Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu snteti conectat.
Forum / Pagini Personale / CINE AU FOST CEI CE SUNT ......hihihi !    
Autor
Mesaje Pagini: 1 ... 2 3 4 5 6 7
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
BANCOREX, Florin Andrei Ionescu: "în urma unei schimbări huidumeşti (cu încălcarea Legii 31 şi a Legii bancare) petrecute vineri, 14.03.1997, după ora 18°°, prin Gheorghe Ionescu şi Dumitraşcu Tudorel (oamenii F.P.S.-ului), Răzvan Liviu Temeşan este înlocuit cu Florin Andrei Ionescu...
Temeşan lăsa BANCOREX-ului un volum de afaceri de 14.195 miliarde lei cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu provizioane specifice de risc de 1.168, 6 miliarde lei. Banca era cotată de către Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB şi pe termen scurt A2, iar conducerea băncii era "bine văzută" (well regarded). Temeşan a luat banca la 170 milioane dolari şi a adus-o la 740 milioane dolari.
Florin Andrei Ionescu - "Terminatorul". Analiza activităţii lui Florin Andrei Ionescu, "terminatorul", atestă că 74% din creditele aprobate de el sunt neperformante; 68% din creanţe date la particulari; finanţarea importurilor de petrol a fost preluată de băncile străine, Bancorex pierzând numai în acest caz cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri, a forţat lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Naţională de Petrol; a primit de la buget 4.500 miliarde de lei cu care a cumpărat datoriile lui George Constantin Păunescu, încercând să-l bage în faliment şi transformându-l dintr-un bun platnic într-un rău platnic; Florin Andrei Ionescu n-a plătit cei 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult, Bancorex a rămas şi fără cele 10 rafinării româneşti pe care le putea vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari sau le putea exploata ca bancă în contul statului român.
Dar cea mai mare aberaţie a lui Florin Andrei Ionescu, pe lângă o extrem de bună potriveală cu dl. Mugur Isărescu (cel care a devenit guvernator al Băncii Naţionale a României fără să aibă măcar «o oră de bancă»)... a fost inventarea unei aberaţii numită profit comparat (de neregăsit în nici un manual bancar), pe care a estimat-o la 740 miliarde de lei şi pentru care a plătit impozit real de 315 miliarde de lei şi, ca să concluzionăm, n-a introdus cheltuielile în bilanţ; adică, pe scurt, a falsificat bilanţul. În septembrie '97 banca avea fonduri cifrate la 900 miliarde de lei. Nu credem că dl. Mugur Isărescu n-a lecturat, ca «păstor» al tuturor băncilor, şi bilanţul acestei bănci; deci, totul s-a petrecut cu ştirea lui!... La plecarea din Bancorex, Florin Andrei Ionescu a primit despăgubiri personale de 380 milioane lei."
Trebuie arătat că evreica Raşela Sargent nu a acţionat singură în interiorul Bancorex, ci împreună cu cel care chiar i-a semnat angajarea, cu vicepreşedintele băncii, Dragoş Andrei, care şi el venea prin transfer tot de la banca ABN AMRO.
"Dragoş Andrei a organizat comitetele de direcţii în lipsa preşedintele..., aprobând pe ascuns diferite materiale şi, totodată, a emis astfel nişte hotărâri ilegale (fiind preşedintele Comitetului de Credite, ca urmaş al lui Florin Andrei Ionescu, a dat multe/mari credite fără garanţii sau, din contră, a sufocat firmele neprotejate politic - există depoziţii în acest sens, care atestă vulgaritatea refuzului, gen "nu vrea p... mea")...; n-a recuperat nici unul din creditele neperformante; a stopat executarea unor creanţe neperformante;... A încălcat normele Bancorex de angajare şi promovare, lăudându-se că e prieten cu [fiul preşedintelui României] Dragoş Constantinescu şi cu şeful S.I.E. [Cătălin Harnagea]...; a agreat ca Rachel Sargent să angajeze străini pentru diverse expertize nefinalizate, cu tariful de 230 de lire sterline pe oră. A pierdut 40% din clienţii băncii, inclusiv şi prin redinjare, către ABN AMRO BANK."
Lovitura finală dată de fostul (?) angajat al băncii lui Rothschild, Băncii Române de Comerţ Exterior, al cărei vicepreşedinte era acuma (om al mafiei politice de la Cotroceni şi al şefului S.I.E., după cum se lăuda), a fost aceea de a contribui la
montarea împreună cu Banca Mondială şi cu Fondul Monetar Internaţional a închiderii băncii:
"în vara anului 1998, fiind inclus în suita premierului Radu Vasile, cu ocazia vizitei pe care primul-ministru a efectuat-o în S.U.A., fără ştirea şi aprobarea atât a premierului, cât şi a consiliului de administraţie al băncii, Dragoş Andrei a cerut sprijinul B.M. şi F.M.l. «pentru reorganizarea şi privatizarea Bancorex», oferindu-se să le pună la dispoziţie datele şi documentele necesare, reprezentând cele mai intime date ale băncii."
De aceea, la sfârşitul anului 1998, F.M.I. şi Banca Mondială s-au prezentat la preşedintele Bancorex, Vlad Soare, pentru a pune în aplicare agreement-ul. Acesta a rămas uimit când a aflat ce pusese la cale cu organismele financiare internaţionale adjunctul său, anume "ideea ca, pentru a înghiţi banca comercială a României, aceasta trebuia comprimată şi, după schimbarea proprietarului, lăsată să revină la cel puţin valoarea iniţială", după care i-a dat afară din biroul său pe emisarii F.M.I. şi Băncii Mondiale. Ulterior, aceştia au făcut presiuni şi au obţinut de la statul român falimentul celei mai mari bănci româneşti, însă după îndepărtarea lui Vlad Soare (care întocmise un plan de salvare a băncii) şi numirea de către Banca Naţională a României ca secretar general al Bancorex a lui Alexandru Puşcaciuc, al cărui trecut era legat de un anume evreu american Gerald (Gerry) Guterman cu care se combinase într-o tentativă de privatizare a Băncii Dacia Felix. (Citatele au fost reproduse după ziarul Cotidianul din 10 martie 1999.)
Un alt mare cotidian central anunţa în numărul său din 22 ianuarie 1999 că un director din Bancorex, apropiat unor servicii secrete, a transferat ilegal o foarte mare sumă din conturile băncii în acelea ale unei bănci Rothschild.
Banca Internaţională a Religiilor falimentată prin F.N.I.
O mână de oameni de afaceri grupaţi în Centrul Internaţional Ecumenic, o organizaţie din care făceau parte Banca Internaţională a Religiilor şi mai multe firme private, ce acopereau domenii de activitate de transport feroviar, construcţii, pază şi protecţie, leasing, recuperări bancare. Dacă Centrul şi-ar fi atins planurile declarate, ar fi cuprins un fond de investiţii, reviste, un post de televiziune, un centru de sănătate şi chiar o Academie Internaţională pentru Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor.
La constituirea capitalului acestei bănci româneşti au contribuit Mitropoliile Olteniei şi Moldovei, Biserica Armenească, Cultul Penticostal, Muftiatul de la Constanţa, Casa Regală din Arabia Saudită, S.N.C.F.R, şi alte societăţi româneşti. Din 1994 banca a atras peste 300.000 de deponenţi persoane fizice ai căror bani au fost pierduţi în ingineriile falimentare. Dintre cei doi vicepreşedinţi ai băncii unul era evreu, Ilie Şimon, dar Ion Popescu, presedintele băncii, într-un articol pe care l-a semnat în Economistul din 29.03.1994 arăta că un important rol în demararea şi coordonarea activităţii băncii îl poartă un israelian numit Zimmermann. Într-un studiu asupra activităţii masoneriei din România se arată, legat de momentul inaugurării Băncii Internaţionale a Religiei: "Acelaşi dr. Ion Popescu (minoritarii şi-au luat, de regulă, nume de familie româneşti!), îşi exprima uimirea că la iniţiativa lui de fundamentare a
băncii în cauză era flancat pe de o parte de un arab din Arabia Saudită şi, de cealaltă parte, de un evreu din Israel. Ambii care îl flancau la inaugurarea băncii, erau... masoni. Să mai amintim, în acest sens, că ţelul masoneriei este tocmai sincretismul religios şi impunerea ei ca religie unică, mondială". (M. Fandarat, Francmasoneria şi clasa politică.)
Trebuie să arătam un detaliu deosebit de important. Şeful Direcţiei Juridice a băncii, în perioada 1999-2001 a fost Şandru Ion, fost şef al oficiul juridic al Securităţii şi mai apoi al S.R.I., om de încredere al nr. 2 din S.R.I. Mircea Gheordunescu, care l-a rândul său se ocupa de relaţiile externe ale serviciilor secrete româneşti, iniţiind o strânsă colaborare şi prietenie cu serviciul secret israelian, Mossad-ul. Înainte de a ajunge la conducerea direcţiei juridice ("consilier expert") a Băncii Internaţionale a Religiilor, unde l-am vizitat personal în acea perioadă, "securistul" I. Şandru trecuse ca jurist pe la Bancorex, filiala Lipscani, (unde nu avea cum să fie străin de creditele neperformante acordate ilegal de Capetti), apoi la Hotel Bucureşti, folosindu-se de informaţiile obţinute pentru a le pune la dispoziţia israelienilor interesaţi în privatizare. Este vorba de faptul că Şandru era plătit drept consilier de preşedintele Sitraco Center din Bucureşti, israelianul Eliahu Rasin (astăzi inculpat şi fugit din România). Ion Şandru, pentru a-l ajuta pe Rasin, sesizează Poliţia Capitalei în numele Băncii Internaţionale a Religiilor împotriva partenerului acestuia în privatizarea Hotelului Bucureşti, Ionel Ruse. Poliţia îl arestează în Elveţia pe Ruse cu mare tam-tam, iar judecarea acestuia pentru "un prejudiciu" de un milion de dolari adus Băncii Internaţionale a Religiilor ţinea prima pagină a tuturor ziarelor. În realitate creditul luat de Ruse de la B.LR. fusese acoperit prin garanţiile depuse, iar banca nu fusese prejudiciată de acesta. Dar atât poliţia cât şi presa fuseseră deja manipulate şi folosite.
Li s-a dat un os de ros, în timp ce adevăraţii jefuitori ai băncii (reclamanţi ai lui Ruse) îşi vedeau liniştiţi de afacerile murdare. Evident, instanţa de judecată l-a găsit nevinovat pe Ionel Ruse şi l-a achitat, după ce stătuse însă mai bine de doi ani în arestul preventiv al poliţiei, adică la închisoare. În acest timp, conform planului demarat prin acţiunea lui Şandru, israelianul Eliahu Rasin a reuşit să îşi însuşească toate părţile sociale ale firmei lui Ruse, Noni Voiaj s.r.l., care cumpărase Hotelul Bucureşti de la Fondul Proprietăţii de Stat (a se vedea capitolul despre privatizarea Hotelului Bucureşti).
Cei peste 300.000 de cetăţeni veniţi "în numele Domnului" să-şi depune economiile la B.I.R. nu bănuiau că, în spatele băncii, îşi vârâseră coada interese oculte, iar suma totală a depunerilor atrase de B.I.R. de la cei 300.000 de depunători drept-credincioşi (mai degrabă creduli) se ridica, la sfârşitul anului 1999, la 2.236 miliarde de lei!
Povestea tenebrelor financiare de la B.I.R. duce la celebra hoţie patronată de către escroaca evreică Maria Vlas, refugiată temporar în Israel, de la Fondul Naţional de Investiţii, F.N.I. devenind al doilea acţionar majoritar al Băncii Internaţionale a Religiilor. Deloc întâmplător, crahul F.N.I. s-a declanşat cu trei săptămâni înainte de declararea oficială a falimentului B.I.R. Această asociere a fost ţinută în mare taină de către toţi cei implicaţi, inclusiv de către autorităţi. Raportul lichidatorului numit de Banca Naţională a României (B.N.R.) dezvăluie că ultimele două majorări de capital de la Banca Internaţională a Religiilor au fost făcute ilegal. Astfel, S.I.F. Oltenia şi Fondul Naţional de Investiţii (Maria Vlas) au înhăţat o halca din B.I.R. fără aprobarea B.N.R.
Pentru a ascunde dezastrul din interiorul băncii, în 1998 conducerea B.I.R. a falsificat bilanţul, raportând un profit nereal de 54 miliarde lei, deşi în realitate banca avea o pierdere de 81 miliarde lei. Ca urmare, s-au încasat ilegal dividende în valoare de 14 miliarde (inclusiv de către "acţionarul" F.N.I.). Pentru a întârzia intrarea în încetare de plăţi şi pentru majorarea capitalului cu 200 de miliarde de lei, şefii B.I.R. au mai investit şi 100 de miliarde de lei în Fondul Naţional de Investiţii, bani dispăruţi probabil în Israel, unde se ascunsese şi administratoarea Fondului, Maria Vlas.
Banca Naţională a României (adică Mugur Isărescu) a ştiut încă din 1996 ce se întâmplă la B.I.R., şeful Direcţiei de Supraveghere Bancară din B.N.R., Nicolae Cinteză, fiind timp de 5 ani cenzor în cadrul băncii. "B.N.R. ar fi avut motive suficiente şi întemeiate să aplice acţiunea legală de retragere a aprobării date conducătorilor B.I.R. înainte ca situaţia financiară a băncii să devină iremediabil deteriorată" se scrie în raportul lichidatorului băncii.
Credem că publicistul Dragoş Dumitru avea dreptate, în mai 1999, când cerea ca primul ministru al României să preia controlul asupra Băncii Naţionale a României, pentru a stopa declinul sistemului bancar românesc. El scria, după ce amintea cazurile băncilor Dacia Felix, Bankcoop, B.I.R., Columna, Banca Agricolă şi Bancorex:
"Politica B.N.R. va duce, în foarte scurt timp, la pierderea controlului asupra finanţelor României. Adică, după pierderea industriei şi agriculturii, am cedat şi telecomunicaţiile, iar acum nu vom mai avea nici bănci româneşti. Ca să nu mai vorbim că armatele străine ne survolează, intră pe teritoriul nostru când vor ş.a.m.d.... Nu se poate întreprinde nimic în domeniul reformei, al economiei, în general, atâta timp cât există, practic, două guverne -, B.N.R. constituindu-se, de aproape zece ani, ca un stat în stat. Iar toate probele demonstrează că B.N.R., conducerea sa, a făcut totul împotriva intereselor naţionale."
Şi aceasta în timp ce Isărescu cumpăra pentru Banca Naţională a României de la numitul Schorsch, asociatul de afaceri al tatălui său, metal pentru monede şi suport pentru bancnotele româneşti. Numai în 1991-1992 s-au cheltuit 31 milioane mărci germane pentru monede şi 10 milioane franci elveţieni pentru bancnote, achiziţii de la Handels Contor Schorsch GmbH Siemmental. Norocul prietenului Schorsch că România a cunoscut până în prezent o inflaţie galopantă, ceea ce a oferit guvernatorului Isărescu justificarea de a emite noi bancnote anual.
Când, totuşi, Banca Naţională a României şi-a făcut datoria cerând falimentul băncii, acţionariatul cosmopolit (membrii fondatori) al acesteia a sărit de zece metri în sus, acuzând tocmai statul român de abuz şi corupţie, în loc să ceară socoteală administratorilor băncii, ceea ce indică o suspectă solidaritate cu prădătorii depunătorilor români. Astfel, autorităţile române au fost reclamate la secretarul general al N.A.T.O. (lordul Robertson), la ambasada S.U.A. de la Bucureşti şi la preşedintele Comisiei Europene (Romano Prodi), de către "fondatorii" reprezentaţi de Joseph Noupadja. Majoritatea acestor acţionari sunt evrei, precum israelienii Rubin Zimmerman, Jack Isaac Zimmerman, Chrys Gotlieb-Grujevski, Saul Felberg, Simone Wiesenmayer, Ritta Galperin, Saimovici Galperin, Soly Kamenitzer, Armin Richter şi alţii.
La data de 6 martie 2003, directorul Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte, a susţinut în parlament rapoartele de activitate ale S.R.I. pe anii 2000 şi 2001. Cu acest prilej, el a furnizat informaţii spectaculoase legate de scandaloasa afacere F.N.I., care a tras la fund după sine şi Banca Internaţională a Religiilor. El spunea că aceasta are ramificaţii internaţionale: "Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victimele unei mari manipulări puse la cale de «escroci de geniu» din conducerea şi compunerea reţelelor crimei organizate internaţionale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât nişte pioni, mai mult sau mai puţin însemnaţi". Referitor la escrocii de geniu, directorul S.R.I. a precizat: "unii au plecat, alţii au fost întotdeauna peste graniţă". Despre "plecarea" Mariei Vlas (administratorea F.N.I.), mai bine zis fuga în Israel, soţul acesteia a precizat presei că nu degeaba s-a dus ea tocmai în Israel.
BANCPOST, vândută sub valoarea reală
Vânzarea de către statul român a pachetului de acţiuni deţinute la BancPost către marele concern General Electric Capital Corporation (GEC Co) pentru suma de 42,8 milioane de dolari dovedeşte prostia ce a guvernat privaţizarea băncilor româneşti, guvernaţii din ultimii 13 ani ridicând privatizarea la rang de scop în sine. Astfel ei, de cele mai multe ori, au vândut găina ce făcea ouă de aur doar pentru a fi pe placul străinilor. De ce spunem acest lucru? Deoarece profitul anual al BancPost se ridica la circa 16 milioane de dolari, iar banca are 123 de unităţi proprii şi îşi desfăşoară activităţile pe baza unei convenţii cu Poşta Română în alte 2500 de oficii poştale din întreaga ţară. Veniturile anului anterior vânzării s-au situat la circa 230 de milioane de dolari, iar rata solvabilităţii era de 15,3%, mult peste norma internaţională de 8%.
Managementul de la General Electric Capital care a decis preluarea BancPost este format din evrei americani, în frunte cu Dennis Dammerman, care în ultimii ani a impus firmei o nouă orientare, de servicii financiare, de la cărţi de credit la servicii ipotecare şi finanţarea companiilor. Politica agresivă a managementului evreiesc se bazează pe active de peste 250 miliarde de dolari. Până în prezent, BancPost s-a instalat ca interfaţă între muncitorii români din Israel şi familiile lor din România, oferindu-le contra comision posibilitatea transmiterii banilor munciţi. În perioada 1998-2002 numai pe această direcţie au trecut prin visteria băncii peste 195 milioane de dolari, sumele crescând de la an la an, doar în primele două luni muncitorii români din Israel depunând prin Poşta israeliană către Banc Post suma de 12,5 milioane USD. Tot prin această bancă pleacă în Israel de la bugetul statului român pensiile evreilor originari din România.
(După preluarea întreprinderii bucureştene Turbo-mecanica, printr-un "joint venture" din ianuarie 2002, la care a contribuit cu numai câteva milioane de dolari, altă ţintă a General Electric este şi preluarea importantei întreprinderi Electroputere-Craiova.)
Evocând perioada anilor '70, britanicul Paul Johnson, arată că:
"Evreii britanici moderni nu duceau lipsă de energie. Ei erau activi în finanţe, aşa cum fuseseră mereu... Dinastia [evreiască] Sieffa transformat firma Marks & Spencer în cel mai rezistent triumf al comerţului britanic postbelic, iar Lordul [evreu] Weinstock a transformat General Electric în cea mai mare firmă britanică. Evreii erau influenţi şi în publicarea de cărţi şi ziare... în număr tot mai mare, ei s-au aşezat (chiar dacă ocazional) pe băncile Camerei Lorzilor. A fost o vreme, la mijlocul anilor '80, când din cabinetul britanic făceau parte nu mai puţin de cinci evrei" (O istorie a Evreilor, Editura [evreiască] Hasefer, Bucureşti 2001, pag.441).
Reţinem din lucrarea filosemită a lui Johnson că General Electric, creaţie evreiască, este totodată cea mai mare firmă britanică, iar că succesul ei a coincis cu momentul în care guvernul Margaret Thacher cuprindea cel puţin cinci evrei. Din câte ne amintim, M. Thacher a procedat şi la privatizarea întreprinderilor britanice de stat, ceea ce a adus clanului bancherilor evrei Rothschild câteva miliarde de lire sterline.
În România, General Electric nu acţionează făţiş, reprezentanţa sa fiind deţinută de o cutie poştală, Nuovo Pignone off-shore, cu sediul în apartamentul nr. 10, bloc D2, strada Luterană din Bucureşti, iar mai recent au apărut semne de întrebare despre modul cum funcţionează administrarea post-privatizare a băncii româneşti preluate de General Electric. Comentând apariţia numelui Banc Post în anexa Hotărârii de Guvern nr. 1516/1812.2002, în vederea supravegherii de către o Direcţie din cadrul Ministerului Finanţelor, sub titlul "Banc Post, altă bancă pusă sub supraveghere", un săptămânal bucureştean (A.P.) comenta la 3.03.2003:
"De fapt, care sunt criteriile pe baza cărora s-a alcătuit lista menţionată? În aceasta sunt incluşi coloşii - contribuabili incapabili să-şi suporte şi să-şi achite datorii considerabile, adică reprezentanţii unui management deplorabil"
Se afirmă că administraţia băncii s-a cam jucat cu banii acesteia, iar acum se află în dificultate (imposibilitate?) de a-şi mai plăti taxele către statul român.
Banca Română de Dezvoltare (B.R.D.)
În ghearele evreilor prin Société Generale
Banca Română de Dezvoltare (B.R.D.) este altă bancă de stat românească acaparată de un consorţiu evreiesc. Evreul francez Isaac Pereire este creatorul cartelului bancar francez Société Generale, care a preluat de la statul român Banca Română de Dezvoltare.
De la crearea sa, banca Société Generale a trecut prin numeroase prefaceri, fiind necesară la un moment dat salvarea sa de către statul francez, care a preluat-o în proprietatea sa înainte de a falimenta. Adusă la un apogeu al activităţii sale, în anul 1987 guvernarea franceză "de dreapta" procedează la privatizarea băncii, a treia bancă ca mărime a Franţei, ceea ce face ca, în scurt timp, acţiunile băncii să facă obiectul unor speculaţii bursiere în spatele cărora s-a aflat magnatul evreu George Soros. Acesta, "beneficiind de informaţii privilegiate", reuşeşte în 1988 ca, împreună cu împuternicitul său, să plaseze acţiunile băncii în mâinile uneia dintre firmele apropiate intereselor sale (Marceau Investissement) şi să obţină un profit personal de 5,7 milioane de dolari. Dezvăluirea acestei afaceri a declanşat o adevărată furtună politică, conducând la anchetarea câtorva funcţionari de stat, în timp ce ministrul de
finanţe francez, Pierre Beregovoy, s-a sinucis. Magnatul evreu George Soros a compărut ca inculpat abia în anul 2002 în faţa Tribunalului Corecţional din Paris, datorită faptului că, iniţial, comisiile rogatorii internaţionale au fost orientate în direcţia Elveţiei, Marii Britanii, Luxemburgului şi Olandei, ceea ce a întârziat finalizarea anchetei.
Société Generale a fost implicată în anul 2002 într-un puternic scandal de spălare de bani, în tandem cu banca Leumi Le din Tel Aviv-Israel, cu un grup de bănci israeliene. Afacerea reprezintă dovada că Société Generale serveşte interesele evreimii cosmopolite şi israeliene.
În fapt, ancheta în legătură cu spălarea de bani de la sediul central din Paris al Société Generale a fost demarată în 1988, ca urmare a unui denunţ făcut de Credit Lyonnais. Acesta observase comportamentul suspect al unuia dintre clienţii săi, patronul unei firme de textile cu sediul la Sentier, un mic cartier comercial din centrul Parisului. Aici se găsesc numeroase firme cu acelaşi profil, deţinute de patroni evrei. Justiţia franceză a descoperit că Sentier este centrul unui sistem de spălare a unor mari sume de bani, de provenienţă incertă. Astfel, a fost descoperită o reţea de persoane care primeau cecurile acestor firme evreieşti pariziene şi, în schimbul unor mici comisioane, le depozitau şi le încasau în băncile la care lucrau.
Derularea anchetei a condus la doi experţi contabili ai băncii (actualmente dispăruţi şi daţi în urmărire internaţională) care au construit sistemul de spălare de bani cu ajotorul câtorva bănci israeliene, precum Israeli Discount Bank şi Leumi Le - Tel Aviv. Ziarul Curentul din 16 ianuarie 2002 descrie astfel ingineria de la Société Generale:
"Cecurile, furate sau înregistrate pe numele unor companii fictive, porneau din băncile franceze către Israel. Această ţară are particularitatea de a permite modificarea destinatarului unui cec printr-o simplă menţiune scrisă de mână şi însoţită de o ştampilă, în cazul concret pe care îl avem în discuţie, ştampila era furnizată fie de Israeli Discount Bank, fie de First International Bank of Israel."
În acest fel, cecurile se reîntorceau în Franţa, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şi erau încasate chiar de la băncile de la care chipurile porniseră. Având în vedere potenţialul infracţional al practicii, cele mai multe state ale lumii, spre deosebire de Israel, au interzis acest tip de operaţiune, prin care se modifică destinatarului unui cec. Israelul însă nu pierde nimic, deoarece nu-1 deranjează să spijine infractorii evrei din alte părţi ale lumii, în dauna staelor care îi găzduiesc.
Este, însă, cel puţin suspect modul cum Société Generale a acceptat să deblocheze, în profitul unei terţe persoane, un cec cu marca Trezoreriei Naţionale franceze - comenta presa fanceză la sfârşitul anului 2001 -, sau, mai mult, să crediteze un cont al unui obscur cetăţean din cine ştie ce parte a lumii.
Rezultatul acestor dezvăluiri a fost acela că la începutul anului 2002 conducerea băncii Société Generale de la Paris a fost arestată şi anchetată, în frunte cu preşedintele băncii, Daniel Bouton, care înainte de a conduce banca a activat în plan politic. Astfel, el a fost director al bugetului Franţei în cadrul Ministerului Finanţelor, sub ministeriatul lui Pierre Beregovoy, cel care s-a sinucis când a izbucnit scandalul legat de preluarea şi manipularea bursieră a acţiunilor băncii Société Generale, post privatizare, de către magnatul evreu Soros. Conducerea băncii a fost pusă sub acuzare. Judecătoarea de instrucţie, Isabelle Prevost-Desprez, cea care instrumentează cazul, a declarat: "Société Generale a fost corespondentul, în Franţa, al băncilor israeliene care au procedat la modificarea destinatarilor unor cecuri. Responsabilii săi în chestiuni legate de spălări de bani nu au dat nici un semnal de alarmă. Cel care nu suflă un cuvânt, îşi dă consimţământul, chiar dacă indirect, la tranzacţii dubioase".
Descoperirea marii fraude a aparţinut poliţiei pariziene. La Bucureşti, preşedintele băncii, Bogdan Baltazar, s-a grăbit să dea un comunicat presei în care să arate că sub conducerea sa nu s-a întâmplat nimic, dar în numărul viitor vom prezenta în premieră absolută documente care îl contrazic (este vorba de credite acordate fără acoperire, nerecuperabile, ce pot falimenta B.R.D.). Oricum, Bogdan Baltazar a fost instalat strategic la conducerea băncii chiar înainte de privatizarea acesteia. O altă bancă evreiască preocupată de preluarea B.R.D. era Chase Manhattan Bank - S.U.A. ale cărei interese în România le promova evreul Phillip Bloom, cu care Bogdan Baltazar avea o colaborare vecină cu complicitatea în privatizarea economiei româneşti, cât timp a funcţionat ca vicepreşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat, funcţie special creată la acea dată, chiar... pentru el.
România, ţinta sionistă
Masoneria, evreii şi "Lojile NATO". Într-un capitol anterior am arătat acţiunile sionismului mondial, menite a-şi subordona şi controla masoneria. Acesta fapt a ajuns să fie recunoscut făţiş chiar de către masoni. Ritul masonic "scoţian", rit practicat şi de către sioniştii de la B'nai B'rith, şi de către majoritatea lojilor masonice româneşti de astăzi, nici nu respectă numărarea anilor de la Iisus Hristos, ci a adoptat calendarul ebraic, anul nou îl celebrează la 17 septembrie, iar lunile anului poartă nume evreieşti. În prezent lojile masonice din România numără cea 2.500 membrii. Dintre cei mai cunoscuţi politicieni "fraţi" masoni români pot fi enumeraţi Victor Babiuc, Viorel Cataramă, Adrian Năstase, Radu Vasile, Petre Roman, Nicolae Alexandru, Dan Ioan Popescu, Corneliu Ruse ş.a., apartenenţa celor mai mulţi rămânând secretă.
Cei mai reputaţi istorici ai activităţii masoneriei în România, Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu , consideră că anii 1945-1948 reprezintă epoca intensei colaborări dintre masoneria româna şi regimul comunist, cea mai agreată de masoni fiind conducătoarea comunistă evreică Ana Paucker. Un număr masiv de comunişti sunt iniţiaţi atunci în masonerie, iar masoni de mare prestanţă (Mihail Sadoveanu, Horia Hulubei, Mihai Ralea, N.D. Cocea, Victor Eftimiu şi alţii) colaborează activ cu noul regim politic.
Istoricii masoni susţin astăzi ideea că odată cu instalarea regimului comunist în România, în anul 1948, activitatea masonică a fost obstrucţionată, astfel încât, în luna iunie, din proprie iniţiativă, masoneria intră în adormire, încetându-şi activitatea Supremul Consiliu de 33 din România, Marea Lojă Naţională şi Ordinul Masonic Român. Masoneria română şi-a continuat apoi activitatea în occident chiar din 1948. O reprezentanţă a Marii Loji Naţionale Române a funcţionat la Paris sub obedienţa Marii Loji din Franţa, sub forma a două ateliere: România Unită (condusă de evreul Jean Pangal, care nu recunoştea autoritatea lui Mihail Sadoveanu) şi La Chaine d'Union (creată de Vintilă Petală). La rândul lor s-au reorganizat în exil Supremul Consiliu de 33 din România şi Ordinul Masonic Român (a cărei conducere a fost preluată de evreul Marcel Shapira), împreună cu câteva loji româneşti.
În realitate, aşa cum arată cei doi autori mai sus citaţi: "în iunie 1948 fraţii masoni sunt întrebaţi când iau concediu ca să poată participa la munca patriotică de reconstrucţie a ţării. Perspectiva i-a speriat şi o parte din ei pleacă in străinătate, cu documente şi arhive... Nici o măsură punitivă nu a fost luată de comunităţi contra francmasonilor".
În perioada 1948-1989, se crede ca a existat un moment când masoneria a fost iarăşi la loc de cinste în România. Istoricii susţin că Nicolae Ceauşescu a încurajat masoneria până în 1971 şi a tolerat-o până în 1980. Termenul de "epocă de aur" a fost pentru prima dată aplicat domniei lui Ceauşescu de un istoric mason, D.G. Şerbănescu, în volumul III din Histoire de la Franc-Magonnerie Universelle, încă din 1966.
D.G. Şerbănescu, care 1-ar fi sedus pe Nicolae Ceauşescu la cauza masonică, era membru al unei loji româneşti "din emigraţia" de la Paris după 1948, alături de Ion Adlerberg şi alţi româno-evrei conduşi de Marcel Shapira. Aceeaşi autori repetă informaţia lansată de francezul Pierre Cârpit conform cărei Nicolae Ceauşescu ar fi fost membru al lojei masonice "ultrasecretă" Propaganda Due (celebra P2, ce a făcut obiectul anchetei procuraturii italiene). Afirmaţia s-a bazat pe declaraţiile şi însemnările lui Licio Gelli, venerabilul lojii P2, dar a fost ulterior dezminţită de alte loji (!) masonice, precum Marele Orient al Franţei. "Căderea" lojii P2 s-a datorat afilierii cu mafia italiană şi implicării în deturnări de fonduri soldate cu falimentul uneia dintre cele mai mari bănci italiene, dar nu numai. O anchetă a revistei italiene L'Europeo (continuată de anchetele de presă din România) relata că P2 a fost implicată prin anii 70 într-o tentativă de lovitură de stat în Italia, împreună cu membri ai serviciilor secrete italiene. "Condusă de Lucio Gelli, loja a făcut prozeliţi şi în România. Atunci când serviciile secrete italiene au oferit Securităţii, pentru 160.000 de dolari, dosarele a 16 importanţi membrii de partid care aparţineau P2, Elena Ceauşescu s-a opus. Motivul: Elena şi Nicolae Ceauşescu erau membri ai P2."
Dincolo de mărturia lui Lucio Gelli, nimic nu mai poate demonstra astăzi faptul că Nicolae Ceauşescu a fost sau nu membru al lojei masonice P2 (Propaganda Due), dar putem considera ca fiind un document probatoriu lucrarea de "istorie" elaborată de lojile din Paris în 1966, loji conduse de Marcel Shapira, lucrare care a declanşat practic ideologia dictaturii ceauşiste, a cultului personalităţii, demarând prin conceptul mason al "epocii de aur". Ceauşescu avea ulterior să introducă felurite obiecte rituale în cadrul organizării statale a României, aşa cum a fost sceptrul, posibilă inspiraţie masonică. Faptul că în 1966 a existat sprijinul masonic extern pentru Nicolae Ceauşescu, prelungit până în 1971, face să fie mai mult decât probabil ca Ceauşescu să fie avut şi contacte personale cu Marcel Shapira, liderul masoneriei române din "exil". Având în vedere valoarea de ipoteză a teoriei lansate de un autor bizar (Marcel Fandarat, Francmasoneria şi clasa politică, care ba laudă, ba condamnă masoneria) suntem nevoiţi să o prezentăm: "Când şi cum a fost exclus Ceauşescu din această loja (P2), nu se poate şti, cert este că el a fost împuşcat în ziua de Crăciun, moartea sa fiind de fapt una simbolică... în timpul pseudo-procesului de la Târgovişte, înainte cu câteva momente de a fi executat, Ceauşescu s-a adresat Elenei Ceauşescu astfel: «Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?» În ultimele clipe ale vieţii, Ceauşescu realizase că masoneria îi hotărâse soarta: execuţia capitală, numele de cod al masoneriei fiind Marcel, nume pe care îl bănuim a avea legătură cu Marcel Shapira, cel care, la Paris, a fost şeful masoneriei române în exil. Această referire a lui Ceauşescu, prin
11-07-2008 20:20:56
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
acest nume de cod, se poate regăsi pe caseta video a asasinării lui la Târgovişte, hotărâtă de acel Tribunal Masonic în data de 25.12.1989." Acelaşi autor consideră ca pe o dovadă certă a complotului masonic în asasinarea cuplului Ceauşescu, prezenţa "revoluţionarului" Gelu Voican-Voiculescu ca reprezentant al noii puteri şi membru al tribunalului ad-hoc care i-a judecat şi ucis pe cei doi, devenit mai apoi vice prim-ministru al României (adjunct al prim-ministrului evreu Petre Roman). Voican-Voiculescu fiind la acea dată mason iniţiat în gradul 33 al ritului scoţian antic şi acceptat. Acelaşi Gelu Voican-Voiculescu s-a ocupat personal şi de ritualul înhumării şi înmormântării celor doi "dictatori". Presa a semnalat şi după aceste evenimente că Voican-Voiculescu a continuat să îşi desăvârşească cariera masonică. Astfel, Petre Roman a trimis o scrisoare de recomandare la Cairo, prin care îl autoriza pe ambasadorul României Ion Angelescu să-l asiste pe Gelu Voican-Voiculescu la ceremonia afilierii în loja ritului Memphis-Mishraim din Egipt.
În primăvara anului 1990, în presa românească au fost publicate mai multe articole ale "Grupului de la Paris", reprezentând 19 masoni din afara obedienţei Supremului Consiliu al Ordinului Masonic Român condus de evreul Shapira, iar în toamnă a fost înfiinţată la Bucureşti loja Concordia, sub obedienţa Marelui Orient al Italiei.
Prima acţiune importantă a avut loc în octombrie 1990, când, prin hotărârea adunării generale a lojilor masonice române "în exil" şi a lojilor de grade superioare (dependente de Supremul Consiliu de 33 al Ordinului Masonic Român) se constituie la Paris Marea Loja Naţională Română, compusă din trei loji de bază: Steaua Dunării, România Unită (România Liberă) şi Solidaritatea (Pax in Deo), mare maestru fiind ales Alexandru Paleologu. În mai 1991 Marele Oriental Franţei a înfiinţat la Bucureşti loja Humanitas.
Soarta masonică (şi nu numai) a României avea să se decidă însă de către evreul Marcel Shapira în perioada 16-21 mai 1992 la Istanbul (Turcia), cu ocazia Conferinţei Internaţionale a Marilor Comandori ai Supremelor Consilii de Rit Scoţian Antic şi Acceptat din Europa, S.U.A. (ambele jurisdicţii: Nord-Washington şi Sud-Boston), Canada, Australia şi Israel. Numit şi "american" (sau "masonerie neagră"), Ritul Scoţian Antic şi Accepta este considerat cel mai puternic pe plan mondial, fiind adoptat, aşa cum am arătat mai sus, şi de puternicul ordin evreiesc sionist B'nai B'rith. Membrii "delegaţiei române" la Istanbul, adică Marcel Shapira şi Al. Chiriceanu au prezentat situaţia din România şi "nevoile ţării după 45 de ani de devastare comunistă". Cu acest prilej a avut loc importanta întâlnire privată dintre Marcel Shapira şi Marele Comandor al Jurisdicţiei Sud din S.U.A. (Washington), C. Fred Kleinkneght şi ceilalţi mari comandori masoni americani. Este de înţeles că ce avea să se întâmple la Bucureşti cu începere din luna ianuarie a anului următor, sub prezidiul aceluiaşi mare comandor american Kleinkneght, a fost aranjat chiar atunci de către masonul Marcel Shapira. (Ca şi Marcel Shapira, procurorul general al Israelului, şi mai apoi ministru al Justiţiei, Joseph Shapira, celebru pentru deplasarea forţată a palestinienilor şi răpirea teritoriilor acestora, este evreu originar din România.)
Consecinţa aranjamentelor de la Istanbul a fost că cele mai active loji străine în iniţierea noii vieţi masonice din România au fost cele din S.U.A., Franţa şi Italia, care, cu sprijinul B'nai B'rith, în 1993 au organizat mai multe evenimente importante:
La Cercul Militar din Bucureşti, la 24 ianuarie 1993, a avut loc fastuoasa ceremonie de "reaprindere a luminilor" şi instalare în România a Marii Loji Naţionale din România. Cu ocazia redeşteptării Marii Loji Naţionale din România, în prezenţa multor masoni străini, printre care şi înalte oficialităţi occidentale, s-a stabilit ca destin al României angajarea pe drumul intrării în Alianţa militară atlantică, NATO. Aceasta a fost de fapt chiar semnificaţia desfăşurării ceremonialului, îndeplinit de americanul C. Fred Kleinkneght, la Cercul Militar din Bucureşti în cadrul Casei Centrale a Armatei, redenumită astăzi "Casa Nato". Din partea masoneriei italiene a participat şi marele maestru Giuliano di Bernardo, dar şi adjunctul lui Kleinkneght, evreul american Arnold Hermann. Printre participanţii români s-a remarcat prezenţa lui Dan Amedeo Lăzărescu şi Nicu Filip, acesta devenind mare maestru, iar Costel Iancu mare maestru adjunct.
În aprilie al aceluiaşi an, 1993, aflăm despre activitatea Ordinului Masonic Român care îl avea în funcţia de mare comandor al Supremului Consiliu al Ordinului pe evreul Marcel Shapira, "aflat în exil la Paris de 45 de ani". Marcel Shapira declara presei româneşti că "începerea activităţii, respectiv deschiderea unui sediu la Bucureşti va fi făcuta în toamna", şi că primul mare comandor, cu caracter provizoriu, va fi domnul Dan Amedeo Lăzărescu. Înregistrarea efectivă a personalităţii juridice a Marii Loji Naţionale s-a efectuat de către Judecătoria Sectorului 3 (la 17 septembrie 1993, dosar 57/PJ/1993), la dosar aflându-se şi "avizul favorabil" (?!) al Ministerului de Externe român. Tot din presa scrisă s-a aflat că "una din Lojile Bazelor NATO şi Supremul Consiliu Mama al Jurisdicţiei de Sud al S.U.A., în 7 mai 1993 şi-au trimis mai mulţi reprezentanţi în România, la Bucureşti, printre care şi pe Fred Klienknecht, Suveranul Mare Comandor al Lumii, deplasându-se în vizită la Bucureşti, unde la Casa Armatei (azi Casa NATO), în ziua următoare, s-au făcut iniţieri şi ridicări în grad."
"Senatorul mare maestru [mason] Nicolae Alexandru - scria acum câţiva ani tot cotidianul Evenimentul Zilei - va cere sprijinul masonilor din Congresul S.U.A. pentru integrarea României în NATO. Preşedintele Comisiei de Apărare a Senatului, senatorul Nicolae Alexandru, mare maestru mason, ne-a declarat că în perioada următoare va întreprinde o vizita în S.U.A. pentru a solicita masonilor din Congresul american sprijin pentru integrarea României în NATO. După cum a precizat marele maestru, ponderea acestora în politica americană este extrem de însemnată, mai ales că: «toţi preşedinţii americani, cu excepţia lui John K. Kennedy, care a fost ucis, au fost masoni»_.
Parcă în opoziţie cu preşedintele mason al Comisiei, vicepreşedintele Comisiei de Apărare a Senatului, la acea data Radu Timofte, a declarat la rândul său presei că "tendinţa masoneriei, din ce în ce mai vizibilă, de a acapara toate funcţiile importante în stat reprezintă un pericol pentru România".
Ulterior, la 17 iunie 1993, în prezenţa cancelarului supremului consiliu al Ordinului Masonic Român (Mihai Musceleanu), supremul consiliu l-a înlocuit pe Amedeo Lăzărescu, iar anul 1997 îl găseşte pe funcţia de suprem comandor al Marii Loji Naţionale pe Constantin (Costel) Iancu.
Planul de dezmembrare a României, ce urma mai apoi să fie încredinţat spre aplicare masoneriei din România, a fost dezvăluit într-un articol din Los Angeles Times încă de la 25 august 1992, articol semnat de William B. Wood, geograf şef al Departamentului de Stat al S.U.A., care propunea o hartă mondială cu jumătatea de nord a Transilvaniei şi cu Bucovina ca făcând parte din Ungaria, iar nordul Moldovei ca fiind parte din Ucraina. Los Angeles Times este unul dintre cele patru ziare mari ale "Stabilimentului" oligarhiei mondiale (C.F.R., Comitetul celor 300, Bilderberg), strict controlate şi cenzurate ca să publice numai linia politică a Noii Ordini Mondiale.
"Dorinţa de anihilare a României pe care o nutresc promotorii Noii Ordini Mondiale este spontană şi nu este răspunsul la nici un fapt sau gest comis de poporul român, ori de către conducătorii acestuia - scrie Traian Golea în Regizarea unei noi condamnări a poporului român, comentând articolul din Los Angeles Times. În primul rând România, care nu avea datorii externe în 1989, s-a îndatorat la Fondul Monetar Internaţional cu câte un miliard de dolari în fiecare an din 1989 încoace, fără ca nivelul de trai sau dezastrul industrial, agrar şi economic să-i fie ameliorate."
Acţiunea ofensivă prin masoneria română, dirijată de interesele oculte din afara ţării, iese la iveală de abia în 1997. Iată cum prezenta această situaţie ziarul Evenimentul
Zilei din 4.02.1997, arătând că venerabilul mason Dan Amedeo Lăzărescu este supus de peste 7 ani şicanelor permanente din partea unor persoane dubioase, ce au sprijin financiar puternic din afara graniţelor României:
"Andre Szakvary doreşte să fie liderul masoneriei româneşti. Sâmbătă, l februarie 1997, la CIuj-Napoca a avut loc o reuniune a separatiştilor din Marea Loja Naţională a României. Liderii acestei mişcări separatiste sunt [evreul] Ernst Schlesinger şi [maghiarul] Andre Szakvary, acesta din urma erijându-se în reprezentant al masoneriei româneşti, deşi nu cunoaşte deloc limba română. Szakvary a dat citire unui anunţ în care se afirma că el este liderul Marii Loji Naţionale a României începând cu l februarie 1997, cu sprijinul Supremului Consiliu al Marelui Orient al franţei. Această decizie urmează să fie supusă deciziei Conventulni (un fel de conferinţă naţională a masoneriei) la reuniunea de la mijlocul lunii februarie. Lui Dan Amedeo Lăzărescu i s-a reproşat faptul că nu a reuşit, în calitatea sa de lider al masoneriei româneşti, să facă o unificare benefică a tuturor cercurilor masonice din România.
Ceea ce este mai puţin cunoscut este faptul că principalul obiectiv al mişcării separatiste este crearea unui aşa-numit District Transilvania în cadrul Marii Loji Româneşti. O parte din lojile din Transilvania ale Ritului Scoţian Antic şi Acceptat au complotat împotriva caracterului naţional al masoneriei româneşti. Sub bagheta celor doi, Schlesinger şi Szakvary, forţe interesate susţinute financiar foarte puternic din exterior, doresc iniţierea unui proces de secesiune a Transilvaniei de România. Aceasta acţiune se vrea o influenţă asupra legăturilor tradiţionale ale masoneriei: adică cercurile financiare, factorii de decizie politică şi, nu în ultimul rând, serviciile secrete, pentru ca acestea să creeze premisele unei rupturi teritoriale a României.
Dan Amedeo Lăzărescu a declarat:
"Ceea ce se întâmplă de câtva timp în mişcarea masonică românească şi s-a întâmplat şi sâmbătă la Cluj-Napoca este o imensă porcărie. Câţiva parveniţi cu pretenţii de reprezentanţi ai masoneriei creează un periculos curent cu caracter antinaţional, doresc să compromită România cu orice preţ, au legături evident anticonstituţionale în exterior şi aruncă cu noroi într-o instituţie cu un rol deosebit de important în crearea Noii Românii."
Mai mult, Dan Amedeo Lăzărescu a mai afirmat că liderul ofensivei asupra integrităţii naţionale a României, Marele Orient Francez (din care a făcut parte şi preşedintele Franţei, Françoise Mitterand), este creat de evreime şi că, după căderea lui Napoleon al III-lea, aceştia au înlăturat din ritualul masonic toate simbolurile creştine, fiind totodată şi membri ai Partidului Republican Francez şi ai Partidului Radical-Socialist. Pe cu totul altă poziţie s-a situat Marea Loja Naţională din Franţă, favorabilă masonilor români.
1999 este anul declanşării războiului în cadrul masoneriei române. Anul debutează cu vizita în aprilie a "seniorului" Alfred Koska, mare maestru al Uniunii Marilor Loji din Germania, pentru a recunoaşte oficial Marea Loja Naţională Română şi a semna o declaraţie comună, "România fiind prima ţară din cele rămase în afara Uniunii Europene şi NATO care a intrat, astfel, în marea familie europeană" s-a spus la conferinţa de presă masonică organizată cu acest prilej la Hotelul Hilton din Bucureşti. Masonii români au mulţumit public "fraţilor" germani deoarece şi-au
amintit că "România există în sud-estul Europei" şi s-a concluzionat că rezultatul acestei noi "înfrăţiri" va fi "rapida integrare a României în structurile europene şi în NATO".
Scandalul efectiv a fost declanşat de conferinţa de presă organizată în octombrie 1999, de către acelaşi Andre Szakvary, auto-prezentat ca Mare Comandor pentru România al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, care, invocând şi rezoluţia Conventului de la Viena din 1997, nega astfel autoritatea lui Costel Iancu ca Suprem Comandor al Marii Loji Naţionale din România, Szakvary fiind susţinut făţiş în demersul său de lojile masonice franceze şi ungureşti. Motivul public al convocării conferinţei de presă l-a reprezentat "aniversarea a 120 de ani de la fondarea Supremului Consiliu pentru România", ceea ce era un evident pretext, deoarece în 1879 s-a constituit un auto-intitulat "Comitet Central Masonic" (şi nu un real Suprem Consiliu Masonic), care mai era şi preponderent evreiesc sau cosmopolit: dr. Fialla, dr. Carol Davila, G. Lahovari, Edgar de Herz, dr. Steiner, dr. Blumenfeld, E. Grunwald, C. Bucşean şi alţii.
Intervenţia în Parlamentul României a omului politic mason Dan Amedeo Lăzărescu a adus în vizorul autorităţilor române adevăratele scopuri ale celor interesaţi de a plasa un ungur în fruntea masoneriei româneşti: dezmembrarea teritorială a ţării. De aceea, supremul comandor al Marii Loje Naţionale, Costel Iancu, a fost audiat de Comisiile de Apărare ale Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, precum şi de Comisia parlamentară de control asupra S.I.E., unde el a confirmat intenţia unor structuri masonice străine privind federalizarea României. Concret, Costel Iancu a arătat că, la Bruxelles, reprezentanţii masoneriei europene i-au spus clar că trebuie să se producă o împărţire a României în regiuni autonome, iar Transilvania trebuie să intre sub tutela masoneriei franceze. Evident, Costel Iancu nu şi-a arătat acordul şi, de aici, dorinţa masoneriei franceze de înlocuire a sa din fruntea masoneriei române cu belgianul de origine maghiară A. Szakvary. Ne întrebăm dacă această "schismă" a fost momentul în care evreul Marcel Shapira a scăpat din mână masoneria din România, sau s-a acordat prioritate intereselor lojilor "americane" din Ritul scoţian vechi şi acceptat (care are în spate Lojile NATO şi B'nai B'rith), dar se pare că Tribunalul Masonic (nu cel instituţionalizat în România în 1996, ci cel al "Conventului de la Viena") a decis înlăturarea lui Costel Iancu pentru vina de a fi dezvăluit organelor statului român discuţiile masonilor purtate la Bruxelles, iar "fratele" Micu Filip, primul mare maestru român după 1989, îl instalează la 13 martie 2002 în demnitatea de mare maestru al Marii Loji Naţionale din România pe maiorul Viorel Danacu, din cadrul Ministerului de Interne (absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti şi al Colegiului de Apărare Naţională, seria a III-a). Este extrem de curioasă "instalarea" maiorului V. Danacu ca mare maestru mason, căci conform propriei declaraţii (în ziarul Oglinda-OTV din 20.12.2002) prima iniţiere în masonerie, deşi fusese studiat timp de câţiva ani, a avut loc cu numai o lună înainte de preluarea funcţiei supreme: "Prima întâlnire a fost în martie la recomandarea cuiva". Este de aceea posibil ca dl. maior Danacu să fie o simplă marionetă în mâna "greilor", a "venerabililor", care rămân astfel în umbră.
Reinstalarea B'nai B'rith în România. Unul dintre cei mai cunoscuţi agenţi din România ai lojei evreieşti mondiale B'nai B'rith, a fost până recent ex-ambasadorul S.U.A., Alfred Moses.
Dacă ne amintim, postul oficial de televiziune român, TVR 1, îl prezenta în 1996 pe preşedintele României, Ion Iliescu, aflat în deplasare în S.U.A., însoţit de ambasadorul evreu al Americii în România, Alfred Moses, vizitând "organizaţia pentru drepturile omului B'nai B'rith" şi Muzeul Holocaustului (înfiinţat tot de B'nai B'rith). Nimic despre caracterul secret al organizaţiei în ştirea televiziunii române. În schimb, din chiar sediul B'nai B'rith, Ion Iliescu a adoptat public o atitudine ostilă şi vehementă la adresa preşedintelui partidului România Mare, ceea ce a condus în acelaşi an la ieşirea de la guvernare a celor trei secretari de stat ai partidului naţionalist.
Aceeaşi situaţie s-a repetat în 2001, cu ocazia vizitei oficiale în S.U.A. a premierului român Adrian Năstase, vizită organizată de evreul Mark Meyer (consilier totodată al preşedintelui Iliescu şi preşedinte al firmei Herzfeld & Rubin). Momit cu cacealmaua mondială numită Muzeul Holocaustului, primul-ministru Adrian Năstase s-a jurat în faţa liderilor B'nai B'rith că, întors în România, va dărâma statuile mareşalului Mihai Antonescu şi că va distruge naţionalismul român.
Lucrurile s-au întâmplat întocmai, deşi pare incredibil. Până în prezent a învins doar statuile şi ne-a impus recunoaşterea Holocaustului (distrugerea totală a evreilor în timpul celui de al doilea război mondial), orice român riscând 5 ani de închisoare dacă nu recunoaşte că neamul său e ucigaş de evrei, ignorându-se faptul că numărul evreilor ucişi de câţiva fanatici simişti şi de către ocupanţii germani a fost de câteva zeci de ori mai mic decât al evreilor refugiaţi în România (protejaţi pe cât posibil de populaţie şi autorităţi) pentru a pleca apoi în Israel. Iată textul legii: "Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi." (Ordonanţa de Urgenţă nr. 31/ 28.03.2002 semnată de primul-ministru Adrian Năstase). Caracterul de urgenţă al acestei ordonanţe ar fi legat de promisiunea unui rapid sprijin al B'nai B'rith şi al Comitetului Evreiesc American pentru invitarea României, în noiembrie 2002, la aderarea în Alianţă militară NATO.
Preţul: participarea românilor la războaie ce nu îi privesc, despăgubiri băneşti de ordinul a miliarde de dolari din partea României către Israel, după recunoaşterea culpabilităţii şi responsabilităţii românilor faţă de moartea a sute de mii de evrei (la cât de ieftin acaparează evreii economia românească, o vor lua pe gratis, de fapt, şi vor mai fi şi răsplătiţi).
Rezidenţa B'nai B'rith a funcţionat neîncetat şi oficial în România până în anul 1948, când aceasta, din respect pentru evreii din fruntea regimul comunist, au considerat necesar să îşi oculteze total activitatea. Practic, toate lojile masonice din România au intrat în "adormire", mai puţin B'nai B'rith care a activat sub totala acoperire a Federaţiei Comunităţii Evreieşti. Nenumăraţi agenţi de la centru ai B'nai B'rith au vizitat România în perioada 1848-1990 sub acoperirea unor organizaţii evreieşti. Mulţi dintre aceştia au avut chiar contacte cu oficialităţile române.
În primele zile ale anului 1990, la Bucureşti a luat naştere o mişcare neoficială (secretă) ce reunea cercetători în ştiinţele politice şi istorice, studenţi şi tineri "revoluţionari", organizaţie al cărui nume nu-1 putem numi, şi nici numele membrilor săi, deoarece nu vrem să le afectăm siguranţa personală. Scopul principal al acestei mişcări de rezistenţă era îngreunarea acţiunii B'nai B'rith de a menţine conducerea ţării pe care o instalase prin "revoluţia" din decembrie 1989. Grupul şi-a încetat rapid activitatea organizată datorită eşecurilor manifestaţiilor de tineret din ianuarie-februarie 1990 din Piaţa Victoriei îndreptate împotriva "confiscării revoluţiei" de către "foştii comunişti" (a se citi de către Oculta Sionistă-Mondială prin evreii Petre Roman, Voican-Voiculescu, Silviu Brucan şi acoliţii lor), ca şi datorită dispariţiei liderului grupului. Vom relata pe scurt cele cinci teze ale grupului, care beneficia de informaţii secrete:
- "Revoluţia" din România a fost planificată ca lovitură de stat de la Moscova, printr-un pact realizat de Gorbaciov cu forţele occidentale, concretizarea fiind pusă la punct în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii americani ai B'nai B'rith la începutul anului 1989; România fusese penetrată în acest scop, în decembrie 1989, cu zeci de maşini Lada (de producţie sovietică) ticsite cu "turişti ruşi", în realitate agenţi secreţi ai K.G.B.
- Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu (mason iniţiat în Ritul Scoţian, grad 33), Victor-Athanasie Stănculescu şi Silviu Brucan făceau parte din planul B'nai B'rith şi al Grupului Bilderberg, de preluare a puterii de stat, ca: preşedinte al ţării, prim ministru, vice-preşedinte ş.a.m.d. Rolul lui Iliescu era acela de a atrage lângă sine cât mai mulţi nomenclaturişti din puterea comunistă, care să asigure succesul acţiunii, şi de a-l promova pe necunoscutul evreu Petre Roman la conducerea supremă executivă a ţării. În acest scop, rolul lui Iliescu a fost pregătit mediatic cu zece ani mai devreme de către evreii din Statele Unite, care au făcut să se publice într-o revistă de limba română din S.U.A. "prevestirea magică" sau "premoniţia" că Ion Iliescu va fi preşedintele României;
- Ura evreilor asupra României provine în primul rând de la faptul că Ceauşescu a scos ţara din datorii, România devenind astfel independentă faţă de organismele internaţionale şi băncile controlate de evrei. Rolul evreului Petre Roman era acela de a arunca ţara într-o cursă fără precedent a îndatorării României;
- Va urma distrugerea sistemului bancar românesc (mai ales băncile prin care s-au achitat datoriile României) şi aservirea economică a României intereselor B'nai B'rith.
- Odată introdusă "democraţia", în câţiva ani România va efectua masive "retrocedări" (clădiri, terenuri etc.) sau "despăgubiri băneşti" către evreii din toată lumea.
Deşi B'nai B'rith-ul a fost nevoit în 1953, în cadrul unei reuniuni din S.U.A. a American Jewish Committee, să se delimiteze de comunismul din Uniunea Sovietică, datorită atmosferei generale de atunci din Statele Unite (perioadă în care s-a fost dovedit că mai mulţi evrei americani spionaseră S.U.A. în favoarea sovieticilor/ruşilor), într-un raport "confidenţial" acelaşi American Jewish Committee arăta că evreii americani nu pot nutri resentimente la adresa comunismului, deoarece acesta se pronunţă deschis împotriva antisemitismului.
Mai mult, după o perioadă în care relaţiile Sionismului cu Uniunea Sovietică păreau neinstituţionalizate, între 12-19 decembrie 1988 reprezentanţii B'nai B'rith, conduşi de Seymour D. Reich (preşedinte general al ordinului, ce fusese recent ales şi în fruntea Conferinţei Preşedinţilor Marilor Organizaţii ale Evreilor Americani), au avut convorbiri secrete la Moscova cu autorităţile sovietice. Pentru public aceste convorbiri s-au axat pe probleme de afaceri externe, cultură şi culte, încheindu-se anumite acorduri, ceea ce a făcut ca în exact acelaşi moment Departamentul de Stat al S.U.A. să declare că "este de acord" să se desfăsoare la Moscova Conferinţa Mondială a
Drepturilor Omului. În acelaşi moment, România era acuzată cu rea voinţă că nu respectă drepturile omului în privinţa drepturilor acordate minorităţii maghiare.
S-a aflat ulterior că în tot cursul anului 1989 B'nai B'rith-ul a avut o activitate deosebit de febrilă la Moscova, prin filiera creată acolo, inaugurând o politică "amicală" cu Gorbaciov şi cu oamenii din jurul său. Cotidianul L'Humanite din 20 ianuarie 1989 dădea ştirea întâlnirii la Moscova dintre delegaţia Comisiei Trilaterale (braţul mai lung al Grupului Bilderberg), condusă de evreii Rockefeller şi Kissinger, şi autorităţile sovietice, reprezentate la vârf de Gorbaciov şi Primakov (Primakov s-a remarcat ca un susţinător al emigraţiei evreieşti).
Publicaţia Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, respectiv periodicul Realitatea Evreiască, în numărul său din martie 1998, anunţa că Forumului B'nai B'rith din România condus de evreul vienez Siegfried Schieber, şi "reînfiinţat după 50 de ani de la interzicerea sa, în totalitarism", i se completează numele cu cel al fostului rabin-şef al României, Moses Rosen, în fapt o recunoaştere a meritelor rabinului de a fi asigurat timp de 50 de ani funcţionarea B'nai B'rith în clandestinitate.
În acelaşi an, 1998, prin intermediul lui Alfred Moses, Tommy Baer Percy, şeful suprem al B'nai B'rith, intră pe rând la autorităţile române pentru a le impune condiţii şi afaceri (Bell Helicopters, Hotelul Bucureşti etc.) Familia evreilor americani Baer este descendentă directă a familiei bancherilor evrei Rothschild; a se vedea rarisima lucrare a lui W. Brewitz, Familia Rothschild, publicată în germană la Berlin în 1939 şi în româneşte în 1941, în timpul regimului mareşalului Antonescu. Iată una din ştirile cotidiene ale vremii:
"Premierul Radu Vasile a primit, luni seara [19.03.1998], la Palatul Victoria, delegaţia organizaţiei B'nai B'rith, condusă de preşedintele internaţional al organizaţiei, Tommy Baer Percy. Pe parcursul întâlnirii au fost abordate relaţiile româno-americane şi s-au făcut referiri la apropiata vizită a preşedintelui Emil Constantinescu în S.U.A., precum şi la posibilitatea elaborării unor programe culturale româno-americane cu participarea B'nai B'rith şi colaborarea Muzeului Holocaustului din Washington în Arhivele Naţionale ale României. Tommy Baer Percy a evidenţiat bunele relaţii ale organizaţiei B'nai B'rith cu instituţiile româneşti, arătând în context că ar fi posibilă organizarea la Washington a unei expoziţii privind contribuţia evreilor la cultura română. Domnia sa a mai ridicat chestiunea restituirii proprietăţilor evreieşti, şi a făcut referire la unele manifestări rasiste, antisemite şi xenofobe din unele publicaţii...".
11-07-2008 20:21:41
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
În numărul din 24 Iunie 1998, săptămânalul Ultima Oră scria:
"Recent numitul Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, Sorin Moisescu, a stat trei săptămâni în S.U.A., invitat de B'nai B'rithl Motivul? S-a ordonat renunţarea la ideea reabilitării grupului Mareşalului Antonescu (ceea ce s-a şi întâmplat!!!), iar Partidul România Mare, sau cel puţin senatorul Corneliu Vadim Tudor, să fie scoşi, prin orice mijloace, în afara Legii! De unde şi campania lansată împotriva acestuia, în cadrul Lojii în discuţie, Alfred Moses este unul dintre vârfuri, fiind la nivelul doi ca grad de conducere... Sub primul său mandat [de ambasador al S.U.A. în România], Alfred Moses, ca reprezentant al B'nai B'rith, l-a decorat pe Ceauşescu pentru «merit deosebite faţă de evrei!». Revenirea lui Alfred Moses ca ambasador în România după 1990, a stârnit reacţii deosebit de dure din partea unor partide."
De câţiva ani, prim-miniştrii României ne fac surpriză peste surpriză, demonstrându-ne afilierea lor la diverse organizaţii mondialiste. Dacă în 2000, primul ministru Mugur Isărescu (guvernator al Băncii Naţionale a României) era prezentat public la ştirile televizate ca preşedinte pe România al Clubului de Roma (obedient al Consiliului Afacerilor Externe din S.U.A., la rândul său asociat cu B'nai B'rith), în anul 2001 presa românească ni-1 înfăţişează pe cel ce îl ştiam deja membru al ordinului masonic al Cavalerilor de Malta, primul ministru Adrian Năstase, prezidând filiala din România a clubului Rotary International, club înfiinţat în 1905 la Chicago de marele mason Paul Harris la cerinţa lojei B'nai B'rith. Suntem convinşi că aşa zisa "performanţă" a premierului Năstase cu ocazia vizitei în S.U.A. se datorează mai degrabă relaţiei cu B'nai B'rith şi cu Mark Meyer, decât calităţilor sale native (aşa cum şi intrarea în politică i-o datorează nevestei, fiica unui fost ministru ceauşist).
După cum am mai arătat, în februarie 1997, titlurile din presa cotidiană românească anunţau: "Masonii români afirmă ca au intrat în lojile masonice ale bazelor NATO, încă din 1993!". Trebuie arătat că această afirmaţie nu se poate baza decât pe faptul că blocul NATO (care reuneşte în general statele capitaliste de tip occidental) este format din două structuri: una strict militară şi alta politică, cea politică fiind coordonată din loji masonice cu obedienţă faţă de B'nai B'rith, legătura dintre cele două realizându-se prin înalţii ofiţeri americani, masoni cu toţii, aşa cum au fost şi generalii întemeietori ai NATO (a se vedea capitolul B'nai B'rith).
Legăturile directe ale B'nai B'rith cu Lojile Bazelor NATO, sunt evidenţiate de faptul că baza militară NATO din Frankfurt găzduieşte sediul central al Lojilor europeane ale B'nai B'rith. Agenţii acestor loji din Frankfurt au avut dese întâlniri secrete în perioada 1990-1993 în România, acestea fiind găzduite de Cercul Militar din cadrul Casei Centrale a Armatei de la Bucureşti (numită azi Casa NATO), într-o perioadă când prim-miniştri ai României au fost un evreu, Petre Roman, şi recrutul ocultei financiare mondiale, Theodor Stolojan. Faptul că oraşul german Frankfurt se configurează ca o nouă capitală a "Statelor Unite ale Europei", ideal masonic, este dovedit nu numai de faptul că iudeo-masoneria l-a ales ca sediu central al B'nai B'rith pe Europa, ca sediu al bazelor militare NATO, dar recent este şi sediul Băncii Centrale de Emisie Europeană, ce controlează noua monedă a "comunităţii europene", Euro.
În privinţa lui Adrian Năstase, concomitent prim-ministru al României şi preşedinte al unei organizaţii obediente faţă de B'nai B'rith, este remarcabilă "gafa" intenţionată ce a făcut-o cu ocazia vizitei oficiale din 2001 în Israel. El a cerut sprijinul pentru acceptarea ca membru în NATO a României, iar acest sprijin a fost cerut... Confederaţiei Rabinilor", practic B'nai B'rith-ului. Mulţi analişti politici români, neiniţiaţi, au considerat penibil gestul premierului Năstase: cum să ceri sprijinul unor popi evrei pentru a intra într-o Alianţa militară!? Noi credem că premierul Năstase ştia foarte bine ce face. Mai mult, pentru a-şi cumpăra favorul solicitat, a promovat ideea unor noi afaceri în domeniul militar cu firmele israeliene, în primul rând cu firma românească Romaero de la Băneasa, unde tocmai instalase ca director general un intim de al său, Francisc Tobă, fost ofiţer în serviciile secrete româneşti.
Personajele cheie ale afacerilor israeliene în România
Mark Meyer
Evreu american de origine română (?), preşedinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin, firmă care s-a ocupat, printre altele, de banca românească Dacia Felix şi care desfăşoară o activitate susţinută în România. Site-ul de internet al firmei Herzfeld & Rubin o prezenta până recent pe sora primului ministru Adrian Năstase, Dana Barb, ca pe o "redutabilă economistă" ce face parte din rândurile staff-ului firmei, ca directoare. (A se vedea despre preluarea forţată de către israelieni a băncii Dacia Felix-Eurom, capitolul Băncile Româneşti, Ţintă israclită.)
Mark Meyer, fiind şi unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează şi dirijează România de la cel mai înalt nivel, s-a ocupat de organizarea vizitei în S.U.A. a preşedintelui Ion Iliescu în anul 2001.
A funcţionat la Palatul Cotroceni, pe lângă preşedintele Emil Constantinescu drept consilier, într-o perioadă când preşedinţia României era copleşită de evrei. Şefa consilierilor prezidenţiali era evreica Zoe Petre, iar uşa palatului prezidenţial era permanent deschisă evreilor Tom Lantoş şi Alfred Moses. Chiar despre Emil Constantinescu, originar din Basarabia, în "Jurnalul" Ronei Hartner (presupusa amantă evreică a preşedintelui) s-a scris că tatăl său, care l-a abandonat împreună cu mama sa, era un evreu rus beţivan. Când a contrazis punctual conţinutul pseudo-Jurnalului Hartner, Constantinescu, în mod ciudat, nu a contrazis şi acest aspect. Mark Meyer a continuat să fie consilier prezidenţial şi pe lângă preşedintele Ion lliescu.
De fapt, Meyer s-a ocupat de România de pe vremea lui Ceauşescu, iar în anii din urmă a condus aşa-zisa Cameră de Comerţ Româno-Americană, care este ceva între agenţie sub acoperire a C.I.A. pentru promovarea intereselor evreilor americani şi interfaţă a afacerilor S.U.A. în România. Organizaţia este creată la Bucureşti din 1993, chiar cu sprijinul lui Ion Iliescu şi, alături de Meyer, ea îl are la conducere pe evreul Elias Wexler, originar tot din România, acelaşi care deţine postul de televiziune din New York, Romanian Voice şi care, plătit tot de români, retransmite programe ale Televiziunii Române, beneficiind de un contract extrem de benefic semnat cu TVR-ul încă din al doilea mandat de preşedinte al lui Ion Iliescu.
Pentru a da culoare vizitei din anul 2001 a preşedintelui Iliescu în S.U.A., Mark Meyer s-a gândit să îi organizeze acestuia o festivitate de premiere, şi neavând altceva mai la îndemână, a scos din pălărie medalia Distinguished Leadership Award conferită de... Camera de Comerţ Româno-Americană, adică de el însuşi. De fapt, Meyer a fost maestru de ceremonii al întregii vizite oficiale în Statele Unite ale Americii.
Evenimentul premierii lui Ion Iliescu s-a petrecut la 20 septembrie 2001 printr-un dineu festiv la hotelul newyorkez New York Palace, eveniment prezidat de cei trei evrei: Mark Meyer, Herbert Rubin şi Elias Wexler, "ca recunoaştere pentru cei 11 ani de conducere excepţională pe plan politic şi dezvoltare economică a României". Organizarea dineului a fost aproape exclusiv evreiască: Mark Meyer, ex-ambasadorul Alfred Moses, Meir Rosenne, Herbert Rubin, Armand Scala, Richard Schifter, Rabbi Arthur Schneier, Elias Wexler etc.
Iată cum relata faptele cotidianul România Liberă din 5.11.2001: "Scandalul premierii lui Ion Iliescu de către Camera de Comerţ Româno-Americană continuă. Culmea absurdului: Ion Iliescu este premiat de către chiar consilierul său, Mark Meyer... S-a stabilit data chiolhanului de la New York în cinstea lui Iliescu. Lui Mark Meyer i s-au căutat rădăcini româneşti pentru a fi pus de regimul Iliescu în fruntea comunităţii româneşti din Statele Unite. Comunitatea românească s-a unit împotriva lui Ion Iliescu. Pentru chiolhanul în cinstea lui Ion Iliescu, Mark Meyer strânge mari sume de bani. Şi-a găsit şi sponsori. Două companii au sponsorizat cu câte 25.000 de dolari reuniunea, iar preţurile pentru invitaţi sunt împărţite în funcţie de locul în sală. La orice restaurant de clasă din Manhattan, un tacâm costă cca. 150 de dolari. Organizatorii se aleg şi cu un important profit, căci numai din sponsorizările celor două companii, la o participare de 100 de persoane, rămâne un beneficiu de 10.000 de dolari. Iar dacă mai calculăm şi costul unui tacâm, în medie 250 de dolari (cei care stau la masă mai aproape de Iliescu plătesc mai mult), reiese că afacerea Premiu pentru Iliescu este chiar profitabilă." Un mic "ghişeft", am adăuga noi, pe lângă marile afaceri ce le derulează Meyer cu România, în favoarea coreligionarilor sau cosangvinilor săi.
Toată mascarada acestei vizite aranjate de evrei pentru Iliescu a stârnit vii proteste din partea comunităţii româno-americane la New-York, îndeosebi din partea lui Marius Badea, editorul celui mai răspândit ziar românesc din California, Meridianul Românesc. Făcând parte din staff-ul electoral al preşedintelui S.U.A., George Jr. Bush, Marius Badea s-a adresat secretarului de stat Colin Power şi mai multor congresmani americani protestând asupra felului în care i se construieşte neîncetat lui Ion Iliescu o falsă imagine pozitivă la Washington de către aceleaşi persoane neavenite din anturajul sau, precum Alfred Moses, care i-a mai organizat în 2000 lui Iliescu o vizită în S.U.A., şi care, ca ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, a colaborat activ cu regimurile Ceauşescu şi Iliescu. În treacăt fie spus, Alfred Moses a ştiut, de fapt, să îşi folosească poziţia pentru a favoriza afacerile evreilor în România.
Însăşi conducerea Organizaţiei Comunităţii Româno-Americane (CORA) este acaparată în bună măsură de evreii originari din România, deşi arhiepiscopul Nathaniel o reprezintă oficial. Cităm din scrisoarea lui Marius Badea către arhiepiscop: "Cu mare mândrie, românii americani au citit scrisoarea dumneavoastră de protest împotriva acestui eveniment [decernarea distincţiei din partea lui Mark Meyer către Ion Iliescu], care a fost publicată în ziarul nostru. Din păcate, cu această ocazie, a ieşit la iveală o mare problemă în cadrul organizaţiei româno-americane, CORA, organizaţie pe care, cu mare onoare, o conduceţi ca chairman. Acţiunea Camerei de Comerţ Româno-Americane a fost organizată de domnii Mark Meyer, chairman al acesteia, şi Armand Scala, vicepreşedinte al acesteia, în acelaşi timp, dl. Armand Scala este preşedinte CORA, iar dl. Mark Meyer este vicepreşedinte CORA. Prezenţa domnilor Armand Scala şi Mark Meyer în conducerea a doua organizaţii fundamental diferite şi atitudinea dânşilor faţă de durerea sufletească a românilor creează un mare conflict de interese. Prea Sfinţia Voastră, credem că a sosit timpul să cereţi ca domnii Armand Scala şi Mark Meyer să-şi dea demisia din CORA şi o noua conducere să fie aleasă în mod democratic". (Articolul românului american demonstrează că războiul nevăzut dintre români şi evrei se duce şi în afara hotarelor ţării, deoarece evreii încearcă pretutindeni să se substituie românilor, să se plaseze la conducerea organizaţiilor acestora şi să le blocheze interesele legitime.)
Mark Meyer este, alături de alţi evrei, şi în spatele afacerii cunoscute ca "Invest România Forum". Deşi principal iniţiator al acţiunii, prin firma Hertzfeld & Rubin, este Meyer, pentru publicul românesc iniţiativa aparţine unui grup mai larg, chipurile chiar autorităţilor române în căutare de investitori americani. Forumul, organizat în 1997 în S.U.A. sub genericul "Economia românească: Afaceri de ocazie pentru Oamenii de Afaceri Americani" (Romanian Economy: Emerging Deals for American Business People), trimisese invitaţii companiilor americane evreieşti, şi nu numai, să profite din plin de ocazia de a cumpăra ieftin întreprinderile româneşti. Organizatorii secreţi (Herzfield & Rubin, adică Mark Meyer, şi USAID Midivest Bussines Center, adică C.I.A.), al căror plan de preluare a economiei româneşti necesita fonduri, pentru a fi convingători s-au gândit să expună, ca garanţi, responsabilii economici din România, aşa că au fost plimbaţi de la Bucureşti la Chicago reprezentanţi ai guvernului român, preşedinţi şi directori executivi ai celor mai influente Bănci şi fonduri mutuale din România, directori din toată economia românească. Mesajul real: Economia României chiar se predă, prada vă aparţine, puteţi să vă exercitaţi dreptul în preferinţă, putem aranja privatizările!
Cel mai convingător s-a străduit să fie Mircea Geoană, ambasador al României în S.U.A. la acea dată. Geoană a făcut parte dintre studenţii privilegiaţi de înalţii ofiţeri ai fostei Securităţi. Astfel, generalul Pacepa, pe vremea când era şef adjunct al spionajului românesc (D.I.E.), a avizat favorabil numele lui Mircea Geoană, fiu al generalului Geoană, pentru a pleca la studii în S.U.A. în rândurile "ambasadorilor prieteniei" româno-americane. După ce Pacepa a dezertat, a trecut în solda C.I.A., iar după 1990 a reluat legăturile cu mai tânărul Mircea Geoană.
Desfăşurat la Hotelul Hilton&Towers din Chicago, în perioada 29.09 - 3.10.1997, "Forumul" scotea practic economia României la mezat în faţa unor mari bănci americane evreieşti: Chase Manhattan Bank, Smith Barney Europe, First Chicago Bank, Mercantile Stock Exchange, Global Securities USA Inc, Executives Club of Chicago, bănci care se află în spatele firmelor "investitoare".
În perioada 30.03 - 3.04.1998, în S.U.A., acţiunea ("Forumul") s-a repetat spre a fi oferite afaceri în România la "peste 200 de mari companii americane" în "domeniile bancar şi al pieţei de capital, industrie uşoară, agricultură şi industrie alimentară, industrie constructoare de maşini, metalurgică, chimică şi petrochimică, materiale de construcţii, electronică, telecomunicaţii, infrastructură etc." (adică tot!). De această dată, organizatorul anunţat era chiar de la vârful finanţelor americane evreieşti, Amroinvest Inc (a baronilor finanţelor mondiale, familia evreilor Rothschild), dar în "comitetul de iniţiativă" mai găsim, la calibru apropiat, şi Citibank (reprezentată de preşedintele şi vicepreşedintele evrei David Garner şi Janet Heckman), dar şi Dana Barb (sora politicianului român Adrian Năstase) ca manager general pentru România al firmei Herzfield & Rubin, deci Mark Meyer. Firma Amoco Corporation, participantă la "Forum", a preluat ulterior industria aluminiului din România.
Ascensiunea profesională a lui Mark Mayer a avut loc după 1991, când era un obscur avocat evreu american la firma Hall and Dickler. Marele capital curat american declara că nu are nevoie ca Mayer şi firma evreiască de avocatură din care făcea parte (Kent, Lawer, Dickler & Friedman) să-i reprezinte interesele în România, dar el a fost impus acestora chiar de către guvernanţi români, deoarece îl preferau.
Alexandru Bittner
"Om de afaceri", agent israelian cu penetrare la toate nivelele statului român; conform dezvăluirilor din "Armaghedon II" a "finanţat" întotdeauna familia primului-ministru Adrian Năstase:
"Încă de la începutul anilor '90 o puternica prietenie leagă familia Năstase de controversatul om de afaceri Alexandru Bittner. Această prietenie s-a materializat într-o serie de afaceri derulate de către acesta din urmă şi intermediate de d-na Năstase şi de dl. Sorin Teşu, omul de încredere al familiei Năstase, actualmente şef de Cabinet al primului-ministru. Alexandru Bittner a afirmat în mai multe rânduri că, în perioada 1997-2000 a finanţat periodic familia Năstase cu sume cuprinse între 5.000 şi 10.000 de dolari, sume transmise fie direct d-nei Năstase, fie prin intermediul lui Sorin Teşu. În prezent, firme aparţinând lui Alexandru Bittner desfăşoară afaceri cu diverse regii sau societăţi cu capital de stat, cum sunt: Petrom şi R.A.P.P.S. [regia protocolului de stat], afaceri mijlocite şi de a căror bună desfăşurare se ocupă Sorin Teşu." Vila şi ferma lui Bittner de la Măneciu este relativ apropiată de vila şi ferma familiei Năstase de la Cornii. Pe ambii boşi îi legă "pasiunea" pentru creştearea păsărilor (şi producţia de ouă), motiv să-şi facă vizite reciproce. În noiembrie 2002, un partid de opoziţie a lansat public întrebarea (lăsată fără replică): "Este adevărat că Alexandu Bittner a fost desemnat să se ocupe de şpaga de 30.000.000 de dolari care ar rezulta din înzestrarea cu computere a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi a şcolilor din România? În urmă cu doi ani au fost date în vileag şmecheriile lui Dan Fischer, Cătălin Harnagea şi Dorin Marian, care încercau să devină intermediari ai unui puternic consorţiu englez, în tentativa acestuia de a obţine un credit garantat României de 400.000.000 de dolari. Între timp, regimul politic s-a schimbat, dar nu şi Dan Fischer, căruia i s-a impus colaborarea cu Al. Bittner, ca să repună pe picioare afacerea, deşi englezii ar putea trata direct cu MEC. Comisionul de 30.000.000 de dolari ar urma să fie împărţit între Dana Năstase (prietena de casă a lui Bittner, care i-a pus o vilă la dispoziţie, la Măneciu-Pământeni), cei doi evrei (Fischer şi Bittner) şi Dan Nica."
Alexandru Bittner este şi proprietar al postului de televiziune PrimaTV, condus de colaboratorul său Cristian Burci. Prieten, pe rând, cu mai toţi şefii serviciilor secrete româneşti, datorită cochetării acestora cu Mossad-ul. În septembrie 2000, Bittner a apărut la ştirile de la PrimaTV, post de televiziune al cărei proprietar ar fi împreună cu un alt israelian, Dan Fischer, pentru a-l denunţa de abuz în funcţie pe prietenul său de până atunci, Cătălin Harnagea, la acea vreme şeful spionajului românesc (Serviciul de Informaţii Externe) şi tovarăş de afaceri (de fapt şi Harnagea fusese în solda sa), cu care tocmai se certase. Aceleaşi acuze le aducea şi lui Dorin Marian, la acea vreme consilier prezidenţial şi eminenţă cenuşie a serviciilor secrete româneşti pe care le coordona de la Palatul Cotroceni.
Bittner a mai afirmat pe post că articolul apărut în presa cotidiană, în care numele lui este amintit lângă cel al directorului adjunct al S.R.I., Mircea Gheordunescu, ca fiind implicat într-o afacere de deturnare a 300 de milioane de dolari, este o poliţă plătită lui de către Harnagea pentru că nu-i cedează celuilalt asociat israelian de la Prima TV, Dan Fischer, importantul pachet de acţiuni ce îl deţine la acest post de televiziune.
Victima acestei răfuieli a fost "logodnica" şefului S.I.E. Cătălin Harnagea, domnişoara Mărgărita Geică, concediată de la conducerea redacţiei de Ştiri de la PrimaTV. Pe postul de televiziune, în direct, Alexandru Bittner anunţa infatuat că supărarea cu Harnagea (S.I.E.) se datorează faptului că el (Bittner) este prieten şi mai apropiat de şefii contraspionajului românesc (directorii S.R.I. Mircea Gheordunescu şi Costin Georgescu), încercând astfel mimarea sau chiar declanşarea unui conflict între serviciile secrete romaneşti.
De fapt, prin ieşirea sa, Bittner îşi acuza proprii colaboratori de până atunci:
"Domnii Dorin Marian şi Cătălin Harnagea încearcă să-mi forţeze mâna să vând acel procent unui alt acţionar, Dan Fischer [fost Frâncu]. Concret, joia trecută am asistat la deschiderea unei cârciumi în Bucureşti, local care aparţine unui prieten al celor doi (Restaurantul President). În local am stat trei ore, la o masă, alături de Cătălin Harnagea, care a tot încercat să mă determine să-mi vând procentul deţinut la postul acesta de televiziune".
Alex Bittner mai deţine indirect parcările auto DALI din Bucureşti, cunoscute de taximetrişti ca fiind ale fostului primar al capitalei Crin Halaicu. În fapt aceştia doi au fost în trecut parteneri de afaceri. Deţinând firma DALI, Bittner a monopolizat practic parcările din Bucureşti.
Ocupaţia la vedere în România a lui Bittner, de "carte de vizită", este aceea de director al Hotelului Minerva din Bucureşti, deţinut de firma israeliană E.W.T.R. (agenţie de turism internaţional), aflată în plină campanie de preluare de proprietăţi din România. La parterul hotelului se află un renumit restaurant chinezesc, aceasta fiind specialitatea soţiei afaceristului evreu, chinezoiacă de cetăţenie americană Sherr Bittner. Chinezoica Bittner s-a asociat cu fostul primar general al capitalei Crin Halaicu şi în afaceri imobiliare (firma A.G. Imobiliara S.A.). Restaurantul chinezesc din str. Amzei, Dragon House, îi aparţine lui Bittner şi funcţionează chiar vizavi de fostul sediu al firmei MegaVision al cărui proprietar era chiar prietenul său Dan Adamescu.
Prin firma Lipsca s.r.l., Bittner a cumpărat aproape toate magazinele "Alimentara" din Bucureşti de la Delfincom s.a. (fosta întreprindere Alimentara), cu sprijinul deloc dezinteresat al funcţionarilor statului, desfiinţând obiectul de activitate al acestora şi apoi subînchiriindu-le. Multe dintre ele funcţionează acum ca magazine de haine second-hand, aşa cum este cazul fostei Alimentara din Piaţa Iancului. Prin intermediul aceleiaşi firme Bittner a preluat întreprinderile de industrie uşoară Textila din Bucureşti.
Prin firma Lipsca 2000 s.r.l., cu concursul abuziv şi ilegal al reprezentantului statului român asupra proprietăţilor hoteliere de la Poiana Braşov (Jean Babonea, acelaşi care l-a ajutat şi ca director general la Delfincom s.a.) a dobândit proprietăţi hoteliere.
Ronald Lauder
Magnat evreu american. Sionist. Fost ambasador al S.U.A. (în timpul administraţiei Reagan) în Austria, placă turnantă a spionajului european, a funcţionat şi ca secretar de stat al apărării pentru afaceri N.A.T.O. Preşedinte al Consiliului Organizaţiilor Evreieşti Americane, al "Comitetului Public Internaţional" al Organizaţiei Mondiale a Restituţiei Evreieşti şi trezorier al Congresului Mondial Evreiesc.
Susţinut în "investiţiile" din România de senatorul evreu american Tom Lantoş, care i-a făcut lobby pe lângă cele mai înalte autorităţi române. Lauder deţine, indirect, trustul Media Pro, respectiv posturile de televiziune ProTV şi Acasă din România, postul de radio ProFM şi câteva ziare. Ambiţia sa este ca prin postul ProTV să controleze opinia publică românească pe linia sionisto-americană, tansformându-l într-o rafinată "maşină de propagandă". În acest sens, cea mai reprezentativă emisiune a acestui post tv, numită "Profeţii despre trecut", este realizată în fiecare duminică de către evreul Silviu Brucan (Saul Brukner), în scopul manipulării conştiinţei publice sau chiar a deciziei politice guvernamentale. De exemplu, atunci când, în anul 2002, sionismul a dorit să îl propulseze pe masonul evreu Adrian Severin în fruntea statului român ca... vice-premier, "profesorul" Brucan a afirmat pe post că Adrian Năstase ar avea nevoie de acest ajutor în fruntea statului.
Trustul de presă Media Pro, înregistrează la ora actuală datorii faţă de bugetul statului român de peste 1.500 miliarde lei (peste 45 milioane de dolari), taxe neachitate pe parcursul a mai multor guvernări, toţi guvernanţii români tratând cu maximă obedienţă acţionariatul evreu al firmei. Se pare că guvernul Năstase pregăteşte în mare taină ştergerea datoriilor trustului lui Lauder şi preluarea la datoria publică internă a datoriilor Media Pro. La data de 27 decembrie 2001, în "pauza" şedinţei guvernului român, secretarul general al guvernului (Şerban Mihăilescu, zis şi Michi Şpagă) i-a reamintit ministrului de finanţe, Mihai Tănăsescu, că trebuie să proiecteze eşalonarea datoriilor societăţilor de televiziune. Acesta i-a răspuns secretarului guvernului că s-a pregătit şi că, în chiar dimineaţa acelei zile, a discutat cu conducerea de la Media Pro (Adrian Sârbu), aşa că în 2002 urmează ca guvernul să aprobe eşalonarea datoriilor acesteia, precum şi ştergerea penalităţilor trustului.
"Adrian Năstase şi Ronald Lauder au negociat, la New York, datoria Media Pro" titra apoi ziarul Bursa din 5 februarie 2002, următoarea ştire: "Eforturile lui Adrian Sârbu [preşedintele român al postului ProTV] pe lângă autorităţile de la Bucureşti ca să obţină reeşalonarea datoriilor fabuloase ale Media Pro par să aibă nevoie de sprijinul partenerului [!, a se citi patronul] său american. Astfel, Ronald Lauder, acţionarul majoritar la companiei Central European Media Enterprises, ce deţine controlul asupra Media Pro International, s-a întâlnit cu premierul Adrian Năstase, în luxosul Hotel Waldorf Astoria din New York, unde primul-ministru participa la lucrările Forumului Economic Mondial. Întrucât presa nu a participat la acesta întâlnire, putem crede că «investitorul american» i-a povestit premierului nostru cât de rentabile i-ar fi afacerile din România, dacă nu l-ar pune în situaţia penibilă, proprie celorlaţi investitori, de a-şi plăti datoriile către Statul Român, în conjunctura unei campanii internaţionale de luptă împotriva corupţiei. În condiţiile investigării afacerilor Media Pro de către autorităţile americane de supraveghere a pieţei de capital, rămâne de văzut cum va reacţiona premierul român la «discuţiile» cu magnatul american, moştenitor al unei averi clădite pe parfumuri".
Este vorba de parfumurile Estée Lauder, o astfel de parfumerie a fost deschisă, în 1997, pe Calea Victoriei în Bucureşti (vis-â-vis de Hotelul Bucureşti).
Numirea şi menţinerea lui Adrian Sârbu în fruntea afacerii din România nu a fost întâmplătoare. Căsătoria acestuia cu ex-modelul Janine a fost năşită de Mircea Geoană, fost ambasador al S.U.A. şi actualmente ministru de externe. Cumnatul lui Geoană, Ionuţ Costea, a funcţionat ca secretar de stat la Ministerului de Externe, 1997-2000, ceea ce explică reeşalonările din anii trecuţi a datoriilor trustului. Altă necesară apropiere: ministrul Cultelor şi Culturii din "guvernul Năstase", filo-sionistul Răzvan Theodorescu, se află pe statul de plată al unei instituţii de învăţământ privat a trustului.
Oficialul american Tom Wincek a acordat ziarului Bursa (din 13 dec.2001) interviul titrat "Ronald Lauder, suspectat de corupţie în scandalul Media Pro", din care cităm:
"Companiile publice tranzacţionale la New York Stock Exchange şi Nasdaq sunt riguros supravegheate de Securities and Exchange Commission, după legi stricte, fiind obligate să asigure transparenţă şi deplină informare a investiţiilor sub ameninţarea penalităţilor legale, care să asigure încrederea publicului în pieţe. Întrucât Central European Media Enterprises Ltd nu a dezvăluit, în rapoartele sale publice, datoriile pe care le are la statul român, apare că a violat legea americană. Şi dacă această încălcare de lege este adevărată, atunci cazul poate fi considerat o fraudă majoră, iar într-un sens american este corupţie... atunci guvernul american şi guvernul român au obligaţia să rezolve această fraudă, ca să protejeze integritatea principiilor O.E.C.D.".
În acest sens, ambasadorului S.U.A. la Bucureşti îi este adresată 6 scrisoarea deschisă de către liderul opoziţiei naţionaliste române, apel rămas fără răspuns.
11-07-2008 20:22:16
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ziarul Bursa revine:
"Cu toată campania internaţională împotriva terorismului şi a corupţiei, declanşată de preşedintele american George Bush, ambasadorul Michael Guest se «sfieşte» să murmure măcar vreun sunet despre «scandalul Media Pro» - unul dintre cele mai proeminente cazuri de corupţie din România, în care o companie americană a antrenat o bună parte din administraţia ţării. Atitudinea «rezervată» a ambasadorului nu s-a modificat nici măcar după vizita secretarului de stat american Colin Powell, cel care, cu două luni în urmă, ceruse tuturor ambasadorilor americani să acorde prioritate combaterii corupţiei în statele unde au fost trimişi... Faptul că actualul ambasador Michael Guest a fost coleg în Casa Albă, ca funcţionar guvernamental, cu domnul Ronald Lauder, nu poate fi o explicaţie validă a pasivităţii sale în scandalul «Media Pro»... aceste înlesniri reprezintă un cadou făcut pe spinarea poporului român înfometat, multimilionarului american [evreu] Ronald Lauder şi românilor care s-au asociat cu el în Media Pro, despre care nu se poate spune că o duc prea rău cu banii. Iar emisiunile greţoase, difuzate recent de Pro TV, prin care se tentează manipularea opiniei publice în favoarea premierului Adrian Năstase şi a unor membrii ai cabinetului său, reprezintă penibila răsplată primită de guvern în schimbul generozităţii sale"
Înclinaţia evreilor pentru posturi de televiziune româneşti este dovedită şi de cazurile posturilor Tele7ABC (a evreului Fredy Robinson), PrimaTV (a evreilor Alex Bittner şi Dan Fischer) sau B1 (unde coacţionar este evreul Elan Schwartzenberg).
Despre televiziunea B1, publicul crede că ea aparţine fraţilor magnaţi Păunescu. Dar oare ce se ştie despre dl. George Păunescu cu adevărat? Cu rezerva necesară vom reproduce un text, care ni-1 prezintă pe acesta ca agent sionist al B_nai B_rith. Domnul Marius Sprînceană (director al ziarului Zum-Ziarul românesc, publicaţie în opoziţie cu revista Zum), replicând unui săptămânal românesc, ce a reprodus imagini din revista "americană" Zum, editat de Cristina Sprînceană (în care apar Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase şi preşedintele Ion Iliescu), trimite de la New York următorul mesaj: "D-na Cristina Sprînceană, conduce ziarul Zum, care se distribuie gratuit în S.U.A.... Ziarul Zum a fost şi continuă să fie sponsorizat de George Păunescu, care a sponsorizat şi deschiderea postului Dada TV din New York, post care susţine activ candidatura la preşedenţia României, în 2004, a premierului Adrian Năstase... D-na Cristina Sprînceană este manager al conturilor bancarea din S.U.A. ale d-lui George Păunescu, şi tot dânsa i-a facilitat d-lui George Păunescu să ajungă informatorul oficial al Anti Defamation League din România. Între d-na Cristina Sprinceană şi dl. George Păunescu a existat o lungă şi romantică legătură extra-conjugală, motiv pentru care am şi divorţat de ea... La venirea în New York, din Israel, a d-nei Cristina Sprînceană, un alt bun prieten al dvs. a întâmpinat-o la aeroport şi a ajutat-o să înceapă viaţa în S.U.A.". Dar Anti Defamation League este un virulent serviciu secret sionist, in slujba B'naiB'rith.
Alte televiziuni româneşti sunt penetrate de agenţi mondialişti sau sionişti, în general evrei (postul naţional oficial de televiziune este controlat 80-90%; evreica Monica Zvirjinschi este directoare a TVR Internaţional, iar la TVR, realizatoare este Eugenia Vodă, noră a evreului Oliver Lustig). Mai recent s-a declanşat şi o campanie de acaparare a presei scrise. Este cazul ziarului Libertatea, preluat de grupul evreiesc Ringier, sau al ziarului Evenimentul Zilei, preluat contra 450.000 de dolari de la Cornel Nistorescu de către concernul "german" evreiesc Bertelsmann. În celelalte cotidiane importante româneşti există oameni de încredere ai evreilor sau în solda secretă a acestora.
Stephan Lowy & Hugo Weinstein
Magnat, membru al mafiei evreieşti canadiano-americane, stabilit din 1970 în Elveţia, în anii '90 a joncţionat cu afacerile lui Mark Rich, fiind creierul afacerilor acestuia pentru România.
Evreu polonez născut la Lemberg, în Galiţia. Tatăl său a participat la celebra răscoală sionistă de la Varşovia. Tânărul Lowy, în 1948, se îmbarcă, traversează oceanul şi se stabileşte în Canada, la Montreal, unde îşi schimbă numele în Steven Low şi obţine cetăţenia canadiană. Primii săi protectori au fost familia Singer şi Samuel Bronfman, regele whiskiul-ui, care şi-a construit averea pe timpul profibiţiei, prin transportul ilegal de alcool între Statele Unite şi Canada. Prima sa dezvoltare a fost o fabrică în statul Ontario, la numai 23 de ani. Prima firmă, Steven Low & Co Ltd. a înfiinţat-o pe baza relaţiilor de afaceri cu evreul polonez John Pullman, care era unul dintre cei mai mari finanţatori ai crimei organizate din America. Pullman îşi începuse cariera ca simplu membru în cadrul sindicatului crimei de pe Coasta de est, înfiinţată de Lucky Luciano, care era sub tutela şi mână dreaptă a legendarului şef mafiot evreu Meyer Lansky, rivalul lui Al Capone în acea vreme (dealtfel, contabilul şi trezorierul lui Al Capone a fost unul dintre cei mai mari infractori evrei, anume Jacob Guzik, poreclit "Deget uleios"). Ca şef al Koscher Nostra, organizaţie mafiotă evreiască similară celei italiene Cosa Nostra din New York, Meyer Lansky a înfiinţat metoda larg folosită azi, a "spălării banilor" (al cărei principiu constă în investirea parţială a banilor, obţinuţi ilegal, în antreprize economice legale). Poate din acest motiv, Lansky a creat un imperiu al jocurilor de noroc.
Mafia evreiască a ocupat întotdeauna primul loc în comerţul cu "carne vie" (prostituţia), din Europa până în America Latină. Atât în organizare, cât şi în violenţă mafioţii evrei din America au ocupat primul loc. Aceasta era lumea lui Lowy. Figură legendară, Arnold Rothstein era recunoscut chiar şi de către mafia italiană drept "Creierul". El era cel ce aducea marile afaceri şi protecţia politică. Figura lui a fost imortalizată de romancieri, dar şi în ecranizările hollywoodiene (el este Herman Roth din filmul Naşul III, de F.F. Copola). O altă figură puternică a lumii interlope, a fost L.P.Buchalter, alias "Judecătorul". Considerat de către F.B.I. drept cel mai periculos infractor din Statele Unite", el a contribuit la organizarea Sindicatului Crimei, fiind cel care a comandat asasinarea altor şefi mafioţi. Analiştii consideră că mafia evreiască (Koscher Nostra), spre deosebire de mafia siciliana, nu a fost generată ca reacţie la condiţiile sociale precare.
Ascensiunea lui Stephan Lowy (Steven Low) l-a sfârşitul anilor '50 s-a datorat Koscher Nostra şi penetrării cercurilor politice înalte. Totodată, el colabora interesat cu C.I.A. sau K.G.B. În 1960 a intrat în afaceri miniere (cupru, aur sau uraniu), preluând chiar o companie (Latin American Mines Ltd.), asupra căreia a lansat zvonuri fraudulaose de creştere, a speculat-o la bursă, s-a îmbogăţit, în cursul unei nopţi a anului 1970, datorită mulţimii de tranzacţii frauduloase, Lowy a fost nevoit să părăsească Canada, lăsând în urmă soţia şi cei trei copii şi stabilindu-se în Elveţia. I-a mers bine până când Canada sare în aer în urma unui mare scandal privind frauda bursei (afacerea Aquablast) în urma căreia majoritatea brokerilor europeni şi-au pierdut averile, iar o parte din tovarăşii lui Lowy din Koscher Nostra au fost arestaţi, în frunte cu Pullman.
Din anii '70 demarează afaceri petroliere prin firma sa Atlas Oil Comp. Ltd., cu sediul la Londra. Prin intermediul acestei firme a încălcat embargoul internaţional asupra Israelului, alimentându-l cu petrol. La mijlocul anilor '70 el era creierul unei afaceri ilegale în care apar implicate firme româneşti de stat contolate de Securitate, cunoscuta "Afacere Lucona" (scufundarea unei "fabrici de uraniu" de provenienţă românească, cu tot cu vasul ce o transporta, în vederea încasării unei uriaşe asigurări). Dinspre partea română, Lowy a reuşit să-şi asigure şi complicitate naivă a fratelui lui Nicolae Ceauşescu, Marin Ceauşescu, care locuia în Austria şi era şeful misiunii comerciale româneşti la Viena, dar adevăratul mânuitor de la Bucureşti era tot un evreu, Hugo Weinstein, alias Rebstein, poreclit Bebe, colonel de Securitate se pare, care conducea întreprinderea de comerţ exterior Chimika, şi care la rândul ei avea o sucursală în cunoscuta întreprindere românească a Securităţii, I.C.E. Dunărea. Acest Hugo Weinstein apărea în multe poziţii cheie, ca reprezentant al României: reprezentant al Camerei de Comerţ din România socialistă (mai precis al Oficiului de reprezentare şi comisioane al Camerei, celebrul Oficiu Argus), sau reprezentant al Uzinexportimport, ce deţinea monopolul exportului şi importului României în domeniul maşinilor de construcţii. Când fostul avocat al ambasadei Austriei la Bucureşti, avocatul C. Vişinescu, este audiat ca martor, la Viena, în mai 1990, în procesul penal privind afacerea "Lucona", preşedintele instanţei îl întreabă: "După părerea dvs., domnul Weinstein este român? da sau nu?", iar acesta răspunde: "Este greu de spus. El este evreu." La acea dată Bebe Weinstein tocmai părăsise închisorile româneşti, unde se afla pentru o ispravă pe care regimul socialist al lui Ceauşescu nu i-a putut-o totuşi trece cu vederea.
Prin firma socialistă de stat Chimika, Hugo Weinstein a preluat 4.000 de tone de deşeuri toxice din occident pe care le-a depozitat ilegal în oraşul Sulina, încasând în schimb 2 milioane de dolari în contul unei "sucursale" a Chimika, firma off-shore International Enterprise Kirnika Lichtenstein. Din Delta Dunării reziduurile toxice au ajuns în Marea Neagră, dar catastrofa ecologică a fost descoperită şi denunţată public de către Greenpeace, în anul 1988. În 1989 au fost arestate şase persoane vinovate în frunte cu Weinstein, acesta fiind chiar condamnat la 18 ani de închisoare. A fost eliberat după numai trei luni de arest, deoarece regimul socialist a fost răsturnat în acelaşi an. Pozând în victimă politică a fostului regim dictatorial, în 1990, pentru o vreme, s-a _cazat la Hotel Flora din Bucureşti, apoi a dispărut din vizorul public, părăsind probabil România. Chiar din acel an însă, timp de doi-trei ani, România a fost invadată de substanţe toxice reziduale, introduse sub masca unor importuri de materiale chimice, pe modelul patentat deja de asociatul lui Lowy, Bebe Weinstein.
Până în prezent s-au aflat puţine lucruri privind dedesubturile afacerii Roşia Montana. Se ştie că în spatele firmei "canadiene" Cola Corporation se ascunde un acţionariat pestriţ, pus la dispoziţie de Lowy lui Mark Rich, magnatul evreu susţinând financiar, de fapt, întreaga afacere. Acest rol l-a avut "canadianul" Lowy şi în afacerea Lucona, băgându-i în faţă pe Erwin Egger şi Greta Fischer, ca oameni de paie, reprezentanţi ai firmei Zapata (Firma Zapata AC era "o firmă de căsuţă poştală" înregistrată în Elveţia, cu acţionariat secret. Nici chiar poliţia şi procuratura austriece nu au avut vreun succes în ancheta lor. Greta Fischer, consilier administrator al firmei, răspundea stereotip: "Firma Zapata AG are acte de proprietate, în funcţia de custode nu sunt obligată să dau nici o informaţie legată de numele acţionarilor".
De fapt, firma elveţiană pare a fi o sucursală off-shore a firmei americane Zapata Corporation din Texas S.U.A., înfiinţată la începutul anilor '50 de către George Bush tatăl, în aceeaşi zi în care a vizionat filmul Viva Zapata. Atunci când mai târziu George Bush a intrat în politică şi în Senatul S.U.A., el a trebuit conform legilor americane să "renunţe" la partea sa din Zapata, dar gestul a fost formal, firma - cu un capital anual de rulaj de 500 milioane de dolari - rămânând sub influenţa şi controlul său. George Bush a activat şi ca şef al C.I.A., ceea ce poate explica coordonarea de către Lowy a întregii afaceri "Lucona"). Ne punem întrebarea unde vor ajunge cianurile reziduale rezultate la Roşia Montană în urma celei mai intense şi nemiloase exploatări posibile? Le va găsi "românul" Bebe Weinstein vreun loc în Delta Dunării sau în Marea Neagră?
11-07-2008 20:49:06
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Motti Zisser
Controlează, alături de firma Control Centers, consorţiul Europa-Israel Group, companie israeliană importantă la proprietatea căreia participă din anul 2002 şi banca Leumi Le - Tel Aviv (cu 10%), implicată în privatizările din România. Europa-Israel Group controlează firma Elbit Medical Imaging.
Odată cu preluarea firmei Elbit Medical Imaging acum câţiva ani, Motti Zisser a preluat şi subsidiara acesteia, firma israeliană Elscint, căreia i-a închis activitatea, vânzându-i toate bunurile şi mijloacele de producţie (mai puţin secţia ce avea comenzi ferme contractual cu General Electric) şi a orientat fondurile acesteia în preluarea ieftină de hoteluri în Europa răsăriteană (precum Hotelul Bucureşti, preluare frauduloasă, după cum vom arăta) pe care să le renoveze pentru a le ridica valoarea.
Totodată ridică mall-uri, cum este cel de la Timişoara, unde a preluat ieftin terenul necesar de la o firmă de stat românească, după care a revândut foarte scump o parte din suprafaţa acestuia primăriei oraşului.
Tonya Halpern
Născută la 29.06.1948, în Bucureşti, în prezent cetăţean israelian, figurând cu domiciliul în Tel Aviv. Unic distribuitor în România al produselor Kodac prin firma sa M.TIL.ROM cu sediu la SITRACO CENTER, Piaţa Unirii, administrată de partenerul ei în afaceri, escrocul israelian Eliahu Rasin, cu care mai deţine hotelurile Opera şi Central din Bucureşti. O leagă o foarte mare prietenie cu Alex Bittner, pe care îl consideră ca pe un adevărat "frate". De altfel, sunt tovarăşi în solda serviciilor israeliene. Tonya Halperin rezidează în România cu mulţi ani înainte de 1989, locuind la apartamentele Hotelului Bucureşti (pentru privatizarea căruia s-a şi implicat direct alături de Alex Bittner), iar soţul său, Moshe, specialist în tehnica aviatică, este apropiat de firma israeliană Elbit System Ltd..
Numele complet al firmei evreo-americane pe care o reprezintă în România este Eastman Kodac, firmă care, alături de Standard Oil, Xerox, U.S. Steel, IBM şi mai multe bănci evreieşti americane, susţine şi activează pentru organizaţia mondialistă Counsil of Foreing Relations (C.F.R.).
Eliahu Rasin
Născut la 24.10.1947 la Tel Aviv în Israel (noi ştim că Israelul s-a înfiinţat abia în mai 1948, dar acestea sunt datele sale de paşaport, cu care este înregistrat la Registrul Comerţului din România, ca om de afaceri), domiciliat în prezent în localitatea Rishon Le-Zion din Israel. Baza piramidală a afacerilor lui în România este o cutie poştală cipriotă, respectiv off-shore-ul Monilen Enterprises Ltd, înfiinţat în august 1997, cu care controlează mai multe firme din România: Hotelurile Opera şi Central din Bucureşti, firma Sitraco, firma Nil Conimpex srl, EuroConstruct & Development srl şi Rom Integrated Computers Technologies srl. Deţine totodată şi Hotelul Sinaia din Sinaia, pe care l-a încredinţat spre administrare lui Marian Schwartz, ofiţer în rezervă din serviciile speciale israeliene, născut însă la 3 iulie 1954 în Bucureşti. Tatăl acestui Rasin a fondat împreună cu Bernard Shraer (asociaţi iniţiali) renumita bancă Leumi Le din Tel Aviv Israel.
La banca Leumi Le, sucursala din Londra, în contul firmei lui Rasin, MONILEN ENTREPRISES LTD, a fost vărsată suma de 2,92 milioane de dolari americani, comision pentru privatizarea Hotelului Bucureşti.
În prezent, Eliahu Rasin este chemat de către procuratura română în instanţă penală din România ca inculpat pentru privatizarea frauduloasă a Hotelului Bucureşti. Sustrăgându-se însă chiar şi anchetei penale, el a părăsit în graba România, de câţiva ani. Ca preşedinte la Sitraco Center şi la Sitraco Gemenii (este vorba de mai multe blocuri moderne pe care a pus mâna în centrul capitalei, mai ales în zona Unirea, şi pe care le-a transformat în "Business Center"), Eli Rasin are de clienţi firme precum Ardaf, Iberna, Pepsi Cola International, Gelsor (Sorin Ovidiu Vântu - Maria Vlas), Elite România, Sharrom-Sharp, El Al, Delta, Ambasada Israelului, Ambasada Norvegiei, Metropol s.a., Kodak, U.S.A.I.D. (agenţie a S.U.A. subordonată C.I.A.).
Eli Papouchado
Cetăţean israelian, partener de afaceri tradiţional, în Israel, al lui Motti Zisser. Locuieşte în Ierusalim, unde deţine o proprietate impresionantă. Născut la Cairo, provine dintr-o familie mixtă, tată egiptean şi mamă evreică. Proprietar al firmei Red Şea - Tel Aviv, deţine proprietăţi hoteliere operate de lanţul hotelier Park Platza, exceptând hotelul din Tel Aviv, care funcţionează sub operarea Sheraton (5 stele). În 1998 a dorit să preia privatizarea Hotelului Bucureşti (din Bucureşti). A declarat că deschide mai multe mall-uri în România, printre care unul la Timişoara. Paternitatea construirii unui mall la Timişoara aparţine şi firmei israeliene Elscint (Elbit Medical System), controlată de Motti Zisser. În Bucureşti, la un moment dat, Papouchado construia două "mari centre comerciale" finanţat de Banca Internaţională a Religiilor. A funcţionat şi ca director al unei sucursale a Leumi Le Bank.
Bernard Shraer
Evreu de origine maghiară, fondator al băncii israeliene Leumi Le - Tel Aviv, după 1989 a început să îşi dezvolte afacerile preponderent în Ungaria, îndeosebi prin compania Danubius Hotels and Spa Co. (Budapest Hungary), lanţ hotelier intrat repede în topul revistei de specialitate Hotels. În 1995 deţinea 9 hoteluri, în 1996 deţinea peste 23 (din care 3 pe Insula Margareta), iar în prezent peste 50 de hoteluri. Pentru a-şi extinde afacerile în România, interesat îndeosebi de staţiunile din Transilvania, a apelat şi la consultanţa lui Eric Rudosh. În cazul privatizării ilegale a staţiunii Sovata, a reieşit că în spatele sereleului din Râmnicu-Vâlcea cu care a licitat, se afla firma sa din Ungaria. În aceeaşi situaţie se află şi alte staţiuni din Transilvania. Când în 1999-2000 a dorit să preia Hotelul Bucureşti a invitat la Budapesta şi a cazat o delegaţie sindicală din turismul românesc, ca şi pe unii directori. Din documentele existente la F.P.S. rezultă că chiar Radu Sârbu i-a cerut câştigătorului licitaţiei să cedeze contractul către Danubius Hotels.
Shraer, ca şi Rudosh, nu este străin de încercarea de preluare a celui mai mari bănci de stat româneşti din prezent, Banca Comercială Română, de către Banca Ungariei. Privatizarea B.C.R. este impusă României pentru anul 2003 de către Banca Mondială.
Yoah Stern
Israelian, "omul" din România al magnatului evreu Mark Rich (unul din cei mai mari evazionişti din S.U.A.), preocupat de petrolul românesc. A fost arestat în anul 2002 şi eliberat la presiuni uriaşe (a se vedea capitolul Evreii şi petrolul românesc al Mileniului III). În urmă cu câţiva ani, Mark Rich a încercat să preia fraudulos Hotelul Athene Palace din Bucureşti (vom reveni cu detalii în numărul viitor). În prezent fiind preocupat de iminenta privatizare a companiei naţionale a petrolului, Petrom s.a., cea mai rentabilă afacere din România.
Eric Rudosh
Cetăţean ungur şi britanic, fost ambasador al Ungariei, face afaceri preponderent în România. Surse din sistemele de informaţii apreciază că originea sa reală este evreiască, incertă însă, deoarece partenerii săi de afaceri din România par să nu cunoască acest fapt. Înainte de a fi acreditat ambasador la Bucureşti, se apreciază că a lucrat pentru spionajul maghiar cât timp a fost student în România. Deţine o reşedinţă la Londra, iar numele a ieşit la suprafaţă în public de abia în anul 2002, când fiul său a fost arestat la Constanţa pentru deţinere şi consum de droguri, împreună cu câţiva tineri români. Personal, în România, nu desfăşoară afaceri personale mari (deţinând câte un restaurant, o discotecă, o firmă de servicii etc.), misiunile sale fiind controlate de la Budapesta şi de la Londra.
Liviu (Alfred) Mandler
Cetăţean israelian cu afaceri în România, preponderent în oraşul Cluj. Iniţial agent de influenţă israelian în cadrul Partidului Liberal, a promovat un "lobby" mascat, cu pârghii politice, afacerilor evreilor israelieni sau americani. Una dintre aceste mari afaceri era cea cu Bell Helicopters - S.U.A., în tandem cu Elbit System -Israel, ce ar fi adus evreilor miliarde de dolari de la bugetul României. Afacerea nu se putea face însă din cauza opoziţiei nestrămutate a ministrului de finanţe liberal, Daniel Dăianu. Mandler apasă pe buton şi Partidul Liberal îi retrage sprijinul politic ministrului Dăianu, forţând înlocuirea sa cu alt candidat liberal în data de 23.09.1998. În aceeaşi zi, la ştirile de la postul TV Antena 1, deputatul Şerban Săndulescu a declarat că ştia "de marţi despre această destituire, deoarece contractul cu Bell trebuie semnat şi Traian Decebal Remeş, noul ministru de finanţe, va semna acest contract". În aceeaşi zi, Daniel Dăianu, a declarat că, în prealabil, i s-a "sugerat ca fiind plecat în străinătate, un secretar de stat să semneze contractul cu Bell", dar el nu a permis trucul. Socoteala lui Mandler nu a ieşit nici de data aceasta. Alţi miniştrii (din partea Partidului Democrat) au preluat ştafeta opoziţiei, mai puţin evreul mason Babiuc, ministru al apărării, care s-a certat astfel cu propriul partid, dar a fost imediat primit în Partidul Liberal, ceea ce reprezintă numai un episod al protecţiei ocultei evreieşti pentru acesta. Trebuie precizat că în prezent, odată cu restructurarea conducerii liberale, influenţa lui Mandler asupra Partidului Liberal a încetat, motiv pentru care Babiuc s-a refugiat la P.S.D., iar parlamentarii liberali adoptă poziţii politice în interesul naţional.
Alfred Mandler a fost cunoscut mediei româneşti ca asociat şi subordonat în afaceri al lui F. Robinson, îndeosebi în afacerea Dacia Felix (a se vedea capitolul Băncile Româneşti).
Fredy Robinson
Evreu originar din Bacău, unde s-a născut în 1946, a emigrat în Israel, transformându-se în om de afaceri şi beneficiind de comenzi din partea statului (prin bunăvoinţa lui Ariei Sharon), fapt ce l-a ajutat să se îmbogăţească. Datorită inclusiv succesului său în afacerile din România, în Israel a fost declarat "Omul anului 2001".
Proprietar al trustului financiar Milomor Rezida, care stă în spatele afacerilor sale. Ofiţer israelian din cadrul forţelor speciale, în retragere. Reprezentant al statului român (al F.P.S.) în statul Israel pentru privatizarea întreprinderilor româneşti în favoarea capitaliştilor evrei; proprietar al Eurom Bank (fosta Bancă Dacia Felix) al postului de televiziune Tete7ABC, al mai multor cazinouri, printre care Cazinoul Vernescu şi un cazino pe internet (are deschis un cazinou şi la Chişinău). Lucrarea Francmasoneria şi clasa politică afirmă că cedarea sediului Uniunii Scriitorilor din România, Casa Vernescu, către afacerişti străini, a intervenit după vizita lui Laurenţiu Ulici (preşedinte al Uniunii) în S.U.A., la 19 octombrie 1993, la sesiunea Supremului Consiliu, grad 33, de la Templu de Rit Scoţian al Districtului Columbia, "când avea să se reconsacre Supremul Consiliu Masonic din România. Oricum, după această dată, în Bucureşti cazinourile au apărut ca ciupercile după ploaie..." Toate cele opt cazionuri din Bucureşti au proprietari israelieni şi sunt suspectate de spălare de bani.
Aşa cum se cunoaşte, poliţia israeliană a fost sesizată şi a demarat ancheta penală privind obţinerea de fonduri electorale frauduloase de către Ariel Sharon, în cuantum de 1,5 milioane de dolari, concomitent cu operaţiuni de spălare de bani. Principalii anchetaţi au fost cei doi fii ai acestuia: Omri şi Ghilad Sharon. Mama acestora doi (Lili) este evreică originară din România, de la Braşov. Ghilad Sharon este totodată un cunoscut om de afaceri. "Vizavi de acesta se spune că activităţile desfăşurate în România îi aduc venituri considerabile... existând indicii că unele din fondurile ilicite folosite la scrutinul din 1999, precum şi în campania de la începutul anului trecut [a partidului Likud], provin din România", scria săptămânalul A.P. în februarie 2002. Afacerile din România ale fiului premierului Sharon s-au învârtit în anturajul lui Fredy Robinson, fiind asociat în afaceri cu unii dintre coacţionarii Băncii Dacia Felix (EuromBank), precum Avital Benesch (preşedinte al băncii), Fredy Robinson (proprietar principal al băncii) şi Liviu Mandler (fost preşedinte al băncii, asociat). Dealtfel, Liviu Mandler i-a fost subordonat lui Ariel Sharon în armata israeliană.
11-07-2008 20:49:48
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Sorin Beraru (Samuel Bergovici)
Consacrat public prin afacerea/ecscrocheria CICO S.A., israelianul Sorin Beraru este cel mai celebru infractor evreu din România, prin fraudă acaparând şi devalizând multe întreprinderi româneşti, pe care le-a stors de fonduri ce au părăsit România, ca şi el. Inculpat în mai multe dosare penale, în anul 2002 Beraru a încercat mituirea procurorilor români cu suma de 600.000 de dolari. Aceştia au organizat un flagrant, astfel fiind arestat emisarul său israelian. L-a interogatoriu, acesta a declarat ca o parte din bani trebuiau să ajungă la Adrian (Năstase, primul ministru?). Dat în urmărire generală internaţională, Beraru rezidează în Israel, stat care nu face nici un efort pentru a-l identifica şi extrăda în România. Mai mult, la vizita oficială din 2001 în Israel a primului-ministru Adrian Năstase, la întâlnirea oficială cu oamenii de afaceri israelieni, organizată de gazde, a fost prezent şi inculpatul Beraru pentru a-l certa pe premierul român că procurorii din România îi tulbură "gheşefturile".
Moshe Pesah
Israelian. Partenerul de afaceri în România al lui Sorin (Shmuel) Beraru. Joacă teatru ca victimă a lui Beraru, deschizând procese împotriva acestuia ca astfel să îşi demonstreze "buna-credinţă" şi să convingă instanţele româneşti că el poate păstra proprietăţile obţinute prin fraudă de la statul român.
Shimon Nahor
Traficant israelian de arme ce a acţionat pe teritoriul României cu începere din 1992, până în 2001. Fiind evreu originar din Galaţi, când a emigrat în Israel avea numele de Herşcovici. La un moment dat, viceamiral al armatei israeliene. Traficant israelian de arme ce acţionează pe teritoriul României. Afacerile sale ilegale l-au adus în atenţia procuraturii româneşti, fiind arestat şi inculpat în cadrul unui proces penal. Mituind judecătorii, avocata evreică a lui Nahor, Lidia Peter, a obţinut eliberarea acestuia ("judecarea în stare de libertate"). Shimon Nahor, odată eliberat, a încălcat interdicţia de a părăsi România, fugind peste graniţă, ascuns într-un covor făcut sul. Avocata Lidia Peter a fost arestata în Bulgaria şi extrădată în România. Ca şi în cazurile Sorin (Samuel) Beraru şi Maria Vlas, Israelul întârzie extrădarea în România a infractorului Nahor.
Timp de mai mult de zece ani, Nahor a fost ofiţer superior în armata israeliană, fiind comandantul unei nave de luptă. Ca ofiţer de marină în retragere el a fost selectat de către Mossad pentru munca de spionaj în străinătate. Controlând firma Quick Aero-Service (al cărei proprietar apare Dumitru Popescu, condamnat în afacerea "Ţigareta II" pentru acelaşi tip de transporturi "speciale"), la 7.04.1997, Nahor efectuează un zbor de contrabandă cu armament pe distanţa Bucureşti (aeroportul Otopeni)-Khartoum, pentru care a dispus plăţi din Geneva pe numele Herşcovici Simon.
Acesta a fost numai unul dintre zecile de "transporturi speciale" pe care le-a efectuat de pe Otopeni. În anturajul lui Nahor (Herşcovici) s-au remarcat lt.col. Hary Ene din S.R.I., Kuki Borislavski (consilier al ministrului apărării Victor Babiuc), generalul Florentin Popescu, şef al Direcţiei de înzestrare a Armatei române (compromis în afacerea "Ţigareta").
Un personaj care nu a văzut (?) ce face Nahor pe aeroport, este chiar directorul operaţional al Aeroportului Bucureşti-Otopeni, Sorin Stoicescu, care, prin intermediul firmei de protecţie şi pază Valahia asigura şi paza aeroportului. Reproducem din raportul «Legătura lui Stoicescu cu Mossad-ul»: "În 1991, Sorin Stoicescu intră în relaţii deosebite cu Yehuda Tova, ofiţer de informaţii acoperit în cadrul Ambasadei Israelului de la Bucureşti şi se vede permanent cu acesta, unele surse susţin că ar părea un schimb informativ. A nu se uita atitudinea sa în cazul afacerii Bell Helicopters... în poziţia sa din Departamentul Aviaţiei Civile; Stoicescu nu a fost deloc străin de facilitarea achiziţionării unor aeronave de către Compania Tarom de la o firmă de leasing americană, administrată de cetăţeni israelieni; este acuzat de relaţii strânse de amiciţie cu numiţii: Niels Schnecker, Gyora Yar, Artur Weis; Sorin Stoicescu pare că s-a implicat mult prea activ în asigurarea tranzitului cetăţenilor evrei din Rusia către Israel din chiar dispoziţia primului-ministru Petre Roman. Asociatul său de la firma Valahia desfăşoară fel de fel de activităţi pe lângă Ambasada Israelului." (A.P.)
Deşi dat în urmărire internaţională de către Procuratura din România, sustrăgându-se procesului penal şi condamnării, Shimon Nahor este ridicat în slăvi şi scos nevinovat în lucrarea recent apărută România Iudaică, tipărită pe banii Ministerul Cultelor şi Culturii din România (a se citi din partea ministrului filo-sionist Răzvan Teodorescu, acelaşi care susţine culpa poporului român de Holocaust împotriva poporului evreu).
Sammy Ofer
Cetăţean israelian şi britanic. Evreu de origine română, reprezentant al familiei magnaţilor israelieni Ofer cunoscuţi drept fraţii Ofer (David, Sami şi Iuli). Tatăl fraţilor Ofer a fost evreu originar din România, emigrând din oraşul Constanţa, unde avea numele de Josef Herşcovici (acelaşi nume de familie cu Shimon Nahor, Herşcovici din Galaţi). Averea fraţilor Ofer se ridică la 1,5 miliarde de dolari, plasată în afaceri.
Dintre cei trei fraţi, David a fost şeful unui serviciu secret israelian, Iuli a avut aplecare spre funcţiile publice, deţinând până recent, deşi israelian, şi funcţia de consul al României la Tel Aviv, iar Sammy, un personaj retras, de culise, s-a concentrat asupra afacerilor. El locuieşte cu precădere la Londra, fie la reşedinţa sa, fie pe un yaht de lux. Fraţii Ofer deţin împreună o bancă israeliană de rangul doi, Bank Mizrahi. Afacerile din România au fost demarate în ultimii ani de către octogenarul Sammy Ofer, iar în prezent sunt conduse de fiul său, Eyal Ofer.
Familia Ofer este coproprietară, alături de familiile (evreieşti) Pritzker din S.U.A. şi Wilhelmsen din Norvegia, al uneia dintre cele mai bine cotate agenţii de turism din lume, Royal Caribbean Cruises Ltd. (active de 2,2 miliarde de dolari, venituri anuale de 1,2 miliarde de dolari), ce oferă croaziere în toată lumea cu peste 50 de itinerarii şi peste 140 de destinaţii în Caraibe, Bermude, Bahamas, Mexic, Panama, Alaska, Hawai etc., etc. Flota are 14 nave moderne de agrement, cu o capacitate de peste 24.000 de călători.
Cea mai importantă afacere: familia Ofer deţine compania Zodiac Maritime Agendes, companie de transport naval comercial, cu vase de până la 164.800 tdw. Această companie administrează şi vasele altor firme evreieşti, precum flota Rosemont, Trans Union Corp., sau cele 10 vase ale O&P Holding Ltd. Navele sunt operate prin contracte de la câteva zile până la câţiva ani. În prezent familia Ofer deţine numeroase proprietăţi în România, care nu pot fi însă identificate cu uşurinţă, deoarece foloseşte în preluarea întreprinderilor româneşti firme off-shore cu acţionariat secret, create în paradisuri financiare, precum Cipru. Se bănuie prezenţa sa masivă, deşi invizibilă, în proprietăţile din oraşul Constanţa (mai ales în port), unde presa nu poate scrie decât ceea ce vrea el. La conducerea magazinului Tomis (proprietatea sa) a numit-o pe Daiana Voicu, fiica cunoscutului magistrat Marin Voicu.
Eyal Ofer, împreună cu Jay Pritzker, l-au mandatat în 1997 pe evreul Phillip Bloom să le procure Hotelul Bucureşti. Afacerea a eşuat într-un scandal privind manipularea privatizării.
De multe ori, datorită poziţiei sale, Eyal Ofer este mandatat de oficialităţi să reprezinte România în faţa forurilor internaţionale, astfel încât el cunoaşte politica de culise a guvernului român mai bine decât serviciile secrete româneşti.
Dan Fischer
Cetăţenie română şi israeliană. S-a numit şi Frâncu, nume sub care a fost cunoscut ca sportiv al clubului Ministerului de Interne, Dinamo. Coproprietar al postului de televiziune Prima TV. În capitolul "GHEŞEFTURI EVREIEŞTI" este arătată implicarea sa în recuperarea creanţelor României de la diverse state. Rolul lui Fischer se rezumă la a intermedia vânzarea acestor creanţe, pentru numai 40% din valoarea reală, către una din Băncile Rotschild şi la a-şi încasa comisionul. Totodată, Fischer a intermediat obţinerea de credite, pentru România, de la altă bancă evreiască americană, Credit Swiss First Boston. Apropiat în afaceri de secretarul de la Ministerul Finanţelor, Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Legat de relaţiile sale cu serviciul de spionaj românesc, sunt semnificative acuzele aduse, în octombrie 2000, de actualul şef al Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte, pe atunci vicepreşedinte al Comisiei parlamentare pentru controlul SIE. Concret, şeful Serviciului de Informaţii Externe, Cătălin Harnagea, ar fi cerut de la ofiţerii din subordine dosarele a 19 personalităţi politice pentru a le discredita sau şantaja. În acest context, atunci când "un om de afaceri nu cotizează la Fischer sau la AVAB, i se face imediat dosar penal", susţinea Radu Timofte, arătând şi că Hamagea se folosea de ofiţerii acestui Serviciu în interes personal, pentru a răspunde anumitor comenzi politice. Astfel, aceşti ofiţeri bine pregătiţi acţionează şi în misiuni speciale în afara ţării, având ca scop recuperarea creanţelor României. Conform relatărilor lui Timofte, folosindu-se acest procedeu, România a recuperat 40 de milioane de dolari din Kuweit, însă banii nu au ajuns nici la bugetul de stat, nici la S.I.E., ci au luat căi numai de Harnagea ştiute. Această acuză are o semnificaţie aparte, în contextul în care colaboratorul şi specialistul nr. l al României (şi al S.I.E., deci) în recuperarea creanţelor este... Dan Fischer.
Vladimir (Vova) Cohn
Evreu originar din România, transfug, se pretinde investitor repatriat din Franţa, în 1990. Taică-său a fost comisar sovietic evreu Kominternist, venit în România pe tancurile sovietice, după 1944, deoarece a făcut parte din activul de bază ai instalării comunismului în România. De aici probabil se trage prietenia sa cu alt evreu, fiu de comunist evreu, Petre Roman, fost prim-ministru al Romaniei, actualmente "Raportor NATO". În perioda cât Petre Roman s-a "specializat" la Paris, relaţiile dintre familiile Neurlander-Cohn au fost reluate.
Vova Cohn a primit, după 1990, în "locaţie de gestiune", de la fostul prim-ministru Roman, clubul Nasty din Bucureşti.
Foarte gălăgios şi obraznic pe posturile de televiziune, în timpul fostelor guvernări, Cohn a participat la mai multe privatizări cu cântec ale întreprinderilor româneşti, cea mai celebră fiind privatizarea unicului producător de carton presat din România, fabrica RomCarton S.A.. Ca în toate privatizările evreieşti din România, Cohn a dat dovadă de o duritate deosebită faţă de muncitorii români, a concediat masiv şi nu a plătit salariile. Greva şi mitingul din curtea fabricii, l-au determinat pe Cohn să-şi folosescă influenţa, ceea ce a dus la o intervenţie extrem de violentă şi represivă a forţelor poliţieneşti, care i-au molestat pe muncitori şi i-au alungat din incinta întreprinderii.
Vova Cohn este în prezent Vicepreşedinte al clubului de fotbal al Ministerului de Interne, Dinamo Bucureşti.
Gheşefturi evreieşti sau asimilare politico-economică!
Retrocedări evreieşti şi sprijin electoral. Anul 1996 a fost în România an de campanie electorală pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Nu întâmplător, ambasador al S.U.A. la Bucureşti era afaceristul evreu Alfred Moses, iar Ion Iliescu dorea să fie încă o dată preşedinte al României. Prietenia preşedintelui Iliescu cu Alfred Moses trecuse proba de foc când, în vara lui 1996, cei doi aflându-se alături în sediu central al B'nai B'rith din S.U.A., Ion Iliescu a declarat public că rupe coaliţia de guvernare cu "partidele extremiste" (fiind catalogate astfel Partidul România Mare şi Partidul Unităţii Naţionale a Românilor).
Pe de altă parte, conaţionalii lui Moses au considerat că Ion Iliescu ar fi bun de preşedinte pentru România, căci demaraseră deja cu el ceva afaceri. Mai mult, puteau chiar să câştige un ban bun "ajutându-1". În acest context s-au deplasat în România trei "mercenari electorali", evreii americani Shumate, Dresner şi Gorton, care au fost plătiţi de guvernanţii români sub pretextul unui studiu de marketing prin ordine de plată executate de Banca Ion Ţiriac. Ziarul Ziua relata la 27 martie 1996 despre o primă tranşă de un milion de dolari, urmată de o alta de o jumătate de milion de dolari.
Cei trei "muşchetari" mercenari prezentau şi o bună carte de vizită. George Gorton pregătise şi campania electorală a lui Boris Elţîn, devenit apoi preşedinte al Federaţiei Ruse. La rândul lui, cunoscut strateg electoral în S.U.A., Joe Shumate era un renumit analist al campaniilor electorale, iar Richard Dresner era expert electoral în New York, pregătindu-i lui Bill Clinton mai multe campanii electorale (în 1970, Dresner a fost cel care l-a sprijinit pe Clinton să devină guvernator al statului Arkansas), de aceea era în foarte bune relaţii cu fostul consilier al preşedintelui S.U.A., Dick Morris. Se ştie că, deşi democrată, administraţia lui Bill Clinton a fost cea mai penetrată de elemente sioniste evreieşti şi de membri ai B'nai B'rith (de regulă, evreii americani sunt mai apropiaţi de Partidul Republican, în cadrul căruia au penetrat la funcţiile de conducere).
Mercenarii "americani" au fost angajaţi de partidul de guvernământ (P.D.S.R.), la decizia lui Viorel Hrebenciuc, în iulie 1996, arată Ziua. Contractul consultanţilor era programat să dureze până la data de 17 noiembrie 1996, urmând ca el să acopere şi turul doi de scrutin. Ei au locuit la Vila P50, fostă a lui Ceauşescu. De la bun început, americanii au dat importanţă campaniei din presă, în special celei de pe postul naţional de televiziune.
Cum era de aşteptat, opoziţia "democratică" de la acea dată, reprezentată îndeosebi de Convenţia Democratică, apărea în faţa opiniei publice occidentale ca anti-comunistă, în timp ce Ion Iliescu şi partidul său (P.D.S.R.) ca neo-comunişti, ceea ce a determinat mai multe agenţii neguvernamentale ale S.U.A. să sprijine aceste forţe de "opoziţie democratică". Această situaţie periclita însă misiunea Gorton-Shumate-Dresner şi trebuia stopată, moment în care a trebuit să intervină ambasadorul S.U.A., adică evreul A. Moses, care a încercat la schimb să mai obţină un avantaj: privilegii pentru evrei în privinţa retrocedării imobilelor din România. Totodată, el cere guvernului S.U.A. să oprească sprijinul acordat opoziţiei din România.
Situaţia a fost surprinsă critic şi combătută de ziaristul Anton Uncu de la România Liberă, pe parcursul unei serii de articole din septembrie-octombrie 1996:
"Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, dl. Alfred Moses, afirmă că Legea caselor naţionalizate nu constituie obiect de negociere între Guvernul român şi Guvernul american... Am aflat [însă] că domnul ambasador a negociat cu Puterea de la Bucureşti o exceptare de la lege pentru [foste] proprietăţi aparţinând comunităţilor etnice. Recunosc, nu înţeleg prea bine intenţiile ambasadorului Statelor Unite în România, domnul Alfred Moses. Cum domnia sa exprimă poziţia Guvernului S.U.A., evident, nu înţeleg prea bine intenţiile Guvernului american. Nu pun în discuţie faptul că domnul Alfred Moses ar fi sau nu diplomat de carieră sau că numirea sa în această funcţie ar fi fost acordată la cerere, în relaţie directă cu volumul fondurilor donate în campania electorală a preşedintelui american. Dacă domnul Teodor Meleşcanu are dreptate, circa 90% din ambasadorii S.U.A. se înscriu în această regulă. La urma urmelor, asta îi priveşte pe americani. Grija noastră este că ambasadorul S.U.A. în România este, prin forţa lucrurilor, reprezentantul Guvernului american pe lângă Guvernul României. Dacă aşa stau lucrurile, cum să înţelegem declaraţiile publice ale domnului Alfred Moses, în sensul modificării structurii alianţei guvernamentale prin excluderea partidelor extremiste din structura acesteia? Că Guvernul american l-a acreditat pe domnul Moses, nu pe lângă guvernul real al României, ci pe lângă un guvern ideal, sau cel puţin aşa cum l-ar dori americanii să fie?
Dar restituirea proprietăţilor evreieşti comunitare preocupă guvernul S.U.A.? Fără îndoială. Cum s-ar putea explica altfel negocierile pe această temă ale ambasadorului S.U.A. cu Preşedinţia, Guvernul şi staful P.D.S.R.? Domnul Alfred Moses, şeful comunităţii evreieşti din New York, ori şi-a asumat, benevol, funcţia de ambasador al comunităţii evreieşti pe lângă Guvernul României, ori îşi încalcă mandatul încredinţat de Guvernul S.U.A."
"Nu-i mai vrem pe americani, ale Uncu? Sau, totuşi, îi vrem, dar cu condiţia să nu fie evrei?" este întrebat de alt ziar redactorul României Libere.
11-07-2008 20:50:37
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
"Asta nu mai este de râs - răspunde Anton Uncu -, asta-i măgărie! Şi există riscul să te ia cineva în serios. Ei, bine, dacă domnul ambasador ar fi negociat la Bucureşti retrocedarea imobilelor minorităţilor malgaşe, nu evreieşti, ca stare de excepţie de la Legea caselor naţionalizate, tot mi-aş fi pierdut cumpătul. Pentru că nu cred, în ruptul capului, că Washigtonul l-a împuternicit să se ocupe cu astfel de probleme... Ambasadorul Statelor Unite - atrăgea atenţia A. Uncu - descurajează orice încercare de sprijin preferenţial acordat partidelor din opoziţia democrată românească, net dezavantajate în confruntarea electorală de lipsa mijloacelor financiare şi logistice, dar mai ales de subordonarea postului naţional de televiziune, singurul care acoperă întreg teritoriul ţării de către putere."
[La scurt timp Anton Uncu a părăsit ziarul România Liberă şi a fondat ziarul Curentul; a decedat în urma unui atac de cord.]
În cadrul aceleiaşi campanii electorale, Ion Iliescu avea să se mai folosească de serviciile unui evreu parizian pentru a se menţine la putere, el şi partidul său de sub semnul celor trei roze. Este vorba de "francezul" Adrian Costea, căruia i s-au vărsat sume imense de la bugetul statului român pentru realizarea albumului Eterna şi fascinanta Românie, sume folosite de fapt pentru afişele electorale ale partidului, tipărite în străinătate şi introduse fraudulos în România. Peste un milion de dolari (bani negri) au plecat acum un an şi jumătate la Paris într-o valiză diplomatică românească (spre mânjirea magistraţilor francezi), pentru ca de scandalul Adrian Costea să nu se mai audă nimic, după ce, în 1999, procurorii francezi se deplasaseră special la Bucureşti. Evreu originar din România, Adrian Costea a fost consilier al preşedinţilor Ion Iliescu şi Emil Constantinescu şi se află în spatele desprinderii unei dizidente din P.D.S.R., în frunte cu Teodor Meleşcanu şi Iosif Boda, numită "Alianţa pentru România" (ApR, după modelul Alianţei Israelite), pe care a finanţat-o. Ideologul noului partid "românesc", alt evreu: analistul economic Vladimir Pasti. Eşecul "Alianţei", condusă de la Paris de Costea, i-a determinat pe liderii acesteia să-şi găsească adăpost în sânul Partidului Liberal.
Concomitent cu presiunea politică a ambasadorului Alfred Moses privind retrocedarea proprietăţilor evreieşti confiscate de regimul legionar al mareşalului Antonescu, sau naţionalizate de comunişti, evreii din Israel au declanşat o presiune juridică. Astfel, deputatul israelian Avraham Poraz a acţionat în justiţie statul român la Tribunalul Internaţional de la Haga, "ca urmare a tergiversării procesului de restituire a proprietăţilor deţinute de evreii originari din România".
"Sunt foarte conştient de faptul că Israelul are interese politice, economice şi militare în România" - spunea Avraham Poraz, pentru a explica de ce acţiunea sa nu poate avea sprijinul făţiş al guvernului Israelian. "După cum m-a informat Ministerul de Externe israelian, în România există la ora actuală 1.500 de întreprinderi mixte româno-israeliene", adăuga el. "Colaborez [în schimb] cu Congresul Mondial Evreiesc, îndeosebi cu preşedintele său, Edgar Brofman, şi cu directorul general, Israel Singer. Această organizaţie a rezolvat cu succes litigiul cu băncile elveţiene pentru restituirea banilor depuşi de victimele Holocaustului".
Creanţele şi Eurobondurile româneşti. Unul dintre notorii afacerişti evrei care au pus din plin umărul la cele mai controversate afaceri ale României din ultimii ani este israelianul Dan Fischer (fost Frâncu, ca evreu român). El a devenit mai cunoscut atunci când s-a certat cu alt afacerist israelian, considerat "agent Mossad cu operare pe România", Alex Bittner.
Principalul deschizător de drumuri pentru Dan Fischer, în timpul fostei guvernări a Partidului Social Democrat (numit atunci P.D.S.R.), cea de până în 1997, a fost nimeni altul decât "evreul ucrainean" Viorel Hrebenciuc. Astfel, în 1996, de exemplu, România avea de recuperat de la două state africane creanţe în valoare de 12 milioane de dolari, dar apare în schemă Dan Fischer care "ajuta" România, intermediind acesteia vânzarea creanţei de 12 milioane de dolari pentru numai 5 milioane către Banca Rotschild din Olanda. Afacerea a fost atât de bună pentru evrei, se pare, încât ei, pe lângă comisioanele curente, au finanţat şi candidatura lui Ilie Năstase (candidat al P.D.S.R. în 1996) la funcţia de primar al Bucureştiului.
După venirea la putere a "dreptei democrate" în 1997, Dan Fischer exploatează relaţiile sale cu noii puternici ai zilei. Prietenia sa cea mai strânsă a curs pe direcţia Cătălin Harnagea (nou şef al spionajului românesc, S.I.E.) şi Dorin Marian (coordonatorul serviciilor secrete din partea preşedinţiei României) oameni ai preşedintelui Emil Constantinescu. Prin intermediul partenerul său israelian Alex


