda cu produse petroliere si spalare de bani. Dupa doua zile de la arestare, Adrian Tarau a fost eliberat in urma interventiei lui Adrian Nastase, care declara la acea vreme ca nu crede in arestarile de "vineri seara". Procurorul care l-a arestat, Alexandru Lele, a devenit in 2002 tinta unei anchete comandate de autoritatile romane. Mai departe, procurorul desemnat sa-l ancheteze pe Lele, Cristian Panait, si-a dat seama ca nu are suficiente probe pentru a-l scoate vinovat. Sub presiunile superiorilor care actionau la comanda politica a PSD, procurorul Panait s-a sinucis. Intre timp, Tarau si-a dezvoltat afaceri profitabile in SUA cu bani transferati din Romania. Silviu Prigoana, care declara in presa ca-l leaga de Tarau junior o prietenie de 15 ani, a intrat in afaceri cu fugarul roman stabilit la Chicago. Cei doi sunt asociati in Rosal Group LLC, societate infiintata la data de 15 iulie 2004 de catre Rosal Grup SRL Bucuresti. Silviu Prigoana, si-a anuntat in februarie 2005 intentia de a deschide o televiziune la Chicago impreuna cu Tarau, insa, din motive neclare, i-a cooptat in afacere pe fratii Dumitrescu. Anul 2005 a adus societatii Rosal Group LLC un profit de 2 milioane USD.

PSD, cuvantul-cheie
Legaturile dintre Tarau "cel mic" si Adrian Nastase au fost evidentiate cu ocazia arestarii celui dintai. Absolut intamplator, Nastase este mason si membru in Marea Loja Nationala a Romaniei in fruntea careia se afla marele maestru Eugen Ovidiu Chirovici. Iar acesta, in timpul guvernarii PSD, a avut functii inalte in stat. In perioada 2002-2003, Chirovici a fost consilier pe probleme economice in cabinetul lui Adrian Nastase, iar din 2003 pana la schimbarea PSD de la guvernare a detinut functia de presedinte al Asociatiei Intreprinderilor Mici si Mijlocii (IMM).
Masonul Nastase a sarit in ajutorul lui Adrian Tarau si a intervenit pentru eliberarea sa din arest, iar masonul Prigoana face afaceri cu fugarul Tarau in SUA. In aceasta conjunctura, cuvantul-cheie este PSD, iar liantul este masoneria.
ARCAS a vrut planetariu
Omul de afaceri Silviu Prigoana, originar din orasul Gherla, si-a parasit locul de bastina inca din tinerete. Centrul de greutate al afacerilor lui Prigoana este in prezent la Bucuresti, desi mai pastreaza inca unele legaturi cu orasul in care s-a nascut. La Santioana, un sat din apropierea orasului Gherla, Prigoana are o fabrica de mobila si un restaurant-motel. In plus, firma de salubrizare Rosal a castigat anul trecut contractul pentru curatenie in jumatate din Cluj-Napoca. Prigoana este presedintele a patru fundatii, din care una chiar ii poarta numele. Pe langa Fundatia Silviu Prigoana, omul de afaceri mai prezideaza Fundatia pentru Management si Economia Serviciilor din Romania, Liga pentru Apararea Drepturilor Persoanelor cu Handicap din Romania, precum si Asociatia Romana de Comunicare si Asistenta Sociala (ARCAS).
In multitudinea de site-uri detinute de Prigoana se numara si www.127.0.0.1, ale carui drepturi revin societatii Rosal Soft Computer. Potrivit bilantului depus de ARCAS in anul 2004, ARCAS a inregistrat venituri de 37 milioane de lei si a avut cheltuieli de 42 de milioane, deci a iesit in deficit.
ARCAS a fost autorizata in anul 2000 si are sediul la Bucuresti pe Calea Victoriei nr. 112.
Cotactat telefonic, Silviu Prigoana a admis faptul ca este mason si ca apartine unei loji din Brasov, cu acceptul Marii Loji Nationale a Romaniei. Prigoana a mai declarat ca scopul principal al ARCAS era construirea celui mai mare planetariu din Romania si sustine ca in acest sens a facut demersuri chiar si la Ambasada Japoniei. "Proiectul nu s-a concretizat, iar treaba a trecut la altii in parohie", a completat Prigoana.

Delir a la Prigoana
Pe de alta parte, patronul Rosal Grup a negat orice legatura a ARCAS cu masoneria, insa a recunoscut apartenenta sa la aceasta organizatie cu caracter "discret". Totodata, Silviu Prigoana a facut cunoscut faptul ca apartine masoneriei de mult timp, dar, fara a fi intrebat, a tinut sa precizeze ca acest statut nu a fost folosit pentru a eluda plata taxelor catre stat.
Mai mult, omul de afaceri a subliniat ca nu a fost ocolit de controalele statului. "Cred ca am avut cele mai multe controale din istoria Romaniei si in prezent am 10 procese cu Statul Roman", a mai spus Prigoana.
Intrarea in masonerie este explicata de Prigoana astfel: "Masoneria este un ordin al arhitectilor, dar cuprinde si alte elite. Cum ar fi elita gunoierilor. In masonerie nu e ca la piata. Te cheama daca ei considera ca ai merite".
Desi marele maestru Chirovici a detinut importante functii in guvernul PSD, masonul Prigoana considera ca acest ordin nu are influenta in guvern.
Pus in fata evidentelor, Prigoana a replicat ca situatia lui Chirovici a fost o grava eroare si ca a avut cu acesta doua discutii pe aceasta tema. "Chirovici ar fi trebuit sa-si dea demisia din functia de ministru al IMM-urilor", apreciaza Prigoana. In opinia lui Silviu Prigoana, masoneria are in prezent un rol mai mult simbolic, iar scopul ordinului este binefacerea.
Ba mai mult, Prigoana a spus: "Masonii de azi nu schimba guverne, nu conduc lumea, ei nu pot sa-si conduca nici macar masina". Cu toate acestea, in mod paradoxal, acelasi Prigoana considera ca masoneria este importanta. La finalul discutiei, Prigoana a subliniat faptul ca nu va intra niciodata in politica romaneasca, unul din motive fiind apartenenta sa la masonerie. In schimb, obtinerea cetateniei americane i-ar deschide calea spre sfera politica din Illinois, oportunitate care lui Silviu Prigoana i se pare a fi dezirabila.

•Masonul rus s-a intilnit cu Tariceanu la Guvern

Avem confirmarea: masonul rus Kondyakov si premierul Tariceanu s-au intilnit la Guvern, cu o saptamina inainte de suspendarea lui Basescu.

Misterul Kondyakov incepe sa se elucideze. Purtatorul de cuvint al Guvernului, Camelia Spataru, a confirmat ieri, pentru „Cotidianul“, ca premierul Calin Popescu Tariceanu s-a vazut pe 12 aprilie cu masonul rus Aleksandr Kondyakov. Deci cu o saptamina inainte de suspendarea lui Traian Basescu, confirmind astfel declaratiile presedintelui suspendat din interviul acordat „Romaniei libere“. La intilnirea respectiva, care, potrivit Cameliei Spataru, a durat 15 minute, a participat si senatorul liberal Radu Stroe. De la acesta am aflat care a fost tema discutiilor. „A prezentat oferta lor ca firma de lobby. Nu pentru Guvernul Romaniei, ci pentru PNL. A simtit ca e un moment bun pentru ca vor fi alegeri in 2008“, ne-a declarat Radu Stroe, in exclusivitate.

Declaratia lui Stroe ridica totusi mari semne de intrebare. De ce s-a intilnit Tariceanu la Guvern cu misteriosul personaj si nu la sediul PNL? Un raspuns ne ofera tot Radu Stroe: „Intrebati-l pe Tariceanu!“. Un altfel de raspuns ne da Camelia Spataru: „N-au fost discutate chestiuni de politica interna a Romaniei“. Purtatorul de cuvint al Guvernului tine sa ne informeze ca serviciile secrete au stiut de intrevederea respectiva. „Despre intrunire au fost instiintate cu transparenta institutii cu atributii specifice pentru a se asigura o informare adecvata, fiind vorba de un asemenea interlocutor. Intilnirea a durat 15 minute si a fost solicitata in numele companiei pe care persoana respectiva o reprezinta“. La intilnirea de la Guvern au participat Calin Popescu Tariceanu, Aleksandr Kondyakov, Radu Stroe si, dupa cum a spus Camelia Spataru, „alti doi consilieri de stat“. Numele acestora ramin inca un mister.

Declaratiile purtatorului de cuvint al Guvernului nu se prea potrivesc cu cele ale lui Radu Stroe. Senatorul PNL ne-a declarat ca Aleksandr Kondyakov a venit insotit la intilnire de „doi romani“. „Este posibil ca unul dintre ei sa fie Gheorghe Florea, asa cum spuneti dumneavoastra. Eu nu confirm, dar nici nu infirm. Cel mai bine ar fi sa-l intrebati pe dinsul.“ Cit despre cel de-a doilea roman, Radu Stroe lasa sa se inteleaga ca, la fel ca si Gheorghe Florea, ar fi vorba tot de o persoana influenta din masoneria romana. „N-am spus-o eu (ca e mason - n.r.), dvs. ati spus-o“, afirma Stroe.

Nu este singura intilnire pe care Kondyakov a avut-o la Bucuresti. Cozmin Gusa, lider PIN si fost sef de campanie electorala al PD in 2004, spune ca s-a intilnit cu Aleksandr Kondyakov in incinta hotelului Sofitel. „Am luat masa cu el. E prietenul meu de sapte ani.“ Nu-si mai aminteste cu precizie ziua, dar „parca era inainte de suspendare“. La fel ca oficialii Gguvernului, Cozmin Gusa nu confirma existenta unor discutii cu privire la Traian Basescu. „N-am discutat subiectul asta. Am vorbit despre atmosfera din Rusia, despre sansele lui Kassianov, despre legaturile lui din Romania. Treburi comerciale. N-are el (Kondyakov - n.r.) treaba cu Basescu. Asta e gogorita lui Talpes„, ne-a mai spus Gusa. Interesanta este si descrierea pe care acesta i-o face lui Kondyakov: „E un zdrahon de doi metri, al dracu’ rau“.

Aleksandr Kondyakov s-ar fi intilnit, potrivit unor surse, si cu Ion Iliescu, la sediul acestuia din strada Atena nr. 10. Cozmin Gusa ne-a declarat ieri ca l-a intilnirea pe care a avut-o cu masonul rus acesta i-a spus ca „avea programata o intrevedere si cu Ion Iliescu“. „Nu stiu sa spun daca aceasta a avut loc. Ce stiu sigur e ca, pina sa se vada cu mine, nu s-a vazut cu Iliescu“, ne-a spus Gusa. Ion Iliescu n-a putut fi ieri de gasit, la telefonul acestuia raspunzind sotia lui, Nina Iliescu. Consilierul fostului presedinte, Victor Opaschi, spune ca nu e in masura sa confirme informatia. „Nu stiu. Nu-mi amintesc… Din anumite considerente, pina miercuri nu pot sa iau legatura cu dinsul. Practic, nu e de gasit“, afirma Opaschi.

Au existat zvonuri cu privire si la alte intilniri de taina ale lui Kondyakov la Bucuresti. Mircea Geoana infirma si spune ca nu-l cunoaste. La fel si Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol. „Nu este adevarat ca m-as fi intilnit cu el. Nu-l cunosc, nu

l-am intilnit niciodata“, ne-a declarat Patriciu. Si Viorel Hrebenciuc, liderul deputatilor PSD, neaga ca l-ar cunoaste personal. „Nu, nu-l cunosc. Iar daca eu nu-l cunosc, el nu exista. Nu e in sfera de influenta a lui Putin, deci nu e un personaj important. Am crezut ca Basescu spune ceva important in interviul ala (din „Romania libera“ - n.r.), dar cind am vazut ca vorbeste de Kondyakov, m-am linistit“. Intrebat daca are cunostinta de persoanele cu care s-ar fi vazut Kondyakov la Bucuresti, Viorel Hrebenciuc ne-a spus: „Intreaba-l pe Gheorghe Florea. El stie mai multe“.

Kondyakov, prieten cu Gusa, frate cu Florea

Pe lista de prieteni a strategului rus stau la loc de cinste politicianul Cozmin Gusa si masonul Gheorghe Florea.
Aleksandr Kondyakov este un influent consultant politic si un lider al masoneriei ruse. Este membru al Asociatiei Europene a Consultantilor Politici, printre clientii firmei sale (NovoCom) numarindu-se administratia prezidentiala, guvernul de la Moscova sau presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin. Pe linie masonica, Kondyakov este Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei.
Gheorghe Florea este un controversat om de afaceri roman. A ajuns la notorietate publica in calitate de patron al echipei Fulgerul Bragadirul. De asemenea, un inalt demnitar al masoneriei romane in calitatea sa de conducator al Ritului de Memphis-Misraim. Despre Gheorghe Florea umblau zvonuri ca ar fi vrut sa preia conducerea masoneriei romane, avind sustinerea masoneriei ruse.
Cozmin Gusa a intrat in politica in calitate de membru PSD, ajungind pina in functia de secretar general, a plecat in PD, unde a stat doar o scurta perioada, dupa care si-a facut propriul partid (PIN). Este un autodeclarat apropiat de Rusia. „Rusia este a doua mea patrie“, declara Gusa intr-o emisiune televizata pe vremea cind era secretar general al PSD. A fost acuzat in mai multe rinduri ca ar fi agent KGB. Chiar el recunostea, tot pe un post de televiziune in primavara lui 2005, ca serviciile secrete romane i-au adus acuzatii privind legaturile sale cu serviciul secret al Federatiei Ruse. (R.B.)
•Masonul Miky Spaga penal in afacerea pasapoartelor

Departamentul de Control al Guvernului (DCG) l-a identificat pe fostul sef al Secretariatului General al Guvernului, Serban Mihailescu, printre vinovatii de neregulile gasite in incheierea si derularea contractului intre RA-APPS si Bundesdrukerei International Services Gmbh, in 2001, privind furnizarea de noi pasapoarte. Contractul, arata inspectorii guvernamentali, s-a derulat cu deficiente de proceduri, fiind completat de mai multe acte aditionale care au majorat nejustificat costul echipamentelor si consumabilelor necesare. Costurile pasapoartelor au fost suportate, fireste, de cetateni. DCG a propus trimiterea cazului la DNA si Curtea de Conturi.
Secretarul general al Guvernului, Ilie Bolojan, a declarat, ieri, ca Departamentul de Control al Guvernului a efectuat un control la RA-APPS in scopul verificarii respectarii prevederilor legale cu privire la incheierea si derularea contractului pentru furnizarea de produse si servicii incheiat intre RA-APPS si Bundesdrukerei International Services Gmbh in anul 2001. In cadrul procedurii de achizitie, 15 firme au cumparat caietul de sarcini, fiind depuse 6 oferte din care 4 au fost respinse, in final fiind declarata castigatoare societatea Bundesdrukerei International Services. Potrivit lui Bolojan, ulterior contractul a fost completat cu o serie de acte aditionale prin care pretul de cumparare a echipamentelor de tiparire si a consumabilelor aferente a fost majorat fara temei. Totodata, la licitatie oferta Companiei Nationale "Imprimeria Nationala" SA- Thales (firma franceza asociata) a fost descalificata pentru nedepunerea a 100.000 dolari in contul RA-APPS drept garantie de participare, in conditiile in care oferta financiara a Imprimeriei a fost de 17,2 milioane euro (3,45 euro/pasaport), cu aproximativ jumatate mai putin decat oferta stabilita castigatoare. Bundesdrukerei a fost desemnat furnizor unic pentru confectionarea noilor tipuri de pasapoarte, cu o oferta financiara de 35,5 milioane de euro (7,11 euro/pasaport), din care din care 5,9 milioane euro pretul pentru un milion de pasapoarte, 5,8 milioane euro pentru echipamentele necesare emiterii unui numar de 5 milioane de pasapoarte, 19,5 milioane euro pentru utilajele tipografice si transferul de tehnologie necesar producerii in Romania a patru milioane pasapoarte si 4,3 milioane euro pentru materii prime si materiale.

Modificarea caietului de sarcini

In prima faza a contractului pentru realizarea noilor tipuri de pasapoarte se urmarea realizarea a un milion de astfel de documente in alb in Germania si doar personalizarea acestora in Romania. Ulterior, trebuiau realizate producerea si personalizarea in Romania a patru milioane de pasapoarte.

Insa, incepand cu 2001 si pana in prezent, la contractul initial au fost incheiate 12 amendamente avand ca obiect atat suplimentarea numarului de pasapoarte, cat si a echipamentelor necesare personalizarii acestora. Prin amendamentele incheiate, valoarea contractului a crescut cu circa 38 milioane euro, ajungand la 73.633.641 euro, arata inspectorii guvernamentali. Astfel, primul amendament a anulat clauzele care ar fi permis aducerea in tara a utilajelor pentru producerea integrala a pasapoartelor in Romania.

"Prin modificarea adusa contractului initial a fost schimbat, in fapt, continutul caietului de sarcini si implicit modul de fundamentare si prezentare a ofertelor de catre toti participantii, creandu-se un avantaj unilateral ofertantului declarat castigator", au aratat inspectorii. Bundesdruckerei nu si-a indeplinit angajamentele asumate in oferta prezentata la licitatie in baza careia a fost incheiat contractul, solicitand suplimentarea sumelor pentru utilaje tipografice.

•ONU, bătaia de joc a şmecherilor OADO... cu şorţuleţ

ONU a devenit bătaie de joc a unor şmecheraşi cu şorţuleţ. Membrii unui fantomatic şi controversat ONG - OADO - şi-au tras legitimaţii de "comisari autorizaţi de Guvernul Romaniei" şi împuterniciţi de...ONU. Reprezentanţii ONU la Bucureşti au semnalat MAE utilizarea ilegală a însemnelor instituţiei, dar autorităţile nu au dat niciun răspuns
Întemeietorul OADU, Florentin Scaleţchi, a candidat pentru un post în Consiliul Superior al Magistraturii
Între membrii OADO se află înalţi membri ai Masoneriei, foste cadre din serviciile secrete, generali şi colonei de poliţie
• OADO a fost recunoscută prin HG nr. 1183/28.11.2000 ca "asociaţie de utilitate publică", finanţată de stat
• Scaleţchi, fost deputat PSD, a fost arestat de DNA anul trecut ca urmare a unui flagrant şi condamnat în martie la 6 ani de închisoare de Tribunalul Bucureşti
• În august, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis judecarea în libertate a lui Scaleţchi, urmand ca dosarul să fie trimis la Curtea Constituţională
• Au intervenit public pentru Scaleţchi oameni politici din sfera PSD, dar şi din Masonerie

• Gheorghe Florea, mare mason, este "comisar" OADO
Legitimaţiile masive ale comisarilor OADO poartă însemnele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi autorizarea Guvernului Romaniei din 26 mai 1990. Problema este că la acea dată, ţara noastră nu avea un guvern legitim, iar însemnele ONU sunt folosite ilegal. Reprezentaţa Naţiunilor Unite la Bucureşti habar nu are că OADO se foloseşte de însemnele ONU. De-a lungul timpului, mai multe persoane dubioase s-au perindat prin OADO. Preşedintele-fondator, escrocul Florentin Scaleţchi, a fost judecat şi condamnat pentru corupţie. L-a succedat "revoluţionarul" Gelu Voican Voiculescu. Masonul-ospătar de grad 33, Gheorghe Florea figurează şi el pe lista OADO.
Dacă ai norocul să îţi pice pe mană o legitimaţie de comisar al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului din Romania, prima impresie este că ai dat peste vreun agent FBI. Legitimaţia legată în piele cu medalion metalic masiv, aduce mai degrabă cu o decoraţie comemorativă, decat un document de identificare. Surprizele nu se opresc aici. Pe langă însemnele OADO, pe faţă şi pe spate, în filigran, se găsesc însemnele Organizaţiei Naţiunilor Unite, dar şi autorizarea... Guvernului Romaniei din mai 1990. 
Reprezentanţa Naţiunilor Unite la Bucureşti habar nu are că OADO foloseşte însemnele ONU

Cristina Bălan, reprezentant al Centrului de Informaţii ONU de la Bucureşti, ne-a declarat că utilizarea însemnelor oficiale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite este restricţionată şi nu poate fi autorizată decat de către Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Centrul de la Bucureşti nu a fost informat de faptul că OADO utilizează însemnele ONU pe legitimaţiile membrilor săi. Singura măsură pe care o pot lua împotriva celor care folosesc ilegal însemnele ONU este de a atrage atenţia instituţiei respective asupra faptului că "a încălcat o rezoluţie şi că trebuie să înceteze imediat să utilizeze însemnele Organizaţiei Naţiunilor Unite". OADO nu este singura organizaţie care a "abuzat" de însemnele ONU. MAE şi Guvernul Romaniei au fost informaţi asupra ilegalităţilor, dar nu au reacţionat.
Organizaţia infractorilor, autorizată de Guvernul Romaniei
Conform site-ului oficial, OADO a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1, Bucureşti şi ar fi fost autorizată la data de 26 mai 1990 de... Guvernul Romaniei ! Or, primul guvern legitim postdecembrist a fost investit în 28 iunie 1990. Site-ul în sine este o adevărată odă la adresa unui infractor. Preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, Florentin Scaleţchi, a fost condamnat, la jumătatea lunii martie de magistraţii Tribunalului Bucureşti la şase ani de închisoare, pentru corupţie. Scaleţchi a fost reţinut de procurorii anticorupţie, în 1 noiembrie 2006, în timp ce primea 10.000 de euro, prima tranşă din şpaga cerută pentru o intervenţie pe langă şeful DNA Braşov. Acesta urma să acorde, prin Scaleţchi, o soluţie ce ar fi urmat să favorizeze inculpaţii unui dosar de evaziune fiscală.
Gheorghe Florea, comisarul-mason OADO
Ziarul "Curentul" prezintă în exclusivitate legitimaţia de "comisar" şi de mason al unui alt personaj controversat, membru OADO. Gheorghe Florea este mai cunoscut pentru calitatea de patron al echipei Fulgerul Bragadirul.
Numele său a revenit recent în atenţia publică datorită lui Traian Băsescu, care a semnalat prezenţa la Bucureşti, în perioada campaniei celor 322, a unui personaj conectat la serviciile secrete ruseşti, mare mason, pe numele său Kondiakov, trimis de Putin să ia pulsul Coaliţiei anti-Băsescu.
Ulterior, senatorul PNL Radu Stroe a confirmat că Aleksandr Kondiakov a venit să se întalnească cu Tăriceanu însoţit "de doi romani influenţi în masoneria romană". Unul dintre aceştia era Gheorghe Florea, masonul "Bragadiru", despre care se zvonise că vroia să preia conducerea masoneriei romane, avand susţinerea masoneriei ruse. Florea a fost înainte de Ž89 ospătar la o unitate din Turnu Severin. Este apoi transferat la UM 01908 AA pază obiective speciale din Ghencea, unde serveşte ca bucătar, ocazie cu care îşi face relaţii printre ofiţeri. I-a fost simplu să se avante pe culmile masoneriei deoarece purta deja sortuleţ. Acum Florea este înalt demnitar al masoneriei romane (gr.33), conducător al Ritului de Memphis-Misraim.


•Patriciu va cadea, in pofida sustinerii fratilor de loja

Caderea lui Patriciu va trage dupa sine, ca la domino, guvernarea PNL dar si o vasta retea – cea a fratilor de Loja. In data de 5 septembrie vor fi chemati in fata instantei protagonistii Dosarului Rompetrol in frunte cu Dinu Patriciu. Dupa nesfarsite amanari judecatorii vor avea misiunea aplicarii legii. Legea care trebuie sa fie la fel pentru toti. Indiferent de organizatia din care fac parte.
Rezolvarea acestui caz celebru de jaf al patrimoniului national va fi precedentul care va impune regula. Romania va da seama in fata institutiilor europene care urmaresc cu atentie Justitia de la noi. Daca, atunci cand organele statului vor încerca sa se atinga de marea corupt ie, împotriva lor se vor ridica partidele, mass-media, comunitatea de afaceri, zadarnicind si intimidand actiunile legale ale institutiilor statului, cu certitudine integrarea în Uniunea Europeana va ramane doar un deziderat, si nu o realitate. Este un citat din Traian Basescu care rostea acest avertisment cu ceva vreme in urma, inainte de integrare. Atitudinea justitiei a mass-mediei si a institutiilor statului a fost in totala contradictie cu normele europene in cazul acestui personaj – Patriciu - implicat într-un dosar penal faimos, sustinut insa de lojile masonice si de caracatita intereselor PNL-PSD-ETC. Epopeea acestui dosar incepe in 2004 cand Parchetul General a anuntat ca îl ancheteaza pe Dinu Patriciu în urma unor acuzatii grave: înselaciune, spalare de bani prin intermediul unor firme din paradisuri fiscale, manipularea pietei de capital prin cresterea artificiala a pre- tului actiunilor Rompetrol, privatiza ri frauduloase, evaziune fiscala. Grupurile de interese care au sarit sa-l sustina pe Patriciu sunt reprezentate la loc de frunte de premierul Calin Popescu Tariceanu, care nu s-a sfiit sa telefoneze procurorului general Ilie Botos pentru a face presiuni in favoarea amicului sau aflat la ananghie, Dan Voiculescu, senatorul Verestoy Attila si multi altiparteneri care au avut de profitat din masinatiunile ilegale ale lui Patriciu.
Loja, principalul suport al lui Patriciu
Baza de suport principal a lui Patriciu a fost insa o organizatie, discreta dar extrem de prezenta in Romania sub forma unei încrenga turi de relatii interesate, ai carei membri, pentru a se sustine unii pe altii fac juraminte si executa practici specifice fratilor de loja. Sunt cunoscute stransele lega turi ale lui Patriciu cu masoneria, ceea ce merita relevat suplimentar este felul care masoneria s-a implicat pentru a-l face sca- pat pe Patriciu. În 27 mai 2005, ziua cand a fost arestat, ziarele l-au înfatisat pe Dinu Patriciu întro ipostaza tipic masonica: cu mana la gat, gest care în limbajul secret al semnalelor masonice semnifica invocarea ajutorului fratilor. În acelasi moment se dau si alte comenzi masonice. În articolele aparute în presa, Dinu Patriciu este prezentat de fiecare data cu gesturi semnal. Gesturile respective care acopera toata gama de semne masonice sunt cunoscute de initiatii cu grade superioare din masonerie. Obisnuit sa fie ascultat de cate ori cere ceva, Dinu Patriciu nu se sfieste sa ceara, la o emisiune TV, pe un ton de comanda, sa i se acorde un tratament preferential si dicteaza Justitiei finalul pe care si-l doreste: Dorim ca problema sa se închida o data pentru totdeauna si cat mai repede. Apoi se afiseaza ostentativ într-o vizita neprogramata la premierul tarii, pentru a demonstra tuturor ca are acolo permanent usa deschisa. O cheama pe Monica Macovei la Guvern, il pune pe Tariceanu sa-i scrie lui Basescu. Merge în Parlament la Comisia pentru drepturile omului, care îl primeste imediat si conchide cat ai bate din palme ca i-au fost încalcate drepturile dupa ce Dinu Patriciu se plange de abuzuri si încalcari procedurale, prejudicierea imaginii, pagube financiare. Trebuie luate masuri – au conchis atunci parlamentarii. Pentru apararea lui Patriciu, s-a pus în miscare o imensa retea de relatii: oameni politici din partidul din care face parte, dar si din opozitie, cea mai mare parte din mass-media, însusi primul ministru, ambasadele, oameni de cultura si de afaceri.
Trustul lui Vantu l-a sustinut pe Patriciu
Analisti ca Emil Hurezeanu sar in apararea lui Dinu pe postul care apartine lui Vantu. La Realitatea TV privitor la arestarea lui Patriciu, Hurezeanu zice: nu este normal ca un cetatean, care nu este Goebbels, iar procesul nu este cel de la Nürenberg, sa fie anchetat zeci de ore, inclusiv noaptea. Dinu Patriciu a fost închis 24 de ore si apoi eliberat iar de atunci se desfasoara o campanie frenetica de spalare a imaginii lui Patriciu si de minimizare a acuzatiilor Parchetului. Daca Dinu Patriciu va fi, foarte curand, judecat si se va decide vinovatia sa pe cale juridica probabil ca vom putea lua in considerare spusele lui Traian Basescu de dinainte de integrarea Romaniei in UE, citate la inceputul acestui articol. Daca dimpotriva, va trena la nesfarsit acest


11-07-2008 19:31:39
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
proces, tot e bine, deoarece vom avea evident a activitatii antiromanesti si antieuropene a aparatului Lojei lui Patriciu.
Pe urmele misteriosului mason rus Alexandr Kondyakov
Presedintele suspendat, Traian Basescu, a declarat intr-un interviu acordat ziarului Romania Libera, ca ar exista informatii despre structuri externe care ar fi fost interesate in destabilizarea Romaniei. El a insinuat ca suspendarea sa a fost pusa la cale de adversarii sai impreuna cu consilierul lui Putin, Alexandr Kondyakov, scrie si EvZ. Kondyakov este Mare Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei si in 2003 a venit la Bucuresti pentru a sustine alegerea lui Eugen Ovidiu Chirovici in fruntea masonilor romani, noteaza si Cotidianul.

Basescu da vina pe masonerie pentru suspendarea sa

Basescu a spus ca exista „structuri externe interesate in destabilizarea Romaniei si mentinerea ei intr-o zona gri”. El insinueaza ca exista o legatura intre aceste „structuri externe” si votul din parlament pentru suspendarea sa.
„Nu pot spune decat un singur lucru: priviti cu multa atentie afirmatiile facute de fostul sef al SIE, Ioan Talpes. Este interesant, de asemenea, daca a fost vreo vizita a unui domn foarte important, Kondyakov, cu vreo doua-trei zile inainte de votul de suspendare dat de parlament. Poate politicienii cu care s-a intalnit pot spune mai multe”, a afirmat, misterios, Basescu. (Silviu Sergiu)
Talpes sustine ca Alexandr Kondyakov ar avea relatii cu politicieni romani
Potrivit BBC, numele lui Aleksandr Kondyakov apare pe internet ca director executiv al Novocom, un centru de analiza politica din Moscova care le asigura consultanta in domeniul informatiilor guvernului rus si presedintelui Putin, membru al miscarii ruse "Liderii viitori ai noului mileniu", dar si al Marii Loji Masonice Ruse (Mare Secretar al Lojii) si, nu in ultimul rand, consilier al
presedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, conform prezentarii sale de pe site-ul Centrului European de Studii Politice.
Bogdan Teodorescu, membru al aceleiasi organizatii de studii politice europene din 2000, spune ca nu il cunoaste pe Aleksandr Kondyakov si ca nu l-a vazut la nici una din reuniunile centrului.
Ioan Talpes, fost sef al SIE si consilier prezidential pe vremea presedintelui Ion Iliescu, confirma ca este vorba de una si aceeasi persoana, desi seful Lojii Masonice Romane, Ovidiu Chirovici, nu sustine acest lucru.

Ioan Talpes sustine ca Aleksandr Kondyakov ar avea relatii cu importanti oameni de afaceri, dar si cu politicieni romani aflati in pozitii-cheie ale statului, fara insa a da vreun nume.
Chirovici nu neaga ca Kondyakov sa fi fost in Romania recent
Contactat ieri de “Cotidianul”, Eugen Ovidiu Chirovici nu a exclus posibilitatea ca Kondyakov sa fi vizitat in ultima vreme Romania, dar a precizat ca, in mod categoric, acesta nu a facut-o in calitate oficiala de secretar al masoneriei rusesti. “Pe linie oficiala, de cel putin un an domnul Kondyakov nu a mai fost in Romania.

Vizitele private pe care le face un conducator de loja intr-o tara nu trebuie anuntate la masoneria romana. Si daca as stii de o vizita recenta, desi nu sint la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar parea o indiscretie sa comentez vizita unui persoane private”, ne-a declarat Chirovici.

•Politica, energie si masonerie

Buzaianu si Visoianu sunt masoni si si-au infiintat propria lor loja in 2003, in care si-au distribuit cele mai importante pozitii de conducere. Bogdan Buzaianu este pro-mare mason in Marea Loja a Romaniei, condusa de marele-maestru Corneliu Visoianu. Marea Loja Nationala a Romaniei este o loja masonica disidenta, constituita in 2003, cu multi dintre „fratii” migrati la alte organizatii masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici si de Costel Iancu.
Sediul Marii Loje a Romaniei este in strada Edgar Quinet, numarul 7. La aceeasi adresa s-a aflat vechiul sediu al firmei Energy Holding, pana cand aceasta s-a extins foarte mult si s-a mutat intr-un adevarat palat, pe strada Paris, la numarul 24. Tot pe strada Edgar Quinet, numarul 7, figureaza si Fundatia Culturala Delta, al carei presedinte este tot Visoianu.
Marele-maestru Corneliu Visoianu a semnat un pact de concordat, ceea ce inseamna o prietenie masonica, cu Loja Alpina din Elvetia, tara de adoptie a lui Buzaianu.
In Marea Loja a Romaniei mai este membru si Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin Popescu-Tariceanu. Buzaianu si Boroianu au fost parteneri de afaceri in compania elvetiana B&C Consulting. Boroianu a facut lobby, potrivit fostului sef al Renel, Aurelian Leca, ca lui VA Tech, compania reprezentata de Bogdan Buzaianu, sa i se atribuie contractul de retehnologizare al Portilor de Fier 1.
Avocatul Doru Bostina, un apropiat al lui Buzaianu, alaturi de care a infiintat in 2000 Energy Holding, este si el membru al Marii Loje a Romaniei.
Cunostinte si relatii :: Portile de Fier - ca intre frati
Calin Popescu-Tariceanu se cunoaste cu Bogdan Buzaianu inca din 1997. Atunci, Tariceanu a avizat hotararea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentata de Buzaianu, a primit fara licitatie retehnologizarea Portilor de Fier 1.
Atribuirea contractului este anchetata acum de procurori pentru ca Hidroelectrica a platit peste 200 de milioane de euro, dar turbinele functioneaza la fel ca inainte de modernizare.
Intr-un interviu acordat EVZ, fostul director al Renel, Aureliu Leca, a declarat ca Radu Boroianu, fost amabasador al Romaniei in Elvetia, a facut lobby pe langa Tariceanu pentru Buzaianu.
„Mana moarta” :: Privatizare intre prieteni
In 2005, Rompetrol, compania lui Dinu Patriciu, si Energy Holding, firma fondata de Bogdan Buzaianu, s-au intalnit la o privatizare cu miza mare: Termocentrala Midia, punct strategic in functionarea la parametri optimi a rafinariei lui Patriciu.