MOSSAD-ul şi tehnica militară Românească
O mare parte din industria de armament românească a fost sistematic distrusă după 1989 în favoarea importurilor din Israel. O altă parte a fost acaparată de oamenii de afaceri evrei. Vom aminti pentru început un fapt bine cunoscut, acela că cei mai mari traficanţi de armament din lume sunt evreii, respectiv cetăţenii israelieni. Recentul caz Şimon Naor din România o demonstrează cu prisosinţă. După anul 1989, importurile româneşti de tehnică militară prin evrei nu au mers doar pe relaţia cu Israelul. Şi alte mari afaceri, precum afacerea Dracula-Bell Helicopters - IAR Chimbav Braşov (care era să ne coste aproape trei miliarde de dolari americani), deşi veneau din S.U.A., au fost intermediate de politicieni şi afacerişti evrei, precum se va vedea.
În privinţa acaparării României ca piaţă de trafic şi de desfacere a industriei militare israeliene, o activitate excepţională a avut-o serviciul secret extern al Israelului, Mossad-ul. În urmă cu mai mulţi ani, remarcabilul analist (specialist în servicii secrete) George Dora, semnala în periodicul la care semna acum vreo 7 ani, că prăbuşirea avioanelor militare româneşti, respectiv a MIG-urile ce cădeau ca muştele, are legătură cu activitatea de sabotaj organizată de Mossad pentru a determina ca în întreaga aviaţie militară românească să fie implementat sistemul de ghidaj electronic ŞOCAT, aparţinând firmei israeliene Elbit System Ltd.
În afară de faptul că, într-adevăr, sistemul ŞOCAT este în prezent introdus în toată tehnica militară aeropurtată românească (cu majora contribuţie a fostului ministru al apărării româneşti, evreul mason Victor Babiuc), dacă vizităm situl de internet al Elbit Israel (www.***) vom observa că 80% din afacerile acestei firme au în obiectiv România. Pe plan intern, majoritatea acestor afaceri au avut caracter infracţional şi s-au lăsat chiar cu condamnări pentru unii responsabili români (afacerea PUMA/I.A.R. Ghimbav - elicoptere militare, afacerea AEROSTAR Bacău - avioane militare), dar ele nu au fost stopate, ci se desfăşoară şi în prezent în favoarea Israelului.
Un alt săptămânal, sub titlul "Scurtă istorie a afacerilor cu recul", prezenta acum câţiva ani, câteva din "ciudatele" afaceri ale Ministerului Apărării din România, adică achiziţii din Israel. Le vom cita şi noi:
- Afacerea UZI: câteva mii de pistoale mitralieră importate din Israel pentru regimentul de gardă. Citat: ,Au fost nişte jucării haioase şi dătătoare de bărbăteşti simţăminte, dar asta până li s-a epuizat muniţia (nu ştim contra cui). Noroc cu un magazioner salvator care a descoperit că se potrivesc cartuşele pentru pistoletul ORIŢA, uitate în depozitele Armatei de prin anii '50";
- Afacerea LANCER: firma Elbit - AEROSTAR ELBA ELECTRONICS s-a implicat să modernizeze aparatura de bord a "sănătoaselor noastre MIG-21. După negocierile din '91-'92... contractul a intrat în derulare, înviorat de cifra de 100 milioane de dolari", plătiţi de români;
- Afacerea SĂGEATA: import de muniţie antitanc de la firma israeliană TAAS, afacere de câteva zeci de milioane dolari
Materialul pe care l-am citat (coordonator Cornel Ivanciuc), adaugă:
"Mai numim afacerile "FOCOASE DE PROXIMITATE", "RADARE MARCONI" şi "APARATURĂ DE VEDERE PE TIMP DE NOAPTE", aproape toate învârtite cu firme din Israel. Ba, ca să mai adăugăm un moţ caschetei, vom preciza ca şi firma Bell Helicopters (afacerea DRACULA) a fost adusă tot via Israel... Prin 1991, generalii Cioflină, Mincu şi colonelul Grigore, păstoriţi de Vasile Ionel, au reuşit să izoleze armata română, contractând pentru S.T.A.R. (Sistemul de Transmisiuni al Armatei Române) produsele în standard Eurocom ale firmei MARCONI. În Europa, de aceeaşi dotare mai beneficiază o regiune militară din Austria şi fix un canton din Elveţia. Comision... un milion USD. Caietul de Sarcini (al M.Ap.N.) definea cu precizie un sistem total diferit de cel oferit de MARCONI; cu toate acestea nici una dintre firmele care au respectat condiţiile tehnice solicitate: ALCATEL, ERICSSON, MOTOROLA şi TELRAD... nu a fost apreciată la încheierea contractului.
Ei bine, de toate aceste afaceri, şi încă altele, se leagă numele unui mic grup de destoinici comersanţi [precum]: colonelul Toma - fost director de importuri pe «relaţia Israel», mutat după 1992 ca director general la ROMTEHNICA (Regia de Stat ce asigura toate afacerile Ministerului Apărării din România)... Şi, în sfârşit, dar deloc neimportant, Mihai Burlacu, fost secretar de stat pe vremea lui Ceauşescu, devenit după ciuntirea din decembrie [1989], director general al Institutului de Proiectări 0111 al M.Ap.N. N-am putea să vă spunem ce poziţie mai are astăzi, ştim doar că are un sediu în vecinătatea guvernului şi că prin mijlocirea sa se poate comunica uşor cu firme din Israel. Că veni vorba de poporul ales, nu-ş' cum se făcu, dar şi acesta şi-a ales în conducerea firmei ELBIT [SYSTEM] un domn Ciubotaru. Luaţi acum şi număraţi: nu sunt mai mult de 10 cei care au hotărât - până în 1996 - ce să cumpărăm pentru armăţica noastră degrab privitoare spre NATO. Ce modificări de cadre credeţi că s-au petrecut în acest club select şi bine ferecat după venirea Emilului [preşedintele Emil Constantinescu]?"
Nu putem conchide decât că numirea colonelului Toma în fruntea regiei armatei române, Romtehnica, fost director de importuri pe "Direcţia Israel" în vremea lui Ceauşescu, se datorează mai degrabă Mossad-ului, prin agenţii săi infiltraţi în guvernul român. Unul dintre cei mai importanţi pioni guvernamentali direct responsabili de aceste acţiuni este masonul Victor Babiuc, fost ministru al apărării României, al cărui nume de cod printre agenţii SPP era chiar Mossadiuc, şi care se numără printre oamenii de legătură ai ofiţerului israelian Shimon Nahor (cel inculpat pentru trafic de arme).
Despre modul cum serviciul secret al spionajului israelian are obiceiul de a se implica în desemnarea miniştrilor apărării altor ţări, este semnificativ celebrul episod, relativ recent, din războiul cu Siria al Israelului. Astfel, Mossad-ul a reuşit la un moment dat să schimbe identitatea şi biografia unui evreu sirian, pe care îl recrutase ca agent, şi astfel l-a propulsat până în funcţia de ministru al apărării al Siriei. De pe poziţia de şef al armatei siriene, acesta a transmis Israelului toate informaţiile "de front" în momentul declanşării ofensivei Siriei asupra acestuia.
Evident că ofensiva siriană a fost un fiasco, iar Israelul şi-a lărgit teritoriile chiar.
Îi vom reda însă cuvântul specialistului George Dora, care în 1998, sub titlul Interesele strategice israeliene decid în Iugoslavia, relata că în urma unor tratative secrete dintre Turcia şi Israel s-a încheiat o axă strategică Ierusalim-Ankara, care reprezintă o alianţa militară cu caracter ofensiv, îndreptată împotriva refacerii sferei de influenţă a Rusiei în Estul Europei şi în Balcani. Pentru atingerea acestor deziderate, politicienii şi staff-ul serviciilor secrete din Israel şi Turcia au declanşat o adevărată ofensivă în scopul fărâmiţării statelor naţionale din Balcani, prima victimă fiind fosta Republică Socialistă Federativă Iugoslavia.
În paralel, cu acordul tacit al S.U.A. şi al Germaniei, se acţionează împotriva României, pentru obţinerea autonomiei Ardealului. Totuşi, în concepţia serviciilor secrete din cele doua ţări menţionate, în acest acord (axa strategică Ierusalim-Ankara) urma să fie inclus şi Bucureştiul.
În ceea ce priveşte România, Israelul era interesat atât de porturile strategice de la Marea Neagră (fie chiar şi pentru trupele americane), cât şi de viitorul spaţiu de complementaritate al Transilvaniei. Anihilarea unei posibile alianţe ortodoxe, cuprinzând Rusia, Grecia, România, Bulgaria, Serbia, se află de asemenea pe unul dintre primele locuri în planurile serviciilor secrete ale Israelului, cu binecuvântarea S.U.A. şi a Germaniei.
"În domeniul militar - scria G. Dora -, semnalăm cooperarea româno-israeliană în ceea ce priveşte transformarea a 40 de elicoptere I.A.R. Puma în configuraţie de atac. Acestui contract în valoare de peste 100 de milioane dolari, executat de firma israeliană Elbit, i se va adăuga un nou aranjament privind modernizarea în totalitate a celor 200 de avioane MIG 22 româneşti. Dependenţa industriei româneşti de apărare şi a înzestrării armatei faţa de Israel este un lucru ascuns de actuala guvernare opiniei publice... Poziţia anti-constituţională a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.), de a pune practic România în stare de război cu Republica Iugoslavia sub acoperirea unei misiuni umanitare, nu este atât o cedare în faţa presiunilor N.A.T.O., ci reprezintă subordonarea conducerii de la Bucureşti intereselor strategice ale Israelului în Balcani."
Tot aşa se întâmplă şi în anul 2003 când, înainte de a exista o acţiune militară a NATO împotriva Irakului, înainte de a exista o rezoluţie ONU care să aprobe declanşare războiului, guvernarea Iliescu-Năstase bagă România în război alături de S.U.A., sfidând Uniunea Europeană chiar, în folosul real al... Israelului, care acţionează din răsputeri ca puterea Irakiană să fie distrusă.
Care este însă fiasco-ul din industria de apărare a României?
La sfârşitul anului 2001 în industria de apărare românească mai lucrau cca. 45.000 de salariaţi, iar Ministerul Industriei şi Resurselor anunţa în ianuarie 2002 că urmează importante disponibilizări de personal din această ramură, numărul total de salariaţi din industria militară urmând să rămână de numai 19.000 de oameni. Motivarea măsurii, conform ministerului român al industriei: "Numărul de persoane angajate în unităţile din industria de apărare a fost stabilit în acord cu nevoile strategice ale României", ori acestea ne-au fost stabilite şi impuse de "Parteneriatul" cu NATO şi de forurile internaţionale occidentale.
11-07-2008 20:51:27
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
PĂCĂLIREA SERVICIILOR SECRETE ROMÂNEŞTI
În toamna anului 1997, noul director al Serviciului Român de Informaţii (S.R.I.), Costin Georgescu, demarează căutările pentru achiziţionarea unui sistem de interceptare a convorbirilor telefonice în reţeaua GSM. Şi iată că apare un prim interlocutor, anume firma COMVERSE din Israel, reprezentată de directorul de vânzări al acesteia, Eytan Zucker.
În acelaşi timp, firma franceză THOMSON, oferea S.R.I.-ului un sistem special conceput pentru centralele GSM de tip Alcatel, Ericsson, Nokia etc., timp în care apare chiar şi o ofertă britanică. După mai bine de 6 luni de multiple întâlniri cu reprezentanţi ai firmei COMVERSE - Israel, conduşi, ca şi până la acea data, de Eytan Zucker (perioadă în care a mai avut loc doar o singură întâlnire cu firma franceză de profil), pentru ca totul să capete aspect de legalitate, în primăvara anului 1998 s-a luat decizia de a se organiza o licitaţie pentru achiziţionarea sistemului de interceptare a convorbirilor telefonice. Aşa cum era şi "firesc", după îndelungate discuţii cu israelianul E. Zucker, caietul de sarcini al licitaţiei s-a întocmit de parcă ar fi fost dictat de specialiştii de la COMVERSE - Israel. Licitaţia a fost bineînţeles câştigată de firma din Israel.
De ce înainte de licitaţie s-au purtat îndelungi discuţii - numeroase întâlniri pe parcursul a 6 luni - numai cu firma din Israel, în timp ce cu firma Thomson a avut loc o singură discuţie, în decembrie 1997, mai degrabă cu caracter protocolar, s-ar putea bănui. Poate fi vorba de corupţie, sau poate mai degrabă de o voluntară obedienţă a serviciilor secrete româneşti faţă de serviciile israeliene. Acest fapt poate fi probat de scandalul provocat de tehnica de ascultare a convorbirilor telefonice cumpărată în anul 2002 de către serviciului de spionaj al Ministerului de Interne, respectiv UM 0962, de la o firmă... din Israel.
Aparatura cumpărată de S.R.I. în 1998 de la israelieni a fost instalată şi au început probele. Dar, imediat, apare o primă dificultate! Deşi este obligaţie contractuală, partenerul israelian nu vrea, nici în ruptul capului, să arate omologarea sistemului. Apare firesc întrebarea dacă sistemul este omologat sau nu. Specialiştii care utilizează sistemul constată apoi, cu surprindere, că acesta funcţionează la mai puţin de 50% din parametrii ceruţi în caietul de sarcini şi promişi de câştigătorul licitaţiei. Mai mult, atunci când se doreşte up-grade-ul sistemului, dorinţa trebuie amânată pentru vremuri mai bune. Sistemul dă numeroase rateuri, cel mai mult pe reţeaua Dialog (Orange) şi nu prea răspunde la comenzi. Pe ce s-au cheltuit atunci 12 milioane de dolari? Ulterior s-a aflat ca acesta ar fi un experiment făcut în România pe banii cetăţeanului român.
Ca o simplă coincidenţă, toţi ofiţerii S.R.I. implicaţi au fost avansaţi "la excepţional" în grad şi funcţie, la puţin timp după ce şi-au pus semnătura (în calitate de membri ai aşa-zisei comisii tehnice care a avizat achiziţionarea sistemului israelian) pe hârtia ce consfinţea calităţile "excepţionale" ale dezastruosului sistem "OMEGA". Pentru că au fost "băieţi buni", şi pentru o cât mai bună... "documentare" asupra problemei, au urmat "câteva" deplasări în străinătate (Israel, Suedia), efectuate de toţi aceia care au fost în comisia de licitaţie.
Aşa cum am spus, serviciul de filaj şi spionaj al Ministerului de Interne, UM 0962, s-a străduit în anul 2002, în acelaşi timp în care S.R.I. se străduia să achiziţioneze echipamente din import pentru reţelele Cosmorom şi Zap, să achiziţioneze o aparatură de interceptare a convorbirilor GSM, în bandă largă de cuprindere, respectiv între 900 şi 1800 de megahertzi. Toate aceste negocieri s-au purtat în secret, reprezentanţii Ministerului de Interne neanunţând nici o licitaţie publică. Pentru furnizarea echipamentelor a fost aleasă firma Cellphone Group Impex srl, care are drept acţionar majoritar cetăţeanul israelian Yossef Gil Cooper. Aparatura este de tip G-Track GSM, şi este produsă de firma germană Track Technology. Astfel, jucându-se cu milioane de dolari pe seama bugetului statului român, Ministerul de Interne a preferat să cumpere (fără licitaţie) de la un intermediar evreu, decât de la producătorul german.
Privatizarea Hotelului Bucureşti.
LĂMURIRE. Autorul acestei publicaţii este martor al Parchetului General al României în dosarul penal privind privatizarea Hotelului Bucureşti, în perioada 1992-2001 a deţinut diferite funcţii sindicale, printre care preşedinte al Federaţiei Sindicale Hoteluri Restaurante şi Industrie Alimentară (H.O.R.I.A.) şi vice-preşeinte al Federaţiei Sindicatelor din Turism din România (F.S.T). Totodată a fost vicepreşedinte al Asociaţiei Salariaţilor din Complexul Hotelier Bucureşti (PAS), poziţie de pe care a anulat privatizarea Hotelului Bucureşti în cadrul instanţei de fond competente (Curtea de Apel Bucureşti), dar a fost apoi împiedicat prin toate mijloacele să participe la recursul introdus la Curtea Supremă de Justiţie de către "proprietarii" israelieni. În 5 mai 2001, în timp ce se afla în sediul I.G.P. pentru a depune mărturie asupra împrejurărilor privatizării frauduloase a Hotelului Bucureşti, patronii israelieni i-au desfăcut disciplinar contractul de muncă ca salariat la S.C Bucureşti-Turism S.A., pentru a-l putea forţa ulterior să semneze un angajament notarial că nu va mai colabora cu organele statului român. Deoarece nu şi-au atins aceste scopuri, ameninţările au apărut curând. Un anume Dan Norton Siegler, nou preşedinte al societăţii din partea israeliană s-a adresat textual soţiei autorului: "Bărbatu-tău este «Bestia Umană» descrisă de Emil Zola [autor francez evreu] şi, într-un an de zile îl voi băga la doi metri sub pământ. Nici tu, nici fiu-tău, nu veţi scăpa nepedesiţi!".
Ca şi în cazul Tecpro Iaşi, la S.C. Bucureşti-Turism S.A. terenurile societăţii trebuie introduse, post-privatizare, în capitalul social al societăţii în favoarea statului român. Aceasta este o obligaţie legală, iar în cazul Tepro a condus la preluarea societăţii de către stat. Răspunderea este a funcţionarilor Guvernului României (prin A.P.A.P.S şi Ministerul Turismului), care nu întreprind nimic, timp în care societatea este devalizată, înstrăinându-i-se bunurile mobile şi imobile, fiind secătuită de fonduri şi ipotecată. Noi am sesizat Poliţia Capitalei, personal şi dlui Inspector general Tutilescu, dar încă aşteptăm rezultatele anchetei. Ne-am adresat şi preşedintelui României, Ion Iliescu, privind toate aspectele din rândurile prezente, dar am fost ignoraţi până în prezent. Reacţia preşedintelui a venit doar la acuzele de corupţie ale ambasadorului S.U.A., dl.Guest (ce acuza aranjarea şi muşamalizarea privatizărilor frauduloase), în sensul că România nu are nevoie de lecţii de anti-corupţie de la nimeni. Funcţionarii Guvernului României (de la A.P.A.P.S.) ne-au ameninţat cu dosare penale în prima parte a anului 2003, pentru că am îndrăznit să ne adresăm instanţei comerciale cu cererea de constatare a nulităţii absolute a acestei privatizări, constatată ca ilegală de către Parchetul General, deoarece am fi folosit documente interne ale fostului F.P.S. Prin directorii aceleiaşi instituţii, Guvernul României a cerut (în întâmpinarea depusă la instanţa comercială a Tribunalului Bucureşti) menţinerea acestei privatizări, pentru a nu deranja Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială (?!), şi, totodată amendarea noastră "pentru abuz de lege". Să ne mai mire că aceeaşi instituţie, în frunte cu preşedintele Ovidiu Muşetescu, nu a vrut să colaboreze cu ofiţerii Inspectoratului General de Poliţie şi cu procurorii Parchetului General, iar că apoi acestora li s-a reproşat, de la un înalt nivel din stat, de ce au dat începerea urmăririi penale? Iată ce scria pe prima pagină ziarul Adevărul, la 24 martie 2002, sub semnătura dlui Alexandru Boariu: "La Direcţia Juridică (cea care a întocmit nota privind neconstituirea APAPS ca parte civilă în dosarul penal aflat în derulare) fac legea alţi doi «talibani» aflaţi în solda lui Radu Sârbu, şi anume Gabriel Mladenovici şi Olimpia Şchiopu (ea însăşi urmărită penal, pentru privatizarea frauduloasă a S.C. Bucureşti-Turism). Pe bună dreptate, se pune întrebarea: de fapt, cine conduce APAPS...?" De aceea, noi, am scris aceste rânduri! Guvernul României, A.P.A.P.S., sunt conduse, nu o dată, de israelianul Alexandu Bittner (a se vedea şi capitolul Personaje cheie ale afacerilor israeliene).
PREGĂTIREA. în cursul anului 1997, S.C. Bucureşti-Turism S.A. (Hotelul Bucureşti, în fapt cel mai mare complex hotelier din România, pus în funcţiune în anul 1982, şi situat în centrul oraşului Bucureşti, pe Calea Victoriei, lângă Piaţa Palatului), a făcut obiectul unei prime licitaţii organizate de Fondul Proprietăţii de Stat (F.P.S.). La scurt timp de la adjudecarea licitaţiei de către o firmă străină, s-a aflat că această firmă nu era de fapt mult mediatizatul lanţ hotelier Hyatt (după cum se prezentase în conferinţa de presă organizată de către funcţionarii de la F.P.S şi de către firma intermediară Global Bussines Group, a evreului Phillip Bloom), ci era un off-shore (cutie poştală) înfiinţat în paradisul financiar al Insulelor Caymans cu numai o săptămână înainte de data licitaţiei de la Bucureşti. La rândul său, acest off-shore, numit Bucharest Investment Company (BIC Ltd), ar fi fost deţinut de familia Pryztker (emigranţi evrei ruşi în S.U.A. la 1870, ca refugiaţi din faţa pogromurilor din Rusia ţaristă) şi de către Sammy Ofer. Ambii evrei fac parte din categoria evreilor foarte bogaţi, proprietari ai unor companii transnaţionale.
Privatizarea Hotelului Bucureşti s-a făcut prin favorizarea de către funcţionarii F.P.S. a acestor "investitori" evrei (Pryztker şi Ofer) în defavoarea altora, chiar americani, cum ar fi reprezentanţii marelui lanţ hotelier Radisson SAS. Această situaţie l-a determinat pe senatorul american Rod Grams să îi ceară socoteală ambasadorului evreu al S.U.A. la Bucureşti la acea data, Alfred Moses, care se implicase direct în susţinerea pe lângă autorităţile române a off-shore-ului Caymanez (a se vedea documentul în facsimil).
Presa românească a vremii a fost destul de promptă în demascarea ilegalităţilor din această privatizare a Hotelului Bucureşti (realizată în primă tentativă de F.P.S.-ul lui Sorin Dimitriu în 1997), dar ele au fost judicios detaliate de Raportul de Expertiză Contabilă-judiciară întocmit în Dosarul penal nr. 147.940/1997 al Poliţiei Capitalei, dar nu aceste ilegalităţi au stat la baza anulării privatizării cu firma caymaneză, ci refuzul acesteia de a-şi mai asuma contractual obligaţiile prevăzute în Caietului de Sarcini şi asumate când a intrat în licitaţie. Printre condiţiile puse de firma caymaneză, ulterior adjudecării licitaţiei, condiţii fabricate ca urmare a faptului că proprietarii evrei ai acesteia s-au speriat de dezvăluirile presei, ca şi de ancheta penală în plină desfăşurare, au fost:
- scutirea de taxe către statul român pe o perioadă de 5 ani.
- statul român (F.P.S.) să îşi asume toate procesele şi riscurile din litigiile cu firma franceză Pargest S.A., care tocmai atacase în instanţa comercială licitaţia organizată de F.P.S. cu încălcarea dreptului său de preemţiune.
Aceste cerinţe ale afaceriştilor evrei nu au putut fi satisfăcute, fiind exagerate, în schimb au demonstrat importanţa controlului pe care o avea firma Pargest s.n. - Franţa asupra procesului de privatizare a Hotelului Bucureşti, şi a concentrat atenţia serviciilor de informaţii economice asupra reprezentanţilor firmei Pargest în România, respectiv asupra lui Ionel Ruse, afacerist român dinamic, ce a reuşit finalmente performanţa să preia de la firma franceză Pargest s.a. părţile sociale din societatea mixtă creată cu S.C. Bucureşti-Turism S.A. (firma Bucureşti-International s.r.l. în cadrul căreia Hotelul Bucureşti deţinea o poziţie minoritară, aportându-şi însă toate activele). "Solvabilitatea" şi "onorabilitatea" evreilor este dovedită şi de faptul că, pentru a plăti statului român achiziţia licitată, au căutat să obţină un credit de la o bancă românească.
Sammy Eyal Ofer, unul dintre cei doi proprietari ai off-shore-ului caymanez B.I.C. Ltd. (favorizat de F.P.S.), provine din familia de evrei români Horovitz, care însă, după stabilirea în Israel, şi-au schimbat numele în Ofer, mai ales că fratele lui Sammy Ofer a fost şeful adjunct al serviciului de securitate internă a Israelului. Familia Ofer (fostă Horovitz) ar fi deţinut în România, înainte de război, un important număr de proprietăţi în Galaţi, Brăila, Constanţa. În prezent Sammy Ofer şi fiul acestuia, au preluat o serie de afaceri în oraşul Constanţa, fiind şi proprietarii unei mari companii transnaţionale de transport maritim comercial şi turistic, înregistrată la Londra, şi care acţionează îndeosebi pe piaţa americană, Zodiac Maritime Agencies Ltd.
Magazinul Tomis din Constanţa a fost dobândit de Eyal Sammy Ofer - tatăl, tot în anul 1997, în urma unei licitaţii aranjate tot la nivelul funcţionarilor statului (F.P.S. Constanţa). Scandalul a fost înnăbuşit imediat prin cumpărarea de spaţii de publicitate în toată presă constănţeană. Ofer a cumpărat magazinul Tomis de la F.P.S., tot printr-un off-shore, creat în Cipru, Ptelia Ltd., în vara anului 1997. În aceeaşi perioadă când se străduia, cu ajutorul aceluiaşi Sorin Dimitriu (preşedinte F.P.S. central), să obţină şi Hotelul Bucureşti (printr-un alt off-shore).
Ca şi în cazul Hotelului Bucureşti, unde, în 1997, evreii au încercat obţinerea unui credit de la Banca Ion Ţiriac pentru a achita statului preţul hotelul (nefiind, deci, vorba de o reală investiţie străină), şi la F.P.S. Constanţa, Ofer a virat banii pentru cumpărarea magazinului Tomis, tot de la Banca Ion Ţiriac. Imediat, S. Ofer a numit-o în consiliul de administraţie la TOMIS pe directoarea economică a filialei Constanţa a Băncii Ion Ţiriac. În acelaşi consiliu, S. Ofer i-a mai numit pe Daiana Voicu (fiica magistratului Marin Voicu) şi pe Andrei Vasilescu, cetăţean englez de origine română, avocat la firma Herzfeld & Rubin (firmă al cărei vicepreşedinte era Dana Barb, sora viitorului prim-ministru al României, Adrian Năstase; după cum am arătat, numele firmei Herzfeld & Rubin a fost asociat în 1996-1997 de afacerile legate de Banca Dacia Felix). Printr-o inginerie realizată tot în 1997, banii returnaţi de statul român (legislaţia vremii stabilea returnarea a 60% din suma de achiziţie către societatea vândută de F.P.S., pentru "investiţii"), ca şi alţi bani aflaţi de evrei în conturile magazinului Tomis, au luat drumul spre conturi bancare din Londra, prin intermediul Băncii Ion Ţiriac.
Sammy Ofer deţine (cel puţin o) dublă cetăţenie, israeliană şi britanică, locuind îndeosebi la reşedinţa sa din city-ul londonez sau pe unul dintre yahturile de lux. Aici a fost vizitat, în secret, în aprilie 1997 de către preşedintele Fondului Proprietăţii de Stat din România, Sorin Dimitriu, şi de către directorul Relaţii Internaţionale din F.P.S., Tudorel Dumitraşcu (se pare că cei doi români se cunoşteau de pe vremea când S. Dimitriu era - în timpul regimului ceauşist - secretar de stat la Ministerul Metalurgiei. Chiar şi ministrul transporturilor din anul 1977, Traian Băsescu, a ajuns în aceeaşi perioadă la reşedinţa londoneză a lui S.Ofer.
Evident, firma care reprezenta în România interesele lui Ofer funcţiona în chiar sediul Ministerului Transporturilor. Este vorba de firma Global Bussines Group (astăzi ea funcţionează în Bucureşti într-un somptuos sediu în zona Pieţei Gemenii, fostă Galaţi), firmă condusă de evreul american Phillip Bloom (foarte bun prieten de afaceri al directorului F.P.S. din acea vreme Tudorel Dumitraşcu, mâna dreaptă a preşedintelui privatizărilor din România), şi de Daiana Voicu (fiica preşedintelui Curţii de Apel Constanţa la acea dată).
Phillip Bloom, departe de a fi un personaj minor (firma lui, G.B.G. este o adevărată agenţie de interfaţă pentru evreii americani interesaţi de preluarea economiei româneşti), nu a încetat niciodată de a fi preocupat de Hotelul Bucureşti. Se pare că toate informaţiile deţinute le-a furnizat Tonyei Halperin şi altor israelieni, cu care lucra la mai multe "proiecte de afaceri" în România, iar în spatele ultimei privatizări a Hotelului Bucureşti (din anul 2000) se află tocmai Alex Bittner şi Tonya Halperin.
Marin Voicu, tatăl prietenei lui S.Ofer (Daiana Voicu, directoare la G.B.G. în acea vreme, care l-a însoţit pe S.Ofer într-o croazieră pe Oceanul Atlantic) în afara funcţiei de preşedinte al Curţii de Apel Constanţa o mai deţinea şi pe cea de vicepreşedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii. Din simpatizant al Frontului Salvării Naţionale a devenit mai târziu simpatizant al Partidului Democrat. El s-a preocupat la un moment dat de "blătuirea" dosarelor legate de vânzarea flotei comerciale române şi de numele lui Traian Băsescu. Tot Voicu l-a promovat ca şef al Secţiei Penale a Curţii de Apel pe Gheorghe Grasu, cel care în procesul "Şogunului" (Călin Marinescu) a făcut celebra declaraţie: "Nu am citit dosarul!" Marin Voicu, este astăzi magistrat la Curtea Supremă de Justiţie, post în care ar fi fost numit la recomandarea preşedintelui Ion Iliescu. Pe situl de internet al G.B.G. apărea în 1998 imaginea lui Traian Băsescu, inclusiv într-o deplasare în S.U.A. împreună cu Daiana Voicu şi Philip Bloom.
În treacăt fie spus, relaţia lui Sammy Ofer cu ambasadorul evreu al S.U.A. la Bucureşti, Alfred Moses, a fost intermediată şi întreţinută de un anume Jean Nachmann, evreu originar din România, stabilit în Elveţia, totodată combinator deputat pentru noile afaceri "de mare calibru" ale evreimii asupra României. Posesor al unui cont bancar personal în Elveţia de două milioane de dolari americani, Jean Nachmann este specializat în manipulări oculte economice, în preluări forţate şi aranjarea privatizărilor în spaţiul est european, folosindu-se contra comision de o bine pusă la punct reţea de relaţii, până la cel mai înalt nivel, în mai multe state europene, cu precădere în România. Familia Nachmann a deţinut înainte de război magazinul "Bucureşti" din Bucureşti. Jean Nachmann a fost întotdeauna personajul invizibil, numele său, legat de privatizarea Hotelului Bucureşti apărând, bunăoară, într-o singură adresă oficială de la acea data, la Ministerul Reformei (ministru Ulm Spineanu). În urma unor acuze în presa românească legate de traficul de influenţă în privatizarea Hotelului Bucureşti, în noiembrie 1997 Ulm Spineanu a declarat presei că nu face lobby "nici pentru Pargest, nici pentru Hyatt". Ulterior, în 1998, la emisiunea televizată a lui Dan Diaconescu (în acea vreme la postul de televiziune Tele7ABC, televiziune preluată în prezent de israelieni), Ulm Spineanu a precizat ca, atunci când a afirmat public că "nu face lobby pentru anumite firme", i se oferiseră sume de zeci de mii de dolari pentru a se preta la traficul de influenţă.
Cel mai important susţinător al familiilor Ofer şi Prytzker, s-a dovedit a fi însă, la acea vreme, senatorul american Tom Lantoş (de origine evreu ungur, membru al Comitetului Evreiesc American şi al lojei masonice evreieşti B'nai B'rith, a cărei filieră din România s-a reînfiinţat în 1998) apropiat de Alfred Moses.
La 25 mai 1997, Tom Lantoş împreună cu premierul ungar Arpad Goncz şi cu Alfred Moses (ambasadorul S.U.A. la Bucureşti la acea dată, preşedinte al Comitetului Evreiesc American, filiala New York, şi lider al B'nai B'rith) l-au vizitat pe premierul român Victor Ciorbea, discuţia axându-se pe "lobby"-ul pentru anumiţi oameni de afaceri americani (evrei) şi unguri, Tom Lantoş cerând chiar ca aceştia "să nu se mai împotmolească în birocraţia existentă la FPS", iar el se va preocupa de intrarea României în blocul militar NATO. Ulterior acestei vizite, la următoarele vizite în România, Tom Lantoş a susţinut făţiş privatizarea Hotelului Bucureşti în favoarea off-shore-ului evreilor Prytzker şi Ofer. De altfel, antrepriza generală a şantierului ce urma să modernizeze Hotelul Bucureşti, urma să fie asigurată de o firmă ungurească de construcţii, care să încaseze ipotetica sumă de 30 milioane de dolari americani, senatorul american Lantoş susţinând şi acest proiect. Al doilea mare proiect pentru România, susţinut la acea vreme de Tom Lantoş (concomitent cu privatizarea Hotelului Bucureşti) era "afacerea Bell Helicopters" (pentru privatizarea I.A.R. Ghimbav-Braşov, ce trebuia să coste România o investiţie totală de peste 2,5 miliarde USD pentru construirea a 96 de elicoptere "Dracula"). În acest scop a aranjat şi vizita oficială a preşedintelui României în S.U.A., Emil Constantinescu, care însă ulterior nu a mai putut susţine această afacere din cauza presei româneşti, a ministrului finanţelor, Daniel Dăianu şi a primului ministru Radu Vasile, susţinător al firmei europene Eurocopter pentru I.A.R. Ghimbav. Chiar şi privatizarea Hotelului Bucureşti în favoarea grupurilor evreieşti a fost practic stopată în perioada cât Radu Vasile a fost premier, acesta preferând, se pare, unele grupuri europene.
Relativ la tunurile agenţiei evreieşti de la Bucureşti, G.B.G. Ltd., trebuie amintit că Phillip Bloom este acelaşi evreu care, împreună cu Tudorel Dumitraşcu, director înainte de 1997 la S.C Romaero S.A. Băneasa, au dat tunul de l milion de dolari întreprinderii româneşti de stat, intermediind investiţia efectuată de S.C. Romaero S.A. în acţiunile unei obscure firme americane, Kiwi, rapid falimentară ulterior de prietenii evrei ai lui Bloom din S.U.A.. Tot datorită lui Bloom, dar şi a băieţilor din echipa sa infiltraţi în interiorul Fondului Proprietăţii de Stat, cum era directorul F.P.S. Dan Gozia (individ arestat ulterior în cazul "afacerii CICO" a evreului Sorin Shmuel Beraru, pe vremuri însă director tehnic la Romaero, adică coleg cu filo-evreul Dumitraşcu), s-a reuşit în 1998 îndepărtarea de la privatizarea ROMAERO-Băneasa a foarte puternicei firme canadiene BOMBARDIER, care observând dubioasele manevre fepesiste s-a retras într-o tăcere semnificativă din procesul de privatizare, după ce parcursese mai multe etape ale acestuia, (în numărul viitor vom prezenta raportul Curţii de Conturi asupra aspectelor legate de "afacerea Romaero" şi Phillip Bloom.)
Tot Phillip Bloom, ca director al G.B.G. şi reprezentant al lui Ofer şi Prytzker în preluarea Hotelului Bucureşti, l-a contactat în 1997, în Franţa, pe Robert Azouley, patronul firmei Pargest S.A. Franţa, oferindu-i 2,5 milioane de dolari pentru a semna un angajament de desfiinţare a societăţii mixte Bucureşti-Internaţional s.r.l. (ce angaja întreg patrimoniul S.C. Bucureşti-Turism S.A.). Cu această ocazie, oamenii de afaceri evrei au aflat că Robert Azouley a recuperat milionul de dolari investit în capitalul social al acestei societăţi mixte de la românul Ionel Ruse, iar în aceste condiţii a cesionat afacerea firmei acestuia, Invest International s.r.l., printr-un notariat francez, păstrându-şi doar 1% din afacere. În aceste condiţii, Ionel Ruse a atras interesul mai multor cercuri economice, dar şi atenţia unor servicii de informaţii.
Anul 1998 a fost un an plin de frământări secrete şi de aranjamente pentru privatizarea Hotelului Bucureşti, unul dintre directorii societăţii, folosindu-şi inclusiv influenţa personală pe lângă primul-ministru Radu Vasile, încercând de data aceasta favorizarea unui grup italian reprezentat de controversatul Ion Ilie Mania; afacere eşuată, însă.
Dan Adamescu, S.R.I. şi S.I.E. În aceeaşi perioadă Serviciul Român de Informaţii se preocupa de rezolvarea la un buget restrâns a obţinerii unui sediu pentru "Diviziunea T" (Unitatea de tehnică specială: "Ochiul şi timpanul") şi "Serviciul de Propagandă şi Contrapropagandă" (Serviciul de Contraspionaj). În atenţia sa, odată căzută privatizarea în favoarea lui Ofer şi Prytzker, s-a aflat "imobilul IPIU", situat pe strada Luterană din Bucureşti, activ din patrimoniul S.C. Bucureşti-Turism S.A. (ca şi Hotelul Bucureşti). În acest scop, a fost emisă o Hotărâre de Guvern secretă, la sfârşitul anului 1998, activul fiind scos din patrimoniul societăţii şi transferat în 29.12.1998 la Serviciul Român de Informaţii, în cadrul U.M. 0461 Bucureşti.
Reconstrucţia clădirii "IPIU" a fost încredinţată de către S.R.I. firmei MegaConstruct, a lui Dan Adamescu, bun prieten al generalilor din S.R.I. şi "proprietar" al magazinului UNIREA (prin firma "sa" elveţiană NOVA TRADE), totodată proprietar al Complexului Hotelier Modern (s.r.l.), prin care a cumpărat de la F.P.S.-ul lui Radu Sârbu pachetul majoritar de acţiuni la S.C. Lido s.a. Cea mai recentă achiziţie a sa este Asigurări Reasigurări Astra, în acest scop beneficiind de cel mai făţiş sprijin din partea celor doi şefi ai privatizării din ultimii ani, atât din partea lui Radu Sârbu (ex-preşedinte F.P.S.), cât şi al lui Ovidiu Muşetescu (preşedintele A.PA.P.S. din guvernarea Năstase).
11-07-2008 20:52:20
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Surse din sistem arătau că Dan Adamescu era cunoscut în cercurile cele mai intime ale preşedintelui român Emil Constantinescu ca "omul cu bani", fiind cel care asigura alimentarea unor conturi elveţiene ale familiei (?!?). Despre Dan Adamescu se ştie că în 1979, deşi avea o excepţională poziţie socială, director adjunct al I.D.R.M.A.I. (magazinele speciale pentru diplomaţii străini), a fugit în Germania Federală. Cunoscut ca fost ofiţer D.I.E., s-a afirmat că ar avea dosar ca trădător de ţară, făcut însă dispărut de persoane din conducerea S.I.E. (dosarul ar mai exista totuşi în posesia altui serviciu român de informaţii, care se teme totuşi de a recunoaşte acest lucru, deoarece Adamescu este sponsor al tuturor celor ce trec pe la putere).
În R.F.G., "transfugul" Adamescu a devenit director al unei firme de produse electronice. [Cazul său aminteşte izbitor de cel al ofiţerului de securitate Matei Pavel Haiducu, ce fusese recrutat din anul 1969 şi instruit pentru servicii în străinătate, în anul 1975 a fost trimis la Paris (ca "refugiat politic") unde, posedând o bună pregătire comercială şi tehnică, a ajuns curând director de export al firmei franceze de comerţ internaţional AMRI. Sub numele conspirativ de "Vişan", Haiducu s-a ocupat în special de spionaj industrial şi economic, obţinând pentru România planurile instalaţiilor de recuperare a combustibilului nuclear şi documentaţiile tehnice pentru elicopterul militar francez Puma].
Abia întors în România, în 1990, Adamescu înfiinţează degrabă firma Megavision, în asociere cu Dan Abagiu, fostul ministru al comerţului interior, pe care regimul ceauşist l-a condamnat în 1986 pentru furt (această situaţie l-a determinat pe Abagiu să se creadă victimă politică şi să se afle la revoluţie în balconul de la C.C. ţipând în microfon: «Să refacem împreună comerţul!»).
Foarte apropiat de Cătălin Harnagea (ex-director S.I.E.), Dorin Marian (ex-consilier preşedinţie) şi Costin Georgescu (director S.R.I.), Dan Adamescu a fost în repetate rânduri susţinut de aceştia. Cu concursul anturajului primarului Bucureştiului, Viorel Lis, firma sa MegaConstruct a fost favorizată la câştigarea unor contracte cu Primăria Capitalei. Aceste licitaţii aranjate de primărie au fost iniţial atacate în instanţă de Aedificia Carpati.
Adamescu ar fi fost prieten în afaceri şi apropiat al lui Eliahu Rasin, israelian cunoscut îndeosebi ca proprietar al SITRACO CENTER din Bucureşti, ulterior coproprietar al Hotelului Bucureşti. Trebuie spus despre Dan Adamescu că, deşi recent Silviu Brucan sublinia laudativ pe postul de televiziune ProTv că au început a se face privatizări şi cu românii, dând exemplu cazul Astra Asigurări-Reasigurări, preluată de una din firmele conduse de Adamescu, în realitate acesta deţine procente infime în firmele care le reprezintă şi cu care participă la privatizările importante, ponderea de peste 99% din capitalul social al acestor firme aparţinând unei firme elveţiene, cu acţionari misterioşi.
Toţi directorii generali numiţi de statul român la S.C. Bucureşti-Turism S.A. (Hotel Bucureşti) în perioada 1997-2000 (guvernarea C.D.R.-P.D.-U.D.M.R.), adică perioada de încrâncenată şi controversată privatizare, au benefeciat de recomandarea şi sprijinul lui Dan Adamescu (implicit şi a consilierului de la Cotroceni, Dorin Marian):
- Mihai Popescu, a funcţionat în 1999, atât ca director general al Hotelului Bucureşti, cât şi ca membru al consiliului de administraţie al magazinului Unirea, consiliu prezidat de Dan Adamescu.
- Sandu Constantin Adrian, director general în 2000 al Hotelului Bucureşti, a venit direct prin transfer de la magazinul Unirea, angajând ulterior pe poziţii cheie şi alte persoane prin transfer tot de la Unirea (cum ar fi consilierii juridici).
- Mihai Comănescu, director general în 2000 (menţinut şi în 2001 de noii proprietari evrei) a lucrat la Dan Adamescu, la Unirea, ca director general.
Unul dintre aceşti directori a afirmat în repetate rânduri, în cunoştinţă de cauză ca apropriat al lui Dan Adamescu, că obţinerea contractului de la S.R.I. de către firma MEGACONSTRUCT se datorează serviciilor speciale pe care această firmă le-a făcut unor înalţi ofiţeri S.R.I., şi care astfel şi-au ridicat vilele cu ajutorul lui Adamescu.
Aşa cum am arătat, una dintre ţintele lui Dan Adamescu în anul 2000 a fost societatea de stat Asigurări Reasigurări ASTRA, una dintre cele mai mari companii de asigurări din România (deţinută în proporţie de 75% de către statul român). În scopul de a ajuta firma lui Dan Adamescu, Nova Trade, de a prelua ASTRA, Radu Sârbu a prezidat un Consiliu de Administraţie al F.P.S., cu care a anulat câştigarea licitaţiei adjudecată de către firma CEPTURA şi a deschis posibilitatea ca NOVA TRADE să revendice ASTRA.
Desăvârşirea ajutorului dat lui Adamescu de Radu Sârbu, a venit însă de curând de la urmaşul acestuia, adică din partea lui Ovidiu Muşetescu, preşedintele A.P.A.P.S. Cum? Oficiul juridic al A.P.A.P.S. nu a folosit în procesul cu Nova Trade S.A. hotărârea judecătorească definitivă prin care S.I.F. Banat (acţionar al ASTRA) a anulat Caietul de Sarcini ce a stat la baza licitaţiei pachetului majoritar de acţiuni al ASTRA, guvernarea Năstase ajutându-l astfel pe Adamescu să câştige în anul 2002 o hotărâre judecătorească prin care ASTRA se atribuie către NOVA TRADE pentru numai 7 milioane de dolari americani. Mai mult, Ovidiu Muşetescu s-a grăbit să apară cu un comunicat pervers şi ipocrit, că va respecta hotărârea judecătorească, deşi chiar el (A.P.A.P.S.) contribuise din plin la aceasta. Pentru a nu mai exista îndoieli despre "colaborarea" lui Ovidiu Muşetescu cu mai vechii clienţi ai lui Radu Sârbu, trebuie notat că statul român (A.P.A.P.S.) a numit încă din anul 2002 "oamenii" lui Adamescu la conducerea ASTRA, deşi aceasta nu îi aparţinea, ci se afla în litigiu cu A.P.A.P.S. pentru a o obţine. În fapt, la A.G.A. de la Astra din 22.03.2001 statul i-a numit administratori pe Dan Domniţeanu şi Dragoş Cristache, iar la 30.03.2001 Dan Domniţeanu a fost numit director general adjunct, tot printr-o adresă A.P.A.P.S. Dar Dan Domniţeanu venea de la... Unirea, magazinul lui Adamescu - unde a funcţionat ca director adjunct - şi a lucrat cu Mihai Comănescu, care era director general.
Acest Mihai Comănescu a fost până după privatizare director general la S.C. Bucureşti-Turism S.A., deşi instalat de Radu Sârbu după aceleaşi metode (adică adus înainte de privatizare, spre a fi favorabil acesteia), venind tot de la magazinul Unirea al lui Adamescu şi menţinut de noii proprietari israelieni deoarece făcuse parte din "echipă". Secretara lui Mihai Comănescu, însă, Anca Iancu (rudă cu Adamescu, se pare), a plecat de la Hotel Bucureşti, unde şi-a încetat misiunea privind privatizarea, din aprilie 2001 funcţionând ca secretară la ASTRA, adică agent al lui Adamescu infiltrat în scopul preluării de la statul român a acestei companii de asigurări.
ASTRA avea deja deschise sedii în aceste imobile ale lui Eliahu Rasin, adică la SITRACO GEMENII, unde mai funcţionase până atunci şi USAID, agenţia americană din ai cărei angajaţi jumătate sunt ofiţeri C.I.A. Firma "lui" Adamescu, Nova Trade (cu care a preluat Astra Asigurări şi cu care participă la privatizările din România), aşa cum am arătat, nu este de fapt firma sa, deoarece 99,2% din capitalul social al acesteia aparţine unor acţionari secreţi, ascunşi sub paravanul firmei BAUINVEST AG (cu sediul în Neumuhlequai, nr. 38, Zurich/Elveţia), se pare evrei. Adamescu a fost permanent preocupat de privatizarea Hotelului Bucureşti, dar şi-a rezervat un rol din umbră.
Adamescu a fost permanent procupat de privatizarea Hotelului Bucureşti, dar şi-a rezervat un rol din umbră, iar dubioasa protecţie de care se bucură această privatizare frauduloasă din partea guvernaţilor este de aceeaşi natură cu cea a afacerilor sale. Iată ce anunţa, în noiembrie 2001, cel mai acid săptămânal bucureştean:
"S-a spart în zeci de aşchii gaşca lui Dorin Marian, Emil Constantinescu şi Cătălin Harnagea. Ultimul fugit din gaşcă este Dan Adamescu, proprietarul magazinului Unirea, care a trecut din nou de partea Puterii. Minte combinativă, Dan Adamescu şi-a început manevra de îmblânzire a PSD cu un act de caritate. Unirea Shopping Center va organiza un Bal de caritate în beneficiul fundaţiei Renaşterea, condusă de Mihaela Geoană, soţia ministrului de externe. Dan Adamescu e încântat până la lacrimi. Cum de ce? La bal vor veni şi prim-ministrul României, Dana Năstase, de mână cu soţia ministrului de Finanţe, Dana Tănăsescu. A era să uit, la bal vine şi Corupţia.
Dan Adamescu nu are de ce să se îngrijoreze, căci banii nu au miros şi nici culoare politică. Pentru un credit foarte performant luat de la Bancorex şi nereturnat, firma lui Adamescu, Megaconstruct, a ajuns puţin la AVAB. A intrat în Agenţie, s-a întreţinut cu secretarele, a băut o cafea şi, când s-a făcut timpul de plecare, a apărut şeful ei care, hocul-pocus-creditus, a răscumpărat-o cu 10-20% din valoarea creditului păpat." Balul a avut loc în 27 noiembrie 2001, cu începere de la ora 20 la Palatul Snagov, fiind invitaţi "cei mai de vază parlamentari..., colegii de Cabinet şi diplomaţii străini acreditaţi la Bucureşti". Invitaţiile concepute de Dan Adamescu anunţau "participarea extraordinară a soţiei primului-ministru al României".
În final trebuie amintit că unul dintre asociaţii în afaceri cu ceasuri Seiko al lui Adamescu, A Futsi, a fost arestat pentru contrabandă cu ţigări. Cine îşi mai aminteşte de afacerea "Porţelanul" (Ţigareta I), ştie că, în 1998 (acelaşi an în care Adamescu primea comenzi de construcţie de la prietenii din SR.I.), Brigada de Crimă Organizată a Ministerului de Interne şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului Militar, deoarece s-a demonstrat, inclusiv prin interceptarea unor convorbiri telefonice, "implicarea unor persoane din structurile militare, respectiv din Serviciul Român de Informaţii". Transporturile de contabandă în afacerea "Ţigareta I" au avut ca punct de destinaţie tocmai... Elveţia.
ŞANDRU ION, ofiţer (r) S.R.I., om al evreilor. În primăvara anului 1998, Ionel Ruse, considerat de acum cheia privatizării Hotelului Bucureşti, a fost contactat de câţiva oameni de afaceri evrei, cel mai important dintre aceştia fiind E. Papouchado, cu cetăţenie S.U.A. şi israeliană. Papouchado, prin firma sa, RED ŞEA ("Marea Roşie") din Tel Aviv, deţine mai multe proprietăţi hoteliere operate de lanţul hotelier evreiesc Park Piaza, dintre care unul chiar la Londra. A fost introdus pe lângă Ionel Ruse de către evreii de la Banca Internaţională a Religiilor, prin intermediul căreia Papouchado derula construcţia în Bucureşti a două mari centre comerciale.
Tot în această perioadă a fost angajat ca jurist la Hotelul Bucureşti (S.C. Bucureşti-Turism SA.), colonelul S.R.I. în rezervă Şandru Ion, fost şef la Biroul Juridic al Departamentului Securităţii Statului şi apoi al Biroului Juridic al S.R.I.. Pensionat de la S.R.I., acesta a lucrat în 1997-1998 la filiala Lipscani a Bancorex, şi abia apoi la Hotelul Bucureşti. În această postură, în câteva situaţii, colonelul Şandru a mărturisit că lucrează, sub acoperire, direct cu directorul S.R.I. Mircea Gheordunescu, atât în interesul preluării de către S.R.I. a clădirii I.P.I.U., cât şi în interesul privatizării Hotelului Bucureşti.
În 8 Iulie 1998 a avut loc întâlnirea dintre Pargest SA. şi S.C. Bucureşti-Turism SA. Printre cei prezenţi: Ruse Ionel (reprezentant Pargest), Bari Ioan (director general din partea română) şi colonelul Şandru Ion jurist, reprezentant al părţii române). Ionel Ruse a anunţat cu această ocazie următoarele: Pargest SA. a cesionat părţile sociale firmei sale; Scrisoarea de garanţie bancară ce va asigura investiţiile va fi emisă de
LEUMI Le BANK Israel, sucursala Tel Aviv, iar lanţul hotelier internaţional Park Platza va asigura operarea Hotelului Bucureşti.
Până la sfârşitul anului, chiar a fost prezentată la S.C. Bucureşti-Turism SA. o scrisoare de garanţie bancară, garantată la rândul ei de o bancă românească: Bancorex, filiala Lipscani, tocmai de unde venise cu transfer juristul Şandru Ion.
Neexistând acordul unor funcţionari ai statului român pentru derularea afacerii, funcţionarii F.P.S. fiind încă supăraţi pe Ionel Ruse că le-a stricat afacerea şi comisioanele privatizării din 1997, la 24.12.1998 apare la Bucureşti E. Papouchado în persoană, cu scopul declarat de a finanţa afacerea. Papouchado a fost prezentat de Ruse I. ca "unul dintre cei mai bogaţi evrei din lume" (sintagmă regăsită peste ani şi în gura preşedintelui F.P.S., Radu Sârbu), care locuieşte în cel mai scump cartier din Ierusalim. La data de 24.12.1998, Ruse Ionel împreună cu Papouchado şi MP (recent instalat director general al S. C. Bucureşti-Turism S.A.), s-au deplasat la Fondul Proprietăţii de Stat, la directorul general de atunci Gheorghe Ionescu (zis Bebe), pentru "a analiza blocajul apărut". Acesta, invocând interesul statului român de a desfiinţa afacerea Pargest-Bucureşti şi apoi de a vinde acţiunile deţinute la S.C. Bucureşti-Turism S.A. la cel mai bun preţ, îi interzice lui Mihai Popescu să semneze actul adiţional la contractul de societate mixtă, act adiţional care ar fi permis salvarea contractului în defavoarea statului. Argumentaţia, perfect corectă în conţinut, nu a fost însă respectată chiar de către F.P.S., care, în 1999, a scos la vânzare pachetul majoritar de acţiuni deţinut la S.C. Bucureşti-Turism S.A., în condiţiile existenţei angajării activelor societăţii către Pargest S.A. Acest fapt a dus la specularea licitaţiei şi la vânzarea sub valoare.
ERIC RUDOSH, ex-ambasadorul Ungariei. În octombrie 1998, unul dintre cei mai tineri membri în C.A. al Hotelului Bucureşti, în vârstă de 26 de ani, lider la tineretul ţărănist, aflându-se pe terasa CINA, a afirmat că el ar fi indiferent la privatizarea Hotelului pentru Ionel Ruse, dar că ar susţine în această privatizare (ca şi D. H., colegul său de la conducerea organizaţiei de tineret a P.N.Ţ.C.D. sector 2, şi reprezentant al statului în A.G.A. la Hotel Bucureşti) pe Eric Rudosh (evreu ungur, ex-ambasador al Ungariei la Bucureşti), care are cetăţenie britanică, şi este finanţat de o bancă londoneză. În scurt timp, în decembrie 1998, acest tânăr susţinător a fost avansat de Radu Sârbu (cu susţinerea din umbră a lui D. Adamescu) din administrator, ca director general al S.C. Bucureşti-Turism SA.
El dobândise în trecutul apropiat foarte mulţi bani de la Eric Rudosh, atunci când i-a vândut acestuia firma LUXTEN. Evident că tranzacţia nu s-a făcut cu numele acestora la vedere. Astfel, patron al Luxten, ca şi al AEM Timişoara era un anume Zoltan Bosormeny, pion al lui Rudosh. Ingineria s-a bazat pe relaţia cu primarul capitalei Viorel Lis, pe linie de partid. Firma LUXTEN a fost mai întâi creată, pe numele unor apropiaţi, după care au înzestrat-o cu un contract beton privind iluminatul întregii capitale a României. A urmat apoi negocierea cu Eric Rudosh şi vânzarea LUXTEN-ului pentru 100.000 USD. Plecând de la această trambulină, afaceriştii unguri ai lui Rudosh au acaparat în prezent aproape tot iluminatul public din România, prin instalarea lui Silviu Boghiu (fost angajat la LUXTEN) ca director pe la RENEL, CONEL, S.C Electrica SA. şi mai recent la Transelectrica SA.
11-07-2008 20:53:00
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Printre afacerile aranjate de evreul ungur Eric Rudosh, şi deloc cunoscute presei, sunt şi acelea încheiate cu Ministerul Sănătăţii român în perioada cât ministru a fost un U.D.M.R.-ist, Barany, în defavoarea unor potenţiali parteneri americani ai Ministerului Sănătăţii.
Alt susţinător al lui Eric Rudosh a fost şi Mihai Comănescu. Acesta, membru P.N.Ţ.-C.D. sector 3 Bucureşti, a fost director de imagine al lui Radu Sârbu în campania electorală din 2000. Ulterior vizitei lui Sârbu la Budapesta, vizită ce a stat la baza afacerii POLUS de la Cluj, Mihai Comănescu a urmat la Budapesta, în Ungaria, un "curs de diplomaţi" de 6 luni, în 1998. Conducerea ţărănistă de la S.C. Bucureşti-Turism SA., în 1999 l-a prezentat unor lideri sindicali pe Eric Rudosh ca pe un bun prieten ce doreşte să cumpere Hotelul Bucureşti. După cum se va vedea, privatizarea Hotelului Bucureşti a fost legată, la un moment dat, de lanţul hotelier maghiar Danubius Hotels Group.
Până la data primei licitaţii a F.P.S. pentru S.C. Bucureşti-Turism SA., respectiv 11 Noiembrie 1999, tratativele secrete şi aranjamentele pentru preluarea Hotelului Bucureşti nu se încheiaseră, aşa că "investitorii" evrei nu au fost pregătiţi. Participarea afaceristului român George Copos, prin firma Ana Hotels, la această licitaţie, considerată însă nula de F.P.S. (la comandă), i-au determinat pe Ruse Ionel şi pe mai noii şi falşii săi prieteni evrei să-şi finalizeze acordurile.
De la începutul toamnei anului 1999 începuseră la Hotelul Bucureşti întâlnirile secrete dintre israelianca Tonya Halperin şi Ruse Ionel, concomitent cu întâlnirile dintre Ruse Ionel şi israelianul Alex Bittner.
Tonya Halperin, cetăţean israelian şi colaborator Mossad, locuia şi mai locuieşte la Hotelul Apartamente din cadrul Complexului Hotelier Bucureşti, de dinainte de anul 1989. Soţul acesteia (Moshe) reprezintă (neoficial?) în România interesele marii companii israeliene Elbit System, el fiind indicat ca artizan al asocierii frauduloase a ELBIT-Israel cu AEROSTAR Bacău, caz instrumentat de Parchet.
Halperin este coproprietară cu Eliahu Rasin la S. C. Hotel Opera & Central S.A., iar Rasin mai deţine, singur, şi Hotelul Sinaia din Sinaia, unde l-a numit administrator, ca şi la hotelurile Opera, Central şi vremelnic la Hotelul Bucureşti (din capitală), pe Marian Schartz, ofiţer (r) în securitatea israeliană. Sediul tratativelor dintre Ruse Ionel şi Alex Bittner era la restaurantul chinezesc al lui Bittner, Dragon House, din str. Piaţa Amzei nr.l. Bittner l-a convins pe Ruse că poate avea încredere în Tonya Halperin şi în cel recomandat de aceasta, în Eliahu Rasin, iar el, Bittner, îşi va folosi propriile relaţii în structurile statului român pentru a asigura succesul afacerii. La una dintre aceste discuţii, spre surprinderea lui Ruse, a participat chiar Cătălin Harnagea, director S.I.E.
Babonea cel Mare. Odată cu demararea negocierilor şi intrarea în linie dreaptă a privatizării, Alex Bittner vorbind cu prietenul său, Radu Sârbu, a determinat numirea lui Ion (Jean) Babonea în calitatea de reprezentant al statului român (al F.P.S. în A.G.A. de) la S. C. Bucureşti-Turism S.A.. Babonea era, însă, totodată artizanul privatizărilor ilegale de la Neptun-Olimp, semnatar al contractului fraudulos al B.T.T. pentru Hotelul Forum - Costineşti, şi instalat tot ca reprezentant F.P.S. la Poiana Braşov. La B.T.T. (instalat ca peste tot de Ştefan Grigorescu, mâna dreaptă a lui Radu Sârbu din F.P.S.), a făcut jocurile împreună cu Vâclea. Anchetat de Poliţie şi de către Ministerul Turismului, preşedintele S.C. Poiana Braşov S.A., Cristian Madussi, a declarat că firma SC Lipsca 2000, căreia i s-a dat ilegal Hotelul Piatra Arsă, "a fost adusă de Babonea". Ori această firmă este una dintre cele peste 25 de firme din România ale israelianului Alexandru Bittner, auto-declaratul prieten al şefului adjunct al S.R.I., Mircea Gheordunescu.
Jean Babonea, administrator unic al DELFINCOM s.a. (fostele Alimentara) a înstrăinat până în anul 2000 aproape toate activele statului de la Delfincom către una din firmele lui Bittner, Lipsca Investment, care acum închiriază aceste spaţii. Aceiaşi firmă deţine fosta Textila 2. Despre Babonea s-a spus că ar avea proprietăţi şi conturi la Budapesta, sau în Cehia. I s-ar fi promis lui şi grupului său (în frunte cu Radu Sârbu?) suma de l milion USD odată cu privatizarea Hotelului Bucureşti (ne-a mărturisit-o chiar nouă). După aceşti bani a alergat probabil la sfârşitul lui noiembrie şi începutul lui decembrie 2000 Eli Rasin, când s-a încheiat afacerea şi transferul de proprietate al Hotelului Bucureşti de la statul român către firma controlată de el.
Cu totalul concurs şi sprijin al lui Bittner, în Noiembrie 1999 s-a semnat un Partner-Ship agreement între Ionel Ruse şi un reprezentant al off-shore-ul cipriot Desca (deţinut de Eliahu Rasin). Principale clauze:
- La privatizarea S.C. Bucureşti-Turism S.A. se va participa cu firma NONI VOIAJ s.r.l., a lui Ruse Ionel, care cesionează 50% din capitalul social al acesteia off-shore-ului adus de Rasin, DESCA INVESTMENT ltd, creat în mai 1999 în Limasol-Cipru.
- Preţul adjudecat al licitaţiei va fi plătit de către fiecare asociat în mod egal. Neplata cotei de preţ (50% din suma adjudecată) de către Ruse Ionel cu două săptămâni înainte de termenul scadent al contractului (04.04.2000), va conduce la preluarea acestei obligaţii de către celălalt partener, iar Ruse Ionel va ceda părţile sale sociale (50% din firma Noni Voiaj), primind în schimb suma de 2,5 milioane USD. (NICI PANA ÎN PREZENT NU A PRIMIT VREUN BAN, ISRAELIENII NEONORÂNDU-ŞI ANGAJAMENTELE.)
Un important eveniment a fost semnificativ pentru desfăşurarea scenariului acestei privatizări. De la mijlocul anului 1999 colonelul S.R.I. (r) Şandru Ion (om al directorului S.R.I. Mircea Gheordunescu), a părăsit S. C. Bucureşti-Turism S.A., încadrându-se ca jurist ("consilier expert") la Banca Internaţională a Religiilor, pe urmele afacerilor lui Ionel Ruse. Aici se afla depus capitalul social al societăţii mixte create cu S.C. Bucureşti-Turism S.A., şi, în general, prin aceasta bancă şi-a derulat mai toate afacerile, unele dintre ele fiind la un moment dat apreciate ca frauduloase. În acelaşi timp în care lucra la B.I.R., Şandru era angajat drept consilier şi la Sitraco Center, la Eliahu Rasin, fapt pe care Ruse nu îl cunoştea.
În ultima parte a anului 1999 Şandru Ion a insistat pe lângă liderii sindicali de la Hotel Bucureşti să sprijine privatizarea hotelului cu un grup de evrei americani (firma Midway Trading, pe care el ar sprijini-o şi pentru privatizări din sistemul petrolier românesc). Imediat după câştigarea licitaţiei şi încheierea contractului de vânzare-cumpărare, Ruse Ionel a părăsit ţara pe direcţia Elveţia pentru a-şi aranja finanţarea necesară achitării la F.P.S. a părţii sale din preţul acţiunilor Hotelului Bucureşti. Nu a mai apucat să îşi finalizeze afacerea. Şandru Ion reactivase în decembrie 1999, semnând ca "şef oficiu juridic" al Băncii Internaţionale a Religiilor, o mai veche plângere penală împotriva lui Ruse, pentru o datorie aproape stinsă în fapt. Aceasta a condus la arestarea sa în Elveţia, fiind apoi transferat în arestul Poliţiei Române (după doi ani de arest a fost găsit nevinovat de către instanţa penală), în momentul arestării sale, Ruse nu mai era necesar! Scopul fusese atins: alţi potenţiali candidaţi la licitaţia F.P.S. fuseseră îndepărtaţi prin sperietoarea cu contractul Pargest (în Dosarul de Prezentare) şi prezenţa firmei lui Ruse la licitaţie. Pachetul de acţiuni a fost preluat de la statul român mult sub preţul real, iar Ruse trebuia ţinut acum la distanţă pentru a nu periclita afacerea.
După arestarea lui Ruse, Eliahu Rasin a procedat la eliminarea acestuia din firma NONI VOIAJ, off-shore-ul cipriot Desca Investment Ltd. preluând 100% din capitalul social al acesteia, adică, indirect, 66,18% din S.C. Bucureşti-Turism S.A. (Hotelul Bucureşti), fără acordul lui Ruse, şi încălcându-se astfel Partner-Ship-ul din noiembrie 1999. Totodată, Eli Rasin a schimbat numele firmei în DOMINO INTERNATIONAL HOTELS.
În perioada 12-24 decembrie 1999, după adjudecarea licitaţiei de către NONI-VOIAJ s.r.l., autorul acestor rânduri a fost prezent la şedinţa comisiei de negociere din cadrul F.P.S. Cu această ocazie i s-a relatat de către Eliahu Rasin, participant la negocieri ca viitor proprietar, că Hotelul Bucureşti va fi integrat în lanţul hotelier ungar Danubius Hotes Group. De altfel, prin adresa nr. 7950/04.04.2000 depusă la F.P.S. "în atenţia dlui Radu Sârbu" de către Eliahu Rasin în numele Noni Voiaj s.r.l., se spune: "aţi propus să analizăm şi posibilitatea transferului contractului (de cumpărare a Hotelului Bucureşti) către o societate străină de specialitate, DANUBIUS HOTELS RT din grupul CP HOLDINGS LTD.-UK.". Rezultă că Radu Sârbu i-a propus la un moment dat lui Rasin să cedeze contractul către alt grup de evrei (unguri) cu centrul afacerilor în Marea Britanie (implicaţi Eric Rudosh, Bernard Shraer).
CE SE ÎNTÂMPLĂ CU VIZITELE OFICIALE ÎN ISRAEL!?
"Noi am verificat!... Nu noi, ci organe competente (nu vreau să nominalizez), şi foarte competente ale statului au verificat. Uite, S.R.I.-ul, ca să nu ne mai ascundem după degete! Da, S.R.I.-ul! Şi preşedintele Statului (Emil Constantinescu) a fost interpelat în Israel de acest mare om de afaceri... Da! Este unul din cei mai bogaţi oameni din lume. Miliardar în dolari, nu în datorii. Şi a trimis această firmă (Noni-Voiaj s.r.l.), iar reprezentantul lor în România sunt ăştia de la Sitraco Center (israelianul Eli Rasin)."
Astfel prezenta privatizarea Hotelului _Bucureşti, la 6.03.2000, Jean Babonea, omul lui Radu Sârbu şi reprezentant al F.P.S. în A.G.A. de la Bucureşti-Turism. Dar iată ce declara chiar Radu Sârbu la sfârşitul anului 2000 (ambele declaraţii sunt înregistrate audio): "(Alin) Giurgiu îmi spune: «Nu dom'le, Noni Voiaj a fost cumpărată de o firmă evreiască!» Şi, într-adevăr. În 3 Ianuarie 2000, când am ajuns în Israel, cu preşedintele Constantinescu, în Tel Aviv, la întâlnirea cu oamenii de afaceri, mă întâlnesc cu Eli Rasin, care m-a interpelat în plen, şi a zis: «Noi vrem să facem afaceri în România, dar uite cum e cu F.P.S.-ul» - chestie pe care eu am înghiţit-o - şi că "Noi vrem să cumpărăm!". Omul era cunoscut şi cu recomandări de la ambasador şi de la ataşatul economic de la ambasadă." [În prezent Rasin este inculpat în România, dar s-a sustras cercetării penale şi, în prezent, procesului penal, fiind ascuns în Israel.]
Dacă vizita oficială în Israel din ianuarie 2000, a preşedintelui Emil Constantinescu a fost exploatată de afaceriştii veroşi pentru a practica cel mai ordinar şantaj şi trafic de influenţă în scopul menţinerii unei privatizări ce fraudează statul român, să ne mai mire prezenţa lui Sorin Beraru şi a lui Shimon Naor (inculpaţi penal în România) la întâlnirea cu primul ministru Adrian Năstase, pentru a-i bate acestuia cu pumnul în masă: " Vezi că nu suntem singuri? Vezi că şi noi suntem Israelul!". Sau putem spune, mai degrabă, că Israelul acceptă şi promovează o politică de rapt economic asupra României.

CU CE BANI AU PLĂTIT ISRAELIENII?
Cele mai multe informaţii în acest sens au apărut cu ocazia efectuării Raportului de Expertiză Contabilă Judiciară din dosarul de cercetare penală nr. 00161/2001 al I.G.P., ce a stat la baza dosarului penal nr. 3422/P/2002 pe rol la Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală, Completul l, termen 13.03.2003. Astfel, la data de 10.03.2000 între firma DESCA INVESTMENTS Ltd. (off-shore-ul cipriot) în calitate de "împrumutător" şi S.C. Noni Voiaj Impex s.r.l., în calitate de "împrumutat" a fost încheiat un Contract de Credit pentru suma totală de 30.000.000. USD (în timp ce DESCA, totuşi, era acţionar în NONI VOIAJ), într-adevăr aceasta ar fi fost suma care ar fi încasat-o statul român, dacă preţul ar fi fost plătit la sfârşitul lui aprilie 1999, sau dacă Radu Sârbu nu ar fi "uitat" să consolideze preţul în lei atunci când a semnat în 5.12.2000 Actul Adiţional (total ilegal şi în afara mandatului său) la contractul de privatizare al societăţii S.C. Bucureşti-Turism S.A.
Totuşi, până la data 08.12.2000, acest contract de credit nu a funcţionat, deoarece firma (off-shore cipriot) Desca Ltd., la rândul său a încercat să obţină un credit de la Leumi Le Bank Tel Aviv - Israel, dar nu avea cu ce să garanteze acest credit. Posibilitatea s-a ivit însă prin bunăvoinţă lui Radu Sârbu, a lui Mihai Comănescu (director general la S.C. Bucureşti-Turism S.A.) şi a complicilor lor de la Hotelul Bucureşti, respectiv echipa directoarei economice.
În acest scop a fost necesară înlăturarea din societate a directorului general adjunct Stegaru Corneliu, care deţinea în original, în saffe-ul din biroul său titlurile de proprietate asupra terenurilor societăţii Bucureşti-Turism S.A.. Acestea i-au fost cerute de Mihai Comănescu, dar nu le-a putut obţine, în noaptea de 30 Noiembrie 2000 ("noapte a strigoilor" în tradiţia românească) Mihai Comănescu şi acoliţii săi au pătruns cu ajutorul a trei firme de body-guarzi (DeltaForce, V.V.T. şi Dragon Star) peste Stegaru Corneliu, în biroul acestuia de la Hotel Bucureşti, şi l-au evacuat forţat, în acest sens fiind folosiţi şi unii lideri sindicali iresponsabili. În zilele următoare, conform mărturiei participanţilor, au fost căutate cu înfrigurare titlurile de proprietate, fiind finalmente găsite şi preluate din saffe-ul acestuia. Peste câteva zile, o inspecţie a Departamentului de Control al Guvernului (condus la acea dată de secretar de stat Ovidiu Grecea) inspecţie efectuată prin inspectorul Victor Vasiliev, constată că titlurile nu se află nicăieri în societate şi se întocmeşte în acest sens procesul-verbal nr.10361/12.12.2000.
După obţinerea titlurilor de proprietate ale S.C. Bucureşti-Turism S.A. de către infractori, persoanele interesate au cunoscut că se pot demara procedurile necesare şi plăti comisioanele aferente. Fostul şofer de la F.P.S. al lui Radu Sârbu ar fi declarat ziaristului A.B. de la ziarul Adevărul că a participat la mai multe întâlniri, în pădurea Băneasa, între Radu Sârbu şi Eliahu Rasin, şi că, la un moment dat, Radu Sârbu a primit o servietă plină de bani, "ca în filme". Totuşi acest şofer refuză să fie martor, chiar dacă A.B. l-a înregistrat audio. (Nu s-a putut stabili data întâlnirii din "pădurea Băneasa", chiar la începutul lunii decembrie 2000.)
Oricum, total ilegal, aşa cum se arată şi în Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, la 05 Decembrie 2000, Radu Sârbu semnează un Act Adiţional la contractul de privatizare al S.C. Bucureşti-Turism S.A., înviind astfel o tranzacţie moartă ("rezoluţionată") şi dând posibilitate evreilor să plătească în 15 zile. La data de 08 Decembrie 2000, Domino International (fostă Noni Voiaj Impex s.r.l), prin Desca-Cipru, respectiv Eli Rasin, obţine de la Leumi Le Bank - Tel Aviv un credit de 25.000.000 USD, garantând creditul cu acţiunile ce nu le dobândise încă de la statul român (încălcând astfel contractul de privatizare care prevede că acţiunile sunt libere de orice sarcini, până la data transferului acestora), şi cu titlurile de proprietate ale S.C. Bucureşti-Turism S.A. (documentele obţinute de Comănescu în jurul datei de 01.12.2000 din biroul directorului general adjunct, evacuat forţat).
În aceeaşi zi, contul firmei Domino International, deschis la ALPHA BANK ROMÂNIA a fost alimentat prin două ordine cu suma de 21.352.747 de dolari americani, în aceeaşi zi Domino International Hotels s.r.l. varsă către Fondul Proprietăţii de Stat suma de 540.863.367.717 lei, în fapt suma cu care a cumpărat Complexul Hotelier Bucureşti şi anexele sale (Hotel Apartamente: 174 de apartamente + 20 de birouri; Hotelul Bucureşti: 369 de camere duble, 46 camere single, 24 de apartamente, 7 garsoniere; Complex Restaurant Cina; laborator de cofetărie + Cofetăria Bucureşti, Piscina Bucureşti etc.).
Faţă de suma de 21,352 milioane USD (dolari americani) virată de către Domino (Noni Voiaj) statului român în 08 decembrie 2000 (în contul F.P.S.), în baza creditului obţinut la banca Leumi, în zilele de 13 şi 20 decembrie 2000 s-a mai alimentat contul Domino (Noni Voiaj) cu 510.000 USD, apoi în 5 şi 7 februarie 2001 cu încă 2.941.000 USD. Aceste ultime două sume, cca. 3,4 milioane USD nu îşi regăsesc o destinaţie în plăţile către statul român pentru preluarea Hotelului Bucureşti, dar sunt acoperitoare pentru comisioanele acordate. S-a aflat că Eliahu Rasin, "pentru a putea demara o mare afacere", a căutat cu disperare un împrumut de 1,5 milioane USD înainte de 5 decembrie 2000, dată la care Sârbu a semnat Actul Adiţional.
Faptul ca Eliahu Rasin şi-a recuperat banii pe care i-a acordat drept comision este dovedit cu prisosinţă de către Raportul de Expertiză Contabilă Judiciară din dosarul penal: "Asociatul unic al S.C. Domino International Hotels s.r.l., care este tot numitul
Eliahu Rasin, emite o Hotărâre prin care, începând cu data de 20.12.2000 persoanele împuternicite să semneze în numele şi pentru societate pentru cont BBB 2511.01.3593672 deschis la ALPHA BANK Sucursala Unirea, sunt Dan Zătreanu şi Daniela Androanche". [Soţul acesteia ar fi fost cândva agent acoperit al serviciilor speciale ale Ministerului de Interne. Când S.R.I. a aflat poziţia sa în cadrul U.M. 0692, acesta şi-a luat transferul grabnic la o firma privată... Oricum, Eliahu Rasin nu a fost de găsit, motiv pentru care procesul penal privind privatizarea Hotelului Bucureşti s-a amânat pentru 6 luni, până în septembrie 2003.]
Cităm ad-literam din Raportul de Expertiză Contabilă: "Din acest cont [al DOMINO INTERNATIONAL de la Alpha Banck] au fost efectuate virări de sume:
11-07-2008 20:53:42
   
titmouse
Femeie
Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365
Incredibil...am citit tot , sa stii...dar , Cyudatule , tu daca ai zis ca nu esti botezat cu fundu-n caldare , nu esti evreu ?
Trebuie sa recunosc Holocaustu' , altfel mananc inchisoare ?? da, da , in ziua in care-or recunoaste si ei cate victime a facut Ana Pauker si comunistii...si sa dea si depagubiri familiilor , fir-ar ei ai dracului sa fie , gata , nu mai citesc...m-am enervat

Ultima modificare facuta de titmouse (11-07-2008 20:54:42)
11-07-2008 20:54:18
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
2.747.530 USD şi 175.380 USD la BANK LEUMI, sucursala din Londra, în contul MONILEN ENTREPRISES LTD, invocându-se contractul de comision (?) nr. 1230/30.12.1999, încheiat între S.C Noni Voiaj s.r.l., reprezenta de Eliahu Rasin şi Monilen Entreprises Ltd. reprezentată de Daniela Andronache (omul de încredere al lui Eliahu Rasin, totodată secretara sa la SITRACO CENTER). Conform acestui Contract, MONILEN ENTREPRISES LTD. s-a obligat să acorde asistenţă în afaceri S.C. NONI VOIAJ S.R.L. în vederea achiziţionării acestui pachet majoritar de acţiuni ale S.C. Bucureşti-Turism S.A. Acest contract este practic fără obiect [se arată în Raportul de expertiză], deoarece s-a încheiat ulterior adjudecării licitaţiei de către S.C..NONI VOIAJ IMPORT EXPORT S.R.L., conferind o aparentă legalitate transferului extern a sumei de 2.920.000 USD". Firma Monilen Entreprises Ltd. este un off-shore cipriot creat de către Eli Rasin în 1997 în Cipru, împreună cu alţi evrei, cu care controlează majoritatea afacerilor sale din România.
În decembrie 2000, reprezentanţii "noului proprietar" al Hotelului Bucureşti, prezentau într-o "şedinţă cu salariaţii" lanţul hotelier care va opera Hotelul, anume lanţul hotelier Park Platza, acelaşi pe care îl anunţase şi Ionel Ruse în 1998. Aceşti "noi proprietari", întrebaţi de salariaţi cine sunt proprietarii off-shore-ului Desca Investment Ltd. au răspuns astfel:
- 40% Europa-Israel Group (S.U.A. ?),
- 40% Red Şea (Israel) şi
- 20% A.R.A. Ltd.
Regăsim în această structură firma lui E.Papouchado, Red Şea. Acesta este însă partenerul de afaceri al israelianului Motti Zisser, realizând în mod curent investiţii comune.
Comunicatul de presă al firmei DOMINO din 14 martie 2001 prezintă însă o nouă situaţie: off-shore-ul Desca a vândut afacerea (Hotelul Bucureşti) unei firme olandeze (BEA Hotels BV) deţinută în totalitate de firma Elscint Ltd-Israel (controlată de Motti Zisser), prin firma Elbit Medical Imagining Ltd. Alt subsidiar al Elbit Medical, firma Piaza Centers (Europe) BV ar deţine 11 mall-uri în Ungaria şi alte 15 "proiecte" în Europa centrală şi răsăriteană (printre care şi în oraşele Bucureşti, Timişoara, Braşov). Acelaşi comunicat arăta că Hotelul Bucureşti va fi transformat în hotel de lux. la nivelul de 5 stele internaţionale, urmând a fi renovat. În sfârşitul comunicatului se arata că Elscint Ltd. este la curent cu faptul că Hotelul Bucureşti este a doua casă pentru membrii Parlamentului Român.
De când s-a privatizat, Hotelul Bucureşti a fost formal plasat de la un proprietar la altul. Aşa cum am arătat, folosindu-se de interpretarea abuzivă a uneia dintre clauzele actului numit Partnership Agreement, Eliahu Rasin, artizanul privatizării Hotelului Bucureşti, a procedat la sfârşitul anului 2000 la eliminarea lui Ionel Ruse din firma NONI VOIAJ, off-shore-ul lui Rasin, DESCA INVESTMENT Ltd, preluând 100% din capitalul social al acesteia, adică 66,18% din S.C Bucureşti-Turism SA. Totodată el a şi schimbat numele firmei în DOMINO INTERNATIONAL s.r.l.
În martie 2001, Rasin a vândut însă afacerea, capitalul social al DOMINO/NONI VOIAJ fiind integral preluat de la Desca-Cipru de către Bea Hotels -Olanda pentru 27 milioane dolari. Rezultă că din această speculaţie Rasin a obţinut rapid un profit de minim opt milioane dolari, pe seama statului român.
La rândul său, Ionel Ruse se afla în acel moment în imposibilitatea de a-şi apăra drepturile, fiind arestat în urma unei sesizări a Bănci Internaţionale a Religiilor, semnată de şeful Biroului Juridic al băncii, Ion Şandru, aşa cum am arătat. Mandatara lui Ruse, Domnica Koszler, revendicând dreptul lui Ionel Ruse asupra a jumătate din pachetul majoritar de acţiuni al Hotelului Bucureşti, reuşeşte să obţină la 5 August 2001 o sentinţă a Tribunalului Municipiului Bucureşti (dosar 5871/2001, Secţia a III-a civilă) prin care se dispune sechestrarea bunurilor mobile ale firmei Domino de la S.C. Bucureşti-Turism S.A. (pachetul de acţiuni) până la definitivarea cauzei. Aceasta face ca Registrul Comerţului Român să blocheze orice înregistrare (tranzacţie) privind acţiunile Hotelului Bucureşti, dar inventivitatea israelienilor se dovedeşte şi diabolică şi infracţională. Ce fac patronii israelieni în această situaţie?
La 30 August 2001 (înregistrând însă documentul în secret la S.C. Bucureşti-Turism S.A., sub nr. 8369/ 30.09.2001) israelienii semnează (prin Dan Zătreanu în numele firmei DOMINO) cu banca LEUMI LE ISRAEL din Tel Aviv un "Contract de Garanţie şi Gaj pe Acţiuni", invocând actualizarea (?) "contractului de împrumut" de 25 milioane dolari din data de 8 decembrie 2000, punând astfel pachetul majoritar de acţiuni al Hotelului Bucureşti la dispoziţia băncii israeliene şi sfidând sentinţa instanţelor româneşti anterioară cu aproape o lună perfectării contractului, dar şi sechestrul penal instituit asupra acţiunilor de către organele de anchetă penală din România. Mai mult ei majorează creditul de la 25 milioane de dolari, la 30 de milioane, pentru a mai stoarce 5 milioane de dolari din "afacerea Hotel Bucureşti".
Toate aceste fapte demonstrează că pe fondul contestării în instanţă a privatizării Hotelului Bucureşti, şi a începerii urmăririi penale faţă de cei implicaţi în privatizare recent punându-se chiar sechestru asiguratoriu pe averea acestora (de fapt numai pe un apartament al lui Radu Sârbu) se fac nestingherit felurite manevre şi inginerii pentru ca Statul Român să nu-şi mai poată recâştiga drepturile legitime, eventual să nu mai poată recupera Hotelul, sau să recupereze o epavă din care s-a stors tot şi s-a vândut tot (ceea s-a şi întâmplat în perioada decembrie 2002 - martie 2003).
Faptul că, imediat după privatizare, Hotelul Bucureşti a fost vândut şi revândut nu mai poate fi negat, un comunicat pe internet al Elscint-Israel de la începutul anului 2001 arată chiar că firma a plătit 27 milioane de dolari pe pachetul majoritar al S.C.

Bucureşti-Turism S.A., (asta în timp ce statul român încasase doar 21 de milioane USD). Surse din Tel Aviv ne-au confirmat că pe 16.10.2001, s-au semnat alte "acte de vânzare" (sau de "transfer") a societăţii, prin noi inginerii economice, unul dintre semnatari fiind chiar Motti Zisser, acţionar semnificativ şi la Europa-Israel Group (cu care controlează, de fapt, 10% din Banca Leumi Le Tel Aviv, băgată până peste cap în afacere).
Luni 22 octombrie 2001, la Hotelul Bucureşti a avut loc un "consiliu de conducere" organizat ad-hoc de către Motti Zisser. Scopul acestei şedinţe a fost acela al unei "repetiţii generale" pentru Consiliul de Administraţie ce a avut loc la Londra, joi 25 Octombrie 2001. În afară de schimbarea managementului românesc cu managementul Park Platza, pe ordinea de zi a întrunirii de la Londra s-a aflat adoptarea deciziilor de majorare de capital la S.C. Bucureşti-Turism S.A. cu cea. 1-1,5 milioane USD. Acest fapt trebuia să conducă în final la situaţia ca, "controversatul" pachet majoritar de acţiuni, preluat infracţional de la statul român (F.P.S.) de către firma DOMINO INTERNATIONAL (NONI VOIAJ) să devină peste noapte nemajoritar. La rândul ei, această strategie a fost generată de posibilitatea ca privatizarea să se anuleze în instanţa penală sau comercială, cele peste 1.450.000 acţiuni să se întoarcă la Statul Român, iar afacerea să fie pierdută din mână.
În prezent, a fost redeschisă problema majorării de capital, invocându-se necesitatea investiţiei asumată prin contractul de privatizare (4106/1999) de un milion USD pentru "ameliorarea condiţiilor de mediu", dar socotelile le-au fost date peste cap de noua lege a valorilor imobiliare 525/2002.
Astfel, a fost adoptată majorarea capitalului social prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor de la S.C. Bucureşti-Turism S.A. din 9 Octombrie 2002, ce a fost adoptată cu încălcarea legii, neefectuându-se prealabila introducere în capitalul social a terenurilor societăţii, prin emisiune de acţiuni în favoarea Statului Român, terenuri pentru care s-a obţinut certificatul de proprietate încă din anul 1994.
Legea Privatizării (O.U.G. 88/1997), ari. 32.2, - punct 3: "în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social, sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului..., în schimbul căreia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate".
Hotărâre de Guvern nr.577/2002 (Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. 88/1997 privind privatizarea) art.142, punct b: "După primirea certficatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în adunarea generală a acţionarilor se aprobă majorarea capitalului social cu valoarea terenului".
Actualii administratori evrei ai S.C. Bucureşti-Turism S.A. nici nu se gândesc însă să respecte şi să aplice legea, deoarece transformarea valorii a circa 20.000 m2 suprafaţă a terenurilor de incintă în acţiuni ale statului român ar dărâma controlul israelienilor asupra Hotelului Bucureşti, situaţie similară celei de la Tepro Iaşi, când proprietarii cehi au pierdut poziţia majoritară şi controlul societăţii româneşti, fără a mai recupera nici sumele cu care cumpărase de la stat primul pachet de acţiuni. Că evreii ştiu să îşi
vadă interesul, aproape că nici nu îi putem condamna, deşi încalcă legea şi prejudiciază statul român, ceea ce rămâne de neiertat este însă poziţia responsabililor români, a funcţionarilor statului, care închid ochii cu bună ştiinţă, până la cel mai înalt nivel, dând cu piciorul unei proprietăţi de cel puţin 10 milioane de dolari (valoare de piaţă minimă a 20.000 de m2, teren în plin centrul capitalei, pe Calea Victoriei nr. 63-81). În numărul viitor vom reveni cu detalii uluitoare privind corupţia de la cel mai înalt nivel în stat legal de acest aspect, precum şi de muşamalizarea cazului Hotel Bucureşti.
În octombrie 2002, administratorii israelieni de la Hotelul Bucureşti (S.C. Bucureşti-Turism S.A.) nu au respectat nici Legea Valorilor Mobiliare (525/2002, privind aprobarea O.U.G.28/2002), deoarece "Raportul de actualizarea valorii imobilizate" trebuia efectuat (conform punctului 6 al art. 116) al legii, astfel: "La actualizarea valorii activelor imobilizate se vor lua în calcul:
- rata inflaţiei înregistrată între data ultimei lor evaluări sau actualizări şi data convocării adunării generale a acţionarilor de majorare a capitalului social, pecum şi
- valoarea de piaţă a bunurilor respective"
"Raportul de actualizarea a valoni imobilizate" adoptat de patronii israelieni, în folos propriu, la adunarea generală a acţionarilor de la S.C. Bucureşti-Turism S.A. pentru efectuarea majorării de capital în octombrie 2002 stabileşte valoarea unei acţiuni la 130.207 lei, adică total valoare (la 2.200.000 acţiuni), cca. 290 miliarde lei. Situaţia este flagrantă, deoarece valoarea de piaţă a întregului patrimoniu al S. C. Bucureşti-Turism S.A. a fost stabilită de către Fondul Proprietăţii de Stat la 1.000 miliarde lei, când a scos la vânzare acţiunile ce le deţinea, în anul 1999, adică la peste 20 dolari/acţiune.
În aceste condiţii apar ca nereale/eronate/false valorile stabilite pentru o acţiune la S.C. Bucureşti-Turism S.A. de către A.G.E.A. din 09.10.2002 (130.207 lei/acţiune, circa 4 dolari pe acţiune) în favoarea acţionarului majoritar (Domino International Hotels s.r.l.), pentru ca acesta să obţină cât mai multe acţiuni pentru o cât mai mică sumă (echivalentul a un milion USD la data majorării de capital).
Israelienii care au determinat adoptarea Hotărârii A.G.E.A din 09.10.2002, invocă necesitatea acestei emisii de acţiuni "în vederea îndeplinirii de către acţionarul majoritar al societăţii, respectiv Societatea Comercială DOMINO INTERNATIONAL HOTELS s.r.l. a obligaţiilor asumate prin contractul de privatizare nr. 4106/24.12.1999", dar, în prezent, acest contract face obiectul Dosarului Penal 3422/2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a II-a Penală, Completul 1 (inculpaţi Radu Sârbu şi israelienii Eliahu Rasin şi Robert Badner, actualmente administrator la Eurom Bank, fosta Bancă Dacia Felix), Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, cerând anularea contractului de privatizare 4106/24.12.1999 (invocat în convocarea A.G.E.A.} şi confiscarea pachetului majoritar de acţiuni de la S.C. Bucureşti-Turism S.A., deţinut pe moment de S.C. Domino International Hotels s.r.l. În acest context (al anulării privatizării, cerută de Parchetul General), majorarea de capital adoptată prin Hotărârea A.G.E.A. din 09.10.2002 reprezintă o inginerie menită să menţină controlul asupra S.C. Bucureşti-Turism S.A. de către firma israeliană care a beneficiat de o privatizare frauduloasă.

- În cursul anilor 2001-2002 la Hotelul Bucureşti, aflat deja în proprietatea israelienilor de la Elbit Medical (Elscint) au apărut o serie de persoane care nu pot să nu trezească interesul serviciilor de informaţii româneşti:
- Ilan Rogenstein, adevăratul director economic al Hotelului Bucureşti sub israelieni, "noua eminenţă" cenuşie, tânără, a Mossad. Deşi "oficial" (cu contract) Ilan apare în S.C. Bucureşti-Turism S.A., odată cu perfectarea contractului de management cu Park Platza de la sfârşitul anului 2001, acest individ a rămas (nejustificat!) ca salariat în Hotel Bucureşti până în prezent, deşi "contractul de management" a fost întrerupt din octombire 2002. Deşi "oficial" acesta a apărut la Hotel Bucureşti la sfârşitul anului 2001, în posesia ziarului Adevărul se află fotografii de la conferinţa de presă din martie 2001 a noilor proprietari de la Hotelul Bucureşti, în care apare şi Ilan Rogenstein.
- Marian Schwartz a intrat în primul Consiliu de Administraţie "privat" al Hotelului Bucureşti, fiind ofiţer (r) al serviciilor de informaţii din Israel Shin Beth, în prezent simplu colaborator Mossad, aflându-se sub ordinele Tonyei Halperin şi apropiaţii acesteia.
- Tonya Halperin, în solda Mossad, locuieşte la Hotel Apartamente.
- A. Libermann, locuieşte din partea ELBIT-Israel la Hotel Apartamente vis-â-vis de sediul S.R.I.. Poate cea mai importantă activare a Mossad. S-a deplasat în România la comanda lui MZ, a fost cazat la Apartamente Hotel Bucureşti din ordinul Raselei Lavin şi are principala misiune de salva contractele Elbit în România. O "delegaţie" compusă din Rasela Lavin şi alţi israelieni au vizitat Hotelul Bucureşti în august 2001. Cu această ocazie, de pe terasa Hotelului a fost îndelung filmat sediul S.R.I., "clădirea I.P.I.U.", comentându-se că acolo este "secret service", "securitatea", "the S.R.I.". Tot în aceeaşi zi a fost înconjurată "clădirea I.P.I.U." de către delegaţia israeliană.
Bittner (cu care a şi împărţit vremelnic proprietatea postului "românesc" de televiziune Prima TV), Dan Fischer a avut relaţii la vârf şi la nivelul serviciului român de contrainformaţii şi siguranţă (îndeosebi cu directorul adjunct al S.R.I., Mircea Gheordunescu).
Iată una dintre afacerile lui Fischer, pusă la cale cu noii săi prieteni. Imediat după venirea la putere a lui Emil Constantinescu şi a Convenţiei Democratice în 1997, Fondul Monetar Internaţional se hotărăşte să îşi arate "bunăvoinţa" faţă de România şi acordă acesteia un împrumut de 140 milioane de dolari, fapt care, chipurile, îmbunătăţea imaginea în lume a ţării. Doar că pentru acordarea împrumutului, România era condiţionată să mai se împrumute şi de la o bancă privată occidentală cu suma de 400 milioane de dolari. Pentru a obţine o astfel de sumă, mare pentru o ţară ca România, guvernarea Constantinescu-Ciorbea a decis să scoată la vânzare obligaţiuni garantate de statul român. Achizitorii de "bonduri" trebuiau însă găsiţi, şi aici a apărut Dan Fischer, împreună cu banca americană Credit Swiss First Boston, bancă foarte interesată la acea vreme de obligarea României la semnarea afacerii Dracula-Bell Helicopters, susţinută, la rândul ei, de politicienii evrei americani Tom Lantoş şi Alfred Moses.
Nu trebuie să subestimam rolul cozilor de topor dintre românii care au făcut jocul lui Fisher. Unul dintre aceştia este fostul secretar de stat de la Ministerul Finanţelor, Ionuţ Costea, ce răspundea de împrumuturi externe. Astfel, pentru afacerea cu plasarea bondurilor garantate de stat în vederea împrumutării României cu 400 milioane dolari, comisionul Fischer & Credit Swiss First Boston se ridică la 3%, iar dobânda pentru împrumutul acordat României s-a stabilit în străinătate la 11-12%, dar la sosirea la Bucureşti a lui Fischer aceasta a devenit de 14%, ceea ce a însemnat împovărarea suplimentară a cheltuielilor României cu 20 milioane de dolari, la care se adaugă dobânda iniţială de 48 milioane dolari şi comisionul lui Dan Fischer de 12 milioane de dolari. Această sumă totală de 80 milioane dolari, reprezentând dobânzi şi comisioane, a fost strânsă de statul român prin tot ceea ce a vândut (privatizat) în Bucureşti în perioada regimului Constantinescu.
Chiar şi pentru privatizarea operatorului naţional de telefonie, Romtelecom, domnul Dan Fischer a avut o puternică aplecare, dar aici a apărut finalmente drept consultant oficial al privatizării firma evreiască americană Goldman & Sachcs, în schimbul unor comisioane de milioane de dolari plătite de statul român. Ceea ce ni se pare mai ciudat este că, dacă la un moment dat nu ar fi apărut fricţiuni între omul de afaceri israelian Alex Bittner şi şeful spionajului românesc Cătălin Harnagea (prieten al lui Fischer şi colaboratori în recuperări externe), n-am fi aflat niciodată despre toate aceste afaceri dubioase.
Conform Monitorului Oficial al României, la sfârşitul anului 1998 România avea de primit din partea Angolei, Guineei, Mozambicului, Peruului, Sudanului şi Zambiei datorii de 317 milioane dolari. Deşi nu se ştie decât că Serviciul de Informaţii Externe român, condus de ex-ziaristul Harnagea, îşi crease un sistem propriu de "recuperatori", presa de investigaţie a aflat că în centrul schemei de recuperare a creanţelor funcţiona în mod interesat Dan Fischer.
Tot în 1999 s-a produs o altă operaţiune de îndatorare de pe piaţa privată a României, în care au fost implicaţi secretarul de stat Ionuţ Costea şi israelianul Dan Fischer.
Astfel, Fischer a negociat ca reprezentant al băncii străine cu secretarul Costea o dobândă de 15,5-16%. După plecarea reprezentanţilor băncii, cei doi acoliţi au săltat dobânda la 17%, în oferta către Guvernul României. În şedinţa de guvern însă, imprevizibilul Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor, şi-a deschis calculatorul portabil, a intrat pe Internet şi l-a trimis la plimbare pe ministrul de finanţe, Remeş, arătându-i care sunt realele dobânzi ale băncilor, mult mai mici.
Soros, Goldman & Sachs. Scandalul privind privatizarea operatorului naţional de telefonie fixă, ROMTELECOM, a scos la iveală că Statul Român a fost prejudiciat cu suma de 9 milioane de dolari americani, numai din comisionul încasat pentru consultanţă în privatizarea singurei companii româneşti de telefonie fixă. Mai puţină atenţie s-a dat faptului că acest comision a fost încasat de firma Goldman & Sachs, ce funcţiona în acelaşi timp şi ca evaluator al privatizărilor româneşti pe lângă Fondul Proprietăţii de Stat. Alte comisioane, secrete, s-au ridicat la zeci de milioane de dolari.
Firma nu este însă o oarecare agenţie privată occidentală. Banca Goldman Sachs din New York este una dintre cele opt bănci evreieşti ce au fondat banca centrală privată a Statelor Unite ale Americii, Federal Reserve System.
Jeffrey Sachs nu este numai acţionarul firmei care a operat intens în privatizările din România. Evreu polonez, Sachs face parte din organigrama evreului ungur George Soros, figurând ca principal consilier economic. La rândul său, evreul ungur George Soros este cel mai bine plătit manager-finanţist din S.U.A., câştigând curent 500 milioane de dolari anual. Prin lovitura pe care a dat-o în septembrie 1993 Băncii Naţionale a Angliei, Soros a câştigat un miliard de dolari din banii contribuabililor englezi, în mod ipocrit, Soros şi-a creat în ultimii ani o imagine de "Robin Hood al erei computerului", care ia bani de la ţările occidentale prin geniale speculaţii financiare şi îi dă apoi Europei răsăritene şi Rusiei prin diferitele "Fundaţii Soros" în scopul "nobil" al instaurării unui tip de democraţie numit de el "societate deschisă". Că Soros este departe de a fi un altruist, o demonstrează mai ales doctrina sa, prezentată în propria-i lucrare, The Alchcmy of Finance: "Ceea ce cred speculanţii finanţelor are mai multă importanţă decât faptele economice reale".
11-07-2008 20:54:29
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Conform biografului său, William Engdahl, George Soros a fost identificat ca fiind "omul de paie" al concernelor bancare anglo-franceze ale Rothschild-zilor. Engdahl precizează:
"Relaţiile lui George Soros cu cercurile internaţionale ultrasecrete ale Rothschildzilor nu sunt relaţii bancare întâmplătoare sau obişnuite. Iar succesul extraordinar al lui Soros ca speculant pe nisipurile mişcătoare ale pieţelor financiare sunt greu de explicat doar prin simplul său «talent de jucător». Soros are acces la informaţiile interne ale unuia dintre cele mai importante canale de informaţii private din lume."
Unul dintre principalele roluri ale lui Soros, rezervat lui de Rothschildzi, deci de oculta mondială, este acela de agent de influenţă la nivel planetar, în folosul lui Rothschild şi al acoliţilor lor, pentru promovarea "economiei de piaţă" când doresc să disperseze proprietatea altora (a statelor, de regulă), sau pentru centralism, atunci când vor să acumuleze pentru ei. Astfel, în anii '80, cu concursul d-nei Margaret Theatcher, prim ministru al Marii Britanii, banca N.M. Rothschild & Sons a câştigat sume de mai multe mii de miliarde de dolari din privatizarea întreprinderilor britanice de stat.
Legăturile dintre Rothschild şi Soros se ţin prin oameni cheie. Astfel, evreul Richard Katz face parte atât din comitetul director al concernului lui Soros (Quantum Fund), dar, în acelaşi timp, este director al Rothschild Italia S.P.A. din Milano şi în comitetul director al N.M. Rothschild & Sons. Iar acesta este numai un exemplu.
Jeffrey Sachs, cel care operează intens în România prin "consultanţă" asupra privatizărilor, este de fapt unul dintre agenţii de influenţă ai lui Soros (şi, de la distanţă mai mare, al clanului Rothschild) în ceea ce priveşte implementarea "terapiei de şoc" în economiile ţărilor ţintă, adică, mai recent, în Europa răsăriteană.
Sachs a activat în Polonia prin Fundaţia Ştefan Batory, din anul 1989. Soros însuşi recunoaşte a fi ştiut dinainte că terapia sa de şoc va produce o imensă rată a şomajului şi de aceea a ţinut să instaleze la guvernare sindicatul Solidarnosci. În Iugoslavia, la începutul anului 1990, Soros împreună cu Fondul Monetar Internaţional, prin implementarea terapiei de şoc, au condus la incendierea întregii ţări.
Jeffrey Sachs a fost implantat şi în Rusia, pe lângă preşedintele Elţîn, pentru aplicarea terapiei de şoc. Din ianuarie 1992 terapia de şoc Soros-Sachs a dezlănţuit în Rusia un haos economic fără precedent şi superinflaţie. De situaţie au profitat acoliţii lui Soros, precum comerciantul evreu Marc Rich, care practic a cumpărat pe nimic întreaga producţie de aluminiu a Rusiei. Printre magnaţii ruşi produşi peste noapte de terapia de şoc, îi aflăm astfel pe evreii Roman Abramovici (acumulare: 3 miliarde de dolari), Mihail Fridman (2,2 miliarde de dolari), Mihail Hodorkovski (3,7 miliarde de dolari) şi alţii.
Toate ţările ţintă ale lui Soros au fost determinate să promoveze privatizarea totală, impunându-se o legislaţie de vânzare la "preţul de piaţă" a fostelor întreprinderi socialiste. Dar, ca şi în România (sau, mai ales în România), "piaţa" fusese aproape distrusă în prealabil de către terapia de şoc. Iar consultant în privatizare apare, pe loc, indispensabila Goldman & Sachs care, aşa cum s-a văzut în cazul RomTelecom, şi-a încasat şi un frumos comision, românii de rând alegându-se doar cu scumpirea convorbirilor telefonice, căci cineva trebuie să "onoreze" nota de plată.
În România, ca şi în toate celelalte ţări est-europene, una dintre preocupările Fundaţiei Soros a fost şi este manipularea largă a opiniei publice şi a presei. În acest scop sunt pompate sume importante de bani către organizaţiile "civice", precum Grupul pentru Dialog Social (G.D.S.) şi alte focare de agenţi de influenţă. Mulţi dintre aceşti bani ajung fraudulos în firmele particulare ale "campionilor democratici" din România, fapt ce nu îl deranjează însă pe "stăpânul evreu de pe Wall Street", atât timp cât îşi atinge scopurile.
Conform studiului, "Analiza asistenţei democratice pentru România" - Washington 1996, semnat de Thomas Carothes (fost consilier în Departamentul de Stat al S.U.A.), până în 1996 George Soros a infuzat către agenţii săi din România circa 10 milioane de dolari anual. De un relativ sprijin s-a bucurat şi Convenţia Democratică din România, care în perioada 1990-1994 a încasat "sprijinul" de 13,55 milioane de dolari.
Evreul Joseph Goshy la zeci de unităţi hoteliere gratis, cu girul lui Radu Sârbu şi prin intermedierea fostului şef al S.R.I. - Cluj. Josef Goschy a pus mâna pe zeci de unităţi
hoteliere din România prin comiterea de ilegalităţi de către funcţionari importanţi din cadrul Fondului Proprietăţii de Stat. Astfel, în decursul a doi ani de zile, în perioada 1998-2000, beneficiind de susţinere din interiorul F.P.S., Goschy a reuşit să achiziţioneze peste 26 de unităţi hoteliere din ţară la preţuri ridicol e mici şi în condiţii avantajoase.
Constantin Ulpiu Mladin a devenit în 1998 consilierul şi, în acelaşi timp, mâna dreaptă a preşedintelui F.P.S. Radu Sârbu, aceştia cunoscându-se de la Cluj, când Sârbu era şeful privatizării locale (F.P.S. Cluj), iar Mladin - şeful serviciului secret (S.R.I. Cluj). Se vede că privatizările pro-maghiare efectuate de Radu Sârbu în judeţul Cluj nu a condus la stricarea relaţiilor dintre cei doi (ca şi când aceste privatizări ar fi fost în interesul siguranţei naţionale), prietenia lor făcând ca Sârbu, odată avansat, să obţină imediat transferul la Bucureşti (F.P.S. Central) şi pentru Mladin, pe care l-a ţinut de consilier special şi şef de Direcţii, mai ales la Direcţia Control a F.P.S., pentru a obţine motive de destituire a directorilor din teritoriu care nu se supuneau comenzilor de privatizare clientelară venite de la centru. A se vedea cazul Hotelului Bucureşti, preluat fraudulos de un grup israelian. Acum câţiva ani, un director din Valea Prahovei a prezentat presei (inclusiv la TV, în emisiunea "Dan Diaconescu în direct") înregistrarea unei discuţii telefonice în care i se transmitea comanda clientelară a lui "nea Costică Mladin" privind aranjarea privatizării unui hotel. Acest director nu s-a supus, drept care a fost controlat de la F.P.S. central şi destituit pe motive fabricate.
Acelaşi Costică Ulpiu Mladin, personaj central din cadrul fostului F.P.S., l-a susţinut şi pe evreul Josef Goschy în preluarea a peste 26 de hoteluri. Care a fost însă soarta importantului funcţionar de stat, după predarea funcţiei publice? După alegerile din 2000, Mladin Ulpiu a devenit consilierul lui Josef Goschy, drept recompensă pentru sprijinul acordat, în general, hotelurile cumpărate de către Josef Goschy de la Fondul Proprietăţii de Stat erau ipotecate la bănci de către patronul evreu al firmei Unita Turism SA pentru obţinerea unor credite. Atenţie:
"Acest lucru se petrecea - scria în cadrul unei anchete de presă ZIUA DE IAŞI - în condiţiile în care Goschy nu era încă proprietarul respectivelor hoteluri. Din informaţiile pe care le deţinem rezultă că, datorită complicităţii lui Mladin Ulpiu, conducerea F.P.S. îşi dădea acordul pentru ipotecarea la bancă a hotelurilor. Cu alte cuvinte, statul român a ipotecat în nenumărate rânduri proprietăţile sale pentru ca Josef Goschy să poată lua credite de la diferite bănci, fără a avea siguranţa sau o altă garanţie că respectivele credite se vor achita."
Anchetele de presă au mai arătat că complicitatea lui Mladin Ulpiu a însemnat pentru Goschy preluarea a numeroase societăţi din turism la preţuri derizorii. De exemplu, Hotelul Traian din Drobeta Turnu-Severin a fost vândut lui J. Goschy la un preţ foarte mic. În primă instanţă respectivul hotel a fost vândut societăţii Per Scorilo SRL din Turnu Severin la un preţ aproximativ de 66.000 de lei pe acţiune. Pe atunci, F.P.S. a refuzat să-şi dea acordul pentru contractarea unor credite de către noul proprietar. După doi ani de inflaţie, Mladin Ulpiu îi facilitează lui J. Goschy cumpărarea Hotelului Traian la un preţ de numai 25.000 lei pe acţiune şi imediat conducerea F.P.S. îşi dă acordul pentru contractarea de credite. O parte dintre hoteluri a fost achiziţionată folosindu-se drept paravan de organizaţiile PAS ale salariaţilor din societăţile comerciale respective. În acest mod, J. Goschy a beneficiat în mod ilegal
de facilităţile acordate de statul român salariaţilor din unităţile de turism respective, şi anume plata în rate pe termen de cinci ani şi o dobândă redusă de numai 10%.
Potrivit legilor în vigoare, Josef Goschy nu avea dreptul să beneficieze de astfel de facilităţi. Folosind drept paravan PAS-ul firmelor respective, Goschy a achiziţionat mai multe complexuri hoteliere din România. În mod normal, conducerea F.P.S. trebuia să anuleze respectivele privatizări mascate şi să reia procesul de privatizare. Departamentul Post Privatizare al F.P.S., prin persoanele care urmăreau respectarea prevederilor din contractul de privatizare, trebuia să ia măsurile legale ce se impuneau, însă, datorită implicării consilierului preşedintelui Radu Sârbu în aceste privatizări dubioase (foarte probabil chiar la comanda acestuia), F.P.S. a acoperit toate neregulile comise de Goschy şi Mladin.
Pentru deplina lămurire a schemei [evreieşti] de corupere, a se vedea modul cum Hotelul Bucureşti a fost cumpărat de către un obscur grup israelian ce s-a folosit ca paravan de un off-shore cipriot, obţinând la 8 decembrie 2000 un credit bancar de 25 milioane de dolari pentru care a girat... cu chiar acţiunile ce urmau să fie obţinute de la statul român (adică de la Fondul Proprietăţii de Stat din România), în aceeaşi zi s-au virat statului român 21 milioane de dolari pentru plata pachetului majoritar de acţiuni, iar trei milioane de dolari au alimentat un cont bancar din Londra pentru plata de comisioane la privatizare. Surse apropiate de această "privatizare" ne-au sugerat că acest fapt a fost posibil prin obţinerea unui acord scris de la Fondul Proprietăţii de Stat (Radu Sârbu, Mladin?) şi prin sustragerea titlurilor de proprietate ale societăţii la începutul lunii decembrie 2000.
Evreii şi Petrolul Românesc în Mileniul Trei
David Rothschild preia şi petrolul românesc. Curierul National titra în martie 1999: "Consorţiul ABN AMRO Rothschild se lansează cu mari şanse în bătălia pentru Petrom". Iată ştirea:
"Banca olandeză ABN AMRO a anunţat vineri că baronul David de Rothschild va fi, începând din 6 mai 1999, membru al Consiliului de Supervizare al băncii. Numirea baronului de Rothschild, un reprezentant cheie al comunităţii financiare internaţionale [a se citi al ocultei financiare mondiale, stâlp şi fondator al organizaţiilor mondialiste precum C.F.R. Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg], vine să întărească relaţiile dintre grupul ABN AMRO şi Rothschild... ABN AMRO Rothschild este cotată ca primul grup în lume în domeniul consultanţei pentru privatizare în industria de petrol şi gaze. ABN AMRO Rothschild participă cu o ofertă în România în cadrul licitaţiei pentru consultanţă financiară privind creşterea de capital a [companiei naţionale româneşti] SNP PETROM. În acelaşi timp, ABN AMRO Rothschild derulează un contract de consultanţă pentru guvernul brazilian privind privatizarea companiei naţionale de petrol şi gaze, Petrobras."
Deşi implicarea ABN AMRO Rothschild în privatizarea (i.d. înstrăinarea) S.N. Petrom nu a mai fost afirmată public, în anul 2002 a fost implementat chiar planul avansat de aceasta, adică privatizarea companiei naţionale a fost demarată cu o majorare de capital de 5%, iar la finele anului 2002, privatizarea Petrom-ului a fost impusă României de către Fondul Monetar Internaţional, deşi Petrom, fiind una dintre cele mai eficiente companii de stat, asigură 25% la sută din veniturile la bugetul de stat al României. Finalizarea privatizării Petrom este programată pentru anul 2003.
*
Axa Mark Rich (Rothschild) - Yoav Shtern - Viorel Hrebenciuc. Unul dintre nenumăratele scandaluri ale pseudo-capitalismului românesc s-a declanşat la începutul lunii octombrie 2002, şi, ridicând încă un pic cortina spolierilor comise asupra României, ne-a permis să aflăm faptele pe care vi le vom relata mai jos, chiar dacă se încearcă rapida lor muşamalizare. Scandalul "Cuzino-Shtern" are deosebitul merit, prin mediatizarea sa, că ne arată interesul manifestat în ultimii ani faţă de petrolul românesc, printr-unul dintre principalii "capitalişti" evrei americani, poate cel mai veros dintre aceştia. Acesta este Mark Rich! La 20 ianuarie 2001, în ultima zi a mandatului prezidenţial, fostul preşedinte al S.U.A., Bill Clinton, sfidând opinia publică americană, semnează decretul de graţiere al magnatului Mark Rich, Clinton negând totodată că evreul Rich şi-ar fi cumpărat graţierea prin contribuţii financiare directe sau indirecte către Partidul Democrat american. În fapt, prin soţia sa, Denise Rich, Mark Rich a oferit Partidului Democrat peste un milion de dolari în perioada 1993-2000, a mai atras fonduri de 250.000 de dolari (de la alţi evrei) şi a făcut grase cadouri soţilor Clinton în ultimul an de mandat al lui Bill. Chiar şi negraţiat, Mark Rich oricum nu mai putea fi însă ajuns de mâna justiţiei americane care îl urmărea pentru una dintre marile fraude fiscale aduse Statelor Unite ale Americii, 48 milioane de dolari, fugind şi stabilindu-se în Elveţia, din anul 1983. De aici, ca un păianjen, a început să-şi toarcă şi să-şi întindă pânza intereselor economice asupra întregii lumii, cu precădere asupra României.
Privind totala obedienţă a tuturor preşedinţilor americani faţă de marii afacerişti evrei trebuie să mai arătăm că, tot în ianuarie 2001, noul preşedinte al S.U.A., George W. Bush (Jr.), a anunţat că renunţă la intenţia de a anula graţierea lui Mark Rich, acordată de predecesorul său Bill Clinton.
"Un nabab iubit de Mossad!" Astfel titra cotidianul Jurnalul Naţional din 04.10.2002 următoarea fişă biografică a afaceristului Mark Rich; născut în Belgia, a sosit în Statele Unite ale Americii în 1941, preocupându-se de a-şi construi imaginea unui important om de afaceri:
"Cu abilitate, în mai puţin de 20 de ani, Rich a reuşit să facă opere de caritate în valoare de zeci de milioane de dolari, în S.U.A., Elveţia şi Israel. Statul evreu chiar i-a acordat o carte de identitate şi un paşaport, ca urmare a ajutorului acordat instalării în Israel a evreilor ruşi şi etiopieni. Potrivit Time Magazin, Rich şi-a stabilit în Israel o fundaţie pe numele său, condusă de un fost agent al Mossad-ului". Mark Rich avea asupra sa, în S.U.A., 51 de capete de acuzare pentru evaziune fiscală, asociere cu răufăcători şi transferuri frauduloase de fonduri, moment în care a şters-o spre Elveţia. Sold infracţional: 26,9 milioane dolari faţă de fiscul american, 13,5 milioane dolari amenzi şi 97,4 milioane dolari dobânzi, în prezent Mark Rich duce "o viaţă de lux, în apropiere de Zurich, într-o vilă somptuoasă, înconjurat de gărzi de corp israeliene".
Aşa cum am arătat (în capitolul anterior), legăturile dintre David Rothschild şi George Soros se ţin prin oameni cheie, îndeosebi prin evreul Richard Katz, care face parte din comitetul director al concernului lui Soros (Quantum Fund), fiind în acelaşi timp director al Rothschild Italia S.P.A. din Milano,. În Rusia, prin "terapia de şoc" promovată de Soros şi prin "consultanţa la privatizare" asigurată guvernului Rusiei de Goldman & Sacs, au reuşit să pună în braţele lui Mark Rich câteva ramuri ale economiei.
*
Împutenicitul pentru România şi Israel al magnatului evreu Mark Rich este israelianul Yoav Shtern. La rândul său Shtern este ginerele celebrului avocat român Teodor Cuzino, împreună cu care, în anul 2000 a înfiinţat firma Internaft s.r.l., cu obiectul de activitate "comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate". Obiectul de activitate al sereleului Shtern-Cuzino corespunde intereselor lui Mark Rich (şi a ocultei din spatele lui) în România: preluarea celei mai puternice firme de stat româneşti din domeniul petrolier, compania PETROM, cu care Shtern deja derulează afaceri de anvergură în domeniu. Este de aşteptat, totuşi, ca echipa evreiască să apeleze, în cursul anului 2003, la o firmă cu nume curat pentru cea mai mare privatizare românească a anului.
În fapt, Y. Shtern a fost şi mai este reprezentantul pentru România al firmei britanice (cu proprietari evrei) Interlink Overseas Ltd., controlată de Mark Rich şi implicată în afacerile petroliere din România cu chiar PETROM S.A. "Controvesatul om de afaceri Mark Rich este interesat de compania română de petrol, PETROM, ca de altfel atâţia alţi oameni de afaceri... PETROM este o firmă de interes naţional ce asigură jumătate din necesarul de petrol pe piaţa internă şi 35 la sută din consumul de gaze, are o reţea de telecomunicaţii comparabilă cu a unei firme de telefonie...", arăta cotidianul Jurnalul Naţional din 5.10.2002.
Ca o paranteză, trebuie arătat că, acum câţiva ani, maestrul Cuzino, socrul lui Shtern, s-a aflat în atenţia şi cercetarea procurorilor români pentru implicarea în scandalul de corupţie Shimon Nahor - Lidia Peter. În perioada când intra în afaceri cu israelianul Yoav Shtern, Teodor Cuzino (tatăl soţiei lui Shtern, Oana Cuzino) i-a reprezentat în România interesele traficantului internaţional de arme, israelianul Shimon Nahor. Procurorii români l-au acuzat pe Cuzino că prin intermediul său a ajuns la judecătoarea Zorilă suma de 3.000 de dolari, ca mită pentru eliberarea lui Nahor. Dacă la acea vreme nu a putut fi probată procedural acuza adusă avocatului Cuzino, procurorii au reuşit însă să probeze implicarea în mituire a avocatei Lidia Peter, care în prezent îşi aşteaptă sentinţa de condamnare.
Scandalul Shtern a fost declanşat propriu-zis în ziua de marţi 2.10.2002, când acesta a petrecut mai multe ore la sediul Poliţiei Române fiind acuzat de înşelăciune chiar de către partenerii săi israelieni. Cotidianul Evenimentul Zilei relata în 4.10.2002 că
"Yoav Shtern a fost reţinut de Poliţie, dar eliberat în urma unor intervenţii la vârf... Ieri, într-un drept la replică trimis redacţiei noastre, omul de afaceri Corneliu Iacobov a precizat că nu a făcut nici o intervenţie pentru punerea în libertate a lui Yoav Shtern. Potrivit lui Iacobov, RAFO Oneşti, rafinăria pe care o patronează, nu apare în nici o anchetă a poliţiei locale sau I.G.P."
Vom vedea însă în continuare de ce au apărut dezminţirile în presa centrală, care anunţa totodată că Shtem a fost eliberat "în urma unor intervenţii la vârf".
Iată filmul evenimentelor.
Israelianul Levy Nisim, «patronul» firmei InterLink Ltd. a depus la Parchetul General plângere penală pentru înşelăciune împotriva lui Yoav Shtern, reprezentantul firmei lui Nisim pentru România, deoarece acesta ar fi deturnat sume mari de la firmă în propria favoare. Sarcina lui Shtern era aceea de a asigura livrările de bumbac către câteva firme româneşti (Romfibre S.A., Bumbăcăria Românească şi alte două-trei). Timp de patru ani însă (1998-2002), Shtern a derulat comerţul printr-o firmă parazit, de-a sa. În acest fel, numai din afacerile de bumbac, Shtern şi-a însuşit în conturi deschise la peste trei bănci din Elveţia (sub nasul lui Mark Rich) peste 400.000 de dolari. Marile tunuri, Shtern le-a dat însă cu petrol, deoarece InterLink Ltd. livra mari cantităţi de petrol către Societatea Naţională Petrom S.A. şi Rafo Oneşti.
11-07-2008 20:55:13
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Din acest moment, culisele scot la iveală un înalt personaj, fost secretar general al Guvernului, în prezent vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Este vorba de Viorel Hrebenciuc, totodată vicepreşedinte al partidului de guvernământ, Partidul Social Democrat. Cunoscut ca mare învârtitor, eminenţă cenuşie şi "puşculiţă a partidului", Viorel Hrebenciuc era deja cunoscut ca personaj favorabil "investitorilor" evrei, fie ei israelieni sau americani, la nivelul întregii economii româneşti.
Biografia romanţată a lui Viorel Hrebenciuc îl arată ca pe un fost contabil evreu din Bacău care, prin căsătoria cu fiica unui ministru din guvernul regimului Ceauşescu, a reuşit să pătrundă în cercul restrâns al puterii comuniste ("nomenclaturiste"). De aceea s-a acreditat ideea că, prin soţia, sa este şi acum un protejat al fostei nomenclaturi, îndeosebi al generalului Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al Industriei, cooptat de oculta internaţională în vederea trădării şi răsturnării lui Nicolae Ceauşescu. În sferele acestui "grup" restrâns s-ar cunoaşte localizarea exactă a conturilor din străinătate ale fostului dictator. Devenit proaspăt magnat, generalul Stănculescu (cavaler de Malta!?) reprezintă principalul braţ financiar al partidului de guvernământ, P.S.D.
Nu putem să nu cităm, ca amuzament, imaginea românească creată recent generalului V.A. Stănculescu, omul din spatele lui Viorel Hrebenciuc, de un binecunoscut ex-ofiţer de informaţii:
"Devenise un specialist imbatabil în tot soiul de inginerii financiare. A ras orice concurenţă. Unde n-a putut rade a trimis Garda Financiară sau a creat diversiuni fiscale ori, pur şi simplu, pe idioţii ăia încăpăţânaţi care îl sfidau, care i se puneau de-a curmezişul, i-a vârât în puşcărie... în urmă cu doi ani, în 1992, primăvara, aşteptase îngropat într-un fotoliu, în anticamera Marelui Maestru al Ordinului Cavalerilor de Malta, din Roma, excelenţa sa domnul Fra Andrew Bertie. Şapte ceasuri a aşteptat înţepenit într-un fotoliu, să primească gradul de Prior al Ordinului în România." Fusese ideea preşedintelui Ion Iliescu, care i-ar fi zis "într-o zi, la ceas de taină, la Cotroceni:
- Bagă-te, dragă, şi tu, în Ordinul ăla al Cavalerilor de Malta, c-am auzit că, după Masoni, ei ar fi cei mai daţi în mă-sa de pe piaţa finanţelor mondiale.
Băiat cuminte şi receptiv, l-a ascultat. Şi bine a făcut. Pentru că aproape jumătate din imensa lui avere a fost făcută prin filiera Cavalerilor de Malta. A traficat vapoare, benzină, droguri, arme, maşini de lux. N-a făcut nazuri."
*
În afacerea Shtern-InterLink, Viorel Hrebenciuc s-a dovedit a fi direct interesat şi implicat. Vom cita evenimentele aşa cum au fost relatate de presa acelei perioade:
Toate afacerile cu petrol se desfăşurau între Yoav Stern şi Viorel Hrebenciuc, care, pentru facilitarea importurilor masive la preţurile cerute de israelian, a primit mai multe milioane de dolari comision, (în cea mai mare parte a lor, banii erau depuşi de Hrebenciuc în bănci din Londra.) În ultima perioadă, patronul din Marea Britanie, israelianul Levy Nisim (omul lui Mark Rich), văzând ca negoţul cu România stagnează, ba chiar înregistrează un recul, a întrerupt relaţiile cu conaţionalul său Shtern, care însă a continuat derularea afacerilor de la sediul firmei InterLink din strada Armenească nr.43. Afacerea a continuat să se deruleze exclusiv între Nisim şi Hrebenciuc. Deranjat, Levy Nisim l-a reclamat Poliţiei Române pe Yoav Shtern, pentru a nu rămâne scos din cărţi, contând pe faptul că lucrurile se vor rezolva fără scandal, că Hrebenciuc le va muşamaliza, iar banii vor reveni spre el. Scandalul a explodat totuşi datorită indiscreţiei şi "lipsei de tact" a anchetatorilor români, care l-au arestat pe Yoav Shtern fără prea multă discuţie. Imediat, Hrebenciuc a intrat în panică, ştiind că, fiind închis, Shtern ar putea vorbi despre comisioanele încasate de el:
"Într-un timp record, Hrebenciuc a alertat toate instituţiile statului, făcând presiuni infernale (unele telefonice, altele prin vizite personale) asupra unor oameni ca Tănase Joiţa [primul procuror al României], Ilie Picioruş, Ioan Rus [ministru de interne] şi Toma Zaharia [adjunct al şefului Poliţiei]... Cei doi şefi ai Ministerului de Interne s-au ţinut tare şi n-au marşat la şantajul lui Hrebenciuc, cu relaţiile româno-evreieşti, cu interesul naţional etc. În schimb au făcut pe ei de frică procurorul general Joiţa Tănase şi Ilie Picioruş, şeful Secţiei Urmărire Penală din Parchetul General (într-o singură zi, Hrebenciuc i-a dat lui Picioruş 4 telefoane!). Şi astfel se face că numitul Picioruş i-a impus unui subordonat, procurorul Vlad, să-l elibereze imediat pe escrocul internaţional Yoav Shtern şi să emită, de ochii lumii, o ordonanţă de a nu părăsi Bucureştiul timp de 30 de zile. În această dezertare a Parchetului General de la obligaţiile sale, un rol jenant l-a avut prim-adjuncta lui Joiţa Tănase, procuroarea Despina Mihai, care, în biroul ei, a ţipat la procurorul Vlad: «Ce dracu' mă', tu dai mandat de arestare pentru înşelăciune?»_.
Cum a fost eliberat din arest, Yoav Shtern a fost preluat, cu un Jeep, de traficantul de droguri Saşa Marinescu care de la poarta arestului l-a dus direct la întâlnirea cu Viorei Hrebenciuc. "Întâlnirea celor doi mafioţi, la care a participat şi Corneliu Iacobov [preşedinte - în fapt patron - al Societăţii de Investiţii Financiare MOLDOVA], a avut loc la sediul din Bucureşti al rafinăriei petroliere Rafo Oneşti." Pentru a rezolva lucrurile între cei doi israelieni, Nisim şi Shtern, "Hrebenciuc l-a adus la această discuţie de taină şi pe Levy Nisim, luat aproape pe sus, de la Hotelul Mariott." Se ştie că Nisim a plecat după aceea din România. Se pare că el vrea toţi banii înapoi (inclusiv comisioanele lui Hrebenciuc?). A doua zi, tot din ordinul lui Hrebenciuc, maşina lui Saşa Marinescu s-a deplasat la sediul InterLink din strada Armeneasca 43. Saşa Marinescu şi cu şoferul său au încărcat în spatele Jeepului doi saci mari cu hârtii tocate, documente şi ştampile, apoi au demarat în trombă, oprindu-se numai în garajul vilei din Bd. Aviatorilor nr.90A, în care traficantul de droguri Saşa Marinescu locuia împreună cu israelianul Yoav Shtern. "Imobilul este păzit 24 de ore din 24 de luptători din trupele antitero ale S.R.I., din ordinul unui alt gangster, generalul Ştefănuţ, prieten şi partener al lui Saşa Marinescu. Dar nici luptătorii Brigăzii Antitero n-au putut opri percheziţia efectuată la domiciliul lui Saşa Marinescu: au fost găsite printre altele mai multe ştampile (una de la InterLink), extrase de cont de la Ing Bank..." Pare real zvonul că Viorel Hrebenciuc a mituit imediat presa pentru a fi dat uitării scandalul, deoarece nimeni nu şi-a mai adus aminte de arestarea lui Yoav Shtern şi de dosarul său penal.