Licitatia pentru vanzarea CET Midia s-a tinut in 2005, sub bagheta magica a sefilor Oficiului Privatizarii din Ministerul Economiei, Dorinel Mucea, zis „Mana lui DIP”, si Mihai Catuneanu.
Licitatia se anunta stransa: Rompetrol se batea cu Energy Holding, altfel spus, compania lui Patriciu „se batea” cu firma fondata de bunul sau prieten Buzaianu.
Oficiului Privatizarii a cerut pentru CET Midia 384 de miliarde de lei vechi (11 milioane de euro). Insa ambele firme inscrise la licitatie au considerat ca pretul cerut de stat este mult prea mare. Energy Holding si Rompetrol au refuzat sa oferteze, pana cand pretul a scazut la valoarea minima legala: 76,8 miliarde lei vechi (2,2 milioane euro). Si Rompetrol a castigat!
Conform legii, ultima etapa a procesului de vanzare consta in emiterea unei hotarari de guvern prin care sa se aprobe contractul de privatizare dintre statul roman si grupul de firme condus de Patriciu.
In sedinta de guvern din 27 octombrie 2005, Ministerul Economiei si Comertului, reprezentat de Codrut Seres, a introdus pe ordinea de zi documentul prin care se consfintea vanzarea CET Midia.

Macovei a refuzat sa semneze
Calin Popescu-Tariceanu a aprobat imediat, printr-o hotarare de guvern, cumpararea CET Midia de catre firma prietenului sau Dinu Patriciu, desi Ministerul Justitiei, condus de Monica Macovei, refuzase sa dea aviz de legalitate acestei tranzactii. Macovei a solicitat „clarificarea aspectelor cu privire la modul in care a fost stabilit pretul de vanzare al actiunilor”. Ministerul Justitiei a suspectat si rolul de mana moarta al Energy Holding la licitatie.
Grupul Rompetrol a dat in judecata statul roman cerand daune de jumatate de miliard de lei vechi pentru fiecare zi intarziere pana la punerea in posesie.
Rompetrol a comunicat EVZ ca „din motive total straine Grupului Rompetrol, nici pana in prezent nu a fost semnat contractul de vanzare-cumparare a actiunilor, ca urmare a nepublicarii, in Monitorul Oficial, a hotararii adoptate in octombrie 2005”.

Compania lui Dinu Patriciu considera ca publicarea hotararii in Monitorul Oficial ar pune capat procesului in care Rompetrol cere daune de 500 de milioane de lei vechi pe zi.

Istoric :: Cine este consultantul ?
B&C Consulting a fost infiintata in iunie 1997 de Bogdan Nicolae Buzaianu si de Corneliu Silviu Zugravu Zamfirescu. Acesta din urma avea sa-si schimbe numele in 1999 in Corneliu Visoianu. Firma are sediul pe strada Edgar Quinet, la numarul 7, acolo unde se afla sediul Marii Loje a Romaniei, condusa de acelasi cuplu de afaceri Buzaianu&Visoianu. La aceeasi adresa a figurat vechiul sediu al Energy Holding.

•RAZBOIUL MASONILOR: Fiecare roman cu "Loja" lui


Masoneria, confreria secreta care a contribuit la intemeierea Romaniei moderne, este atinsa azi de demonul dezbinarii.
Aflati de ce este imposibila reunificarea miscarii masonice.
Pe unele este dificil sa le numim Mari Loji. In acestea au fost initiati multi asa-zisi frati, care au fost si sunt certati cu legea, fiind cautati numai aceia cu mijloace financiare deosebite.

Altii vor federalizarea Romaniei, au cerut scoaterea tricolorului din temple. A fost neglijata lucrarea masonica, moralitatea, cinstea care erau doar afisate, proclamate, dar in niciun caz practicate", declara taios dr. Viorel Danacu, Mare Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei.

Liderul Marii Loji Nationale a Romaniei tine sa specifice "a Romaniei, nu din Romania". Dr. Danacu vorbeste despre lucruri grave care se petrec in cadrul unor Mari Loji: "Exista masoni corupti. Exemple sunt cei care au contribuit la jefuirea bancilor si a altor "afaceri" necurate cu care, pe muchia legii, si-au constituit imense averi, cat si a legaturilor tot de "afaceri" cu mafia ucraineana, cat si cu cea napolitana - ca sa nu  le citez decat pe cele mai corupte, fapte aducatoare de neliniste si moarte. 

Gheorghe Comanescu, ajuns Mare Maestru, dupa ce ilustrul frate Nicu Filip si-a retras candidatura, a transformat Marea Loja intr-un centru de trafic de influenta, intr-una dintre lojile de sub obedienta lui s-a desfasurat trafic de droguri si altele".

Dr. Viorel Danacu nu vrea sa dea nume, pentru a nu incalca juramantul masonic, care prevede ca nu poti divulga numele unui frate, dar spune: "Ii veti gasi in frunte alaturi de conducatori de seama, deveniti din spioni anti-NATO masoni. Altii realizeaza guverne in Transilvania, dorind astfel ruperea de Romania".

"Noi nu am facut nici miliarde, nici conturi umflate in strainatate, dar am reparat si construit biserici si monumente. Am construit la Hobita, in satul natal al lui Constantin Brancusi, un monument in cinstea celor cazuti in Primul si cel de-al Doilea Razboi Mondial, dorinta vie a marelui sculptor. Am ridicat pe locul unde au fost executati Horea si Closca, acolo unde a fost ingropata inima sa - o candela: doua maini gigantice din bronz ce inalta spre cer o inima inchipuita in care sa arda si va arde in veci inima eroului martir, cel care a pornit Revolutia in baza principiului Libertatii, de care se bucura o mare parte din omenire in zilele pe care le traim", mai spune Danacu.

Cum s-a ajuns ca in cadrul Masoneriei, una dintre organizatiile care au contribuit la realizarea Romaniei moderne, sa se petreaca asemenea lucruri? Ce reprezinta azi Masoneria si in cate grupari este ea fragmentata?

"Sunt convins ca se va ajunge la unitatea masonica universala"

Conform batranilor masoni, supravietuitori ai regimului comunist, prima intalnire dupa caderea dictatorului Nicolae Ceausescu a avut loc pe 27 decembrie 1989, in Templul Memorial din strada Radu de la Afumati, din Bucuresti.

Au fost prezenti cinci masoni, cel mai cunoscut fiind avocatul Nicu Filip, initiat inainte de razboi si profesorul, renumitul cibernetician Edmond Nicolau. La modestul sediu din strada Radu de la Afumati, poreclit "La Curte", diferite personalitati invitate incep sa descopere tainele masoneriei.

Exilul merge in paralel

Imediat dupa 1989, continuatorii masoneriei romanesti interbelice, aflati la Paris, in "azil", pe langa Supremul Consiliu al Frantei, au refuzat sa se intoarca in tara, sustinand ca este prematur, iar populatia nu este pregatita pentru asa ceva.

Cu toate acestea, in primavara anului 1990, in presa romaneasca au fost publicate mai multe articole ale "Grupului de la Paris", reprezentand 19 masoni care nu apartineau de Ordinului Masonic Roman condus de Marcel Shapira, un avocat emigrat la Paris, si care incercau o organizare in Romania.

In exil, prima actiune importanta a avut loc in octombrie 1990, cand s-a constituit la Paris Marea Loja Nationala Romana, compusa din trei loji de baza: "Steaua Dunarii", "Romania Unita" si "Solidaritatea" (Pax in Deo), mare maestru fiind ales Alexandru Paleologu, la acea ora, ambasador roman la Paris. In mai 1991, Marele Orient al Frantei, nerecunoscut de masoneria traditionala, infiinta la Bucuresti loja "Humanitas", care nu are nicio legatura cu editura omonima.

In Romania, masoneria recunoscuta international a fost readusa in tara pe o alta filiera. In februarie 1991, Marea Loja Unita a Angliei, prin intermediul Marelui Orient al Italiei (asistata de Marea Loja Nationala Franceza si de Marea Loja a Austriei), a reconstituit, la Bucuresti, prima loja regulara, "Concordia".

In anul urmator au fost infiintate alte doua loji, iar pe 24 ianuarie 1993, a fost creata Marea Loja Nationala a Romaniei. Mare Maestru a fost ales Nicu Filip. Abia in acest moment,  seful masonilor din exil, Marcel Shapira, a inceput sa se agite. El a declarat de la Paris ca Romania este teritoriul sau jurisdictional, cu toate ca nu avea in tara nicio prezenta reala.

Intervine Shapira

Deranjat de infiintarea Marii Loji Nationale a Romaniei si numirea ca Mare Maestru a lui Nicu Filip, Marcel Shapira vine de urgenta in tara, strange cativa masoni din vechea garda, pe care ii ridica urgent la gradul 33 (cel mai inalt grad masonic), si formeaza propriul sau Consiliu Suprem pentru Romania.

Prerogativele sale i le transfera lui Dan Amedeo Lazarescu, tatal vitreg al premierului Tariceanu. Asta cu toate ca masoneria internationala acceptase deja sa creeze un Consiliu Suprem regular in Romania, iar Suveran Mare Comandor a fost ales Costel Iancu. Practic, masoneria avea un singur corp dar doua rituri, cu conduceri rivale.

Iancu, un personaj misterios

Suveranul Mare Comandor Costel Iancu are o viata misterioasa. Este de profesie violonist si a trait inainte de 1989 in Italia, fiind initiat in masonerie in 1982, in loja "Giullio’ Abruzzo" (Pescara). Ambasadorul Gheorghe Pancreatiu Iuliu Gheorghiu, insarcinat cu afaceri la Ambasada Romaniei din Italia, in iunie 1990, isi aduce aminte ca a fost contactat pentru reactivarea masoneriei in Romania dupa prabusirea regimului comunist de catre fostul Mare Suveran al lojilor masonice italiene, Elvio Schubba.

Intrigat ca nu se actioneaza prin Paris, unde se coagulase cea mai intensa activitate a masonilor romani din strainatate, Schubba i-a raspuns ca "in randul masonilor romani din Franta sunt disensiuni mari si ca s-a hotarat de catre Consiliul Suprem din SUA sa se actioneze prin Roma". Dupa primirea acceptului de la Bucuresti, transmis prin Ministerul Afacerilor Externe, Elvio Schubba a sosit in Romania, unde a fost primit, pe data de 12 septembrie 1990, in audienta de Adrian Nastase, ministrul de externe, generalul Victor Atanasie Stanculescu, ministrul apararii, Petre Roman, primul-ministru.


In noiembrie 1990 are loc vizita oficiala in Italia a ministrului de externe, Adrian Nastase, prilej cu care demnitarul roman i-a inmanat Marelui Suveran Giuliano Di Bernardo invitatia de a vizita Romania, iar vizita a avut loc in decembrie 1990.


In acea vreme, violonistul Costel Iancu (component al Orchestrei simfonice din orasul Aquilla - ltalia), colaborator al Marelui Suveran Di Bernardo, s-a prezentat ca fiind omul de legatura din partea masoneriei italiene cu reprezentantii Romaniei, substituindu-se primului emisar, Eivio Schubba, pe care il contesta.


Dupa opinia unora, Costel Iancu a beneficiat de o avansare rapida in masonerie, obtinand gradul 33. Pretentia lui Iancu Costel de a se socoti primul om de legatura pentru reactivarea masoneriei din Romania este falsa, cu totul "incorecta", spune ambasadorul.

Districtul Transilvania

De la 24 ianuarie 1993 la 6 mai 1995, Mare Maestru a fost Nicu Filip. Adunarea din 5-6 mai 1995 il alege ca Mare Maestru pe scriitorul Adrian Dohotaru, secretar de stat al Ministerului de Externe. Dupa decesul misterios al lui Dohotaru, in decembrie 1995, Mare Maestru este ales pictorul si scenograful Sever Frentiu.

Apar disensiuni, iar 13 loji regulare se separa formand controversatul "District Transilvania". Acestea se unesc in martie 1996 cu cateva loji de obedienta franceza, infiintate intre timp de Dan Amedeo Lazarescu, si constituie Marea Loja Unita a Romaniei (MLUR), sub conducerea avocatului Vladimir Boanta, fost detinut politic.

Unificarea celor doua Consilii Supreme are totusi loc in primavara lui 1997, sub conducerea lui Costel Iancu. Dan Amedeo Lazarescu a primit atunci titlul onorific de Suveran Mare Comandor "ad vitam" (pe viata), retragandu-se din orice functie executiva.

De la Paris, Marcel Shapira ii transmite si el lui Iancu recunoasterea sa. La nivel de rit, unificarea se produsese, dar la nivel de Mari Loji, disensiunile continuau.
Dupa alte multe zbateri, in cele din urma, Marea Loja Unita a Romaniei - MLUR  - condusa de profesorul Teodor Nicoara  si Marea Loja Nationala a Romaniei - MLNR  - condusa de inginerul Gheorghe Comanescu, deputat PNTCD, hotarasc pe 15 iulie 2000 sa se uneasca. Acest lucru se va face doar pe hartie. Totusi, un grup condus de ziaristul Eugen Ovidiu Chirovici se uneste cu Marea Loja a lui Gheorghe Comanescu, in ianuarie 2001. Eugen Chirovici devine adjunctul lui Comanescu sub titulatura de Pro-Mare Maestru pentru ca, pe 8 noiembrie 2003, sa devina Mare Maestru al MLNR.

Pax Masonica

Lovitura mare in masonerie si despartirea apelor apare in  2002, cand, invocand coruptia generalizata din randul Marii Loji Nationale din Romania sub conducerea lui Nicu Filip, primul Marea Maestru al masoneriei de dupa 1989, se convoaca o intalnire extraordinara la Brasov. Inca din 4 martie 2002, Nicu Filip a transmis o scrisoare tuturor lojilor, in care se faceau o serie intreaga de precizari, cerandu-se demisia lui Comanescu si a conducerii pentru acte de coruptie savarsite de unii "frati, sub masca respectabilitatii".


Circa 15 loji intrunite la Brasov pe 13-14 aprilie 2002 demit intreaga conducere MLNR si il aleg prin vot deschis ca Mare Maestru pe dr. Viorel Danacu, unul dintre apropiatii lui Nicu Filip. In paralel, Gheorghe Comanescu organizeaza si el o adunare la Bucuresti si ii exclude pe  "disidentii de Brasov". 


In prezent, Marea Loja Nationala din Romania condusa de Eugen Ovidiu Chirovici si  Marea Loja Nationala a Romaniei condusa de Viorel Danacu sunt cele mai mari forte masonice din tara. In timp ce Marea Loja a lui Chirovici sustine ca are peste 108  recunoasteri internationale, Marea Loja a lui Danacu numara 28 de recunoasteri internationale, dar face parte din Confederatia "Marile Loji Unite ale Europei", cea mai puternica Uniune Masonica din Europa de astazi. Marea Loja a lui Chirovici are aproximativ 2.000 de membri, in timp ce Marea Loja a lui Danacu, circa 800 de membri.


Cu toate disensiunile si problemele legate de coruptie, Viorel Danacu, care conduce si Centrul Regional de Studii Francmasonice "Paris-Bucuresti", crede inca in unitatea masonica: "Povestea despre masonerie incepe in fiecare zi. Fratele Nicu Filip spune ca fiecare rasarit de soare este o noua initiere. Aceasta masonerie universala, aceasta unitate in diversitate poate conduce, dupa un drum mai lung sau mai scurt, la o asa-numita Pax Masonica. Si in masonerie, ca si in societate, traim o etapa in care se alege graul  de neghina. Sunt convins ca, in timp, se va ajunge la unitatea masonica universala de gandire si traire, la impacare  si intelepciune. Masonii sunt fiii luminii, deci pot spune ca sunt si fii ai pacii".



Grupari disidente

In paralel cu Marile Loji ale lui Chirovici si Danacu, in Romania continua sa functioneze Marea Loja Unita din Romania condusa de Petru Stetiu, profesor universitar de fizica in Cluj si prof. dr. Dorel  Augustin Manu. Al treilea nume de pe lista Marilor Maestri este Corneliu Visoianu, Marele Maestru al Marii Loji a Romaniei (o disidenta formata in 2003).

Organizatiile conduse de Stetiu si Visoianu s-au unit in Federatia Marilor Loji de Rit Scotian Antic si Acceptat, Suprem Mare Comandor fiind Andre Szakvary, un personaj acuzat de Dan Amedeo Lazarescu in anul 2000 ca vrea sa infiinteze in masonerie "Districtul Transilvania", considerat a fi un prim pas spre federalizarea Romaniei.

Mic dictionar de termeni masonici

> Francmasoneria este o societate initiatica, avand o forma traditionala, compusa din loji si obediente.
> Loja este unitate de baza a Francmasoneriei.
> Loja este autonoma si suverana.
> Obedienta este structura administrativa care reuneste mai multe loji de pe teritoriul unui stat sau din mai multe state.
> Obedientele poarta numele de Mari Loji sau de Mari Oriente.
> O obedienta este condusa de un Mare Maestru si de un Mare Consiliu, alesi in mod democratic in urma unui Convent de  reprezentantii tuturor lojilor.

> In timpul lucrarilor lojii sunt prezente la vedere simbolurile masonice: Cartea Legii Sacre, Echerul si Compasul, Drapelul National si Stema Lojii.
> Locul unde se intruneste o loja se numeste Templu.
>  In cadrul unei loji se pot primi doar trei grade: gradul 1 (ucenic), gradul 2 (companion) si gradul 3 (maestru).
> De la gradul de maestru, masonii pot obtine alte grade activand in unul dintre rituri: Scotian Antic si Acceptat (care are 33 de grade), Ritul de York (care are patru grade) si Ritul Memphis.