Puciul celor 322, Moscova si generalii lui Iliescu

Emisarii Rusiei se implica direct in elementele crizei de la Bucuresti. Rasturnarea lui Basescu are (si) componente geopolitice
O buna parte din componenta frontului de lupta anti-Basescu are de-a face cu problemele grave ale unor personaje de varf cu Justitia. Instrumentarea dosarelor Revolutiei si Mineriadei se apropie de finalizare. Iliescu este acuzat de 13 infractiuni grave, printre care genocid, subminarea puterii de stat si a economiei nationale, riscand închisoarea pe viata. O alta categorie de pusca- riabili este cea a cadrelor din armata si servicii secrete, implicati fie in crime in timpul revolutiei si mineriadei, fie in fraude majore sau cauze ce ating siguranta nationala. Grupul isi cauta protectie, astfel că s-a unit strans în jurul lui Iliescu – omul cu spate la Moscova si coordonator al frontului care incearca rasturnarea lui Ba- sescu. Rusia si-a trimis deja emisari pentru a evalua situatia, dar si pentru a transmite un mesaj public de sustinere pentru taba- ra celor 322. Se dau mesaje si se marcheaza pozitii de-o parte si de alta a razboiului invizibil, din spatele fatadei jocului politic. Un mare scandal l-a starnit, in acest context, sosirea la Bucures ti a unui apropiat al presedintelui Putin, masonul si ofiterul de informatii rus Alexandr Kondiakov. Kondiakov face parte din executivul firmei NOVOCOM, o institutie clasica de fatada a structurilor inteligente ruse, care au nevoie de o interfata civila respectabila. Kondiakov ofera consultanta atat administratiei prezidentiale a Rusiei, cat si satelitilor ori supusilor Moscovei. Este consilier al presedintelui Moldovei si director executiv al agentiei RIA Novosti.
Kondiakov a venit la Bucures ti cu mai multe obiective. La întalnirea recenta dintre rus si premierul Tariceanu, acestuia i s-a fagaduit sprijin economic (energie, gaze) din partea Rusiei. Miza politica actuala are si componente militare, strategice, deoarece bazele americane vor închide linia istmului ponto-baltic si vor realiza o împresurare sau mai degraba o indiguire a avanpostului rusesc. Rusia contraataca politic. Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe ramura, în cazul de fata pe frontul nevazut. Tariceanu urma- reste sa ajunga la Moscova cu orice pret, iar Moscova îi arata care este pretul pe care trebuie sa îl plateasca statul roman. In 2003, Kondiakov, mare Secretar al Marii Loje a Rusiei, a vizitat Romania, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici în functia de lider al masonilor romani. Aprinderea luminii la Bucuresti de catre Kondiakov a însemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei. Chirovici are legaturi stranse cu Nastase, cu Voiculescu, dar mai ales cu Dinu Patriciu. Sotia sa, Mihaela Chirovici, este director financiar în holdingul patronat de Dinu Patriciu. Marele Trezorier al Lojei, Ion Tanasie, este una dintre figurile de varf prinse în organigrama ROMPETROL. ROMPETROL este conectat puternic la sfera de interese rusesti, iar Patriciu este un antemergator al acestor interese.

Generalul Kondiakov a venit la Bucuresti inaintea suspendarii lui Basescu, pentru a da un mesaj din partea Moscovei si pentru a lua pulsul colegilor sai ofiteri. Una dintre cele mai importante întalniri ale rusului a avut loc într-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a întalnit cu prietenul sau bun, generalul de corp de armata (r) Gheorghe Carp. Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora. Rusul insa a dorit sa fie vazut impreuna cu generalul Carp, deoarece a urmarit lansarea unui semnal catre autoritatile romane. Moscova cauta sa obtina imunitatea oamenilor sai din sistem, cadre pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor. Generalul Gheorghe Carp, cel cu care s-a afisat deliberat Kondiakov, înainte de a trece si pe la ceilalti amici ai Rusiei din Guvernul Romaniei si de la PSD, are o biografie mai mult decat controversata.

În anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandantul Regimentului 2 Mecanizat din Bucures ti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de partid. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului CC al PCR, Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. Contraspionajul militar îl avea în atentie pe Carp, si numele sau a fost vehiculat în dosarul Corbii – KGB, alaturi de generalii Ion Ionita, Militaru, Kostyal, Pletosu, Vasile Ionel, Constantin Şerb, Cico Dumitrescu si legaturile lor politice din activul PCR - Virgil Magureanu si Ion Iliescu. Dupa 1989, în timpul lui Iliescu, generalul- maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier preziden- tial detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Generalul Carp, Dumitru Iliescu, fost sef la SPP, si actualul general-locotenent Ionel Marin, adjunct al directorului SRI, lucrau cu totii în Armata si au fost implicat i în dosarul represiunii din 1989. Ionel Marin a fost subordonatul lui Carp în Regimentul 2 Mecanizat Bucuresti. Ulterior, a devenit secund al fostului gra- nicer de la frontiera cu URSS, Radu Timofte, ajuns sef la SRI. Pe langa acesti ofiteri, mai sunt si multi altii, prinsi în dosarele lui Dan Voinea. Cu totii au scapat pana acum datorita recursurilor procurorilor-generali din timpul lui Iliescu. Recent insa, Stanculescu si Chitac au fost condamnati la 15 ani de închisoare. Toti acesti comandanti si ofiteri superiori au motive serioase pentru a se grupa împotriva presedintelui, deoarece ar avea de executat ani grei de închisoare, pedepse similare celor incasate de Chitac si Stanculescu.

Acesti ofiteri cu pozitii extrem de puternice, in ultimele decenii, sunt pe de o parte oameni foarte bogati, pe de alta parte, sunt cunoscuti pentru atingeri cu capitalul rusesc. Un element deloc de neglijat legat de imunitatea unor ofiteri în fata legii a fost apartenenta acestora la asanumita Masonerie kaki, o grupare cunoscuta drept un fel de umbrela a ofiterilor din Armata si din serviciile secrete. Între cadrele reprezentative, alaturi de generalul Gheorghe Carp, se numara generalul Virgil Ardelean, fostul sef al Directiei de Informatii si Protectie Informativa, colonelul Olimpian Ungherea, generalul Mihail Popescu, fost sef al Statului Major General, generalul SRI Ovidiu Soare (fost sef al diviziei de aparare a Constitutiei), arestat în octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Zilele trecute, dosarul sau a fost înaintat instantei. Cand ofiterii romani, fie ei si cadre superioare în rezerva, se întalnesc cu ofiterii unor alte puteri si discuta despre politica, intr-un moment-cheie pentru Romania, avem motive sa fim atenti. Aceste personaje si reteaua lor de suport alcatuiesc frontul din umbra care l-a adus pe Basescu în pragul operatiunii de anihilare. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de umbrele masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare, îsi vad primejduite interesele. Ba- sescu le sta în cale. Se vorbeste si s-a vorbit deja de lichidarea politica a presedintelui. Unii însa si-ar dori mai mult.





UDMR, creatia lui Iliescu

UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiara a FSN-FDSN-PDSR-PSD, tot astfel cum PRM a fost dintotdeauna o anexa a aceluiasi nucleu dominat si controlat de Ion Iliescu. Adevaratul fondator al UDMR a fost Iliescu, baza organizatiei fiind stabilita inca din primul “document” al Frontului, in care Iliescu anunta drepturi speciale pentru minoritatea maghiara. PRM-ul a fost practic fondat de Petre Roman si Andrei Plesu, cel care a oferit logistica lansarii revistei Romania Mare, din fondurile Ministerului Culturii. Revista condusa de cuplul Vadim – Barbu avea un singur obiectiv initial – nimicirea oricarei grupari opozabile Frontu- lui condus de Ion Ilici Iliescu. Din revista, creata in urma aprobarii acordate de Petre Roman s-a cladit Partidul. Pe fond PRM nici nu este un partid in adevaratul sens al cuvantului, ca si UDMR-ul care este de fapt un ONG cu un singur obiect de activitate – opozitia fata de institutia Sta tului Roman. PRM-ul este mai degraba o asociatie de locatari ai “sentimentului romanesc” cuplati la viziunea excentrica, si definita de umorile personale, a unui singur personaj, care s-a dovedit a fi, la randul sau, nimic altceva decat extensia politica a “carpei caghebiste” Ion Iliescu. Grupul revistei “Romania Mare” si-a asumat explicit atacarea si desfiintarea grobiana a oricarei forme de Opozitie politica fata de FSN. Ulterior Alianta Civica, mosita de Mihnea Berindei, agent cu acte in regula, a preluat aceeasi misiune - faramitarea oricarei forme de agregare ideologica venita dinspre mostenitorii “partidelor istorice”.

Colegiile invizibile

FSN-ul si arhitectii sai cu studii si legaturi la Moscova au creat un curent anarhizant, un curent contraorganizational al mediului vietii colective care a dus la formarea „subspatiilor neguvernabile”. Agregarea acestor subspatii, in timp, au determinat actualul „razboi subnational” dintre carteluri si institutiile statului national. Deriva institutionala de acum, lipsa de legitimitate a formelor de organizare politica pune in primejdie atat Statul cat si Na tiunea, ale carei trasaturi dominante sunt schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Roman, contraelita care are ca tinta demolarea efigiilor nationale si a reperelor identitare. „Structuri alternative” au format retele ale “colegiilor invizibile”, create pentru a captura centrul puterii in Ro mania. Cadrele recrutate din zone periferiale au fost plasate in toate partidele, toate publicatiile, in toate guvernele, reusind sa-si adjudece in permanenta accesul sau chiar controlul in institutii cheie ale Romaniei, de la MAE la Presedintie, de la Guvern la Parlament si nu in ultimul rand in “societatea civila”.


Criza structurala a Romaniei

Lansarea cu putere in spatiul public si politica grupului de interese a realizat o mutatie majora, un eveniment care a modificat fundamental peisajul politic al Romaniei. Conform hartii politice de azi a Romaniei, frontierele interne au fost strapunse, guvernul care controleaza teritoriul este format din persoane care se autoidentifica drept alogeni asociati cu o lumpenburghezie care maimutareste boieria. Parghiile statului au fost preluate si folosite de carteluri si mafii organizate intr-o masinarie a infractiunilor, care au reusit crearea unei baze a organizatiilor negre ale societatii romanesti. Patriciu este exponentul si expresia unei forte a rasturnarii axei, o miscare descendenta a traseului Romaniei – de la energia descatusarii din 1989 la cea a inrobirii totale de catre exponentii Noii Ordini Oligarhice. Lupta nu s-a incheiat. Referendumul este doar o etapa. Referendumul nu va schimba fondul problemelor cu care se confrunta Romania de azi. Razboiul se va acutiza. Are loc o incercare, pe viata si pe moarte, de conversie a puterii politice a statului - in putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si - vadit - antinational. Obtinerea controlului Romaniei nu este o intreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al unor importante puteri mondiale. “Partida Oligarhiei” este sustinuta prin mii de fire nevazute, dar si prin miscari vizibile de catre “arhitectii” de la Moscova.
11-07-2008 20:57:46
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Afacerea Kondiakov-GRU

Tot scandalul din ultima vreme din jurul numelui lui Kondiakov a fost deliberat impins pe o directie cat mai indepartata de misiunea reala a fostului ofiter GRU. Kondiakov nu a venit la Bucuresti impreuna cu Mihalkov, cum ar veni pe rezon cultural, sau pentru a participa la Conventul Masonic. Generalul Kondiakov a venit sa ia pulsul colegilor sai ofiteri. Cea mai importanta intalnire a cadrului GRU, nementionata de Presedinte, s-a petrecut intr-un restaurant din Bucuresti, sub ochii echipelor de filaj ale serviciilor romanesti. Kondiakov s-a intalnit cu prietenul sau bun, Generalul de corp de armata Gheorghe Carp. Generalul Carp a sesizat prezenta echipelor de filaj si i-a comunicat rusului pozitionarea acestora. Discutia dintre cei doi a insemnat lansarea unui semnal catre autoritatile romane. Tariceanu urmareste sa ajunga la Moscova cu orice pret, iar Moscova ii arata care este pretul pe care trebuie sa il plateasca Statul Roman. Moscova cere practic imunitate pentru oamenii sai din sistem, pentru cadrele pe care s-a sprijinit de-a lungul anilor. Kondiakov Alexandr Vladimirovici s-a nascut la 15 octombrie 1948 la Moscova. A terminat institutul poligrafic, facultatea de redactare si activitate editoriala. A ocupat functii de conducere in agentia TASS, la Academiei de stiinte a URSS in Comitetul organizatiilor de tineret a URSS. A fost unul dintre fondatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, membru al Forumului mondial al luptei impotriva crimei organizate si a terorismului, academician RAEN, membru al asociatiilor europene si internationale a consultantilor politici.



NOVOCOM si acapararea sectoarelor strategice

La sfarsitul anilor ’80 – inceputul anilor ’90 reprezentanti ai noii generatii de caghebisti, care s-au unit in anul 1991 in cadrul NOVOCOM, au fost initiatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”. Astazi multi dintre ei ocupa pozitii strategice in conducerea economiei, in viata politica si sociala a Rusiei. Din anul 1999 NOVOCOM-ul se afla in primele trei locuri ale celor mai importante companii ruse din domeniul consultantei politice si a business-PR-ului in rating-ul Centrului independent de sociologie ROMIR (Opinia societatii ruse si cercetarea pietei).

Firma ofera consultanta atat administratiei prezidentiale a Rusiei cat si satelitilor ori supusilor Moscovei, printre acestia numarandu-se si presedintele Voronin. Kondyakov este nu doar consilier al presedintelui Moldovei, ci si director executiv al RIA Novosti. Expertii, specialistii si managerii NOVOCOM-ului au participat activ in elaborarea si realizarea programelor pe termen lung, incluzand si pe top-managerii lor, printre care sunt „Grupul Baltik”, „Aluminiul Siberiei”, „Motoarele Rabinskului” si un sir intreg de mari firme rusesti. In portofoliul de comenzi a NOVOCOM-ului exista elaborarea programelor de pozitionare a corporatiilor straine in anumite regiuni ale Rusiei.

Presedintele companiei NOVOCOM este Alexei Yuryevici Trubetkoi, unul dintre cei mai mari specialisti si savanti din Rusia contemporana in domeniul psihologiei politice, lobby-ului si business consulting-ului. Alexei Yurievici Trubetkoi (Alexei Kosmarov) – presedintele companiei NOVOCOM, s-a nascut la Moscova la 13 august 1954. A terminat facultatea de psihologie a Universitatii din Moscova „M.V.Lomonosov”.

Cariera lui a inceput in Komsomol si mai tarziu a devenit presedintele Comitetului International al Organizatiilor de Tineret, organizatie mostenitoare a Comitetului URSS al Organizatiilor de Tineret. A fost fondatorul si prin cipalul participant in procesul de dezvoltare a ideologiilor si a muncii de organizare pentru a pune bazele Miscarii pentru Reforme Democratice. De asemenea, este fondatorul si presedintele miscarii rusesti “Viitorii Lideri ai Noului Mileniu”. Specialistii companiei au participat activ la crearea structurilor Miscarii Ruse pentru Reforme Democratice si a Partidului democratic al Rusiei, au fost creatorii miscarii „Viitorii lideri ai Noului Mileniu”, au realizat programe de PR pentru partidele „Rusia casa noastra”, KPFR, DPR, „Patria-intreaga Rusie” . Unul dintre marile proiecte politice a NOVOCOM-ului a fost crearea partidului unit al Rusiei „RUSI”. Se intelege cu usurinta din descrierea activitatilor si competentelor membrilor acestei institutii ca avem de-a face cu o “organizatie de front”, de fatada, a stucturilor inteligente ruse, care au nevoie de o interfata civila “respectabila”.

Legatura cu Masoneria

In data de 28 septembrie 2002, la Moscova, a avut loc o adunare anuala a Marii Loje a Rusiei. In cadrul acesteia au fost alesi: Mare Maestru – Dimitri Denisov si mare Secretar – Alexandr Kondyakov. La aceasta intanire a participat si Suveranul Mare Comandor C. Fred Kleinknecht. Desi oficial venirea acestuia in Rusia a fost prezentata ca o vizita turistica, Consiliul Suprem al Rusiei a organizat in tacere un program separat care cuprindea intalniri semioficiale intre Kleinknecht si mai multi lideri guvernamentali si culturali. Aceste intalniri prezentau un mare potential pentru dezvoltarea Masoneriei Ruse. Printre participantii rusi la aceste intalniri au fost si Alexei Kosmarov, Prim Mare Comandor, Consiliul Suprem al Rusiei; George Dergachev, Locotenent Mare Comandor; Alexandr V. Kondiakov, Mare Ministru de Stat. Imediat dupa asezarea sa intr-o postura de varf in cadrul masoneriei, Kondiakov a vizitat Romania, in 2003, pentru a sprijini candidatura lui E.O. Chirovici in functia de lider al masonilor romani din Marea Loja Nationala din Romania. La intalnirea cu liderii Marii Loje Masonice din Romania, Kondiakov a declarat: “Sarcina noastra principala o reprezinta crearea noii elite a Rusiei”. “Aprinderea luminii” la Bucuresti de catre Kondiakov a insemnat, nu doar la nivel ritualic, subordonarea fata de Loja Rusiei.

Filiera din Romania

Chirovici a fost ministru in cabinetul Nastase, iar in 2004 a trecut de partea lui Voiculescu. Marele Trezorier, Ion Tanasie, este una dintre figurile de varf prinse in organigrama ROMPETROL. Mihaela Chirovici, sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, Eugen Ovidiu Chirovici, este director financiar in holdingul patronat de Dinu Patriciu. ROMPETROL este conectat puternic la sfera de interese rusesti. In vara anului 2006 (iunie) Kondiakov, Marele Secretar al Marii Loje Nationale a Rusiei a revenit in Romania, unde s-a intalnit cu Eugen Ovidiu Chirovici si Calin Popescu -Tariceanu. La intalnirea recenta dintre rus si premierul Tariceanu, acestuia i s-a fagaduit sprijin economic (energie, gaze) din partea Rusiei. Nu s-a precizat care va fi pretul si cine il va plati.

Miza militara

Este necesara largirea cadrului de analiza pentru a aseza in contextul potrivit imprejurarile ultimelor evenimente. Miza actuala politica are si componente militare, strategice, de mare importanta, deoarece bazele americane vor inchide linia istmului ponto-baltic si vor realiza o „impresurare” sau mai de graba o „indiguire” a Avanpostului rusesc. Romania va deveni un fel de portavion fix de pe care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se intinde de la Caucaz pana la muntii Iranului. La proiectele si mizele de tip militar comanda „ostilitatilor” este preluata nemij locit de structurile aferente. Mai exact, de o buna bucata de timp serviciile militare rusesti sunt cele care „lucreaza” prioritar zona noastra. De altfel, GRU a avut o insertie mult mai puternica decat KGB in spatiul romanesc. Un mare numar de cadre de comanda ale Armatei au fost recrutate in perioada anilor ‘60 in timpul stagiilor de pregatire la Academiile sovietice. Aceste cadre au condus mari unitati si au avut in legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, in anii ‘80, structura informativa si a agentilor de influenta s-a imbogatit prin preluarea „disidentilor”, „cresterea” acestora si plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989.

Cadre tradatoare in servicii

Dupa Revolutie si serviciile romanesti au avut parte de o adevarata inflatie de cadre provenite din Armata care au fost rotite in aproape toate institutiile de informatii. Ceea ce putina lume a observat in primul interviu acordat de la inceperea campaniei de catre presedintele Basescu este referinta la cei 28 de generali din SRI dati afara. Si mai multi au fost eliminati din SIE si MApN. Un numar important de ofiteri superiori din sistemul militar si de informatii au trebuit sa plece deoarece nu corespundeau standardelor NATO si mai ales celor americane. La comanda institutiilor s-au perindat ofiteri cunoscuti de catre serviciile vestice pentru legaturi mai mult sau mai putin apropiate cu ofiteri ai serviciilor speciale estice. Americanii i-au cerut afara pe cei care au mai ramas in sistem. Pana in august anul acesta vor “zbura” toti cei care au mai ramas in servicii si care provin din vechea garda. Cei care au inlocuit insa Vechea Garda din Armata si DSS, actualii sefi de sectii, birouri etc au fost recrutati, crescuti si plasati in posturi de control de catre „epurati”.

Razboiul nevazut sub Constantinescu si Basescu

Se desfasoara chiar acum un episod din lupta geopolitica de la frontiera NATO cu CSI-ul si Rusia, episod care cuprinde si confruntarea pe „ramura”, in cazul de fata pe „frontul nevazut”. Americanii nu-si pot permite plasarea bazelor militare si aducerea ofiterilor si a soldatilor americani intr-un mediu nesecurizat. Marea Curatenie a inceput imediat dupa ce Basescu a ocupat Cotroceniul. Americanii s-au fript o data cu Constantinescu, cel care s-a plans ca a fost izgonit de la Cotroceni de Conjuratia Securistilor „care l-au invins”. O buna parte dintre aceste cadre au fost avansate si protejate chiar de catre Emil Constantinescu. Una dintre cele mai proeminente figuri – totodata un caz scandalos – a fost cea a generalului Gheorghe Aghachi Carp, cel cu care s-a afisat Kondiakov inainte de a trece si pe la ceilalti amici ai Rusiei din Guvernul Romaniei si de la PSD.

“Corbii” KGB Si GRU

In anul 1986, maiorul Gheorghe Carp era comandatul Regimentului 2 Mecanizat din Bucuresti si era cunoscut pentru foarte bunele sale referinte (si relatii) pe linie de Partid. Gheorghe Carp a fost aghiotant al secretarului C.C. al P.C.R., Ion Coman, iar sotia sa era ofiter de securitate. Contraspionajul militar il avea in atentie pe Carp si numele sau a fost vehiculat in dosarul „Corbii” (in Dosarul “Corbii” au fost lucrati generalii Ion Ionita, Nicolae Militaru, Stefan Kostyal, Dumitru Pletosu - legaturile acestuia de la Directia Generala a Inzestrarii Armatei, generalii Vasile Ionel, Atanasie Stanculescu si Nicolae Spiroiu, au fost lucrate selectiv sau folosite informativ - Cico Dumitrescu, Gheorghe Logofatu, Constantin serb, de la graniceri, si legaturile lor politice din activul P.C.R. - Virgil Magureanu si Ion Iliescu. Dupa 1989, in timpul lui Iliescu, generalul-maior Gheorghe Carp a ocupat functia de consilier prezidential detasat de la Ministerul de Interne la Presedintia Romaniei. Dupa 1994, Carp este evacuat de la presedintie si ocupa un deceniu pozitii importante in cadrul Ministerului de Interne, mai ales in guvernarea Constantinescu-CDR. Generalul Carp, Dumitru Iliescu, fost sef la SPP si actualul General-locotenent Ionel Marin, adjunct al directorului SRI, lucrau cu totii in Armata si au fost implicati in dosarul cercetarii penale a represiunii din 1989. Ionel Marin, subordonatul lui Carp si cercetas diversionist la baza a devenit secund al granicerului Radu Timofte, la SRI. Ionel Marin a fost capitan in Regimentul 2 Mecanizat Bucuresti si in aceasta calitate a participat la misiunea de represiune. Ionel Marin a fost numit adjunct al Directorului SRI la data de 16 iulie 2001, prin Decretul numarul 624, semnat de Ion Iliescu.

Credibilitatea SRI, stirbita

Cei trei au scapat pana acum datorita recursurilor fostilor procurori generali din timpul lui Ion Iliescu. Nu au fost trimisi in judecata pana acum desi Stanculescu si Chitac au fost intre timp condamnati la 15 ani de inchisoare. Ii asteapta insa si pe ei decizii similare. Recent, numele lui Ionel Marin a fost pomenit in presa de investigatii si dat ca autor sigur al furtului notelor prim adjunctului SRI, Florian Coldea, folosite apoi de Mircea Geoana pentru a proba asa zisa implicare a lui Basescu in acte de politie politica. “Biletelele” lui Geoana nu au reusit sa probeze nimic, dar au ridicat mari semne de intrebare referitoare la credibilitatea SRI, scotand la iveala un mare viciu care poate fi devastator pentru o institutie a carei menire este protejarea secretelor. Toti acesti comandanti si ofiteri superiori au motive serioase pentru a se grupa impotriva presedintelui deoarece ar avea de executat ani grei de inchisoare, pedepse similare celor lui Chitac si Stanculescu. Pe langa acesti ofiteri mai sunt si multi altii, prinsi in dosarele lui Dan Voinea. Aceasta elita ofitereasca are toate motivele pentru a lupta din rasputeri. Deja pe culoarele Parchetului se vorbeste despre inlocuirea lui Voinea cu Joarza, cel care a avut, de fapt, rolul de a bloca dosarele revolutiei si mineriadelor. Daca in cazul Monicai Macovei si a pro cu rorului Ciprian Nastasiu, dar si a altora de la DIICOT care au anchetat cazuri de spionaj, tradare si mare infractionalitate economica, ce implicau nume grele ca Seres, Nagy, Patriciu, miza a fost evidenta pentru marele public, in cazurile ce privesc justitia militara acest temei a ramas in umbra, aproape invizibil pentru cei care nu au avut acces la informatii.

Masoneria kaki

Un element deloc de neglijat legat de imunitatea unor ofiteri in fata legii a fost apartenenta acestora la asa numita Masonerie kaki o grupare cunoscuta drept un fel de umbrela a ofiterilor din Armata si din serviciile secrete. Intre cadrele reprezentative, alaturi de generalul Gheorghe Carp se numara: - generalul Virgil Ardelean, fostul sef al Directiei de Informatii si Protectie Informativa - colonelul Olimpian Ungherea, fost consilier al PDSR - generalul Mihail Popescu, fost sef al Statului Major General - generalul Ovidiu Soare (SRI, fostul sef al diviziei de aparare a Constitutiei), arestat in octombrie 2006 si anchetat de Parchet. Zilele trecute dosarul sau a fost inaintat de catre Parchet, instantei. Dosarul sau contine elemente extrem de grave legate de un caz informativ intitulat “Distileria”. Informatiile obtinute se refereau la imixtiuni in actul de justitie, abuzuri grave ale unor persoane cu functii de decizie in stat, precum si fapte de tradare comise de ofiteri SRI. Dintre persoanele implicate sunt de mentionat: Adrian Nastase, Ovidiu Tiberiu Musetescu, Dorina Mihailescu - actual deputat de Prahova, Ioan Stan - presedintele Comisiei parlamentare de control a SRI, alti parlamentari si factori din administratia locala Prahova.




Securistii penali

Ovidiu Soare este fiul fostului sef al Politiei Ilfov. Tatal lui Soare a fost in 2003 inaintat la gradul de general de catre Ion Iliescu intr-un grup de mai multi tati ai unor personaje importante: actualul lider al PSD - Mircea Geoana; Silviu Predoiu - director interimar al SIE - sau Gheorghe Fulga - directorul demisionar al SIE. Inainte de 1989, Soare a lucrat la Directia V a Securitatii, unde a fost unul dintre aghiotantii lui Nicu Ceausescu. La Revolutie a fost “prezent” la Ministerul Apararii, unde a fost ucisa echipa de uslasi ai lui Trosca. Apoi, actualul general a disparut. El a fost ascuns in sediul Sectiei 1 de pe Bulevardul Ana Ipatescu de catre capitanul devenit apoi colonel Emil Secu. Ca mai toti fostii securisti in 1990, a fost preluat de SRI. In 1991 a facut o specializare la scoala de la Gradistea, iar apoi a inceput urcarea rapida in ierarhia SRI. Pentru inceput, a lucrat la Diviziunea A, iar apoi a ajuns seful acesteia. Diviziunea A, numita “Apararea Constitutiei”, a fost caracterizata de mai multi analisti ca fiind continuarea Directiei 1 a Se curitatii, cea care se ocupa de urmarirea partidelor politice si a intelectualilor. La data arestarii, Soare era unul dintre cei mai importanti pioni din SRI, practic, mana dreapta a lui Radu Timofte.

Soare, omul lui Nastase

Ovidiu Soare era si un “adept total al PSD”, un apropiat al fostului premier Adrian Nastase. In grupul sau de apro piati ii mai regasim pe Victor Opaschi, generalul Carp - fost secretar de stat la MI si consilier al lui Iliescu, Doru Ioan Taracila, Bebe Ivanovici si ginerele sau, Virgil Gheorghiu. Soare este legat atat de Nastase cat si de Patriciu precum si de celebrul deja colonel Paltanea, cel care s-a imbogatit in umbra rafinariilor Vega si Astra, din Prahova, acolo unde PNL-ul este cel mai puternic. Ascensiunea lui Patriciu are de-a face cu Paltanea in mod direct. Paltanea este acum cercetat penal. De adaugat ca fostul sef al sectiei SRI Prahova era si o veriga de legatura cu afacerile rusesti din Romania. O parte dintre cei pe care i-a crescut si plasat Ovidiu Soare in functii cheie conduc, practic, SRI-ul acum. - Aurel Rogojan (colonelul Aurel Rogojan, a fost seful de cabinet al generalului Iulian Vlad, ulterior a ajuns consilierul personal al directorului SRI, Radu Timofte) - Generalul Vasile Iancu (fost sef de contrainformatii in spionajul lui Ceausescu, fost numarul doi in SRI-ul lui Timofte). Pana in 1989, Iancu a fost ofiter la Directia I Informatii Interne a Securitatii, unde s-a ocupat de sportivii de la cluburile Steaua si Dinamo. Pastrat in SRI, Iancu a fost sef al Diviziunii de protectie a cadrelor, iar apoi sef al Corpului de control al SRI. - Victor Marcu. A absolvit in 1968 scoala de ofiteri de securitate de la Baneasa, iar din martie 1975 a lucrat la Directia de Informatii Externe (DIE) a Departamentului Securitatii Statului. In perioada 1980-1985, a fost sef de birou si sef de serviciu la U.M. 0103 din DIE, unitate care supraveghea grupurile legio - nare din diaspora, iredentismul maghiar si care se mai ocupa si de anihilarea emigratiei ostile regimului comunist. Intre 1985-1992, generalul Marcu a condus aceasta unitate care avea si sarcini speciale (dupa 1988, unitatea va fi coordonata de colonelul Ristea Priboi). Dupa revolutie, Victor Marcu a fost colonel in cadrul Serviciului de Informatii Externe, iar in 1992 a fost transferat la SRI si avansat general maior. In 1994 a fost numit prin decret prezidential adjunct al directorului SRI, iar un an mai tarziu a primit inca o stea pe umar. In cadrul serviciului secret, Victor Marcu a fost seful Operativului institutiei.


Magureanu vs Marcu

Generalul Victor Marcu a fost destituit de Virgil Magureanu in august 1995, sub pretextul esuarii unei operatiuni de filaj indreptate impotriva unor ziaristi de la ZIUA, actiune care a generat scandalul public de amploare denumit “terasa Anda”. Se pare ca Magureanu insusi a fost insa acela care i-a strecurat lui Rosca Stanescu informatia despre pozitionarea echipei de filaj a subordonatilor generalului Marcu. Dupa debarcarea din 1995, activitatea lui a fost destul de discreta. Practic, generalul Marcu a aparut in luminile rampei abia cand a fost numit de ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, secretar general al Autoritatii Nationale de Privatizare. Ministrul Ovidiu Musetescu declara atunci ca misiunea generalului e “sa asigure protectia informativa a Autoritatii Nationale”. Atat de bine a fost asigurata incat o buna parte din activele statului a ajuns aproape gratis in mainile rusilor.

Firul rosu si frontul din umbra

Am facut un excurs oarecum aleatoriu, pornind de la intalnirea dintre ofiterul rus si generalul Carp punctand cateva nume si cazuri tocmai deoarece exista un fir rosu care ii uneste pe toti cei pomeniti mai sus. Acesti ofiteri cu pozitii extrem de puternice, vreme de aproape doua decenii, sunt pe de o parte oameni foarte bogati, pe de alta parte sunt cunoscuti pentru “atingeri” cu capitalul rusesc. O parte dintre acestia sunt sub ancheta Parchetului Militar. Pedepse grele i-ar astepta daca s-ar ajunge sa fie finalizate dosarele. Aceste personaje si reteaua lor de suport alcatuiesc “frontul din umbra” care l-a adus pe Basescu in pragul operatiunii de anihilare. Se vorbeste si s-a vorbit deja de “lichidarea” politica a presedintelui. Unii insa si-ar dori mai mult. Un mare numar de cadre, acoperite sau nu de “umbrele” masonice, cu dosare penale sau cu averea stransa prin tradare, isi vad primejduite sansele de acces la parghiile de putere pe care le-au controlat atata vreme. Basescu le sta in cale. Cand ofiterii romani, fie ei si cadre superioare in rezerva, se intalnesc cu ofiterii unor alte Puteri si discuta despre politica, rezultatul nu poate fi decat unul spectaculos. Se dau mesaje si se marcheaza pozitii de-o parte si de alta a razboiului invizibil, din spatele fatadei jocului politic.


Reteaua Patriciu a Noii Oranduiri Oligarhice

Patriciu este un exponent ilustrativ, este expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti. Aparitia sa recenta la rampa, cu un interviu in care a socat opinia publica sustinand ca Justitia ar trebui sa fie o afacere privata si ca reprezentantii statului ar trebui sa slujeasca oligarhia, arata continutul aproape patologic al reprezentarilor despre lume si viata ale acestui reprezentant de frunte al cleptocratiei.

CES – Cartelul Patronatelor si sindicatelor pe mana lui Patriciu

Lupta investitorilor autohtoni pentru mentinerea controlului economic la nivel national, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, a dus la crearea unor coalitii intre oamenii de afaceri, greu de imaginat in alte conditii. Desi lupta interna dintre patronatele din Romania nu trebuie neglijata, in urmatoarea perioada, acestea intentioneaza sa se coalizeze, in cadrul Consiliului Economic si Social (CES), „impotriva ingerintelor nedorite ale investitorilor din Vest”, dupa cum a afirmat public unul dintre membri. Ideea constituirii unei grupari de afaceristi care sa controleze mediul de afaceri la scara macro si sa negocieze cu Guvernul are la origine ideile lui Arkadie Volski, un apropiat al lui George Paunescu. Volski a fost adus in Romania, in anii ‘90 si i s-a pus la dispozitie banca Unirea, care a devenit ulterior Nova Bank. Banca a devenit un culoar de manipulari financiare din si dinspre spatiul CSI, iar Volski, devenit consilier al presedintelui rus, Vladimir Putin, a trecut intre timp la cele vesnice. Emulii sai, insa, au perseverat. La ora actuala, in Romania, exista trei mari asociatii patronale. Una este Alianta Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR), al carei presedinte este omul de afaceri Dinu Patriciu. Entitatea condusa de acesta are ca membri asociatii si confederatii patronale conduse, la randul lor, de George Constantin Pau nescu, Lucian Boghiu, Mihai Carciog, si, din umbra, de Dan Voiculescu si Dan Ioan Popescu. A doua este Uniunea Generala a Industriasilor din Romania - 1903 (UGIR - 1903), iar a treia, Confederatia Patronala a Industriilor din Romania (CONPIROM). Pe plan national, intre cele trei asociatii exista o lupta pentru suprematie in CES, insa ACPR se bucura de sustinerea Guvernului, prin relatii de prietenie, de afaceri si politice ale conducatorilor sai.

Patriciu si filiera moldo-ruseasca

Dinu Patriciu a incercat sa dea in vileag numele martorilor sub acoperire, audiati de procurori in dosarul Rompetrol. Tentativa de deconspirare s-a derulat sub forma unui proces initiat de Patriciu, care a contestat solutia data de catre procurori fostului director executiv de la Rompetrol Group, John Hamilton Works. Anchetatorii au realizat disjungerea cauzei atat in ceea ce il priveste pe acesta din urma, cat si pentru alti invinuiti. Dinu Patriciu a contestat rezolut iile sau ordonantele procurorului de netrimitere in judecata a americanului John H. Works, persoana banuita de Patriciu ca ar fi colaborat cu anchetatorii care i-au acordat calitatea de martor cu identitate protejata. Demersul judiciar al lui Dinu Patriciu s-a comentat de catre specialis ti, era o premiera in cazul Rompetrol, si nu numai. Solicitand mentinerea calitatii de invinuit sau inculpat a lui John H. Works, Dinu Patriciu a recunoscut indirect vinovatia echipei de conducere a Rompetrol, pe care a condus-o el insusi. Cea mai semnificativa intorsa tura a acestui proces tine de atitudinea cetatenilor americani si a Departamentului de Stat al SUA. Initial, Patriciu a fost aparat de diversi oficiali americani, inlusiv la nivel de ambasada. Patriciu si-a adus alaturi un membru al unei familii legate de CIA – Colin Hart, fiu al unui important operativ al agentiei, Howard Hart, implicat in operatiunile mascate ale Statelor Unite împotriva Uniunii Sovietice în Afganistan, în anii ‘80. Colin Hart si-a negociat o plata de 10 milioane de dolari în contul partii sale de investitie cand a parasit compania în 2002. Cam de atunci au inceput si neplacerile lui Patriciu sa ia o forma mai serioasa.
11-07-2008 20:58:46
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Americanii l-au lasat din brate pe Patriciu

In mediile de informatii si in cele diplomatice este acreditata ideea ca americanii l-au lasat din brate pe Patriciu din cauza unor prea stranse conexiuni ale acestuia cu… Estul. Mai exact, cu spatiul ex-sovietic si cu rusii, din mediul de afaceri si nu numai, suspectati de legaturi sau apartenenta la fostul KGB sau la succesorii acestuia – SVR sau FSB. Un fost sef al spionajului romanesc, Ioan Talpes, a semnalat existenta unei legaturi intre Patriciu si serviciile rusesti prin canalul Caraman. Intr-un interviu acordat Romaniei libere, Talpes a invocat relatia Caraman-Patriciu si ulterior, deoarece magnatul a declarat ca nu-l cunoaste pe Caraman, Talpes a tinut sa adauge alte indicii la emisiunea Nasul de la B1 TV. I-as da domnului Dinu Patriciu un nume, pe care domnia sa îl va gasi imediat. Începe cu Ta… Mai departe îl completeaza dansul. (…) .

Ce sa faca domnul Patriciu cu numele acesta?, a întrebat Radu Moraru. Sa se gandeasca bine daca îl cunoaste pe domnul Caraman sau nu, a raspuns Ioan Talpes. Sarada lui Talpes se refera la Tanasie Ioan Danut. Tanasie, absolvent al Facultatilor de Drept (1970) si ASE - Relatii Economice Internationale (1980), a lucrat, în perioada 1968-1992, ca ofiter operativ în Directia de Informatii Externe (diviziunea TS), actualul SIE, de unde s-a pensionat si a trecut în rezerva în mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Legaturile dintre Patriciu, Caraman si masoneria rusa Triunghiul Patriciu-Tanasie- Caraman are puncte de contact atat cu serviciile, cat si cu masoneria. Tanasie este omul de mare încredere al lui Mihai Caraman (primul sef SIE dupa ‘89, cel care a reusit sa penetreze cartierul general al NATO pentru KGB), caruia i-a fost subordonat direct în spionajul ante si postdecembrist. Ioan Danut Tanasie a fost angajat ca director al distributiei de motorina la rafinaria Vega a lui Patriciu.

Tanasie nu este doar un apropiat al lui Caraman si al lui Dinu Patriciu, ci si al lui Eugen Chirovici, care l-a avut pe Tanasie în imediata sa apropiere, acesta fiind numit Mare Secretar al MLNR. Din 2003, tandemul Chirovici- Tanasie a monopolizat conducerea Marelui Consiliu (desemnat tot de catre cei doi), în component a caruia se regasesc persoane care, în timp, fie s-au pronunt at pentru neutralitatea militara a Romaniei – pozitie care nu apartine traditiei istorice si militare a Romaniei – si care echivala tot cu un joc în favoarea rusilor, fie sunt cunoscute ca filoruse. Mariajul politic dintre liberali, socialdemocrat i si umanisti (conservatori) s-a realizat masonic mai întai, în timpul guvernarii Nastase, apoi economic si a devenit vizibil abia cand s-a expus politic. Chirovici a deschis, pe cai masonice, drumul capitalului estic catre Romania, în schimbul unor oportunitati în spatiul CSI pentru un grup de afaceri transpartinic (PSD-PNL-PC). Acest grup, ai carui membri sunt masoni de frunte în Romania, a raspuns intereselor unor oligarhi din Rusia, din jurul conducerii politice a Rusiei si legati de serviciile militare rusesti, care urmareau scopuri strategice, de acaparare nu doar a pietei energetice din Romania, ci si a altor sectoare economice importante.

Masoneria rusa, interfata a serviciilor Kremlinului

Ne aducem aminte de scandalul Kondiakov din timpul campaniei referendumului. Masonul rus s-a aflat în vizita privata în Romania si a fost primit la Palatul Victoria de catre Calin Popescu Tariceanu, în prezenta lui Radu Stroe si a lui Bogdan Olteanu. Stroe a sustinut ca rusul ar fi oferit PNL serviciile firmei sale de consultanta, declaratie contrazisa de Tariceanu, care a afrimat ca Stroe nu stie bine limba engleza. Potrivit purtatorului de cuvant al premierului, s-ar fi negociat o vizita oficiala a lui Tariceanu la Moscova si s-ar fi discutat probleme economice bilaterale. Kondiakov i-a contrazis insa pe oficialii romani, declarand ca întalnirea a fost în interesul firmei sale, NovoCom, aflata în cautare de parteneri romani viabili pentru proiecte de care ar fi interesati magnatii rusi Oleg Deripaska.

A iesit la iveala de curand ca lui Deripaska – cu sprijinul guvernului Tariceanu - UDMR – i s-a oferit pe tava uzina Daewoo de la Craiova. Kondiakov este nu doar mason, ci si ofiter al serviciilor rusesti, conform unor surse din mediile specializate. Legatura dintre Kondiakov si Chirovici s-a realizat prin Anatol Andreevici Coman, fost Mare Maestru al Marii Loji a Republicii Moldova, care a oferit contacte la Moscova gruparii Nastase – Patriciu – Voiculescu în vederea privatizarii unor sectoare din economie. Fratele lui Anatol Coman a devenit director în Rompetrol Chisinau, iar sotia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Mihaela Chirovici, director la Rompetrol Bucuresti. La Chisina u, Patriciu mai este direct implicat si in fondarea unui PNL moldovenesc, condus de deputata Pavlicenko, o sustinatoare a fostului primar al Chisinaului, Urechean, cunoscut interpus al intereselor ruses ti. Pavlicenko a servit in Cuba, alaturi de barbatul sau, in perioada sovietica, circumstanta care arata marea incredere a KGB-ului fata de familia Pavlicenko, deoarece Cuba era un avanpost strategic militar al URSS, de cea mai mare importanta pentru sovietici. Culoarul moldovenesc, contacte si legaturi din Republica Moldova au servit iesirii spre Rusia si spatiul CSI. Coman, fost ofiter KGB, l-a pus în legatura pe Chirovici cu Alexandr Kondiakov. Rusul l-a indicat drept intermediar pentru a negocia cu oligarhii romani pe fostul vicepresedinte rus Vladimir Andrianov. Dupa contactele cu Andrianov, a început ofensiva unor companii rusesti precum Gazprom, Lukoil sau Tiumen Naftalya Companya – TNK (cea care urmarea cumpararea a 51 la suta din Petrom). Managerii acestor mari companii rusesti sunt membri în Marea Loja a Rusiei, care este un cover pentru institutiile rusesti continuatoare ale KGB-ului.

Miza CES-ului

Consiliul Economic si Social este organul consultativ al Parlamentului si Guvernului pe probleme sociale si de munca. Rolul membrilor sai este extrem de important pentru economia nationala, tinand cont de faptul ca, prin legea sa de organizare, CES avizeaza proiecte de hotarari si de ordonante ale Guvernului, proiecte de lege ce urmeaza a fi prezentate Parlamentului, avizeaza proiecte de programe si strategii economice la nivel national. Concret, orice proiect privind un anume segment din economie, trece mai intai pe la CES, care, dupa o analiza atenta, poate oferi aviz favorabil, sau poate bloca o intiativa legislativa. CES-ul reuneste majoritatea patronatelor si sindicatelor din Romania, din toate domeniile economiei nationale. Din acest motiv, controlul total al unei asociatii asupra CES este atat de contestata de ceilalti membri ai institutiei.

Figurile cheie: Patriciu, Voiculescu, Paunescu

In prezent, cele mai importante patronate care se bat pentru a obtine majoritatea celor 15 locuri destinate lor din CES- ul care urmeaza a se constitui sunt: ACPR, UGIR-1903 si CONPIROM. Potrivit legii, CES-ul nu poate fi constituit decat prin consensul partilor, in vreme ce, daca o asociatie membra detine 3/4 din numarul total de votanti in cadrul institutiei, are drept de VETO - adica are si painea si cutitul. ACPR-ul lui Patriciu intentioneaza sa obtina 11 locuri in CES (desi semneaza doar patru contracte colective de munca la nivel national), astfel ca UGIR-903 si CONPIROM (care semneaza impreuna 15 contarcte) ar urma sa primeasca doar doua locuri. Celelalte doua locuri ar urma sa fie distribuite „altor organizatii patronale“ (cu doua contracte semnate) care pot fi oricand „racolate“ de ACPR. Daca acest calcul se va materializa, asociatia condusa de Dinu Patriciu ar avea rolul de judecator suprem in CES.

Fratia „lupilor“ lui Patriciu

Asociatiile reunite sub tutela ACPRului condus de Dinu Patriciu ascund nume influente din mediul de afaceri si politic. De la infiintare, ACPR a fost condus, pe rand, de fostul vicepremier George Copos - care a renuntat la functie dupa intrarea in Guvern, de Lucian Boghiu - fostul sef al Electrica si om de incredere al fostului ministru PSD al Economiei si Comertului, Dan Ioan Popescu, iar acum de Dinu Patriciu. Din ACPR fac parte un numar de sapte Asociatii si alte trei entitati care sunt membri asociati: Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) - este condusa de Ovidiu Nicolescu, personaj cunoscut ca fiind unul dintre oamenii de incredere ai liderului PC, Dan Voiculescu. La randul sau, Voiculescu este legat de Dinu Patriciu prin afaceri comune in umbra ROMPETROL – fiica sa, Camelia Voi culescu, a castigat in patru ore 10 milioane de dolari in ziua marelui tun cu actiunile de la Bursa. Il mai uneste strans cu Patriciu si dosarul penal ROMPETROL. Confederatia Nationala a Patronatului Roman (CNPR) - este condusa chiar de Dinu Patriciu. Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR) - este condusa de George Constantin Paunescu. Relatia sa apropiata cu rusii i-a permis lui Paunescu intermedierea, in anii ‘90, a primului acord de colaborare intre Rusia si Romania. Confederatia Patronala a Industriei, Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC) este condusa de Lucian Boghiu, (adica de Dan Ioan Popescu).




Alfa si Omega rusilor

Alti membri ai ACPR sunt: Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii (ARACO) - condusa de Laurentiu Plosceanu; Consiliul National al Patronilor din Romania (CoNPR) - presedinte este Mihai Carciog; Patronatul National Roman (PNR) - condus de controversatul Florian Costache. Dintre membrii asociati, cel mai influent este Asociatia Romana a Bancilor (ARB), condusa de Radu Gratian Ghetea. Acesta este si prim vicepresedinte al Alpha Bank, entitate cunoscuta ca apartinand unor oameni de afaceri rusi, implicati in preluarea RAFO Onesti. Ghetea este un personaj extrem de influent in lumea bancara, el fiind vreme de 17 ani la Banca Romana pentru Comert Exterior (BRCE). Mai mult, Ghetea - in calitate de presedinte al bancherilor din Romania - are stranse legaturi inclusiv cu guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Alti doi membri asociati ai ACPR, cu un rol la fel de important in cercul pentru putere, sunt Initiativa Europeana a Mediului de Afaceri (IEMA) - al carei presedinte este tot Dinu Patriciu, si Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) - condusa de Florin Pogonaru. Patriciu isi doreste obtinerea controlului si in structura CES, ceea ce i-ar conferi o ascendenta in plus asupra guvernului. Patriciu personifica resurectia grupurilor ascunse - conspirate pana in prezent - care au capitalizat resursele principale economice si acum isi asuma, la vedere, un post comisarial, de control total politic. Atat actualul premier, cat si cel care va urma sunt pioni ai lui Dinu Patriciu. Preocuparile sale de resort politic si social interfereaza si cu zona culturala si a societatii civile, spatiu din care se hraneste si se recruteaza clasa politica. Grupari mai mult sau mai putin vizibile ancorate in zona spatiului societatii civile, sau in civil, au rol de control si influenta. Exista legaturi stranse intre astfel de grupari si politica cinica a Noii Oranduiri Oligarhice, oranduire reprezentata si ilustrata de Patriciu.

ROMPETROL – garnizoana logistica a grupurilor comisariale

Arhitectul care detine Grupul ROMPETROL nu se ocupa doar de politica, ci si de “politica culturala”. ROMPETROL Holding detine, pe langa cotidienele Adevarul si Click, si grupul de presa Satiricon (Dilema veche, Dilemateca - fondate de Andrei Plesu si revistele Plai cu boi, Aspirina saracului – create de Mircea Dinescu si Romania literara - girata de Nicolae Manolescu). Banii proveniti din afacerile cercetate penal, din deturnare de fonduri, spalare de bani, evaziune fiscala, manipulare a pietei, tranzactionare nelegitima la Bursa, administrare frauduloasa etc. au ajuns in pusculitele unor grupari care si-au asumat functii comisariale ale spatiului public. Printre acestia se afla membri fondatori si actionari ai Academiei Catavencu care au fost platiti cu suma de 8.626.095.788 lei, la data de 07.11.2002, din surse financiare ilicite mentionate in raportul Oficiului National de Combatere a Spalarii Banilor. Matricea functionala, trasaturile si definitiile constitutive ale curentului cultural reprezentat de gruparea adapostita de ROMPETROL dezvaluie o accentuata si apasata orientare antiromaneasca. Atacul la Eminescu pleaca din garnizoana ROMPETROL si este hranit logistic de reteaua lui Patriciu. Patronul este si fondator al Institutului de Studii Liberale, intre ai carei membrii fondatori se numara Zoe Petre, Nicolae Manolescu, Horia Roman Patapievici si Andrei Plesu.




Razboiul cu Justitia

Razboiul cu Justitia este tema centrala a tuturor celor care sunt implicati personal in cazul Patriciu, sau care au rude abonate la acest caz. De aici pleaca si razboiul deschis cu presedintele Traian Basescu. Dinu Patriciu este indicat de procurorii DIICOT drept creator si coordonator al unui grup de crima organizata, care si-a obtinut aderenti si sustinatori din mai multe institutii ale statului. Reteaua de crima organizata transfrontaliera, grupare “de tip mafiot”, ar fi cea mai vasta, printre alte motive, si pentru ca “sa infiltrat la toate nivelurile puterii si in toate institutiile statului”. In Rechizitoriul ROMPETROL se gasesc multe dintre explicatiile pe care le cautam, cu privire la modul de alcatuire a Puterii actuale a Romaniei. Patriciu este un model de afirmare a unui grup de interese concentrat pe sectorul strategic al energiei.

“Grupul de criminalitate organizata”

In septembrie 2006, Parchetul a finalizat Rechizitoriul cazului ROMPETROL. Rezulta de aici ca, aproape un deceniu, omul de afaceri Dinu Patriciu impreuna cu inalti reprezentanti ai statului au constituit un grup infractional organizat, transfrontalier, care s-a ocupat, pe langa operatiuni de manipulare a pietei, de capital, de spalare de bani rezultati in urma activitatilor ilicite, captand sume considerabile datorate statului, externalizand apoi fondurile obtinute in urma desfasurarii activitatii infractionale. Grupul de afaceri reprezentat de Dinu Patriciu este calificat drept un „grup infractional care si-a asigurat sprijinul, prin cooptarea in cadrul grupului, a unor persoane cu functii importante in institutii ale statului - grup de criminalitate organizata.” Dosarul ROMPETROL arunca in aer scena politica romaneasca, in spatele lui Patriciu regrupandu-se majoritatea “capitalistilor” cu averi facute in regimul cripto-comunist al lui Ion Iliescu. Magnatul penal, liberalul antiliberal, pusculita mafiei pesediste este in acest moment modelul desavarsit al “privatizarii mafiei comuniste”.

Solidaritatea din jurul sau a unor personaje asemanatoare - Dan Voiculescu, Marko Bella, Tariceanu, Verestoy Attila, arata ca Dosarul ROMPETROL este atat de important, incat inflameaza intreaga scena politica a tarii. Toti acestia sunt cuprinsi in fraudele spalarilor de bani din dosarul ROMPETROL si ar urma sa incaseze ani grei de puscarie.

In Rechizitoriul dosarului ROMPETROL se mai precizeaza: In perioada anilor 1999-2004, grupul infractional astfel organizat si-a realizat scopul de insusire a creantei statului roman rezultata din Acordul de cooperare economica internationala cu statul libian, de decapitalizare a Rafinariilor Vega si Petromidia, de insusire si folosire in propriul interes a sumelor de bani colectate si destinate bugetului de stat, dar si de a transfera sume de bani catre societatile membre ale grupului infiintate in paradisuri fiscale si, nu in ultimul rand, crearea, in mod artificial, de lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia.

Pe langa bani, grupul lui Patriciu a obtinut nu doar accesul la resursele statului, ci si un important reper energetic cu valoare strategica. Ruperea din patrimoniul Romaniei a acestei resurse are nu doar implicatii economice, ci si consecinte geopolitice semnificative. Romania este o placa turnanta - se afla pe o falie geopolitica, la frontiera Vestului cu Estul, astfel ca aici se duc lupte in toata regula (si) pentru controlul acestei importante resurse - energia.

Rusia, liberalii Si virusul Antiamerican

Manifestarea cea mai pregnanta se vadeste in campania (cu note isterice) retragerii trupelor din Irak. In vara anului trecut, Tariceanu si liberalii lui Patriciu invocau, pentru a justifica propunerea de retragere a trupelor romanesti din Irak, cazurile Spaniei si Italiei. La Madrid si la Roma guvernele sunt insa socialiste, membre ale grupului socialist din Parlamentul European. Tot grupul stangist european este infestat de virusul antiamerican. Unul dintre europarlamentarii reprezentativi ai acestui grup este celebrul militant trotkist din Franta anilor ‘60, Daniel Cohen - Bendit, un fan declarat al Armatei Rosii sovietice. Grupul socialist european, care tot proclama autonomia europeana fata de Statele Unite in domeniul politicii externe si de securitate, este asociat cu gruparile comunistilor si ecologistilor create si finantate cu ani in urma de Uniunea Sovietica, mai exact de o directie a KGB. Initiativa retragerii trupelor din Irak, trambitata de Tariceanu, devoaleaza afinitatile cu discursul antiamerican si antioccidental promovat de Rusia in plan european. Contextul este totodata acela al planului instalarii de baze militare americane in Romania. Rusia a reactivat retelele de agenti de influenta conservate in Romania si astfel a ajuns presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, sa afirme ca deja intrati in NATO ar trebui sa o lasam mai moale cu parteneriatul cu Statele Unite. Finul lui Tariceanu, cerea practic intreruperea parteneriatului strategic cu Statele Unite. Agenta kaghebista Gisella Vass ar fi fost mandra de nepotelul ei. Tot Bogdan Olteanu este cel care trage sforile pentru proiectata intalnire a lui Tariceanu cu Putin, preparata deja de o recenta vizita a lui Patriciu in Rusia.

Melescanul lui Patriciu, gunoiul in costum Armani

De la inceputul lui 2006 asistam la o adevarata ofensiva a lui Dinu Patriciu in stergerea responsabilitatii penale personale, cat si a complicilor sai. Eforturile sale au culminat prin asaltul asupra guvernarii Romaniei care a devenit practic o anexa a consiliului de administratie ROMPETROL. Teodor Melescanu actual ministru al Apararii, a fost membru in Consiliul de Administratie al ROMPETROL, intre 2002 si 2004. In conditiile in care principalul actionar al ROMPETROL, Dinu Patriciu, este nu doar anchetat penal, ci si intr-un litigiu international cu statul roman, prezenta unor oameni in pozitii cheie din guvern, care au fost remunerati de el cu sume importante, ridica serioase semne de intrebare fata de cat de bine este protejat interesul public in acest litigiu. Melescanu a fost deconspirat recent ca agent securist de celebrul Liviu Turcu, ofiterul care a fugit in Occident inainte de 1989 (Traian Basescu l-a numit, pe Melescanu, mai inspirat poate, “gunoi in costum Armani”). Melescanu a fost cel care a legat PNL-ul direct cu partidul lui Putin, semnand un acord cu o organizatie din Moldova sustinuta si creata de consilierul special al lui Putin, Gleb Pavlovski.

Orban, pudelul care latra

Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a fost administrator la Rominserv, firma membra a holdingului ROMPE TROL, al carui principal actionar este Dinu Patriciu. Orban a incercat recent, ca viceprimar al Capitalei, sa treaca prin Consiliul Municipal o hotarare favorabila ROMPETROL. Instalat de Patriciu drept sef al ofensivei anti-Basescu, Ludovic Orban a facut eforturi disperate pentru a se remarca, prin obscenitate si trivialitate desantata, in ochii adevaratului sef al PNL – Dinu Patriciu. Ludovic Orban si-a dovedit fidelitatea in perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL, cand a sarit sa-si apere patronul din calitatea de presedinte al PNL Bucuresti afirmand ca, “dupa cazul Dinu Patriciu nici un cetatean al Romaniei nu se poate simti in siguranta” - jignind astfel toti cetatenii Romaniei care n-au nici un motiv sa fie pusi in aceeasi oala cu jefuitorii economiei nationale. Tatal lui Orban a fost securist in perioada cea mai neagra si mai plina de blestematii a Securitatii. Batranii membri ai AFDPR care mai sunt in viata si-l amintesc inca pe macelarul din Brasov, renumit pentru sadism si maniac al batailor crunte. A fost dat afara in perioada anilor ’60, cand aparatul incerca sa isi schimbe fata. Ulterior, a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, si-a facut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind in lot cu fostul director al ONT, serbanica, un caz cunoscut la vremea aceea. A facut puscarie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fiie-su, Ludovic, sa-si doreasca sa serveasca Partidul, astfel ca, dupa absolvirea facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din Brasov, in 1988 si-a propus sa intre la stefan Gheorghiu. Imediat dupa absolvire, la un an, a devenit, ajutat de “structuri”, invatacel in ale activismului PCR la Stefan Gheorghiu.

Politrucul pe stil nou

Munca in fabrica nu i-a suras, vocatia de politruc fiind mult mai aproape de fibra sa intima. Dupa revolutie, se metamorfozeaza in liberal, aripa deplin conspirata, si se inscrie la continuatoarea scolii de activisti de partid “stefan Gheorghiu”, la SNSPA, institutie fondata de ofiterii securitatii si activistii partidului comunist, in sedii puse la dispozitie de SRI. Conducerea SNSPA era asigurata de cadre de nadejde, apropiati ai lui Ion Ilici Iliescu, care avea nevoie de o institutie ce urma sa asigure necesarul, linia a doua de cadre si slujbasi ai retelei cominterniste care apucase sa puna mana pe conducerea statului. Din acea perioada dateaza si racordul cu Dinu Patriciu, un reprezentant al structurilor acoperite, care isi propunea, inca de pe atunci, preluarea patrimoniului romanesc in folos propriu.

“Famiglia liberala”

“Famiglia liberala” creata de Patriciu cuprinde numai astfel de “curati liberali”, “pur sange”: Orban, odrasla de ofiter de securitate, fotomodelul Tariceanu, crescut de colaboratorul Securitatii Dan Amedeo Lazarescu, Bogdan Olteanu, finul si mana dreapta a lui Tariceanu, nepot al Gizellei Vass, agenta NKVD direct implicata in dosare de crima si chiar cercetata dupa Revolutie o perioada, pana cand, misterios, dosarul s-a topit si exemplele pot continua. Cat despre Tariceanu, practic nici nu mai incap comentarii daca avem in vedere ca in procesul ROMPETROL acesta depune marturie in favoarea companiei Bossului si impotriva intereselor statului roman (desi, teoretic, reprezinta statul roman, ca prim ministru!). Un simt de sluga fara egal sau aroganta unei sfidari fara precedent l-a determinat pe Tariceanu sa-i ofere, initial, postul Justitiei avocatului lui Dinu Patriciu in dosarul ROMPETROL, Cristian Iordanescu. Informatia apare chiar intr-unul dintre ziarele oligarhului penal, “Adevarul”. Am fi putut fi un exemplu unic pentru intreaga Europa cu un ministru al Justitiei care sa cumuleze si functia de avocat al unui cercetat penal! si toate acestea in numele “reformei”, asigurarii functionarii statului de drept, garantarii independentei justitiei si continuarii luptei anticoruptie.
11-07-2008 21:00:15
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Complicitatea lui Constantinescu

Patriciu si-a luat avant in afaceri prin complicitatea lui Emil Constantinescu care, nu intamplator, este acum ideologul frontului anti Basescu. Plasarea lui Constantinescu tot mai evidenta, in aceste momente politice din Romania, de partea celor care tin prin orice mijloace sa intrerupa la mijloc, mandatul presedintelui Romaniei, trebuie analizata cu mai multa atentie. Geoana, Constantinescu, Sorin Rosca Stanescu si Voiculescu se vad des si dezbat impreuna cu Patriciu un proiect numit Romania fara Basescu. Odata cu instalarea Regimului Constantinescu Dinu Patriciu i-a cooptat pe Catalin Harnagea si pe Dorin Marian, cel care raspundea la nivel inalt de Securitatea Nationala, obtinand astfel suportul si propulsia SIE si a sistemului de siguranta nationala. I-a recompensat ulterior pe amandoi, oferindu-le slujbe la ROMPETROL. Tariceanu l-a mobilizat recent pe Dorin Marian la Cancelaria sa, instalandu-l, practic, sef al campaniei anti Basescu. Resursele financiare nu vor fi o problema, cata vreme campania este sustinuta de Patriciu.

Lichidarea lui Basescu

Constantinescu a primit, se pare, rolul de manager al acestui proiect al carui mesaj definit chiar de el, este “lichidarea lui Basescu”. Cu alte cuvinte, Presedintele Basescu trebuie infrant cu orice mijloace deoarece ne aflam in criza –in stare de razboi total. Un prim efect al razboiului este suspendarea legii. Asadar, Constantinescu a citat definirea fazelor, ne-a dezvaluit faza care urmeaza – suspendarea legii, a moralei si a regulilor. Geoana propune sudarea lui Basescu intr-un sarcofag de plumb sau alungarea din Romania (evident dupa lichidare). Voiculescu si Rosca Stanescu au in acest razboi, rolul de ofiteri de presa si diversiune. Constantinescu este ideologul. Cand spui ca intr-un razboi, legile trebuiesc suspendate, ne indreptam spre un deznodamant al fatalului. Basescu trebuie sa dispara –si in plus, lovitura trebuie sa fie fatala, pentru ca, odata esuata, ea va genera un efect contrar. Constantinescu propune un proiect politic care nu exclude suprimarea. Cand spui ca in razboi – legile se suspenda – excluzi din start procedura electorala si votul democratic. Probabil ca poate fi luata in considerare si fraudarea masiva a alegerilor printr-o Generare premeditata de haos, urmata de o stare de urgenta declarata sub autoritatea Parlamentului. Lucruri asemanatoare se petrec in vecinatatea noastra rasariteana.



Ucrainizarea Romaniei

Asemanarea si coincidenta miscarilor de pe scena politica a Romaniei si Ucrainei nu sunt deloc intamplatoare. si aici si in Ucraina se da o batalie – aproape pe fata - intre interesele rusesti si cele euro-atlantice. Noile evolutii din campul politic din Romania, dar si din spatiul mai larg al vecinatatilor rasaritene, Ucraina, mai ales, reclama o noua cheie de abordare, adecvata dinamicii evenimentelor care sunt in derulare. Jocul lui Patriciu si sprijinul din umbra sau fatis obtinut de acesta nu poate fi decriptat fara intelegerea acestui aspect. Ucraina a lansat o adevarata batalie impotriva intereselor Romaniei, pe toate planurile posibile, episodul recent, al transformarii Insulei serpilor in district al Odessei, in scopul interzicerii accesului tarii noastre la rezervele continentale submarine de hidrocarburi fiind doar varful aisbergului. Ne aflam intr-o arie de intersectie a numeroase interese geo-politice, in mij locul bataliei pentru trasarea rutelor viitoarelor conducte care urmeaza a fi alimentate de titeiul din bazinul Marii Caspice. O rivalitate energetica fara pre cedent se ascunde in spatele numeroaselor dispute diplomatice si militare regionale. Din aceasta perspectiva trebuie asezata grila de intelegere a rolului lui Patriciu si a ac tiunii “grupului sau de crima or ganizata”.

Destructurarea economiei nationale

Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infractional condus de Patriciu a spalat bani, a manipulat piata de capital si a inselat autoritatile. ROMPETROL era nava amiral a comertului exterior romanesc, se afla in topul firmelor romanesti de comert exterior, fiind singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes pe piata mondiala. Ani de zile, aceasta societate a adus in tara milioane de dolari rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul petrolier executate in diverse tari ale lumii. Afacerea ROMPETROL a fost din start cladita pe baza unei strategii de destructurare a economiei nationale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat intreg patrimoniul petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind instrainata prin jaf – politica dusa de toate guvernarile care s-au succedat dupa momentul 1989. Tandemul de astazi OMV - ROMPETROL este expresia unui periculos monopol in industria petrolului creat prin contributia decisiva a “elitei” corupte securistice si de partid. Cazul Patriciu si analiza contextului care a creat situatia de acum este de o covarsitoare importanta in sensul perceptiei orizontului societatii romanesti in intervalul urmator. Patriciu este un exponent ilustrativ, este deja expresia unei tipologii a oligarhiei romanesti, asemanatoare celei rusesti. Nu intamplator oligarhia noastra este conectata direct cu omologii de la Moscova. Eficacitatea Cartelului arata o remarcabila tenacitate.

PNL S.R.L.

Liberalii stau in pozitie de drepti in fata sefilor Calin Popescu Tariceanu (15 milioane de dolari) si Dinu Costache Patriciu (350 milioane de dolari). Pentru a avea sprijin in partid, Tariceanu i-a luat asociati in firmele Intervam SA, Leader High Tech SA si Sopas SA pe colegii lui Sebastian Vladescu, Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Dupa ce a reusit sa puna mana pe PNL si sa scape de contestatari, gruparea Tariceanu - Patriciu se poate lauda ca detine controlul asupra partidului. Constienti ca, pentru politicieni, banul este cel mai important, cei doi afaceristi sau asociat cu senatori, deputati si primari din PNL. Patriciu a subjugat intreaga Filiala PNL Prahova, iar ceilalti colegi sunt tinuti la respect prin relatiile de afaceri, in care, bineinteles, sefii cei mari sunt patroni sau actionari majoritari. Este motivul principal pentru care, in urma cu doi ani, Theodor Stolojan spunea ca PNL s-a transformat intr-un SRL.

Legaturile de afaceri ale gruparii Tariceanu- Patriciu cu membri PNL

Firma Intervam SA este una din multele societati la care este actionar Calin Popescu Tariceanu, premierul Romaniei. Interesant este ca printre actionari gasim nu mai putin de 6 liberali: Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu- SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Chiliman este primarul sectorului 1 din Bucuresti, Basgan, parlamentar de Teleorman, Cojocaru - fost parlamentar de Brasov, Constantinescu, senator de Brasov, iar Dan Rusanu este deputat de Hunedoara. Cel mai cunoscut este George Danielescu, zis si SAFI. Alaturi de acestia, pe lista actionarilor mai apar alte firme, la care, intamplator, sunt actionari liberali: ARI Electronics Invest SRL, Banca Romana pentru Relansare Economica Libra Bank, Flanco Import Export SRL, Publimedia SRL, dar si fantomatica SC ARABESQUE INVESTMENTS INTERNATIONAL SA, cu domiciliul in Insulele Virgine. La Leader High Tech SA, printre partenerii lui Calin Popescu Tariceanu il gasim pe fostul ministru de finante Sebastian Vladescu, dar si firma SC Medist SRL.



Banii si relatiile “baietilor destepti”

Este cel putin dubios cum atatia liberali sunt asociati cu Tariceanu si cu Patriciu in diverse firme. si nu numai cu ei, in cercul baietilor destepti intrand, mai nou, Sebastian Vladescu, Bogdan Olteanu, Relu Fenechiu si altii. Sa nu mai poata acesti politicieni sa faca afaceri cu altcineva? Sau poate ca tocmai banii si relatiile – unele chiar in PSD - de care dispun Tariceanu (15 milioane USD, conform Topului 300 Capital) si Patriciu (350 de milioane de dolari) sa fie hotaratoare in alegerea celor doi ca parteneri. PNL nu mai este un partid in care sa primeze interesul public si politic, ci unul in care guverneaza legea banului. Este un fel de SRL al lui Tariceanu si Patriciu, ambii implicati in megaafacerea ROMPETROL.

TUNUL ROMPETROL

Castigurile realizate de mai multe persoane importante de pe scena politica, in urma tranzactiei de la bursa cu actiuni ROMPETROL Rafinare: * Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 de actiuni x (250-116) a 64,3 miliarde lei * Attila Verestoy: 70.000.000 x (300- 116) a 128,8 miliarde lei

Castigurile realizate sau partile de realizat de catre persoanele care au cumparat de la Saltville pentru un pret mediu de vanzare, de 650-660 lei/actiune

* Camelia Rodica Voiculescu: 480.000.000 x 650-250) a 192 miliarde lei *Attila Verestoy: 70.000.000 x 650- 300) a 17 miliarde lei * Calin Popescu Tariceanu: 10.000.000 x (660-500) a 1,7 miliarde lei

Tariceanu a fost implicat in SAFI

Firma Societatea de Administrare a Investitiilor SAFI – Invest SA Numar de inmatriculare J40/15812/1994, acordat la 24.08.1994 - 19.12.1996 – Calin Popescu Tariceanu intra in SAFI - 18.05.1999 – Calin Popescu Tariceanu iese din SAFI - In 1996, Consiliul de Administratie al SAFI era format din Viorel Catarama - presedinte, Andrei Ion Chiliman membru, Radu Boroianu - membru, Dan Rusanu - membru, Bogdan Stanca – membru. Din cele 43.208.013.467 de titluri de participare la SAFI, liberalii detineau un activ de 251.203.959.581 lei. - Cand s-a mirosit caderea catastrofala a SAFI, cei din conducere, in frunte cu George Danielescu si Tariceanu, si-au retras zeci de miliarde de lei. Premierul, acum proprietar al mai multor societati comerciale, inclusiv al celei ce se ocupa de importul de autoturisme Citroen pentru Romania, ATS, a imprumutat cateva zeci de miliarde necesare unor asemenea afaceri de la SAFI, adica, mai exact, de la oamenii care au cotizat. Prabusirea SAFI, in 1996, a lasat cu buzunarele goale si a adus la disperare circa 106.000 de investitori, care si-au depus agoniseala, tentati de dobanzile mari promise.

PNL Si recuperarea filierei PSD - Moscova via Chisinau

Intre PNL si PSD exista insa si un alt fel de “lucrare impreuna” decat cea vizibila pentru toata lumea. In privinta proiectelor legate de romanii din afara granitelor functioneaza o coniventa semnificativa care da masura “diferentierii” ideologice dintre PSD si PNL. Desi anchete ale institutiilor specializate au scos la lumina fapte ce dovedesc implicarea guvernarii PSD in acte penale si actiuni antiromanesti, PNL a continuat aceeasi politica dusa de regimul Nastase fata de romanii din afara granitelor.

Titus Corlatean a dat banii Guvernului Romaniei oamenilor Moscovei de la Chisinau

Raportul oficial al Curtii de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar arunca o raza de lumina asupra proportiilor jafului si ilegalitatilor din timpul gu vernarii PSD si, in acest caz, a implicarii actualului secretar general al PSD, Titus Corlatean, in sponsorizarea oamenilor Moscovei de la Chisinau pe vremea cand era responsabil al Departamentului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Raportul, realizat pe parcursul anului 2006 si cuprinzand verificarile asupra perioadei 2004-2005, are sute de pagini si fotografiaza neregulile din toate institutiile romanesti. Una dintre cele mai explozive parti din documentul Curtii de Conturi este cea referitoare la modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de pretutindeni. Se demonstreaza ca statul a fost prejudiciat, cu zeci de miliarde de lei, iar organizatiile care au derulat aceste fonduri au fost date pe mana Justitiei. Cu un an in urma, un functionar al Departamentului a starnit un scandal rasunator, afirmand public ca alocarea fondurilor catre romanii din afara granitelor, proces secretizat de Adrian Nastase, s-a facut pe criterii cu totul anapoda. Fonduri ale statului roman au fost dirijate in beneficiul unor agenti dovediti ai Moscovei, cu implicarea unor cadre corupte din serviciile romanesti. Actualul secretar de stat responsabil pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, Mihai Gheorghiu, instalat de PNL, a refuzat sa sesizeze Procuratura cerand doar un Raport al Corpului de Control.

Curtea de Conturi dezvaluie jaful din timpul Guvernarii Nastase

Un Memorandum realizat de un functionar al MAE, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, arata urmatoarele fapte - confirmate acum si de laborioasa cercetare a Curtii de Conturi: in toate proiectele nefinalizate sau defectuos finalizate se intalneste aceeasi ecuatie: un grup restrans de persoane a distribuit clientelar, pe criterii cu totul straine interesului national, sume fabuloase de bani unor reprezentanti ai unor organizatii din Republica Moldova, fara a urmari finalitatea reala a cheltuirii sumelor decontate. Acest mic grup de persoane, care include si functionari guvernamentali, precum si persoane care graviteaza in jurul unor centre de putere politica apartinand fostilor guvernanti, se poate face vinovat de abuz de putere, trafic de influenta, deturnare de fonduri, insela ciune. Pe langa irosirea fondurilor publice si a utilizarii necorespunzatoare a acestora, se adauga dezinformarea cu buna-stiinta a opiniei publice si a autoritatilor romanesti si straine, prin rapoarte si “analize” lipsite de orice relevanta si prezentate drept materiale rezultate ca urmare a unor investigatii costisitoare. Grupul responsabil de toate acestea si-a propus, si a reusit in mare masura, arogarea rolului de instanta de analiza si interpretare a problematicii spatiului exsovietic si, cu precadere, a Republicii Moldova.

Coruptia societatii in civil

Memorandumul amintit, inaintat Guvernului Romaniei in mai 2005, scotea la lumina fapte grave de coruptie. Ulterior, datele au fost confirmate de ancheta Curtii de Conturi a Romaniei, referitoare la modul de utilizare a fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru finantarea proiectelor pentru romanii de pretutindeni, care s-a incheiat la sfarsitul anului 2006. Trei organizatii care au prejudiciat statul au fost date pe mana Justitiei. Toate cele trei organizatii din Iasi, Centrul pentru Democratie Iasi, Fundatia Academica Petre Andrei Iasi si Centrul de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, reprezinta in fapt acelasi grup, membrii lor avand stranse legaturi. Toate aceste ONG-uri sunt controlate de oameni apropiati unor cadre corupte ale structurilor serviciilor secrete si sunt strans legati de PSD. Iulian Chifu, prezent adeseori pe postul Realitatea TV, ca director al Centrului de Prevenire a Conflictelor si Early Warning, este fondator si al Centrului pentru Democratie Iasi. Doru Tompea, membru fondator al Centrului pentru Democratie Iasi, era si membru al Biroului Judetean al Partidului Social Democrat si a fost directorul de campanie al Uniunii PSD+PUR. Tompea este, in acelasi timp, presedinte al Fundatiei Academice Petre Andrei, actionar al acesteia si, totodata, decan al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Petre Andrei, universitate particulara care apartine Fundatiei Petre Andrei.

Plan rusesc sustinut la Bucuresti

Centrul condus de Iulian Chifu, un apropiat al senatorului PNL Teodor Melescanu, a inventat si un Plan comun pentru Transnistria impreuna cu alte ONG-uri controlate de serviciile de informatii din Ucraina si Republica Moldova. Prezentata cu fast la Comisia pentru Politica Externa condusa de senatorul PSD Mircea Geoana, facatura prin care se introduceau in spatiul politic idei vehiculate de Rusia a subminat intr-o oarecare masura initiativele Institutiei Prezidentiale a Romaniei in zona. Atat in boardul Centrului de Prevenire a Conflictelor, cat si intre fondatorii Centrului pentru Democratie Iasi se afla Gabriel Micu, functionar al DRRP, consilier si reprezentant special al fostului secretar de stat Titus Corlatean. Micu, propulsat de Hrebenciuc a facut parte din 1995 din tot felul de comisii guvernamentale, din Consiliul pentru Minoritati Nationale, apoi din 1997 apare in cadrul Departamentului pentru Protectia Minoritatilor Nationale, este integrat in MAE, ca director in Directia Consiliul Europei si Drepturile Omului, este ulterior insarcinat cu interimatul reprezentantei diplomatice din Cipru pana la sosirea lui Costin Georgescu si apoi este numit sef al Directiei Moldova.

Corlatean si Nastase au sprijinit oamenii Moscovei

Prezenta sa atat in interiorul departamentului care aloca banii, cat si in or ganizatiile care primeau banii reprezinta un conflict clar de interese. Bugetul Departamentului Romanilor de Pretutindeni, condus de Titus Corlatean, secretar de stat si purtator de cuvant al partidului, a fost secretizat de Adrian Nastase, ceea ce a permis fraudele si suportul mascat al guvernarii PSD in favoarea politicienilor creati si sprijiniti de Moscova. PSD, prin DRP, a contribuit masiv la sustinerea candidatilor Moscovei la Chisinau, acordand, pe langa bani, si sprijin politic nemijlocit. Chiar seful de campanie al Blocului Moldova Democrata condus de fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean, era un pesedist din Iasi, Cezar Caluschi, partener de afaceri cu Bogdan Solcanu, fiul senatorului PSD Ioan Solcanu, fostul sef autoritar al Iasiului. Agregatul PSD-ului local ii cuprinde pe Tompea, Nechita, Solcanu, la randul lor direct legati de Radu Timofte. Liderul Blocului Moldova Democrata - Serafim Urechean - a sustinut public candidatul Rusiei in Ucraina, Viktor Yanukovici si echipa sa ruseasca. Iar seful campaniei lui Yanukovici, trimisul Kremlinului, Gleb Pavlovsky, a fost si coordonatorul echipei rusesti de campanie a moldovenilor lui Serafim Urechean. Potrivit unor surse publice, Urechean este totodata un apropiat al prim-adjunctului SIE, Silviu Predoiu.

Curtea de conturi demasca hotia

Raportul Curtii de Conturi a sanctionat ilegalitatile patronate de Titus Corlatean, actele de control intocmite in urma verificarii Fundatiei Academice “Petre Andrei” din Iasi, Asociatiei Centrul pentru Democratie din Iasi, precum si Asociatiei Centrul pentru Prevenirea Conflictelor si Early Warning din Bucuresti – institutii care au utilizat fonduri destinate romanilor de pretutindeni in anul 2004, fiind inaintate organelor de cercetare penala, neavand, pe moment, caracter public. In timp ce Romania sustinea in Moldova reteaua intereselor rusesti, oligarhii rusi investeau masiv in obiectivele industriale din Romania.

ALRO - povestea adevarata

Povestea ALRO este povestea tuturor guvernelor Romaniei din 1990 incoace. Este ridicol sa vii astazi si sa pretinzi ca ALRO ar avea de-a face cu Basescu sau (doar) cu... Stolojan. Anul trecut, celebrul luptator antisovietic Vladimir Bucovski a vizitat Romania si ne-a spus in fata, transant, ca noi avem KGB-ul in Romania, cu LukOil si cu sectorul industriei de aluminiu. Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera, Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi incepe imediat dupa Revolutie. ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Romaniei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din aluminiu.

ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari - cum o spune foarte clar Bucovski - a serviciilor rusesti. In mediul de afaceri din metalurgie se stia ca tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, astfel incat sa se poata dicta si preturile in functie de un anumit monopol care s-ar putea instaura pe piata romaneasca de profil. Totul pleaca de la un singur nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International, este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania.
11-07-2008 21:01:38
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Milton William Cooper , fost ofiţer al serviciului secret al Marinei Militare a S.U.A., a afirmat textual, în urmă cu mai mulţi ani: "Când eram la Secret Service, am citit că cel puţin o dată pe an, poate chiar de mai multe ori, două submarine nucleare se întâlnesc pe o bază construită sub calota polară, de gheaţă. Reprezentanţii Uniunii Sovietice se întâlnesc cu comitetul politic al Grupului Bildeberg. Această metodă de întâlnire este unicul mod de a păstra secretul, departe de interceptări şi microfoane." Aceleaşi fapte relatate de căpitanul Cooper au fost relatate şi în cadrul unei ediţii a emisiunii Scientific Report (cel mai respectat program ştiinţific din Marea Britanie) a postului B.B.C.. Dar peste nici două zile, postul dezminte veridicitatea faptelor relatate, fapt unic şi fără precedent în istoria emisiunii de la B.B.C. Între timp are loc şi un atentat cu bombă asupra căpitanului Cooper, acesta pierzându-şi un picior. Ultimele informaţii publice acreditează ideea că acesta a fost mai recent asasinat.

:x DA, a fost asasinat - tema am atins-o tangentzial in Doomsday-2012 - data despre care Cooper avea date surprinzator de exacte, inca de-acum vreo 20 de anishori... ;)

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 21:02:53)
11-07-2008 21:01:51
   
titmouse
Femeie
Am mereu ceva de spus

Inregistat: 17-03-2008
Mesaje: 1365

Xtremul a scris:

Moaaaama, are deeeeci SIGILIU si Chirovici asta ?! :D:D


Ei vezi , Prea Mare Cap ?? esti mason de rit bunkeristanez si tu num;a acuma afli ?
"dat de mine , cu marele sigiliu , etc , etc , etc "....

Ultima modificare facuta de titmouse (11-07-2008 21:03:45)
11-07-2008 21:02:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Aluminiu pe tava Kremlinului

In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%. AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a marit participatia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel, Combinatul de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro. Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP in 2003, si la Asigurarea Anglo-Romana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA - 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari.

Gazexportul rusesc

Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o filiala a producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la rindul sau, face parte din Marco Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in sectorul roman de aluminiu. Incepind cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra importurilor de gaz natural si asupra comertului de gros, precum si asupra furnizarii de energie electrica la instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom. In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume. Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni, a combinatului. In urma cu doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat.

Ginerele lui Kucima pune mana pe Tulcea

Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine, „Ukrainian farvater“, era cel de-al doilea contractor pentru saparea canalului Bastroe. Pinciuk a facut obiectul unei investiga tii americane, in septembrie 2003, in legatura cu fostul premier Pavlo Lazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov (actual deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994.

Filiera americana

In 2004, la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior, care s-a intalnit cu seful statului si cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si creeze o imagine internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul prezidential. Pinciuk a fost initiatorul si altor vizite americane - miliardarul George Soros si politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de sustinatori al International Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului Monetar International, Stanley Fischer. La inceputul anilor ‘80, Mark Rich, printr-una din firmele sale, Philip Brader’s, care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Rusia, a cumparat toata productia anuala de aluminiu si cupru a Rusiei pentru a da un „tun“ in SUA. „Tunul“ i-a reusit si s-a umplut de multi bani. Rich a revenit in anii ‘90 la Bucuresti, incercand sa preia Hotelul Athenee Palace. Atat Rich, cat si Timis sunt adanc implicati si in industria petrolului si gazelor din Romania. Dar si in spatiul rusesc. Rich era la un moment dat cel mai mare dealer de aluminiu si petrol din Rusia.

Economia de partid invizibila

„Pe 23 august 1990, Nikolai Kruchin, directorul administrativ al Partidului Comunist Sovietic, a dat publicitatii un material intitulat «Masuri de Urgenta pentru organizarea activitatii economice comerciale si exterioare a partidului» care presupuneau folosirea unor companii mixte cu Vestul pentru «a crea sistematic structuri ale unei economii de partid invizibile». Un an mai tarziu, seful KGB, Vladimir Kryuchkov, a emis un ordin prin care definea noua misiune a agentiei ca fiind aceea de a apara «reformele economice» impotriva noilor elemente criminale, in fapt apararea economiei de partid invizibile. Pana in 1992, conform lui Yasmann, cel putin 80% din companiile mixte din Federatia Rusa erau ori controlate, ori infiltrate de KGB“. Armand Hammer a fost primul om de afaceri occidental care a participat in companiile mixte controlate de KGB din Uniunea Sovietica. Supranumit „printul capitalist“ de catre KGB, Hammer a servit loial interesele sovietice peste 70 de ani si a devenit primul si singurul capitalist american caruia i-a fost acordat Ordinul Lenin. Oameni si companii din Statele Unite si din Rusia au in comun interese si participatii la diferite nivele. La noi, la o scara mai mica, „oamenii lui Ilici“ s-au intalnit cu „oamenii lui Kucima“, care s-au intalnit cu „baietii lui Putin“, iar din toate aceste intalniri a rezultat o Rusie mai trainica, mai puternica, mai infipta in Romania ca niciodata.

Centrul de Afaceri Romano-Rus si afacerile fostilor ofiteri ai serviciilor secrete

Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societate comerciala. Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea. Corneliu Paltanea, fost sef al unitatii prahovene a SRI, a fost arestat in dosarul furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pentru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia. Iuri Ustinov. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov - fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei. Anatoli Patron. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si „firmemama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich.

Mircea Popa si reteaua firmelor rusesti

In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent KGB. Acum, Popa conduce Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean moldovean conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu. ”Rusia la Zi” este sponsorizata de un oligarh rus, ridicat in domeniul metalurgic. Din perioada PSD, Mircea Popa este consilierul politic al lui Cozmin Gusa, cel care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Intamplator, Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin. Relatia sa cu Cosmin Gusa, al carui consilier oficial este de multi ani, dar si relatiile speciale pe care si le-a format in Rusia fac din Mircea Popa un personaj pitoresc. Scriitor mediocru a fost dat afara din Uniunea Scriitorilor de Zaharia Stancu fiindca era scriitor doar cu numele desi beneficia de toate avantajele de pe urma acestui statut. A facut greva foamei, la plesneala, in fata Uniunii si a cerut azil in Rusia fiindca “nu era lasat sa scrie literatura comunista autentica”. A aparut pe prima pagina din Pravda si Ceausescu, ca sa scape de scandal cu rusii, l-a numit director de cinematograf (Miorita). Din acea perioada dateaza relatia sa cu Sorin Rosca Stanescu. Si Bacanu era contactat cam in acelasi timp de un agent al KGB care i-a propus sprijinirea unor activitati de perestroika in Romania. Au scos un manifest numit “Libertatea”. Ca urmare a documentarii relatiei sale cu un ofiter din cadrul Ambasadei Ruse si a gasirii probelor ca acesta era instruit pentru operatiuni specifice agentilor de influenta Mircea Popa este arestat, in decembrie 1989. A stat in celula cu Mircea Raceanu. A fost eliberat pe 22 decembrie, dizident. Dupa 1990 a infintat sindicatul “Fratia” si l-a instalat in fruntea sa pe Miron Mitrea. I-a pacalit pe americanii de la AFL-CIO, cea mai mare centrala sindicala si a scos sume mari de bani de la ei, reusind crearea unei intregi retele sindicale si nu numai cu bani americani. Legaturile sale cu rusii s-au intensificat. Proiectul deschiderii unor relatii privilegiate cu rusii este imbratisat si de alti amici ai Marii Rusii printre care si George Constantin Paunescu.

Mogulii media si servitorii lor

Mogulii sunt cei care detin haturile dinozaurilor media. Ei nu dispar din viata publica. Ei sunt cei care au cladit presa in Romania. Fiecare in parte declara ca a format cel putin 100 de jurnalisti, dintre cei care acum au inceput sa ocupe functii de conducere in media. Au facut scoli de presa in interiorul redactiilor, dar au transmis propriu model viciat. Pe structura incropita de ei s-au cladit radiourile si televiziunile, fiindca in primii ani s-a dezvoltat presa scrisa care a exportat masiv forta de lucru catre audiovizual. Dinozaurii au format si consumatorii de media. Ei au format si modul in care reactioneaza politicienii, oamenii de afaceri, publicitarii si chiar interlopii vis-a-vis de jurnalisti: totul este de vanzare, orice este negociabil. Anuntata aparitie a topului averilor mogulilor din gazetarie este un bun prilej de a ne reaminti de unde au inceput si cum au procedat cativa dintre ei.

Succesorul lui Tinu-KGB, C.(T.) Popescu

Popescu Cristian, nascut la 1 octombrie 1956, in Bucuresti, fiul lui Tudor si Victoria, inginer, divortat (pentru a patra oara), domiciliat oficial in str. Feroviarilor nr. 52, Bucuresti. Actualmente presedintele cartelului patronatului din presa - Clubul Roman de Presa – Popescu, director al cotidianului Gandul, calitate in care afirma ca Basescu mai merita doar voma sa, este succesorul lui Tinu-KGB si poate unul dintre cei mai toxici agent de influenta anti-Romania din media centrale. Cand a venit la „Adevarul”, in ianuarie 1990, mult timp dupa ce zgaltaiala din de cembrie se terminase, Popescu Cristian a dormit nopti la rand pe cateva mese de la sectia „scrisori”, aflata la mezanin. La vreo saptamana, binefacatorul sau (pe care avea sa-l tradeze in scurt timp), Darie Novaceanu, director al ziarului „Adevarul”, a facut uz de influenta lui la Petre Roman si la primarul abia numit al Bucurestiului, spre a-i da lui Popescu un apartament in cartierul „Aviatiei”. Linistit dinspre partea casei, Popescu si-a luat un pseudonim, Cristian Tudor Popescu (CTP), si a inceput sa scrie la comanda lui Darie, in functie de interesele FSN-ului si ale lui Petre Roman. Lansarea si-a facut-o conducand minerii la sediul redactiei „Dreptatea”. Dar de ce nu avea casa? Simplu. Fiindca fusese dat afara si din locuinta si de la serviciu de catre fostii sai colegi la Revolutie din cauza comportamentului abuziv pe care si-l permitea in calitate de „nepot” al lui Iulian Vlad, seful Securitatii ceausiste (dupa cum se recomanda). Iar pseudonimul si l-a luat spre a nu fi recunoscut de ei.


Servitorul lui Taher

Popescu Cristian, pe numele sau real, a lucrat la Intreprinderea de Prospectiuni si Foraje „Geofizica”, unitate controlata strict de Securitate, personal de Iulian Vlad, cu sediul in str. Caransebes nr. 1 (aproape de Piata Chibrit) si cu punctul de lucru unde era angajat Popescu in str. Coralilor nr. 4 (in Damaroaia). Revolutia l-a prins lucrand in directa subordonare a lui Adrian Vlad – fiul lui Iulian Vlad – care era directorul Centrului de Calcul Seismic de la „Geofizica”. De altfel, o vreme, CTP l-a angajat si pe Adrian Vlad la „Adevarul”. Darie Novaceanu si-a facut din Popescu omul bun la toate, punandu-l sa semneze toate mizeriile pe care el, in calitate de director, nu si le permitea (in favoarea mineriadelor, impotriva lui Coposu etc.). Pe de alta parte, Novaceanu a incercat sa-i treaca „Adevarul” pe numele lui printr-o privatizare frauduloasa, luandu-l tovaras la parte pe C.T. Popescu. Numai ca redactia a prins de veste si l-a dat afara pe Darie Novaceanu. Popescu a ramas, si inca pe functie, pentru ca avea in aceasta marsavie nedusa la capat un mare merit: el l-a tradat pe Darie Novaceanu, in timpul sedintei de „demascare” fulminanta.

Debarcarea in 1991, a fostului direc tor Darie Novaceanu a fost un moment crucial. Popescu si Dumitru Tinu au castigat incet-incet pozitii ferme in redactie si au reusit privatizarea patrimo niu lui fostei Scanteia. Toate bunurile inclusiv imobilele au fost luate de alte persoane, redactia „ramanand doar cu pixurile in mana”. CTP a ramas linistit in redactie ca redactor-sef adjunct, cu un salariu bunicel, dar nu prea mare pana in ianuarie 1996. Atunci, dupa demisia altui adjunct, Dumitru Tinu s-a autonumit director, iar pe CTP l-a facut redactor-sef, primul sau sfetnic. Tinu aparea ca actionar alaturi de mai multi colegi de la Adevarul la o firma de publicitate infiintata inca din 1991 – Colosal Import Export. La fel, aparea actionar la firma Ecopress Marul de Aur, firma care opera cazinoul „Marul de Aur” de pe Calea Victoriei. Si nu in ultimul rand, Tinu a ocupat incepand cu martie 2001 o functie in consiliul de administratie al Societatii Companiilor Hoteliere Grand, firma care opereaza hotelul Marriott. Din acel moment, cei doi au inceput marile lor afaceri necinstite, avandu-l ca mentor si sustinator pe Fahti Taher. Arabul i-a ajutat pe cei doi sa-si faca vile la Breaza, iar pe Tinu sa-si construiasca mai multe vile si in Bucuresti. C.T. Popescu si-a facut si un credit preferential la BCR, ilegal, pe care in scurt timp a fost nevoit sa-l returneze inainte de termen, fiindca povestea rasuflase in presa. Tot atunci si-a vandut si vila de la Breaza.



Tunul lui Popescu

Tunul vietii, Popescu l-a dat tot pe mana lui Taher, in decembrie 2002, cand arabul i-a dat bani lui Tinu, 1,5 milioane de dolari (prin intermediul lui Hrebenciuc), ca sa cumpere actiunile ziarului „Adevarul” de la ceilalti colegi ai lui si sa le stranga intr-o singura mana - pe moment a lui Tinu. Toti redactorii si fostii redactori ai lui Tinu au fost pacaliti cu cate un dolar, doi pe actiune (in total 720.000 de actiuni), dar lui CTP, Tinu i-a dat 625.000 de dolari! De ce? Fiindca CTP a fost cel care i-a indemnat pe ceilalti sa vanda, nespunand insa ce suma fabuloasa a luat el!


Musamalizarea anchetei Tinu

La scurt timp, in ianuarie 2003, Dumitru Tinu a murit in imprejurarile deja cunoscute. C.T. Popescu a influentat ancheta cat a putut, spre a se ajunge la concluzia unui accident. si tot el, se spune, a avut acces la seiful in care Tinu isi tinea dolarii necheltuiti pe actiuni, de la Taher. Imediat a preluat functiile lui Tinu de presedinte CRP si de director la „Adevarul”, fixandu-si un salariu de 10.000 de euro. Impreuna cu Ana Maria Tinu l-a scos de la mostenire pe fiul natural al celui ce-l facuse „om”, Andrei Iucinu-Tinu. Intre timp, s-a pus pe facut alti bani, inseland Fiscul si pe proprii colegi, prin organizarea unor simpozioane cu diverse ministere de catre „Adevarul” si firmele lui capusa Tipo-Media si Media Soft, care incasau toti banii. Firmele aveau doar cate o camera in spatiul ziarului „Adevarul” la Casa Presei si cativa salariati, dar profitul lor era mai mare ca al ziarului. Popescu nu lua banii direct, ci prin cativa interpusi, in special pe numele amantei sale, Serinela Spatarelu, care incasa sute de mii de euro pe an, numai prin aceasta invarteala. In plus, gasca lui CTP initia mari tunuri de presa si punea la cale santaje de sute de mii de euro, asa cum sustine bunaoara omul de afaceri Ioan Niculae (Tutunul Romanesc).

CTP, hot taxat

In anul 2004, Anna Maria Tinu nu a mai suportat aceste hotii si l-a scos din functia de presedinte al C.A. al ziarului „Adevarul”, astfel ca Popescu, impreuna cu ciracii sai, a infiintat ziarul „Gandul”, incercand sa distruga „Adevarul” – fara scupule, calcand pe cadavre – asa cum procedase si in cazul lui Darie Novaceanu sau in cazul fiului natural al lui Dumitru Tinu. La infiintarea noului cotidian, el a acoperit 35 la suta din capital, sustinand ca banii ii are din actiunile vandute lui Dumitru Tinu la „Adevarul” (suma de 650.000 de dolari, cum a declarat amanta oficiala a lui Tinu, Emilia Iucinu). Intre timp, C.T. Popescu isi cumparase si vila din Domenii, din strada Feroviarilor, ceea ce ar face interesanta o declaratie de avere din partea lui. Dupa un an de zile, „Gandul” lui Popescu a dat semne de faliment (20.000 de exemplare, nici jumatate vandute) si, in disperare de cauza, l-a vandut lui Sarbu, mai exact firmei americanoevreies ti care detine grupul „Pro”. Apoi, principalul lui asociat, Mircea Dinescu, sa retras din afacere, scriind un pamflet despre arghirofilia lui C.T. Popescu. Multi bani, gurul Popescu a luat de la Patriciu, caruia i-a facut mari servicii blocand anchetele impotriva lui, ca si de la S. O. Vantu, aparand frecvent la posturile acestuia. Cu un prilej cand Popescu s-a dezis de Vantu, acesta a comentat sec: „mare om, mare caracter”. Intr-adevar! Seful gazetarilor din Romania, cel ce a ramas presedintele CRP, dupa ce s-a razgandit, urmand modele mai celebre, are o avere de invidiat, in ciuda saraciei ostentative pe care o afiseaza. Acum este in topul gazetarilor pricopsiti, cot la cot cu alte „caractere” de „calibrul” lui. Ramane de vazut cu ce se va alege. si nu doar in privinta averii.

Operatorul Adrian Sarbu

Operatorul Sarbu Adrian de la Sahia Film, dupa “Revolutie” a fost luat sub aripa protectoare a prim-ministrului de atunci, Petre Roman. Sarbu a fost numit consilier personal al premierului si a primit functia, cu rang de secretar de stat, de responsabil cu comunicarea si imaginea in Guvernul Roman. In aceasta calitate, activistul guvernamental organiza echipe si se ocupa chiar personal cu aruncarea coletelor “Romaniei libere” din trenuri sau/si arderea editiilor care se foloseau prea mult de dreptul la libera exprimare recent dobandit. In timp ce arunca ziare din tren Sarbu sesizeaza potentialul afacerilor din domeniul media si pune bazele ziarului „Cu rierul National” – primului ziar privat – impreuna cu unul dintre fratii Paunescu. Renunta la aceasta investitie si se concentreaza pe construirea trustului Media Pro: pornirea agentiei de presa Mediafax, postul radio ProFM, televiziunea ProTV. In 98 cumpara studiourile Buftea, transformate in Studiourile Media Pro. Dezvolta o retea de ziare locale, reviste, tipografie si distributie de presa. Trustul sau a pus bazele unor pepiniere de formare de jurnalisti pentru nevoile interne – Universitatea Media, Colegiul si Institutul Pro. Sarbu se lanseaza in putine afaceri care sa nu aiba legatura cu mass-media, pleiada sa de firme gravitand in jurul imperiului Media Pro. Zeci de firme deservesc acest imperiu, traind de pe urma mentinerii lui in viata. Sub fatada stralucitoare a Imperiului Sarbu stau insa bine pitite multe istorii cu parfum penal. Una dintre acestea defineste cu asupra de masura cine este omul Adrian Sarbu.

Omul lui Roman a vrut sa arunce in aer Balconul Universitatii

Dupa cum este consemnat si in documentele de arhiva ale unitatii cu nume de cod Dambovita, Adrian Sarbu a propus dinamitarea, la propriu, a balconului Universitatii, la momentul maximal al demonstratiei maraton anticomuniste din Piata Universitatii. Putina lume stie ca obedientul Sarbu nu avea cum sa devina peste noapte un fel de patron al unui trust media daca tovarasul sau de drum, Petre Roman, nu il insarcina cu aceasta misiune. Initiatorul actiunii de stapanire a unei halci masive din spatiul mediatic romanesc este compania Central European Media Enterprises, patronata de Ronald Lauder, apropiat al coreligionarului sau Petre Roman. Milionarul strain a virat colegilor din Romania o parte din afacere, asigurandu- si protectia politica si securistica si, ca atare, posibilitatea largita de jaf, prin intermediarii Adrian Sarbu si Ion tiriac, cu un cont aparte pentru Petre Roman. Adrian Sarbu a fost in permanta omul urmasilor FSN. Guvernul Adrian Nastase l-a recompensat prin re-reesalonarea datoriilor Media Pro. Acestea se ridicau, la inceputul anului 2001, la 760 000 000 000 lei, circa 23 000 000 dolari SUA, conform unor surse romanesti. Insa confrom unor alte informatii datoriile se ridica la fantastica suma in lei de 1300 de miliarde de lei, aproximativ 40 de milioane de dolari SUA. Actionarul american al Media Pro - Central European Media Enterprises (CME) - tocmai depusese rapoartele financiare la US Securities and Exchange Commission (Comisia de Supraveghere a pietei de capital SUA). Conform raportului CME pe trimestrul I/2002 “Media Vision a primit aprobare pentru reesalonarea taxelor, iar solicitarile Media Pro International si Pro TV sunt inca inaintate spre aprobare autoritatilor fiscale romane”. Guvernul Nastase a tinut secreta reesalonarea datoriilor Media Vision, principala casa de productie a Pro TV cu actionari CME (66%), Ion tiriac si Adrian Sarbu.

Pro, cimitirul elefantilor PSD

Majoritatea datoriilor erau ale entitatilor din Romania - Media Pro International, Media Vision si Pro TV, precizeaza raportul CME. Singurul document facut public la Bucuresti, “Cartea Alba a preluarii guvernarii 2000”, mentiona restante fiscale ale Media Pro International de 20,2 milioane dolari SUA (in 2000!). Peste toate acestea, Guvernul Adrian Nastase, manevrat public de personajul cu acelasi nume, a decis printr-o ordonanta sa treaca in subordinea primului-ministru autoritatea nationala de comunicatii, institutia indrituita de Parlament sa acorde licentele de emisie. Criticii din bancile parlamentare sau ministeriale sunt cumparati pe putina exploatare a sentimentelor narcisiste - cazul bardului Adrian Paunescu, sau pe doi bani, cazul actualului ministru al Culturii, Razvan Theodorescu, amploaiat la Universitatea MediaPro. Nici ministrul de Externe Mircea Geoana nu s-a lasat mai prejos, fiindu-i nas la casatoria cu Jeanina de la Londra, in timp ce ministrul Finantelor din guvernul anterior, Decebal Traian Remes, este tras pe linia de consilier financiar al MediaPro.

Ingineriile Tiriac-Sarbu

“Ingineriile” financiare dintre tiriac- Sarbu si Roman-Lauder continua cu aceeasi amploare, sub ochii serviciilor abilitate si protectia Cabinetului Nastase. Ca o contributie la meritele sale Adrian Sarbu a fost numit membru al filialei din Romania a Clubului de la Roma, alaturi de “omul de afaceri” Dan Voiculescu si diversi “analisti” super-mediatizati ca Vladimir Pasti si Cornel Codita. Acesta din urma este, de altfel, alaturi de binecunoscuta relicva KGB Sergiu Celac, unul din vice-presedintii organizatiei conduse la Bucuresti de neschimbatul Guvernator al Bancii Nationale, Mugur Isarescu.

Guralivul Cristian Burci, omul Soferului Mitrea

Burci s-a lansat datorita contractului de exclusivitate pe publicitatea singurului post de televiziune la acel moment - Televiziune Romana “Libera”. Dupa o evolutie de “baiat de viitor”, Burci impreuna cu de “faimosul” contrabandist Bobic, pun mana pe Prima TV ocupanduse, evident, pe langa imaginea sponsorilor suspusi si de spalare de bani. La inceputul anului 2000, Amerom SRL, proprietara licentei de transmisie a Prima TV, desi mai mica ca ProTv, avea datorii la AVAB de 29,7 milioane dolari SUA. Inginerii PSD ai emisiei Prima reusisera in prima parte a anului sa raporteze castiguri de circa 700. 000 si cheltuieli de 2. 000. 000 dolari SUA. In intervalul 2 iulie - 2 august 2001, in contul firmei Romanian Investment & Development (RID), controlata de omul de afaceri Cristian Burci, au intrat 164,4 miliarde lei, reprezentand aproximativ 5,6 milioane dolari. Banii au fost varsati de televiziunea Maritime Training Center Television (MTC-TV) din Constanta, in urma unui contract de asociere in participatiune cu Global Media, firma al carei actionar principal este, de asemenea, Cristian Burci. Aceste fonduri au fost atrase de MTC-TV, societate aflata in subordinea Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, de la trei companii ce functioneaza in subordinea ministerului: Compania Nationala Caile Ferate CFR, Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta si Societatea Nationala de Transporturi CFR Marfa. Asadar, banii unor companii de stat au fost dirijati pentru finantarea unei televiziuni private, manevra ce confirma tendinta de stapanire a mass-media de catre PSD. Cristian Burci si-a asigurat cu sase milioane USD finantarea cheltuielilor postului Prima TV prin tranzactia SBSRID, incheiata pe 18 iulie 2001, data la care in contul RID, firma controlata de Cristian Burci, intrase deja suma de 71,77 miliarde lei, adica aproximativ 2,4 milioane USD, bani proveniti din contractele parafate de Global Media cu MTC-TV Constanta. Modul cum ministerul condus de Miron Mitrea a dirijat banii societatilor din subordinea sa in contul RID a determinat numirea televiziunii lui Cristian Burci din Prima TV in Mitrea TV.





Ion Cristoiu

Debuteaza in 68 la Viata Studenteasca, fiind student la Filosofie. In 71 are de ales intre a continua o cariera in Universitate sau la Viata Studenteasca. Pentru putin timp se desparte de cariera de jurnalist, dar revine in 74, cand este numit redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si la Amfiteatru. In 79 este numit redactor sef adjunct pentru cultura la Scanteia Tineretului. Aici coordoneaza Secventa si suplimentul Tineretul Liber. In 87 reuseste sa ajunga redactor sef la revista Teatru, pozitie pe care o ocupa si in timpul Revolutiei. In 17 ianuarie 90 este rugat de fostul sau elev si subordonat Nistorescu sa porneasca revista Expres. In paralel, tot in ianuarie, pune bazele primului ziar privat – Observator. Devine redactor sef la Expres si produce si Zig-Zag, care creste rapid la 600 de mii de exemplare. Demisioneaza de la Zig-Zag, care devenise foarte dur cu puterea de atunci si care este cumparat de fostii comunisti grupati in jurul lui Iliescu, si linistit brusc prin aducerea lui Adrian Paunescu ca redactor-sef.

In 92 a creat Evenimentul Zilei, ziar care a revolutionat presa din Romania. Dupa plecarea de la Evenimentul Zilei Cristoiu a pus umarul din punct de vedere editorial la ziarele National, Cotidianul, Azi si Monitorul de Bucuresti. In afara de actiunile pe care le-a detinut la trustul Expres, Ion Cristoiu mai este actionar la inca trei firme: Editura Focus (care opereaza acum si o licenta radio), Editura Evenimentul Romanesc si Editura Ion Cristoiu. Editura Ion Cristoiu, la care detine actiuni in valoare de 300 de milioane, a fost inregistrata in 1999 si are un actionariat mai aparte. Din cei 5 actionari, alaturi de Cristoiu apare ca majoritar Sorin Ovidiu Vantu cat si fostii sai parteneri de afaceri: Dan Andronic si Gheorghe Ratiu (fost angajat al Securitatii, colonel in rezerva). Intre timp, relatiile dintre Vantu si Cristoiu s-au racit. Vantu a declarat public faptul ca a pierdut din aceasta asociere, Cristoiu l-a contrazis tot public enumerand titlurile de carte care au fost editate. Vantu si-a orientat investitiile in mass-media catre sectoare mai vizibile si sub un actionariat indirect, cat mai invizibil cu putinta.

Petre Mihai Bacanu

A debutat la terminarea liceului, intr-un ziar local din Braila, in ‘59. A lucrat la o revista studenteasca in Galati – Amfiteatru. Inca din ‘70 lucreaza la Romania Libera , de unde nu pleaca decat pentru un „sejur” in inchisoare. De ce? Pentru ca la sfarsitul lui 88 scoate un ziar ilegal, Romania , iar in ianuarie’ 89 toti cei care au participat la editarea ziarului sunt arestati. Bacanu se afla si sub influenta Ambasadei URSS de la Bucuresti. Colegii sai primesc 3 luni de inchisoare, el ramane inchis pana in 22 decembrie. Imediat preia conducerea ziarului Romania Libera, care forteaza privatizarea la 3 luni dupa Revolutie. Bacanu se gasea pe lista de actionari sau administratori la mai multe firme: Aflux Publiprod, productie cinematografica si filme, printre altii alaturi de Bogdan Ficeac si serban Bubenek Turconi (fost consilier municipal Bucuresti, fost presedintele al Casei Nationale de Asigurari, candidat la Camera Deputatilor din partea PNTCD); Libera SA, fabricarea de produse alimentare unde este doar presedinte general iar Societatea R este actionar alaturi de alte 4 firme din Romania si Italia; Perfect Press, fara obiect de activitate declarat, societate formata dintro societate romaneasca si una olandeza, la care este unic administrator; Societatea R care tipareste Romania Libera, unde in acte apare si ca administrator al carui mandat a expirat in februarie 2004; Rodipet, fosta societate de stat de distributie de presa scrisa, preluata de cei doi frati Awdi, libanezi cu cetatenie americana, unde apare ca administrator incepand cu jumatatea anului 2004. Cateva mentiuni speciale merita Bacanu – date care definesc portretul sau mai putin cunoscut.

Legaturile sale cu agenti rusi, camuflati in ziaristi, la Novosti sau alte publicatii au continuat si dupa 1990 dar au fost necunoscute americanilor care i-au pus la dispozitie, cu naivitate, dupa cum se consemna ulterior intr-un raport de audit american, sume impresionante de bani, pentru anii aceia. Raportul american consemna, cu obida, irosirea a peste un milion si jumatate de dolari pentru o publicatie sterila si recomanda evitarea sustinerii pe viitor a unor astfel de proiecte. Bacanu a concentrat si capitalizat in folos propriu bani proveniti din Occident, a mimat cu talent “lupta cu structurile”, nu fara a le servi pe dedesubt cu varf si indesat. Lui i se datoreaza ratarea unui moment care ar fi putut fi crucial pentru societatea romaneasca postcomunista. Campania de astazi legata de deconspirarea agentilor securitatii ar fi putut incepe in 1990 si cu totul altfel ar fi aratat lucrurile astazi. Arhiva sectiilor Securitatii situate in zona centrala Capitalei care a ajuns in groapa de la Berevoiesti a fost oferita de Bacanu personal unui fost anchetator al DSS, procurorul

Dinu, care a preluat din mana lui Bacanu documentele stranse de ziaristii prezenti al Berevoiesti. Cei 18 saci plini varf cu documente operative strict secrete aproape intacte, contineau informatii care ar fi putut clarifica ceea ce de zece ani CNSAS-ul se face ca face si nu-i iese deloc. Cea mai mare parte a liderilor din spatiul public erau cuprinsi in arhiva pe care a vrut sa o distruga SRI-ul si pe care a recuperat-o prin Bacanu. Ce a primit la schimb Bacanu stie doar Dumnezeu, care vede.
11-07-2008 21:03:05
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Cornel Nistorescu

Actualul consilier al lui Sorin Ovidiu Vantu debuteaza in presa in 74, la terminarea Facultatii de Filologie de la Cluj. Este redactor si redactor sef adjunct la Viata Studenteasca si revista Amfiteatru, intre 74 si 80. Promoveaza catre Scanteia Tineretului si intre 85 si 89 semneaza in revista Flacara, calatorind in afara tarii pentru diverse reportaje, lucru greu de realizat in acea perioada de restrictii. Cornel Nistorescu, fostul gazetar al revistei Flacara, a avut o ascensiune fulminanta in domeniul afacerilor, in ultimii 15 ani. El detine in Romania actiuni la 10 firme cu diverse obiecte de activitate si castiguri importante, dupa ce si-a vandut actiunile la societatea Expres, cea care editeaza Evenimentul Zilei.

Alfa Cont, o firma importanta din care detine 60%, si care se ocupa cu monitorizarea publicitatii in mass-media. Expresiv SA, unde mai detine numai 7% si are pozitia de presedinte al CA, are activitati legate de publicitate dar si de radio (opereaza licenta Radio Total). Prin Expresiv, Nistorescu detine firmele Bernis Art (la Timisoara) si Expresiv Consulting la Bucuresti (activitati radio dar pana la plecarea sa si plata salariilor pe langa cartea de munca jurnalistilor de la Evenimentul Zilei). Nistorescu mai este administrator la firma Info Presa Romana (care se ocupa cu editare de carte), unde proprietar este trustul Expres si JMC Investments din Cipru. JMC este si actionara la Amerinvest, societate creata in 2004 si care se ocupa cu administrarea imobilelor. Nistorescu detine 3% din postul de radio Europa FM (prin firma Europe Developpment International Romania).

Urmeaza un pachet important de actiuni, la diverse firme importante de publicitate. Nistorescu detine inca din 1994 10% din firma TBWA Bucuresti, companie care detine integral alte trei firme de publicitate: Optimum Media Direction, Mediwise si Tequila Romania, infiintate intre 2000 si 2005. De mentionat ca Nistorescu a fost cel care s-a ocupat in paralel de gestionarea editoriala a Evenimentului Zilei cat si de gestionarea economica a ziarului, inclusiv de vanzarea spatiului publicitar, de multe ori atragand publicitate direct si primind comision pentru aceasta operatiune. TBWA este un brand international, o agentie de publicitate recunoscuta. Revenind la Expresiv SA, trebuie mentionat faptul ca in octombrie anul trecut, o mare parte din actiunile lui Nistorescu au ajuns prin vanzare in posesia a doua entitati ce detin acum 90% din Expresiv: sindicatul din domeniul petrolier FSLI Petrom si un off-shore din Cipru, Comac Ltd. Aceste doua entitati conduc in primul rand catre Liviu Luca, proaspat mogul al presei romanesti (a achizitionat prin sindicatul sau ori prin Petrom Service Realitatea TV, Radio Total, Ziua, Gardianul si Averea). In al doilea rand, ele conduc catre Sorin Ovidiu Vantu. Comac Ltd a aparut ca actionar misterios la un nou jucator pe piata de capital (GM Invest) din 2002, la cateva luni dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara. Dintr-o firma moarta, GM Invest ajunge rapid in top 10 al clasamentului SVM, intocmit de Bursa de Valori Bucuresti. Consiliul de administratie al GM Invest cat si cenzorii provin din fosta structura a Gelsor. Comac Ltd mai apare actionar la Editura Ziua detinuta de Petrom Service, si la Comservil, unde administrator este Gheorghe Ratiu (colonel de Securitate, om de incredere si asociat cu Sorin Ovidiu Vantu) cel care a pus pe picioare pentru Vantu intreaga retea Gelsor.

Sorin Rosca Stanescu

A debutat ca ziarist in 70 la revista Amfiteatru fiind student in anul I al Facultatii de Drept. In 72 lucra deja la Viata Studenteasca. A lucrat apoi la Informatia Bucurestiului. In 87 lucreaza impreuna cu Horia Tabacu la departamentul Social. Dupa a90 scoate Libertatea pe scheletul fostului ziar comunist Informatia Bucurestiului. Participa la munca in redactie a ziarului „Romania Libera”, primul ziar proaspat privatizat, si pune bazele unei sectii de investigatie. Se lanseaza in perioada protestelor anticomuniste care au culminat cu Piata Universitatii. Apoi se implica activ in actiunea de eliberare a bucurestenilor maltratati de minerii lui Roman si Iliescu. Rosca Stanescu este unul dintre putinii ziaristi deconspirati de Magureanu, dupa 1990, si care a fost fortat sa recunoasca public faptul ca a colaborat cu fosta Securitate. Este dat afara de la Romania Libera si ostracizat din viata publica. Isi revine si coordoneaza in a93 si o alta tentativa de aparitie editoriala, Ultimul Cuvant, care se stinge la fel de repede precum a inceput. Participa la pornirea EVZ sub coordonarea lui Cristoiu. Bacanu, cel care l-a dat afara de la Romania Libera ii propune sa scoata impreuna ziarul Ziua, dar din cauza unor probleme financiare ziarul Ziua este lansat pe piata cu urmatorul actionariat: 50% pentru omul de afaceri Dinu Patriciu, 48% pentru Romania Libera si 2% pentru Nasul. In scurt timp Romania Libera isi vinde actiunile catre Patriciu. Rosca si-a vandut in cele din urma si el actiunile, iar ziarul Ziua a fost vandut grupului Petrom Service. Rosca conduce mai multe ziare in momentul de fata si gestioneaza si o parte a imperiului mediatic ce s-a format la umbra sindicatului Petrom si a lui Sorin Ovidiu Vantu. Rosca este actionar sau administrator la 15 firme in Romania. 7 dintre ele au legatura cu presa. Este vorba de Ziua S.R.L., unde si-a vandut actiunile catre Petrom Service si Comac Ltd din Cipru, dar a ramas administrator prin intermediul firmei Media Protection (activitati de consultare pentru afaceri si management) pe care o detine integral. Tot prin intermediul Media Protection detine 10 procente din Best Media Press, societate care editeaza ziarul Gardianul, unde Nasul a devenit si administrator. Detine actiuni la societatea Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa unde este si presedintele CA. Societatea aceasta opereaza reteaua de vanzare a presei scrise „Acces Press” iar in CA se gasesc nume sonore ale media din Romania. Mai detine procente in agentia de stiri „Rusia la zi”, la „Ziua de Constanta” si in tipografia „ESOP Omega”. Urmeaza 8 firme cu diverse obiecte de activitate, fara legatura cu presa: productie de alcool (Agricola Alcohol Product SA), productia de scaune (Agrochim Impex), agricultura (Agricola SA), restaurante (BO – NA Co 95), comert cu amanuntul si cu ridicata (Ethos Med si Elada Tours), turism (Marina Club) si activitati recreative (Captain Port Service).

Horia Alexandrescu

A debutat in presa in 71, la Sportul si inca mai debuteaza. In 77 s-a mutat la Scanteia iar in 89 a ajuns la sectia Sport a Tineretului Liber. Nu a avut nicio problema cu regimul si presa comunista. Este locul unde l-a prins Revolutia. Noua echipa de la Tineretul Liber l-a desemnat secretar general de redactie. Dupa 3 luni a infiintat Sport Star, un ziar care a esuat. In toamna lui 90, Adrian Sarbu l-a chemat sa faca impreuna Curierul National. Au fost 6 jurnalisti cu cate 5 procente, iar ca manager si administrator a fost chemat George Constantin Paunescu, care a primit 5%. In 92 toti si-au vandut actiunile catre Paunescu, in momentul in care Sarbu a dat semnalul, nemultumit de rezultatele financiare.

Dupa Curierul National Alexandrescu a pus bazele cotidianului Cronica Romana si saptamanalului tara. In final a ingropat cele doua proiecte si in ultimii ani a realizat cotidianul Independentul. Alexandrescu a devenit “celebru” pentru servilismul sau onctuos si este cunoscut drept principalul client al avioanelor prezidentiale din ultimii 15 ani. Detine actiuni in 5 companii legate de domeniul media, insa nu se bucura de actionari tocmai respectabili. Cea mai veche firma a sa este „Trustul de presa CROM”, se ocupa cu editarea ziarelor, insa are ca actionari majoritari doua benzinarii (M&M Oil din Cluj si Cargo Company din Iasi). Mai mult decat atat, la actionarul majoritar Cargo Company, 3 din cei 5 actionari persoane fizice au aparut in materiale de presa ca infractori dovediti cu condamnari penale in domeniul evaziunii fiscale. O alta initiativa privata este Romanian Media, care se ocupa cu editarea cartilor, si unde actionar este Cristian Burci, fost patron al Prima TV si implicat in diverse scandaluri economice. Horia Alexandrescu este membru in consiliul de administratie al Grupului Editorilor si Difuzorilor de Presa, unde este coleg cu alti cativa dinozauri ai presei romanesti. Apostrof Press si Consulting Press sunt doua srl-uri de familie, care au ca obiect de activitate editarea ziarelor.

Mihai Tatulici

A debutat in presa ca elev in 1966, la un ziar din judetul Suceava. In 68 scria la revista Universitatii Al Ioan Cuza, Alma Mater, unde a ajuns chiar si redactor sef. In a70 ajunge la Viata Studenteasca. In 71, dupa terminarea facultatii, este pescuit de Nicolae Stoian la Viata Studenteasca la sectiunea Reportaj. Ajunge secretar general de redactie in a79, dar este dat afara. Nu pentru fronda anticomunista ci pentru ca se afla la al treilea divort. Pentru putin timp scrie scenarii pentru studiourile Sahia, scrie carti si colaboreaza la Radio. In a80 ajunge realizator la TVR, unde lucreaza fara intrerupere pana in a89. Face parte din cercurile vesele” ale potentatilor din cartierul Primaverii. Revolutia il prinde facand emisiuni pentru tineret la TVR. Are probleme deoarece era etichetat drept prietenul lui Nicu Ceausescu. Depaseste acest gen de probleme, agresandu-l pe Nicu Ceausescu cand acesta a fost adus, injughiat, in studiourile Televiziunii, la “Revolutie”. Tatulici a ramas in istorie pentru aportul sau special, aplicat, la megaescrocheria Caritas, slujind ca agent mediatic al patronului circuitului piramidal. Tatulici pune bazele postului Tele 7 ABC de unde in a95 demisioneaza pentru a se muta la Pro TV. In a96 fondeaza Clubul Roman de Presa. In acest moment este director de programe la Realitatea TV. Tatulici are cateva companii lansate in domeniul media. Astfel, la revista Privirea detine majoritatea impreuna cu sotia lui. La fel si in cazul unei firme de productie cinematografici (N&T Trading).

Detine apoi impreuna cu omniprezentul investitor media, Sorin Ovidiu Vantu, o televiziune ramasa la stadiul de proiect (G TV) si Mihai Tatulici Production (actionar majoritar Imola). Tatulici este coleg de Consiliu de Administratie cu Rosca Stanescu la Grupul Editorilor si Difuzorilor, si a investit bani intr-o firma de comert cu produse zaharoase (MCM Network) si o asociere cu trustul PRO in firma Mediafest. Numele lui Tatulici a aparut intr-o depozitie la dosarul de crima organizata al fratilor Camataru. Ziaristul era acuzat in presa ca a participat la o operatiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai sotiei sale, operatiune unde au fost folositi recuperatori si unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.

Corneliu Vadim Tudor

S-a angajat la Romania Libera in 72, imediat dupa terminarea facultatii. A activat la departamentul Social, avand diverse rubrici permanente. In 74 scrie la revista Magazin, unde i se deschide si un proces de plagiat. In 75 intrerupe cariera jurnalistica pentru ca este luat in armata. Nu se mai intoarce la Magazin, ci devine jurnalist la Agerpres, de la sfarsitul lui 75. Mai bine de 14 ani lucreaza in agentia de presa a statului, pentru ca in iunie 89 sa- si depuna brusc legitimatia de agentie si carnetul de partid. Revolutia il prinde somer. Deschide impreuna cu scriitorul Eugen Barbu revista „Romania Mare” in iunie 90. Revista este facuta cu ajutorul premierului Petre Roman care ii recomanda lui Andrei Plesu, ministrul culturii la aceea vreme, sa puna la dispozitia lui Vadim har tia tipografica si utilitatile necesare. La numai un an de la infiintarea revistei este pornit si partidul Romania Mare. Din 92 pana in 2000 in paralel mai publica si revista Politica. In 2004 lanseaza cotidianul „Tricolorul”. Vadim are actiuni doar in doua edituri (Romania Mare si Speranta) si intr-o firma de distributie de presa, Anota Impex.

Dan Voiculescu

Inainte de Revolutie a lucrat cu ICE Dunarea si a fost director la controversata firma de comert exterior Crescent. Prima tentativa de a se lansa in afaceri media o are in 1992 cand, la propunerea lui Dan Diaconescu si Marius Tuca (pe atunci angajati la Curierul National) infiinteaza saptamanalul Jurnalul de Duminica. Apar doar cateva numere si apoi acestia fondeaza, la inceputul lui 93, Jurnalul de Bucu resti. In vara lui 93, Voiculescu inves teste in cotidianul Jurnalul National, pro iect sustinut de catre Tuca si Diaconescu. Apar pe rand: Pretul Succesului, Sport 21, Matinal, Radio Romantic, Antena 1, Gazeta Sporturilor (unde aduce intreaga echipa a lui Ovidiu Ioanitoaia) si Saptamana Financiara. Florin Bratescu a fost numit primul director la Antena 1 in semn de recunostinta pentru gestul lui Bratescu de a-l ascunde pe Voiculescu in timpul Revolutiei in perioada in care acesta era vanat. In functii importante in trustul creat de Voiculescu s-au perindat personaje precum Costica Rotaru (actual adjunct la SIE) si Cozmin Gusa (politician PUR, PSD, PD si PIR). Pe langa un puternic trust de presa, Dan Voiculescu a fondat o multime de afaceri in toate domeniile, cat si un partid – Partidul Conservator fost Umanist

Dan Voiculescu, eternul slujbas al fascinantei Securitati

In anul 1990, o firma canadiana de intelligence, specializata pe recuperari sub contracte cu diverse state, a emis pe adresa lui Ion Iliescu urmatoarea concluzie, dupa cercetarea depistarii conturilor lui Ceausescu: “Retineti-l pe Dan Voicu lescu”. Se pare ca acolitii lui Iliescu au inteles ca Voiculescu trebuie retinut, insa alaturi de ei. In anul 2000, “purul” Voicu lescu este alaturi de creatia politica a lui Iliescu, paraschimbata din FSN in PSD. Averea Imperiul lui Dan Voiculescu - transferata copiilor - judecand dupa obiectele de activitate, punctele de lucru si contractele de afaceri, asa cum reies din datele furnizate de Camera de Comert si Industrie a Romaniei, demonstreaza o implantare puternica in toate sferele economiei nationale. Voiculescu stapaneste in prezent, pe langa puternicul imperiu mediatic un si mai puternic imperiu financiar, in care detine o companie aeriana, nenumarate imobile, terenuri, magazine si intreprinderi, deruleaza importuriexporturi de cereale, animale, lemn, minereuri, produse petroliere etc.

Biografia lui Dan Voiculescu

Desi acesta sustine ca nu a fost ofiter de Securitate niciodata, a detinut posturi ce se incredintau numai agentilor de mare incredere ai serviciilor secrete ale lui Ceausescu. - la 01.12.1969 a fost angajat economist stagiar la TEHNOFOREST - EXPORT Bucuresti, care i-a deschis cartea de munca seria AH nr 57436/08.05.1970, intr-o perioada cand stagiarii nu aveau ce cauta in comertul exterior; - la 15.08.1970 a fost transferat la ICE VITROCIM, unde, la 01.09.1978 a fost avansat sef birou; - la 01.03.1982 este transferat la Camera de Comert si Industrie a RSR - Oficiul ARGUS (firma a Securitatii, care selecta forta de munca pentru firmele de comert exterior) in functia de director; - la 01.08.1984 a fost avansat director general al Oficiului ARGUS, functie pe care a detinut-o, conform cartii de munca, pana la data de 01.06.1990, cand in baza Deciziei A59/15.06.1990, a fost transferat in interes de serviciu si numit director general al firmei CRESCENT, cu un salariu lunar de 1.800 dolari; - in perioada 1984-1989, cand s-a vehiculat oficial ca Voiculescu a fost directorul general al CRESCENT Bucuresti, Dan Voiculescu apare in cartea de munca drept directorul general al firmei Securitatii - Oficiul ARGUS (dosarul nr. 13761/1992 de la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti) Voiculescu a inceput sa demareze afaceri uluitoare ca anvergura, exportand prin CRESCENT, in tari de pe toate continentele, materii prime si produse cu mare cautare, la niste preturi fara concurenta (arme si compusi ale industriei militare, ciment, alumina, otel, lemn etc).

Legaturile CRESCENT-ului cu Departamentul Securitatii Statului (DSS) aveau un numitor comun: conturile secrete, dirijate de la cabinetul 1 al R.S.R. Aceste conturi erau deschise la Banca Romana de Comert Exterior si se aflau in administrarea unei echipe de inalti functionari bancari. O parte dintre acesti fosti directori ai BRCE, se regasesc azi, deloc intamplator, in calitate de actionari sau administratori in firmele grupului GRIVCO: Crainicean Gheorghe, fost vicepresedinte BRCE, azi actionar al ROMBELL SECURITIES SA, a caror actiuni sunt controlate de Dan Voiculescu si cateva firme GRIVCO; Dima Gheorghe, fost director al Directiei credite externe si disponibilitati valutare a BRCE, azi actionar si administrator al unui pui al firmei GRIVCO INTERNAtIONAL S.A.; Dupa decembrie 1989, o mare parte din securistii de la ICE Dunarea au devenit asociati alaturi de Dan Voiculescu, in firmele GRIVCO, unul dintre ei fiind Mihai Lazar, actualul gestionar executor al averii lui Voiculescu. Dupa 1990, functionarii BRCE - BANCOREX au sters urmele acestor conturi, distrugand intreaga arhiva. Securistii care aveau aceste conturi pe numele lor s-au lansat masiv in afaceri, tocmai pentru ca banii din aceste conturi le-au revenit. Aceasta este si una dintre explicatiile de ce un procent atat de mare de securisti, au devenit marii oameni de afaceri post-decembristi. Fondurile, din depozitele constituite la BRCE in anii comunismului, de cei din DSS si DIE, se regasesc azi in firmele private ale securistilor care “au reusit in afaceri” dupa 1989.
11-07-2008 21:04:22
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

titmouse a scris:


Xtremul a scris:

Moaaaama, are deeeeci SIGILIU si Chirovici asta ?! :D:D


Ei vezi , Prea Mare Cap ??

:D:D Pai sa stii ca am tartacutza chiar... prea mare ;) (XXL la casca-basca).

Bine totusi ca nu-i (sper) chiar vida. :rolleyes:
11-07-2008 21:04:49
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Presa lui Vantu Si Luca

Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul National al Registrului Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL - 10%. “Gardianul” este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine. Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al cotidianului “Ziua” prin Fullcrum firma de management editorial al publicatiei. Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press” - constituita in septembrie 2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA. Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane fizice, “bidoane”, si al unor casute postale din paradisuri fiscale cipriote - GM Invest - 7,69%, Fercell Limited - 6,57%, Radoway Ltd. - 9,9%, Stonecom Tld - 9,9%, Stonitec Ltd. - 9,9%, Delta Asigurari - 9,9% Rosca a reusit atunci un prim “tun” – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana, caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press” si a plimbarii de bani de la stat in buzunare private.

Oamenii Securitatii si firmele lui Vantu din Cipru

Actionariatul Comac Limited, societate off-shore cu sediul in Cipru controlata de Liviu Luca si Sorin Ovidiu Vantu e compus din Fercell Limited (50%) si Elbahold Limited (50%). Fercell Limited are un singur actionar unic, si anume pe LMNT Nominees Limited, care insa, la randul sau, are ca actionari alte doua offshore-uri: A.T.S. Nominees Limited (99%) si A.T.S. Trustees Limited (1%). Elbahold Ltd. (Cipru), “mama” Comac Limited este actionar majoritar (49,3508%) la Petrom Service infiintata de sindicalistii din Petrom (FSLI), aflati sub conducerea lui Liviu Luca, devenind un canal de externalizare a unor profituri uriase. Petromservice controleaza trustul de presa „Ziua”. Elbahold Limited apare printre actionarii Expresiv SA care detine licenta pentru Radio Total, prin intermediul COMAC LIMITED. Astfel, conform ONRC, Comac Limited (off-shore din Cipru) detine 51% din Expresiv SA, alaturi de FSLI Petrom (39%), Cornel Nistorescu (7%), Andrei Dan Anghel, Calin Ionut Anghel si Alina Tudora Mantea (ultimii trei cu cate 1%).

Elbahold Limited are un actionar unic pe A.T.S. Nominees Limited - un alt offshore in spatele caruia (la fel ca in A.T.S. Trustees Limited) se regasesc la vedere trei ciprioti, frati, avocatii Antis, Georgios si Stelios Triantafyllides. Cei trei ciprioti sunt doar niste paravane, ei fiind doar imputerniciti sa reprezinte interesele adevaratilor proprietari ai casutelor postale mentionate. Comac Ltd, este actionar majoritar (51%) al firmei Expresiv SA din Bucuresti care detine licenta FM pentru postul Radio Total si al firmei de imagine Red Apple Communication International SRL. Comac Ltd. mai controleaza si 50% din firma Conservil SRL, in care este asociata direct cu FSLI, organizatia sindicalistilor din Petrom. Conservil are sediul chiar in cladirea Petrom, sucursala Ploiesti (Paltanea a fost nash in toate combinatiile de aici). Administratorul firmei este Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I din cadrul Securitatii. Trecut in rezerva, Ratiu a fost preluat de Vantu si a devenit unul dintre oamenii fideli ai lui Sorin Ovidiu Vantu, lucrand pentru acesta in Gelsor, numele sau fiind implicat si in cumparari de actiuni la Banca Religiilor. Gheorghe Ratiu impreuna cu Sorin Ovidiu Vantu si Dan Andronic au fost, la un moment dat, asociati cu Ion Cristoiu in Editura Ion Cristoiu. Comac Ltd. detine si 80% din participatii la Accent Travels & Events SRL.

Lucian Boronea, directorul general al acestei firme a fost manager al sucursalelor din SUA si Canada ale companiei Tarom, de unde a plecat la agentia de turism patronata de Vantu: Gelsor Travel&Tour. Comac Ltd. mai este actionar la GM Invest, ai carui cenzori si administratori provin din Gelsor. Dupa ce Gelsor a fost suspendata de CNVM si declarata falimentara GM Invest, profilata pe activitati de brokeraj, a fost aruncata de Vantu pe piata de capital. Comac Ltd. controleaza si firmele CGR Media SRL si Print Multicolor SRL. CGR Media SRL editeaza revista „Bilant” asociata direct cu sotii Carmen si Constantin Rudnitchi. In Print Multicolor SRL Comac Ltd. il are partener pe Daniel Condurache, fondatorul revistei iesene „Opinia Studenteasca”. Comac este asociata si cu X-Oil, care apartine lui Nipomici Ghenadie, “consultant financiar” din Republica Moldova. Administrator al X-Oil este Publipetrosport, firma lui Florin Bercea, presedinte al Ligii Asociatiilor Sportive din Petrom si unul dintre locotenentii credinciosi ai lui Liviu Luca. Ghenadie este aghiotantul lui Vantu, fiind prezent in toate dintre afacerile legate de FNI.

Bani publici spre "Finkelsteini"

Guvernele Nastase si Tariceanu le-au dat unor apropiati ai grupului de consultanti "preluat" de PNL de la PSD contracte de stat de sute de milioane de dolari, cu sau fara licitatie.

Cu putin timp inaintea angajarii consultantilor Arthur Finkelstein, Tal Silberstein si Dan Andronic pentru a crea un nou Tariceanu, un grup de afaceri din Israel obtinea de la guvern prelungirea unor contracte pe bani publici.
Era compania care, in iulie 2004 - cand acelasi grup de lobby-isti (dar fara Finkelstein) lucra pentru premierul Adrian Nastase - primea, fara licitatie, fonduri guvernamentale.

EVZ a descoperit o legatura financiara intre consultanti si compania respectiva, Tahal (din Israel), care, ca si firma-mama, Kardan, beneficiaza de contracte cu statul roman. Sumele sunt de ordinul sutelor de milioane de dolari.

Seful

Presedintele celor doua companii este chiar seful „grupului Finkelstein”. Se numeste Amnon Lipkin-Shahak, a condus Armata Israelului, iar acum e om de afaceri si general in rezerva. Ocupa, din anul 2001, functia de presedintele al RSLB Partners, o controversata companie de lobby americano-israeliana aparuta oficial pe piata romaneasca la 1 ianuarie 2006.

Atunci a intrat in vigoare un acord de parteneriat semnat de trei companii de PR: One Communication - firma lui Dan Andronic, RSLB si GCS Issue Management Ltd. din Tel Aviv - patronata de Tal Silberstein.

Din aceasta tripla asociere a rezultat o noua firma de lobby, First One Communication, care a preluat portofoliul de clienti al lui Dan Andronic. Companiile RSLB si GCS Issue Management sunt inrudite prin actionariat si operatiuni. Ambele lucreaza cu misteriosul Arthur Finkelstein, iar Tal Silberstein este actionar si director in GCS, prestand simultan si pentru clienti ai RSLB.

De la Tzahal la Tahal

In paralel, presedintele RSLB, generalul (r) Amnon Lipkin-Shahak (fostul sef al Tzahal - Armata israeliana), conduce, tot din 2001, Tahal Group, cel mai mare grup israelian specializat in proiecte de infrastructura. Grupul face bani grei in Romania, in special pe proiecte de alimentare cu apa, platite de stat.
Lipkin-Shahak nu a raspuns solicitarilor EVZ de a relata mai multe despre afacerile sale din Romania. Intr-o declaratie acordata EVZ, Dan Andronic a negat orice legatura directa intre compania RSLB si contractul cu PNL. Premierul Tariceanu a refuzat orice comentariu.

Piramida

Suveica transfrontaliera de afaceri se ramifica din Israel si Olanda pana in tara noastra. Grupul Tahal este detinut de Kardan - un holding israelian de investitii, tranzactionat pe Euronext (Bursa de actiuni din Amsterdam) si pe Bursa de Valori din Tel Aviv. Cartierul general al Kardan este stabilit la Amsterdam, unde reporterii EVZ au derulat o investigatie.
Holdingul este activ in piata investitiilor financiare din Europa Centrala si de Est. Cu un imperiu cladit in mare parte pe bani publici, Kardan a intrat pe piata romaneasca prin cele trei mari subsidiare ale sale. Prima este deja mentionata Tahal. A doua este compania Globe Trade Center (GTC), unul dintre jucatorii importanti de pe piata noastra imobiliara.

A treia este fondul de investitii TBIH Financial Services Group, care detine 49 la suta din actiunile Omniasig SA, beneficiind astfel de banoasele contracte pe care firma de asigurari le-a incheiat cu societati strategice de stat: Tarom, Ministerul Administratiei si Internelor, Transelectrica, Romavia, Aeroportul din Otopeni, Armata Romana.

Generalul Lipkin-Shahak e director in Kardan. Magnatii israelieni care stapanesc compania se numesc Yosef Grunfeld, Avner Rechner si Eytan Rechter. Controleaza afacerea printr-o retea de firme anonime, au legaturi cu ofiteri de informatii israelieni si interese colaterale in comunicatii si piata diamantelor.




150.000.000 $ fara competitie

Pentru grupul Tahal, grosul contractelor a venit de la... sate. In toamna anului 1997, in urma unei licitatii internationale, guvernul Ciorbea acorda unui consortiu israelian format din Tahal Group (proiectare, supervizare si asistenta tehnica) si Solel Boneh (executie) un contract de 220 de milioane de dolari.

Obiectul: alimentarea cu apa in mediul rural. Pentru aceasta, executivul garanta un credit extern. Ulterior, fara a fi organizate alte licitatii, suma a crescut cu 70 de milioane de dolari, ajungand la 290 de milioane in 2004. Suplimentul a fost acordat printr-o hotarare a guvernului Nastase din luna iulie, perioada in care stafful de campanie al PSD apela la serviciile lui Tal Silberstein.
Urmatoarea majorare, cu inca 80 de milioane de dolari, a primit o aprobare de principiu in guvern in anul 2005, fiind inclusa intr-un memorandum al executivului referitor la mai multe proiecte sociale, toate finantate din credite.

S-a transformat in proiect de hotarare de guvern, postat, din 2006, pe site-ul Ministerului Transporturilor, sub semnatura ministrului de atunci Gheorghe Dobre - al carui portofoliu ingloba si lucrarile publice. La sfarsitul aceluiasi an, in 21 decembrie 2006, sub semnatura premierului, dar si cea a ministrului transporturilor, Radu Berceanu (PD) - politician care lucrase si el cu Silberstein, gu-vernul aproba prima transa - 10 milioane de dolari, veniti tot dintr-un credit extern.
Ca si in mandatul Nastase, autoritatile au considerat ca nu se pune problema unei noi proceduri de achizitie publica. Motivul invocat: lucrarile nu au fost finalizate din lipsa surselor de finantare, iar obtinerea acestora era considerata o chestiune tehnica.

Munca „100%” a firmelor locale

Initial, proiectul prevedea alimentarea cu apa a satelor numai prin cismele stradale. Nemul-tumite, unele autoritati locale au cerut si alimentarea institutiilor publice si au autorizat racordarea curtilor.
Aceasta, motiva ministerul, a crescut costurile. Bani in plus au fost alocati si pentru crearea unor statii de tratare (din cauza poluarii), ca si, asa cum se arata in contractul cu firma, pentru acoperirea fluctuatiilor cursului de schimb si a influentelor exercitate prin „modificarea legilor”.

Planul initial (alimentarea a 771 de localitati) nu fusese indeplinit, chiar daca guvernul Nastase suplimentase cheltuielile. Megacontractul a adus profituri nu doar consortiului din Israel, ci si unor firme locale, intrucat, potrivit mai multor surse EVZ, lucrarile au fost executate „100%” de companii din Romania, angajate de antreprenorul general. Lucrurile nu au mers ca pe roate, presa locala semnaland cateva probleme tehnice in unele judete.
Interesul grupului pentru Romania nu s-a oprit aici. Conform unui anunt postat pe site-ul Consiliului Judetean Ilfov, Tahal se afla, in 2006, printre cele patru companii preselectate pentru sisteme de apa, contract evaluat la 300 de milioane de euro. CJ Ilfov nu a anuntat, deocamdata, castigatorul.




EURO SI LEUL GREU

Investigatie antifrauda a UE

In ultimii trei ani Tahal a mai atras peste 50 de milioane de euro, in cadrul unor programe ale UE. Licitatiile au fost organizate de autoritatile romane, care au si contribuit la finantare. La Pascani, unde trebuia derulat unul dintre proiecte, cazul este investigat de OLAF.
Obiectul era modernizarea retelelor de alimentare cu apa, atribuita, in 2004, firmelor Tahal si AEGEK (Grecia). Suma: 6,3 milioane euro. Contractul a fost reziliat de Ministerul Finantelor pentru ca lucrarile au fost intarziate. Au fost construiti doar 4 din cei 44 de kilometri de retea.

RETEAUA CONSULTANTILOR

Cei care deschid usile guvernelor

First One Communication, agentia de lobby infiintata in Romania de RSLB, GCS si One Communication, este condusa de Dan Andronic, Shimon Sheves, Tal Silberstein si Gil Birger. Cine sunt personajele retelei de afaceri?

Amnon Lipkin-Shahak. Presedinte RSLB. Generalul a condus Statul Major General al Armatei israeliene (1995-1998). Ulterior a fost ales in Knesset (parlament) si a detinut doua mandate de ministru (Turism si Transporturi) in guvernele lui Ehud Barak. In 2001, generalul (r) a renuntat la politica, optand pentru afaceri. Conduce grupul Tahal si compania RSLB si e director in Kardan.
Shimon Sheves. Director RSLB. Consultant PSD in anul 2004. A fost seful cancelariei premierului israelian Yitzhak Rabin. A ocupat posturi decizionale in industria militara. Acuzat de implicare in contrabanda de armament. A fost gasit vinovat de fraude si mita de catre justitia israeliana, scapand numai cu o amenda.

Tal Silberstein. Director GCS Issue Management, manager in First One Communication. A fost strategul campaniei premierului israelian Ehud Barak, iar in 2004 a lucrat pentru PSD si Adrian Nastase. Inainte daduse si cateva sugestii PD-ului in campania „Da pentru Bucuresti”. Acum lucreaza pentru PNL. Printre clientii sai figureaza o serie de guvernatori si senatori americani.
Arthur Finkelstein. Detine o firma de lobby in SUA si lucreaza impreuna cu fondatorii RSLB. A lucrat pentru presedintii SUA Nixon, Reagan, Bush, si pentru premierii israelieni Ariel Sharon si Benjamin Netanyahu. El a gandit campania impotriva lui Hillary Clinton. Are contract cu PNL si Tariceanu.

Dan Andronic. Presedinte First One Communication. In 2004 a fost strategul campaniei lui Nastase si a PSD. Acum, il consiliaza pe Tariceanu si PNL. Firmele sale au derulat contracte cu institutii de stat. E apropiatul unor afaceristi controversati: Alexandru Bittner, Adrian Petrache, Costel Bobic si Dinu Patriciu.
11-07-2008 21:04:59
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Dan Andronic - „N-avem contract cu guvernul”

Dan Andronic sustine ca atat el, cat si Silberstein si Finkelstein nu au avut vreo intalnire cu Amnon Lipkin-Shahak. „PNL are un contract pe o durata de un an cu Multimedia Political Communication (MPC), companie dedicata in exclusivitate consilierii in domeniul comunicarii politice. MPC are un acord de colaborare pe acest domeniu cu domnii Tal Silberstein si Arthur Finkelstein, domnii Gil Birger si Shimon Sheves nefiind implicati in acest proiect. Domnul Calin Popescu-Tariceanu este consiliat de MPC in calitate de presedinte al PNL. Nu sunt implicati bani publici in acest contract. Nu exista nicio legatura contractuala intre Guvernul Romaniei si MPC”, a declarat Andronic.



"DA PENTRU BASESCU"

„DA pentru Basescu”. Acesta a fost gaselnita campaniei pentru demiterea presedintelui, initiata de PNL. Autorii: Dan Andronic, Tal Silberstein si, partial, Arthur Finkelstein - strategii premierului Tariceanu. Reclamele care au indus confuzie au fost distribuite prin Multimedia Political Communication, una dintre firmele lui Andronic

Consultantii lui Tariceanu si Nastase, uniti intr-un off-shore

Consultantii premierului sunt asociati in afaceri cu fostul sef de cabinet al lui Adrian Nastase, Remus Truica.

Legatura invizibila trece printr-o companie off-shore, inregistrata in Insulele Virgine Britanice. Acest parteneriat a avut drept scop o afacere cu medicamente si a fost initiata in mandatul PSD.

Recent, EVZ a aratat conexiunile fine dintre consultantii premierului Calin Popescu-Tariceanu si personaje din conducerea unor companii israeliene beneficiare de contracte publice in Romania. Guvernul si Dan Andronic au spus ca nu exista nicio legatura intre activitatile firmei de consultanta si cele ale grupului contractor al statului roman.

Secretul din Tortola

Insulele Virgine Britanice. Road Town. Toropita de bataia soarelui caraibian, Tortola, cea mai mare insula a coloniei britanice, este un traditional centru off-shore. In timp ce turismul de lux conserva plajele exotice, in capitala Road Town sunt pazite mari secrete ale afacerilor mondiale. Cele mai multe „trustee” care administreaza firmele anonime functioneaza in centrul oraselului.

Aici, in districtul Wickams Cay, pe strada Waterfront Drive (nr. 333) a fost inmatriculata compania off-shore STG Ventures Ltd. Proprietarii acesteia sunt Shimon Sheves, Tal Silberstein si Gil Birger. Registrul cu datele contabile se afla in custodia administratorului Abacus Trust Company Limited - un „trustee” cu sediul in cladirea numita „Geneva Place”. „Off-shore-ul este al lui Shimon, Tal si Gil. Ei sunt obligati conform legilor din Israel sa declare Fiscului ce societati detin”, ne-a confirmat Dan Andronic, strategul premierului Tariceanu.

Asociatii lui Andronic

Bucuresti. Romania. Andronic e asociat direct cu off-shore-ul israelienilor in firma First One Communication (FOC) aparuta in 2006. Parteneri la fondarea FOC au fost One Communication (Dan Andronic), RSLB (gen. Amnon LIpkin-Shahak, Shimon Sheves, Gil Birger, Yuval Rabin) si GCS Issue Management (Tal Silberstein).

Off-shore-ul detine 30% din FOC, firma care a preluat portofoliul de clienti al lui Andronic, printre care si institutii de stat. Conducerea FOC este formata din Andronic (presedinte), Silberstein, Sheves si Birger. In 2004, cei patru i-au consiliat electoral pe Adrian Nastase si PSD. In prezent, Andronic, Silberstein si partenerul lor, Arthur Finkelstein, fac acelasi lucru pentru PNL si Tariceanu. Andronic a recunoscut asocierea cu STG Ventures Ltd.

„RSLB este o companie de lobby din Statele Unite cu care First One Communication are un parteneriat de colaborare pe proiecte vizand spatiul american. RSLB nu este actionar in First One Communication. Din informatiile pe care le am, RSLB nu a avut nicio activitate comerciala in acest an”. Intr-un mesaj electronic trimis ieri catre EVZ, Andronic a adaugat: „RSLB nici macar nu poate fi calificata ca o „companie fondatoare”, intrucat nu exista nicio relatie juridica intre cele doua companii, ci doar un parteneriat”.

... in afaceri cu Remus Truica

STG Ventures, off-shore-ul din Tortola al celor trei lobby-isti israelieni, mai este actionar si intr-o alta firma romaneasca, Generic Pharma - infiintata in septembrie 2004. Prin „casuta lor postala”, Silberstein Sheves si Birger detin 66,6% din societate, iar restul participatiilor ii revin lui Remus Truica, fostul sef de cabinet al ex-premierului Adrian Nastase.

Truica a declarat pentru EVZ: „Da, ne-am asociat in aceasta societate care trebuia sa fie o interfata pentru distributia produselor farmaceutice generice. Adica, medicamente generice. Firma insa nu are si nici n-a avut activitate pentru ca, in fine, n-am avut timp sa ne ocupam prea mult de ea. Ii cunosc foarte bine pe Silberstein, Sheves si Birger si, fiind prieteni, ne-am asociat. I-am cunoscut in perioada in care acestia au lucrat pentru Nastase si PSD”.

Medicamentele generice se fac dupa reteta produselor originale. Personaj controversat, Remus Truica, seful de cabinet al lui Adrian Nastase in 2002-2004, a facut afaceri scandaloase cu statul, fiind un apropiat al gruparii Bittner-Petrache-”Mafia de Baneasa”.

FIRMA CU EPOLETI - Inca un general cu interese pe Dambovita


RSLB il are ca „asociat de afaceri” pe generalul israelian in rezerva Zeev Livne, potrivit paginii de web a firmei. Zeev Livne a fost consilier al premierului israelian si atasat militar in SUA si Canada. La pensie, a devenit consultant „strategic”.

Intre altele, Livne ocupa, din anul 2004, functia de director in cadrul firmei Magal Security Systems (specializata in sisteme de securitate). Aceasta companie a castigat, in mandatul Nastase, un contract de stat pentru instalarea unui sistem securizat la Aeroportul Otopeni. Are o filiala in Romania, Magal Security Sisteme SRL, specializata in activitati de investigatie si protectie.

EXTRA-POLITICA - Asigurari si antitero


Consultantii au fost intotdeauna preocupati sa faca bani in Romania si altfel decat din contractele cu politicieni. La inceputul lui 2006, Tal Zilberstein si Shimon Sheves erau prezentati drept parteneri ai unei mari firme de asigurari din Israel care voia sa faca afaceri in tara noastra. Cei doi, impreuna cu un afacerist nenominalizat din Romania, erau asociati intr-o companie numita TRS.

La randul ei, aceasta se asociase cu CLAL Insurance, o companie mare din Israel, care urma sa detina doua treimi din societate. Acum, firma israeliana e pe piata cu numele Clal Romania Asigurari-Reasigurari SA, dar fara Zilberstein si Sheves printre asociati.
Mai mult, aceleasi personajele asociate in RSLB, generalul (r) Amnon Lipkin Shahak, Shimon Sheves, Gil Birger si Yuval Rabin, se regasesc si in stafful firmei amerioane Alliance Security Products, Inc. Aceasta este specializata in comercializarea pe teritoriul SUA a echipamentelor antitero si de securitate produse in Israel. Presedintele Alliance Security este Steven Baker, un fost ofiter de informatii al armatei israeliene.


Buzaianu, strategul campaniei electorale din 2000 a PNL

"Baiatul destept" al energiei a organizat campania electorala a PNL pentru alegerile locale in fieful lui Dinu Patriciu si in alte judete.


Dezvaluirile despre „Jaful din energie” continua cu prezentarea unei harti a relatiilor „celui mai destept baiat”, Bogdan Buzaianu, rasfatatul contractelor de miliarde de euro incheiate cu statul.
Potrivit investigatiilor EVZ, campania electorala a PNL pentru alegerile locale din 2000 a fost organizata de firma B&C Consulting a lui Bogdan Buzaianu, omul din spatele Energy Holding, si a lui Corneliu Visoianu, mare-maestru mason in Marea Loja a Romaniei.

Cel care a introdus firma B&C Consulting in sanul liberalilor a fost vicepresedintele partidului de la acea vreme si presedintele de astazi al PNL, Calin Popescu-Tariceanu.
Buzaianu si Visoianu au fost strategii campaniei electorale la alegerile locale in judetul Prahova, fieful lui Dinu Patriciu, bunul prieten al actualului premier. Tariceanu si Patriciu au incercat sa impuna firma pentru campania electorala la nivel national. Pentru ca nu au reusit, firma lui Buzaianu si Visoianu a ticluit strategiile politice ale liberalilor din cateva judete, printre care si Neamt.

„Prin noi insine!”

Cum a reusit B&C Consulting, o obscura companie, sa prinda un contract atat de important? Calin Popescu-Tariceanu ar fi propus sefilor partidului implicarea firmei lui Buzaianu&Visoianu in campania electorala la nivel national din 2000.
Dupa mai multe discutii in interiorul partidului, nu s-a luat decizia asteptata de B&C Consulting. Astfel, firma lui Buzaianu si a lui Visoianu a fost nevoita sa se multumeasca cu alegerile locale din cateva judete.

Fostul presedinte al Partidului National Liberal in anul 2000, Valeriu Stoica, si-a amintit de Buzaianu, Visoianu si firma B&C Consulting. „Da, B&C Consulting a facut campania electorala pentru filiala Prahova a Partidului National Liberal”, ne-a declarat Stoica.
Surse apropiate conducerii liberale de la acea vreme ne-au declarat ca Visoianu s-a bucurat si de sustinerea lui Dinu Patriciu, seful liberalilor din Prahova. Potrivit acelorasi surse, Visoianu este un apropiat al lui Dinu Patriciu, cu care a colaborat o buna bucata de vreme la Institutul de Studii Liberale, infiintat si finantat de patronul Rompetrol.

Teodor Stolojan il cunoaste si el pe Visoianu, membru PNL de altfel, chiar daca nu stie despre implicarea acestuia in campania electorala din 2000.
„Nu stiu amanunte despre campania facuta de B&C Consulting pentru ca eu abia venisem in partid in 2000. Imi amintesc ca acest domn Visoianu a venit la mine si mi-a propus sa intru intr-o loja masonica. I-am zis sa ma lase in pace cu prostiile!”, ne-a mai spus Stolojan.

Legaturi sudate

Mai multi tineri liberali, acum ajunsi in posturi caldute in administratia centrala, ne-au declarat sub protectia anonimatului ca au lucrat in 2000 pentru B&C Consulting la organizarea campaniei electorale a PNL. Pe cand erau studenti, acestia au lucrat pentru firma lui Buzaianu&Visoianu la recomandarea unui profesor de la Facultatea de Stiinte Politice.
Corneliu Visoianu a fost numit in 2006 general manager la Energy Consult Romania, o alta firma marca Buzaianu. Visoianu ne-a spus in scris ca „intelege” preocuparea EVZ pentru subiect, dar a refuzat sa ne dea raspunsuri, invocand faptul ca este plecat din tara: „Putem sa reluam aceasta tatonare, peste aproximativ doua saptamani”. Punctul de vedere al lui Bogdan Buzaianu nu poate fi prezentat deoarece acesta refuza sa discute cu EVZ.

Atacul lui Stoica

Calin Popescu-Tariceanu a raspuns intrebarilor EVZ, precizand fara echivoc prin purtatorul de cuvant ca „nu, nu a recomandat firma B&C Consulting pentru organizarea campaniei electorale a PNL pentru alegerile locale si parlamentare din 2000. Deciziile privind campania electorala au apartinut domnului Valeriu Stoica, seful campaniei electorale”.

Despre Corneliu Visoianu, Tariceanu stie ca „nu mai este de mult membru al PNL, si, din informatiile noastre, este posibil ca domnul Visoianu sa se fi inscris in PSD”.
Data fiind apartenenta mai multor membri PNL la loja masonica a lui Buzaianu, premierul Tariceanu a raspuns EVZ ca „nu este membru al Marii Loje a Romaniei”.
Valeriu Stoica a raspuns extrem de dur afirmatiilor facute de fostul sau coleg de partid: „O nerusinare! Domnul Tariceanu minte cum respira!”.

Stoica sustine si alte lucruri, de-a dreptul surprinzatoare: „Firma B&C Consulting, adica domnul Visoianu, a lucrat pentru PNL Prahova, iar domnul Tariceanu mi-a sugerat sa lucram cu ei la nivel national. Asadar, eu nu am semnat niciun contract cu B&C Consulting. Pe domnul Visoianu mi l-a recomandat domnul Tariceanu. In 2000, la alegeri, am vorbit de aceasta firma. Sa ne spuna domnul Tariceanu daca nu domnul Visoianu a facut si PR-ul la Petrom in 1997, cand el era ministru”.

Stoica a continaut tirul de acuzatii: „Tariceanu minte din nou, asa cum m-a mintit in particular de nenumarate ori. Au fost cazuri in care azi vorbeam cu dumnealui ceva, iar a doua zi, in public, spunea altceva decat ce ne-am inteles”.


Politica, energie si masonerie

Buzaianu si Visoianu sunt masoni si si-au infiintat propria lor loja in 2003, in care si-au distribuit cele mai importante pozitii de conducere. Bogdan Buzaianu este pro-mare mason in Marea Loja a Romaniei, condusa de marele-maestru Corneliu Visoianu.

Marea Loja Nationala a Romaniei este o loja masonica disidenta, constituita in 2003, cu multi dintre „fratii” migrati la alte organizatii masonice, conduse de Eugen Ovidiu Chirovici si de Costel Iancu.
Sediul Marii Loje a Romaniei este in strada Edgar Quinet, numarul 7. La aceeasi adresa s-a aflat vechiul sediu al firmei Energy Holding, pana cand aceasta s-a extins foarte mult si s-a mutat intr-un adevarat palat, pe strada Paris, la numarul 24. Tot pe strada Edgar Quinet, numarul 7, figureaza si Fundatia Culturala Delta, al carei presedinte este tot Visoianu.

Marele-maestru Corneliu Visoianu a semnat un pact de concordat, ceea ce inseamna o prietenie masonica, cu Loja Alpina din Elvetia, tara de adoptie a lui Buzaianu.

In Marea Loja a Romaniei mai este membru si Radu Boroianu, nasul de cununie al lui Calin Popescu-Tariceanu. Buzaianu si Boroianu au fost parteneri de afaceri in compania elvetiana B&C Consulting. Boroianu a facut lobby, potrivit fostului sef al Renel, Aurelian Leca, ca lui VA Tech, compania reprezentata de Bogdan Buzaianu, sa i se atribuie contractul de retehnologizare al Portilor de Fier 1.
Avocatul Doru Bostina, un apropiat al lui Buzaianu, alaturi de care a infiintat in 2000 Energy Holding, este si el membru al Marii Loje a Romaniei.

Portile de Fier - ca intre frati

Calin Popescu-Tariceanu se cunoaste cu Bogdan Buzaianu inca din 1997. Atunci, Tariceanu a avizat hotararea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentata de Buzaianu, a primit fara licitatie retehnologizarea Portilor de Fier 1.

Atribuirea contractului este anchetata acum de procurori pentru ca Hidroelectrica a platit peste 200 de milioane de euro, dar turbinele functioneaza la fel ca inainte de modernizare.
Intr-un interviu acordat EVZ, fostul director al Renel, Aureliu Leca, a declarat ca Radu Boroianu, fost amabasador al Romaniei in Elvetia, a facut lobby pe langa Tariceanu pentru Buzaianu.


Privatizare intre prieteni

In 2005, Rompetrol, compania lui Dinu Patriciu, si Energy Holding, firma fondata de Bogdan Buzaianu, s-au intalnit la o privatizare cu miza mare: Termocentrala Midia, punct strategic in functionarea la parametri optimi a rafinariei lui Patriciu.

Licitatia pentru vanzarea CET Midia s-a tinut in 2005, sub bagheta magica a sefilor Oficiului Privatizarii din Ministerul Economiei, Dorinel Mucea, zis „Mana lui DIP”, si Mihai Catuneanu.

Licitatia se anunta stransa: Rompetrol se batea cu Energy Holding, altfel spus, compania lui Patriciu „se batea” cu firma fondata de bunul sau prieten Buzaianu.

Oficiului Privatizarii a cerut pentru CET Midia 384 de miliarde de lei vechi (11 milioane de euro). Insa ambele firme inscrise la licitatie au considerat ca pretul cerut de stat este mult prea mare. Energy Holding si Rompetrol au refuzat sa oferteze, pana cand pretul a scazut la valoarea minima legala: 76,8 miliarde lei vechi (2,2 milioane euro). Si Rompetrol a castigat!

Conform legii, ultima etapa a procesului de vanzare consta in emiterea unei hotarari de guvern prin care sa se aprobe contractul de privatizare dintre statul roman si grupul de firme condus de Patriciu.
In sedinta de guvern din 27 octombrie 2005, Ministerul Economiei si Comertului, reprezentat de Codrut Seres, a introdus pe ordinea de zi documentul prin care se consfintea vanzarea CET Midia.


Macovei a refuzat sa semneze
11-07-2008 21:05:39
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

Xtremul a scris:

Interesante oricum triunghiurile alea de puncte dintre prescurtari pe "actele" masonice !!! ;)

(mai ales ca au fost frecvent vazute - ca simbol/emblema/logo - in multe OZN-uri, baze secrete subterane etc ;))...deh, coincidentze. :D:D

hohoho :D, p-asta n-o s-o gasesti prin presa insa, cumetre SA !!! ;)
11-07-2008 21:06:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Calin Popescu-Tariceanu a aprobat imediat, printr-o hotarare de guvern, cumpararea CET Midia de catre firma prietenului sau Dinu Patriciu, desi Ministerul Justitiei, condus de Monica Macovei, refuzase sa dea aviz de legalitate acestei tranzactii. Macovei a solicitat „clarificarea aspectelor cu privire la modul in care a fost stabilit pretul de vanzare al actiunilor”. Ministerul Justitiei a suspectat si rolul de mana moarta al Energy Holding la licitatie.

Grupul Rompetrol a dat in judecata statul roman cerand daune de jumatate de miliard de lei vechi pentru fiecare zi intarziere pana la punerea in posesie.
Rompetrol a comunicat EVZ ca „din motive total straine Grupului Rompetrol, nici pana in prezent nu a fost semnat contractul de vanzare-cumparare a actiunilor, ca urmare a nepublicarii, in Monitorul Oficial, a hotararii adoptate in octombrie 2005”.

Compania lui Dinu Patriciu considera ca publicarea hotararii in Monitorul Oficial ar pune capat procesului in care Rompetrol cere daune de 500 de milioane de lei vechi pe zi.
Istoric


Cine este consultantul?

B&C Consulting a fost infiintata in iunie 1997 de Bogdan Nicolae Buzaianu si de Corneliu Silviu Zugravu Zamfirescu. Acesta din urma avea sa-si schimbe numele in 1999 in Corneliu Visoianu. Firma are sediul pe strada Edgar Quinet, la numarul 7, acolo unde se afla sediul Marii Loje a Romaniei, condusa de acelasi cuplu de afaceri Buzaianu&Visoianu. La aceeasi adresa a figurat vechiul sediu al Energy Holding.

Partile sociale ale firmei erau impartite echitabil, 50a fiind detinute de Buzaianu, 50a de Visoianu. Anul campaniei electorale nu a fost deloc profitabil pentru B&C Consulting. Firma a avut 20 de angajati si un profit de circa 40.000 lei vechi. Buzaianu s-a retras din companie in aprilie 2002, potrivit Registrului Comertului, Visoianu ramanand asociat unic. Firma este si acum in functiune.



Masonii conduc si judetul Hunedoara

Mircea Ioan Molot a intrat în loja de la Petrila anul trecut, la putin timp dupa ce a fost ales în functia de presedinte al Consiliului Judetean Hunedoara. Nu se cunoaste daca a fost monitorizat trei ani, asa cum cer regulile masoneriei înainte de a fi propulsat în structurile acestui Ordin. În aceasta perioada, candidatului îi sunt testate printre altele: potentialul de putere al relatiilor la vârf, influentarea deciziilor la nivel înalt potrivit functiei pe care o detine. Dupa datele pe care le avem, Molot are un grad mic în masonerie. Presedintele Consiliului Judetean declara ca: „E o chestie indiscreta. Nu ca as face sau n-as face. E problema mea, si nu a presei. Nu prea stiu prea multe despre ea. Nu raspund nici afirmativ, nici negativ.

E problema fiecaruia. E ca si religia. Este problema fiecarui individ”. Surse neoficiale spun ca Mircia Muntean, primarul municipiului Deva si presedinte al Organizatiei Judetene a Partidului National Liberal, este un alt membru al lojei din judetul Hunedoara. Acesta ar fi intrat în masonerie în urma cu câtiva ani, dar contactat telefonic, a negat ca ar fi fost vreodata membru al Ordinului. „Nu sunt mason.

Nu fac parte si nu am facut niciodata parte din masonerie. Ma duc cu oricine care zice ca sunt mason si ma duc în direct cu el pe orice televiziune. Am fost la restaurantul Medom de la Petrila în 1991. Nu stiu nimic de loja de la Petrila. Asa mi s-a spus ca am vila pe Felix, pe Cincis (...)”. Gheorghe Barbu, ministrul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si vicepresedinte al Partidului Democrat, este, de asemenea, mason cu „state vechi” al lojei din Petrila. Unii „frati” declara ca este posibil ca Barbu sa ceara sa fie trecut „în adormire” pe perioada mandatului sau.