Ce este Francmasoneria si care sunt scopurile "Fraternitatii"

> "Semisecreta, misterioasa si diabolica pentru neinitiati, francmasoneria este in realitate o societate initiatica, avand caracter filosofic, fraternal, filantropic si progresist. Francmasoneria nu poate fi asimilata niciunei secte, niciunei biserici, niciunui partid politic, pentru ca ea nu este doctrinara, nu impune nicio credinta si nu cauta sa cucereasca puterea.  Francmasoneria grupeaza persoane preocupate de perfectionarea morala a umanitatii si care aplica idealul de pace, de toleranta si de fraternitate interumana. Fraternitatea se afla la baza ordinului masonic si se exprima in simbolistica impusa tuturor membrilor ordinului. Membrii acestei societati - initiatii, invata sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, sa-si ajute si sa-si respecte mai mult semenii. Francmasoneria este o alianta universala de oameni onesti, legati intre ei prin dragoste frateasca." (dr. Emilian M. Dobrescu).
> La origini, Francmasoneria a fost o asociatie medievala a zidarilor (masoni) liberi. Adjectivul "franc" desemna in Evul Mediu pe cineva scutit de darile feudale. Situatia privilegiata a acestei asociatii vine din faptul ca membrii ei erau constructorii bisericilor si ai catedralelor.

> Practic, toate domurile si catedralele artei gotice europene au fost ridicate de Francmasoni. Se considera ca prima Mare Loja s-a constituit la Londra, pe  24?iunie 1717.
> Fata de trecut, astazi Francmasoneria nu se mai declara o societate secreta, ci discreta. Grupurile sociale cele mai active in organizatie au devenit intre timp oameni politici, bancheri, oameni de afaceri, oameni de cultura, precum si oameni din structurile militare si justitie.

Grupari masonice in Romania
Astazi, pe teritoriul Romaniei, functioneaza sase grupari masonice, respectiv Mari Loji:

>  Marea Loja Nationala a Romaniei il are ca Mare Maestru pe comisarul-sef de politie dr. Viorel Danacu; Sediul: Str. Vasile Toneanu, nr. 1, sector 3, Bucuresti; Pagina de web oficiala: www.127.0.0.1
> Marea Loja Nationala din Romania il are ca Mare Maestru pe jurnalistul Eugen Ovidiu Chirovici; Sediul: Sala Palatului - Str. Ion Campineanu, nr. 28, et. 2, Sector 1,  Bucuresti; Pagina de web oficila: www.127.0.0.1
> Marea Loja Nationala a Romaniei condusa de Corneliu Al. Visoianu; Pagina de web oficiala: www.127.0.0.1
> Marea Loja Nationala Unita din Romania il are ca Mare Maestru pe prof. dr. Dorel  Augustin Manu; Pagina de web oficiala: www.mlnur.org
> Marea Loja Feminina a Romaniei o are Mare Maestra pe Anca Nicolescu; tel./fax: 021/ 252 13 51.
>  Marele Orient al Romaniei il are ca Mare Maestru pe Mircea Deac.

Rituri Traditionale ale masoneriei

> Ritul Scotian Antic si Acceptat il are ca Suveran Mare Comandor al Supremului Mare Consiliu de grad 33 si ultim pentru Romania pe Costel Iancu (violonist), in concurenta si lupta cu Andre Szakvary (medic);
> Ritul de York il are ca inalt Mare Preot al Supremului Mare Capitul al Masonilor Arcului Regal din Romania, Mare Maestru al Supremului Mare Consiliu al Masonilor Criptici din Romania si Eminent Comandor al Comanderiei Romania a Cavalerilor Templieri pe Stefan Masu (om de afaceri);
> Ritul Memphis - Misraim il are ca Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu pe Gheorghe Florea (om de afaceri, fost proprietar Fulgerul Bragadiru).


•Revoluţie secretă în masonerie, cu girul americanilor

La sfarsitul lunii aprilie 2006, Clujul a fost gazda unui convent organizat cu girul masoneriei americane. Dick Cheney, vicepreşedintele SUA a fost aşteptat la Cluj ca invitat la un convent masonic de o deosebită importanţă pentru România. Potrivit informaţiilor noastre se urmăreşte crearea unei noi structuri care are ca scop recrutarea mai multor personalităţi din cele două Mari Loji Naţionale, precum şi din alte ordine iregulare.

Conventul a avut loc sâmbăta şi duminica, în apropierea Clujului, evenimentul fiind urmat de un bal masonic. Totodată, ar fi de subliniat faptul că imixtiunea lui Andre Szakvary în conventul care a avut loc la sfârşitul săptămânii a fost exclusă. De altfel, Szakvary, cetăţean francez de origine maghiară, nu este agreat de masoneria americană. Surse confidenţiale ne-au dezvăluit prezenţa la conventul de la Cluj a patru venerabili maeştri, reprezentanţi ai unor state occidentale, dar şi a SUA. Tema principală a conventului a fost axată pe riturile simbolice ca reprezentare (Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Ritul Scoţian Rectificat şi Ritul Francez).
Vicepreşedintele SUA, Dick Cheney, membru marcant al controversatului grup Bilderberg a fost aşteptat la Cluj de organizatorii întrunirii masonice. Grupul Bilderberg organizează anual întâlniri secrete, la nivel înalt, unde, în jurul Mesei Rotunde se discută planurile politice şi economice la nivel global. Între membrii de seamă ai grupului Bilderberg se numără şi descendenţii celebrei familii Rothchild. Înfiinţarea unei structuri paralele marilor Loji Naţionale, cu girul direct al Casei Albe va avea consecinţe importante în planul mişcării masonice din România. Vicepreşedintele Dick Cheney, mâna dreaptă a preşedintelui SUA, George Bush, este membru în ordinul secret şi temut "Skull & Bones", înfiinţat de studenţii prestigioasei universităţi americane Yale. În ceea ce priveşte activitatea masonică românească, axa Viena -Londra-Washington va fi revigorată în detrimentul axei Bonn - Moscova cu legături spre Paris. O bună colaborare spre Paris o are Clubul de la Roma în care apar şi feţe politice precum Ion Iliescu, Petre Roman, Teodor Meleşcanu şi Victor Babiuc. Menţionăm că mulţi capi ai masoneriei clujene nu au fost invitaţi la conventul de la Cluj. Conform surselor noastre, vicepreşedintele american Dick Cheney a sosit joi seară la Bucureşti, însoţit de şase persoane la bordul unui charter. Intervenţia serviciilor secrete americane în această revoluţie secretă la nivelul masoneriei româneşti este foarte probabilă.
La nivelul Clujului activează aproximativ 200 de masoni, afiliaţi mai multor loji regulare sau iregulare. Întâlnirile bilunare se organizau într-o clădire situată lângă fostul hotel Continental sau la subsolul resturantului Melody. Conform informaţiilor obţinute de BZA, conventul care s-a încheiat ieri nu a avut loc în oraşul Cluj-Napoca, tocmai pentru păstrarea deplină a discreţiei. Totodată, ar fi de subliniat faptul că imixtiunea lui Andre Szakvary în conventul care a avut loc la sfârşitul săptămânii a fost exclusă. De altfel, Szakvary, cetăţean francez de origine maghiară, nu este agreat de masoneria americană. În anul 1997, Andre Szakvary, susţinut de Marea Lojă Naţională Belgiană s-a prezentat ca lider al masoneriei din România. Însă intenţiile sale au fost curând demascate, iar încercarea de a crea Districtul Transilvania - un pas important spre federalizarea României- a fost monitorizată de SRI şi scandalul a ajuns la Comisiile de Apărare din Camera Deputaţilor şi Senat. Marea Loja Unita din Romania (MLUR), iregulara si nerecunoscuta dispune de un Suprem Consiliu, condus de Andre Szakvary ca Mare Comandor şi îl are ca Mare Maestru pe profesorul Nicoară din Cluj.
In timp ce Marea Lojă Naţională a României este recunoscută de peste 40 de Mari Loji din lume, MLUR este recunoscută doar de Supremul Consiliu din Franţa.
Surse confidenţiale ne-au dezvăluit prezenţa la conventul de la Cluj a 4 venerabili maeştri, reprezentanţi ai unor state occidentale, dar şi a SUA. Tema principală a conventului a fost axată pe riturile simbolice ca reprezentare (Ritul Scoţian Antic şi Acceptat, Ritul Scoţian Rectificat şi Ritul Francez). Pe de altă parte, masoneria românească a avut 22 de reprezentanţi, masoni cu grade înalte din administraţie, politică, servicii secrete şi mediul de afaceri. Scopul conventului organizat sub cupola Casei Albe este constituirea unui mare comitet care se ocupă de crearea de noi loji pentru fiecare rit în parte, conform unui grafic de constituire pe durata unui an.


11-07-2008 19:32:55
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Gata ca avetzi ce citii ....cei care vretzi sa cititzi ......hihihi

11-07-2008 19:33:38
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Vrem, cum sa nu vrem... ;) io citesc cel putin TOT, sa stii, c-un sistem rapid dar eficient; oricum, e clar ca-i si destul "balast" printre informatiile IMPORTANTE (e normal asta), dar se poate selecta relativ ushor...

Asa ca multzam pentru efortul documentaristic, cumetre SA !!! :)

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 19:45:42)


11-07-2008 19:43:59
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425


11-07-2008 19:45:29
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Moaaaama, are deeeeci SIGILIU si Chirovici asta ?! :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 19:48:03)


11-07-2008 19:46:58
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425


11-07-2008 19:47:35
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Si-nca vad ca-i MARELE SIGILIU !!!

Il sparg, mi-a manglit ideea !!! :D:D
Sau poate chiar sigiliul ?! :rolleyes:


11-07-2008 19:49:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ete nishte........oameni :D



11-07-2008 19:49:41
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Gata restul in serialul urmator ca mai avem cateva luni pana la alegeri .......trebuie sa vad ce am in tolba despre JIMBOLIA !....aia e tare rau :D:D:D

11-07-2008 19:51:23
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Interesante oricum triunghiurile alea de puncte dintre prescurtari pe "actele" masonice !!! ;)

(mai ales ca au fost frecvent vazute - ca simbol/emblema/logo - in multe OZN-uri, baze secrete subterane etc ;))...deh, coincidentze. :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 19:54:49)


11-07-2008 19:53:09
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hihihi !

11-07-2008 19:54:32
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Hihihi !

hehehe ;)


11-07-2008 19:55:18
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Nici un ehehe .....romanii trebuie sa cunoasca !   :D:D:D

11-07-2008 20:00:38
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
CLEPTOCRAŢIA MASONERIEI BOLŞEVICE DIN ROMÂNIA

Fosti ofiteri din politia secreta, aparatchikni si stalpi ai Partidului Comunist Roman fac si desfac aliante, impiedica reformele si mutileaza legile in asa fel incat acestea sunt de nerecunoscut.
Masoneria controlează oligarhia comunistă. Oligarhia controlează Statul. Serviciile secrete au pactizat cu mogulii de presă şi baronii locali. Proiectul lichidării lui Traian Băsescu şi războiul total pentru România.


CUVÂNT INTRODUCTIV


Expertii in civilizatia clanurilor subliniaza ca acestea nu sunt comunitati, ci adunari de indivizi. In consecinta, clanul nu are constiinta de sine si nici proiect comun.

Membrii sai convin sa sustina agenda unui sef in schimbul sprijinului pe care acesta il acorda promovarii agendelor lor. Seful nu este neaparat cel mai puternic. El este acela a carui tinta personala poate fi atinsa concomitent cu majoritatea tintelor membrilor grupului. Cei din urma trebuie sa renunte, insa, in grade diferite la aspiratiile lor, astfel incat convietuirea sa fie posibila. Atari renuntari fac ca frustrarea sa caracterizeze starea de spirit a clanului, in timp ce insecuritatea caracterizeaza starea de spirit a sefului sau.

Din frustrare se alimenteaza permanenta incercare a fiecaruia de a-si imbunatati situatia pe seama propriilor tovarasi. Din agitatia fratricida a frustratilor izvoraste teama eterna a sefului ca nu va reusi sa medieze intre sustinatorii sai de circumstanta si sa mentina interesele lor diverse si divergente, ca si puterea lor relativa asezata sub semnul unor aliante interne cu geometrie variabila, in echilibru, devenind inutil. Or, un sef de clan inutil este un sef de clan mort. Orice asemanare cu partide din Romania este... neintamplatoare.

Particularitatea este ca partidele romanesti de tip clan sunt alcatuite din oligarhi, adica din potentati apti a proteja si astfel a controla si utiliza o clientela de proletari ai tranzitiei. Dimensiunile clientelei dau dimensiunile puterii oligarhului. Alegerea sefului se face in asa fel incat clientela sa proprie - de preferinta nula - asociata cu clientela oricaruia dintre membri sa fie mai mica decat clientelele reunite ale oricaror alti membri. In acest fel, detinatorul puterii simbolice nu aduna decat accidental masa critica necesara spre a detine puterea reala.

Alaturi de populism, oligarhismul este dusmanul actual cel mai periculos al oricarui partid democratic, indiferent de ideologia sa. Eliberarea partidelor din prizonieratul acestor "elite de prada" este cheia modernizarii regimului politic romanesc.
Ca să familiarizăm cât mai bine cititorul cu termenul de „cleptocraţie” vom prezenta definirea acestuia.
Acest termen desemnează, de obicei, o putere unde domneşte într-o manieră vizibilă corupţia politică, iar singurul scop al acestei guvernări este îmbogăţirea ilicită a conducătorilor (acestui guvern) şi perpetuarea puterii lor dictatoriale.
Cu alte cuvinte, „cleptocraţia” este guvernarea (sau puterea) hoţilor şi a corupţilor. În România, pilonul principal pe care se spijină marea corupţie îl reprezintă fondurile financiare uriaşe comuniste care au fost deturnate de către un grup restrâns de privilegiaţi ai vechiului regim dictatorial.
Cercetând traseul urmat de conturile familiei Ceauşescu, ale partidului comunist şi ale Securităţii după Revoluţia din 1986, vom putea înţelege autentic istoria corupţiei româneşti până în prezent şi caracatiţa masonică care sprijină această oligarhie comunistă.

Moscova a dirijat Revolutia romana din 1989

Intr-un interviu acordat ziarului Ziua, Generalul Rogojan dezvaluie unele momente cheie petrecute in timpul evenimentelor din decembrie 1989. Potrivit acestuia, Securitatea stia ca Ceausescu urma sa fie inlaturat de la putere. El afirma ca anumite evenimente din decembrie 1989 s-au facut sub stricta indrumare a unor puteri straine.

Printre acestea, rolul cel mai important l-a jucat fosta URSS. Din punctul de vedere al celui care a lucrat in fostul DSS, dar si in noul SRI, indiferent de miscarile care au loc pe scena politica, serviciile secrete isi vad de treaba. Depinde numai cum si in beneficiul cui folosesc informatiile.

Generalul Rogojan spune ca multe evenimente nefericite petrecute dupa 1989 s-au declansat din cauza celor care in decembrie 1989 nu reusisera sa vina si ei la putere. In episodul urmator, Rogojan se va referi la agentii de influenta ai serviciilor de informatii romanesti si straine care actioneaza in Romania.

Teama de revolutie a generat diversiunea teroristilor

Puteti comenta pe scurt momentul decembrie 1989 din punctul de vedere al ofiterului de informatii care se aflase la cabinetul generalului Iulian Vlad. A fost o revolutie in adevaratul sens al cuvantului sau...? Cum ati perceput dumneavoastra perioada respectiva?

Evenimentele din decembrie 1989 erau mai demult... anuntate. Traiam foarte intens o "cronica a evenimentelor anticipate". In 1989 se intrase in linie dreapta. Intr-o cadere libera, pe care sistemul nu o mai putea controla. Era evident ca ceea a durat un deceniu in Polonia, un an in Ungaria, o luna in Republica Democrata Germania, o saptamana in Cehosovacia si Bulgaria, in Romania s-ar putea intampla instantaneu. Erau cunoscute si coroborate evolutiile politice cu invatamintele si concluziile evenimentelor care au determinat schimbarile anterioare de directie in istorie.

In 1976 a fost desecretizata si pusa in circuitul public, la Biblioteca Congresului SUA, una dintre strategiile globale de lupta impotriva comunismului, elaborata in anii '50, dar ale carei consecinte puteau fi lesne recunoscute in anii '80, atat in intreaga dinamica si configuratie a mediului international, cat si in evolutiile interne, inteligent determinate si atent controlate, din tarile "puncte nevralgice" ale sistemului mondial socialist. O singura necunoscuta mai era: "Cand si cum?" Miscarile care au actionat la vedere, asumandu-si transformarile din celelalte tari foste socialiste isi trimiteau, tot mai frecvent si cu misiuni explicite, emisarii si in Romania, pentru pregatirea a ceea ce urma. Daca a fost sau nu o revolutie, s-au exprimat, cred, toate punctele de vedere posibile. In mod cert, a fost o victorie a strategiei globale de lupta impotriva comunismului. A existat si o teama de revolutie, care a generat diversiunea teroristilor. Si acest lucru s-a spus. Toate adevarurile importante au fost rostite. Nu le lipseste decat mantia oficiala a formalizarii lor. Istoria o va face, intr-un final. Dar istoria nu se scrie atata timp cat protagonistii evenimentelor nu trec si ei in istorie... Pana atunci, insa, in fata crucilor concetatenilor care si-au pierdut viata in "valtoarea" evenimentelor, nu putem sa nu ne intrebam: "De ce?"

Puteti fi mai explicit in privinta tarilor din care proveneau cei care au pregatit momentul caderii lui Ceausescu?

Ca sa fiu mai explicit: presiunea externa incisiva, deci si mai putin acoperita, venea din "tarile surori" din vest si nord-vestul Romaniei, dar si... din Iugoslavia. "Capsa de initiere" a exploziilor planificate, aproape concomitent, in Iasi, Cluj, Timisoara si Bucuresti, avea capatul fitilului in Est. Maiestria serviciilor speciale scenariste si regizoare a evenimentelor anuntate a fost impecabila. Multa vreme, disidenti si opozanti (n.n.-categorii esential diferite) considerati ca fiind manipulati din vest, am avut surpriza sa se constate ca erau tot de "sorginte estica" si livrati vestului, in ipostaza unor cartite pe termen lung. Ei faceau, in Romania, treaba estului cu banii vestului.

Lupta pentru putere

Lupta pentru putere a fost surda si dura, iar unora "le-a scapat printre degete", trebuind sa se multumeasca cu pozitii secunde, din care au continuat sa comploteze ulterior, in speranta ca se vor impune in prim plan sau isi vor impinge acolo marionetele. Altfel, Romania nu se confrunta cu repetatele episoade de violenta politica, care au subminat puterea de stat si au mentinut instabilitatea, punand sub semnul intrebarii optiunile pentru democratie. Intre cei care s-au impus in cadrul puterii provizorii au existat si ideologi ai violentei politice. Ei nu se sfiau sa afirme ca o societate nu poate fi trezita din inertia vechiului sistem si pusa pe o directie de evolutie normala, daca nu este electrocutata cu socurile violentei politice. Lumpenproletariatul, spuneau acei ideologi, este ideal ca masa de soc, dar "nu trebuie lasat sa se catere in tronurile puterii". Pot sa afirm ca am trait la intensitate maxima evenimentele anilor '80, cele din decembrie 1989, martie si iunie 1990, septembrie 1991, dar si altele, si am trecut dintr-un mileniu in altul, nu doar ca spectator al istoriei.

Arestarea lui Iulian Vlad anuntata inainte de a se produce

Pana la infiintarea SRI, ce ati facut?

Ceea ce am facut si inainte. Activitate de secretariat-juridica, relatii si protocol. Sistemul informativ national de securitate nu poate fi oprit. El functioneaza, chiar daca structurile sale institutionale sunt formal si temporar abolite. Informatiile sunt imateriale, ele nu se supun evenimentelor si revolutiilor, ci, dimpotriva, le determina si controleaza evolutiile. Un sistem informativ de securitate este sistemul imunitar al comunitatii nationale. El nu poate fi nici cenzurat, nici arestat.

In ziua in care s-a publicat decretul de desfiintare a Departamentului Securitatii Statului, noul Serviciu de Informatii, preluat sub umbrela Ministerului Apararii Nationale (nu era pentru intaia oara in istoria Romaniei!), trimitea conducerii provizorii buletinele de informatii nr. 2 si 3.

La alternativa "de a fi sau a nu fi", pe care generalul Nicolae Militaru mi-a oferit-o, in zorii zilei de 4 ianuarie 1990, dupa o noapte de "polemici cordiale", fiindu-mi dat si "argumentul" ca toata conducerea securitatii este arestata (prin ordin militar), am asigurat, din ordinul sau, gestionarea unora dintre aspectele implicate de preluarea Departamentului Securitatii Statului si organizarea "Serviciului de Informatii al Armatei". Generalul Militaru a tinut sa-mi spuna ca are referinte bune asupra competentei si corectitudinii mele profesionale, dar daca va constata contrariul, sa fiu sigur de ceea ce ma poate astepta... "In nebunia asta, azi esti, maine pac si gata!" Spunea un adevar. Apoi a continuat: "Pune-te la dispozitia generalului Logofatu si ajuta-l sa inteleaga si sa preia problemele, caci nu mai este cine. Sunt toti arestati". Doi sefi de unitati au fost luati de soldati intre baionete chiar din sedinta la care am participat cu cateva momente inainte.

De fapt, aceasta noua structura, Serviciul de Informatii al Armatei, fusese deja proiectat de generalul Iulian Vlad, in zilele de 28-30 decembrie 1989. Cand a fost convocat la Ministerul Apararii Nationale, unde a fost arestat, avea asupra sa documentele privind viitorul serviciu, precum si planul de clarificare a diversiunii teroriste. In legatura cu planul a fost un moment interesant. Unul dintre paticipantii la sedinta din noaptea de 3/4 ianuarie 1990 a raportat ce se intreprinde pentru clarificarea problemei teroristilor. Generalul Militaru a intervenit cu vadit interes: "Asa, asa, foarte bine. Cine ti-a dat ordinele astea? Generalul Vlad, conform planului... Nu am stiut ca a aprobat un astfel de plan... Ca daca stiam, nu-l...". Nu si-a terminat fraza. Dar nici de plan nu s-a mai auzit. In realitate, insa, planul respectiv a fost depus pe masa de lucru a generalului Militaru, in al carui birou generalul Vlad era astepat de cei care l-au arestat, un viceprim-ministru si primul adjunct al ministrului Apararii. Generalul Militaru nu era de fata. A preferat sa supravegheze, de la fereastra unui birou aflat la un etaj superior, imbarcarea generalului Vlad in transportorul cu care a fost dus la locul de detentie. Anterior, primise vizita unui ambasador important. Este vorba despre Evgheni Tiajelnikov, ambasadorul URSS acreditat la Bucuresti, care a amanat ora initial stabilita pentru intalnirea cu generalul Vlad si a modificat si ordinea de zi a acesteia.

Arestarea a fost anuntata la radio inainte ca generalul Vlad sa fi ajuns la sediul Ministerului Apararii Nationale. Nu vreau sa plusez.., dar pot sa cred ca au dat comunicatul scontand ca va incerca sa schimbe destinatia si, astfel, sa existe pretextul ca fara somatie...? Precedentele existau.

Ulterior, prin anii '92-'93 un entuziast al promisiunilor neonorate, persoana importanta, nu mai avea deloc liniste, fiindca se angajase sa prinda teroristi dintre fosti membri ai securitatii si nu i-a gasit. Aproape ca implora: "Macar unul, chiar nici unul?"

Securistii, sub ocupatie militara

Pai si ce credeti? Au fost teroristi sau nu?

Nu s-au gasit nici dupa 17 ani! Si nici nu se vor gasi printre fostii membri ai Securitatii. Am avut in mana dosarul situatiei exacte a personalului, a fiecarei arme si al fiecarui cartus. Ministerul Apararii Nationale l-a reverificat si nu s-a constatat nici macar un singur indiciu al uzului de arma. Au fost unele probleme cu "garzile civile" care, la sediul central al Ministerului de Interne, au fortat, in dupa amiaza zilei de 22 decembrie 1989 desigilarea si distribuirea armamentului, fiind nevoiti sa le purtam de grija sa nu scape vreun glont, ca deveneam poligon. Am cooperat bine cu "garzile civile" si cand au plecat, i-au lasat generalului Vlad o scrisoare de multumire.

Sub "ocupatia militara" nu a fost usor. Am lucrat nemijlocit cu generalul "X", un om corect in raporturile cu mine, pe care l-am cunoscut anterior si sprijinit profesional intr-o problema importanta pentru el, dar impovarat sufleteste de ceva din trecut. Imediat dupa razboi a avut o misiune similara, de reorganizare a serviciilor de informatii, primita pe aceeasi filiera. M-a intrebat si pe mine, dar si pe primul adjunct al directorului nou infiintatului SRI: "Oare cand ma vor lasa in pace? - Fara sa fi stiut unul de altul, raspunsul a fost acelasi: "Niciodata, ei folosesc si biografia dupa moarte, pentru a crea un ilegal."

Cum si cand ati ajuns sa lucrati in SRI? Cu ce v-ati ocupat in Serviciu si cum ati colaborat cu directorii institutiei?

Foarte simplu: "bun pe loc". Primul-adjunct al directorului Serviciului Roman de Informatii ma cunostea, "de cand eram elev in scoala militara", ma simpatiza si m-a considerat, dupa spusele sale; "o enciclopedie la purtator", unde puteau fi gasite oricand raspunsuri prompte, complete si, probabil, mai utile si mai elaborate decat puteau furniza, in conditiile date, alte surse.

Nu pot sa afirm ca as fi avut o relatie directa de colaborare cu directorii Serviciului Roman de Informatii, exceptie facand perioada 2001-2005. Am lucrat, insa, nemijlocit cu doi dintre prim-adjunctii domnului Virgil Magureanu, precum si cu adjunctul domniei sale care coordona activitatile de pregatire si institutiile de invatamant. Domnul Virgil Magureanu si-a asumat raspunderea pentru mentinerea mea, inclusiv in Sedinta comuna a camerelor Parlamentului, din 13 septembrie 1993, fapt pentru care ii sunt recunoscator si tin sa-i multumesc.

In Serviciul Roman de Informatii am indeplinit, in diferite perioade, functiile de seful biroului metodologie, seful sectorului secretariat, lucrari Consiliu director, studii-documentare, avize si elaborare acte normative, seful Sectorului planificare informativa si reglementare, lector universitar si instructor specialist, seful biroului panificare si organizare invatamant, loctiitor sef directie si sef directie, fiind trecut in rezerva din functia de sef al Directiei Planificare Integrata a Resurselor Informationale, Reglemetare si Cooperare, expres si in premiera mentionata in Decretul Prezidential nr. 1073 din 29 august 2006. A fost si o perioada, la inceput, cand nu prea cunosteam pe ce pozitii ne aflam in acte, stiind doar ceea ce aveam de facut. Am avut si functii despre care am aflat din presa.

Dupa cum se poate observa, fisa postului prevedea, in principal, elaborarea reglementarilor interne ale activitatii serviciului, in care scop mi-au fost asigurate conditiile necesare de studiu si documentare. Nu este mai putin adevarat ca, hobby-ul meu fiind studiul si cercetarea evolutiei activitatii secrete de informatii in istoria omenirii, aveam o documentare personala care mi-a fost deosebit de utila.



$upravietuitorii: afacerile familiilor comuniste

Afacerile familiilor comuniste. Fosti nomenclaturisti sau urmasii lor au strans averi profitand de ceea ce interziceau pe vremuri: afacerile.

Condamnat ca "regim ilegal" de Comisia "Tismaneanu", comunismul a consacrat egalitatea in saracie, insa nu si pentru nomenclaturisti. Din cenusa regimului s-au regrupat cateva mari familii comuniste pentru care prabusirea PCR a devenit o oportunitate de a face avere.

Alti cativa fosti demnitari sau portavoci ale regimului o duc, dupa cum o marturisesc chiar ei, mai bine decat inainte de 1989. Ei au profitat tocmai de ceea ce interziceau pe vremuri: initiativa privata. Puterea lor a constat, ca si inainte, in relatii si in informatii. Unii si-au sporit influenta prin asocieri de afaceri cu oameni ai momentului, politicieni sau ministri. O poveste fara sfarsit.

Dinca. Imperiul ginerilor

Raposatul Ion Dinca, fosta mana de fier a regimului Ceausescu, a lucrat, in ultima parte a vietii, la o firma de IT. Era "consilier", iar compania facea parte din imperiul de afaceri creat de ginerii lui, Nicolae Badea si Gabriel Popoviciu. La inceputul anilor ‘90, in timp ce Dinca facea puscarie, fiind condamnat in lotul CPEX, ginerii lui puneau bazele lantului lor de companii care va ajunge sa valoreze sute de milioane de dolari.

Potrivit unor apropiati, Popoviciu de-abia scapase de colegii lui de la service-ul auto unde lucra. In valtoarea Revolutiei, ei il cautau pentru a-l pedepsi pentru pacatele socrului. Pana a ajunge la service, Popoviciu, un personaj misterios, lucrase la un "shop" pe litoral, impreuna cu un anume Radu Dimofte. Pe la mijlocul anilor ‘80, Dimofte a fugit in Statele Unite, unde a lucrat ca portar de hotel, apoi sef de tura. S-a intors in tara dupa Revolutie.

Tandemul de la "shop" a intrat apoi impreuna in afaceri si, intamplator sau nu, au adus in Romania branduri "imperialiste" precum Pizza Hut sau KFC. Astazi, ei doi, impreuna cu Nicolae Badea, controleaza investitii majore in imobiliare, IT si comert alimentar, multe dintre ele inregistrate pe firme off-shore din Cipru sau din Insulele Virgine, parte a unui intreg paienjenis.

In multe cazuri, titularii afacerilor, asa cum apar la Registrul Comertului, sunt parintii lor: Zerlin Dimofte, care are 82 de ani, si Ligia Popoviciu, in varsta de 77 de ani. Imperiul ginerilor lui Dinca s-a remarcat si prin diverse afaceri profitabile cu statul, iar cei doi sunt actionari in Clubul Vinului, alaturi de nume sonore, precum Calin Popescu-Tariceanu.
Postelnicu. Nepotul "de aur", asociatul lui Videanu

Tiberiu Bica Postelnicu are o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari si este asociat in nu mai putin de 35 de companii din Romania. E nepotul ultimului ministru de interne, fost sef al Securitatii, Tudor Postelnicu. Detine opt la suta din Romanian International Bank, controlata de familia Roberts, proprietarul Merchant Bank of California.

A fost asociat si cu magnatul Ioan Niculae, la Asirom, dar si-a vandut cota de zece la suta. Prieten cu Niculae, Postelnicu a detinut, prin Total Distribution Group SRL, activitatea de distributie a tigarilor produse de Societatea Nationala a Tutunului Romanesc. Mai e si distribuitor de bauturi alcoolice si, de asemenea, actionar in IATSA, firma desprinsa din Dacia Pitesti.

Nepotul "de aur" este si partener al primarului Capitalei, Adriean Videanu. Cei doi au cate un sfert din Equity Invest SA, care se ocupa de intermedieri financiare. In schema mai apare si multimilionarul Raul Doicescu (24 la suta), a carui firma, Bog’art, dezvolta controversatul proiect "Cathedral Plaza".

IN VICTORIEI. Tudor Postelnicu traieste departe de ochii lumii. Devenit celebru prin propria sa sentinta - "Am fost un dobitoc"- rostita cand era judecat in lotul CPEX, Postelnicu locuieste intr-un apartament din "buricul targului", intr-un bloc din Piata Victoriei, unde se gasesc foarte multe sedii de firma, iar o locuinta se vinde cu peste 100.000 de euro.
Mizil. Mondenii postcomunisti


11-07-2008 20:16:47
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
"Comunistul national" Paul Niculescu-Mizil, asa cum ii place sa i se spuna, a fost si el inchis dupa Revolutie. Isi incepuse ascensiunea in anii ‘50, cand era seful Sectiei de Propaganda si Agitatie. A fost apoi ministru, vicepremier, membru CPEx. Anul in care el a iesit din inchisoare, 1992, coincide cu cel in care familia lui s-a lansat in afaceri, infiintand grupul Getteco, apoi alte companii. O parte din ele s-au desfiintat ulterior.

Mondenii Oana Niculescu-Mizil (nepoata) si Serghei Mizil (fiul) detin o parte din ele, in domenii diferite, de la restaurante la prelucrarea lemnului. In firme apare si sotul Oanei Mizil, libanezul Tohme Jamil. Cei doi au fost cununati de un membru al puternicei familii libaneze Hariri.

Burtica. De la Propaganda la multinationala

Cornel Burtica, fostul nomenclaturist marginalizat de Ceausescu in 1982, face parte dintre cei care au dezvoltat afaceri de succes. Dupa cum a relatat EVZ, Burtica s-a asociat cu companii din Italia, carora le-a intermediat vanzarile. Fostul ministru al comertului exterior este cel care a iluminat zona Piata Unirii din Capitala, dar si metroul bucurestean.

Cu o cifra de afaceri care se apropie de milionul de euro pe an, Burtica a recunoscut ca traieste mai bine in capitalism. El vinde acum grupuri electrogene produse in Italia. E un critic constant al fostilor ofiteri de securitate care fac afaceri pe picior mare.

CONSTANTIN BOSTINA

Secretarul lui Ceausescu, sef la Bursa

Constantin Bostina este presedintele Consiliului de Administratie de la Bursa Romana de Marfuri. S-a convertit in om de afaceri dupa ce-si trecuse in palmares functii precum cea de secretar personal al lui Nicolae Ceausescu sau adjunct la Ministerul Economiei si la Ministerul Industriei Usoare.

La jumatatea anilor ‘90, afacerile lui Bostina, doctor in stiinte economice, au fost scurtcircuitate de o ancheta privind cazul de contrabanda cu combustibili "Jimbolia", cand a recunoscut ca firma sa, Sibco, a transportat produse petroliere in Iugoslavia in timpul embargoului. A colaborat cu anchetatorii, carora le-a povestit cum a decurs operatiunea.

Firma lui, in care mai era asociat si fostul ofiter de Securitate Ilie Stanciu, primise un credit de sapte milioane de dolari de la Bancorex. Stanciu a si fost in arest preventiv. Bostina are o avere de peste 30 de milioane de dolari, facuta din industrie si consultanta.
CAROL DINA


Din CC la banii Sidex

Fost prim-secretar al PCR Galati, fost membru al CC al PCR, fost membru supleant al CPEx. Aceasta este biografia scurta de dinainte de 1989 a lui Carol Dina. Au urmat cateva luni de arest la Galati dupa Revolutie, dupa care... afaceri si politica. El este senator al PRM din 2000.

De profesie ajustor mecanic, Dina are 80 la suta din firma Grup DIC din Galati, la care mai sunt asociati membri ai familiei sale. Compania a fost implicata, potrivit unui raport al Coalitiei pentru un Parlament Curat, in tranzactii paguboase pentru stat la Sidex, inainte de privatizarea combinatului.

ION PATAN

Fostul sef al lui Stolojan, pensionar asociat in firme

Inainte de 1989, Ion Patan a fost vicepremier, ministru al comertului intern, ministru al comertului exterior, ministrul industriei usoare. In aprilie 1989 era numit ministru al finantelor. "Nu mai era membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central, ceea ce probabil
l-a salvat de la puscarie", spune un fost apropiat al sau.

Consilierul lui Patan se numea Theodor Stolojan. "Dupa Revolutie l-am facut prim-adjunct al meu", spune Patan, care fusese pastrat in functie. In sase luni, Stolojan devenea ministru plin. "Sunt pensionar si nu ma mai ocup de afaceri", spune Patan. Cu toate acestea, la varsta de 80 de ani, el apare ca asociat in mai multe companii, potrivit datelor de la Registrul Comertului.