Programul încarcat nu-i permite sa se deplaseze de doua ori pe luna la Petrila, iar absentele repetate pot duce la excluderea („iregularitatea”) sa. Sorin Apostu, membru marcant al Partidului Democrat, dupa ce a trecut pe la PSDR si PSD, fost prefect al judetului, prosper om de afaceri din Valea Jiului, este o alta persoana care a aderat de ceva vreme la masonerie. Gheorghe Cioara, fost director al Companiei Nationale a Huilei Petrosani, actual director al RAAVJ, si Mihai Gireada, fostul sef al Regiei Autonome a Apei Valea Jiului, sunt alte doua persoane care fac parte din masonerie. De asemenea, actualul director al Directiei Drumuri Judetene, Ioan Prip, s-a înscris si el în Ordin, urmându-si sefii liberali. Mihai Prisacariu, fost consilier al lui Dan Ioan Popescu, actualmente membru PNL într-o organizatie din Capitala, este unul dintre „respectabilii frati” care, conform unor surse neoficiale, are un grad înalt în loja de la Petrila.

O noua „achizitie” a masoneriei din judetul Hunedoara este Alin Simota, patronul clubului de fotbal Jiul Petrosani si unul dintre milionarii judetului, inclus în „topul celor 300”. Fostul sef al Politiei municipiului Deva, Ioan David, aflat în prezent în închisoare si judecat în ”Dosarul Spuma si Bibanu’”, a fost unul dintre membrii lojei de la Petrila. Unii masoni declara ca s-a încercat salvarea sa prin interventii ale „respectabililor frati” la Marele Maestru, Eugen Ovidiu Chirovici, dar ca acesta din urma a refuzat sa îl ajute pe David. Din rândurile acesteia mai fac parte si alti politisti, cel mai cunoscut fiind Ioan Cozma de la Politia Rutiera.

Fostul presedinte al Consiliului Judetean, Mihail Nicolae Rudeanu, ex-prefectul Aurelian Serafinceanu, directorul SDEE, Florin Mârza, fostul senator PSD Doru Gaita, fostul director al CNH, Ioan Stamin Purcaru, ex-deputatul PSD Ioan Rus, ex-guvernatorul Vaii Jiului, Octavian Costescu, fostul director executiv adjunct al AJOFM Haralambie Vochitoiu, primarul municiului Petrosani în legislatura 2000 - 2004, Gheorghe David, precum si profesorul de la Universitatea din Petrosani, Ilie Mitran, sunt doar câtiva dintre pesedistii sau apropiatii acestora care au depus „juraminte de credinta” fata de „frati” în judetul Hunedoara.

De altfel, în loja de la Petrila în urma cu un an cei mai multi masoni proveneau din rândurile fostului partid de guvernamânt. De asemenea, Costel Avram, fost vicepresedinte al Consiliului Judetean, actualmente purtator de cuvânt al Partidului România Mare, face parte din masonerie, dar declara ca nu este membru al lojei din Petrila: „Nu fac parte din loja de la Petrila (...). Nu zic nici nu, nici da. Nu este o rusine sa faci parte din masonerie. Este o organizatie discreta, nu secreta. (...). Eu nu am spus ca nu sunt mason.

E o onoare sa fii mason! Cine este mason si nu recunoaste, face o greseala. Este o organizatie discreta. Si masoneria româna reflecta societatea româneasca. Cred ca în masonerie sunt oamenii cei mai buni dintre cei buni”. Si Mircea Nedelcu, ex-senator PRM, face parte din Ordin. Ioan Vasile Savu, fost deputat din partea minoritatii macedonenilor slavi si ex-liderul minerilor din Valea Jiului, este o alta persoana cu functie care a devenit „frate” la Petrila. Ca si comisarii Garzii Financiare Florian Stefan si Sebastian Susman. Mihail Stoicescu (CNH), Ilie Balanescu (CNH), Radu Ioan (director Hidroconstructia Hateg), Sebastian Zgavîrdean (finul fostului presedinte al Consiliului Judetean), Dan Colesniuc (fost presedinte al FC Corvinul 2005), Niculae Bobora (director Radio Color Hunedoara si transportator local) sunt doar alte câteva nume care se regasesc în loja de la Petrila.



CRP - Cartelul Presei

CRP, Club care de fapt legitimeaza din 1998 grupul dinozaurilor media a fost un fel de FSN. Membrii acestui cartel de proprietari media au fost foarte uniti, desi sunt tot atat de diferiti. Mult timp a functionat o intelegere tacita intre proprietarii din CRP, si anume ca jurnalistii care pleaca prin demisie de la un patron din CRP, sa nu fie angajat de nici unul dintre ceilalti patroni. Cat timp au fost un grup compact, patronii, directorii si putinii gazetari din CRP si-au adjudecat rolul de moralizatori nationali si formatori de opinie, monopolizand dezbaterile televizate. Clubul si-a dovedit utilitatea ca parghie de control si manipulare aducand in ograda mogulilor mai mari sau mai mici capitalul de munca si incredere a celei mai mari parti a jurnalistilor “tacuti” si nepriceputi in “afaceri”. Patronii “priceputi in afaceri” ca Voiculescu, Patriciu si Vantu s-au folosit discretionar de presa ca de o a doua armata personala.

Prima forta armata a acestora fiind intai si intai securistii, reconvertiti. Un Raport al Comisiei SRI in legatura cu SOV, scoate in evidenta existenta unui foarte puternic grup de fosti lucratori din serviciile secrete, aflati la dispozitia lui Vantu. Falanga informativa a lui SOV numara peste 300 de fosti ofiteri si subofiteri proveniti din SRI, SPP, SIE, Brigada Antitero, MI si MApN. Raportul mai arata ca o zecime din cadrele serviciilor de informatii romanesti ajung, dupa trecerea in rezerva, sa se puna la dispozitia diferitelor institutii din sistemul financiar-bancar romanesc. “Institutiile din sistem” de genul Astra, BID, Banca Romana de Scont, SIF, Gelsor si Dramiral, si multe altele, banca Dacia Felix SAFI, FNI, CEC au fost niste instutii ale jafului national, decapitalizand munca cetatenilor obisnuiti in beneficiul unei oligarhii subordonate celei rusesti.

Patrunderea agenturii si capitalului rusesc s-a realizat insa cu aportul ofiterilor din SRI si Armata. Exemplele sunt nesfarsite. Vasile Stanga, colonel SRI fost asistent al lui Virgil Magureanu si, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI a ajutat, din postura de ofiter activ, bunul mers al afacerilor cu energie ale ofiterului GRU Boris Golovin. Pentru Golovin si capitalul rus au mai lucrat si oameni ca Vladimir Soare, ofiter acoperit, fost viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vantu. El a executat studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu mogulul energiei, cel care controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II. VA Tech primea contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman iar firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu - fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin. Capitalul rus nu a intrat singur in Romania. L-a adus de manuta o liota de ofiteri de Securitate, SRI etc.

Marea Neagra - disputa energetica si controlul rusesc

Condominiumul ruso-turc si interesele economice, politice si militare ale acestor puteri coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin. Miza Marii Negre este pe de o parte strategic-militara, iar pe de alta parte energetica. Semnarea pe 31 ianuarie 2007 a acordului dintre presedintele companiei americane AMBO si o serie de ministri din cadrul guvernelor bulgar, macedonean si albanez a unui acord privind constructia unei conducte de petrol transbalcanice repune in discutie viitorul conductei Nabucco, un proiect atat de drag autoritatilor de la Bucuresti. Conducta balcanica va face legatura dintre portul bulgar Burgas si cel albanez Vlore, pe o distanta de 912 kilometri, urmand a transporta 35 de milioane de tone pe an. Avantajele strategice ale celor doua porturi, care dispun de o infrastructura ce permite accesul navelor de mare tonaj, precum si prezenta importantei rafinarii Lukoil din apropiere de Burgas, au adus un important sprijin politic din partea Federatiei Ruse, companiile ruse de profil angajandu-se sa livreze in totalitate petrolul necesar conductei, la un pret deosebit de avantajos. Posibilitatea ca economiile bulgara, macedoneana si albaneza sa profite de investitii adiacente, precum si de importante sume de bani pentru tranzit, ce vor fi distribuite intre membrii elitelor politice din tarile balcanice, atarna destul de mult in procesul de decizie privind implicarea intr-un proiect sau in altul.

Jugul energetic marca Putin

Cresterea semnificativa a consumului de energie al Uniunii Europene a fost anticipata de experti, totusi pana in acest moment diplomatia romaneasca nu a luat o serie de masuri menite sa sustina ambitia eliberarii de sub „jugul energetic“ al Federatiei Ruse. Profitand, partea rusa a impus demararea constructiei unor conducte alternative la propunerea romaneasca, cum este proiectul rus-bulgar-grec privind conducta dintre portul bulgar Burgas si cel elen Alexandroupolis.

Conform acordului semnat la 31 octombrie 2006, din aceasta Rusia va detine 51%, iar Bulgaria si Grecia cate 24.5%. Pentru a face proiectul si mai viabil, partea rusa va garanta aprovizionarea, pretul devenind astfel mult mai atractiv. Cu o distanta de doar 350 de kilometri si costand putin peste 900 de milioane de dolari, conducta Burgas-Alexandroupolis este justificata, in opinia initiatorilor, pentru a evita transportul cu petrolierele prin stramtorile Bosfor si Dardanele, afectat de limitarile impuse de autoritatile turce, sub pretextul protejarii echilibrului ecologic al zonei. Prin comparatie, planul Nabucco este mult mai amplu, fiind necesara o im

ensa munca diplomatica pentru a se ajunge la acordurile politice necesare. Aceasta va transporta resursele din regiunea Marii Caspice, a Asiei Centrale si Orientului Mijlociu catre statele Uniunii Europene. Avand o distanta de 2841 de kilometri, va traversa Turcia, Bulgaria, Romania (pe o distanta de 457 de kilometri), Ungaria si Austria, evitand regiunile turbulente ale Balcanilor de Vest. Costul destul de piperat se ridica la peste 7 miliarde de dolari, nereusindu-se inca a se determina costurile reale de implementare a proiectului si de racordare la infrastructura deja existenta in tarile de destinatie. In ciuda capacitatii mari de transport, specialistii considera ca, in varianta cea mai optimista, Nabucco va acoperi aproximativ 10% din necesarul energetic al UE, fiind supusa unor imense presiuni politice si sociale.

Legatura ombilicala de sub Marea Neagra

O alternativa extrem de bine primita de oamenii politici din Turcia si Bulgaria este, conform mass-media de la Ankara, proiectul Gazprom de extindere a actualei conducte subacvative dintre Federatia Rusa si Turcia, „Blue Stream“, ce intra pe teritoriul turc prin portul Samsun. Avand un cost de aproximativ 3 miliarde de dolari, inclusiv 1,7 miliarde pentru sectiunea subacvatica, aceasta conducta si-a dovedit viabilitatea economica si politica, fiind considerata de primministrul turc Recep Tayip Erdogan ca un important succes al politicii sale externe. Ofensiva diplomatica rusa este sustinuta de ofertele economice ale Gazprom, ce doreste ca „Blue Stream“ sa fie extinsa prin Bulgaria, Serbia, Croatia, Ungaria catre piata europeana, evitand total teritoriul romanesc. Pentru promovarea agresiva a acestui proiect, firma rusa a angajat in fiecare din tarile de tranzit si cele de destinatie firme de lobby care sa asigure un important sprijin politic. Mizand pe o serie de avantaje sociale si economice, mai mult sau mai putin reale, pentru tara respectiva, Gazprom a reusit mobilizarea unor importante segmente ale mediilor de afaceri, politice sau societatii civile din regiune. Luna ianuarie 2007 a fost definitorie pentru obtinerea sprijinului turc pentru propunerea Gazprom, dupa declaratiile repetate ale unor oficiali de la Ankara, preluate imediat de presa turca.

Interesele geostrategice

Interesele economice, politice si militare la Marea Neagra ale Ucrainei, Federatiei Ruse si Turciei coincid in privinta interzicerii accesului unor alte puteri politice in acest bazin, inclusiv al Uniunii Europene. Recentele vizite reciproce la nivel inalt dintre Ucraina si Turcia, precum si interventia vehementa a presedintelui ucrainean, Victor Iuscenko, la summitul Uniunea Europeana- Ucraina din octombrie 2006, au impus luarea in discutie a altui proiect, sustinut si de partea rusa, prin care conducta dintre portul Odessa si localitatea Brody, situata in apropierea granitei polonoucrainene, poate fi extinsa prin Slovacia si Cehia catre infrastructura intraeuropeana deja existenta. Prin posibila ei extindere catre portul polonez Gdansk de la Marea Baltica, partea polona doreste sa reinvie vechile proiecte de transport al resurselor energetice intre bazinul Marii Caspice si Marea Baltica, oferind sansa Poloniei de a-si consolida pozitia la nivelul politicii comune europene din diferite domenii de interes.

Dorinta actualei conduceri de la Varsovia de a se impune ca un veritabil lider regional este adesea exprimata in luarile de pozitie ale oficialilor polonezi, ce considera ca Polonia ar avea o vocatie istorica in acest sens. Pozitia exprimata la cele mai inalte niveluri ale administratiei ucrainene este favorizata de Polonia, care o vede drept contrapondere la mult trambitata conducta subacvatica dintre Germania si Federatia Rusa, ce evita teritoriul polon sau al tarilor Baltice. Importanta proiectului ruso-german, precum si sustinerea politica de care se bucura, este cel mai bine oglindita de faptul ca director al consortiului ce realizeaza proiectul este fostul cancelar german Gerhard Schroder, care a facilitat adoptarea sa de partea germana in ultimele saptamani ale mandatului sau.

Gazprom – noua Armata Rosie

Arma secreta a politicii externe moscovite, Gazprom (comparat de presedintele Basescu cu Armata Rosie) este gigantul rus al gazelor naturale, detinand 16% din rezervele mondiale de gaze naturale, controland cu o mana politica 20% din productia acestuia la nivel global, ceea ce il impune ca un actor cu o putere remarcabila in domeniul geoeconomic, capabil sa infranga state sau aliante ale unor state. Gazprom furnizeaza o treime din cantitatea de gaze naturale pe care Uniunea Europeana o importa. Principalii clienti ai Gazprom sunt Germania, Ucraina, Italia, Turcia si Franta, tari carora compania rusa le poate impune acceptarea unor compromisuri pe spatele altor state, cum este Romania. Astfel, Germania preia aproximativ 38 de miliarde de metri cubi, cantitatea fiind in permanenta crestere, Franta preia 12 miliarde de metri cubi, cantitatea fiind de asemenea intr-o crestere accelerata, iar pe lista statelor care depind de livrarile de gaz rusesc prin conductele care tranziteaza Ucraina sau Belarus se regasesc aproape toate statele din Europa Centrala si Balcani, marea majoritate membre deja ale Uniunii Europene si oricum membre ale Aliantei Nord Atlantice.

Pentru evitarea unor complicatii politice interne si externe, guvernele tarilor vizate refuza sa faca public proportiile infricosatoare ale dependentei de gazul rusesc, existand o adevarata psihoza a estimarilor, incurajata de partea rusa. In aceste conditii, si Romania este dependenta de gazul rusesc intr-o proportie ce nu este clara, dar care determina un efort diplomatic sustinut din partea ministerului roman de resort si a administratiei prezidentiale de la Bucuresti. Conform unor estimari, Romania produce 14 miliarde de metri cubi pe an, cu zacaminte estimate la 510 miliarde de metri cubi, si numai 40% din cantitatea de gaze naturale pe care o consumam este importata din Rusia prin Ucraina.


De ce vrea Moscova debarcarea lui Basescu

Pozitia Romaniei de contestatar public la nivel european si regional al superioritatii energetice rusesti a provocat o riposta dura a Gazpromului, ce doreste impiedicarea cu orice pret a proiectului Nabucco. Pentru a „taia pofta“ eventualilor investitori, partea rusa nu doreste ca Marea Caspica sa fie folosita pentru tranzitarea unor conducte dintre tarile centralasiatice spre conducte concurente cu ale lor. In acest scop Moscova taraganeaza rezolvarea problemei jurisdictiei asupra Marii Caspice, pe care o imparte cu Kazahstan, Azerbaidjan, Republica Islamica Iran si Turkmenistan. Planurile de investitii rusesti in infrastructura din Balcani sunt in mod clar directionate catre Serbia, unde partea rusa santajeaza autoritatile de la Belgrad cu posibilitatea recunoasterii independentei provinciei Kosovo. „Conflictele inghetate“ din Moldova, unde subzista focarul separatist transnistrean si din Georgia sunt intretinute la foc mic de Moscova tocmai pentru a le folosi ca instrument de santaj regional dar si la un nivel mai larg - geopolitic. Primul sef de stat din zona Marii Negre care a atras atentia acestui tip de santaj a fost actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, iar raspunsul prompt al Kremlinului se observa cu usurinta in spatiul politic al Romaniei.

„Alianta ticalositilor“ nu s-a creat din neant. Moscova stie de ce...

“Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei - poporul la care se refera indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.
11-07-2008 21:07:00
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

Xtremul a scris:


Xtremul a scris:

Interesante oricum triunghiurile alea de puncte dintre prescurtari pe "actele" masonice !!! ;)

(mai ales ca au fost frecvent vazute - ca simbol/emblema/logo - in multe OZN-uri, baze secrete subterane etc ;))...deh, coincidentze. :D:D

hohoho :D, p-asta n-o s-o gasesti prin presa insa, cumetre SA !!! ;)

Nu doar fiindca iegzista interpretari diverse ("Cele Trei Lumini" sau "Virfurile Piramidei" etc), ci mai ales fiindca ADEVARATA semnificatie o stiu doar citiva... ;)
11-07-2008 21:15:12
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
<<„Alianta ticalositilor“ nu s-a creat din neant. Moscova stie de ce...

“Poporul” invocat de Basescu, va fi probabil ultima sansa a Romaniei - poporul la care se refera indirect si Eminescu atunci cand blama “patura superpusa” care a innabusit Statul. Ramane de vazut in ce masura inteligenta colectiva romaneasca va gasi resurse pentru o descarcare energetica majora, prin vot, care va trece Romania peste pragul integrarii reale in Europa, scuturandu-ne de retelele concrescute in trupul aparatului Statului.>>

Paragrafului astuia rezumativ (si clar electoral :D:D hihihi) ar merita sa-i dau o replica mai consistenta, dar ma abtin pina dincolo de alegeri... ;)

Umila mea parere e oricum aia ca, oricine-ar fi ales, SISTEMUL , ESTABLISHMENTUL "ala macroplanetar" n-are cum sa se schimbe nici cu succesurile :D lui Basescu, nici cu stingismul, nici cu centrism-crestinismul, tzaranismul, liberalismul sau alte "isme" din astea !!! :(


P.S. As vrea sa citesc insa si io citeva DOSARE :D:D:D d-astea SI despre Base, Cocosh, Cashuneanu si MULTI ALTII din clica lui... de-acum, dar si de pe vremea cind era Ministru ori Primar !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 21:25:24)
11-07-2008 21:19:23
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Gata hai ca avetzi lectura suplimentara !
11-07-2008 21:23:14
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Nici un ehehe .....romanii trebuie sa cunoasca !   :D:D:D

Pai sa cunoasca, taica, dar despre totzi, nu doar despre adversarii lui Baselu !!! ;) :D:D:D
11-07-2008 21:36:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Bre, pe cinstite ma pish pe multzi din partidul prezidentzial dar cumetre lasa-ma inca sa fiu incantat de marinar ....shi el are greshelile lui dar totushi fii corect shi nu-l pune pe acelashi talger cu al"de Voiculescu, Nastase, Iliescu shi alte jigodii comuniste ...shtiu ca o sa ma injuri dar ataete ...in orice caz am sa redresez gresheala care drept sa-tzi spun nu am facut-o intentzionat ! ..
Eu dau copy/paste doar pe urmatoarea tema :

CURVE POPESHTI, MASONICE SHI OFITZERESHTI CARE-SHI ATRIBUE TITLUL DE MARI SECURISHTI CAND EI DE FAPT SUNT NISHTE MARI TALHARI !
11-07-2008 22:01:11
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Asta cu :FRATZI IN TRUP SUFLET SHI RATZIUNE ....se potriveshte la cele trei puncte ?....hihihi :D:D:D

Xtremul a scris:


Xtremul a scris:

Interesante oricum triunghiurile alea de puncte dintre prescurtari pe "actele" masonice !!! ;)

(mai ales ca au fost frecvent vazute - ca simbol/emblema/logo - in multe OZN-uri, baze secrete subterane etc ;))...deh, coincidentze. :D:D

hohoho :D, p-asta n-o s-o gasesti prin presa insa, cumetre SA !!! ;)
11-07-2008 22:38:28
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Bre, pe cinstite ma pish pe multzi din partidul prezidentzial dar cumetre lasa-ma inca sa fiu incantat de marinar ....shi el are greshelile lui dar totushi fii corect shi nu-l pune pe acelashi talger cu al"de Voiculescu, Nastase, Iliescu shi alte jigodii comuniste ...shtiu ca o sa ma injuri dar ataete ...in orice caz am sa redresez gresheala care drept sa-tzi spun nu am facut-o intentzionat ! ..
Eu dau copy/paste doar pe urmatoarea tema :

CURVE POPESHTI, MASONICE SHI OFITZERESHTI CARE-SHI ATRIBUE TITLUL DE MARI SECURISHTI CAND EI DE FAPT SUNT NISHTE MARI TALHARI !

Cinstit sa fiu (ca altfel ma bate Marele Creator de Telenovele :D:D), nu-l pot pune CHIAAAR pe acelasi plan de decadentza pe Marinar, care are parca mai multe parti bune ca tagma alorlaltzi si dupa mine.
N-am deci, serios acum, motive sa te-njur (dar pe Base tot am citeva, chiar daca nu asha gigantice :D ca p-ailalzti...)

Ca deh, nimeni nu-i PREFECT. :D

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 22:47:41)
11-07-2008 22:44:28
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

CIUDATUL SA a scris:

Asta cu :FRATZI IN TRUP SUFLET SHI RATZIUNE ....se potriveshte la cele trei puncte ?....hihihi :D:D:D

Xtremul a scris:


Xtremul a scris:

Interesante oricum triunghiurile alea de puncte dintre prescurtari pe "actele" masonice !!! ;)

(mai ales ca au fost frecvent vazute - ca simbol/emblema/logo - in multe OZN-uri, baze secrete subterane etc ;))...deh, coincidentze. :D:D

hohoho :D, p-asta n-o s-o gasesti prin presa insa, cumetre SA !!! ;)


O nimerishi si p-asta, cumetre !!! ;) Se mai intimpla... :D:D
11-07-2008 22:45:34
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
:D:D:D
Principiile masonice, fundamentele mistice al francmasoneriei, sunt imprumutate din Vechiul Testament, Talmud si Cabala. Spre exemplu: Cabala a furnizat sceptrul lui Solomon, steaua lui David, simbolismul numerelor si tot astfel faimosul arbore al lumii, obârsia celor trei lumi masonice: Intelepciunea, Frumusetea si Forta. (General Erich Ludendorff; Vernichtung der Freimaurerei durch Enthullung ihrer Geheimnisse. München I927).

Intrucât Cabala, aceasta filosofie religioasa a poporului iudaic, formeaza si filosofia franc-masoneriei, sa vorbim putin despre ea.

Kabala sau Cabala. - Cuvântul neo-hebreu gabala (de la gibbel, a primi) inseamna: receptare, primire a unei invataturi date, predate de cineva, ceea ce echivaleaza cu "traditie".

In afara de masonerie mai sunt si alte secte religioase care isi au originea in Cabala. In aceasta privinta Arhiereul Galaction Cordun are un valoros studiu intitulat: "Cum s-a manifestat iudaismul in propaganda adventista".

Publicistul francez Denis Saurat, publica o serie de studii asupra poeziei filosofice moderne, sub titlul: "Literatura si Ocultismul" (ed. Rieder Paris 1929). La pag.87 a acestui studiu exista un interesant capitol "Cabala", in care se invedereaza clar influenta iudaismului asupra gândirii laice contemporane.

..."In timpul Renasterii si in secolele urmatoare, Cabala se prezenta spiritelor europene printr-un echivoc. Ea atrage pe crestini pentru ca este un curent izvorât direct din VechiuI Testament, pentru ca e un comentariu facut de poporul ales (evrei) din cartile sacre, incredintate poporului ales (evreiesc) si cu aprobarea unora din Papi chiar s-a facut acestui comentariu reputatia ca ar fi favorabil ideilor crestinis-mului. Pe de alta parte, Cabala poate servi de asemeni dusmanilor crestinismului: pen ru acestia, ea este "adevarata" explicatie a doc-trinelor Bibliei, iar Crestinismul nu-i decât o deformare a Bibliei."

Iata cele 4 teme principale ale Cabalei (pag.89):

1. Ideea ca Dumnezeu e o putere inaccesibila si totusi el este materia Universala din care-i facuta lumea;

2. Conceptia legii prezentei ambelor sexe pretutindeni in creatie dupa care, deci, orice lucru din existenta este in acelasi timp si masculin si feminin.

3. Ideea ca in Dumnezeu si in orice categorie de fiinte din Creatie exista simultan binele si raul.

4. Teoriile reincarnarii, speculate in faimoasa carte ebraica Zohar.

Si de ce au cautat francmasonii sa influenteze literatura si spiritele prin Cabala? Raspunsul il da Saurat, in lucrarea amintita, pag.179; pentru ca "poezia filosofica" face o critica a religiei dintr-un punct de vedere le-gitim: cel artistic (pag. 182). Prin urmare, influenta Cabalei tinde sa sla-beasca religia crestina, iar maestrii masoni li-centiati in Cabala si doctori in Stiintele Oculte, pervertesc formatia spirituala a cresti-nului prins in loja masonica si condus pe alte carari decât ale Domnului. Sunt foarte multi masoni români, licentiati in Cabala si doctori in Stiintele Ermetice (O-culte), in acelasi timp si conducatori de loji teozofice, care departe de a se inspira din adevarurile eterne ale crestinismului, sunt sub puterea directa a Cabalei iudaice.

Cabala este o doctrina periculoasa, prin aceea ca deruteaza actiunea rectilinie a facul-tatilor umane prin erotism si sexualitate.

Rezultatul studierii si aplicarii Cabalei a dat nastere masoneriei, creându-se apoi subloji ma-sonice mixte, in care se practica in modul cel mai degradant cultul Venerei... si chiar magia neagra, care este o caricaturizare a Sfintei Taine Euharistice.

Francmasoneria, pe lânga invataturile insusite din Cabala, isi mai insuseste invataturile din magia neagra.

Unul din marii maestri ai magiei moderne, francmasonul Eliphas Lévy (preot catolic apo-stat) scrie in lucrarea sa: "Dogme et Rituel de la Haute Magie" Paris I854: "Toate Asociatiile Masonice datoreaza Ca-balei secretele si simbolurile lor".

Iar in "Manualele de Instructie Initiatica" francmasonul Osvald Wirth, in capitolul inti-tulat "Premiers elements de Philosophie initia-tique", reda câteva din invataturile ridicole si caraghioase ale magiei negre. Osvald Wirth, ca si fratele lui intru Lucifer, Eliphas Lévy, recunoaste ca: "Simbolismul masonic concorda cu Cabala in ceea ce are esential". (pag. 33)

Ca sa cunoastem in fond masoneria, trebuie sa stim ce este magia, care este un element constitutiv ca si Cabala din filosofia francma-soneriei. Citind cartea lui Eliphas Lévy invatam ca magia nu-i decât o filosofie care cuprinde misterele religiilor pagâne din antichitate si se gaseste in Cabala evreiasca si in Talmud.

Lucrarea lui Eliphas Lévy - "Dogme et Rituel de la Haute Magie", demonstreaza ca magia e constituita din mai multe parti.

1. Prima parte e Stiinta celor douasprezece

Numere si a celor douazeci si doua de Litere ale alfabetului ebraic. Toate aceste semne grafice (inventate de oameni), au primit câte un simbol cabalistic si au fiecare o semnificatie mai mult sau mai pu-tin abracadabranta. Pâna si Dumnezeu (Iehova, Marele Arhitect), când a creat Universul... s-a servit de semnele francmasone, scrise pentru pri-mele trei grade ale francmasoneriei: "Livre de l'Apprenti, du Compagnon, du Maitre".

Restul magiei e rezervat gradelor superioare din ce in ce mai initiate.

2. A doua parte a filosofiei diavolesti e arta de a ghici viitorul, prin diverse mijloace ca: ghiocul, apa, drojdia de cafea, liniile mâinii (chiromantia), somnambulism, etc. si mai ales prin "tarot" (adica prin carti de joc cu simbolistica magica). De altfel, in antichitate, preotii templelor, augurii, auspicii, etc., aveau ca misiune sa pre-vesteasca viitorul.

3. A treia parte e Astrologia - care dezvaluie soarta oamenilor, sau "horoscopul", prin raportare la pozitia planetelor in momentul nasterii.

4. A patra parte a acestei stiinte oculte e Alchimia - care admite si astazi ca elemente fundamentale ale Naturii: Pamântul, Apa, Aerul si Focul. Unul din scopurile Alchimiei era sa transforme materia bruta in aur pur.

5. A cincea parte e Necromantia, sau evocarea mortilor - in locul carora se prezinta diverse spirite inferioare care prezic Viitorul sau descopera ce ascund ei. Necromantia se practica si astazi in cadrul sedintelor de spiritism.

6. A sasea parte e Magia Otravurilor, -care prepara prafuri si bauturi fermecate ca "aqua tofana", ce produce o moarte rapida.

7. A saptea parte e Vrajitoria, care consta in fabricarea unei papusi de ceara - ce se numeste vraja sau facatura - si care-l reprezinta pe cel care urmeaza sa fie vrajit. Vrajitorul ia aceasta vraja si - dupa ce o consacra Diavolului, prin evocari si formule magice - o inteapa cu un ac, la nivelul inimei sau in pântece si, peste putin timp, cel astfel vrajit moare subit. In aceeasi categorie intra deochiul si Jeta-tura din Neapole, impotriva carora poti sa te aperi prin talismane magice.

8. La capatul acestei serii infame - ce e departe de a fi completa - se afla Magia Neagra (goetia sau demonomantia). In Magia Neagra se evoca, prin ceremonii infernale, pe Lucifer sau Satan care vine, când e astfel chemat si poate fi vazut, dupa cum afirma Eliphas Lévy: "Când chemi pe Diavol cu ceremoniile ce-rute, diavolul vine si il vezi. Pentru ca sa nu mori traznit la aceasta aparitie, sa nu devii cataleptic, sau idiot, trebuie sa fii chiar nebun".

"Dar, când nu esti nebun, ca sa rezisti prezentei Satanei si sa nu mori sau sa nu-ti pierzi mintea, trebuie sa fi capatat gradul cel mai inalt al initierii masonice, adica sa fii un adevarat mag, paladist". (Comentariu facut asupra magiei de prof. Dr. N. Paulescu in Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, pag. 80-81, 1930).

Pentru cercetari mai amanuntite despre Magie, sunt informatii mai ample in: "La Magie" (Paris 1927), scrisa intr-un mod perfid de un francmason, Dr. J. Maxwell.

De la studiul Cabalei si al Magiei, facem o mica incursiune in esenta simbolurilor maso-nice:

Sortul de piele masonic, pe care si-l pune masonul in fata, reprezinta amintirea sortului zidarilor din Evul Mediu. Masonii leaga originea sortului de partea vesmântului marelui Preot, destinat sa ascunda goliciunea când urca treptele altarului. (Exod cap. 20 vers 26); in termeni mai precisi el corespunde indispensabililor din in, dupa prescriptia din Exod (cap. 28.V.49) cu care marele Preot iudaic trebuie sa-si acopere partea de la sale pâna la coapse. El semnifica, de asemenea, un fel de circumcizie simbolica in ceremonia in care omul incult (piatra bruta) este supus "artei regale" pentru a se transforma intr-un om desavârsit (simbolizat de piatra cioplita). Atunci omul, dupa cum zice "Deuteromul" cap. 10, este circum-cis in inima sa si nu intepeneste deloc grumazul sau. Oamenii astfel fasonati scapa de masura comuna si se aseaza intr-o categorie exceptionala. La acest grad el trebuie sa posede, pentru a fi recunoscut ca francmason, un intreg sistem de semne conventionale. Acestea sunt semnele masonice propriu zise - ceea ce se numeste in mod popular secrete masonice (Buletinul Anti-ludeo-Masonic, Ludendorf in lupta cu Masoneria).

Pe lânga circumcizia simbolica mai exista si o circumcizie reala in masonerie. Acest fapt poate provoca senzatie, dar este totusi un fapt real: francmasonii de grade superioare se circumcid. Unii din masonii nostri care au fost identi-ficati ca circumcisi au afirmat ca au avut fimoza... Odata integrati in spiritul iudaic, membrii masoneriei devin automat membri ai "Aliantei Universale Izraelite".

Fostul secretar general al masoneriei franceze, Jean Bidegain, confirma aceasta afirmatie care ar parea de domeniul fanteziei: "Franc-masonii de la gradul 18 in sus devin membri ai «Aliantei universale israelite»".

Care este scopul "Aliantei Universale Israelite"? "A ridica Ierusalimul deasupra Tronurilor, Papilor, Patriarhilor si Imparatilor". (Disraeli: Conigsby pag. 138).

Iata cum francmasonii iudaizati, devenind unelte oarbe, lucreaza la nimicirea crestinis-mului si la inaltarea iudaismului.

Mai reproducem un document din lucrarea "L'Ennemie Sociale" a fostului mason de grad. 33, fost inspector al masoneriei universale, Paul Rosen: "Sa ne fie permis, in fruntea acestei carti, a-i preciza caracterul. Literatura anti-masonica, in momentul de fata, cuprinde un numar considerabil de lucrari foarte remarcabile. Toate au o trasatura comuna: dezvolta vederile personale ale autorului asupra francma-soneriei, sprijinind aceasta opinie prin docu-mente mai mult sau mai putin importante.

Noi avem pretentia de a fi aratat o noua cale, de a fi dezvaluit un nou plan de campanie acelora care apara ordinea sociala crestina. Noi am urmat cuvânt cu cuvânt Consiliul atât de limpede formulat de Sanctitatea Sa Papa, Leon XIII, când a scris in enciclica "Humanum Genus": «Indepartati masca in spatele carea se ascunde francmasoneria pentru ca ea sa fie cunoscuta asa cum este in realitate». Si pentru a ne supune acestei auguste invi-tatii, noi am fortat Masoneria sa se arate, sa se expuna ea insasi in nuditatea ei rusinoasa si monstruoasa. In acest scop am adunat documentele ofi-ciale cele mai incontestabile, incepând de la cercurile conducatoare si personalitatile care guverneaza Francmasoneria, grupându-le astfel incât orice comentariu pare de prisos, iar opinia asupra sectei satanice, in loc sa ramâna numai a publicistului devine «ipso facto» a oricarui citi-tor de buna credinta.

Intr-o prima lucrare, intitulata "Satana si Compania", am studiat invatamintele pericu-loase ale francmasoneriei si am urmarit edu-catia progresiva a adeptilor sai. Astazi ne indeletnicim sa examinam pe sectari la lucru si am hotarât sa facem lumina asupra masinatiilor lor negre. Ne-am propus a nu face sa figureze, in pa-ginile ce urmeaza decât documente oficiale de o autenticitate indiscutabila; concluziile puse vor aparea de neinlaturat pentru toti aceia pe care nu-i orbeste pasiunea contra religiei. Sa rezumam in putine cuvinte preliminare, obiectul si planul acestui nou studiu:

«Pentru a distruge ordinea sociala, stabilita de Dumnezeu in lume, Satana a instituit o A-sociatie a carei adevarata firma sociala, men-tinuta secreta, este "Satana si Compania" a carui denumire marturisita este: Francmasoneria. Aceasta asociatie, infiintata pentru distrugerea ordinii sociale numara astazi (anul 1890) in lumea intreaga 156.000 ateliere de lucrare satanica numite loji, in care marele sef Satana, face sa lucreze contra societatii crestine: 25.875.000 oameni, care se intituleaza francmasoni si 2.850.000 femei numite surori masonice. Finantele acestei puternice Asociatii care e de peste 28 milioane agenti de satanizare, au in fiecare an o miscare efectiva de 3 miliarde franci aur.

Lucrarile sale se savârsesc pentru "Gloria si sub auspiciile D.o. G.o. A.o. D.o. U.o., litere fatidice, care pentru profanii masoni, naivi, inseamna: "Du Grand Arhitecte de l'Univers" (Al marelui Architect al Universului) iar pentru cei initiati se traduce prin cuvintele: "De la Grande Association Destructive Universelle" (a marei Asociatii de Distrugere Universala).»

Spre a putea aduce o judecata impartiala si motivata asupra acestei asociatii vom arata francmasoneria la lucru in Franta, in Belgia si in Italia; o vom arata in plina ei actiune distructiva, in plinu-i invatamânt corupator. Actiunea sa distructiva este de factura politica si se exercita in Franta si in Belgia.

Invatamântul sau corupator este Anti-Religios si raspândit in Franta, in Belgia, in ltalia si in lumea intreaga. Anarhista in Franta si in Belgia, atee Italia, iata ce este francmasoneria universala in Europa sub directia D. S. de la Berlin.

Am scris initialele masonice D. S. care pentru «vulgum pecus» al francmasoneriei, aceste litere inseamna "Directorat Suprem". Pentru marii initiati, insa, aceste doua litere D. S. intre care este incadrata deviza masonilor conducatori «Deus Meumque lus» ea simboli-zeaza urmatoarele:

- Impune-rea (simbolizata prin cuvântul lus), a principii-lor masonice, mai intâi familiei, apoi natiunii, spre a ajunge a le inradacina in toata ome-nirea.

- Distrugerea (simbolizata prin cuvântul Deus) a religiei, a autoritatii, a moralei. Distrugerea religiei in familie; distrugerea autoritatii in sânul natiunii; distrugerea moralei in omenire.

- Materializare (simbolizata prin cuvântul 'Meum'), prin coruptie (adevaratul sens al cuvântului "Materializare a constiintei, a in-vatamântului, a Statului.")

Aceste cuvinte (Impunere, Distructie, Ma-terializare) inseamna pentru Marii initiati satanici, ca trebuie:

1. Sa impuna distrugerea oricarei religii in familie prin coruperea constiintei;

2. Sa impuna distrugerea oricarei autoritati in natiune, prin coruptia invatamântului;

3. Sa impuna distrugerea oricarei morale in omenire prin coruptia Statului;

Pentru gânditori, pentru oamenii cumpatati, aceste doua litere D. S., care de doua secole joaca un rol atât de mare in is-toria universala inseamna, deci: "Dezorganizarea Satanica" a familiei, a na-tiunii si a omenirii, reprezentate prin cele trei puncte .o. care le urmeaza."

Exista francmasoni români care in corespon-denta lor particulara semnau, punând la sfâr-situl numelui trei puncte, .o. fara ca sa le fi stiut semnificatia.

Originea Francmasoneriei

Sunt mai multe ipoteze asupra inceputului masoneriei. Istoriceste se poate afirma ca francmasoneria exista sub forma actuala de la 1717. In aceasta epoca, mai multe loji engle-ze s-au reunit la Londra si au fondat "Marea Loja din Anglia". James Andreson a fost in-sarcinat cu redactarea definitiva a Constitutii-lor masonice. Lucrarea sa a aparut in 1723 si a servit drept baza la toate Constitutiile maso-nice actuale. Nascuta in Anglia, n-a intârziat a se extinde pe intregul continent, unde ea s-a raspândit in prima jumatate a secolului XVIII.

Din circumstantele istorice si din datele fon-darii marei Loji din Anglia, specialistii sunt in unanimitate de aceeasi parere in ceea ce priveste originea si evolutia ma-soneriei pe glob. Asa de pilda Bernard Fay, profesor la Colegiul Frantei, in remarcabila sa lucrare "La Francmasonerie et la Revolution Intelectuelle du XVIII Siecle", vol. V. din colec-tia Cluny, - consacra un studiu special maso-neriei engleze asupra careia vom reveni mai jos.

Eliminând teoriile fanteziste asupra istoricu-lui masoneriei, citam dupa Vicontele Leon de Poncins: "La Dictature des Puissances Occul-tes" pag. 64:

I. - Originea pagâna. - Francmasoneria ar deriva din vechile mistere religioase ale gre-cilor si egiptenilor.

II - Originea templiera. - Ordinul templie-rilor (care fusese mai inainte un ordin emina-mente crestin), dar din cauza ca se infiltrase francmasoneria in el si-i daduse o noua direc-tiva contrara scopului pentru care fusese creat, a fost desfiintat de Papa) s-ar fi perpetuat in secret si reactiveaza sub forma masoneriei.

III. - Originea rosa-cruciana. - Franc-masoneria ar proveni din ordinul ocultist al Ro-sei-Cruce (la acest grad, calcarea in picioare si strapungerea cu spada a crucifixului constituie un act ritual in masonerie).

IV. - Originea Corporativa. - Francmaso-neria ar proveni din asociatiile de masoni (Corporatiile) din Evul Mediu.

V. - Originea stuartista. - Francmasoneria ar fi creata de Printul Charles Stuart in scop politic.

VI. - Originea deista. - Francmasoneria ar deriva din teoriile scolii deiste, al carei re-prezentant principal a fost John Toland.

Vll. - Originea protestanta. - Francmaso-neria ar fi internationala protestanta, de ori-gine calvinista si puritana.

VIII. - Originea ocultista. - Francmasone-ria si-ar avea sorgintea in diferite secte ocul-tiste ele insele, inspirate din Cabala evreiasca.

IX. - Originea evreiasca - (care e cea veridica). Evreii au creat toate piesele maso-neriei in scopul dominatiei oculte mondiale.

Filosofia Francmasoneriei

Filosofia masonica e diametral opusa filoso-fiei crestine. Aceasta filosofie atee si mate-rialista le este inoculata masonilor treptat, pe masura ce trec de la un grad de initiere la un grad mai inalt, fara ca sa fie observata acea-sta evolutie "spirituala" a masonului, din cauza ca ideile masoneriei se administreaza membrilor prin sugestie si saturatie lenta.

"Primul efect al initierii e de a purifica "uce-nicul" de orice mentalitate crestina..."

"Copilul crescut in religia crestina vede, ju-deca si lucreaza crestineste; masonul nascut la lumina templului va vedea, judeca si lucra ma-sonic" (Gustave Bord, "La Francmasonnerie en France", des origines a 1815, preface, p. XVII).

Filosofia masonica e de esenta panteista, pentru ca neaga existenta lui Dumnezeu, in-locuind-o cu Natura, adica cu Omul.

Doctrina panteista masonica e redactata de iudeo-masonul Adriano Lemni (fost primar al Romei) unul din sefii supremi ai magiei inter-nationale:

I. Cred in eterna Materie-Mama...

II. Si in Om ce-i Fiul ei iubit...

III. Carele din materie s-a zamislit si s-a nas-cut din PamântuI ce-l sustine si-l nutreste...

IV. Cred in Cugetare, duh de viata faca-tor... (citat dupa Dr. Emil Jouin: "Revue in-ternationalle des Societes Secretes" Nr.I, ian. 1930 pag. 20).

Francmasoneria contra religiei crestine

Dupa darâmarea Templului din Ierusalim- care a fost profetizata de catre Mântuitorul nostru Isus Hristos, ca o pedeapsa divina data evreilor pentru crucificarea lui Isus - iudaismul, prin formidabilul sau instrument, masoneria, a mobilizat toate fortele oculte pentru reconstitui-rea templului lui Solomon, prin descrestinarea omenirii.

Istoricul francez Maurice Muret in lucrarea sa: "L'Esprit Juif", Paris, - defineste astfel actiunea iudaismului anti-crestin: "Francmasonul, de când a faptuit cea mai mare crima contra Dumnezeirii (omorârea lui Hris-tos) a ramas dusmanul neimpacat al lui Dumnezeu. Din aceasta pricina, el ia proportiile si semnificatia unui simbol al luptei contra Bise-ricii; descrestinarea lumii fiind scopul suprem al francmasoneriei, rezuma toata actiunea iu-daismului contemporan."

"Descrestinarea lumii", la aceasta se reduce, in definitiv, actiunea francmasonilor contemporani. Din cauza doctrinei, educatiei si practicii masonilor, atât in conceptia lor despre viata si lume, cât si in activitatea lor in societate, ei vor avea o atitudine net anti-crestina, vor arata un sentiment de ura implacabila fata de religia crestina si mai ales vor caricaturiza prin diferite legende viata si activitatea preotului crestin.

Iata ce ne spune francmasonul Lafargue, la congresul international masonic de la Bruxelles:

"Razboi lui Dumnezeu! Ura lui Dumnezeu"!

Iar francmasonul De Lanessan, fost ministru si guvernator al Indochinei, a spus intr-o cuvân-tare la Loja "La Clemente Amitie":

"Infamul este Dumnezeu".

Trebuie sa zdrobim infamul!"

Iudaismului, ca sa poata sa darâme crestinis-mul, i-a trebuit aceasta asociatie, aceasta pârghie - francmasoneria - recrutând diferiti a-depti din diferite clase sociale ale societatii crestine ca prin ei sa poata da mai usor lovi-tura mortala religiei lui Hristos.

Serviciile crestinilor masoni au fost conside-rabile. Dar patrunderea lor in tainele masone-riei a constat in aceea ca unii masoni recru-tati dintre crestini, atunci când au parvenit la gradul cel mai mare (gradul 33 - ce semnifi-ca anii crucificarii lui Hristos) si au fost in po-sesiunea planurilor infernale ale iudaismului de a submina civilizatia crestina, s-au grabit sa iasa din infama congregatie, denuntând intre-gii lumi caracterul si scopul criminal al sectei.

Dupa Paul Rosen, fost Inspector General al masoneriei, care a dat o lovitura aproape mortala mafiei, un al mare mason, ocultist, membru in consiliul Ordinului Marelui Orient francez, M.I. Doinel, convertit in cele din urma la crestinism, a facut destainuiri pretioase asupra telurilor masoneriei: "De câte ori am auzit (e vorba aici de acei crestini "cu numele" care au avut nenorocul sa se vânda, prin masonerie, francmasonului) francma-soni gemând sub dominatia evreilor din loji, in atelierele filosofice in toate tarile, in marele Orient, in consilii, la toate punctele triunghiu-lui cum zic ei, pe toata intinderea vastei lumi! Nu-mi apartine mie dreptul sa demasc aceasta tiranie din punct de vedere politic, nici din punct de vedere financiar. Insa in gândirea Satanei, Si-nagoga are o parte imensa, preponderenta. El conteaza pe evrei pentru a guverna maso-neria, asa cum conteaza pe Masonerie pentru a distruge Biserica lui Hristos... De la Revolu-tie (1787) evreii au invadat lojile. Invadarea a fost progresiva. Ea este acum completa. Cabala a fost regina in lojile secrete. Spiritul evreiesc a fost rege in atelierele simbolice. Celor care sunt dotati cu inteligenta le este prescris studiul Cabalei; ignorantilor, spiritul evreiesc; Kabala dogmatizeaza si face din aceasta filozofie o metafizica, metafizica lui Lucifer".

"Spiritul francmason conduce actiunea. Si, atât dog-ma francmasona, cât si spiritul francmason, teoria si punerea ei in practica, totul este dirijat in contra Bisericii crestine, contra ei si numai contra ei si contra sefului Ei invizibil, Isus Hristos". (Emmanuel Bar-bier, "Les Infiltrations massonniques dans l'Eglise", pag. 12".

Fondul anticrestin al masoneriei se poate vedea si din acest canon al rabinului Tharphon, citat de Bernard Lazare in lucrarea sa: "Anti-semitisme", pag. 47: "Evangheliile trebuiesc arse pentru ca pagânismul este mai putin periculos pentru credinta ebraica decât crestinismul".

Un alt expert in materie, un cunoscator pro-fund al tainelor hrubelor masonice, Jean Bide-gain, fost secretar general al masoneriei franceze, in lucrarea sa, "Le Grand Orient de France", Paris 1905 pag. 186, arata ca: "Francmasoneria, care incontestabil este de origine iudaica, este pentru israeliti un instru-ment de actiune si de lupta, de care se servesc in mod secret. Evreii - atât de remarcabili prin instinctul lor de dominatie si prin stiinta lor de a guverna - au creat francmasoneria, ca sa inroleze intr-insa oameni care, neapartinând neamului lor, se angajeaza totusi sa-i ajute in faptele lor, sa colaboreze cu ei la sta-bilirea domniei lui Israel, printre oameni".

Conceptia Masonica despre Dumnezeu

Francmasonii nostri naivi gândesc, spun si scriu ca francmasonii cred in Dumnezeu. Acea-sta e fals. Francmasonul Bernardin, gradul 33, a declarat formal: "Dumnezeu nu trebuie sa se confunde cu marele "Arhitect al Universului" ("Preçis histo-rique du Grand Orient de France", 1909 pag. 25). Afirmatia aceasta e clara si neta pentru toti francmasonii.

Fr. Sergent spunea la fel in anul 1904: "Acei care au primit o initiere superioara stiu ca aceasta formula: «Marele Arhitect al Uni-versului», n-are nici o valoare religioasa. «Ma-rele Arhitect al Universului», nu este Dumne-zeu, este Francmasoneria Universala."

"Constitutia si Codul Organic" al lojei Marelui Orient al României, care are imprimata data calendarului iudaic 5927, contine la pag. 8 aceasta minciuna grosolana: "Francmasone-ria onoreaza pe Dumnezeu, Puterea Suprema; sub numele de: «Marele Arhitect al Univer-sului»".

Formula "Marele Arhitect al Universului", dupa marturisirea unanima a fruntasilor masoni din supremele consilii, recunosc ca n-are nici o valoare religioasa, asa cum este propagata de ei, adica ei nu cred in Dumnezeu.

Ca sa spulberam orice urma de indoiala, citam aceste rânduri categorice din Oswald Wirth, "Le Livre de L'Aprenti", pag. 22: "Sa avem curajul sa ne marturisim religiosi, sa ne afirmam apostolii unei noi religii, mai sfânta decât toate celelalte. Sa propagam Religia Re-publicei."

"Francmasoneria este "Biserica lui Satan", Seful ei Suprem isi avea sediul la Roma: Lemni (francmasonul condamnat la 1844 ca escroc, de tribunalul din Marsilia), Nathan." (Tilloy: "Le peril judeo-maçconique", Paris pag. 55).

Francmasonul Minat a scris despre acest din urma ex-Papa masonic: "Nathan e evreu, urmas al unei familii olandeze: Nathan la Roma este continuarea revolutiei... Asemanarea nu-melor este fatidica. Nathan este Satan, este puterea infernala". (Revue maçconnique). "In imensa sa majoritate poporul iudaic a trecut

de la adorarea lui Dumnezeu la adorarea lui Satan".

"Cabala jidoveasca este traditia orala a lui Moise falsificata, pagânizata si, se poate spune, diabolizata". (E. Barbier: "Infiltrations maçonniques dans I'Eglise").

"In gândul lui Satan, sinagoga are o putere imensa, preponderenta. El conteaza pe evrei pentru a guverna masoneria, dupa cum conteaza pe masonerie pentru a distruge Biserica lui Isus Hristos". (Doinel, francmason, grad mare, convertit, in: "Satan demasqué".)

Iata o magistrala calificare data francma-soneriei de catre un episcop crestin: "Min-ciuna: este religia ei; Satan: Dumnezeul ei; Turpitudinea: sacrificiul ei".

La gradul 25, Venerabilul zice Initiatului: "«Marele Arhitect al Universului» in onoarea caruia arde tamâia Lojilor si a Atelierelor nu este Dumnezeu, este Ingerul Luminii Luciferice, Geniul Muncii, Spiritul Focului Gheenei".

Doctrina secreta a Ordinului francmasonic Odd Fellovs si a Paladistilor (a francmasonilor luciferieni), consta dintr-un sistem manechinist al dublei divinitati.

"Dumnezeul crestinilor este rau si trebuie sa-l combatem. Domnia lui se va sfârsi la ve-nirea lui Anti-Crist".

Venirea Anti-Cristului, profetizata de Sfântul loan Evanghelistul in Apocalipsa, a fost realizata undeva in Eurasia si in marsul ei de actiune satanica ar fi cuprins toata Europa daca nu s-ar fi lovit de rezistenta vi-guroasa a marelui spirit european.

Voltaire si d'Alembert, francmasoni cu grade mari, se salutau intru Belzebut (Regele Demonilor) si intru Lucifer: "Voi iubi, scria Voltaire inainte de recon-vertirea la crestinism, o buna carte de filosofie care va zdrobi pentru totdeauna Infamul. Imi pun toate sperantele in Enciclopedie".

D'Alembert raspundea lui Voltaire: "Este evident cum spui tu, ca lucrarea (Enciclope-dia) este iesita din mâini diferite; eu am recu-noscut patru, acelea ale lui Belzebut, Asta-roth; Asmodeu si Lucifer".

La initierea in gradul 20, venerabilul ros-teste: "Fiti ca steaua de dimineata (Luceafarul), care anunta venirea zilei, mergeti de duceti lumii lumina, in numele sfânt a lui Lucifer, dezradacinati intunericul."

La gradul 21: "Oamenii care au intreprins constructia cladirii Turnului Babel, erau toti din urmasii lui Cain din Canaan. Acest turn era un monu-ment ridicat in gloria "Ingerului Luminii" si pentru salvarea umanitatii viitoare in cazul unui nou potop..."

In gradul 30 Kados (Sfânt), initiatul injun-ghie trei capete care reprezinta: Armata, Regele si Seful Bisericii.

N-ar trebui sa mai reamintim ca s-au gasit francmasoni in asa grad de imbecilitate, ca au ridicat statui lui Satan. Cazul francmaso-nului Herman Menz, din America, care a ri-dicat statuie lui Satan, aproape de New-York, impartind cu acest prilej brosuri gratuite prin care proclama credinta lui intr-un diavol unic.

Acesta nu este un caz izolat de satanism. Sunt rugaciuni si imnuri inchinate lui Satan si nu sunt create de un francmason oarecare, ci de conducatori, ca francmasonul Canducci, gr. 33, din Italia.

Francmasoneria contra religiei, Bisericii si preotimii crestine

In realitate, razboiul feroce al francmasone-riei contra religiei nu vizeaza decât adevarata religie, crestinismul.

Iata câteva dovezi despre cele afirmate: "Organizata asa cum este ea, francmaso-neria poate, daca vrea, sa inlocuiasca Biserica Crestina" (Fr. Felix Pyat).

"Noi suntem sectari" (Fr. Bourgueil).

"Noi trebuie sa sapam credinta in supra-natural" (fr. Beauguir).

"Trebuie ca religia sa fie distrusa sistema-tic in popor" (Fr. Most).

"Noi trebuie sa eliminam din societate in-fluenta religioasa sub orice forma se prezinta ea". (Journal Offiçiel de la francmaconnerie Française, 1885 pag. 707).

"Nici un punct de echivoc! Sa nu mai spu-nem: «Noi nu vrem sa distrugem religia». Sa spunem din contra: «Noi voim sa distrugem religia". (Fr. Aulard; Analles de la Jeunesse laique, August 1904).

"Noi nu putem si nu voim sa avem nici un respect pentru practicile religioase". (Bulletin du. Grand Orient de France, 1895, pag. 308).

"Rolul francmasoneriei este de a distruge religia". (Congresul masonic din 1899).

"Clericalismul; iata inamicul" - urla evreul francmason Gambeta.

"Clericalismul, acesta este dusmanul lumii moderne, pe care noi trebuie sa-l doborâm, si sa-l distrugem". (Fr. Salva).

Iar alt francmason, Colfavru, spunea in 1887: "Inamicul umanitatii este clericalismul; inamicul este preotul; inamicul este acel care indrazne-ste sa se pretinda ca este intermediarul intre Necunoscut si oameni. Religia este un orga-nism despotic destinat sa apere constiinta uma-na... trebuie, deci, ca lumea sa fie debarasata de preoti".

In timpul revolutiei franceze, s-a dat drept cuvânt de ordine acea instructiune de o feroci-tate intr-adevar canibalica elaborata in lojile masonice si care i-au costat viata pe episcopii si preotii care au avut imprudenta sa intre in templul Satanei, conspirând astfel contra lor insile. Atunci a rasunat lozinca francmasonului Adam Weishaupt, seful ordinului francmasonic al "Iluminatilor", care a condamnat la moarte in-tr-o conferinta secreta la Franckfurt pe Main, pe regele Ludovic al XVI-lea: "Avec les boyaux des derniers des pretres; étranglons le dernier des Rois"! (Cu intestinele ultimului preot sa strangulam pe ultimul dintre regi).

Autorul "Cursului de Masonerie practica" (un mason de grad foarte inalt) scrie (Tom. I. pag. 5, si b): "Scopul real al masoneriei este dublu: ea isi propune sa rastoarne pretutindeni de o manie-ra definitiva si fara posibilitate de revenire regimul monarhic, care este negatia odioasa a Libertatii, Egalitatii si Fraternitatii. Ea isi propune sa zdrobeasca si sa nimiceasca pretutin-deni crestinismul, singurul sprijin adevarat si singura ratiune de a fi a regalitatii..."

Francmasoneria spune: "Scopul scuza mijloacele".

"Descrestinarea Lumii prin toate mijloacele, mai ales strangulând crestinismul, câte putin, prin noi legi contra clerului, acesta este scopul nostru; in felul acesta se ajunge la lichidarea Bisericilor. Gratie instruc-tiei laice fara Dumnezeu, se va avea o genera-tie atee. Vom face atunci o armata si o vom lansa asupra intregii omeniri crestine, armata care va fi ajutata de catre toti fratii si amicii tarilor in care va navali armata". (Conventul secret din 1879).

"Trebuie nu numai sa descrestinam Omenirea ci s-o si ateizam" (Fr. Beauguier).

"Razboi de moarte Crestinismului." (Fr. Vi-viani)

"Trebuie sa extirpam lepra devoranta a cres-tinismului." (Gametta)."

Se pot inmulti aceste perle de ura din con-ventele si atelierele lojilor francmasonice, din care reiese ca francmasoneria, departe de a practica adevarul, isi impune ca dogma minciuna. Francmasonii sunt atei. Nutresc si duc o lupta inversunata contra bisericii, religiei si cle-rului crestin. Suntem siguri ca francmasonii nostri - cei mari - vor cauta sa le spuna francmasonilor mai mici, dar naivi, ca toate astea se intâmpla auirea, in lojile straine, sau la "cei de la Marele Orient", dar "la noi", la Loja nationala, aici e cu totul altceva...

Raspundem acestor mistificatori ordinare precizând ca "Marele Orient Francez" a adresat catre toate Lojile din Franta si strainatate (Francmasoneria se stie ca e universala, inter-nationala si solidara, iar "Marele Orient al Ro-mâniei" si "Marea Loja" zisa "Nationala" sunt re-cunoscute de "Marele Orient Francez"), o ins-tructie secreta in care scrie:

"...Scopul nostru final este acela al lui Voltaire si a revolutiei franceze: «Nimicirea pentru totdeauna a ideii crestine.»"

Si ce scria Voltaire? "Religia crestina este o religie infama, o hidra mârsava, un monstru care trebuie ca o suta de mâini invizibile sa-i striveasca... Sa zdrobim, zdrobiti infamul!" Ori infamul e, in conceptia francmasona, Dumnezeu.

"Templul masonic, trebuie sa inlocuiasca Bi-serica" (Fr. Charbonier la Congresul Masonic din 1885)

"Sa speram ca intr-o zi bisericile vor fi trans-formate in sali de concert, de teatru sau adu-nari, in magazine de grâne si in grajduri de cai" a ingânat francmasonul Most (pag. 24 in "La Peste religieuse").

Lucrarea masonului Most: "La Peste religieuse", e tradusa in româneste de un oarecare Neagu (Neghel) si publicata in biblioteca re-vistei "Idei", a socialistului Petre Musoiu. Citez o parte din finalul lucrarii "Ciuma reli-gioasa" a francmasonului Most. in traducere de Neagu: "Va veni vremea când crucile si icoanele vor fi aruncate in foc, potirele si vasele sfinte schimbate in unelte folositoare, bisericile pre-facute in sali de concert, de teatru sau adu-nari si, când n-ar putea sluji unui asemenea scop, in hambare de grâne si in grajduri de cai. Sa na-dajduim ca va veni o zi când multimea luminata de asta data, se va minuna cum de nu s-a savârsit inca de mult o asemenea prefacere. Se va face atunci Tabula Rasa din tovarasii popimii... Statul, ca si Biserica, vor fi sterse de pe fata pamântului".

Observând fenomenele sociale si revolutio-nare care au avut loc in Spania cu incendieri de biserici, preoti jupuiti de vii si pusi in pa-noplii, in macelariile din Madrid, vedem o iden-titate perfecta intre ideologia masonica si pragmatica comunista.

Telegramele de presa din vremea razboiului civil spaniol ne relateaza cazuri de incendieri care ilustreaza textele masonice de mai sus: "In Alcada de Henares, aproape de Madrid, comunistii au incendiat biserica si au facut in piata un foc in care au aruncat statuile, icoa-nele si sfintele odoare. Apoi au incercat sa incendieze mânastirea Madeleines si biserica Sf. Jacques."

"La Torrevieja (aproape de Alicante), doua biserici au fost incendiate, apoi teatrul muni-cipal, doua hoteluri si patru case particulare. La Centa, au fost incendiate biserica Rema-dias." (Tel. Rador, ziarul "Universul" Nr. 70, 18 Martie 1936).

Mai citim intr-unul din numerele ziarului "Bezbojnik" ca, tribunalul U.R.S.S.. a condam-nat la moarte pe preotii Prjuchin si Shuraw Iljoff, pentru crima grava de a fi slujit biserica si a fi propovaduit moralitatea si smerenia. Ei au vorbit in favoarea celui mai mare inamic al comunismului, care se numeste Dumnezeu si au trebuit sa-si rascumpere curajul cu viata. De altfel, insusi Lenin a spus: "Conceptia oricarui Dumnezeu este o mare infamie".

Iata ce spune "Bezbojnik" (Ateul): "Vom da foc tuturor bisericilor din lume"; si trista soar-ta a Catedralei "Sfânta Camera" din Oviedo au mai avut-o si alte locasuri sfinte din Spania. ("Tara Noastra", 20 Martie 1936).

Actiunea de distrugere de biserici din Spa-nia a fost condusa de crestinii Marani (evrei botezati inca de pe timpul lui Ferdinand Cato-licul care, desi crestinati, au tinut permanent legatura cu Sinagoga si au pastrat religia lui Moise in inima).

In lumina acestor evenimente ne putem imagina perspectiva eventualelor prefaceri so-ciale pe care ni le preparau masonii si anti-fas-cistii din România. Declaratiile martorilor pentru comunistul Constantinescu-Iasi, a fos-tului senator Leanca, si altii, au tradat o mentalitate sectara, fata de Stat si Biserica, periclitând viata noastra religioasa de stat si na-tionala.

Gasim ca nu-i lipsit de interes a mai reda inca câteva texte provenite din lagarul inami-cilor biscricii crestine, necesare pentru explicatia atitudinii unor politicieni, fosti guver-nanti, fata de biserica noastra ortodoxa, in Parlament.

Francmasonul M. Guyat, intr-o conferinta tinuta in conventul masonic de la Paris, la finalul cuvântarii se intreaba: "Mult va trebui oare, sa intretinem bisericile care propovaduiesc nebunia si sa platim pe popi, a caror treaba nu-i ecât sa stârneasca si sa exploateze sminteala?"

Comparam, abtinându-ne de la alt comentariu, raspunsui dat de fostul Ministru Argetoianu, unul din marii pontifi ai masoneriei românesti, intr-o sedinta a Camerei, unei delegatii de preoti parlamentari, pentru achitarea salariului clerului ortodox: "Mai lasati-ma in pace, nu am bani si mai ales pentru preoti, care nu au alt merit decât sa cultive superstitia in popor".
11-07-2008 22:46:08
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Din gresheala bre..........:D:D:D


Xtremul a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Asta cu :FRATZI IN TRUP SUFLET SHI RATZIUNE ....se potriveshte la cele trei puncte ?....hihihi :D:D:D

Xtremul a scris:


hohoho :D, p-asta n-o s-o gasesti prin presa insa, cumetre SA !!! ;)


O nimerishi si p-asta, cumetre !!! ;) Se mai intimpla... :D:D
11-07-2008 22:53:27
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

Xtremul a scris:


CIUDATUL SA a scris:

Bre, pe cinstite ma pish pe multzi din partidul prezidentzial dar cumetre lasa-ma inca sa fiu incantat de marinar ....shi el are greshelile lui dar totushi fii corect shi nu-l pune pe acelashi talger cu al"de Voiculescu, Nastase, Iliescu shi alte jigodii comuniste ...shtiu ca o sa ma injuri dar ataete ...in orice caz am sa redresez gresheala care drept sa-tzi spun nu am facut-o intentzionat ! ..
Eu dau copy/paste doar pe urmatoarea tema :

CURVE POPESHTI, MASONICE SHI OFITZERESHTI CARE-SHI ATRIBUE TITLUL DE MARI SECURISHTI CAND EI DE FAPT SUNT NISHTE MARI TALHARI !

Cinstit sa fiu (ca altfel ma bate Marele Creator de Telenovele :D:D), nu-l pot pune CHIAAAR pe acelasi plan de decadentza pe Marinar, care are parca mai multe parti bune ca tagma alorlaltzi si dupa mine.
N-am deci, serios acum, motive sa te-njur (dar pe Base tot am citeva, chiar daca nu asha gigantice :D ca p-ailalzti...)

Ca deh, nimeni nu-i PREFECT. :D

Sa nu uit: sint de acord pina si cu "subordonarea" Serviciilor Secrete sefului statului - nu de alta, dar altfel se ajunge ca-n America, unde presedintele e abia pe al 12-lea "nivel" de informare :rolleyes: (11 persoane-agentii-organisme etc stiind mai multe decit el, inclusiv in domeniile OZN, clonari, calatorii in timp, pacturi cu alienii, traficul "legal" cu droage, Black Ops etc).

Cu citeva mici exceptii, desigur ;) (presedinti ca Bush al batrinu', care fu si sef al CIA). Tot pur intimplator... :D:D

Apropo: cred ca nu multa lume stie a cui anume fiica e Barbara Bush - baba aia cracanata :D:D: a lui Edgar Cayce, marele ocultist/satanist...
Pur intimplator :D:D si asta, evident.

Ultima modificare facuta de Xtremul (11-07-2008 23:25:21)
11-07-2008 23:01:07
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hai sa incep cu JIMBOLIA:

Mafia romano-araba

Orice retea de contrabanda, cu atat mai mult una cu caracter interlop, precum lumea "mafiei arabe" care a proliferat in Romania nu doar inainte de 1989, dar si ulterior, are nevoie de ceea ce specialistii numesc "brat de acoperire". De pilda, cand Osama ben Laden spunea ca Romania a fost una dintre "bazele" sale de finantare nu gresea. Inainte de 1996 indeosebi, regimul Iliescu, prin reprezentanti de varf ai autoritatilor statului, a fost chiar el acest "brat de acoperire". Atunci s-au facut cele mai mari afaceri, s-au tras cele mai multe "tunuri".

Primii care au profitat de pe urma lor sunt fosti studenti arabi in Romania Socialista. Prin incurajarea "mafiei arabe", Romania post-comunista si serviciile ei secrete - cei care au "fixat" sistemul pe teritoriul tarii - se fac vinovate cel putin de complicitate la contrabanda. Iar tara noastra se dovedeste, din nou, odata cu "afacerea Omar", a se numara printre cele care au acordat, cel putin inainte de 1996, sprijin financiar terorismului, prin alimentarea cu mari sume de bani a sistemelor mafiei arabe.

Aceste circuite cu caracter transnational sunt cele care au sustinut, ani de-a randul, terorismul, impotriva caruia au luptat si lupta toate statele civilizate. La noi insa, persoane de varf ale vietii politice se fac vinovate de a fi avut relatii stranse cu capii unor retele mafiote de contrabanda - care, daca nu au profitat direct de pe urma relatiilor de amicitie cu sefi ai acestor retele arabe care au scos ilegal din Romania sume imense de dolari, arme si chiar secrete de stat, macar au tolerat cu buna stiinta asemenea practici.

Sa fie vorba de vechiul "internationalism" proletar, prin care orice era opus "imperialismului" merita a fi sprijinit? Sa fie vorba de o complicitate la profit, specifica sistemului securisto-comunist, de pe urma unor asemenea afaceri necurate, precum cele ce vor fi istorisite mai jos? Sa fie vorba deci doar de lacomie, sau de un sistem de tip mafiot, la care "bratul de acoperire" are atat rolul, cat si foloasele sale? Sau de toate la un loc?

Oricum, s-a dovedit un brat puternic ca o macara, al carui schelet e compus din fosti activisti de partid ajunsi politicieni, fosti securisti deveniti "ofiteri de informatii", militieni deveniti politisti sau vamesi, vamesi ramasi vamesi, fosti procurori ramasi procurori (sau avansati, sau trecuti in avocatura, de comun acord cu cei pe care ii cercetasera). Mafia araba nu e compusa doar din arabi, ci mai ales din romani, care au ajutat, participat sau cel putin au ingaduit, cu buna stiinta, toate actiunile de contrabanda de pe urma carora oameni precum Iskandarani, Kader sau Omar s-au putut numara, ani de zile, printre cei mai puternici romani. Pentru ca ei, la urma urmei, au fost si sunt si cetateni romani.

Preistoria istoriei

In 4 aprilie 1997, la Palatul Cotroceni, a avut loc o sedinta a Consiliului National de Actiune Impotriva Coruptiei si Crimei Organizate. Subiectul acestei sedinte a fost chiar Zaher Iskandarani si afacerile lui dubioase, probate de mai multa vreme cu acte si marturii, dar carora politistii, precum Dumitru Sorescu, sau unii magistrati nu le-au dat curs - este de banuit de ce. De altfel, in preajma "schimbarii", doi directori din Parchetul General (Eugen Vasiliu si Viorel Spanu - ultimul, avocat in zilele noastre al lui Omar Hayssam) au ales avocatura.

In acea zi de aprilie se derula deci prima sedinta a unui organism care nu a putut functiona si care astazi e cu totul uitat. S-a intamplat in primul rand datorita disensiunilor din coalitie, intereselor politico-economice divergente ale diverselor "grupuri de interese" si, mai ales, din cauza modului in care exact acei factori care ar fi trebuit sa participe activ la lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate au fost cei care au sabotat-o: serviciile secrete, procuratura, politia, vama, ori sefii si sefutii de pe la finante.

Nici schimbarea unora dintre acestia nu a insemnat o mai buna functionare a acestui Consiliu - in special pentru ca unii dintre noii numiti, iar aici ii pot numi fara rezerve pe cel pus in fruntea SRI, Costin Georgescu si - cu toate ca despre morti trebuie vorbit de bine - este si cazul fostului procuror general Moisescu, nu au fost cele mai bune alegeri cu putinta. Daca primul nu provenea din sistem (fusese inginer) este pentru ca nici fostul sistem, chiar si cel al Securitatii, nu l-ar fi socotit competent pentru a-l incadra.

Personal, daca e sa fac o confesiune, dupa ce l-am cunoscut pe dl. Georgescu, am inceput sa-l regret pe Virgil Magureanu. Ceilalti numiti si cei mai multi ramasi proveneau insa din acelasi grup peceristo-securisto-procuristo-militienesc, despre care Vladimir Bukovski mi-a spus ca rusii il numesc "sistema". Adica "sistemul", care exista si ii conduce in continuare, in asentimentul clasei politice "noi" si a majoritatii populatiei.

Ancorati in vechiul sistem

Dar sa revin si sa precizez care este sursa informatiilor publicate acum in ZIUA. Desi ajuns la Cotroceni in mai 1999, intr-o functie oficiala, mai degraba insignifianta, de consilier pe probleme de analiza politica si comunicare, am avut ocazia sa vad o multime de hartii care mie, in calitate de istoric, mi-au deschis o noua perspectiva. Mi se solicitase, pastrand totala discretie asupra informatiilor vreme de cinci ani, sa elaborez un raport al comisiei sus-amintite, iar atunci am putut vedea ca, de fapt, traiam inca, puternic ancorati, in sistemul cel vechi.

In "sistema", cum spunea Bukovski. Nu fac parte dintre cei care l-au demonizat sau il considera pe Emil Constantinescu vinovat de acest esec al unei schimbari radicale, asteptate - poate mai degraba de intelighentie, decat de majoritate. Dar era greu sa lupti cu o lume atat de bine organizata. Ei se cunosteau, erau prieteni vechi - de pe vremuri, unii se incuscrisera, precum Talpes cu Silinescu. Asa ca incercarea de ofensiva impotriva coruptiei si a crimei organizate s-a soldat cu un semi-esec.

Spun "semi", pentru ca singurul castig rezultat in acei ani a fost cel datorat faptului ca au fost destramate multe din retelele de contrabanda ale vechiului regim. Iar cel cu tigari, al "mafiei arabe", despre care voi relata ce stiu, a fost cel mai usor de demantelat: le disparuse "bratul de sprijin" politic si administrativ, adica PDSR-ul, adica fostii activisti si securisti - cei din urma, chiar ramasi prin servicii secrete, si-au si uitat repede vechii prieteni musulmani, cum a facut-o si cel mai marunt inspector de la cea mai mica circumscriptie financiara care returna TVA-uri.Dar numai pentru o vreme. Coruptia, denumita pompos "economie de piata", se generalizase in cei sapte ani de guvernare fesenistoida si s-a reasezat relativ usor pe picioare.

Avantajele contrabandei

Contrabanda este cea mai usoara si banoasa meserie, dar si foarte paguboasa pentru statul care o tolereaza, datorita nivelului ridicat al evaziunii fiscale generate. Prima dintre institutiile pervertite la un inalt grad de coruptibilitate prin inflorirea acestei infractiuni, sistemul vamal, care detine o cota de aproximativ 25% in alimentarea bugetului de stat, inregistra la cifra estimata in aprilie 1997 o pierdere anuala de circa 1500 miliarde lei numai din importul de tigari. Produsele cele mai pretabile contrabandei erau tigarile, cafeaua, alcoolul.

Taxate ca marfuri de lux si avand totdata o rata importanta a consumului, cat si o piata formata, cu posibilitatea de absorbtie rapida a unor cantitati mari, eludarea taxelor si a accizelor aducea mari profituri contrabandistilor, dar si angrosistilor si detailistilor. Aceste legaturi complexe au generat pierderi in lant la bugetul de stat prin evaziune fiscala, multe dintre firmele care practicau asemenea importuri ilegale regasindu-se in ponderea celor 10% firme fantoma inscrise la Registrul Comertului numai in 1996.

In cazul lui Zaher, se estima existenta unui raport de 1/3 intre cantitatile de cafea, tigari si alcool introduse legal in tara si cele la care se eludeaza plata obligatiilor fiscale. Practic, acest lucru se realizase prin filiere bine organizate, care actionau la principalele porti vamale ale Romaniei (Arad, Giurgiu, Constanta, Timisoara, Galati si Bucuresti).

Schimbarea rutei balcanice

Proliferarea retelelor contrabandei arabe a fost favorizata in special prin inchiderea traditionalei "rute balcanice", datorita izbucnirii razboiului din Iugoslavia. Practic, conflictul iugoslav a oferit politicienilor, majoritatea proveniti din fostul activ de partid comunist si protejatilor lor de la Bucuresti (securisti, magistrati, politisti, diversi functionari) nu doar sansa imbogatirii prin contrabanda cu produse petroliere, ca in vestitul caz "Jimbolia", cat mai ales sansa crearii unei noi rute de contrabanda - in special cu tigari, droguri si alcool - catre Occident. Romania a ajuns, astfel, principala cale dinspre Orient, via Balcani, spre vestul Europei pentru toate marfurile traficate de retele de contrabanda, foarte multe controlate si/sau finantate de cetateni arabi.

Practic, intre 1990-1996, tara noastra a fost un paradis al contrabandei. De departe, dintre diversele fenomene ale infractionalitatii economice, Romania a fost surprinsa cu totul descoperita in fata acestui tip de crima organizata, care a inregistrat incepand din 1990, dimensiuni halucinante. Diversitatea marfurilor care intrau sau ieseau din tara imediat dupa statuarea dreptului la libera circulatie si anularea monopolului statului asupra comertului, eludand orice taxe sau legi, punea la grea incercare si cea mai avantata imaginatie.

Incepand cu guma de mestecat sau biscuitii si terminand cu materiale radioactive, piese de armanent si copii, totul s-a putut trafica in Romania anilor 1990-1996. In primii doi ani dupa caderea lui Ceausescu, am fost una dintre tarile cele mai vulnerabile pentru cei care derulau afaceri cu tigari. In conditiile in care nu fusesera definite interesele economice ale tarii, guvernele din acea perioada au admis aplicarea unei legislatii prin care tigaretele de import au fost scutite de taxe vamale: in asteptarea scrutinului care l-a consacrat pe Ion Iliescu drept presedinte al tarii cu un prim mandat constitutional, trebuia sa bem si sa fumam cat mai ieftin.

Gauri la buget de mii de miliarde de lei

Au fost anii in care s-au format si consolidat retelele (legale la acea vreme) de import ale tigarilor, prin filiere arabe. Mii de miliarde de lei au fost pierdute astfel de catre statul roman. Daca va mai aduceti aminte, in acei ani fabricile noastre de tigari au suferit pierderi imense, din cauza acestei concurente ilegale, ajungand practic in pragul falimentului.

Vorbind despre perioada 1990-1992, perioada de inflorire masiva a comertului cu tigari, cafea si alcool din import, este necesar sa mentionam ca aceste retele (inca o data, legale la acea vreme) aveau in fruntea lor nu de putine ori fosti activisti si securisti, persoane influente, cu multe legaturi in strainatate, dar si in randul "noii puteri", influente care explica lunga perioada lipsita de taxe vamale de care au fost scutite aceste retele de importatori.

Aceste persoane, carora li s-au atasat in scurt timp fosti ofiteri ai Securitatii de pe spatiul intern sau extern ramasi activi in "servicii" au reluat colaborarea lor cu informatori din randul rezidentilor arabi originari, in special, din Siria, Liban, Irak si Iordania, multi dintre acestia lucrand anterior pentru Securitate, dar si ca agenti dubli pentru serviciile de informatii din tarile arabe.

Cazul "cadru" este cel al lui Zaher Iskandarani, in legatura cu care Serviciul Roman de Informatii a confirmat prin vocea lui Virgil Magureanu la sedinta amintita din aprilie 1997 faptul ca inainte de 1989 s-a aflat in legatura cu fostul Departament al Securitatii Statului, fiind confirmata si apartenenta sa la servicii secrete straine (ca ofiter de informatii sirian).Magureanu a confirmat atunci inclusiv legaturile si complicitatile cu persoane importante din fosta administratie de stat si partide politice. Zaher si prietenii sai de atunci au construit, practic, portretul robot al celor care au conexat afacerile cu tigari din Romania cu marile retele mondiale de contrabanda.

Returnarea TVA-ului

Anul 1992, cand s-au introdus primele taxe vamale, reprezinta momentul in care firme si asocieri de firme (legale!) se transforma practic in paravane pentru filiere de contrabanda. Obisnuite cu castiguri fabuloase, persoane cu legaturi puternice in cercurile politice, militare si economice din Romania au cautat sa eludeze plata taxelor, si asa minime, impuse de Ministerul Finantelor. De la sfarsitul anului 1992, in timpul guvernarii Vacaroiu, cea mai mare parte din tigarile care s-au adus in Romania au intrat fie prin contrabanda directa, avand chiar sprijinul unor autoritati de la frontiera, dar mai ales prin subevaluare in vama.

In conditiile in care pe piata mondiala pretul unui bax cu tigari (500 pachete) incepea la 60 USD, asa-zisii importatori ai "mafiei arabe" prezentau acte vamale, evident false, prin care pretindeau ca au cumparat baxul de tigari cu 6 USD, ceea ce inseamna putin mai mult de 1 cent/pachet! In schimb, pe piata romaneasca tigarile erau puse in vanzare la pretul real al pietei, un pachet de tigari fiind comercializat la un pret intre 1 si 2 USD, depinzand de marca, adica de 100 sau chiar 200 de ori mai mare. Prin acest procedeu, statul roman a pierdut sume practic incalculabile, de ordinul miilor de miliarde.

Procedeul a fost dezvaluit la vremea respectiva de presa, care a adus la cunostinta opiniei publice aceste veritabile agresiuni la adresa bugetului national. Foarte rapid, contrabandistii si relatiile lor la nivel politic si administrativ au reactionat, prin stabilirea in vama a unui pret fix la tigarile de import, intre 50 si 150 USD/bax, in functie de marca tigarilor.

Chiar daca in continuare pretul era sub nivelul pietei mondiale, prin aceasta masura s-ar mai fi putut aseza lucrurile pe drumul cel bun, dar in paralel cu aceasta hotarare a existat o alta, mai discreta, care dadea dreptul celor care prezentau acte ca au cumparat tigarile cu mai putin decat valoarea fixa in vama, puteau sa primeasca ulterior diferenta din taxele platite.

Deci, daca un importator facea dovada ca a achizitionat tigarile cu 12 USD/bax, chiar daca el initial platea taxele corespunzatoare valorii de 40 USD/bax, ulterior i se restituia diferenta de taxe de la 40 USD/bax la 12 USD/bax, Simplu, ingenios si legal. Sigur ca ordinul se putea aplica diferentiat la unul sau la altul dintre "importatori" in functie de "trecerea" pe care o avea la autoritatile vremii. Poate ca, de aceea, la un cocteil, Hrebenciuc se confesa unui inalt functionar de stat prin 1999 cam asa: "voi nici macar nu stiti sa furati, ori noi am facut legi in baza carora sa putem fura!"

Stil si metode pentru bunuri de contrabanda

Intrucat cererea de tigari de import pe piata romaneasca a crescut progresiv, retelele constituite de contrabandisti si-au adecvat stilul si metodele, folosind practic toate caile de introducere a acestora in Romania (terestre, maritime, fluviale si, in final, aeriene), precum si o varietate de procedee de eludare a taxelor (cu acte fictive, fara acte, prin alte locuri decat punctele de vama etc.). Desi aparent actele de contrabanda nu au legatura intre ele, acestea au fost insa organizate de doar cateva grupuri, structurate pe tipuri de activitati si zone de aprovizionare. O sa le prezentam, cu tot cu activitatea lor, in episoadele urmatoare.

O prima incercare de stavilire a contrabandei, care prejudicia serios finantele tarii, a fost introducerea unor insemne pe pachetele de tigari, ca si la alcool. Povestea cu "timbrarea" s-a facut in scopul depistarii marfurilor care au intrat ilegal sau a accizarii produsului din tara. Dar a ramas o poveste. Inclusiv introducerea acestor taxe minimale, prin timbrarea pachetelor de tigari si a sticlelor de batura s-a facut cu timbre a caror gestiune nu a fost nici pana azi bine stabilita.

Timbrele au fost si sunt de o proasta calitate, usor de falsificat la cele mai simple dispozitive de multiplicat. Mai mult, haosul creat in gestiunea lor a condus la situatia de a face imposibil un bilant al actelor de import-export, ca si a calcularii taxelor si accizelor la producatorul din tara. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai stie ce, cum si cat anume s-a mai adus, produs, vandut in Romania. Nici macar Valer Dorneanu, in a carui vila in curs de constructie, de la Dambul Morii - langa Brasov - s-a gasit o mare cantitate de timbre falsificate. Normal, nici azi nu se stie de catre cine, sau cine le-a ascuns tocmai acolo.

Legi incomplete si permisive

Prin legi incomplete si permisive, prin necooperarea institutiilor care trebuiau sa se impotriveasca acestor practici, prin colaborarea interesata intre politicienii puterii si autoritati cu diferitele mafii, nu doar cu "mafia" unora dintre arabii ramasi la noi dupa 1989 (care a profitat, cum spuneam, de "culoarul" creat de razboiul iugoslav, pentru a pune pe picoare cu fostii lor "prieteni" din Securitate retele de contrabanda), Romania a tins sa se transforme ea insasi intr-un stat mafiot.

Noroc ca rezultatul alegerilor a fost altfel si noroc ca lumea interlopa araba nu a putut produce, dupa Nassar, Zaher, ori Michele Issa si altii un tip mai imaginativ ca Omar Hayssam, ori sa racoleze politicieni si securisti ceva mai inteligenti decat cei ce l-au sprijinit. Nu se poate vorbi de o "mafie araba" propriu-zisa, ci de un intreg sistem din care cetateni arabi, care datorita legaturilor lor in Orient le-au avut, s-a creat si a functionat, cel putin in primii opt ani de la Revolutie, ireprosabil. Noi le-am vandut arme (libanezilor, irakienilor si iranienilor) din productia militara pe stoc de dupa 1989, nepasandu-ne de nici un embargo, ei ne-au adus ce-am vrut si ne-a lipsit atata amar de ani: bautura straina, tigari straine, cafea naturala.

Si, din inconstienta unui sistem blocat in mentalitatile comunismului, datorita complicitatii interesate a acestui bloc comunisto-securist, Romania a putut figura, la loc de cinste, pe harta sprijinitorilor lui Osama ben Laden, fara ca pana acum sa fie pedepsit careva pentru complicitate la terorism - in afara lui Omar si a slugii sale credincioase Munaf, poreclit de angajatii sai romani, cu simpatie, "Pamatuf".