Are aproape doi la suta din Romimob SRL, o firma de constructii controlata de Romanoexport si de Petru Crisan, fost ministru al comertului dupa 1989. In zorii capitalismului romanesc, Crisan a fost studiu de caz pentru conflictul de interese: era asociat si administrator in cateva zeci de firme, dar, in acelasi timp, si ministru in guvernul Vacaroiu, acordand licente de import si export pe domeniile in care functionau inclusiv companiile lui.

Patan a fost si administrator al firmei de asigurari Metropol, care a dat faliment. In structura companiei se intalnea un investitor din Camerun, Noupadja Joseph (cu peste 51 la suta), dar si Automobil Club Roman si Gelsorul lui Sorin Ovidiu Vintu, cu procente reduse. Patan mai e administrator si la Petking, o firma thailandeza care fabrica in Romania granule materiale plastice.

STEFAN ANDREI
Consilierul lui Sorin Ovidiu Vintu

Stefan Andrei a fost ministru de externe si ministru al comertului exterior in ultimii ani ai regimului Ceausescu. Andrei nu a aparut in nicio firma in 1989, dar a fost, in schimb, consilierul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vintu. Se intampla la sfarsitul anilor ‘90, cand Vintu a ochit diverse oportunitati in Balcani.

Ca atare, l-a angajat pe Andrei pentru a-i prezenta analize de geopolitica si de economie. Stefan Andrei nu a recunoscut ca ar fi avut vreo relatie de afaceri. In schimb, nepotul sau, Andrei Dan, a administrat Trawe, o firma a intreprinderii de comert exterior Terra, infiintata in Elvetia. Acum, Dan e implicat cu participatii sau ca administrator in mai multe firme de publicitate.

Nepotul fostului ministru are si 1 la suta din Agentia de publicitate "Anunt de la A la Z", firma in care trustul britanic Daily Mail detine jumatate din participatii, prin divizia sa din Ungaria, Lapcom.
STUDIU DE CAZ. Cum se intalnesc in afaceri ginerii lui Dinca, un apropiat al ginerelui lui Ion Ceausescu si omul lui Ion Tiriac. Sediu social: fosta casa a lui Pacepa, spionul fugit in SUA.

Urmasii nomenclaturii au pus ban pe ban in cel mai mare secret. Ei au dezvoltat parteneriate de afaceri intre ei, dar si cu personaje mai mult sau mai putin cunoscute. Legaturile fine s-au cimentat in spatele usilor inchise, iar ceea ce i-a unit nu a mai fost victoria socialismului, ci profitul, scopul final in viziunea capitalista.

BUCURESTI , FOSTA CASA A LUI PACEPA. Intr-un cartier rezidential de top, vizavi de Ministerul de Externe, s-au pus bazele unei firme care se vrea de viitor. Mai multi tineri manageri se asociaza intr-o companie de consultanta, al carui nume nu face decat sa dea un indiciu subtil asupra localizarii: Corner AA 28 SRL, infiintata in 2003.

Putini stiu ca in vila alba cu un etaj de pe colt e locul unde, la apartamentul numarul 1, a locuit cel mai celebru spion al Estului: Ion Mihai Pacepa. Astazi, casa fostului adjunct al Securitatii serveste drept sediu social pentru o companie in care se intalnesc, ca asociati, un partener de afaceri al supravietuitorilor clanului Ceausescu, un fost om de incredere al lui Ion Tiriac si o firma off-shore din Cipru asociata cu imperiul de afaceri al ginerilor lui Ion Dinca. Aceasta se numeste Tresela Investments Ltd., din Nicosia.

In alta firma, casuta postala din Insula Afroditei se intersecteaza cu una din Caraibe (Insulele Turks si Caicos), International Business &Trading Corporation (IBTC), formand firma de imobiliare International Business Trading SRL, intr-un "paradis" de pe soseaua Kiseleff.
Asociatii Tresela sunt firme din imperiul ginerilor.

Asa cum se stie, IBTC apare in mai toate companiile detinute de ginerii lui Dinca: de la "boom"-ul Baneasa Investments, un proiect de 1 miliard de euro (constructii in nordul Capitalei), pana la electronicele de la "Alltrom", o mai veche firma din reteaua Badea-Dinca.

Mai mult, Tresela, off-shore-ul din casa lui Pacepa, are un procent la Grand Plaza, detinatorul Hotelului Howard Johnson, cunoscut drept afacerea ginerilor lui Dinca. Zilele trecute, lantul de casute postale si-a adaugat in salba de pro-prietati Hotelul Neptun de pe Litoral. Au fost singurii ofertanti la licitatia facuta de stat. Pe langa evitarea taxelor de pe Dambovita, off-shore-urile mai au un avantaj: pot ascunde identitatea proprietarilor.

Asociati cu fostul CEO al romanului din "Forbes"

Corner AA 28 SRL mai dezvaluie un personaj. Valentin Radu, 34 de ani, e administratorul unic al firmei, si asociat (cu 6 la suta). El este, insa, mult mai cunoscut in lumea businessului drept director al grupului de firme Tiriac, postura pe care a ocupat-o, venind de la multinationala Roland Berger, timp de doi ani si jumatate.

Potrivit unor surse din companie, Valentin Radu nu mai ocupa postul de CEO al Tiriac Holdings, insa, conform documentelor registrului comertului, el apare in continuare ca administrator al Tiriac Leasing si Autorom - firma controlata, de anul trecut, de Daimler-Chrysler.

Fostul lui sef, Ion Tiriac, primul miliardar roman intrat in topul "Forbes" in urma cu numai doua zile, nu a ascuns niciodata ca a fost protejatul fostului demnitar comunist Ion-Gheorghe Maurer, un personaj care l-a initiat in tainele vanatorii pe fostul tenismen. Ulterior, Tiriac, impreuna cu Adrian Nastase, va duce acest sport sangeros pe prima pagina a ziarelor romanesti.

Tiriac, Badea si afacerea EADS

Tiriac reprezenta Daimler-Chrysler in Romania in momentul in care se perfecta afacerea "Frontiera". Concernul avea 37 la suta din EADS, care vana marele contract pentru securizarea granitelor. O componenta din programul IT (de cateva zeci de milioane de euro) ii revenea "ginerelui" Nicolae Badea, prin Computerland.

Tiriac a fost acuzat de publicatia franceza "Le Point" ca a luat un comision de 20 de milioane de euro, dar a castigat procesul. El a sustinut ca nu a fost implicat in afacerea EADS. Astazi, fostul consilier de IT din Ministerul de Interne (institutie care a impartit banii publici in afacerea "Frontiera"), Petru Branzas, e asociatul off-shore-ului Uphall Trading (care apare, ca paravan, in afacerile lui Tiriac) in Editura Sincron din Cluj-Napoca.

Dupa anul 2000, paza frontierelor devenise o conditie importanta pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Atunci au inceput sa curga banii din contracte publice, chiar si inainte de afacerea EADS.

In anul 2003, intr-o polemica cu Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara, Ministerul de Interne condus de Ioan Rus, apropiatul lui Tiriac, a admis ca furnizorul autospecialelor de supraveghere a granitelor (Volkswagen Transporter) a fost firma britanica BAE Systems, care nu era producator al vehiculelor, ci doar instalase echipamentele.
"FREGATELE"

Asociatul ginerelui lui Ion Ceausescu, contracte cu Armata

Intre timp, BAE a facut progrese in afacerile de pe Dambovita, castigand o afacere mult mai mare: livrarea a doua fregate vechi Marinei romane, la un pret astronomic. Tranzactia face obiectul investigatiilor in Marea Britanie si Romania, oficialii romani fiind suspectati de luare de mita.

Marele tun a fost insotit de un contract de "offset" (compensare). Dupa cum a dezvaluit recent Jurnalul National, BAE a adus in Romania contracte de fabricare a unei "pilule" pentru marirea performantelor motoarelor si reducerea consumului de combustibil. Offsetul inseamna ca vanzatorul de arme se obliga sa aduca in tara care cumpara arme comenzi pentru diverse produse. Pilula e fabricata de australienii de la Firepower.

Reprezentantul in Romania al Firepower se numea George Lucian Teleman.Teleman e asociat in Euro Trading 2000 cu sotia lui Marius Eduard-Tarlea - fostul ginere al lui Ion Ceausescu (fratele dictatorului) si partener de afaceri al ex-directorului SRI, Virgil Magureanu.

Eurotrading 2000 e parte a unei suveici implicate in Eurocolumna si in rafinaria Petrolsub de la Suplacu de Barcau - unde a detinut actiuni si actualul ministru al internelor, Vasile Blaga. GeorgeTeleman e asociat, in Corner AA28, cu off-shore-ul din imperiul Dinca si cu omul de incredere al lui Ion Tiriac.

SEF LA MApN

Omul cu fregatele, administrator la firmele din grupul Popoviciu-Dimofte

Contractul de compensare aferent afacerii BAE Systems, in care Teleman, asociatul off-shore-urilor din grupul "Dinca", a avut rolul sau, a fost girat, din partea autoritatilor romane, de mai multi oficiali. Intre ei, Gheorghe Matache, fost sef al Departamentului pentru Armamente din MapN. El a semnat mai multe documente legate de programul de achizitie a fregatelor.

Matache a parasit ministerul in anul 2005, iar acum detine functia de administrator al firmei de imobiliare Metav SA, unde a lucrat si inainte de a fi numit secretar de stat. Compania este controlata, in acest moment, de Meteor SA, care detine majoritatea actiunilor.

Prin doua off-shore-uri cipriote, Wellkept Properties Ltd si Weybridge Holdings Ltd, compania e legata tot de grupul ginerilor lui Dinca. Cele doua firme se regasesc in alte companii ale "imperiului", iar unul dintre actionari in Meteor e Zerlin Dimofte, tatal lui Radu Dimofte-partenerul de nedespartit al lui Popoviciu.

GEORGE TELEMAN

"N-am legaturi cu aceste grupuri"

Intr-un mail adresat EVZ, George Teleman declara ca nu are niciun fel de legatura de afaceri cu Nicolae Badea si cu Gabriel Popoviciu, si nici cu grupul de afaceri al lui Ion Tiriac si ca firma e formata din tineri manageri de succes care dezvolta un proiect imobiliar. In cazul BAE Systems, el a spus ca nu mai are relatii de afaceri cu Firepower din decembrie 2004, desi apare ca asociat la Registrul Comertului.
Valentin Radu nu a putut fi contactat.

CONEXIUNI

Partenerul cumnatului lui Geoana

George Teleman, fost atasat comercial al Romaniei la Singapore, e partener al fondului de investitii Equest Partners Ltd, specializat pe investitii imobiliare in Europa de Est. In aceeasi afacere il intalnim pe Ionut Costea, cumnatul lui Mircea Geoana, presedintele Bancii Raiffeisen pentru Locuinte si fost adjunct la Ministerul Finantelor.

Costea ocupa pozitia de director non-executiv in boardul Equest Balkan Partners. Aripa bulgara e reprezentata de fostul ministru de externe Solomon Passy si de magnatul Georgi Krumov. La vecinii din sud, compania si-a facut si firma de armament, Strategic Defence Systems.

In Romania, fondul reprezentat de Teleman a cumparat sediul Delegatiei Comisiei Europene (iar UE plateste acum chirie), de la consortiul israelian Avivim-Gonen, controlat din umbra de fostul guvernator militar al Cisiordaniei, Shlomo Elia.

Generalul israelian era unul dintre sefii romanului arestat anul trecut pentru spionaj in Nigeria, iar inainte, lucrase pentru partenerii urmaritului international Shimon Naor - suspectati de trafic cu arme in Africa. Teleman a mai lucrat si pentru controversatul Frank Timis, cel implicat in proiectul "Rosia Montana".

Nasul Kremlinului

Cel mai mare evazionist mondial este omul aflat la baza ascensiunii miliardarilor moscoviti care tintesc miliarde de euro in Romania.

Evenimentul zilei” a intrat in culisele unei batalii ascunse, in care se ruleaza miliarde de euro. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic: oligarhii rusi.

Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost „creati” de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.

Astazi, „ucenicii” rusi ai lui Marc Rich sunt sprijiniti puternic de Kremlin si interfereaza cu serviciile de informatii israeliene. Banii lor pulseaza peste granita de est a Romaniei, cumparand tot ce se poate cumpara: aluminiu, petrol, energie. Investigatia transfrontaliera, realizata de EVZ in Insulele Virgine Britanice, Anglia, Olanda si Romania scoate la lumina influenta retea de „pioni” prin care oligarhii rusi actioneaza in tara noastra. Astazi, episodul unu: „Viata si opera lui Marc Rich”.
Marc Reich, alias Marc Rich


Povestea unei minti diabolice

> Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.

> Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. - Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).

> Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.

> Experientele nefericite din copilaria sa, marcata de regimul hitlerist, nu l-au impiedicat mai tarziu pe Marc Rich sa aprovizioneze cu titei guvernul nazist din Africa de Sud (Apartheid), incalcand embargoul international.

> In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.

> Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia.
Magnatii lui Rich


Destinatia: Romania

In ultimii ani, Marc Rich a fost prezent pe piata din Romania, insa mai mereu tranzactiile in care a fost implicat au fost invaluite in mister. El l-a „creat” pe Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Targoviste si Industria Sarmei SA

Campia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.

Un alt personaj interesat de ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska. Potrivit informatiilor obtinute de EVZ, Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti - care a beneficiat de facilitati fiscale acordate de statul roman. Si el a avut conexiuni cu Marc Rich, din vremea razboaielor „aluminiului”, care au zguduit Rusia anilor ‘90. Recent, EVZ a dezvaluit ca e sub lupa serviciilor secrete din Romania.

Un alt personaj legat de Rich este Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese la noi.


„Creierul” escrocheriilor, o viata din scandal in scandal

S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”.

Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii ‘80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane.

Guvernul „nazist” (Apartheid) din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Ultima - in urma crizei ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran (1979).

Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, March Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a derulat trafic de arme de mare amploare in Orientul Mijlociu. Complice: celebrul terorist palestinian Abu Nidal.

Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop de garzi israeliene inarmate pana-n dinti.

„Mega”, nume de cod

In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton.

Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru, Ehud Olmert - atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare, Shavit i-a confirmat lui Clinton ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, inregistrand rezultate dincolo de asteptari”.

La randul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad.

Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din State, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA.

FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit. Rich a donat bani mai multor organizatii israeliene (Ben-Gurion University, Israel Museum sau Jerusalem Foundation).

Magnati pe banda rulanta

Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.

Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului „terapiei de soc”, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. Acesta din urma chiar l-a consiliat economic pe Eltan. Legaturile lui Rich cu Soros&Sachs sunt de notorietate. „Terapia de soc” din anii ‘90 a provocat in Rusia superinflatie si haos economic.

In acea perioada, au aparut pe banda rulanta actualii oligarhi. Printre principalii beneficiari a fost Marc Rich, cel care a preluat pe nimic productia de aluminiu a Rusiei. Paul Klebnikov, editor al revistei „Forbes” si autor al cartii „Nasul Kremlinului”, sustine ca atunci Rich a cumparat aluminiu rusesc la preturi incredibil de mici.

Cu bani jos. Apoi l-a vandut pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30a si amenintand cu falimentul producatorii vestici. Exporturile au fost atat de mari incat s-a ajuns la criza pe piata ruseasca, nemaiexistand aluminiu nici pentru conservele de peste.

In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem „toolling” (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica „elevii” sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.
Cartierul general din Elvetia


11-07-2008 20:17:54
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Fortareata de la Zug

Cartea lui Klebnikov dezvaluie ca Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti.

Investigatiile lui Klebnikov au scos la iveala ca Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.

Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei. La un moment dat, potrivit unui articol din „Wall Street Journal”, publicat in 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru frauda in Rusia.

Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&·Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.

Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman.El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989

Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice.

Invazia din Afganistan ii facuse pe americani sa blocheze exportul de grau catre URSS, dar Rich incalcase consemnul si livrase marfa „dusmanului”. Asa ca a fugit din America.




Intermediarul bogat al lui Ceausescu

La o cafea, Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu.

Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. „Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (n.r. - atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich”.

Andrei continua: „Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich”.
La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Potrivit unor surse apropiate puterii, imediat dupa 1989, el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.
Embargoul din Iugoslavia

Complice cu regimul Iliescu

> Potrivit Departamentului american al Agriculturii, Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, la finele anilor ‘80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China, URSS, Arabia Saudita si Romania. Dupa investigatia americanilor, Rich nu a mai primit contracte de stat.

> Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu, noteaza publicatia „International Trade Finance”, in mai 1989.

> Intr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor '90, livrand regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate „Oil Daily”, in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.






Interventie la Roman

Operatiunea „Antisemitismul”

Evreu de origine, Marc Rich ar fi avut rolul sau in condamnarea antisemitismului in Romania, printr-o interventie la ex-premierul Petre Roman, sustine liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman. Intr-un articol din „New York Times” (24 martie 2001), el povesteste ca i-a cerut lui Rich ajutorul dupa 22 decembrie 1989, cand in Romania a observat o „recrudescenta a antisemitismului”.

„Foxman a spus ca a apelat la Rich pentru ajutor si in curand l-a intalnit pe noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozitie fata de atitudinile antisemite”, scrie „NY Times”. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de fundatiile lui Marc Rich, conduse de Avner Azulay, unul dintre „locotenentii” magnatului. Acesta a facut parte din conducerea Mossad. Petre Roman spune insa ca a condamnat antisemitismul din proprie initiativa.

Afaceri marca „Rich”

> GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.

> PROCES CASTIGAT. In anii ‘90, Glencore Proteine Romania SRL, o subsidiara a casei de comert din Elvetia, a „usurat” statul roman de zece milioane de dolari. Suma a fost castigata de Glencore intr-un proces comercial, intentat Departamentului de Comert Exterior (DCE). In 1996, DCE a respins eliberarea licentei de export solicitata de Glencore. Societatea cumparase deja 100.000 tone de grau pentru export de la Agentia Nationala a Produselor Agricole. Insa, fiind in imposibilitate de a exporta, s-a trezit ca marfa ii ramane pe cap. Mai mult, beneficiarii externi ai contractului i-au actionat in judecata, cerandu-le daune. In consecinta, Glencore a dat statul roman in judecata, care a pierdut odata cu procesul.

> SCANDALUL ALRO. In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80%-90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu... Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Privatizarea ALRO e investigata de procurorii DNA.

> PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul „Petrol contra hrana” al Comisiei „Volcker”, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport CIA recent a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul programului irakian „Petrol contra hrana”. Cele doua companii sunt anchetate de justitia din Elvetia.

> „SPIONAJ SI TRADARE”. Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul Stamen Stantchev, dupa cum a declarat el insusi intr-un interviu acordat revistei „Capital”. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din energie, Stantchev a fost ofiter special in armata bulgara.

> FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica - pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner - numit de presedintele Basescu „seful Mafiei de Baneasa” si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.
Tinta strategica





Tunurile de la Petromidia

La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost „preluat” de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.

In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind „cooperarea cu firma Marc Rich·Co pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. Intr-o declaratie acordata EVZ, fostul premier le desecretizeaza: „Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare”.

Potrivit liderului sindical de la Petromidia, Petre Petrea Tancau, firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. Tancau este lider al Sindicatului Liber „Petrochimistul” din 1990 si a asistat la toate aceste schimbari.

In birou la Roman

In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. „A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia”, spune Petre Roman.

Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin.

In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat la firma sa, HGA Servimpex, afirma liderul sindical. Potrivit site-ului companiei, Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc Rich·Co si grupul petrolier francez Total.

Astazi, Hetel, om de afaceri care l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o vizita in Orientul Mijlociu, detine mai multe companii in constructii, petrol si energie. Printre asociatii sai se numara fratele unui parlamentar PNL, Adrian Calimente.
Prada



„A luat 40-50 la suta din ce se prelucra”

Liderul sindical Tancau, un veteran al rafinariei, spune insa ca, dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. „Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore (n.r. - noul nume al companiei Marc Rich·Co)”, adauga Tancau. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, „zeci, sute de milioane de dolari”, adauga el.
CONSORTIU

Alianta cu Felix si cu omul Securitatii

Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.

Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.


In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE - conform mai multor surse), patron in industria metalelor.

La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.

Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.


“Luati mana de pe controlul politic al tarii!”

Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat vreme de aproape doua decenii. Traian Basescu a intrat intr-un conflict ireconciliabil cu membrii acestei grupari “care se bate cu institutiile statului democratic in incercarea de a-si mentine dominatia pe care a avut-o timp de 15 ani”, “oameni care controleaza discretionar viata economica si viata politica”. In acest mesaj public Traian Basescu, definea practic criza structurala a Romaniei. Totodata, Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu, precum si membrii Guvernului din 1990, implicati in dosarul „Mineriada ‘90“, sunt la un pas de trimiterea in judecata in urma administrarii unor noi probe. Alaturi de acestia, toti magnatii Romaniei ale caror dosare au fost reevaluate dupa urcarea la putere a lui Traian Basescu risca pierderea averilor si ani buni dupa gratii. In actualul razboi al puterii din Romania, lui Ion Iliescu si lui Petre Roman li se imputa fapte care le pot atrage condamnarea pe viata. Fostul sef al tarii pe vremea celebrei descinderi a minerilor din ‘90, Ion Iliescu, este acuzat de comiterea a 13 infractiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, riscand inchisoarea pe viata. Pentru aceleasi fapte, Ceausescu a fost executat. Iliescu, Roman, Magureanu si toti ceilalti au un motiv in plus sa incerce debarcarea lui Basescu, acum cand instrumentarea dosarelor evenimentelor din decembrie 1989 si ale mineriadei din 1990 se apropie de finalizare.

Replica Oligarhiei

Coalitia retelelor subterane, s-a constituit rapid, contra unui fost membru al familiei care a hotarat sa rupa angajamentele tacite cu interesele grupului asumandu-si un angajament total cu interesele poporului. Asaltul Oligarhiei a culminat prin lansarea unei adevarate lovituri de stat indreptate impotriva presedintelui, suspendarea nefiind decat o etapa a operatiunii. Puciul celor 322, marionete ale mini-parlamentului privat al Oligarhiei dezvaluie faptul ca “democratia originala” (impostoare) lansata de Ion Iliescu si-a epuizat resursele. Democratura si-a demonstrat adevarata fata.

Pentru a-si asigura victoria impotriva lui Basescu s-au luat (si se mai iau) tot felul de masuri care sfideaza atat legile cat si elementarul bun simt. Legea referen dumului de exemplu a fost astfel modificata incat permite demiterea presedintelui cu majoritatea votantilor (art. 10) dar (art. 5) a fost modificat astfel incat referendumul sa fie invalidat, in caz ca presedintele castiga, daca nu “participa majoritatea celor inscrisi pe listele electorale”.

S-a creat un dublu standard fara precedent in istoria juridica a Romaniei ceea ce arata ca faradelegea a ajuns stapana in Parlamentul celor 322. Sistemul politic din Romania a intrat intr-o grava criza de legitimitate care ince pe cu legitimitatea institutiei Parlamentului, devenita reduta a pseudo-politicienilor arondati grupurilor de interese transpartinice.

Conceptul de partid si-a pierdut orice sens. Au iesit la iveala aliantele incre dibile intre grupari care si-au clamat ani de zile adversitatea. UDMR si PRM se afla pe aceeasi lista. PNL, care se proclama in alegerile trecute drept ireductibilul adversar al PSD a batut palma cu “dusmanul”. Minoritatile Romaniei oligarhice si etnice au ajuns, pe fata, dominante. Se lamuresc acum lucruri care erau ascunse sub patura deasa a minciunii si dezinformarii, se impart apele!


11-07-2008 20:19:01
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Banca Nationala a Romaniei

După 1989, guvernator al Băncii Naţionale a României a fost aproape fără întrerupere Mugur Isărescu. Despre acesta s-a afirmat că are legătură cu comenzile ocultei financiare internaţionale. Mugur Isărescu, ar fi fost recrutat de către Council of Foreign Relations (C.F.R.) în 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe când Isărescu se afla la post.
Conducerea C.F.R. (organizaţie controlată de familiile bancherilor evrei Rockefeller şi Rothschild, susţinuţi de J.P. Morgan) au recrutat destui specialişti, potenţiali înlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectivă în ţările est-europene.
Controlul din start al pieţelor est-europene era un scop bine determinat, în funcţie de indicaţiile "specialiştilor" C.F.R. Totodată, Mugur Isărescu ar fi fost pregătit în vederea accederii la fotoliul de premier, deoarece evreul Petre Roman juca la două capete. De aceea, "soluţia Mugur Isărescu" a fost înaintată ori de câte ori a fost situaţia unei crize majore.
"Datorită evoluţiei evenimentelor post-decembrişte - scria un săptămânal românesc în 1999 -, s-a recurs la funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României, poziţie cheie de altfel pentru finanţele României şi de pe care nu i-a nemulţumit pe stăpânii săi. C.F.R. acţionează pe baza pârghiilor financiare de care dispune organizaţia, controlând inclusiv Federal Reserve Bank, banca investită cu coordonarea rezervei federale a S.U.A. şi emiterea dolarului ca monedă, precum şi principalele organisme financiare mondiale, F.M.I. şi Banca Mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniindu-se greşeala făcută de România prin plata datoriei externe şi exemplificând prin ţări care au mari împrumuturi, dar nivel de trai mai crescut, sugerându-se că o ţară se poate dezvolta prin împrumuturi înrobitoare. De altfel, principala formă de control al unei ţări este cea financiara - specialitatea C.F.R.".
Pasul cel mai important făcut de Mugur Isărescu, în conformitate cu dispoziţiile C.F.R., a fost devalorizarea masivă a monedei naţionale, politică monetară şi împrăştierea la o rată derizorie a tuturor creanţelor României (ex.: Egipt, Irak), pas susţinut şi de prim-ministrul impus de media, de fapt de oculta financiară, Theodor Stolojan, răsplătit ulterior cu un post la Banca Mondială. Pentru îndepărtarea eventualilor investitori, necontrolaţi de C.F.R., în 1991 Th. Stolojan a naţionalizat valuta aflată în bănci, ceea ce a dus la un adevărat recul pentru investiţiile străine, scăpate de sub controlul şi manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de menţionat l-au constituit jocurile interbancare "permise şi încurajate" de Mugur Isărescu, derulate prin băncile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, INC Barings, ABN AMRO), prin intermediul cărora importante fonduri valutare au părăsit România.
Sub conducerea lui Mugur Isărescu, Banca Naţională a României s-a făcut vinovată de faptul că nu a luat nici un fel de măsuri, impuse de altfel prin legislaţie (care-i conferea obligaţia de control şi intervenţie) în cazul marilor fraude bancare, de genul Columna Bank, Credit Bank, Banca Dacia Felix, Banca Internaţională a Religiilor. Conducerea Băncii Naţionale a României a cunoscut exact marile fraude de la Bancorex, pe care le-a acoperit. În afara celor două miliarde de dolari ce au dispărut din România, B.N.R., care poseda toate pârghiile necesare pentru a preveni scurgerile financiare din România, le-a acoperit prin cererile de trecerea la datorie publică a creditelor clientelare oferite de Bancorex diverselor grupări mafiote.
Deşi B.N.R. are o Direcţie de Supraveghere şi Control Valutar nu a luat măsuri pentru repatrierea valutei, care, obţinută în urma tranzacţiilor externe, nu a mai intrat în ţară (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac şi industrie uşoară). "Faptul că Isărescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi susţinut de motivul că niciodată, indiferent de interesele politice, Mugur Isărescu nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei [sale] cu cetăţeanul Heinrich Schorsch, bănuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. şi Banca Mondială jucând cu asul Isărescu în mânecă, ameninţând cu sistarea oricărei creditări în cazul schimbării acestuia."

Trebuie arătat că numirea lui Mugur Isărescu ca prim ministru al României, la sfârşitul anului 1999, a contribuit la desăvârşirea marilor infracţiuni desfăşurate la Fondul Proprietăţii de Stat, îndeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru şi privatizarea Hotelului Bucureşti (infractori Eliahu Rasin şi Robert Badner, alături de Radu Sârbu). Astfel, privatizarea Hotelului Bucureşti era anchetată la sfârşitul anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub conducerea secretarului de stat Ovidiu Grecea, când preşedintele României, Emil Constantinescu, dă o adevărată lovitură de stat destituindu-l pe premierul Radu Vasile şi înlocuindu-l cu Mugur Isărescu. Imediat secretarul de stat Ovidiu Grecea a fost destituit la rândul său, iar controlul efectuat la F.P.S., control ce trebuia să conducă la destituirea preşedintelui Radu Sârbu, a fost brusc stopat, iar Raportul inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului prim-ministru al României, în timp ce dubioasele afaceri de la F.P.S. şi-au urmat nestingherite cursul.
La nici un an de la numirea sa ca prim-ministru al României, îl regăsim pe Mugur Isărescu drept candidat la preşedinţia României. Cine era Isărescu, se poate întreba oricine! Fără a face politică, fără a fi o personalitate propriu-zisă, destul de anost, el este propulsat din 1990 guvernator al Băncii Naţionale a României, prim-ministru al României şi apoi candidat la preşedinţia ţării, având o largă susţinere politică.
Se cunoaşte războiul declarativ de la începutul anului 2001 dintre noul prim-ministru Adrian Năstase şi reîntorsul guvernator la Banca Naţională a României, Mugur Isărescu. În vederea compromiterii politice a unui potenţial viitor contracandidat la preşedinţia României, A. Năstase (anagrama lui "e Satanas") îi promitea chiar lui Isărescu că îl va destitui cu tam-tam din fruntea Băncii Naţionale, şi luase alături de sine în acest scop atât Curtea de Conturi (a cărei anchetă la B.N.R. a rămas, până la urmă, practic ascunsă de ochii opiniei publice - noi o vom publica, totuşi, într-un număr viitor), dar şi pe "fiorosul" secretar de stat Ovidiu Grecea, reinstalat ca şef al Corpului de Control al Guvernului.
Ce s-a întâmplat, până la urmă, cu războiul Năstase-Isărescu nu s-a mai aflat. O tăcere inexplicabilă s-a aşternut peste gălăgioasa dispută. De fapt, stăpânii oculţi din S.U.A. ai celor doi i-au pus să facă pace, iar pionii au fost sacrificaţi (Ovidiu Grecea a trebuit să plece la capătul lumii ca ambasador al României).