Ultima modificare facuta de CIUDATUL SA (12-07-2008 13:18:31)
12-07-2008 13:17:58
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
OPERATIUNEA "BANAT" (II)

"Bani pentru partid"=motorina pentru Milosevici




-- In politica "nu exista contrabanda"


O "nota-sinteza in actiunea informativ-operativa BANAT" din toamna anului 1997 a adus, pentru prima oara, la modul serios in discutie implicarea Serviciului Roman de Informatii si a unor demnitari ai regimului Iliescu in "afacerea Jimbolia". In aceasta se sintetiza, mai intai, mecanismul de derulare a contrabandei. "Din verificarile si actele premergatoare efectuate cu privire la realitatea si legalitatea circulatiei unor garnituri de vagoane-cisterna incarcate cu produse petroliere intre statia C.F. Timisoara Sud si punctul de frontiera feroviara cu Iugoslavia, au rezultat urmatoarele: in perioada 1994-1995, potrivit evidentelor Caii Ferate, din statia CF Timisoara Sud, nominalizata in documentele de transport ca statie de destinatie si de predare a marfurilor catre proprietar, au fost redirijate catre Jimbolia un numar de 1107 vagoane-cisterna, continand cantitatile de 7.799 de tone de benzina si 36.064 de tone de motorina, in baza dispozitiilor ulterioare transmise conform instructiunilor de serviciu ale SNCFR.Verificandu-se registrul de urmarire-descarcare, existent in statia CF Jimbolia, s-a constatat faptul ca garniturile de vagoane-cisterna au fost predate destinatarului/proprietarului pline, iar acesta le restituia dupa circa 8-10 zile descarcate, in conditiile in care in zona nu exista linii industriale, rezervoare sau instalatii de descarcare produse petroliere, iar vagoanele in cauza, in perioada de stationare indicata, nu se regasesc inscrise in formularul piata statiei sau in borderourile de predare la administratia feroviara sarba. Actele premergatoare efectuate in cauza au evidentiat faptul ca, prin intermediul unor firme inmatriculate legal, dar care nu au functionat niciodata la sediul social declarat si ai caror administratori au plecat din tara la scurt timp dupa inregistrarea acestora, unele persoane cu functii de decizie in aparatul administratiei de stat (Virgil Magureanu, fost director SRI, Aurel Novac, fost ministru al Transporturilor) au organizat si coordonat o filiera de contrabanda prin care s-au dirijat in Iugoslavia cantitatile susmentionate de produse petroliere, in care au implicat, fiecare pe partea sa, subordonati pe scara ierarhica (...).In filiera de contrabanda au mai fost implicati:- Mataragiu Costi, sef zona SRI Banat;- Petrea Vasile, sef serviciu SRI Timis;- Bara Ionel, Ambasador Extraordinar al Ordinului de MaltaPentru finalizarea cauzei se mai impune audierea numitului Novac Aurel si sesizarea Parchetului Militar, competent a efectua cercetari cu privire la abuzurile si ilegalitatile savarsite de cadrele militare implicate".Ceea ce s-a si intamplat. Constatand ca la comiterea faptelor au participat si ofiteri ai Serviciului Roman de Informatii (coloneii Mataragiu si Petrea), Sectia Anticoruptie a Parchetului Curtii Supreme de Justitie, care instrumenta dosarul, si-a declinat, la 18 iunie 1998, competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Sectiei Parchetelor Militare. Gluma se ingrosa, odata cu dosarul, care masura deja 3.000 de pagini. Ceea ce, in cercetarea initiala a Politiei, avea aparenta unei escrocherii puse la cale de contrabandisti de duzina, lua mirosul unei "operatiuni speciale", dar in folosul exclusiv al celor care au comandat-o si nu a statului. Dimpotriva, in urma contrabandei operate prin firmele fantoma, prejudiciul creat Romaniei - doar din taxe neplatite - (dincolo de cel de imagine) s-a ridicat la 14.000.000.000 lei, (la un curs al dolarului de 7.500 lei). Iar banii incasati pe petrolul livrat Iugoslaviei nu s-au regasit in nici un cont "special" sau la bugetul de stat. "Afacerea Jimbolia" incepea sa arate si ea a "operatiune". Operatiunea "bani pentru partid", pentru sefii lui si pentru cei devotati lui.Luna august a anului 2000 a fost una "fierbinte" pentru protagonistii "dosarului Jimbolia", desi in prima zi a ei nu s-ar fi zis asa. La 1 august s-au prezentat la Parchetul General, in calitate de martor, doua persoane: colonelul in rezerva Gheorghe Mihai, fost director al Directiei Transporturilor din IGP (cel ce il tot suna pe colonelul Doru ... sa-i explice ca e vorba de o "problema guvernamentala") si Constantin Bostina, patronul uneia dintre cele noua firme care au transportat produsele petroliere in Iugoslavia. Ca o paranteza, Bostina a fost, inainte de 1989, seful Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania, iar la izbucnirea revolutiei era ministru al Industriei Usoare. In prezent, este vicepresedinte al Asociatiei Oamenilor de Afaceri Romani, al carei presedinte este George Copos, fostul sau subaltern pe linie UASCR. Atmosfera s-a incins insa odata cu audierea lui Virgil Magureanu la Parchet, doua zile mai tirziu. A stat acolo trei ore, care foarte probabil n-au trecut usor. El a trebuit sa raspunda declaratiilor facute de fostii sai subalterni, ofiterii SRI Costi Mataragiu si Petrea Vasile, din care rezulta ca au participat la protejarea convoaielor de carburanti care s-au "varsat" in Iugoslavia din ordinul fostului director al Serviciului Roman de Informatii.Cu doar o zi inainte, generalul Ion Pitulescu, fost sef al Politiei in timpul guvernarii Vacaroiu, l-a acuzat pe Magureanu ca este "organizatorul si beneficiarul direct al contrabadei cu produse petroliere", alaturi de cativa apropiati ai sai, dintre care l-a numit pe adjunctul Gioni Popescu. Pitulescu sustinea ca Magureanu i-ar fi spus ca a fost o "operatiune de interes national". "L-am contrazis, si Magureanu urmeaza sa dovedeasca acum ca nu este asa", a mai spus generalul. Pitulescu a mai afirmat ca la afacere a fost complice si fostul ministru al Transporturilor, Novac, fara de care operatiunea nu ar fi avut sorti de izbanda si ca el l-a informat verbal pe premierul Vacaroiu, care insa "nu a intreprins nimic in elucidarea cazului". Nicolae Vacaroiu l-a ironizat imediat, in stilul sau, pe Pitulescu: "Nu cunosc nici un fel informare verbala. Este un joc politic care nu-si are rostul. Inainte era firul rosu, acum la moda este embargoul. Nu este nici pe departe vorba de contrabanda".Dar gluma se ingrosase. In primele zile ale lunii septembrie 2000, Parchetul General a cerut Presedintiei, Senatului si Camerei Deputatilor sa se pronunte, dupa studierea documentelor din "dosarul Jimbolia", daca se impune inceperea urmaririi penale impotriva senatorilor PDSR Nicolae Vacaroiu, fost prim-ministru, Doru Ioan Taracila, fost ministru de Interne, precum si fata de Aurel Novac, fost ministru al Transporturilor, in conformitate cu prevederile Legii nr. 115/1999, privind responsabilitatea ministeriala. PDSR s-a regrupat exemplar, cum o mai facuse in cazul Bivolaru. Cererea Parchetului a fost imediat blocata de Comisia Juridica de la Senat. Intr-o declaratie, senatorul PDSR Ion Predescu a aratat ca Legea raspunderii ministeriale nu poate fi aplicata retroactiv, iar faptele la care se facea referire in adresa Parchetului s-au petrecut inainte de aparitia acestei legi. PDSR a iesit basma curata usor: de la sedinta Comisiei a absentat chiar presedintele, taranistul Razvan Dobrescu, iar in locul lui Ion Predescu "a facut jocurile". Nefinalizata pana debutul campaniei electorale, "Operatiunea Banat" s-a transformat, din pacate, in balci politic.Serviciul Roman de Informatii fuge pe usa din dosLa inceputul anului 2000, inainte ca "Operatiunea Banat" sa se transforme in circ politic, o ancheta interna a SRI a ajuns la concluzia, ca intodeauna stiuta de toata lumea, ca "trei cadre ale acestui serviciu au fost direct implicate in traficul de produse petroliere spre Iugoslavia in perioada embargoului", dupa cum relata postul de radio BBC. Alaturi de cei doi ofiteri SRI deja stiuti, Vasile Petrea, seful filialei SRI Timis si Costi Mataragiu, fost sef al Centrului Zonal a aparut si numele lui Dumitru Ogasanu, de la SRI Bihor. Tot BBC reamintea ca acesti ofiteri au fost implicati si in procesul "Solventul", unde s-a decis neinceperea urmaririi penale a celor trei ofiteri, pentru ca s-a considerat ca au actionat la un ordin.Nici cazul Jimbolia nu era diferit. Desi ofiterii SRI s-au ocupat direct de protectia informativa a unor transporturi de contrabanda cu incalcarea embargoului impus Iugoslaviei, astfel incat trenurile cu motorina si benzina sa treaca neobservate, Serviciul Roman de Informatii a precizat, din nou, ca acestia s-au implicat in actiune din ordinul lui Virgil Magureanu, fostul director al institutiei. Totodata, SRI "precizeaza ca nu a initiat, nu a executat si nici nu a organizat operatiunea, nefacand altceva decat sa protejeze transportul".Costin Georgescu a procedat asa cum avea sa o faca si Predescu, in apararea camarazilor sai de partid. Dintr-o trasatura de condei, in stilul care i-a caracterizat intregul mandat de director, rasplatit dealtfel cum se cuvine cu un post diplomatic, a sarit in apararea ofiterilor de informatii. Lui Georgescu i-a venit cu atat mai usor, cu cat nu cu multa vreme inainte ii aparase cu patos in parlament pe fostii securisti, cu ocazia dezbaterilor la "Legea Ticu". Rezultatele demersului conducerii SRI nu au intarziat sa apara. Cu obedienta, in 28 martie 2000, Parchetul Militar decidea suspendarea anchetei penale impotriva celor trei ofiteri SRI, considerand ca "nu exista suficiente probe" ale comiterii unei infractiuni.In Romania regimului Iliescu, au fost anchetati la sange oameni care au fost prinsi trecand la sarbi canistre cu benzina, pentru a castiga, cu frica in san, un ban in plus. Cei care "au facut embargoul" cu garniturile de tren nu au avut de patit nimic si nici o teama, pentru simplul motiv ca ei au fost cei ce faceau legea.In "afacerea Jimbolia", SIE a tacut. Dar ce-a facut?Intr-o recenta emisiune a lui Stelian Tanase de la "Realitatea TV" am intervenit, intrebandu-l pe invitatul sau, generalul Ioan Talpes, fost director al SIE, despre implicarea Serviciului de Informatii Externe in "afacerea Jimbolia". Talpes a precizat, din start, ca SIE nu a avut nici o legatura cu contrabanda. Dimpotriva, dansul ar fi contribuit la aducerea acelei Comisii care supraveghea aplicarea de catre Romania a embargoului impus Iugoslaviei. Apoi, printr-un superficial exercitiu stilistic, domnul Talpes incerca sa abata atentia de la fondul problemei, vorbind de cei "400 de kilometri de granita cu Iugoslavia, practic imposibil de supravegheat". Mi-am amintit imediat cat de eficient erau impuscati multi dintre cei ce incercau sa treaca Dunarea la sarbi, inainte de 1989... Dincolo de aceasta, fostul sef al SIE batea, in fond, campii: contrabanda in "afacerea Jimbolia" nu s-a facut pe 400 de kilometri, ci pe distanta unui ecartament de cale ferata.Senzatia a fost ca Ioan Talpes incearca sa ascunda ceva. Iata despre ce ar fi vorba. Mai intai, despre incompetenta. SIE habar nu a avut (dar, cum s-a vazut, nu a vrut) sa gestioneze o problema care intra in mod direct in sfera sa de competenta. Inainte de toate, la vremea respectiva, "afacerea Jimbolia" a dovedit ca Romania putea fi, foarte usor, un culoar al Rusiei spre Balcanii aflati in plin si sangeros conflict. "Povestea" cu "firul rosu" de care s-a legat, la fel de superficial domnul Talpes nu era doar o poveste. Rusia avea nevoie sa pastreze o legatura tainica si directa cu Romania, pentru a putea pastra macar un minim control asupra zonei balcanice.Contrabanda de stat prin gara Jimbolia a avut si o dimensiune mafiota. Va mai aduceti aminte de priorul oradean Ionel Bara, auto-recomandat "ambasador al Ordinului Cavalerilor de Malta"? Bara a fost inculpat in dosarul contrabandei, fiind adesea vazut in gara Jimbolia, carand valize diplomat, despre care ceferistii banuiau ca sunt doldora de marci, imediat dupa "preluarea" de catre sarbi a unor garnituri de combustibili. Inainte de 1989, Ionel Bara lucra in serviciile de informatii ale armatei, avand insa un grad marunt. A revenit in tara in 1994, anul in care s-a declansat "afacerea Jimbolia". Se deplasa cu autoturisme pe care aplicase, cu de la sine putere, autocolante CD - "Corp Diplomatic", a organizat dineuri si conferinte, tinea discursuri pompoase, razbatand chiar pana la Iliescu, in compania caruia a si fost remarcat de presa.Dar Ionel Bara nu s-a intors in Romania doar cu promisiuni. El a venit insotit de Caiumi Serafino si Luciano Lonardoni, ambii din Modena si ambii in legatura cu Alberto Ramera, colonel al serviciilor secrete italiene, care a fost trimis sa controleze operatiunile de incalcare a embargoului de catre Romania. La el s-o fi referit Ioan Talpes cand a spus ca s-a ocupat de aducerea observatorilor straini care sa monitorizeze respectarea embargoului de catre Romania? Poate ne va raspunde. O sursa de presa sustine ca, vazand ca fenomenul nu poate fi controlat, "se pare ca Ramera a cazut la o invoiala cu partea romana, intelegere care a continuat sa functioneze si dupa disparitia lui in accidentul aeronavei TAROM de langa Verona". Dupa moartea lui Ramera, Lonardoni a preluat "misiunea" sa, fiind mentionat drept unul dintre pionii "afacerii Jimbolia. Stabilit la Sanmartin, in Bihor, cumpara proprietati, iar prietena sa, tinara Florentina, remarca aceeasi sursa, "devine in scurt timp una dintre cele mai prospere fete din Bihor. Eram in plin embargou".Dar pentru a ne edifica cititorii in legatura cu ne-amestecul Serviciului de Informatii Externe in "afacerea Jimbolia", mai trebuie sa precizam un fapt important: in 1994, in acelasi an in care vine in tara "ambasadorul" Ionel Bara si demareaza "afacerea Jimbolia", se intoarce de la Belgrad un binecunoscut personaj: Ristea Priboi. Ultima misiune peste hotare a lui Ristea Priboi a fost in capitala Iugoslaviei. Ce rol a jucat el acolo ca ofiter SIE, numai domnul Ioan Talpes ne poate lamuri. Si mai trebuie precizat ceva. Curand, Priboi a fost recompensat, fiind detasat in 1995 la biroul Presedintelui Camerei Deputatilor, Adrian Nastase, pastrandu-si insa in acelasi timp si gradul si calitatea de ofiter activ al SIE. Situatie care a incetat abia in 1997, cand a fost trecut in rezerva.Pretul platitLa finele anului 2000, "Operatiunea Banat" s-a transformat intr-o batista bine pusa pe tambal. Personalitatile implicate se agitasera degeaba, afirmand in apararea lor, la izbucnirea scandalului, ca "afacerea Jimbolia" a fost un "transport umanitar aprobat de Consiliul de Securitate al ONU". Sau, cum afirmase in martie 1998 Magureanu, ca "incalcarea de catre Romania a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politica luata la nivel inalt, la care a concurat si acceptul organelor internationale de supraveghere". Fostul sef al SRI s-a jurat ca a inaintat rapoarte despre incalcarea embargoului presedintelui Iliescu si premierului Vacaroiu. Sunt aici cateva lucruri de spus. In cazul in care transportul ar fi fost intr-adevar aprobat de ONU, la MAE si la Ministerul Transporturilor ar fi trebuit sa existe documente care sa-l ateste, ori Parchetul nu a primit asemenea documente pe parcursul cercetarilor. Nici nu avea cum. S-au facut verificari care au aratat ca, la nivelul Consiliului Suprem de Aparare al tarii, nu au fost adoptate hotarari referitoare la transmiterea prin statia CFR Jimbolia, catre fosta Iugoslavie, a vreunei cantitati de carburanti si ca nici Consiliul de Securitate al ONU si nici alte organisme internationale nu au aprobat o asemenea operatiune.O alta problema este cea a sumelor vehiculate pe parcursul "afacerii Jimbolia". Daca ea era o "operatiune speciala", banii obtinuti ar fi trebuit sa se regaseasca in rezervele extrabugetare ale statului roman. Dar statul nu a incasat nici o marca si nici un dolar. Dar totusi, de unde venea petrolul livrat Iugoslaviei, cat s-a platit si cat s-a incasat pe el? O interventie a lui Adrian Costea la "Radio Europa Libera" in anul 2000 arata, in ceea ce priveste provenienta petrolului importat de Romania si care a ajuns in Iugoslavia, ca "o parte din petrol era rusesc. De asemenea, a fost si petrol libian, dar si irakian". Aceste importuri, intermediate de Costea, s-au achizitionat la un pret mai mare decat pe piata internationala, cu bani virati de darnicul BANCOREX al si mai darnicului Temesan. Directorul bancii a fost ulterior inculpat pentru o "gaura" de 16,8 milioane de dolari, reprezentand acreditive acordate fara garantii catre importatorii G.T.I. (General Trading & Investment) si STAR TRADE INVEST si neincasate. Sarbii au platit, la randul lor, acelasi combustibil. Un singur tren cu cisterne transporta Intre 1.200-1.500 de tone de combustibil. Incasarile, pentru o singura garnitura, atingeau 3 milioane de marci. Au fost 40 de garnituri, deci socoteala e simplu de facut.La toate acestea, trebuie sa mai adaugam ceva. Pe linga motorina si benzina, in transporturile catre Iugoslavia, care s-au scurs pe sub ochii curiosi ai politistului Doru Spataru sub "protectia guvernamentala", s-a mai aflat ceva. Au trecut, nevamuite si necontrolate in Iugoslavia, 16 vagoane cu uree si 9 vagoane cu produse ceramice. Cel putin asa li s-a spus angajatilor CFR din statia Jimbolia, nelamuriti ca vad si altceva decat cisterne. Dar ce facea regimul Milosevici, in plin si crincen razboi, cu uree si portelan? Ne mai amintim de un caz, celebru in Romania, nu-i asa, cand sub portelan s-a gasit altceva; si, de altfel, fabrica de la Cugir trebuia si ea "relansata", nu-i asa? Cat despre uree, ea nu se utilizeaza doar pe camp, ci si in industria de armament...In opinia mea, "afacerea Jimbolia" si actiunea care a incercat sa o deconspire, "Operatiunea Banat", operatiune ce a esuat lamentabil, reprezinta cel mai mare esec al institutiilor Romaniei in tranzitie in incercarea de a-si demonstra puterea si vointa in lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate. Organizate chiar de stat, printr-o operatiune vasta de contrabanda. In aceste conditii, numai o abordare a "dosarului Jimbolia" din perspectiva incalcarii grave a sigurantei nationale, a intereselor si angajamentelor internationale ale Romaniei ne-ar mai putea spala putin fata. "Operatiunea Banat" a ridicat doar un colt din valul intunecat asternut peste o sumbra realitate: la noi, cei ce fura mai mult sunt cei alesi sa faca legi ori numiti sa le aplice, iar siguranta nationala a tarii este pusa in pericol, uneori, din inconstienta, incompetenta sau lacomie, chiar de sefi si superiori din institutiile chemate sa o apere.
12-07-2008 13:19:50
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Structurile kaghebiste sunt inca active

Un subiect la ordinea zilei este prestatia presedintelui Traian Basescu de presedinte-jucator. Greseste actualul sef al statului avand aceasta atitudine si aceasta actiune politica de a da sfaturi Parlamentului, Guvernului, Puterii judecatoresti si de a intervini in problemele partidelor politice?
Orice presedinte ales prin vot direct isi doreste sa fie un presedinte-jucator. Spre deosebire de presedintii republicilor parlamentare, alesi de fractiuni parlamentare, in urma unor jocuri de culise, un presedinte ales prin vot direct are o relatie nemijlocita cu electoratul sau pe care el tinde sa-l considere a fi intreg poporul, uitand ca cei intalniti in mitinguri electorale, ca si votantii sai, sunt doar suporterii proprii. Dupa ce depune juramantul in Parlament si devine un presedinte constitutional, prima sa obligatie este sa fie garantul respectarii Constitutiei tarii sale. Unii presedinti tind sa se raporteze la modelul SUA, unde presedintele este si seful Guvernului, avand atributii executive pe care ei nu le au.

In Constitutia Romaniei, ca si a altor state cu regim semi-prezidential, prerogativele presedintelui sunt putine si nesemnificative in perioade normale. Presedintele iese in prim-plan doar la formarea guvernului si in momente de criza. Atunci rolul lui constitutional este important si el devine dintr-un moderator intre celelalte puteri in stat un jucator. Pentru a putea fi insa un jucator important si credibil in asemenea momente, el trebuie sa se manifeste, in primul rand, ca un mediator abil intre Putere si Opozitie si ca un aparator respectuos al Constitutiei. Spre deosebire de mandatul meu, care a fost marcat de crize succesive a caror gravitate ar putea fi comparata doar cu cele din perioda 1938 -1944, presedintele Basescu se gaseste intr-o situatie net favorabila. In acest moment, Romania nu mai trebuie sa ia nici o decizie radicala de politica externa sau interna, cu exceptia luptei impotriva coruptiei.

Dar are de rezolvat niste lucruri extrem de delicate intr-un timp foarte scurt...

Romania este acum membra a NATO si va fi membra a Uniunii Europene, ceea ce inseamna delegarea unei parti importante din atributiile sale in domeniul politicii externe si de aparare acestor doua organizatii, nu are de rezolvat conflicte interetnice, pericole de razboi la granita, amenintarea unor lovituri de stat sau a unui crah bancar.

"Trianonul" este un eveniment minor

As reveni aici, totusi acest scandal care se incearca a fi creat in jurul "Trianonului" este destul de suspect.

Este un eveniment minor fara relevanta in relatia romano-maghira. Imi amintesc ca, in 2000, cu ocazia unei vizitei oficiale in Anglia, am fost invitat sa vorbesc in Camera Comunelor. Un deputat, care isi amintitea discursul presedintelui Iliescu din campania electorala din 1996, m-a intrebat ce se va intampla daca nu voi mai fi presedinte si PDSR va veni la putere impreuna cu PRM. I-am raspuns ca disputele romano-maghaire, de multe ori sangeroase de-a lungul secolelor, au cunoscut in perioada 1997-2000 o ameliorare radicala la nivelul comunitatilor si statelor si am prezis ca in campania electorala din anul 2000 relatiile romano-maghiare nu vor fi un subiect de disputa, fiindca politicienii preiau doar temele care le pot aduce voturi. Nu trebuie sa confundam telefoanele si SMS-urile care ruleaza pe ecranele televizoarelor cu opinia poporului, mult mai calma si mai rezonabila.

Este totusi ciudat. De ce nu au venit in vara trecuta sa prezinte "Trianonul", ci acum? Este un semn de intrebare care se ridica...

Este normal ca orice eveniment sa fie un semn de preocupare pentru un jurnalist. Un om de stat trebuie sa priveasca intr-un context mai larg. Daca vom avea ocazia sa mai discutam peste un an de zile, veti vedea ca nimeni nu-si va mai aminti de acest film. In 1994 cand, impreuna cu presedintele Goncz, am imaginat un model cultural al reconcilierii romano-maghiare, am plecat de la ideea ca este in interesul Ungariei sa sustina intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Aceasta constructie s-a dovedit stabila pe termen lung, Ungaria sustinand cu fermitate intrarea Romaniei in NATO si U.E. Mentionez ca, in 1997, organizatiile de lobby maghiar din Statele Unite au fost extrem de active in sprijinirea integrarii Romaniei in NATO. In cadrul NATO si UE nu sunt tolerate conflicte care sa puna in pericol integritatile nationale. Evoc acum doar exemplul gravelor disensiuni intre Turcia si Grecia, care, daca nu ar fi fost membre NATO, ar fi declansat probabil un conflict grav in zona Balcanilor.

Mai bine cu Basescu decat cu Nastase

Bun. Dar, intre genul de presedinte Ion Iliescu si genul de presedinte Traian Basescu, pe care il preferati?

Pe nici unul, in raport cu perioada istorica a mandatului lor. Cu totul altfel ar fi stat insa lucrurile daca, prin jocul destinului, Ion Iliescu ar fi fost presedintele Romaniei in 1964. Atunci Romania ar fi avut, poate, in 1989 un statut mai apropiat de cel al Ungariei si el ar fi ramas in istoria Romaniei ca un presedinte comunist reformator, ceea ce corespunde exact cu profilul sau, nu numai politic, ci si psihologic. Daca Traian Basescu ar fi devenit presedinte in 1990 si daca conceptiile sale ar fi fost cele pe care le are azi si nu cele pe care le avea in 1990, ar fi fost poate benefic in rolul presedintelui jucator pe care si-l doreste cu atata ardoare acum. Dar, pentru momentul 1990 sau 2000 (Ion Iliescu) si 2004 (Traian Basescu), situatia Romaniei si contextul international pretindeau un alt fel de sef de stat.

Sa pun intrebarea si altfel: este mai bine pentru Romania ca a iesit presedinte Traian Basescu si nu Adrian Nastase?

Categoric este mai bine ca a castigat Traian Basescu. Proiectul votului util pe care societatea civila l-a initiat si impus in 2004 a fost benefic pentru Romania, chiar daca a fost impotriva principiilor mele politice si morale. Faptul ca Traian Basescu a preluat in cele din urma un val popular orientat spre un vot negativ a fost si este pozitiv pentru ca a indepartat, cel putin pentru moment, pericolul permanentizarii partidului-stat atotputernic reprezentat de Adrian Nastase, chiar daca uneori pumnul de fier era mascat intr-o manusa...

...de catifea...

...nu chiar, poate de blana de mistret. Prelungirea sistemului oligarhic coroborata si cu mentalitatea populara de cedare in fata fortei ar fi fost catastrofala pentru Romania. Spargerea dominatiei partidului-stat asupra tuturor segmentelor vietii da multor oameni posibilitatea de a-si regasi o parte a libertatii individuale. Responsabilitatea presedintelui Basescu si a guvernului Aliantei DA este foarte mare, pentru ca ei trebuie sa dovedeasca ca votul util din 2004 nu a insemnat doar o alegere intre un rau mai mare si un rau mai mic, cum unii au afirmat cu cinism, ci ca pot sa reprezinte chiar binele. Iar binele pentru Romania nu poate fi decat respectarea legilor, a institutiilor democratice si a principiilor Uniunii Europene.

Basescu vine din interiorul sistemului

Presedintele Traian Basescu este acuzat, pe de o parte, ca nu si i-a ales bine pe unii consilieri, iar pe de alta parte, ca pastreaza o gramada de fosti consilieri ai presedintelui Iliescu, in frunte cu vestitul domn Pascu, om cu finantele, cu petrolierele... Exista o politica in alegerea consilierilor? Aveti aceasta experienta.

Experienta mea este a unui presedinte venit complet dinafara sistemului, pe cand presedintele Basescu vine din interiorul sistemului prin toata activitatea sa de dinainte de 1989 si pana acum. Avantajul meu a fost lipsa oricaror obligatii, interese, complicitati sau chiar cunostinte si de pe aceasta pozitie am putut actiona fara oprelisti impotriva sistemului, dar am fost nevoit sa platesc in cele din urma un pret politic greu. Pentru Traian Basescu, atat timp cat dorinta lui de a lupta impotriva coruptiei este sincera, cunoasterea si mai ales folosirea sistemului poate fi un avantaj. In ceea ce priveste consilierii, dupa ce am fost ales toti consilierii presedintelui Iliescu au plecat de la Cotroceni, realizand ca este vorba de o schimbare radicala. Cei pe care i-am adus eu in aparatul prezidential a trebuit sa satisfaca doua conditii: sa nu fi avut nici un fel de relatie cu Securitatea si sa nu aiba si nici sa nu fi avut implicare in afaceri de nici o natura. Aceasta politica de selectie poate parea absurda, dar in acele momente am optat pentru persoane din societatea civila, care nu facusera afaceri si majoritatea nu fac nici acum. Am cerut acordul lor pentru ca SRI si SIE sa verifice si sa ateste ca nu au colaborat cu Securitatea.

Am constatat repede ca cei care puteau sa indeplineasca aceste doua conditii erau putini. Asa se explica si de ce pana la sfarsitul mandatului meu nu am depasit doua treimi din numarul consilierilor pe care puteam sa-i am la Cotroceni. Dar explica si de ce, dupa alti patru ani (2001 - 2004), in care impreuna cu o parte din fostii mei consilieri ne-am luptat cu PSD pe fata, nimic compromitator nu a iesit la iveala asupra vreunuia din fostii consilieri de la Cotroceni. Presedintele Basescu este in alta situatie. Prin activitatile sale ministeriale si de primar, vine dintr-o zona cu mari jocuri de interese si totdeauna sprijinul financiar, care in cazul ultimelor alegeri din 2000 si 2004 a fost imens, trebuie intr-un fel rasplatit. Pe de alta parte sunt si unele afinitati mai vechi. Domnul Traian Basescu a fost ales si promovat ministru de Presedintele Iliescu, a fost coleg de guvern cu Adrian Nastase in 1990-1992 si in 2004 s-a putut vedea bucuria cu care vechii colaboratori l-au intampinat la Cotroceni.

Sunt trei oameni in Romania care pot sa ne lamureasca: dvs., dl. Iliescu si dl. Basescu. Exista posibilitatea la acest nivel sa se faca la transferul de putere anumite intelegeri intre fostul si actualul presedinte?

Repet: experienta mea este diferita de a celorlalti doi. Eu nu am facut intelegeri cu nimeni. Aceasta explica si de ce am ramas destul de singur. Am plecat de la ideea ca rolul meu era sa ofer un model care se adreseaza in special tinerilor; cel al unei persoane care a plecat "din multime", fara alta sustinere decat propria activitate si care poate sa ajunga rectorul Universitatii Bucuresti si Presedintele Romaniei, asadar la un varf profesional si la un varf politic, fara aranjamente sau compromisuri. Pariul meu a fost sa dovedesc ca in Romania este posibil sa detii functii inalte fara sa obtii beneficii materiale pentru tine personal, pentru familie sau apropiati. Unul dintre motivele pentru care nu am mai candidat in 2000 a fost si acela ca tipul de campanie electorala pe care eu l-am dus in 1992 si 1996, fara bani si bazat pe contactul direct cu populatia si pe entuziasmul sustinatorilor mei din CDR, nu mai mergea. Daca as fi candidat in 2000 ar fi trebuit sa fac cel putin acele compromisuri considerate normale si in democratiile occidentale.

Guvernul Tariceanu, fara nota

Ce nota ati acorda guvernului Tariceanu dupa prima luna de functionare? Daca erati dvs. Presedinte si era acest Guvern, trebuia sa-l trageti de urechi sau nu?

Nici o nota. Pana in acest moment nu putem spune despre guvernul Tariceanu nici ca a dezamagit, nici ca a dovedit performanta. Comparativ cu prima luna de activitate a guvernului Ciorbea, in care dl. Tariceanu era ministrul Economiei si dl. Basescu era ministrul Transporturilor, guvernul de atunci se confruntase deja cu probleme mai grave si luase decizii mai dificile. In schimb pot spune ca un presedinte "care trage de urechi" guvernul in mod public submineaza grav autoritatea acestuia. Raportul dintre presedinte si guvern nu este cel dintre primar si consiliul municipal.

"Nu vom avea anticipate pana in 2008"

Are vreo sansa aceasta coalitie sau credeti mai degraba in alegeri anticipate anul acesta?

Daca ne vom reintalni in anul 2008 si veti reciti acest interviu veti vedea ca am avut dreptate cand am spus ca in Romania nu vor fi alegeri anticipate si nici proceduri de revocare a Presedintelui. Sunt doar jocuri de artificii care pot sa ridice rating-urile televiziunilor, sa creasca tirajele ziarelor si sa mentina membrii partidelor sub tensiune. Contextul intern si extern al Romaniei nu permite aceste lucruri. Daca unul din oamenii politici de frunte ar initia astfel de aventuri politice ar fi cu adevarat iresponsabil. Nu mai vorbesc ca alegerile anticipate nu sunt posibile decat cu pretul unui circ politic in care presedintele, primul ministru si parlamentarii care ar marsa in acest sens s-ar face de ras. Pe de alta parte, un joc al PSD, de revocare a presedintelui, ar fi de fapt cel mai mare ajutor pe care ar putea sa i-l dea presedintelui Basescu, plasandu-l in pozitia care-i place mai mult si pe care a pierdut-o, aceea de victima.

Presedintele vrea alegeri simultane in 2009

Va referiti la faptul ca i-ar creste simpatia populara si mai mult?

Este ceea ce isi doreste. Altfel, cu cat anunta ca va fi mai mult jucator, cu atat pe termen lung va deveni "rezerva". Ratiunile pentru care se arunca aceste petarde electorale nu sunt politice, ci politicianiste. In cazul PSD, ele reflecta incapacitatea sa de a deveni o forta serioasa de opozitie, de a prezenta o alternativa. In cazul presedintelui Basescu, este vorba de o dorinta aproape disperata de a obtine alegeri parlamentare in toamna acestui an pentru ca in 2009 sa se revina la simultaneitatea alegerilor parlamentare si prezidentiale, singurul caz in care ar mai putea sa joace acelasi rol politic ca in 2004. Dimpotriva, este foarte important ca alegerile parlamentare sa se desfasoare la termenul normal, in 2008, pentru ca pentru prima data electoratul sa perceapa ca de fapt Guvernul este cel care raspunde de problemele economice si sociale si sa aleaga un lider de partid ca prim-ministru. Va fi un mod de joc activ si nu simulat, prin care se poate scoate definitiv din capul alegatorilor ideea presedintelui-tatuc, eventual ascuns sub masca presedintelui-jucator.

Are vreo sansa administratia Basescu-Tariceanu sa ajunga la varfurile coruptiei? Dvs. ati avut o experienta in coruptie in campania aceasta...

Nu numai ca are sanse, dar are mijloacele pe care eu nu le-am avut. In momentul in care am declansat lupta impotriva structurilor mafiote - mafia bancilor, flotei, petrolului, ingrasamintelor chimice, tutunului si a celorlalte tipuri de mafii - nu exista o legislatie impotriva coruptiei, nu existau institutii specializate, aceasta a fost problema cea mai grava.

Dar ce ne facem acum ca exista...

Acum exista legislatie, exista institutii si mai exista si o presiune din partea Uniunii Europene si a NATO, in consecinta va trebui si pot sa faca acest lucru. Nu au nici o scuza sa nu-l faca.

Pai, institutiile acestea sunt formate din oameni si la CSM sunt nu stiu cati oameni ai doamnei Rodica Stanoiu, care stim cata apetenta a avut pentru Uniunea Europeana, la Curtea Constitutionala sunt apropiati ai lui Iliescu, la PNA este dl. Amarie al carui frate este senator PSD.

Aceasta ar fi o abordare plangacioasa care in fata mea nu scuza nimic. Cand am fost ales eu presedinte, ce fel de structuri am preluat? Nu uitati ca in timpul acelor patru ani am promovat la Curtea Suprema de Justitie judecatori tineri, am eliminat din structurile serviciilor secrete 36 de generali din fosta Securitate, ca sa nu mai vorbim de cei cu grad de colonei, incepand cu dl. Priboi. S-au promovat prin concursuri tineri si in Justitie, si in politie, si in administratie.

Da, dar la varf?

In acest moment trebuie creata doar posibilitatea de a-i lasa pe acestia sa lucreze corect si de a promova, prin concurs, alti tineri in locul celor pensionabili. In 1997, daca ar fi trebuit sa cauti in structura Ministerului de Interne persoane care nu participasera la operatiile Bancorex trebuia ajuns la locotenenti.

Vad ca tot pe aceiasi i-a gasit si domnul Blaga ...

Acum, oamenii corecti pot fi cautati si la nivelul coloneilor. Exista si oameni corecti, o parte dintre ei au si dovedit, dar, in mod regretabil, fostele structuri securiste pe care le-am eliminat din serviciile de informare si vechii colaboratori ai KGB au ramificatii in mass-media care actioneaza atat direct cat si in orb. Atacurile care s-au produs recent asupra unor personalitati cu deplina onestitate si valoare profesionala - ma refer la generalul Constantin Degeratu si la ministrul de Externe Razvan Ungureanu - sunt o dovada ca respectivele structuri sunt inca active. Revenirea in Ministerul de Interne a generalului Anghel Andreescu, fost director al Serviciului de Protectie si Paza si al sef al Jandarmeriei Romane, un om de o calitate profesionala si o cinste desavarsita si care a fost inlaturat cu totul nejustificat in 2001, este o sansa extraordinara pentru Ministerul de Interne.

Degeratu, victima structurilor securisto-comuniste
Am sa revin la generalul Degeratu si la campania care s-a declansat imediat ce presedintele Basescu l-a numit numit consilier de stat, la Consiliul Suprem de Aparare a Tarii pentru a asigura interfata cu NATO. De unde provine ura structurilor securisto-comuniste si KGB-iste impotriva acestuia? Este suficient sa amintim ca generalul Degeratu s-a pregatit la Academia Regala din Marea Britanie, ca, in calitate de sef de Stat Major General, a reusit sa inlature ofiterii formati in URSS si legati de Securitate, a reusit reforma armatei, a reusit ca in timpul conflictului din Kosovo sa asigure un acord total al militarilor de partea NATO, a fost cel care, atunci cand i-am ordonat sa foloseasca militari intr-o actiune de intimidare pentru oprirea tentativei de lovitura de stat prin mineriada din ianuarie 1999, a avut credibilitate in fata armatei pentru realizarea ei.

Fara interventia lui de atunci, minerii ar fi ajuns la Bucuresti, Romania si-ar fi compromis iremediabil vocatia democratica si n-am mai fi putut vorbi de intrarea in NATO si Uniunea Europeana. Tot generalul Degeratu a executat ordinul de ridicare in aer a avioanelor de escorta pentru verificarea intreruperii survolului avioanelor rusesti deasupra Romaniei. In calitatea sa de consilier prezidential pentru aparare, securitate nationala si ordine publica a supravegheat pana in 21 decembrie 2000 parcursul dosarelor grave de coruptie- Jimbolia, Dunarea, F.N.I.. In ianuarie 2001 a fost schimbat si trimis in rezerva. Din 2001, generalul Degeratu a fost profesor la Institutul NATO de la Garmisch Partenkirchen unde a pregatit cadre militare pentru structurile NATO.

Interesant este ca cei mai vehementi contestatari ai generalului sunt liderii asociatiilor de revolutionari. Sunt manipulati?

Bineinteles. Este uluitor cat de usor pot fi manipulati. Sunt si persoane compromise, infiltrate, dar cea mai mare parte sunt oameni sinceri, debusolati carora le este manipulata buna credinta.

Lui Timofte i-as fi retras increderea

Ce ati fi facut daca erati Presedinte si il vedeati pe directorul SRI Timofte la televiziune spunand ce a spus la Realitatea TV?

I-as fi retras orice incredere. Cand eram presedinte, au fost depistate si documentate unele tentative de lichidare a mea de catre structuri mafiote. (Acum, dupa sase sau opt ani, am putea discuta si cum au fost dejucate). Directorii pe care i-am propus la SRI si SIE, Costin Georgescu si Catalin Harnagea, si-au asumat obligatia sa se comporte ca directorii serviciilor occidentale care nu sunt vedete de presa. Ei au rupt ciclul Magureanu-Talpes al directorilor oratori, pe care Radu Timofte l-a reluat.

Mai era Timofte in functie daca facea ce a facut? Aici exista si discutia dintre CNSAS si SRI.

Am fost un presedinte care a respectat integral legile. Sefii serviciilor sunt schimbati de parlament, nu de catre presedinte. Presedintele nu ii poate demite. Dar va pot spune ca am avut, inca din 1996, in fisetul biroului de la Cotroceni, demisia in alb a directorilor SIE si SRI, domnii Talpes si Magureanu. Nu am facut caz de acest lucru, deoarece nu am vrut sa fiu un presedinte creator de "bombe" de presa, ci creator de constructii solide. Iar diferite evenimente din acei ani pot fi privite acum si prin aceasta prisma.

TVR, totala obedienta fata de partidul-stat

Ati fost patru ani cenzurat la sange. V-as intreba cum vedeti situatia actuala din radioul public si din televiziunea publica. La radio ati mai fost de cateva ori, dar la televiziunea publica ati fost invitat vreodata in acesti ultimi patru ani?

E.C.: Imi este imposibil sa-l vad pe dl. Valentin Nicolau in postura de aparator al libertatii presei, dupa ce a instalat o totala obedienta fata de partidul-stat la televiziune. In cazul meu, dovezile de cenzura sunt foarte clare. Inca din 2001, avand in vedere lipsa unei dezbateri reale asupra problemelor legate de integrarea Romaniei in NATO si apoi in Uniunea Europeana, m-am oferit sa prezint opiniei publice acele aspecte care vor greva viata romanilor in perioada ce va urma. I-am scris directorului general al televiziunii publice doua scrisori in care ii propuneam participarea mea in dezbateri publice. La prima nu am primit raspuns, iar la a doua raspunsul a fost negativ. Am aflat apoi ca exista o dispozitie a primului ministru Adrian Nastase adresata mai multor televiziuni, in care decreta: "nu doresc sa vad fata lui Constantinescu pe ecran". Asa se explica ca timp de patru ani nu am fost invitat nici in emisiuni pe teme culturale sau universitare. Imaginile filmate la conferintele de presa ale Actiunii Populare la care luam parte nu erau difuzate. Am participat doar la cateva emisiuni radio datorita unuia dintre putinii jurnalisti independenti de acolo, Paul Grigoriu, care si-a asumat riscul de a ma invita.

In 2004, Romania era pregatita sa adere la CSI

Cat de mari sunt problemele pe care le vom avea pe calea integrarii?

Foarte mari. Nu sunt doar probleme care rezulta dintr-o negociere incompetenta si in genunchi, ci mai ales din incompatibilitatea dintre structurile economice, administrative, politice si de mentalitate ale Romaniei cu structurile europene. Ca sa fiu mai plastic, in 2004 Romania era pregatita sa adere mai degraba la Comunitatea Statelor Independente, pentru ca structura politica, administrativa, economica si de mentalitate a Romaniei se potrivea mai bine cu cea din CSI. Romania are inca o structura oligarhica, care s-a creat in 1990, a fost zdruncinata - dar nu inlaturata - in special in domeniul economic, in 1997-2000, astfel ca a putut sa revina la putere in 2001-2004.

Structura economica a tarilor din Uniunea Europeana este bazata pe preponderenta intreprinderilor mici si mijlocii - care, in Romania, este inca modesta. Stabilitatea pe termen lung a tarilor din Uniunea Europeana este data de preponderenta clasei mijlocii - care in Romania este infima, iar organizarea politica din statele UE ofera posibilitatea alternantei la putere a unor forte care reprezinta grupuri de interese economice diferite, dar care pot sa asigure o continuitate democratica reala. S-ar putea ajunge la o compatibilizare daca schimbarea care s-a produs in Romania in 2004 va asigura respectul legii si institutiilor. La noi, democratia a ramas la nivelul din decembrie 1989 cand in Piata Universitatii strigam "libertate" si "alegeri libere".

Schimbarile se produc numai la presiuni straine
Asta se striga si in 2004...

Din pacate, in 15 ani multi inca nu au aflat ca libertatea pe care am obtinut-o ca o libertate nationala nu este deplina daca nu se reflecta in respectarea tuturor drepturilor legale ale individului. Alegerile libere - cum am aflat in mai 1990 - nu au valoare daca nu sunt bazate pe o schimbare de mentalitate. Cred ca, din punctul de vedere al evolutiei mentalitatii si psihologiei unei parti a electoratului, momentul 2004 este inferior momentului 1996. Chiar daca in perioada 1997-2000 legile, institutiile, structurile economice au luat un curs pozitiv, mentalitatile au regresat, iar in anul 2004 cei care in 1996 doreau cu adevarat binele s-au multumit cu raul cel mic. Am revenit in fagasul traditional al istoriei noastre, in care schimbarile se produc numai la presiuni straine. Poporul pare a-si fi pierdut increderea in el insusi, in energia sa creatoare si se rezuma la speranta ca reprezentantii sai de la varf, sub presiuni externe, vor ridica Romania la un nivel european.

Oare de ce turul al doilea al alegerilor a fost mult mai curat si mai corect decat turul intai, in 2004? A fost vorba si de presiuni externe?

Nu. Dar celebra "masina de furat voturi" a PSD, care a actionat in toate alegerile, din 1990, cand castigau oricum, pana in 1996, cand au pierdut, in ciuda imenselor manipulari, pomeni si furturi, nu a mai actionat in favoarea lui Adrian Nastase.

De ce, ce s-a intamplat?

In momentul in care aparatul PSD a perceput turul intai ca o victorie parlamentara, nu l-a mai interesat victoria lui Adrian Nastase in turul doi. O parte importanta din cei care manevreaza manetele acestei masini de vot nu au mai folosit-o pentru Adrian Nastase. Nu este vorba de presiuni externe, al caror rol in momentul votului este nul. Exista un pragmatism occidental dupa care lucrezi mai usor cu lideri care, chiar daca nu corespund ideologic, pot fi usor determinati sa accepte toate conditiile lor. In ceea ce ma priveste, daca prin atitudinea mea ferma pro-NATO, pro-Uniunea Europeana, am fost considerat un lider credibil, am fost in egala masura si incomod. De fiecare data, in schimbul unui sprijin politic, am cerut cate ceva concret pentru Romania: un sprijin economic,financiar, militar.

"Axa" are conotatie negativa

Nu este cam brusca aceasta cotitura a domnului Basescu pe axa Londra-Washington dupa ce fostul guvern a mers pe mana socialistilor europeni?

Mai intai, utilizarea termenului axa denota carente de cultura politica, pentru ca, dupa primul si al doilea razboi mondial, are o conotatie exclusiv negativa. Din punctul de vedere al politicii externe este nu numai o gafa, ci chiar o greseala. Dar face parte din acele greseli prezidentiale peste care pragmatismul partenerilor occidentali va trece, asa ca nu sunt de asteptat reactii negative explicite. Pe de alta parte, nu trebuie nici sa prezentam niste exercitii diplomatice banale ca pe gesturi de "iubire" fata de actuala Putere. Probabil presedintelui Basescu i se vor tolera si gesturi mai grave atat timp cat exista un interes conjunctural sau mai de durata pentru Romania. La Washington a fost primit si dictatorul Turkmenistanului pe langa care Ceausescu era un mic copil, pentru ca Turkmenistanul, prin zacamintele de gaze si prin proximitatea sa cu Iranul, Irakul si Afganistanul este important. Pentru Occident este placut sa expuna in vitrina un conducator ca Havel dar deseori te multumesti si cu mai putin.

Nu voi fi nici membru al partidului popular

Aparitia unui partid de factura populara este un alt subiect la moda. Cum vedeti formarea unui partid popular puternic?

Romania are nevoie de un partid important care sa faca parte din familia partidelor populare europene intr-un termen scurt. Nu este vorba numai de alegerile pentru Parlamentul European din 2009, ci si de participarea, inca din aceasta toamna, a unor parlamentari din Romania si Bulgaria, cu statut de observatori, pe locurile pe care le-am negociat la reuniunea UE de la Nisa a sefilor de stat si de guvern din decembrie 2000.

Problema este ce fel de partid popular. In Romania, unde traseismul politic, de neimaginat in alte tari, pare normal pentru cea mai mare parte a politicienilor romani, pentru unii aspiranti este vorba doar de un brand sau de o eticheta cumparata la piata sau imitata. De aici vine aceasta agitatie in jurul denumirii "populari" a unor politicieni provenind din PRM, PD, PNL, PUR si chiar din PSD, care vor sa devina peste noapte crestin-democrati.

Situatia seamana cu cea a imitatiilor romanesti dupa operele art deco ale celebrului artist francez Gallé, pe care scrie mare "Gallé" si dedesubt, cu litere mai mici, "tip". Pe de alta parte, ideea nastrusnica a unui roman de a inregistra la OSIM, pe numele lui, semnatura originala a lui Gallé, valabila pentru Romania si de a cere apoi producatorilor de imitatii un procent din marfa vanduta la export nu este departe de sfortarea PNTCD de a se folosi de aparteneta sa la PPE pentru a exclude orice alta candidatura. Din nefericire, PNTCD a fost si continua sa fie o zona conflictuala, incapabila de a fuziona ci numai de a se dispersa. De aici rezulta si dificultatile de a crea un pol in jurul PNTCD. Actiunea Populara, care a semnat Manifestul Popular, a hotarat adoptarea unui moratoriu de sase luni pentru a vedea in ce masura PNTCD este capabil sa accepte ceea ce Actiunea Populara ceruse inca din 2004: un nume nou, adecvat unui proiect nou. Cu aceasta ajungem la esenta problemei: nimeni nu vorbeste despre substanta proiectului politic al Partidului Popular.

Acest proiect politic l-am lansat sub numele de Actiunea Populara si, ulterior, de Alianta Populara. Desi proiectul a fost, este si va fi bun si necesar, Romania anului 2004 nu a fost nici locul si nici timpul potrivit pentru acest proiect. Am recunoscut ca proiectul votului util pentru alegerile din 2004 a fost benefic, dar el nu a rezolvat problema unui tip de constructie care sa impuna in Romania respectarea principiilor unui partid popular adecvat. Proiectul nostru s-a adresat, inca de la inceput, tinerilor care vor munci pe piata muncii europene, care vor lucra in administratia europeana; el inseamna un anume tip de dezvoltare a spiritului comunitar, de dezvoltare a cetateanului, de aplicare a subsidiaritatii - mai intai in cadrul partidului, printr-o dezvoltare care sa plece de la structurile locale. Actiunea Populara este un partid mic, dar un partid cu adevarat democratic care s-a construit dupa acest model.

Partidul este construit pe structuri regionale pentru a putea dezvolta o politica a euroregiunilor de care astazi aproape nu se mai vorbeste, desi fondurile Uniunii Europene vor veni pentru regiuni de dezvoltare. Actiunea Populara este un loc unde oameni de buna calitate se pot regasi. Eu nu pot concepe ca in Romania nu exista decat oameni care urmaresc interese la limita legii sau in afara legii prin politica si care se regasesc numai intr-o politica imorala sau amorala sau neeuropeana. Suntem favorabili unei unificari si sprijinim actiunea PNTCD-ului in masura in care PNTCD este preocupat de proiect si nu de negocieri de pozitii personale si, prin intermediul ziarului dumneavoastra afirm, cu toata claritatea, inca o data, ca in cazul participarii Actiunii Populare la orice tip de fuziune, personal nu doresc sa ocup in viitoarea formatiune nici un fel de post, nici pe cel de simplu membru. Voi sprijini insa, prin experienta pe care o am, ca proiectul sa fie dus la bun sfarsit si oamenii de calitate din Actiunea Populara sa-si poata pune in aplicare principiile pentru care au luptat.

Astept o lamurire de la opinia publica

In ceea ce ma priveste, astept de la opinia publica o lamurire, pentru ca am ramas cu o neclaritate. De patru ani, de la incheierea mandatului meu, toata lumea, de la elitele intelectuale pana la oamenii cei mai simpli clameaza: nu dorim coruptie, nu dorim politicianism, dorim lideri politici competenti si cinstiti care sa respecte legea. Cand am fost presedinte si a fost evident ca nu am beneficiat de nici un avantaj material nici eu si nici familia mea, ca nu mi-am pus in functii rudele, ca nu am creat avantaje nici pentru prietenii sau familia mea, ca am respectat, fara nici o abatere, legea si institutiile statului si am incercat sa ofer modelul unui sef de stat demn si cultivat care sa reprezinte cu cinste, prin ceea ce spune, Romania in tara si in strainatate, care a fost raspunsul? Nu ne intereseaza o astfel de persoana.

Va referiti la popularitatea dumneavoastra?

Ma refer la mai mult decat atat. Am lansat o formatiune politica care a strans alaturi persoane de calitate care nu pot fi acuzate in nici un fel. Reactia negativa sau cel putin indiferenta la aparitia unui astfel de partid ma face sa pun intrebarea: astfel de persoane deranjeaza pentru ca exista? Dupa parerea mea, majoritatea relatiilor politice din Romania se bazeaza pe negocierea petelor "negre" sau a zonelor absente din biografii. Daca urmarim acest fir, vom vedea de ce in Romania nu exista nici o dezbatere politica reala consumata pana la capat. Sunt anuntate dezvaluiri, dupa care urmeaza negocierea petelor "negre" si a petelor "albe". In momentul in care apar persoane care nu au pete negre si care au CV-uri complete si onorabile, ele devin brusc incomode.

O sansa care nu trebuie irosita

Cum credeti ca veti capata raspunsul, sub ce forma?

In viata, ca si in stiinta, important este sa pui intrebarile potrivite. Raspunsurile vin mai devreme sau mai tarziu. In politica, pe termen lung, raspunsul il da istoria. Eu nu am nici un fel de frustrari. Ma intereseaza doar modul in care pot fi util. Ma intereseaza cum pot sluji tara prin cunostintele si experienta mea. Nu ma intereseaza sa obtin ceva, ci masura in care pot oferi ceva, impreuna cu cei din jurul meu, actualului guvern, actualei institutii prezidentiale si presedintelui actual. Pentru ca actualul presedinte si actualul guvern reprezinta o sansa pentru Romania, care nu trebuie irosita. Dar poti ajuta numai pe cei care doresc sa fie ajutati.
12-07-2008 13:21:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Cazul Carol Sebastian este si cazul Constantin Mataragiu

Intelegerea fenomenului colaborationist presupune cercetarea in profunzime a arhivelor. Nu am avut decat o privire superficiala pana la prima investigatie cu adevarat relevanta, ce-l privea pe fostul deputat PNTCD, Vasile Vetisanu, pus de catre Colegiul CNSAS, in anul 2000, pe lista informatorilor. Povestea dosarului sau de retea este povestea unui angajament refuzat, a unei declaratii rupte de catre Vetisanu dupa ce o semnase sub amenintare, a protejarii cunostintelor aflate in tara despre care Securitatea ii cerea informatii etc. Dupa opinia mea, in cazul Vetisanu, Colegiul CNSAS a gresit.
Despre dosarul lui Carol Sebastian s-au facut publice putine lucruri. "Cotidianul" din 21 iulie a.c. sustine ca "cel turnat", Andrei Bodiu, a aflat imediat despre recrutarea prietenului sau. Inainte de a da declaratii, Sebastian il avertiza pe Bodiu. Stiu mai multe situatii, cand cei care fusesera recrutati semnau declaratii benigne convenite cu urmaritii. Ar fi, dupa opinia mea, o dovada ca existenta dosarului de retea nu il plaseaza automat pe cel in cauza in categoria colaborationistilor. E relevant si daca semnarea angajamentului s-a facut sub santaj. In plus, Sebastian nu a fost platit - asa cum s-a intamplat cu Paleologu si Lazarescu, iar in 1988 a refuzat sa continue relatia cu organele de Securitate. Tot atatea argumente in favoarea lui, numai ca intr-o informare semnata de Sebastian apare enuntul: "in aceste cautari "poetice" se pot interpreta unele aspecte de nemultumire la adresa realitatilor social-politice din tara noastra".
Aceasta declaratie a lui Sebastian este o acuzatie, deci un act clar de politie politica. Iata pentru comparatie ce scria Vasile Vetisanu despre viitorul lider taranist: "in legatura cu participarea la aceste conferinte si a lui C. Coposu pot arata in detaliu ca ele servesc cauzei nationale si se incadreaza in cerintele societatii noastre". Intentia lui Vetisanu de a-l proteja pe cel despre care i se cereau date este evidenta.
Dar cel mai important aspect pe care-l ridica cazul Carol Sebastian imi pare a privi situatia agentilor care l-au recrutat si coordonat. Constantin Mataragiu, ofiterul care a instrumentat dosarul de urmarire "Poetul", a condus dupa 1990 un compartiment din SRI, a fost implicat in "dosarul Jimbolia", ca sa devina apoi sef al Diviziei Economice a SRI Timis. Din aceasta functie a fost demis de abia in anul 2005, datorita implicarii in acte de coruptie. Or, legile de organizare si functionare impiedicau serviciile de informatii sa angajeze, inca din anul 1991, fosti ofiteri de Securitate care au facut politie politica. Textele normative au fost insa incalcate grosolan de catre SRI, SIE, SIPA etc. Dezinvoltura directorilor serviciilor de informatii are o explicatie simpla. Ei pot raspunde intotdeauna: da, angajatul a fost ofiter, dar nu a facut politie politica. Cine sa ii contrazica? Judecatorul, dar oare putem miza pe fermitatea judecatorilor in acest fel de chestiuni?
Legea 187/1999 a schimbat esential datele. Pentru prima oara o institutie independenta, CNSAS, avea calitatea sa dea verdicte de care institutiile erau obligate sa tina seama. Imediat dupa infiintarea sa, Colegiul CNSAS ar fi trebuit sa publice in Monitorul Oficial numele ofiterilor care au facut politie politica. Daca ar fi aparut pe lista, mentinerea in sistem a lui Constantin Mataragiu - si a altora asemenea lui - ar fi fost un delict. SRI urma sa plateasca. Dar, in loc sa dea prioritate deconspirarii ofiterilor, fapt cu implicatii esentiale asupra serviciilor, fostul Colegiu CNSAS s-a oprit la lista informatorilor. Prin amanarea investigatiilor, Colegiul a lucrat la mentinerea fostilor securisti in institutii.
Aceasta ramanere in urma ar trebui recuperata astazi de catre noua conducere a CNSAS. Cel mai simplu ar fi ca, printr-o decizie interna, Colegiul sa treaca automat in categoria politiei politice in sensul Legii 187/1999 pe ofiterii implicati in recrutarea si coordonarea informatorilor gasiti a fi facut politie politica. Caci e absurd ca informatorii sa intre in aceasta categorie, iar ofiterii care-i dirijau, nu.
Ar urma si publicarea imediata a numelor in Monitorul Oficial. Dupa principiul vaselor comunicante, actuala campanie de deconspirare a fostilor informatori se poate transforma intr-o campanie privind deconspirarea ofiterilor coordonatori. Ei nu vor mai avea loc in serviciile de informatii. E adevarat ca multi dintre maiorii si coloneii de altadata or fi devenit intre timp generali si s-au pensionat. Dar pot ramane subiectul unei viitoare legi menite sa le reduca drastic pensiile extravagante. Promovarea acestui act normativ e imperioasa, caci altfel este ca si cum statul roman le recunoaste fostilor opresori merite.
12-07-2008 13:23:55
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Contrabanda cu armament nu tine seama de aliantele Romaniei
Eduard Ovidiu Ohanesian - 2008-01-15
Timpul a trecut, aliantele si prieteniile Romaniei sau schimbat, dar obiceiurile Securitatii au ramas aceleasi. Dupa 89, militarii romĺni au fost trimisi sa sprijine democratia, alaturi de aliati in Irak si Afganistan. Alaturi de americani, soldatii nostri sunt amenintati sau ucisi si cu armament traficat de serviciile secrete romanesti. Nu este un secret ca serviciile romane de informatii au furnizat de-a lungul timpului cantitati impresionante de armament pe piata neagra a mortii din lumea intreaga. Ani la rand, organizatii ca Amnesty International, CNN si mai nou chiar aliatii nostri de la CIA au semnalat armament, munitie si alte echipamente (cu dubla intrebuintare) in toate zonele de conflict de pe glob. Tarile africane sunt folosite ca falsi end-useri pentru contrabanda cu echipament militar spre zone care fac acum parte din axa raului cum ar fi Iran, Afganistan sau Irak. Declaratiile ofiterului irakian Moaied Abdel Kazem despre sprijinul romanesc pentru insurgentii suniti din Fallujah, au fost depuse in instanta si la Ambasada SUA la Bucuresti. Dupa cum ne-a obisnuit, Serviciul Roman de Informatii a negat imediat orice conexiune dintre Al Qaeda si achizitiile de materiale radioactive de pe teritoriul Romaniei. Astfel au procedat institutiile abilitate si in cazul incalcarii embargoului impus Iranului, fostei Yugoslavii sau mai grav cu ocazia fugii teroristului Omar Hayssam. Operatiunile cu nume de cod Tigareta” sunt alte dovezi ale modului in care samsarii mortii lucreaza pe piata neagra a armamentului. Jurnalistii si istoricii care au indraznit sa aduca probe ca armata romana sprijina democratia, in timp ce Securitatea alimenteaza terorismul international, au fost prigoniti si arestati.
Ceausescu si Securitatea au fost buni prieteni cu toate tarile arabe care figureaza astazi pe lista terorismului international, dar si cu Israelul. Specialistii aprecaiaza ca avem cel mai mic pret al armamentului de contrabanda. Modelul dupa care serviciile nostre speciale practica traficul cu armament este copiat dupa cel evreiesc. Metoda certificatelor de end-user fals a fost copiata de la serviciile secrete israeliene. Ofiterii vechi de contraspionaj relateaza ca primii end-useri africani i-am primit tot de la israelieni. Astfel, se pierdea ruta pe care au fost livrate echipamentele de contrabanda, ca si tara de origine. Certificatele de utilizator finale false erau emise in Sierra Leone, Mauritania sau Tunisia, Nigeria, Kenia, Maroc, Mauritius, Uganda. Tari sarace din lumea a treia, au ajuns cu ajutorul nostru sa aibe zeci de tancuri si sute de pistoale-mitraliera pe cap de locuitor. Referitor la comertul cu arme prin Romarm si Romtehnica, presa a vehiculat multe nume de ofiteri superiori din toate structurile: generalul Popa Florentin, Costica Laptes, Baiculescu, generalul Gabroveanu, Lungu sau contraamiralul Raducanu. Incarcarea armamentului de provenienta romaneasca pe nave cu pavlion schimbat, se realiza de obicei noaptea in Portul Militar Mangalia. Protectia era asigurata de Directia a IV-a Contra spionaj Militar a Securitatii. Intreprinderea de Aparate si Utilaje pentru Cercetare (IAUC-Bucuresti) avea inainte de ’89, sectii specializate pentru productie militara cu destinatia Irak. IAUC se afla pe strada Fabricii nr. 41-46, in spatele Politehnicii – Facultatea de Energetica. Cele mai multe rachete sol-aer traficate, provin din spatiul sovietic. Specialistii irakieni au fost adusi la Ploiesti pentru perfectarea tranzactiilor si pentru training. Operatiunile erau coordonate de seful Sectiei de Contraspionaj de la GIARA, generalul Gabroveanu, iar cu protectia interna se ocupa capitanul Daescu, cel care avea in responsabilitate si intreprinderea Aerofina. Capetele rachetelor CA94M, CA95 (echivalentul rachetelor Stinger sau Strela) fabricate la fabrica Electro mecanica Ploiesti (Crangul lui Bod) se modernizau la institutele de cercetare (I 101) de pe Soseaua Oltenita.
Pliciul romanesc sperie diplomatia sud-coreeana
La inceputul anului trecut, Associated Press semnala elicoptere americane doborate sub pliciul romanesc de provenienta sovietica. Rachete solaer, tip Strela (produse in fosta URSS), lansate de la mica distanta doborau fara prea mult efort sau cheltu iala, ultimile modele de elicoptere aliate in Irak. Evenimentele ar fi fost trecute cu vederea, daca in evenimente nu si-ar fi pierdut viata numerosi militari SUA. Cu acesta ocazie, aliatii si-au amintit ca Amnesty International si cotidianul The Scotsman au semnalat contrabanda cu armament romanesc in Republica Democrata Congo. Au fost scoase la lumina rapoartele CIA referitoare la contractele de echipa mente cu dubla intrebuintare, incheiate de o fosta firma de comert exterior a Securitatii. Presa centrala a preluat si relatat pe larg scandalul UzinExport SA care livra catre Irak, curele pentru centrifuge cu magneti (V-belt), folosite la echipamentele pentru imbogatirea uraniului, in valoare de 4 milioane de dolari. Surse diplomatice spun ca datorita debandadei iscata de restructurarea armatei si a serviciilor dupa model NATO am reusit sa-i speriem pana si pe sud-coreeni. In cursul anului 2005, reprezentanta diplomatica a Coreei de Sud la Bucuresti a contactat mai multe persoane pentru a obtine informatii despre flota de aeronave MIG 29, care putrezeste in hangarele bazei militare Mihail Kogalniceanu. Consulul general sud-corean Doh Jung Bong si diplomatul Dae-ho Byun se temeau ca cele 18 aero na ve deosebit de performante sau componente ale lor, vor ajunge printr-o filiera moldoveneasca la vecinii nord-coreeni. Temerile lor s-au dovedit intemeiate datorita relatiilor stranse pe care Omar Hayssam, personaj politic de mare influenta in societatea romaneasca, le avea cu serviciile secrete de la Phenian.
Marius Oprea - haituit de securisti
Europa vrea sa stie cu cine discuta, a spus Marius Oprea intr-un interviu recent, referindu-se la gloabele Securitatii care ne conduc si dupa accederea in UE. Istoricul este unul dintre cei care au indraznit sa faca public un contract substantial cu rachete pentru Iran. Afacerea fiind perfectata dupa ce semnasem parteneriatul de pace cu NATO. Ca urmare, Oprea este haituit prin justitie de fostul sef SIE Ioan Talpes. Deasemenea, o parte a presei aservite Serviciului Roman de Informatii l-a atacat fatis pe istoric, acuzandu-l de colaborare cu serviciile secrete britanice. Senatorul CI Talpes a depus la Parchetul General, o plangere penala prin care-l acuza pe istoric de favorizarea infractorului si de omisiunea de a incunostinta structurile judiciare in legatura cu posibila vanzare a unor rachete sol-aer catre Iran, aflata sub embargo NATO. Acuzatorul stia prea bine ca Marius Oprea nu putea vorbi despre aceasta tranzactie o perioada indelungata de timp. Oprea a avut acces la documente in anul 2000, in calitate de consilier al fostului presedinte Emil Constantinescu si potrivit legii, ar fi fost obligat sa pastreze tacerea timp de cinci ani de la plecarea din functie.
Romania a incalcat cu buna stiinta embargoul impotriva Iranului
Istoricul a depus la Parchetul Militar in 2006, mai multe documente care certificau tranzactia in valoare de 9 milioane de dolari cu Iranul. Statul roman se angaja (conform contractului) sa instruiasca militarii iranieni. Rachete sol-aer mode - lul (2K12M3) tranzactionate se amplaseaza si se lanseaza de pe camioane. Istoricul a furnizat numeroase informatii referitoare la persoane care ar putea cunoaste detalii despre aceasta operatiune. Gheorghe Tinca, fost ministru al MApN, generalul Dumitru Cioflina, fost sef al Statului Major General, colonelul Toma Anton, fost director Romtehnica, si colonelul Costica Laptet, fostul sef al Grupului Industrial al Armatei (GIARA) stiau de incalcarea acordurilor semnate cu NATO. Acestia sunt numai o parte din galeria demnitarilor care trebuie sa dea cu subsemnatul la Parchetul General pentru faptele lor. Istoricul a declarat presei centrale ca pentru protejarea afacerii, a existat o dispozitie scrisa de la conducerea Romtehnica, prin care se atragea atentia salariatilor sa foloseasca sintagma delegatia din Egipt, daca se refereau la oaspetii iranieni. Acoperirea operatiunii Rachete pentru Iran, dovedeste ca embargoul impotriva Iranului, impus la acea data, a fost incalcat de autoritatile romane cu buna-stiinta si ca Romania a trecut cu usurinta peste parteneriatul pentru pace cu NATO semnat in anul 1994. Ramane de vazut cu ce aprobari au fost desfasurate aceste operatiuni de contrabanda si in buzunarele cui au intrat banii si comisioanele.

Cum ne-au lasat aliatii fara SCU(T)D in fata Moscovei
... Analistii militari spun ca tot printr-o afacere murdara de contrabanda, de asta data pe banii contri buabilului roman. Dupa ce americanii au provocat furia Moscovei, montand scutul antiacheta in Europa de Est, Kremlinul a raspuns cu lansarea super-rachetei RS-24 (SS-X-27). Cu aceasta ocazie, a iesit la iveala faptul ca Romania este descoperita in fata unei eventuale agresiuni. De ce? Pentru ca a fost obligata sa renunte la numeroase institute, unitati si echipamente militare in vederea integrarii in organismele euro-atlantice. Cel mai bun exemplu este desfint area ultimelor doua brigazi de rachete operativ tactice cu raza medie de actiune (ROT) de la Tecuci si Ineu. Surse din serviciile secrete ne-au confirmat ca echipamentele trebuiau transportate in Statele Unite, unde urmau sa fie casate, operatiuni pentru care Romania a platit bani grei. S-a convenit ca transportul sa treaca prin Africa de Sud. Oficial, armata ne-a comunicat ca rachetele si instalatiile de lansare au fost valorificate in anul 1996, prin C.N. Romtehnica SA; conform instructiunilor care reglementeaza clasificarea informatiilor din armata, datele referitoare la aceste produse sunt exceptate de la liberul acces al cetatenilor. Toate bune si frumoase, dar afacerea trecuta la secret ar fi trebuit sa aduca la bugetul sarac al MAp, de sute de milioane de dolari. Ministrul Teodor Melescanu se plange ca nu are bani pentru dotarea armatei cu echipamente moderne, dar cand vine vorba despre rachetele praduite da din umeri. In acest timp, militarii romani se prajesc sau sunt ucisi in TAB-uri ruginite din anii ’80 (pe fronturile din Irak si Afganistan), iar flota de avioane de vanatoare va fi dotata tot cu aeronave la mana a doua.
Operatiunea de casare in SUA s-a mutat in Israel
O racheta cu raza medie de actiune se vinde pe piata neagra a dealerilor mortii cu sume cu prinse intre 3 si 5 milioane de dolari. La un calcul simplu, afacerea ROT se cifreaza la cel putin 1,2 miliarde de dolari, fara sa punem la socoteala masinile de incarcare si lansare (TEL), transportul ti nici costul operatiunii de casare. Presa a aflat ca echipamen - tele de productie sovietica urmau sa fie transportate prin Africa de Sud si dezmembrate in SUA. Ca si in cazul Hayssam, diversiunea a fost condu sa de israe lieni. Rachetele au fost transferate pe pamantul sfant cu ajutorul Defence Intelligence Agency (SUA), Mossad, cadre ale MApN si din Serviciul de Informatii Externe. S-au folosit nave transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, prima societate de transport din lume care a operat cu containere. ZIM este prezenta la Constanta, inca din anul 1976. Jurnalistii au scris ca actiunea ROT pentru Israel s-a desfaturat sub su pra vegherea unei agente Mossad pe nume Aliza, impreuna cu ofiterii Serviciului de Informatii Externe. Parchetul General ar trebui sa-i cheme la audieri pe fostul ministru Gheorghe Tinca si pe paraciosul Ioan Talpes. Dupa izbucnirea scandalului, Talpes a evitat orice comentariu referitor la dispa ritia rachetelor operativ- tactice.

Oficial suntem cu NATO, informativ am ramas cu Moscova
Prezenta generalilor Silviu Predoiu si Vasile Sar ca la conducerea Serviciului de Informatii Exter - ne ridica multe semne de intrebare. Daca presedintele Traian Basescu are motive (la dosar) sa-i tina acolo, NATO si Uniunea Europeana ar trebui sa ceara schimbarea lor urgenta. Aici nu este vorba numai de activitatea celor doi in cadrul Securitatii, din cea mai neagra perioada a dictaturii ceausiste. Se stie ca amandoi au intrat in Securitatea lui Ceausescu la sfarsitul anilor ’80, moment in care doar fanaticii regimului ajuns in ultima stare de involutie, l-au mai servit pe dictator. Cand vine vorba despre generalul Predoiu, exista informatii concludente ca partenerii occidentali au de-a face cu un ofiter prelucrat de serviciile rusesti in Nigeria. Subordonatii predoiului au relatat presei despre aventurile acestuia la Lagos, unde nu s-a remarcat decat prin frecventarea celor mai dubioase locuri din oras, recunoscut pentru densitatea maxima a prostituatelor din intreaga Africa. Stilul de viata al diplomatului nu a scapat atentiei ofiterilor rusi prezenti in Nigeria, care l-au cultivat cu asiduitate, asa cum au procedat si cu prietenul si colegul sau din SIE Bogdan Dumitrescu. Scandalul international Dumitrescu a izbucnit in anul 2006, cand acesta a fost arestat de autoritatile nigeriene pentru spionaj militar in favoarea Moscovei! Nigeria nu este numai un mare producator de petrol, este si o platforma a traficului international cu armament. MAE a incercat cu disperare sa ascunda cariera diplomatica a agentului, ascunzand de fapt activitatea generaloidului Silviu Predoiu pe meleaguri nigeriene. Acuzat ca ar fi obtinut si transmis secrete militare ambasadei ruse, Bogdan Dumitrescu confirma temeri mai vechi. La Ambasada Romaniei din Nigeria, cuibul de agenti romani lucra si lucreaza inca pe directia Moscova, desi oficial eram prieteni cu UE si cu NATO. Astfel de oameni au acces la informatii confidentiale venite de la organizatiile euroatlantice. Pai ce aveti de gand mai partenerilor?

Operatiunea Banat
Rachetele tip SCUD au ajuns in Israel. Cele de tip NEVA, deasemenea. Surse din serviciile secrete au relatat ca am fost obligati sa instrainam rachetele AA NEVA, dupa ce am fost printi cu mata-n sac. Un avion american F-117a fost doborat in 1999, in razboiul din Yugoslavia, cu o racheta tip NEVA romanesca. Sarbii au primit pe la Turnu-Severin si Jimbolia armament si combustibili cu ajutorul serviciile secrete din Romania, in timpul raboiului. Dovezile sunt in dosarul Operatiunea Banat. Marturiile fostului sef al Serviciului Roman de Informatii pe zona Banat, Costi Matargiu sunt zdrobitoare. Securistul a povestit cu lux de amanunte despre sereleurile care faceau contrabanda cu motorina si armament rusesc spre Kosovo. Zeci, sute de vagoane folosite la contrabanda, nu au mai fost returnate de pe teritoriul fostei Iugoslavii. Protectia tranzactiilor era asigurata de Directia C Contraspionaj a Serviciului Roman de Informatii.

Ambasada SUA la Bucuresti stie despre traficul catre Fallujah
Rapirea celor trei jurnalisti romani in Irak a scos la iveala dovezi despre sprijinul serviciilor se cre te romanesti pentru insurgentii irakieni, considerati de aliati teroristi. Au fost depuse la dosarul Rapirii din Irak si la Ambsada SUA la Bucuresti inregistrari video cu un ofiter al Ministerului de Interne Irakian, care vorbeste despre sponsorizarile romanesti catre teroristi. Sprijin si ajutoare vin din Romania catre Fallu jah, inca de pe vremea lui Saddam. Vin de la Con siliului Clericilor Musulmani, prin Romania la Fallujah! I-au sustinut pe vremea lui Ceausescu, ii sustin si acum!, declara in fata camerei de filmat, Moaied Abdel Kazem colonel in politia irakiana. Moaied nu este un oarecare. A facut parte din echipa care a anchetat rapirea ziaristilor in Irak, a participat la primele arestari si interogatorii ale suspectilor si a facut parte din echipa generalului Raad Yaas Hazair deplasata la Bucuresti pentru audierea jurnalistilor romani.

Sovieticii speriati de propriile rachete
Fratii sovietici au furnizat regimului de la Bucuresti, inainte de ‘89, mai multe tipuri de rachete: operativ-tactice (ROT) cu raza medie de actiune (intre 200 ti 600 Km), Volhov, Strela sau rachete AA tip Neva. ROT-urile au fost imbunatatite de specialittii romani si erau capabile de a purta focoase nucleare sau chimice. Expertii straini spun ca tara noastra a echipat 3-4 batalioane cu sute de rachete operativ-tactice si ca aveau in dotare cel putin 18 lansatoare SCUD (TEL). Unul dintre traducatorii personali de limba rusa ai dictatorului Ceautescu ne-a povestit ca generalii sovietici erau foarte interesati de amplasamentul acestor echipamente. Serviciile secrete sovietice incercau cu disperare sa afle unde sunt postate rachetele si incotro sunt indreptate. Nu cumva chiar catre Moscova? Nu se stie precis ce s-a intamplat cu o mare parte din rachete, dar se pare ca imediat dupa Revolutie, ar fi ajuns in Libia si in Irak.

Eli Pincu - al lor, de pe la noi
Pentru perfectarea afacerii ROT s-a deplasat in Romania, seful Directorarului de Securitate al Ministerului Apararii din Israel, Eliezer (Eli) Pincu, evreu nascut la Galati. Vechi ofiter de informatii, Pincu a lucrat in ministerul apararii inca din anul 1970. Pana de curand, Eli Pincu a fost atasat militar la Misiunea Europeana din Paris (MOD). Anul trecut, Eliezer Pincu a fost numit seful Departamentului de Control al Exporturilor (ECD) din ministerul apararii israelian, institutie ce a preluat competentele in materie de licentiere si exporturi militare de la SIBAT, un fel de SRI israelian.
12-07-2008 13:30:48
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669
Mai avem deci doar rachete cu... FASOLE :D se pare !!!
Cu raza f.scurta de actiune, intzeleg :rolleyes: (cam din vilele pina la piscinele securistilor care "le-au evaporat" ca Base si Vacaroiu pe flota ;)).

Tin minte ca, prin 1997 parca, a fost celebru un caz "ingropat" imediat ;) a doi securisti-directori-sefi de la Romtehnica (sot/sotie ori mascul/amanta, nu mai conteaza oricum), nitzelush jupuitzi de vii in propria vila (culmea, situata in buricul tirgului :rolleyes:) EVIDENT de catre agentii Mossadului, care intr-un weekend au apucat sa le demoleze practic si casa pe interior, ca sa dea de urma unor docomente de export arme romanesti spre... IRAK (era vorba de sisteme de ghidare a rachetelor, extrem de evoluate, pe filiera ruseasca). Mai darimau un perete, le mai smulgeau o limba... :D, le mai rupeau o minutza, un picior... Au murit in final, dar cam... lent. :(

Viatza grea si asta de securist uneori, dom'le !!! ;) Noroc ca se mai si termina. :D:D

Ultima modificare facuta de Xtremul (12-07-2008 15:26:06)
12-07-2008 15:17:40
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Ia sa-l cunoashtem cu adevarat pe marea fosila comunista :

Pages 1--114 from Biografia Secreta Iliescu

Page 1 2
Vladimir ALEXE
ION ILIESCU
BIOGRAFIA SECRETA

CANDIDATUL MANCIURIAN 1
1 Page 2 3
CUPRINS
PARTEA INTAI -SUB CUPOLA KREMLINULUI
I. PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROSIE
II. "DESPRE TATAL SAU ATAT SE CUNOASTE?"
III. ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI "SANTIERISMUL" DE TIP GULAG
IV. LA MOSCOVA, ILIESCU A DEVENIT "INGINER AL SUFLETELOR" SI EXPERT IN "MASKIROVKA"


V. INFILTRARE LA VARF: ION ILIESCU, "SUBMARIN" AL MOSCOVEI IN "UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR" (UIS)
VI. "SPALAREA CREIERELOR": ILIESCU SI MINERIADELE
VII. REVOLUTIA LUI ION: "UN FEL DE PAR-PAR-PAR SI CU ASTA BASTA!"


PARTEA A DOUA -SUB CUPOLA MAFIEI
VIII. ROMANIAGATE: LOVITURA DE STAT VALUTARA DIN 3 FEBRUARIE '90
IX. CARACATITA BANCARA: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU (1990-1996)


X. LISTA PEDESERISTILOR SARACI DA' CINSTITI SI AFACERILE LOR CURAT-MURDARE
(Tigareta 0, Tigareta 1, Tigareta 2)


XI. PRESEDINTELE TURNULUI BABEL AL DROGURILOR
XII. CASCADELE FRATILOR ISKANDARANI: TIGARETA 0
XIII. FILIERA HAMAS: ILIESCU SPONSORIZAT DE TERORISM
XIV. AFACEREA AEROFINA: SISTEME DE OCHIRE PENTRU RACHETELE LUI
SADDAM


XV. AFACEREA COSTEA SI POLITCA FIRULUI ROSU CU KREMLINUL: AXA MOSCOVA -BUCURESTI IN OPERATIUNEA JIMBOLIA SI ZAVTRAGATE 2
2 Page 3 4
PARTEA INTAI
SUB CUPOLA KREMLINULUI


I.
PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROSIE
Pentru familia lui Ion ILIESCU, lumina a venit, intotdeauna, de la Moscova
1.
"RESCRIEREA PERMANENTA" A PROPRIEI BIOGRAFII -REFLEXUL LIDERILOR COMUNISTI IN CAUTARE DE LEGITIMITATE POLITICA


Biograflile liderilor comunisti ai secolului XX ilustreaza, probabil, cel mai bine acel fenomen straniu de continua rescriere a istoriei, specific societatilor de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George
Orwell in romanul "1984". Adaptarea permanenta a trecutului la linia partidului din prezent, operatiune intreprinsa de functionarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevarului orwellian, a avut, intre altele,
si acea consecinta absurda, traita insa pe viu de cetatenii statelor comuniste ale Europei de Est: biograflile liderilor comunisti erau rescrise permanent, in birourile sectiei "cadre" a partidului, atat in cursul vietii, cat si
dupa moartea acestora. Rude incomode, inclusiv cele de gradul intai, puteau disparea ca prin farmec din biografia oficiala sau isi modificau post-mortem, cat ai bate din palme, traiectoria vietii. Rolul unei mame
naturale dar incompatibila, cine stie din ce motiv; cu biografia marelui carmaci, putea fi preluat foarte bine de o alta mama, care corespundea criterulor partidului, exact ca un rol dintr-o piesa de teatru. O sotie a marelui
conducator care, intr-un moment de disperare, se sinucisese, nu disparea numai din biografia oficiala a liderului, ci si din toate dictionarele, jurnalele de film, precum si din fotograflile oficiale. Personajul principal
al noii biografli putea fi teleportat direct in mijlocul unor evenimente cu care nu avusese, de fapt, nici o tangenta dar al caror lider putea deveni -retroactiv -printr-un simplu truc fotografic ori grafologic, ori putea
fi exfiltrat, pur si simplu, din documente considerate prea stanjenitoare pentru biografia sa de lider. Cum ar fi, de pilda, o nota informa tiva data in tinerete la politic ori o fotografie de grup, alaturi de alt lider, cazut intre
timp in dizgratie. Se puteau fabrica, de asemenea, martori si ticlui marturii, in functie de necesitatile biografice ale momentului, dupa cum, la fel de bine, puteau disparea, hocus-pocus, martorii reali si marturiile
autentice. Procesul de rescriere permanenta a biografici unui lider comunist corespundea acelei continue nevoi de legitimitate a personajului, o legitimitate justificata de ambitule politice si de setea obsesiva de
putere. Caci, pentru ca un asemenca individ in varful piramidei puterii ori sa amusineze in jurul acesteia, decenii la rand -in timp ce lumea, mentalitatile si valorile se schimbau neincetat (uneori de o maniera
dramatica) -era limpede ca numai printr-o rescriere permanenta a biografiei aceasta putea deveni compatibila cu prezentul -cu orice prezent -asigurandu-i personajului legitimitatea, care sa-i justifice puterea ori ambitiile
de putere. 3
3 Page 4 5
2.
CA SA-SI "LEGITIMEZE" TITLURILE ACADEMICE SI PE CELE DE DOCTOR
HONORIS CAUSA, CEAUSESCU SI-A FALSIFICAT ATAT DIPLOMA DE BACALAUREAT,
CAT SI PE CEA DE FACULTATE


Romania comunista nu a facut nici ea exceptie de la acest fenomen schizofrenic si nici nu avea cum sa faca exceptie, atata timp cat modelul a fost, dupa 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceausescu, stapanul
absolut al Romaniei timp de un sfert de veac, omul care a devenit in anii 70-80 obiectul unui cult al personalitatii inspirat de traditia maoista si de cea nord-coreeana. Predecesorul lui Iliescu la conducerea
Romaniei, Nicolae Ceausescu, a inceput inca din 1965, imediat dupa preluarea puterii in partid, opera de cosmetizare a propriei biografii, care s-a dovedit a fi, mai apoi, primul pas in directia cultului personalitatii.
Douzeci si trei de milioane de Romani au crezut, timp de un sfert de veac -multi o mai cred si astazi -ca omul care a condus destinele tarii lor se nascuse intr-o comuna onorabila, Scornicesti, intr-o familie de tarani saraci
si cinstiti, in realitate, asa cum dovedeste foaia matricola (vezi Anexa 3), Ceausescu nu se nascuse in comuna Scornicesti, ci intr-un catun din apropierea comunei, Tatarai. Conform lui A. B. Cornea, originar din
Scornicesti, catunul fusese intemeiat de cateva palcuri de tatari, refugiati prin partea locului dupa rascoala lui Tudor Vladimirescu, pe langa care se aciuasera ulterior mai multe grupuri de tigani nomazi. In timp ce
comuna Scornicesti se constituise prin 1803, cand boierul Radu Scornici pnmise incuviintarea Episcopului de Slatina sa-i adune intr-o asezare temeinica pe toti cei de prin partea locului si sa le ridice o biserica. Conform
autorului citat, numele real al familiei Ceausescu ar fi fost, initial, Ceausoglu, care se traduce din tataraste prin fiu de sluga. Toate aceste detalii biografice deveneau, fireste, incompatibile -dupa 1965 -cu noul statut al lui
Ceausescu si imperativele calitatii sale de lider comunist, cu iz nationalist, ca sa nu mai vorbim cu cele de geniu carpatin, titan al gandirii ori mare carmaci. Astfel ca primul gest facut de Ceauescu in 1965 a fost
sistematizarea zonei, adica desfiintarea catunului, unde se afla casa natala, si trecerea intregului teritoriu in administrarea comunei Scornicesti. Astfel, noul lider al Romaniei isi incepea domnia prin raderea de pe fata
pamantului a asezarii natale, din necesitati de biografie. Cum ambitule lui Ceausescu, de membru a diverse academii si de doctor honoris causa, impuneau reglementarea urgenta a studulor sale liceale si universitare, s-au
luat masuri retroactive . In decembrie 1965, Scoala medie nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia elibera Diploma de maturitate nr. 351243 absolventului Ceausescu A. Nicolae, care terminase cursurile anului scolar
1964/ 1965, spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile in vigoare (vezi Anexa 4). Absolventul devenise insa, intre timp, de sase luni liderul partidului iar singurele sale studii atestate, pana in acel moment,
erau cele patru clase primare (a cincea inceputa, dar neterminata) trecute in foaia matricola mentionata. Odata cosmetizate studiile medii, Ceausescu nu intarzie sa absolve -o luna mai tarziu, in ianuarie 1966 -Institutul
de Stiinte Economice V. I. Lenin, conform Diplomei nr. 180142/ ian. 1965 (vezi Anexa 5), document semnat in calitate de rector de Manea Manescu, viitorul prim-ministru. Un fals intelectual calificat. Astfel, din necesitati
de biografle, in numai cateva saptamani, Ceausescu parcurgea in zbor toti anii de scoala, din primare pana la bacalaureat, precum si toate examenele facultatii de economic generala -inclusiv examenul de diploma -
fireste, cu nota maxima. Drumul geniului carpatin catre academii si titluri de doctor honoris causa era, in felul acesta, larg deschis. La fel s-a procedat si cu atestarea activitatii revolutionare a marelui carmaci. Doua
exemple, intre altele. Un proces oarecare din 1936, de la Brasov, al unui grup din care facea parte, intre altii, si Ceausescu dar al carui conducator era, de fapt, un agent Kominternist infiltrat din Romania, Vladimir
Tarnovski, a fost falsificat de functionarii umbrelor si metamorfozat intr-un mare proces politic in care, retrospectiv, Ceausescu ii lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv,
legenda revolutionarului in pantaloni scurti. In timp ce o manifestatie din mai 1939 -organizata de comisarul regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea -era, la randul sau, metamorfozata retroactiv, de aceiasi
functionari ai umbrelor, dintr-o manifestatie monarhista intr-una comunista. Condusa, bineinteles, de viitorul geniu carpatin, alaturi de viitoarea sotie si savanta de renume mondial. Ambii inserati, printr-un truc
fotografic, intr-o mare multime si redescoperiti, cateva decenii mai tarziu, de apologetii cultului personalitatii 4
4 Page 5 6
lui Ceausescu, ocupati cu scrierea biografiei liderului. Intr-o Romanie in care rescrierea permanenta a trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii
la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceauscscu la putere, fostul secretar cu probleme ideoiogice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul
moment biografia. Dc data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie 1989, in contextul prabusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U. R. S. S. (fostul far calauzitor),
a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist. Legitimitatea noului lider trebuia construita acum intr-un sens invers celci de pana in 1989. Dat flind contextul postcomunist in
care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizata si dekaghebizata. Peritni a se legitima la vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si "cosmetizeze" biografla dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza,
asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U. R. S. S. si cu stalinismul. in primul rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina
venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989, lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu s-a vazut nevoit -pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si internastional -sa-si
rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al
lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic si agent de influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din
adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, sa suia cu vioiciune in barca economici de piata. Ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca. 5
5 Page 6 7
3.
ACTUL I: UN BUNIC BOLSEVIC -VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.
Atunci cand -rareori, dealtfel -Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de
candoare:
"Tatal meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a caz ut prizonier pe


front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA
BUNICI."
Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca "aceasta este singura amintire pe


care o am de la bunici", fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar in armata.