Banca Dacia Felix,
Cadou guvernamental prietenilor israelieni şi mafiei calabreze
După eforturi constante şi o încrâncenare disperată, sprijinite însă de ajutorul politic nemijlocit al guvernului Adrian Năstase, care prin Ordonanţa Guvernamentală nr. 68/2001 a dărâmat lupta de peste 5 ani a Băncii Naţionale a României, falimentara Bancă Dacia Felix a fost redeschisă oficial în anul 2001 de către noul său proprietar, grupul israelian "Robinson", reprezentat la vârf, la un moment dat, de agentul Mossad Liviu Alfred Mandler. Prin preluarea falimentarei bănci Dacia Felix, grupul israelian al lui Fredy Robinson a devenit, printre altele, din anul 2000, proprietar al postului de televiziune Tele 7 ABC. Preluarea conducerii acestui post TV de către tandemul israelian Robinson-Mandler a condus la rapida debarcare din schema de programe a
incomodului ziarist Dan Diaconescu, fapt ce l-a de determinat pe acesta din urmă să întreprindă eforturi supraomeneşti pentru a înfiinţa postul de televiziune OTV, post care însă a fost interzis ulterior la solicitarea a trei organizaţi evreieşti.
Banca Naţională a României s-a străduit nestrămutat până în Mai 2001, să declare falimentul Băncii Dacia Felix, fiind obligată de lege să recupereze prejudiciul adus statului român de peste 100 milioane de dolari. În acest scop a fost obţinută chiar şi numirea lichidatorului, firma Price Waterhouse Coopers, fapt ce trebuia să declanşeze recuperarea celor 100 milioane USD. Cităm un fapt senzaţional din raportul lichidatorului, anume că israelienii şi-au ales ca recuperator pe chiar unul dintre falimentatorii băncii:
"La 3 martie 1999, s-a încheiat un contract de colaborare între Banca Dacia Felix [respectiv preşedintele acesteia, Liviu Mandler] şi Ion Ilie Mania, având ca obiect recuperarea unor credite [datoriile către bancă]..., pentru care Ion Ilie Mania primeşte un comision de 5% din recuperări, plus o sumă pentru cheltuieli de 50.000 de dolari pe an".
Însă Ion Ilie Mania este omul mafiei italiene.
Indiferent de bârfele dâmboviţene referitor la sora premierului Năstase, Dana Barb, precum că aceasta n-ar fi străină de apariţia Ordonanţei Guvernamentale ce i-a favorizat tranşant pe israelienii de la Banca Dacia Felix (re-denumită în prezent EUROMBANK), prin faptul ca a fost directoare a reprezentanţei din România a firmei de avocatură evreieşti cu sediul central în Wall Street-New York, Herzfeld & Rubin, firmă ce s-a ocupat în România de interesele Băncii Dacia Felix, motivarea gestului guvernanţilor este legată şi de confidenţiale interese economice şi politice, de apropierea lor de agenţii Mossad şi de aranjarea cu cercurile evreieşti americane a vizitei în S.U.A., atât pentru premierul Adrian Năstase, cât şi pentru preşedintele Ion Iliescu. Oricum, paginile de internet ale firmei Herzfeld & Rubin o prezentau până recent pe sora primului ministru, Dana Barb, ca pe o redutabilă economistă ce face parte din rândurile staff-ului firmei. Afirmaţie ridicolă, pentru că Dana Barb nu avea studii economice. Surpriza vine din altă direcţie: directorul central al Herzfeld & Rubin, firmă cu puternică activitate în România, este evreul Mark Meyer, de ale cărui servicii a beneficiat Adrian Năstase în S.U.A., aşa cum am arătat în capitolul Personajele cheie ale afacerilor israeliene (poziţia: despre Mark Meyer).
Recuperatorul bancar al israelienilor va recupera pentru tandemul Robinson & Mandler şi cele circa 100 milioane dolari, bani care însă ar fi trebuit recuperaţi de lichidatorul englez pentru statul român, dacă nu ar fi intervenit politic guvernul Năstase, cedând datoria băncii către stat pentru numai 22,5 milioane dolari, conform următorului aranjament: la trei zile de la încasarea sumelor recuperate, Dacia Felix (respectiv tandemul Robinson-Mandler, cu executorul Mania) va plăti 25% din sumele încasate către Banca Naţională a României şi către C.E.C. Cine este însă acest recuperator?
Recuperatorul Ion Ilie Mania este chiar unul dintre acţionarii semnificativi ai băncii de pe vremea când, în 1993, 1994 şi 1995, sute de români îşi depuneau la bancă economiile. Este, pentru cine va cerceta faptele, unul dintre principalii actori care au împins banca în faliment. Firmele sale, cu care a obţinut creditele de la Dacia Felix, sunt STIMA INGINERING s.r.l, LIROM s.r.L, MATAL STAR s.r.l. şi STIMEL ş.a., firme ce s-au bucurat din plin mai apoi de falimentul băncii.
Om al mafiei calabreze, N'Dragheta, Ion Ilie Mania este unul dintre cele mai controversate personaje ce au apărut în România după 1989, deşi pozează în onorabil om de afaceri român, iar poliţia şi-a făcut un obicei din a nu-1 deranja. În cadrul mafiei calabreze poartă titlul de "adjutore". Acest titlu îl poartă acceptaţii, cei ce nu fac parte din Familie, unde se impune rudenia de sânge, iar rolul lor este acela de consultanţi financiari şi plasatori de capital negru în afara Italiei, în vederea spălării banilor. Legislaţia dură antimafia din ultima vreme din Italia, şi implicarea directă a F.B.I., a obligat mafia calabreză să caute alte teritorii de operare.
Condamnat penal în timpul regimului socialist, Ion Ilie Mania reuşeşte să ajungă în Italia încă din vremea lui Ceauşescu, unde obţine cetăţenia italiană, dar totodată se ocupă intens de cariera sa infracţională, întors în România după 1989, Ion Ilie Mania s-a bucurat de statutul de "investitor străin", dând de fapt tun financiar după tun, dar s-a făcut remarcat mai ales prin tunurile de la Banca Dacia Felix, unde a reuşit, prin firmele sale, să ocupe poziţia de acţionar semnificativ al băncii, forţând astfel banca să îi acorde credite neperformante, pe care evident nu le-a mai rambursat, ocupându-se totodată de distrugerea unuia dintre cei mai importanţi acţionari, Sever Ion Mureşan, şi de falimentul băncii. Odată falimentată, deponenţii români ruinaţi, Banca Dacia Felix a fost "cumpărată" de la Arcom S.A. pe nimic de către agenţii israelienii trimişi de Fredy Robinson, deşi banca avea de recuperat creanţe de peste 100 milioane de dolari americani, fapt care ne duce cu gândul că încă de la început Mania a acţionat în mod mafiot pentru a le servi israelienilor banca pe tavă.
Printre victimele lui Ilie Mania din privatizarea românească s-au aflat la un moment dat întreprinderile româneşti Oţelul Roşu Braşov, Înfrăţirea Oradea şi Electrotimiş (pe aceasta din urmă acaparând-o - ca şi pe celelalte două - prin ingineria unei societăţii mixte, metodă consacrată, în care deţinea 52% din capitalul social, şi prin intermediul căreia, în perioada 1997-1998, a smuls credite nerambursate de la Banca Română de Dezvoltare de mai multe sute de mii de dolari americani). În general, după ce a devalizat întreprinderile luate de la stat, după ce le-a împovărat de datorii la bănci, "Naşul" Mania le-a vândut "fraierilor".
În scopul de a-şi atrage protecţia Poliţiei Române, în vremurile bune ale Băncii Dacia Felix, Ilie Mania a intermediat sponsorizarea clubului sportiv Dinamo (club al Ministerului de Interne), dar şi-a tras şi o frumoasă sumă în folos personal din această afacere. Despre relaţiile sale cu Poliţia Română, vă vom reda un interesant episod, care îl are la bază pe Cheorghe Stan, secretar C.A. la Dinamo pe vremea când Mania sponsoriza clubul.
În cursul lunii iunie 1998, pe terasa Restaurantului Cina din Bucureşti, apare un grup de italieni (de la firma FIN PART-Milano) reprezentaţi şi susţinuţi de Ion Ilie Mania pentru a avea discuţii prealabile neprotocolare cu oficiali din cadrul Fondului Proprietăţii de Stat privind preluarea de către italieni a Restaurantului Cina sau a Hotelului Bucureşti. Ion Ilie Mania fiind însă căutat de Interpol, şi de aceea neputându-se afişa prea des, principalul actor al acestor negocieri era unul dintre oamenii săi de încredere, colonelul în rezervă Gheorghe Stan, fost şef al serviciului juridic din Ministerul de Interne şi profesor la Academia de Poliţie.
Controlând practic şi serviciul de cadre al ministerului, Gh. Stan avea şi are intrare la o parte dintre şefii poliţiei române, fiind totodată deschizătorul de uşi pentru Ilie Mania. Stadiul negocierilor îi era prezentat zilnic lui Mania de către Stan, în biroul secret al adjutorelui de pe Calea Victoriei, situat deasupra magazinului Steilmann, bârlog pe care nici Interpolul nu l-a dibuit în acea vreme, pentru că... n-a vrut politia română. Aici au participat la discuţii confidenţiale şi unii funcţionari ai F.P.S., directori ai Hotelului Bucureşti, aici a fost elaborat chiar şi conţinutul a ceea ce trebuiau să devină ulterior hotărâri şi mandate ale Fondului Proprietăţii de Stat (aşa cum este mandatul de validare a unei hotărâri A.G.A. privind preluarea patrimoniului Hotelului Bucureşti de la firma franceză Pargest la firma italiană Fin Part). Trebuie arătat că în toată această perioadă Ion Ilie Mania era dat în urmărire prin Interpol, deoarece din 1990 Guarda di Finanza Italiana obţinuse condamnarea sa la închisoare pentru fals şi uz de fals.
Faptul că Gheorghe Stan a rămas ataşat de hoteluri şi restaurante, este dovedit de faptul că în prezent acesta s-a lipit de Dan Matei Agaton (ministru în guvernul Adrian Năstase), devenind şeful serviciului juridic al Ministerului Turismului. Or, cel mai mare succes al Ministerului Turismului este preluarea de la A.P.A.P.S. (fostul F.P.S.) a privatizărilor din turism.
Întreaga activitate financiară din România a lui Ion Ilie Mania s-a ancorat permanent de legăturile sale italiene. Iniţial a folosit o scrisoare de garanţie falsă prezentată ca fiind emisă de BANCA DE NAPOLI, filiala Brescia pentru a obţine cu firmele sale un credit de la Banca Dacia Felix de 20 miliarde lei şi 2,5 milioane dolari. A contractat apoi noi credite, până la 20 milioane de dolari, garantate cu altă scrisoare de garanţie falsă (8900/363/29.12.1994) pe numele aceleiaşi bănci italiene.
A "donat" apoi un milion de dolari grupului de avocatură Charles Poncet din Geneva. Un anume avocat Laurent Kaspere, membru al grupului, devenit judecător de instrucţie, a fost determinat de Ilie Mania să ceară punerea sub acuzare a rivalului său de la Banca Dacia Felix, Sever Mureşan. Acest Kaspere a fost însă între timp condamnat la doi ani închisoare, întrucât împreună cu alţi escroci, precum şi cu Charles Poncet, au împins în faliment firma Noga Hilton din Geneva.
Referitor la Fredy Robinson, noul proprietar al Băncii Dacia Felix, este cunoscut că este proprietarul mai multor cazinouri, inclusiv în Rusia, mai recent deschizând chiar şi un cazino pe... internet. Mai puţin ştiut este însă că Fondul Proprietăţii de Stat, însărcinat să facă privatizarea în România, pe vremea când era condus de Sorin Dimitriu (dar nu numai), şi-a deschis în Israel o reprezentanţă al cărui preşedinte, numit şi plătit de statul român, era chiar mercenarul Mossad-ului, Fredy Robinson. Multe dintre privatizările româneşti au fost anticipate în birourile din subordinea sa, Robinson bătând aici palma în numele statutului român cu investitori de talia infractorului israelian Sorin Beraru (Bergovici), marele tunar al economiei româneşti.
Pentru a demonstra apartenenţa lui Liviu Alfred Mandler la agenţia israeliană de informaţii (Mossad), vom evoca un scurt episod din tinereţea sa, când alături de alţi colegi din forţele de securitate israeliană, a participat la un comando rămas celebru, împreuna cu acei colegi de arme. Mandler apărea la un moment dat coproprietar cu Robinson al marelui Cazinou Vernescu din Bucureşti. De fapt, toate cele opt cazinouri din Bucureşti aparţin unor evrei israelieni, fiind folosite pentru spălare de bani şi expatriere infracţională de mari fonduri din România către Israel, rezultate în urma desfăşurării activităţilor ilicite.
Acţiunea Mossad la care ne referim, cu participarea activă a lui Mandler, s-a desfăşurat la 4 iulie 1976 şi a fost numită Fulgerul. Atunci, debarcând din avioanele venite de la 4.000 km distanţă, agenţii israelieni au reuşit să elibereze din mâinile teroriştilor ostaticii evrei capturaţi pe aeroportul internaţional Entebbe din Uganda.

FALIMENTUL BANCOREX, PRIMA BANCĂ ROMÂNĂ
(Banca Română de Comerţ Exterior)
De câţiva ani, România a intrat în atenţia Grupului Bilderberg, scopurile acestei societăţi secrete mondialiste fiind, în ceea ce ne priveşte, monitorizarea şi dirijarea strategică a procesului de privatizare, pentru a se asigura trecerea proprietăţii de stat în mâinile cercurilor fidele grupului în vederea integrării României în procesul globalizării.
Două dintre cele mai importante persoane care au fondat Grupul Bilderberg sunt magnaţii bancheri evrei, reprezentanţi ai celor două clanuri financiare mondiale, David Rockeffeller şi Edmund Rothschild, cu precizarea ca Rockeffeller nu este evreu practicant şi familia este convertită formal la baptism.
Pentru a înţelege sensul faptelor ce vor fi evocate în continuare, reproducem unul dintre cele mai celebre citate din David Rockeffeller: "Suntem în pragul unei transformări globale. Trebuie să declanşăm o criză majoră (economică, militară, politică, socială, educativă, religioasă) şi toate naţiunile vor accepta Noua Ordine Mondială".
CONSTITUIREA GRUPULUI. În anul 1954, la hotelul Bilderberg din Oosterbeek Olanda, prinţul Bernhard al Olandei a reunit în cadrul unei prime "conferinţe" circa 120 de personalităţi din înaltele finanţe ale Europei, Statelor Unite ale Americii şi Canadei, punând bazele unei noi organizaţii "neoficiale" ce avea să fie cunoscută de acum ca fiind Grupul Bilderberg, cea mai puternică societate secretă din lume.
Prinţul Bernhard de Olanda, recunoscut mason, prin apartenenţa sa la familia regală de Habsburg ar avea o ascendenţă în împăraţii romani, dar pretindea totodată a fi descendent din Casa lui David, deci din familia aristocrată evreiască. Organizarea de către prinţ a Grupului Bilderberg, a fost direct sprijinită de către societăţile secrete sioniste şi mondialiste, de către C.I.A., dar în primul rând de către Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cea mai puternică organizaţie secretă oligarhică din S.U.A. ce activa deja pentru mondializare (susţinută totodată de aceiaşi doi bancheri evrei: Rockeffeller şi Rothschild).
Organizaţia este condusă de un comitet de conducere, compus din 39 de membri (24 europeni şi 15 americani) împărţiţi în trei comisii de specialitate a câte 13 membri
fiecare. Toţi cei 39 de membri ai comitetului aparţin şi altor organizaţii secrete mondialiste sau sioniste (Illuminati, marile loji masonice, Vaticanul etc.). Acest comitet îşi are sediile în Elveţia şi stabileşte persoanele ce vor participa la întrunirile anuale în plen ("consfătuiri").
Datorită ţelurilor principale ale organizaţiei, formulate încă din 1954 de către prinţul Bernhard al Olandei - un guvern mondial pentru începutul mileniului trei, globalizarea economică mondială (o lume unică) şi o armată globală prin ONU -, precum şi datorită faptului că membrii grupului sunt cei mai puternici industriaşi, oameni de stat, bancheri şi intelectuali, Grupul Bilderberg este numit şi "guvernul mondial nevăzut".
Tot comitetul, compus din de trei ori treisprezece membri, este acela ce stabileşte ce fel de politici şi planuri vor fi discutate în cadrul întrunirilor. Nu vor participa totuşi la aceste "consfătuiri" secrete decât acele persoane ce au dovedit loialitate nestrămutată intereselor Rockeffeller-Rothschild. Orice plan adoptat în cadrul întrunirilor anuale ale Grupului a fost pus în practică într-o perioadă de maximum doi ani. Cu toate acestea nu toţi participanţii sunt neapărat iniţiaţi în scopurile secrete finale ale conspiraţiei mondiale a liderilor, ci pot fi doar reprezentanţi ai unor comunităţi şi grupuri de interese.
Milton William Cooper , fost ofiţer al serviciului secret al Marinei Militare a S.U.A., a afirmat textual, în urmă cu mai mulţi ani: "Când eram la Secret Service, am citit că cel puţin o dată pe an, poate chiar de mai multe ori, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară, de gheaţă. Reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu comitetul politic al Grupului Bildeberg. Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane." Aceleaşi fapte relatate de căpitanul Cooper au fost relatate şi în cadrul unei ediţii a emisiunii Scientific Report (cel mai respectat program ştiinţific din Marea Britanie) a postului B.B.C.. Dar peste nici două zile, postul dezminte veridicitatea faptelor relatate, fapt unic şi fără precedent în istoria emisiunii de la B.B.C. Între timp are loc şi un atentat cu bombă asupra căpitanului Cooper, acesta pierzându-şi un picior. Ultimele informaţii publice acreditează ideea că acesta a fost mai recent asasinat.
Cel mai puternic braţ al grupului este însă ceea ce se cheamă Comisia Trilaterală (Europa occidentală, America de Nord şi Japonia). Comisia se vrea o "agenţie particulară" cu scopul declarat la înfiinţare, în 1973, de a realiza o cooperare între cele trei regiuni "în cadrul unei Noi Ordini Mondiale". Înfiinţarea Comisiei Trilaterale, numită mai rar şi G3 (a se vedea capitolul: "De la G7, la G3", din Instituţiile Financiare Internaţionale de A.F.P. Bakker, lucrare ce stă la baza cursurilor economice ale mai multor universităţi occidentale), a fost stabilită în cadrul întâlnirii Grupului Bilderberg din 1972, la propunerea bancherului Rockeffeller.
Informaţiei cuprinsă în următoarele zece rânduri nu îi putem nici dezvălui sursa, nici nu putem preciza întocmai identitatea protagoniştilor, din motive de siguranţă. Este cazul a doi ofiţeri din cadrul Serviciului de Informaţii Externe, serviciul de spionaj al României, tată şi fiu. Tatăl, un cunoscut general al acestui serviciu secret, a dispus analiza informativ-operativă a ceea ce părea să fie la început tentativa penetrării economiei româneşti de către grupuri financiare apropiate unor servicii secrete străine. Surpriza a apărut atunci când agenţii români au reuşit, mergând pe acest fir, să intre chiar în posesia unui material programatic al Grupului Bilderberg privind România, în care se vorbea chiar de necesitatea desfiinţării Bancorex, foarte puternica bancă românească până în 1989.
Din nefericire, respectivul general S.I.E. a decedat în urma unui atac de cord, înainte ca să apuce să finalizeze cercetarea informativă şi raportul special către C.S.A.T. Fiul generalului, la rândul său ofiţer S.I.E., s-a adresat ulterior unui săptămânal român, arătând dosarul privind Grupul Bilderberg unor ziarişti de investigaţii speciale, dar şi fiul a dispărut la rândul său în condiţii misterioase, înainte de a apuca să predea materialele redacţiei respectivului săptămânal. Tot ce mai putem spune este că pagina 3 a acestui săptămânal a speriat serviciile secrete româneşti prin dezvăluirile "de la sursă".
Recent premiata bancă olandeză ABN AMRO, ca fiind cea mai activă bancă din România (după falimentul Bancorex), este în realitate deţinută de familia bancherului Rothschild (Grupul Bilderberg), numele complet al băncii fiind ABN AMRO Rothschild. Or, guvernarea ţărănistă, în 1997 îl numeşte la conducerea celei mai mari bănci româneşti, BANCOREX, pe evreul român Andrei Florin Ionescu. (Mandatul a fost pus în aplicare de la F.P.S. de către Tudorel Dumitraşcu, acelaşi personaj care, în calitatea sa de director general, împreună cu evreul american Phillip Bloom, au dat un tun financiar de l milion de dolari statului român la întreprinderea aviatică Romaero-Băneasa, lui Dumitraşcu punându-i-se sechestru asiguratoriu pe avere pentru această faptă.)
Instalat la conducerea BANCOREX, evreul Ionescu are ca primă grijă numirea pe funcţia de şef al Direcţiei Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent prin transfer de la Direcţia Securities a băncii ABN AMRO, permiţându-i-se astfel acesteia să facă plasamente din capitalul băncii româneşti de stat pe pieţele externe. Până la falimentul băncii, cerut insistent statului român tot de organismele internaţionale, Raşela a avut grijă să disperseze banii băncii şi totodată să spioneze intens banca. Serviciul de securitate al BANCOREX a tras puternice, dar inutile, semnale de alarmă, împreună cu Serviciul Român de Informaţii, asupra următoarelor aspecte: Raşela Sargent a introdus în BANCOREX, după orele de program, chiar şi sâmbăta şi duminica cetăţeni străini, a cerut şi obţinut fişele tuturor marilor clienţi pe care le lua şi acasă, a cerut şi obţinut fişele băncii pe grupe de activităţi, nu a prezentat rapoartele de deplasare în străinătate (lunar câte 5 zile la Londra), a încercat să intre în posesia datelor Direcţiei de Operaţii Speciale (fişe şi conturi M.I., S.I.E., S.R.I., M.Ap.N., S.P.P., Transmisiuni speciale etc.).
Ca să nu fim suspectaţi de rea-credinţă, vom reproduce numai una din relatările corecte din ziarele cotidiene ale vremii, legat de falimentarea BANCOREX. În mod curios, cele mai multe organe de presă s-au ferit să arate obârşia evreiască a "terminatorului


11-07-2008 20:19:55
   
Pagini:  1 2 3 4 5 6 7    
Mergeti la