Confom insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia -Alexandru Iliescu -s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in
momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916, dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum -dintr-un foc -desi sustine ca nu-si mai
aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front.


In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita. Si iata ce aflam:
"Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat
pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri. de copilarie pe care le-au
impartit cu "pustiul" Ion Iliescu, in anii interbelici. in mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea,
redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri."


Dupa ce au separat folklorul local de adevdrul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat "Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu
comunistii":
"Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide,


Gheorghe si Vasile Penu Bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din
adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmdrie cu Nicolae Ceausescu , a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie
a murit pe la inceputul anilor '80."
Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu -bunicul viitorului presedinte al Romaniei -nu-l chema "Iliescu" cum am fi banuit, ci "Penu". Pentru a deslusi misterul


prin care fiul Ini Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns "Iliescu", trebuie sa citim ceva mai jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.


"Alexandru Penu, pdrintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se Inhaitase cu golanii de comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale
cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-i ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in cuverturi. hi cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, n- 6
6 Page 7 8
am chef sa vina astia .mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a
schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)"


Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi
schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei.
Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa


explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind subit Alexandru Iliescu.


Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale,
precum si pe cel al numelui real de familie. in acest sens, saptamanalul romanesc Lumea libera, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din
octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:
"Recent (oct. '96 n. n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U. S. D., Petre Roman, oamenii partidului de


guvernamant au lipit urmdtorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al Romaniei." Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa
la originea semita a liderului U. S. D. intamplarea face ca "Lumea liberd" aprimit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos."


In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui articol intitulat "Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la
randul nostru.
BUNICUL (dupa tata)
-Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n. n.)
-S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr. 4).


-Si-a schimbat nume le in Iliescu, probabil dupa 1900.
-S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr. 2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.


-Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.
-Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru – tatal lui Ilici, Eftimie , viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).
-Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane, C. Dobrogeanu Gherea, venit din
Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.


-Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:
"Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere,
loan Slavici etc.
Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care,


probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita." 7
7 Page 8 9
4.
ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME, DOUA MATUSI, ARISTITA SI VERGINA


Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau
tata (Alexandru) ca "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti", pentru ca mai apoi sa recunoasca, in acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece "tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate,
fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii", vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o sora a tatalui: "Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar, si lucra la Abatorul din
Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi."
Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Iliei, Eftimie, viitor calau al poporului roman,


Aristita si Vergina)."
Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati, desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De


ce le -o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le -a repudiat din biografie? Faptul ca
sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci. si care, dupa 1948, dadeau
prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu. 8
8 Page 9 10
5.
UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN "BIOGRAFIA OFICIALA" A LUI ION ILIESCU


Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:


EFTIMIE ILIESCU
"Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si decapitarea poporului roman, flind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej.
Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte (Pionierul). Alcoolic fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare
ca a decedat in detentie."
Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:
"Ambii frati (Alexandru si Eflimie n. n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu , a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist.


Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor '80."


Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru actium. cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, "Partidul Comunist din Romania"
(P. C. d. R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist,
sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P. C. d. R. fusese interzis, prin ordonantele
Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitatile comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman. (Aspecte asupra carora vom reveni mai pe
larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din detente al lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate a fotografiei apare si Ceausescu . Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de
cizmarie, deci se cunosteau bine.
Sub ocupatia sovietica, Eftimie -cu trecutul sau Kominternist -urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru, cum vom vedea, in anii '30 or ca Ion, in anii '50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne,


pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin)
elimina unul cate unul lideni stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuja cu favoritii sai. Eftimie Iliescu facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a
eliminat-o si a inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai
ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima , toate acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de biografia oftciala a lui ion Iliescu Motiv pentru care, in cea mai tipica maniera orwelliana, unchiul Eftimie va
dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca
asupra numelui real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubjile, daca originea familiei fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei
lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate. 9
9 Page 10 11
6.
GHICI CATE "MAME" A AVUT ION ILIESCU?
Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:
"Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n. n.) a avut in decursul vietii sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgdroaica, despre care oltenitenii spun ca ar ft fost tiganca


caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul lonel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada L H. Radulescu nr. 8,
strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo. in prezent, pe locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din
relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa devina una din acele "celule de baza ale societatii socialiste", deoarece Alexandru era un inadaptabil.
Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca fiecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina
saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara."


Se pare ca lucrurile stint insa ceva mai complicate, la acest capitol. caci, iata ce citim in Lumea libera -in ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu.
"Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (...) s-a casdtorit in 1929 cu Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama
a lui Ilici.
Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.


Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in 1935-1936.
Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).
Alexandru Iliescu a dus in Rusia a activitate conspirativa impotriva Romaniei, flind Kominternist, NKVD-ist, omul lui Stalin.
Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita era casa conspirativa -a Komintern-ului si NKVD-ului. in Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupatii(..) si a avut, se pare, si copii nelegitimi. Se stie din scrisorile
primite de Vasili Ivanovici de la acesta.
In 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente.


Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare.
Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist


venit in cosciug sigilat din Orientul Mzjlociu.
In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan -veri primari


ai lui Cioaba-). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar cela-lalt director adjunct la IRSOP" 10
10 Page 11 12
Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:
MARITA ILIESCU
"Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.
De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.
In 1990, Marifa Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociafia luptatorilor antifascisti din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu
sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.
Intr-o scnsoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunostea:


'Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic."


Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria -i mama, ci... de propriu -i tatal In 1931, Alexandru Iliescu, fuge in U. R. S. S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al partidului Comunist
din Romania (P. C. d. R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu
dadea deloc bine -mai ales dupa '89 si Caderea Comunismulni -ca sa apara in biografia primului presedinte al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai
de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P. C. d. R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.


Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.
Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.
Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatli din familia lui Ion Iliescu.
In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui
Ceausescu, tocmai datorita dosarulni beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie '89 si Caderea Comunismului.


Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mare luptatoare; un tata
Kominternist, fugar in U. R. S. S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern.


Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana
Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa a parintilor.


In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U. R. S. S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U. R. S. S., in 1935,
Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea tin flu, Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotulni, Maria Ivanus s-a 11
11 Page 12 13
recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/ 1970, de la Judecatoria sectorulni 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada
Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea – dand drumul la gaz -deoarece era terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen.
Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut in instanta ca sotii se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte
pe Corneliu Turianu, judecator Nicolac Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.


Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:
-Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.


-Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U. R. S. S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea al P. C. d. R., tinut la Gorik ovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si januarie 1932, dupa care
acesta a ramas in U. R. S. S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a


recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase aceasta.


-Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia,
unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.


-In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu -Marita Iliescu -sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirma in interviu ca "incepuse sa simpatizeze cu comunismul". Observam ca, de fapt,
aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru a-i sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana
Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut,
intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele "Iliescu" erau "veri".
Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea


dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu. Cel putin, pana in 1989. 12
12 Page 13 14
12-07-2008 16:31:22
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
II
"DESPRE TATAL SAU ATAT SE CUNOASTE?"
(Adnotarea lui Nicolae Ceausescu pe referatul C. C. al P. M. R. din 1955, pentru promovarea lui Ion Iliescu in cadrul "Uniunii Internationale a Studentilor", organizatie de front a C. C. al P. C. U. S., cu sediul oficial la
Praga).


1.
MAREA "AMNEZIE" A LUI ION ILIESCU:
ACTIVITATEA KOMINTERNISTA A TATALUI SAU SI
ANII DE UCENICIE AI ACESTUIA IN U. R. S. S.
(1931-1936)


Daca la cosmetizarea biografiei, Iliescu este lovit de o amnezie selectiva, care ii face sa uite fie de un unchi (Eftimie) -instruit in U. R. S. S., cadru de Securitate, condamnat pentru crima -fie de matusile Aristita si
Vergina, care nu dadeau bine la dosar; in schimb amnezia care il cuprinde pe fostul presedinte cand vine vorba de refugierea si anii petrecuti in U. R. S. S. de tatal sau (Alexandru Iliescu), de participarea acestuia la
Congresul al V-lea al P. C. d. R., tinut la Gorikovo (langa Moscova) in decembrie 1931, de alegerea lui Alexandru Iliescu, la acest congres, in Comitetul Central al unui partid total aservit Komintern-ului (si a carui
rezolutie finala stabilea drept principal obiectiv al P. C. d. R. dezinembrarea statului unitar roman) poate fi considerata piatra de temelie in rescrierea biografiei lui Ion Iliescu. Rescriere care sa ascunda opiniei publice
cordonul ombilical, firul rosu secret, care a legat familia lui Ion Iliescu, inca din anii '30, de Moscova, de structurile secrete sovietice si de interesele geopolitice ale U. R. S. S. in spatiul sud-est european.


Din acest punct de vedere sa-i dam insa cuvantul chiar lui Ion Iliescu, ca sa observam cum rezuma el, mai recent, fisa biografica a tatalui:


"Tatal meu, Alexandru Iliescu, era muncitor ceferist (...). A fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti si singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile Scolii de Arte si Meserii din Oltenita. A
avut parte de o viata destul de tumultuoasa (...) Dupa razboi (primul razboi mondial, n. n.), pentru ca familia
se lupta cu mari greutati materiale, tata s-a angajat la caile ferate ca fochist, apoi ca mecanic de locomotiva si muncitor la atelierele mecanice. A cunoscut si greutatile somajului, pentru ca a fost dat afara din slujba in


anii '30. A intrat in miscarea muncitoreasca, a fost lider sindical, membru al PC. R., apoi arestat, judecat si inchis in lagarele de la Caracal si Targu Jiu. A fost eliberat in 1944, de 23 august, cu sanatatea zdruncinata.
La mai putin de un an a decedat, in urma unui atac de cord."
Sa recunoastem, un synopsis perfect pentru o telenovela. Mai exact, o telenovela care ar putea fi intitulata Viata de ceferist cuprinzand toate ingredientele genului: saracie, somaj, lupta pentru dreptate, arestare,


judecare, intemnitare, sanatate zdruncinata si la sfarsit, clasicul atac de cord. Un model al felului in care dezinformarea a functionat in redactarea biografiei cosmetizate a lui Ion Iliescu. Ca sa intelegem insa de ce
fostul presedinte al Romaniei sufera de o amnezie totala cand vine vorba despre activitatea Kominternista a tatalui sau (Alexandru Iliescu) in cadrul P. C. d. R., trebuie sa facem o scurta paranteza istorica. 13
13 Page 14 15
2.
PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA (P. C. d. R.),
SECTIE A KOMINTERNULUI, AVEA DREPT OBIECTIV PRINCIPAL, STABILIT DE MOSCOVA,


DEZMEMBRAREA ROMANIEI


Ca sectie romana a Internationalei a III-a comuniste (Komintern) -organizatie avand sediul la Moscova, Hotel "Lux" str. Maxim Gorki nr. 10 -alaturi de celelalte sectii nationale, Partidul Comunist din Romania nu
constituia, in realitate, decat o orgarnzatie sovietica, ca oricare alta. Deoarece Kominternul reprezenta, formal, un departament din cadrul Ministerului de Externe sovietic, rezulta ca P. C. d. R. -ca sectie a Komintern -nu
era altceva decat o anexa a guvernului sovietic, un instrument al politicii acestuia, ca Armata Rosie, NKVD-ul etc. De aici mai rezulta insa un alt aspect important: membrii P. C. d. R, fiind cetateni Romani aflati in slujba
unui guvern strain, au fost, potrivit legilor romanesti din perioada interbelica, agenti ai respectivulni guvern. Mai exact: spioni sovietici. Platiti de un stat strain U. R. S. S.), executand ordinele care veneau de la un
organism strain (Komintern) si avand sediul declarat intr-o capitala straina (Moscova) mernbrii P. C. d. R. au indeplimt perfect, in toata perioada interbelica, calitatea penala de agenti ai unei puteri strdine. In plus,
aderand fara rezerve la teza stalinista a Komintem-ului -potrivit caruia Romania reunificata, de dupa primul razboi mondial, ar fi reprezentat un stat imperialist, constituit pe baza de anexari teritoriale -P. C. d. R.
urmarea, implicit si explicit, Dezmembrarea Teritoriala a Romaniei. Este si ratiunea pentru care, asa cum arninteam in capitolul anterior, P. C. d. R. fusese scos inca din 1924 in afara legii, activitatea sa interzisa pe
teritoriul Romaniei iar membrii sai considerati ilegali, deoarece actionau deschis pentru secesiunea statului roman, conform teoriei lui Lenin de "autonomie a popoarelor pana la separare". Asa cum este binecunoscut,
in toata perioada interbelic a P. C. d. R. a fost condus numai de seeretari-generali de origine straina (cu exceptia primulni, Gheorghe Cristescu "Plapumarul"), dintre care unii nici macar nu stiau romaneste (Elek Koblos,
Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, Boris Stefanov). Facem aceste precizari generale pentru cititorii mai putin informati, ca sa inteleaga cam cine au fost tovarasii de drum, din cadrul P. C. d. R., ai tatalui si unchiului
lui Ion Iliescu si cam ce preocupari patriotice aveau, din ordinele Moscovei, membrii familici sale. Pentru a intelege, astfel, mai bine mentalitatea si spiritul in care s-a format Ion Iliescu insusi.


Deoarece actionau pentru Dezmembrarea Romaniei si faceau parte dintr-un partid interzis prin lege, membrii P. C. d. R., conform practicilor Kominterniste ale clandestinitatii -se identiflcau, ca orice agent strain aflat intr-o
misiune pe teritoriul inamic, prin pseudonime sau nume codificate. Unii membri P. C. d. R., potrivit documentelor din arhiva fostului C. C. al P. C. R., au intrebuintat chiar si cinci, sase pseudonime. Iata cateva,
dintr-o foarte lunga lista:
Alexandru Nikoiski s-a mai numit si Alexandru Barbat, Fiodorov, Samson, Pietraru; Ana Pauker (Maria Grigoras, Maria Ionescu, Sofia ); Gheorghe Gheorghiu Dej (Ivanov, Fieraru); Marcel Pauker (Litcov,


Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici Simionovici, Cramp); Aurel Rotemberg (Stefan Voicu). Documentele din arhiva fostului C. C. al P. C. R. dovedesc dealtfel ca, periodic, Kominternistii Romani isi
schimbau, la ordin, pseudonimul. Aitfel spus: identitati multiple, dubla gandire, schizofrenie politica.
La 8 august 1924, a fost elaborat un plan secret al Komintern-ului -asa-numitul "plan Kolarov", dupa numele bulgarului Kominternist care l-a conceput -un plan insurectional, care urmarea tocmai Dezmembrarea


Romaniei in cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat si Ardeal), mentionandu-se explicit asa nurnitele troici comuniste de conducere ale insurectiei antiromanesti, directiile de actiune insurectionala,
bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv interventia militara a Armatei Rosii in Romania. Este interesant ca, in zona de sud, una dintre bazele de insurectie era desemnata chiar localitatea Oltenita,
(unde locuinta familiei lui Ion Iliescu era "casa conspirativa" a P. C. d. R.), cu misiunea distrugerii podului de la Cernavoda si a decuplarii astfel a Dobrogei de Bucuresti, (pentru edificarea cititorilor, vezi Anexa 1). 14
14 Page 15 16
In activitatea sa antiromaneasca, Kominternul se baza si pe o asa numita Federatie Comunista Balcanica (F. C. B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Romania, U. R. S. S. -de
fapt, o organizatie regionala a Komintern-ulul -careia P. C. d. R. i se subordona dar care, la nivel de conducere, era dominata de comunistii bulgari. Obiectivul F. C. B. il constituia crearea asa zisei Republici Sovietice
Federative Balcanice, care sa regrupeze sub tutela comunista a Moscovei toate statele din spatiul balcanic. Pana in 1924, in fruntea F. C. B. a "tronat" Vasili Kolarov, succedat in 1928 de un alt bulgar, Gheorghi
Dimitrov, viltorul conducator al Komintern-ului de la mijlocul anilor '30. Pana in 1928, P. C. d. R. a fost reprezentat in F. C. B. de Boris Stefanov, Gelbert Moscovici si Aron Lazar. Dezmembrarea statelor din Balcani
-inclusiv a Romaniei -corespundea, de fapt, obiectivelor geopolitice revizioniste ale Komintern-ului, de instituire a unei republici sovietice care sa includa intreg spatiul balcanic, si de comunizare a zonei. Astfel,
printre hotararile Conferintei a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din 1923 se numara si Problema nationala a Romaniei, care relua practic toate tezele Komintern-ului privind regiunile asa-zis anexate de
Romania, dupa primul razboi mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat si de reprezentantii P. C. d. R. (Gheorghe Cristescu, Ana si Marcel Pauker, Sandor Koros, Al. Dobrogeanu-Gherea,
Heinrich Sternberg etc.). In septembrie 1924, la Tatar-Bunar (in sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromaneasca, organizata de Komintern, cu ajutorul unor organizatii paramilitare comuniste, rebeliune care
urmarea sa devina prologul insurectiei preconizate de "Planul Kolarov".
Insurectia a fost insa inabusita de Armata Romana. Exacerbarea din 1924 a asa-zisei probieme nationale a Romaniei, de catre Komintern si de bratul sau din Europa de sud-est, Federatia Comunista Balcanica, venea


pe fundalul esecului rascoalei comuniste din Bulgaria si a instaurariri la Sofia a unui regim de mana forte, condus de generalul Tankov. Fapt care ii determinase pe liderii Komintern-ului si FCB sa abandoneze,
momentan, Bulgaria ca obiectiv insurectional si sa puna ochii pe Romania. In acest context avusese loc si insurectia antiromaneasca de la Tatar-Bunar (septembrie 1924) -organizata in realitate de NKVD-ul sovietic
prin sectia sa balcanica de spionaj si terorism, Zacordat, impreuna cu organizatiile similare ale F. C. B., DRO si VDRO (asupra carora vom reveni) -si se constituise, la 12 octombrie 1924, acel hibrid de stat stalinist, asa-zisa
Republica Autonoma Socialista Moldoveneasca, cu capitala la Balti, ulterior la Tiraspol. Intr-un raport strict confidential (vezi Anexa 2), expediat de M. V. Frunze (comandantul Armatei Rosii si creierul militar al
insurectiei de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifica faptul ca noua republica sovietica "ar crea pretexte evidente in pretentiie alipirii la Republica Moldoveneasca a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine
imperioasa necesitatea de a crea anume o republica socialista, si nu o regiune autonoma, in componenta U. R. S. S. Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a U. R. S. S. fata de
Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care U. R. S. S. le-ar putea folosi apoi drept cap de pod in scopuri militare si politice." La 24 noiembrie 1924, Stalin specifica
urmatoarele in "Rezolutia catre Comisariatul Afacerilor Externe si Armata Rosie":
"Daca Basarabia va fi propagandistic pregatita pentru unirea cu Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Autonoma si daca se va depune efortul necesar ocuparea acestei provincii de catre Armata


Rosie poate fi realizata cu rapiditate."
Acestea erau, asadar, cauzele marete ale Partidului Comunist din Romania si ale membrilor sai, printre care se numarau Alexandru si Eftimie Iliescu. Si aceasta constituie, totodata, zestrea istorica a unei cauze careia i se


va dedica si adolescentul Ion Iliescu, imediat dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie (1944), cand isi incepea ascensiunea politica: servirea intereselor geopolitice ale Kremlinului in regiune, sovietizarea
Romaniei, in care scop Ion Iliescu va fi si propulsat, treptat, pana la varf, ca un veritabil candidat manciurian. 15
15 Page 16 17
3
FAMILIA LUI ION ILIESCU SI FILIERA DE SPIONAJ
NKVD -ZACORDAT – DRO DIN ROMANIA


Apartenenta P. C. d. R. la structurile Komintern-ului si ale F. C. B. au impus, dupa 1924, cand comunistii Romani intrau in ilegalitate, o preponderenta a actiunilor cu caracter de spionaj, terorism si a tentativelor
insurectionale ale acestora. Agentii Komintern-ului infiltrati in Romania apartineau celor dona organizatii sovietice binecunoscute, NKVD si GRU (spionajul militar sovietic). Cu specificarea ca, din 1929, activitatile
externe ale NKVD au fost supervizate de GRU, in urma ordinului lui Stalin din 1928 de a transforma conflictele sociale (grevele) in insurectii populare, care sa aduca la putere, in statele vecine U. R. S. S.,
regimuri comuniste. Cum insa insurectiile populare, regizate de Komintern si NKVD, necesitau strategii de tip militar, rolul GRU si al ofiterilor sovietici de informatii militare devenea imperios necesar, mai ales in faza
metamorfozarii conflictului social in conflict armat (insurectional). Romania interbelica a cunoscut doua asemenea tentative, regizate de NKVD si GRU, de manipulare a unui conflict social intr-o insurectie: prima
data, la Lupeni, in 1929; a doua oara la Grivita, in 1933. Sectia pentru spionaj, terorism si insurectii a NKVD-ului si GRU-ului din Balcani, intitulata Zacordat, era dublata in Romania de alte doua organizatii de spionaj,
subordonate F. C. B.-ului si Komintern-ului. Prima dintre acestea, DRO Organizatia Revolutionara Dobrogeana, conform denumini in limba bulgara) aparuse imediat dupa razboiul din 1877-78, fiind o
organizatie nationalist-terorista bulgara, care milita pentru o Bulgarie Mare, ce urma sa includa si Dobrogea romaneasca. Membrii sai -celebrii comitagii -actionau mai ales in Cadrilater dar, deoarece in Bulgaria
comitagii erau vanati fara mila de politie, membrii DRO se refugiasera in sudul Romaniei, un stat tolerant, si anume in zona Dunarii. Din 1919, DRO se subordonase insa Komintern-ului Si F. C. B., care o finantau si o
sprijineau logistic. Obiectivul DRO -dupa 1919 -se modificase si el substantial: devenita organizatie comunista, obedienta fata de U. R. S. S., DRO nu mai milita pentru o Bulgarie Mare, ci pentru
autodeterminarea, pana la separare, a Dobrogei de Romania si transformarea acesteia intr-o republica autonoma independenta (am vazut modelul anterior), care ar fi trebuit fie sa faca parte din preconizata
Republica Federativa Balcanica, fie sa se alipeasca la U. R. S. S., ca a 16-a republica sovietica. De aceea, in 1925, se constituie si o Organizatie Revolutionara Dobrogeana din Interior (V. D. R. O.), rivala primei
organizatii, care va milita, in continuare, pentru alipirea Dobrogei romanesti la Bulgaria Mare. In ianuarie 1930, DRO denunta VDRO pentru ca "trimite banditi inarmati in Dobrogea, cu arme procurate din
depozitele de munitii din Bulgaria. Acesti banditi, cu toti agenti ai sigurantei bulgare, comit cele mai vulgare omoruri si furturi asupra populatiei pasnice dobrogene". Sa precizam ca DRO -a carei activitate a incetat in
1940, exact dupa ce Bulgaria a capatat Cadrilaterul cu ajutorul U. R. S. S. si a Germaniei naziste aliate -a furnizat numerosi membri Partidului Comunist din Romania. Unul dintre acestia, Boris Stefanov va deveni in
1935 secretarul general al P. C. d. R. si va initia ceea ce istoricii miscarii comuniste din Romania definesc drept bulgarizarea conduceni P. C. d. R. Intre 1935-1939, in perioada marilor epurari staliniste, Boris Stefanov a
intocmit lista trotkistilor din P. C. d. R., in care a trecut toate conducerile P. C. d. R.-ului (care includeau, intre altii, multi evrei si maghiari), incepand din mai 1929, executati toti, apoi, de NKVD. Interesant este ca, printre
cele cateva persoane care au scapat ca prin minune epurarilor a fost si Alexandru Iliescu, un apropiat al lui Boris Stefanov, legat de mafia bulgara prin mama sa si prima sotie, ambele originare din Bulgaria (conform
anchetei publicate de Lumea libera). Printre bulgarii, membrii ai organizatiei subversive DRO, care au intrat in P. C. d. R., mai mentionam pe: Dimitar Ganev (membru al Biroului Politic, devenit ulterior prsedinte al
Bulgariei comuniste); Voicu Daciov (si el membru al C. C. al P. C. R.); Ghiorgni Crosnev (secretar cu propaganda) si Petar Borilov (romanizat Petre Borila). Ultimul, fost membru al DRO si membru al Brigazilor
Internationale din Spania, a facut cariera ani de zile in cadrul C. C. al P. C. R., devenind socrul lui Valentin Ceausescu, dar dezagreat se pare, din motivele de mai sus, de Nicolae Ceausescu .


Atat Vasili cat si Alexandru Iliescu aveau legaturi puternice printre comitagii bulgari din DRO, care militau -cum am mentionat -pentru secesiunea Dobrogei, sub lozinca Traiasca Republica Populara Dobrogeana 16
16 Page 17 18
(Arhiva C. C. P. C. R. fond 31, mapa 20 din 1940). De altfel, trebuie precizat ca DRO nu era compusa exclusiv din bulgari. Din cadrul organizatei faceau parte si unii Kominternisti Romani, care militau si ei pentru
Dezmembrarea Romaniei, deci care sustineau secesiunea Dobrogei! Prin casa conspirativa a lui Vasile Ivanovici si bacania lui Alexandru Iliescu de la Oltenita, de pe strada I. H. Radulescu, se pare ca nu apareau
doar figuri binecunoscute politiei romane, ca Al. Dobrogeanu-Gherea, ci si membrii DRO, ca Boris Stefanov si altii (asupra caruia vom reveni).


4.
CONGRESUL AL V-LEA P. C. d. R. DE LA GORIKOVO (1931): ALEXANDRU ILIESCU DEVINE MEMBRU AL COMITETULUI CENTRAL, RAMANANAD PATRU ANI IN U. R. S. S.


In acest context antiromanesc de subminare continua a Romaniei si de actiuni planificate, de dezmembrare a statului romanesc reintregit in urma Tratatulni de la Versailles, desfasurate de Komintern, F. C. B. si
organizatiile lor de spionaj si terorism KVD, GRU, "DRO", Zacordat), prin intermediul Partidului Comunist din Romania -trebuie analizat si aportul familiei lui Ion Iliescu, in primul rand al tatalui sau, Kominternistul
Alexandru Iliescu, la indeplinirea obiectivelor Komintern-ului si Moscovei in Romania din anii '30 -'40. Se va intelege astfel, mult mai bine, de ce fostul presedinte al unei Romaniei postcomuniste, Ion Iliescu, a avut tot
interesul sa-si rescrie -prin omisiune -biografia si sa ascunda romanilor intre multe altele, si faptul ca tatal sau s-a refugiat in U. R. S. S. In 1931, unde a luat parte (sub pseudonim) la lucrarile Congresului al V-lea al
P. C. d. R., desfsurate la Gorikovo (langa Moscova), si la care a fost ales membru in secretariatul C. C. al P. C. d. R., ramanand apoi patru ani in U. R. S. S.. Altfel spus, inainte ca Ion Iliescu sa devina secretar cu propaganda
si membru in Comitetul Politic Executiv al P. C. R., Alexandru Iliescu -tatal sau – devenise in 1931, in U. R. S. S., membru al Secretariatului C. C. al P. C. d. R., sectia romana a Komintern-ului. Si, inainte ca Ion
Iliescu sa aiba "marea bucurie de studia in U. R. S. S.", timp de cinci ani (1950-1955), Alexandru Iliescu avusese marea bucurie de a trai in U. R. S. S., ca membru al conducerii P. C. d. R., vreme de patru ani, intre
1931 si 1935. Un drum inceput, cum am mentionat, de bunicul Vasili Ivanovici, bolsevic urmarit de Okhrana tarista, refugiat din acest motiv in Romania prin 1895, conform documentatiei publicate de Lumea libera.
Adevarul istoric al biografiei lui Ion Iliescu difera de telenovela pe care fostul presedinte al Romaniei o recita atunci cand vine vorba de relatiile stravechi ale familiei sale cu Moscova. In telenovela, Alexandru Iliescu
este fochist, mecanic de locomotiva, lider sindical, membru P C. R., persecutat de autoritati (arestat, judecat si condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944, cu sanatatea zdruncinata, decedat apoi in urma unui
atac de cord. Nici o vorba insa despre Gorikovo si cei patru ani petrecuti in U. R. S. S.! Care este adevdrul istoric in ceea ce ii priveste pe tatal lui Ion Iliescu, ce rol ajucat acesta in Romania, ne spun unele documente.


Congresul al V-lea al P. C. d. R. a fost pregatit de un secretariat provizoriu, care era format din urmatorii: Elena Filipescu-Fffipovici, Eugen Iacobovici, Paul Goldstein, Timotei Marin, Solomon Tinkelman-Timov,
Constantin Parvulescu, Moscu Kolin (Gh. Stoica), Alexandr Danieluk-Stefanski (Gorn). La lucrarile congresului, desfasurate in U. R. S. S., la Gorikovo (langa Moscova), intre 3-24 decembrie 1931, au fost
convocati sa participe 38 de membrii ai P. C. d. R., toti sub pseudonim.
lata si numele conspirative ale delegatilor la Congresul al V-lea al P. C. d. R., de la Gorikovo: 17
17 Page 18 19
1. Alexandrescu -Grosnev Gheorghi 2. Artur -Topa Mihai
3. Ardeleanu -Goldberger Nicolae 4. Aurel -Aladar Imre
5. Balog -Fodor Stefan 6. Braun -Halitki Emil
7. Busuioc -Lazar Aron (Alexandru Buican) 8. Corneliu -Grun I. Nicolae
9. Costache -Dubinski, Moise Abraham 10. Cristea -Encsel Mauriciu
11. Covaci -Schultzberger Olga 12. Florea -neidentificat
13. Furnica -Botnar Profiri Stefanovici 14. Ghita -Breiner Bela
15. Georgescu -Chelerman Dumitni 16. Gorn -Stefanski-Danieluk, Alexandr
17. Iepure -neidentificat 18. Ignat -Iliescu Alexandru
19. Ionel -Popescu Gheorghe-Otelaru 20. Marinescu -neidentificat
21. Mihai -Pehlivanov Gheorghi (Petre Gheorghe) 22. Mihalcea -Patrascanu Lucretiu
23. Morozov -neidentificat 24. Niculescu -Vexler Carol-Talmazan
25. Paraschiv -Ducu Stefan 26. Pavel -Goldstein Dori
27. Radu -Borila Petre 28. Socolov -Finchel Iosif
29. Smaranda -Filipescu-Filipovici Elena (Maria Ciobanu) 30. Stejar -Avramescu David
31. Tatarascu -Marin Timotei 32. Toma -S. Tinkelman-Timov
33. Teodorescu -neidentificat 34. Maghiar -Fazecas Andras
35. Vifor -Iacobovici Eugen 36. Vasilescu -Grofu Dumitru
37. Verzeanu -Bucur Nicolae 38. Zamfirescu Zoe -Ecaterina Arbore-Ralli


Arhiva C. C. al P. C. R., fond l, Dosar 33/ 1931, prezinta cateva date statistice interesante privind compozitia nationala, sociala si profesionala (gradul de scolarizare) al participantilor la Congresul al V-lea de la
Gorikovo, astfel: 18
18 Page 19 20
COMPOZITIA NATIONALA: Romani 10 (dintre care unul evreu); unguri 8 (4 evrei); bulgari 2; ucrainieni 3; evrei 1.
NIVELUL DE STUDII: cu o scoala superioara (facultate) 2; cu liceu 2; cu patru clase 20; (restul participantilor nu si-au declarat studiile).
COMPOZITIA SOCIALA: muncitori 18( 75%); inteleetuali 2; revolutionari de profesie 2; tarani 1; fara profesie, restul. Menlionamca Alexandru Iliescu "Ignat" s-a inscris drept muncitor, desi atunci cand a fugit in
U. R. S. S. el avea o bacanie; asadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre.
SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARATI: metalurgisti 10; ceferisti 2; constructori 1; tabacari 3; tamplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarati, nici unul


nu lucra, in acel moment, in vreo intreprindere. Ultimii doi ceferisti fusesera concediati in urma arestarilor de la 1 august1931.


Din partea Komintern-ului, lucrarile au fost conduse de Bela Kuhn (Schlosser), fostul secretar al lui Lenin, conducatorul revolutiei bolsevice din Ungaria (1919), inabusita de Armata Romana si care, evident, nutrea din
acest motiv nu chiar cele mai bune sentimente fata de Romania si de Romani. Tot din partea Komintern-ului, la lucrarile Congresului al V-lea P. C. d. R. au mai participat Gheorghi Dimitrov, D. Z. Manuilski si Matias
Rakoezi (viitorul dictator stalinist al Ungariei, pana la criza din 1956).
Conform unui raport SSI (Serviciul Special de Informatii), Alexandru Iliescu Ignat -ca si ceilalti delegati la Congresul al V-lea -au plecat din Romania mai intai in directia Berlin (Romania nu avea relatii oficiale cu


U. R. S. S.), unde ii s-au retinut pasapoartele romanesti si li s-au inmanat alte documente de identitate, cu care au intrat in U. R. S. S..


In cadrul Komintern-ului exista un departament special -Departamentul pentru Relatii Internationale -care asigura deplasarea agentiIor sai, ca si transferurile de informatii si valuta. Departamentul includea, intre altele,
si o asa-numita sectie tehnica, specializata in procurarea de pasapoarte false. Pina in 1933, cand Hitler a venit la putere in Germania, serviciul extern al Departamentului pentru Relatii Internationale, din cadrul Komintern,
avea sediul la Berlin. Acest serviciu extern procura fondurile necesare pentru deplasarea emisarilor secreti ai Komintern ori pentru delegatiile partidelor comuniste care participau la congresele de la Moscova. Acesta a
fost si cazul Kominternistilor din Romania printre care Alexandru Iliescu (Ignat) care, in 1931, s-au deplasat clandestin la Congresul al V-lea al P. C. d. R., de la Gorikovo (langa Moscova), via Berlin.


La Berlin, Alexandru Iliescu Ignat si ceilalti Kominternisti romani au primit o mica bucata de stofa, pe care si-au cusut-o in interiorul pantalonilor, in care se afla ascunsa urmatoarea atestare pentru autoritatile vamale
sovietice: Legitimatie. Tovarasul este reprezentantul P. C. d. R. la Congres. Are aprobare pentru o suma de pana la 20 de dolari.


Legitimatiile ascunse in bucata de stofa semnata de secretarul Departnentului pentru Relatii Internationale al Komintern, erau opera unui anume Fritzmann. Delegatia Kominternisulor Romani, printre care si Alexandru
Iliescu Ignat, a ramas pentru cateva zile la Berlin, inainte de a se deplasa catre granita sovietica. Tuturor membrilor li s-au inmanat pasapoarte false, care sa le ateste calitatea de oameni de afaceri. Acest gen de
pasapoarte erau. procurate de la un functionar elvetian din Bale, Max Habijanic, care percepea pentru activitate un ciubuc de o suta de franci elvetieni lunar.


In 1932, Kominternul a transferat sediul sectiei externe de la Berlin, la Paris, care a devenit astfel placa turnanta a activitatilor sale operative din strainatate. Sefa sectiei externe de la Paris a fost, intre 1932-1937,
elvetiana Lidia Dubi iar sectia a fost codificata, in mesajele Komintern, drept Punctul 20.
Mai trebuie precizat si un alt detaliu telmic. Sectia de la Berlin a Komintern era incadrata cu agenti GPU (din 1934, NKVD), care au insotit delegatia Kominternistilor Romani -deghizati in oameni de afaceri, pana la


granita sovietica.
Pe teritoriul U. R. S. S., Alexandra Iliescu Ignat si ceilalti oameni de afaceri romani au avut dreptul la maximum 20 de dolari, bani de buzunar. 19
19 Page 20 21
Intreg Congresul al V-lea a fost dominat de chestiunea nationala, mai exact de acuzatiile aduse de Komintern conducerii P. C. d. R. de a nu exploata momentul de criza economica (marea criza din 1929-1933, care lovise si
Romania), pentru a trece la actiuni insurectionale, conform "Planului Kolarov", in scopul Dezmembrarii Romaniei, stat considerat de Komintern format prin anexiuni teritoriale, de tip imperialist. Cateva citate din
luarile de cuvant sunt cat se poate de semnificativ asupra opticii Komintern-ulni asupra chestiunii nationale si asupra minoritatilor din Rominia.


Gheorghi Dimitrov: "Dupa razboi [primul razboi mondial n. n.] in decursul unui sir de ani, nu am vazut ca proletariatul natiunii dominante din Romania sa fie mobilizat impotriva ocupatiei unor regiuni straine,
impotriva asupririi popoarelor din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Transilvania." (Arhiva C. C. al P. C. R., fond 1, mapa 333 din 1931, fllele 844-845).


Bela Kuhn: "Noi nu trebuie sa punem problema autonomiei, noi ne vom calauzi dupa lozinca noastra de baza "a autodeterminarii." (Loc. cit. fila 862)
Rezolutia adoptata la incheierea Congresului al V-lea, redactata de Bela Kuhn -la care a aderat Alexandru Iliescu, ales cu acest prilej membru in noul secretariat C. C. al P. C. d. R. -specifica in problema chestiunii
nationale urmatoarele:
"Romania contemporana nu reprezinta prin sine o unire a tuturor Romanilor, ci un stat tipic cu multe natiuni, creat pe baza sistemului pradalnic de la Versailles, pe baza ocuparii unor teritoni straine si pe baza inrobirii


unor popoare straine. Burghezia si mosierimea din Romania, infaptuin d propriile lor planuri imperialiste si indeplinind, totodata, insarcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra
U. R. S. S., au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina si Banatul si supun unei asupriri nationale
nemaipomenite si unei exploatdri semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, rusi, ucraineni, bulgari, nemti, turci si altii." (Biblioteca Academiei Romine, Arhiva Istorica, Cota Ab XIII-3).


Conform insa recensamantului din 1930, Romania prezenta urmatoarea structura minoritara, raportata la un numar total de 18.057.www.matrimoniale3x.ro locuitori: 7,9% maghiari; 4,1% germani; 2,3% rusi; 2% bulgari; 3,2% ruteni si
ucraineni; 4% evrei; 0,9% turci; 0,3% cehi si slovaci; 0,3% sarbi, croati, sloveni; 1,5% tigani; 1,6% alte minoritati.


La Congresul al IV-lea al P. C. d. R. -desfsurat la Cingujevo, langa Harkov; intre 28 iunie si 7 iulie 1928 -se afirmase ca in Romania existau 6 milioane de minoritari. Cum observam, in numai 3 ani, la Congresul al V-lea
al P. C. d. R., minoritarii sporisera cu 2 milioane, ajungand la cifra de 8 milioane, conform lui Gheorghi Dimitrov. 20
20 Page 21 22
5.
"MAFIA BULGARA" DIN P. C. d. R., CONDUSA DE BORIS STEFANOV, A ALCATUIT
LISTA DE EPURARI A COMUNISTILOR ROMANI DIN U. R. S. S.


La Congresul al V-lea al RC. d. R., Alexandru Iliescu "Ignat" a devenit membru al Comitetului Central, organism care inlocuia astfel vechiul secretariat. In Biroul Politic, alaturi de Alexandr Danieluk-Stefanski
"Gorn" (un polonez), au mai intrat Eugen lacobovici "Vifor", Elena Filipescu-Filipovici "Smaranda", Emil Halitki "Braun", Vanda Nicolski (Seiva Averbuch) si altii. In decembrie 1934 -dupa asasinarea lui Kirov,
ordonata in realitate de Stalin -incep marile epurari, care se vor intinde intre anii 1935-1938 si care vor lovi, intre altii, si pe membrii conducerilor partidelor comuniste, aflate in U. R. S. S.. Nu si pe Alexandru Iliescu,
deoarece, in decembrie 1934, Boris Stefanov -sustinut de Gheorghi Dimitrov, un favorit al lui Stalin, -este numit secretar general al P. C. d. R.. Element fanatic, bulgar de origine, Boris Stefanov se va inconjura de o
veritabila mafie bulgareasca cu ajutorul careia, cum am aratat, va trece pe listele de epurari toate conducerile P. C. d. R., de dupa mai 1921. Alexandr Danieluk-Stefanski "Gorn", de pilda, va fi in primul lot de executie. In
anii urmatori vor fi executati in U. R. S. S., pe baza listelor intocmite de Boris Stefanov si de gasca sa, urmatorii:


Elena Filipescu-Filipovici
Al. Dobrogeanu Gherea
Dumitru Grofli
Jaques Konitz
Marcel Pauker
Eugen Rozvan
Timotei Marin
linre Aladar
Dori Goldstein
Manea Erlich
Moise Dubinski
Alter Zalic
I. Dic -Dicescu
Elek Koblos
Leon Lichtblau
Gelbert Moscovici si multi altii.


Ceva mai norocosi, altii vor fi deportati ani de zile. 21
21 Page 22 23
6.
PACTUL MORUZOV -FORIS: DE CE A FOST LICHIDAT ALEXANDRU ILIESCU?
In schimb, Alexandru Iliescu "Ignat" -ramas in U. R. S. S., dupa incheierea Congresului, timp de alti patru ani -scapa miraculos de epurari. Vechile legaturi de familie cu Boris Stefanov il propulsase in P. C. d. R., in timp ce
comunistii Romani de origine maghiara si evreiasea, cum am vazut, ajung fie in fata plutonului de executie, fie in Siberia pentru multi ani. Mai mult, ca o dovada a increderii depline a Moscovei si a lui Boris Stefanov,
Alexandru Iliescu "Ignat" este trimis in Romania, in 1935, cu misiunea expresa de a pune in aplicare planurile Komintern-ului in chestiunea nationala: dezmembrarea Romaniei prin insurectie, conform schemei lui
Kolarov. Este insa arestat si condamnat pentru trei ani dar, potrivit vecinilor, Alexandru Iliescu isi facea inchisoarea cu intermitente. In realitate, Alexandru Iliescu se pare ca devenise unul dintre informatorii
recrutati de SSI din interiorul P. C. d. R., in urma pactului incheiat in 1937 de Mihail Moruzov, seful SSI, cu un grup de comunisti dirijati de Stefan Foris, a caror misiune era de a-i spiona pe ceilalti detinuti politici. Pactul
va fi reinnoit de urmasul lui Moruizov la conducerea SSI, Eugen Cristescu, in 1942, cand misiunea oamenilor lui Foris -infiltrati prin inchisori si lagare -consta mai ales in supravegherea detinutilor legionari, condamnati
in urma rebeliunii din 1941 dar si a unor grupuri de comunisti, ca de pilda cel al lui Gheorghiu-Dej, in lagarul de la Targu Jiu. Dupa august 1944, Dej se pare ca a descoperit tradarea lui Stefan Foris si a lui Alexandru
Iliescu. Este momentul, de aitfel, al declansarii conflictului dintre factiunea comunistilor ramasi in tara condusa de Dej (" doftanistii") si cei sositi din U. R. S. S., odata cu Armata Rosie. Dupa cei patru ani petrecuti
in U. R. S. S. (1931-1935), Alexandru Iliescu se bucura nu numai de increderea sovieticilor care ocupasera Romania, ci si de aceea a comunistilor veniti din U. R. S. S. impreuna cu ocupantul. In primul rand, de
increderea Anei Pauker. Fapt care il transforma insa intr-un indezirabil in ochii lui Dej, preocupat sa-si intareasca pozitia in Partid prin oamenii sai (Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceausescu, Emil Bodnaras
etc). Au circulat mai multe legende in legatura cu moartea lui Alexandru Iliescu. Unele puse in circulatie recent, ca accea lansata de Ioan Talpes (un apropiat al lui Ion Iliescu dupa '90, fost sef al Serviciului de
Informatii Externe pana in 1997), potrivit careia "Ignat" ar fi fost ucis pentru ca, vezi Doamne, se impotrivise in 1945 sovicticilor si promovarii comunistilor formati, ca si el, in U. R. S. S. (!) Un lucru este cert: Alexandru
Iliescu a fost lichidat prin impuscare, in 1945, de catre persoane ramase neidentificate, ceea ce indica o rafuiala politica, avand in vedere intreg trecutul istoric al lui "Ignat", inclusiv cel de delator al propriilor
tovarasi de drum din grupul lui Stefan Foris, comunistul care a incheiat pacte de colaborare atat cu Moruzov, cat si cu Cristescu, sefi SSI.


Cum vedem, telenovela "Viata unui ceferist" -pe care ne-o serveste Ion Iliescu, atunci cand vine vorba de trecutul Kominternist al propriului tata -difera serios de adevarul istoric. Pentru biografia post-decembrista a
lui Ion Iliescu nu dadea insa bine -ba, ca sa citam din clasici, suna ca dracu'-faptul ca primul presedinte emanat, dupa o revolutie zisa anticomunista, descindea, de fapt, dintr-un Kominternist. Refugiat timp de patru
ani in U. R. S. S. -in anii' 30, in plin stalinism -care intrase la Gorikovo in C. C. al P. C. d. R., partid a carui misiune istorica, fixata de Moscova, era Dezmembrarea Romaniei. Misiune la care pusesera umarul -pe langa
P. C. d. R. -si cateva structuri de spionaj si terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietica: NKVD, GRU, DRO, Zacordat, toate foarte active in Romania in anii '20-'30. Asa inc at, Ion Iliescu si-a cosmetizat putin
biografia. Cum ar zice Caragiale p-aici, p-acolo, prin partile esentiaie. Dar, sa fim optimisti. Ca si in cazul recentei afaceri a firului rosu, n-ar fi exclus ca Ion Iliescu sa exciame din nou: Acum mi-am amintit!


Probabil ca la toate acestea facea aluzie Ceausescu in 1955, in calitatea sa de secretar cu problemele de cadre al P. M. R., atunci cand adnota pe fisa lui Ion Iliescu: "Despre tatal sau atat se cunoaste?" Evident, se stiau
mult mai multe. Dar in 1955 Ion Iliescu fusese selectionat de Kremlin pentru o misiune mult mai importanta: el urma sa activeze in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), cunoscuta organizatie de front a
propagandei sovietice, cu sediul formal la Praga, dar in realitate condusa de la Moscova, de catre Sectia Internationala a C. C. al PCUS si de catre Directoratul (PGU) al KGB, specializat in operatiuni externe. 22
22 Page 23 24
III
ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI "SANTIERISMUL" DE TIP GULAG


1.
AUGUST '44: ADOLESCENTUL ILIESCU PUNE UMARUL LA SOVIETIZAREA ROMANIEI
Recomandarea 10 975 din 22 iulie 1955 (vezi Anexa 8) a C. C. al P. M. R., prin care Ion Iliescu era propulsat in structura unei organizatii de front a UR. S. S. -asa cum era Uniunea Internationla a Studentior, cu sediul
formal la Praga -dezvaluie cateva amanunte extrem de interesante despre biografia fostului presedinte, ascunse cu grija pana in prezent. Astfel, raportul mentioneaza:


Dupa 23 august 1944 [Ion Iliescu n. n.] s-a inscris in U. T C. Uniunea Tineretului Comunist) si a activat in cadrul organizatiei U. T. C. a elevilor: A participat la diferite actiuni ale partidului. Dupa autodizolvarea U. T.
C. -ului, a continuat sa activeze in organizatia tineretului progresist si a U. T. M.. A fost ales in biroul organizatiei de elevi pe langa comitetul capitalei al U. T. M..


Cu alte cuvinte, atunci cand Romanii incercau sa se opuna ocupatiei sovietice -multi dintre ei cu arma in mana, in munti (barbati, femei, tineri sau batrani) -adolescentul Ion Iliescu se inscria, inca din august 1944, in
U. T. C., organism comunist. Sa observam ca Iliescu avea doar 14 ani si ca el participa, deja, la diferite actiuni ale partidulul comunist, nespecificate insa in referat. In conditule ocupatiei sovietice a Romaniei, a participa
la diferite actiuni ale unui partid controlat si dirijat, de sus si pana jos, de sovietici, nu era decat o forma de ate pune in slujba inamicului, a ocupantului strain. Altfel spus, o forma de colaborationism. Dar cu un tata si un
unchi formati in U. R. S. S., adolescentul Ion Iliescu prezenta in ochii sovieticilor toate garantiile pentru a fi promovat si utilizat, in actiunea generala de acaparare a puterii de catre Partidul Comunist si de sovietizare a
Romaniei.
Filiera era una tipic sovietica: prin pepiniera U. T. M., organizatie de tineret structurata dupa modelul similar sovietic: Komsomol. Sfera de actiune initiala a adolescentului-activist Ion Iliescu: elevii, liceenli. Racolarea


acestora se pare ca a dat rezultate, fiindca Iliescu este mentionat in referat ca fiind membru al Comitetului pe capitala al U. T. M.. Nu era insa decat primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizata formal de
Romani, in umbra acesteia aflandu-se, in realitate, ocupantul sovietic, cu politica sa de cadre. Comunisti Romani nu erau decat simpli executanti, timorati si obedienti, ai ordinelor date de consilierii sovietici,
instalati in Romania odata cu Armata Rosie. Ca lucrurile stateau asa, anume cs adolescentul Iliescu devenise un fel de ienicer sovietic, in care se puneau sperante, o dovedeste un alt detaliu din raport. 23
23 Page 24 25
2.
ALBANIA, "MON AMOUR": BRIGADA KOMSOMOLISTA "VASILE ROMTA"
"In vacanta de vara a anului 1947 (Ion Iliescu n. n.) a plecat voluntar in brigada de munca "Vasile Roaita", in Albania, unde a lucrat pe Santierul National al Cailor ferate."
Respectand riguros grafia documentului, nu-ti poti reprima cateva intrebari, absolut firesti. Ce cauta, oare, adolescentul Ion Iliescu tocmai in Albania? Si inca in vacanta de vara cand, de regula, adolescentii prefera sa
faca excursii, sport sau orice altceva, decat sa mearga sa construiasca o cale ferata! Si unde? Tocmai in Albania, ca si cum -daca adolescentul Ion Iliescu tinea mortis, n-ar fi gasit de lucru si in Romania. Ce-l mana
oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai saptesprezece ani, in Albania, inregimentat in 'brigada de munca Vasile Roaita? Nu mai staruim asupra umorului involuntar al numelni cu care fusese botezata, pompos,
brigada. Se stie ca, dupa vreo doua decenii de comunism, s-a descoperit, intamplator, ca ceferistul Vasile Roaita nu trasese sirena la Grivita in timpul grevei din 1933, ca sa-i alerteze pe ceferistii din cartier, ci ca sa


alerteze politia, al carei informator zelos s-a descoperit ca fusese bravul ceferist. Prin urmare, adolescentul Ion Iliescu -in vacanta de vara 1947-nu merge si el intr-o excursie, nu se duce si el la pescuit, nu se plimba si
el cu o fata, nu da si el cu piciorul intr-o minge -nu, adolescentul Ion Iliescu pleaca intr-o brigada de munca, taman in Albania, sa construiasca o cale ferata! Un comportament, la prima vedere, cel putin straniu. Care sa
fie misterul etapei albaneze din viata lui Ion Iliescu? Mai intai, trebuie precizat Ca fenomenul asa-ziselor brigazi de munca si cel al santierelor tineretului era unul inventat de propaganda sovietica si practicat intens,
ca factor de indoctrinare si spalare a creierelor, inca din anii '20. In realitate, brigazile de munca, santierismul si stahanovismul (celebrele spargeri de norma), constituiau un mijloc prin care cadrele de
perspectiva ale partidului comunist erau antrenate sa conduca, sa mobilizeze, sa influenteze propagandistic, intr-un cuvant, sa manipuleze o masa de indivizi, intr-o anume situatie data. Sovieticii au constituit brigada de
munca "Vasile Roaita" in Romania, tot asa cum au constituit brigazi simila re si in alte tari ocupate, pe cale de sovietizare. Calea ferata Tirana-Duress facea parte din ajutorul sovietic, fratesc, acordat Albaniei, iar brigazile
Komsomoliste venite in Albania constituiau retortele de laborator in care se forjau viitorii sefi comunisti. Ion Iliescu si alti cativa fusesera expediati in Albania, in primul rand, pentru a fi antrenati in munca de cadre,
instruiti acolo de sovietici cum sa comande si sa manipuleze o comunitate de indivizi. Este cunoscut faptul ca NKVD-ul si GRU-ul si-au recrutat cei mai importanti spioni (cartite) in cursul Razboiului civil din Spania din
anii '30, exact din randurile asa-ziselor brigazi internationale, care au actionat, dirijate de Komintern, NKVD si GRU, impotriva lui Franco. Fenomenul a continuat dupa 1945, numai ca acum acestea erau botezate
brigazi de munca. PMR a urmat si el, riguros, expenenta sovietica, infiintand dupa 1947 santiere de tip Salva-Viseu, Agnita -Botorca, ori Bumbesti-Livezeni. Ca Ion Iliescu a trecut testul albanez in ochii sovietic ilor, o
probeaza urmatorul pasaj din raport. 24
24 Page 25 26
3.
SLAVA MARELUI STALIN:
ELEVUL ION ILIESCU DEVINE MEMBRU C. C. AL U. T. M. LA 19 ANI


"La conferinta raionala a U. A. E. R. (Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania n. n.) din 1948 [Ion Iliescu,
n. n.] a fost ales membru C. C. al U. A. E. R. unde a muncit pana la Congresul de unificare al organizatiilor de tineret din martie 1949, cand a fost ales membru in C. C. al U. T. M.."


Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania (U. A. E. R.) era o alta organizatie de inspiratie comunista, una
dintre numeroasele care proliferau in Romania acelui moment, prin care sovieticii si P. C. R. incercau sa regrupeze sub controlul lor, pe bresle, varste si studii, o cat mal mare parte a populatiei, in scop de manipurare


politica. Cum mai existau si alte organizatii de tineret -de pilda, Uniunea Nationala a Studentilor din Romania (UNSR) -in martie 1949 avea loc Congresul Organizatiei Unice Revolutionare a Tineretului
Muncitor, care va alege conducerea komsomolului romanesc, anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor: Lucrarile congresului au avut loc la Ateneu, intre 21 si 28 martie 1949, in prezenta dr. Petru Groza,
Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, si alte marimi comuniste, dar -mai ales -a ambasadorului sovietic S. I. Kavtaradze, un soi de vice-rege al U. R. S. S. la Bucuresfi.


In seara primei zile a congresului, toti cei 700 de participanti, Romani si straini., au luat parte la spectacolul Alexandr Mastrosov de la Opera.


Teohari Georgescu, secretar C. C. al P. M. R., tine o cuvantare in care afirma: "In constituirea Uniunii Tineretului Muncitor noi ne-am calauzit dupa glorioasa experienta a Komsomolului, creat si educat de
marele partid al lui Lenin si Stalin."
Care erau sarcinile U. T. M., stabilite in lumina hotararilorunei plenare a P. M. R. din decembrie 1948? o spune tovarasul Teohari Georgescu, viitorul deviationist al grupului Ana Pauker – Vasile Luca din 1952.


"Este vorba de a lichida definitiv capitalismul, de a sfarama complet vechea socie tate bazata pe exploatarea si asuprirea omului de catre om si a zidi din temelii o societate noua fara exploatare, societatea socialista."
Ceea ce va predica si activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi si studenti, cum vom vedea. Sa remarcam limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea si frazeologia stalinista apar cu
pregnanta mai ales in pasajul cuvantarii lui Teohari Georgescu cand se preciza ceva mai clar ce anume astepta conducerea P. M. R. de la activistii U. T. M.. Asadar, si de la Ion Iliescu.


"Ca marxisti, stim ca drumul spre socialism este plin de obstacole (..) ca ne pandeste dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta zadarnica de a restaura regimul burghezo-mosieresc.".


Iata o fraza cheie pentru toata existenta lui Ion Iliescu. Dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta de a restaura regimul burghezo-mosieresc, o imagine stereotip care il va obseda pe
Iliescu pana in decembrie '89 (cand el cerea colaboratorilor sa "se impiedice aceasta alunecare periculoasa spre dreapta", care era Revolutia Romana sau in 28 ianuarie ori 13-15 iunie '90, cand Ion Iliescu le multumea
minerilor. Caci PNTCD, PNL ori Corneliu Coposu, in mentalitatea lui Ion Iliescu din '89-'90, nu incercau altceva decat sa restaureze ceva periculos, asupra caruia atrasese atentia tovarasul Teohari Georgescu, inca
din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-mosieresc. Iata si de ce, dupa '89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii mosierilor (categorie sociala disparuta, in realitate, inca din 1921, dupa
ampla reforma agrara de sub Regele Ferdinand!). Si, probabil, naluca burghezo-mosiereasca ii mai bantuie si astazi mintile, atunci cand Iliescu vorbeste de pericolul pe care il reprezinta lupii tineri ai capitalismulni
romanesc ori restitutio in integrum. Nu-l invatase Teohari Georgescu, inca din martie '49, ca "dusmanul de clasa se pune in slujba imperialismului si se deda la crime, acte de provocare, de sabotaj si de spionaj?" Ce
altceva putea fi, cincizeci de ani mai tarziu, integrarea euro-atlantica, decat o punere in slujba 25
25 Page 26 27
imperialismului, a dusmanului de clasa, venit la putere dupa alegerile din 1996? Dar, pentru ca asa ceva sa nu se intample, inca din martie '49 Ion Iliescu stia ca nu trebuie abandonat, sub nici un motiv firul rosu cu
Moscova. Nici in gandire, nici in practica. 26
26 Page 27 28
4.
CA MEMBRU C. C. AL U. T. M., ION ILIESCU LUPTA INCA DIN 1949 CONTRA "HIDOSULUI IMPERIALISM AMERICAN" SI A "PACTULUI ATLANTICULUI DE NORD"


Din invataturile lui Teohari Georgescu catre utemisti, adolescentului Ion Iliescu i se fixeaza bine in minte urmatorul avertisment:
"Astazi, hidosul imperialism american, care a luat locul hitlerismului, trece la o politica tot mai agresiva si incheie blocuri razboinice, ca Pactul Atlanticului de Nord, care ameninta pacea, independenta si
suveranitatea natiunilor impotriva inrobirii popoarelor se ridica marele si invincibilul Stat Sovietic, condus de Partidul Bolsevic si de tovarasul Stalin, tarile democratiei populare, masele populare cele mai largi..."


Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, impotriva caruia se ridica, iata, Stalin-Fat Frumos si Statul Sovietic -precum baba facatoare de minuni din basme Sfanta
Vineri -aceasta imagine va continua sa existe, rezidual, in mentalul lui Ion Iliescu pana in anii '90. Cand firul rosu cu Moscova coexista, bine-mersi, cu parteneriatul pentru NATO, tradand astfel, pe plan psihologic, un
anumit tip de schizofrenie mentala si duplicitate politica.
Indoctrinat inca din adolescenta de propaganda stalinista sa lupte contra hidosului imperialism american sau contra blocului razboinic -cum era definit Pactul Atlanflcului de Nord -Ion Iliescu nu-si va schimba, in mod


fundamental, ideile din tinerete. Ci doar -dupa prabusirea comunismulni si a marii Uniuni Sovietice -isi va modifica, precum un cameleon, comportamentul si limbajul politic, in scopul adaptarii la noua situatie. Tot
asa cum isi va cosmetiza propria biografie. Toate acestea pentru legitimizarea sa politica, in noul context intern si international. Acest tip de gandire schizoida, de comportament duplicitar -pe de o parte, formal,
parteneriatul NATO cu americanii, iar pe de alta, in secret, firul rosu cu Moscova -constituie, de fapt,
matricea definitorie a omului politic care este Ion Iliescu, si care nu se va putea schimba niciodata. Fiindca matricea aceasta i-a fost inoculata lui Ion Iliescu prin spalarea creierului de catre propaganda stalinista, la


varsta cea mai propice: varsta adolescentei. Atunci cand se formeaza personalitatea si se structureaza mental valorile, pentru o viata de om.


Indicatiile tovarasului Teohari Georgescu din '49 erau foarte clare:
"Impletiti in activitatea voastra educativa din randurile tineretului dezvoltarea sentimentului patriotic si atasamentul pentru Tara Sovietelor cu dezvoltarea luptei impotriva imperialismului, dusman al popoarelor si


al tineretului dusman al pacii si al socialismului."
Ce anume trebuia sa urmareasca activistul-adolescent Ion Iliescu si ceilalti, in munca de propaganda, de modelare a tineretului, de sovietizare a generatiei tinere din Romania?


Tovarasul Teohari Georgescu afirma raspicat:
"Faceti din fiecare tanar (...) un luptator activ sub steagul internationalismului proletar, pentru pace si socialism, un militant credincios al Federatiei Mondiale a Tineretului Democrat si aprindeti-i in inima o ura


nestinsa impotriva dusmanului imperialist precum si hotararea de a lupta pentru Republica Populara Romana pana la ultima picatura de sange."


Ion Iliescu si conducerea U. T. M. trebuiau sa se calauzeasca, in acest sens, dupa sfaturile celui definit de tovarasul Teohari Georgescu drept bunul prieten si sfatuitor al tineretului roman:


Mihail Ivanovici Kalinin (decenii la rand, colaboratorul de paie din umbra lui Stalin), care spusese:
"Calitatile specifice tineretului nu trebuie inabusite dimpotriva, ele trebuie incurajate, pentru ca pe terenul lor fertil sa se dezvolte un OM [subl. n.], desavarsit." 27
27 Page 28 29
Ion Iliescu nu va uita de sfatul Ini Kalinin si -cum vom vedea intr-un alt capitol -in calitate de prim secretar al U. T. C. (U. T. M.) si ministru pentru Problemele Tineretului, pe la mijlocul anilor '60, va patrona prograrnul
statiilor pilot, condus de sociologul Vasile Caramelea, care urmarea exact obiectivul fixat de Kalinin -faurirea OMULUI NOU. In care scop se va cerceta antropometric , intre altele, si circumferinta pumnului de
miner, in comparatie cu circumferinta pumnului unui muncitor forestier, stabilindu-se astfel ca pumnul
minerilor avea un diametru mai mare decat al padurarilor. Lucru ce va avea apoi unele consecinte in iunie '90, in Piata Universitatii.


Dar sa vedem ce era acea misterioasa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat, evocata cu atata evlavie de tovarasul Teohari Georgescu, ca pe un fel de Mecca a tineretului comunist. Potrivit cercetatorului belgian Joel
Kotek, de la Centrul de studii pentru relatiile internationale si strategice al Universitatii Libere din Bruxelles, asa-zisa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat nu reprezenta altceva decat o organizatie de front a
Moscovei, dirjati si finantata din umbra de Sectia Internationala a C. C. al PCUS, si de serviciile secrete sovietice. Organizatiile de front treceau drept multe insututii internationale, care se pretindeau
"reprezentative pentru toate curentele societatii civile democratice, avand, aparent, idei non-comuniste, dar fiind, in acelasi timp, controlate strict de comunisti, ele servind in fapt atingerii obiectivelor politicii externe
a Uniunii Sovietice". Inca din anii '20, Stalin observase ca asemenea organizatii -formal, non-comuniste -ar fi putut servi mult mai eficace si mai subtil intereselor U. R. S. S., decat organizatiitle care se autoproclamau, pe
fata, comuniste. Asadar inca din anii '20, sovieticii creasera zeci de organizatii internationale, asa-zis non-comuniste, ale caror obiective formale urmareau sa atraga simpatia si elogiile celor care, de fapt, nu agreau
comunismul. Obiective, ca de pilda pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii etc., puteau atrage -dar si servi -ca filiere de racolare, spionaj si manipulare politica
ale Moscovei. Caracteristic acestor organizatii de front era masiva lor infiltrare cu comunisti nedeclarati, care afisau cu totul alte afinitati politice, dar care erau, fara exceptie, agenti ai Moscovei. Altfel spus, comunisti
sub acoperire. Joel Kotek ii defineste, inspirat, drept submarine teleghidate de Moscova. Stephen Koch, in "La fin de l'inocence" (Grasset, 1995), carte tradusa si in romaneste (sfarsitul inocentei), face un remarcabil
studiu asupra acestui gen de manipulare sovietica. Federafia Mondiala a Tineretului Democrat constimia o asemenea organizatie de front, manipulata de Kremlin si infiltratat de submarine (agenti acoperiti) ai
Moscovei.
Oficial creata la Londra, in noiembrie 1945, Federafia Mondiala a Trneretului Democrat se declara apolitica. Lista diferitelor delegatii ar fi putut acredita teza reprezentativitatii: doar 3,2% comunisti, fata de 4% catolici.


In realitate, prin comunistii nedeclarati, Moscova controla peste treisprezece delegatii nationale occidentale -intre care cele ale Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite. Presedintele FMJD (abrevierea titulaturii in
franceza) nu era altceva decat fostul Kominternist Eduard Goldstuker, care reprezenta Cehoslovacia. Doi dintre cei trei generali ai FMJD erau de asemenea submarine ale Moscovei. Acelasi scenariu se va repeta si la
crearea Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), organizatie fondata la Praga in 1946 si in care -cum vom vedea -va fi infiltrat Ion Iliescu zece ani mai tarziu (1956), ca submarin al Uniunii Sovietice, dupa studiile
sale in U. R. S. S..
In ultima zi a Congresului, Ion Iliescu a fost ales membru al Comitetului Central al U. T. M., alaturi de alte patruzeci si cinci de persoane, care vor adresa o telegrama -cui altcineva? -generalissimul I. V. Stalin, si care


se incheia apoteotic, in spiritul epocii:


TRAIASCA MARELE PRIETEN AL TINERETULUI MUNCITOR DIN INTREAGA LUME, GENIUL OMENIRII MUNCITOARE -TOVARASUL STALIN! 28
28 Page 29 30
12-07-2008 16:32:37
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
5.
LA BACALAUREAT SI ADMITEREA LA POLITEIINICA, ION ILIESCU -MEMBRU C. C. AL
U. T. M. -DEVENISE "SEFUL POLITIC" AL PROFESORILOR SAl


Din martie 1949, liceanul Ion Iliescu devine membru C. C. al U. T. M. si, in acest fel, seful politic al profesorilor sai, deoarece timp de un an ci va activa in cadrul sectulor invatamant mediu si superior ale C. C.
al U. T. M..
Referatul de cadre din aprilie 1955 precizeaza:
"Dupa terminarea liceului in 1949, (Ion Iliescu, n. n.), a muncit timp de un an in aparatul C. C. al U. T. M., in
sectia de invatamant mediu, apoi in sectia de invatamant superior"


Practic, atunci cand isi va da bacalaureatul si apoi admiterea la Politehnica, adolescentul Ion Iliescu devenise, pe linie pohtica, seful profesorilor sai. Ales in martie 1949 membru C. C. al U. T. M., Ion Iliescu isi va da


bacalaureatul la liceul Spiru Haret -doua luni mai tarziu -nu in calitate de elevul Ion Iliescu, ci in calitate de tovarasul Ion Iliescu, membru al C C. al U. TM., sectia invatamant mediu. Exact sectia care controla politic
invatamantul secundar din Romania. Acelasi lucru se va repeta si cand Ion Iliescu va da admiterea la Politelmica. In 1949, sarcina principala a U. T. M. pe linie de educatie nu era alta decat transpunerea in viata a
reformei invatamantului, initiata de C. C. al P. M. R. In 1948.
Reforma invatamantului se incadra intr-un plan mai amplu de sovietizare a Romaniei, proces dirijat de la Moscova dupa 1945 -in conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei si ale ascensiunii la putere a structurilor


Partidului Comunist Roman -proces accelerat mai ales dupa lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Daca pana in 1948 Stalin mentinuse in zona de ocupatie sovietica a Europei de Est (deci si in Romania) aparentele
regulilor unei minime democratii, dupa discursul din 1946 de la Fulton (SUA) al lui Winston Churchill -prin care premie rul britanic constata ca "O Cortina de Fier se intinde in mijlocul Europei, de la Marea Baltica
pana la Marea Mediterana" -Stalin declansase ceea ce analistii si istoricii au denumit ulterior drept Razboiului Rece: acea confruntare intre blocul sovietic si blocul occidental pentru suprematia mondiala, care
se va incheia intre 1989-1991, prin prabusirea comunismului in Europa de Est, dezmembrarea U. R. S. S. si a Tratatului de la Varsovia. In acest context este interesant de remarcat ca acelasi Ion Iliescu, care a pus umarul
la comunizarea Romaniei inca din 1949, va emana in 1989, ca lider al Romaniei postcomuniste!
Esenta, procesului de sovietizare a Roman iei (ca si a celorlalte state europene, ocupate dupa 1945 de Armata Rosie) o constituia impunerea totala a modelului sovietic, stalinist, in toate structurile statului ocupat.


Sovietizarea -este bine sa precizam -implica nu numai aservirea institutionala, dar si cea mentala, fata de modelul sovietic. Activistii din conducerea P. C. R. .sau U. T. M., printre care si Ion Iliescu -sub conducerea si
indruma rca consilierilor sovietici (de regula, agcnt, ii NKVD-ului), disipati cu drepturi suverane in toate institutilile politice si administrative ale tarii -impuneau nu numai restructurarea unei institutii sau activ itati
conform modelului sovietic, nu numai epurarea cadrelor conform criteriilor sovietice de selectie a personalului dar -mai ales -modelarea gandirii conform ideologiei sovietice. Celor doua cercuri de putere ale
paradisului rosu romanesc -cercul cons ilierilor sovietici, instalati cu miile in Romania, ca sefi ai sefilorRomani si cercul activistilor romani selectati, promovati si controlati strict de catre consilierii sovietici
-aveau sa i se adauge in 1948 un al treilea, prin aparitia unei institutii tipice pentru orice stat comunist: Securitatea, adica politia politica. Botezata initial drept Directia Generala a Securitaii Poporului (DGSP).
Acest al treilea cerc de sovietizare a Romaniei era, de fapt, cel insarcinat cu transpunerea in viata a ordinelor emanate din primele doua cercuri ale puterii comuniste: cea a consilierilor sovietici (viceregii Romaniei) si
cea a uneltelor lor, activisti Romani din conducerile P. C. R. ori U. T. M.. Lasand la o parte faptul binecunoscut ca cei mai multi activisti din conducerea P. C. R, proveneau, la acea data, din cadre instruite si teleghidate din
U. R. S. S., mai exista si un plan general, un fel de scenariu in 45 de puncte, al sovietizarii fortate care, cu mici adaptari locale, s-a aplicat in toate tarile ocupate de Armata Rosie. Un asemenea plan (vezi Anexa 9), 29
29 Page 30 31
descoperit dupa moartea liderului comunist al Poloniei, Boleslaw Bierut, a fost pus in practica si in Romania dupa 1948, in cadrul procesului de sovietizare fortata a societatii. Ca membru C. C. al U. T. M., Ion Iliescu s-a
numarat printre aceia care au activat, inca de atunci, pentru transpunerea in viata, intr-un domeniu sau altul, a celebrei Directive speciale KAA / C. C. 113, indicatia NK/ 003/ 47, elaborata la Moscova la 2 iunie 1947, din
care mentionam aici cateva puncte, pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu, ca membru C. C. al U. T. M., in acei ani de inceput ai sovietizarii fortate a Romaniei.


"35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti. Sa se
analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar in licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale si a geneticii. Cu ocazia predarii
istoriei, nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau au vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie aratata doar miselia regilor si lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa
specializarea ingusta."
Sau:
"45. Trebuie ca la faculte sa ajunga, cu prioritate, cei ce provin din cele mai de jos clase sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma."


Reforma invatamantului din Romania, ca parte a sovietizarii educatiei, initiate de PMR in 1948 -pe care activul C. C. al U. T. M., "Sectia de Propaganda" si sectia "Cadre" a P. M. R., ca si nou-nascuta Directie
Generala a Securitdtii Poporului urmau sa o transpuna in viata -se rezuma, in fapt, la cele de mai sus. Ca urmare, mii de profesori vor fi epurati din scoli, licee si facultati, datorita originii nesanatoase a rudelor
(parinti chiaburi sau mic -burghezi, functionari, preoti, militari ori care fuseseri membrii ai partidelor burgheze etc); mii de elevi si studenti, la randul lor, aveau sa fie eliminati, iar multi dintre ei vor fi trimisi
curand la Canal (in lagarele de munca de la Poarta Alba, Peninsula etc.), ori in inchisori (Pitesti, Gherla, Aiud) la reeducare, deoarece se manifestasera intr-un fel sau altul, contra comunismului si a ocupatiei
sovietice, materiile predate in scoli si facultati, epurate si ele in continut, in concordanta cu stiinta sovietica si
indicatiiie lui Stalin; manualele de literaturi sau istorie, rescrise in conformitate cu ideologia stalinista iar marii scriitori Romani (un Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Ion Barbu, Blaga) interzisi, cartile lor eliminate


din toate bibliotecile; apar listele de autori si de carti interzise, precum si perchezitiile la domiciliu, in urma simplulni denunt ca un cetatean avea acasa un volum de Eminescu sau Maiorescu. Perchezitii soldate cu ani
de inchisoare, pentru detinere de literatura subversiva ori reactionara sau care ar face elogiul nationalismului si fascismului. Activistii C. C. ai U. T. M., umar la umar cu "tovarasii din Interne",
organizeaza adevarate razii prin scoli, licee si facultati. Sunt recrutati informatori dintre adolescenti si infiltrati ofiteri sub acoperire in facultati, care conduc alaturi de activistii U. T. M. sedintele de demascare si
interogatoriile soldate cu declaratii de desolidarizare, dupa zile si saptamani de ancheta in stil NKVD-ist.
Sovietizarea invatamantului romanesc, componenta a sovietizarii fortate a Romaniei din acei ani, se inscria intr-un context general, in care activitatile C. C. al U. T. M. sau ale C. C. al PMR se profilau si mai bine daca


urmarim bilantul institutiei cheie a procesului de sovietizare fortata: DGSP-ul, condus de fostul agent NKVD Pantiusa Bodnarenko, Romanizat generalul Pintilie, secondat de generalul Alexandru Nikolski si de generalul
Gheorghe Mazuru, ambii cadre NKVD, infiltrate cu misiuni de acoperire in Romania. In penoada 1948-1952, conform unor statistici intocmite sub regimul lui Ceausescu, peste 80.000 de arestati politici au disparut in
inchisorile si lagarele din Romania. Printre acestia, un numar important de elevi, studenti si profesori. Epurarea invatamantului si programelor de studiu, substituirea culturii umaniste prin agitatie si propaganda
de tip sovietic, au fost principalele obiective ale membrilor C. C. al U. T. M., in 1949 si 1950. Se pare ca tanarul Ion Iliescu a dat randament in aceasta directie, pentru ca referatul de cadre 10975/ 22 iulie 1955 precizeaza:


"In muncile pe care le-a avut (Ion Iliescu ,n. n.) a dovedit ca este bun organizator si a indeplinit sarcinile cu
mult simt de raspundere. Pentru rezultatele bune obtinute in activitatea sa el a fost decorat cu "Medalia Muncii."


Acelasi referat mai mentioneaza si un detaliu, care merita toata atentia: 30
30 Page 31 32
"In noiembrie acelasi an (1949, n. n.), cu ocazia saptamanii internationale a studenptilor de la Praga, (Ion Iliescu n. n.) a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat al C. C. al U. T. M.."
Dupa momentul internationalist al Brigazii Vasile Roaita din Albania (1947), tanarul Ion Iliescu era propulsat acum un pas mai departe, in structurile organizatiilor de front manipulate de Moscova, participand la
Reuniunea Internationaia a Studentilor, tinuta la Praga. De ce la Praga? Deoarece in capitala Cehoslovaciei se constituise in 1946 Uniunea Internationala a Studentilor (UIS), o organizatie de front dirijata si finantata
generos de Uniunea Sovietica, in cadrul careia tanarul Ion Iliescu era vizat ca sa fie infiltrat, asa cum se va si intampla (conform referatului de cadre din iulie 1955) in 1956, cand Ion Iliescu va fi teleghidat in conducerea
U. I. S. Pentru aceasta mai era necesar un singur pas, dar unul esential. si, in acelasi timp, logic. Referatul de cadre din iulie 1955 il mentioneaza:


"In 1950 (Ion Iliescu n. n.) a fost trimis la studii in U. R. S. S. A studiat cinci ani, la Institutul Energetic din
Moscova. Grupul de partid din institut, cat si colegii sai apreciaza ca era preocupat de studiu si a reusit ca intotdeauna sa fie printre primii la invatatura."


Toate bune si frumoase. Numai ca, pe timpul studiilor sale la Moscova, tanarul Ion Iliescu nu s-a ocupat
numai cu studierea energeticii. El a avut si o alta insarcinare, care reprezinta alta mare amnezie de care sufera fostul presedinte, de cate ori isi expune biografia cosmetizata. si nu era vorba de o insarcinare


oarecare, cum observam in precizanle referatului de cadre din iulie 1955.
"Pe timpul cat a stat la Moscova, (Ion Iliescu n. n.), a fost secretarul (Comitetului Unional al Studentilor si Aspirantilor romani) aflati la studii in U. R. S. S. A muncit cu multa constiinciozitate, a ajutat studentii la


studiu, a dovedit initiativa in munca si combativitate fata de lipsuri. Uneori avea insa o atitudine de comanda si nu tinea seama de parerile celorlalti. De asemenea, era pripit in luarea de hotarari."


Ce insemnau, in realitate, cele de mai sus, vom vedea in capitolul urmator al biografiei secrete a lui Ion Iliescu. 31
31 Page 32 33
IV
LA MOSCOVA, ILIESCU A
DEVENIT "INGINER AL SUFLETELOR"
SI EXPERT INA "MASKIROVKA"


1.
LA 19 ANI, M EMBRU C. C. AL U. T. M., ILIESCU VINA "COSMOPOLITII", "MALAGAMBISTII"
SI "CODASII", EXPEDIATI ULTERIOR LA CANAL


In 1950, Ion Iliescu -membru C. C. la U. T. M., Sectia "Invatamant Mediu si Superior" -intra la Facultatea de Hidroteimica din Bucuresti. Ca si la bacalaureat, el era in pozitia de a fi sefu' pe linia ideologica, al
profesorilor sai. Conform sistemului de subordonare al momentului, Ministerul Educatiei si invatamantului nu juca decat rolul unei simple anexe a Sectiei "invamant Mediu si Superior" din C. C. al U. T. M., sectia care
transpunea in viata (in scoli, licee, facultati etc) politica partidului in randul tineretului studios. Mai exact, Ministerul invatamantului nu era decat o simpla curea de transmisie a ordinelor si directivelor primite de la
sectia sus-amintita, angrenata pana peste cap cu aplicarea reformei invamantului introdusa in 1948. Un amplu plan de epurari (dupa modelul sovietic) a programelor de invatamant, dar si al elevilor, studentlor si
profesorilor cu pete la dosar. Pe 25 mail 949, printr-o hotarare a Biroului Politic al C. C. al P. M. R. -la indicatia expresa data de Stalin lui Dej, de a elimina din societatea romaneasca orice forma de rezistenta la
procesul de sovietizare -se anunta, triumfator, deschiderea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Vastul sistem al lagarelor de munca fortata, dupa modelul Gulagului sovietic, in care isi vor lasa oasele, exterminati
fizic, cateva zeci de mii de Romani, in numai cativa ani. lar U. T. M.-ul, in a carei conducere facea parte din martie 1949 si Ion Iliescu, urma sa-si aduca o contributie specifica la planul de exterminare al Romanilor,
intruchipat de Canal. Sa observam ca U. T. M.-ul aparea ca orgamzatie unica de manipulare a tineretului din Romania in martie '49 iar Canalul Dunare-Marea Neagra, cu coloniile sale penitenciare, doua luni mai tarziu,
in mai '49, ca sa intelegem astfel legatura stransa dintre cele doua evenimente. Epurarea invatamantului romanesc, la toate nivelurile si pe toate planurile, constituia sarcina specifica incredintata de P. M. R. U. T. M. -ului,
sustinut de "DOSP", infiintat -coincidenta -cu cateva luni inaintea constituini U. T. M.-ului, in august '48. Practic, U. T. M.-ul (in conducerea caruia se afla Ion Iliescu), Canalul Dunare-Marea Neagra (vastul sistem
concentrationa r de exterminare a romanilor, conceput dupa modelul Gulagului sovietic) si "Directia Generala a Securitatii Poporului" (in care activa Eftimie Iliescu, unchiul bravului utemist-sef Ion Iliescu) -apar toate
trei aproape concomitent, intr-un rastimp de numai cateva luni. Mecanismul fusese, asadar, pus la punct: ceea ce epura U. T. M.-ul in randul elevilor, studentilor si al profesorilor, cu ajutorul neprecupetit al DGPS-ului,
inghitea -de multe ori pe veci -Canalul. Ce ne spune Ion Iliescu despre aceasta penoada prodigioasa din existenta sa? Despre rolul sau, ca membru al C. C. al U. T. M. (" Sectia Invatamant Mediu si Superior"), in
epurarea liceelor si facultatilor de aceia considerati ca avand origine nesanatoasa, de cosmopoliti, de malagambisti ori de asa-zisii codasi (cei care se opuneau stahanovismului, spargerii normelor de munca in stil
sovietic)?
Despre toate acestea Ion al nostru nu sufla o vorba. Sa nu fi fost nici membru C. C. al U. T. M.? Sa nu fi participat nici, ca membru al "Sectiei invatamant Mediu si Superior", la aplicarea reformei invatamantului in


licee si facultati? Iata cum isi rezuma activitatea din acei ani Ion Iliescu:
"Am intrat la Politehnica, la Facultatea de Hidrotehnica din Bucuresti, ca bursier. Peste un an, am fost cooptat intr-un grup de studenti bursieri pentru studii in strainatate, la Moscova." 32
32 Page 33 34
Nici o vorba despre alegerea sa in C. C. al U. T. M., nici o vorba despre epurarile din invatamant! Si -mai ales -nici o vorba despre Canal si tinerii expediati, acolo, via DGPS. Ce treaba avea cu toate astea el, Ion Iliescu?
Baiat studios, Ion intra in 1949, ca bursier, la Politeimica. Peste un an, in 1950, era cooptat (interesanta exprimare!) intr-un grup de studenti bursieri pcntru studii in strainatate. Unde? La Moscova. Sa retinem
insistenta lui Iliescu pe cuvantul bursier, care induce in constunte ideea de tanar studios: a intrat la Politehnica ca bursier, a fost cooptat, intr-un grup de bursieri, pentru studii in strainatate. Ion al nostru era
chiar bursier. Numai ca la Politelinica, Iliescu a intrat in 1949 in calitate de membru in C. C. al U. T. M.. Ce sanse avea sa cada la examenul de admitere de la Pohtchnica, in 1950, un membru C. C. al U. T. M.? Aceleasi
pe care le avea un membru C. C. al P. M. R. Adica: vai de mama profesorilor aceia! La fel stateau lucrurile si cu cooptarea lui Iliescu pentru studii in strainatate. Mai exact, la Moscova. Desi nu ni se spune cine anume il
cooptase pe Iliescu pcntru studii la Moscova, nu este prea greu de dedus: consilierii sovictici. Era cat se poate de normal, la urma urmelor, ca un tanar care din 1944 (de la 14 ani) se implicase in activitatea tineretului
comunist, patticipand la diferite actiuni ale partidului (nespecificate in referatul din iulic 1955), care condusese U. A. E. R., iar vara mergea cu brigada "Vasile Roaita", la reciclare in Albania, si care devenise
membru al C. C. al U. T. M. (Komsomolul romanesc) sa fie cooptat pentru studii in U. R. S. S..
Ce a mai uitat Ion Iliescu sa spuna? Citim in referatul din 1955:
"In noiembrie acelasi an (1949 n. n.), cu ocazia saptamanii internationale a studentilor de la Praga, a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat C. C. al U. T. M.".


Altfel spus, Iliescu avea activitate internationalista inca de la 19 ani! (Cam tarziu, vor marai poate unii, familiarizati cu biografia celui dinaintea lui Iliescu si legenda revolutionarului in pantaloni scurti). De ce oare
uita Iliescu sa includa episodul "Praga, 1949" in biografia sa post comunista? Poate pcntru ca "Saptamana tineretului studentesc" de la Praga era organiata de UIS (Uniunea lnternationala a Studentilor) cea care, cum
aratam anterior, nu era altceva decat o organizatie de front a Moscovei, impanzita de submarine, cum ii numea Joel Kotek, ale serviculor secrete sovietice. si, adaugam, o organizatie in conducerea careia Iliescu
insusi va fi propulsat, cativa ani mai tarziu. Acum pare mai usor de inteles cine anume l-a cooptat pe Ion Iliescu pentru studii la Moscova. Si, mai ales, pentru ce anume urma el sa fie pregatit in U. R. S. S.. Pentru a
deveni, ulterior -la randul sau -un submarin al sovieticilor. 33
33 Page 34 35
2.
LA MOSCOVA, ION ILIESCU – SECRETARUL "SOVIETULUI UNIONAL AL STUDENTILOR SI
ASPIRANTILOR ROMANI DIN U. R. S. S. -TINEA LEGATURA CU SECTIA A -IX-A (STUDENTII STRMNI), DIRECTORATUL II CONTRAINFORMATII AL KGB


A fost Ion Iliescu un student obisnuit, ca multi altii, in anii cand a avut -cum spunea el la acea vreme -marea bucurie de a invata si trai in U. R. S. S.?"
Asa lasa, recent, sa se inteeleaga fostul presedinte, atunci cand evoca conditiile de viata ale studentilor straini, aflati la studii in U. R. S. S..
"Stateam in niste conditii mai mult decat modeste, intr-un camin in care studentii de azi nici n-ar calca. Eram cinci baieti intr-o camera, cu grup sanitar la capatul etajului. Aveam o bursa insa mancam la cantina
studenteasca si cheltuiam acolo mai mult din jumatate din bani, pentru ca aveam asigurata doar cazarea. Masa ne-o plateam noi".


Sa observam insa ca, la inceputul anilor '50 -si chiar ani de zile niai tarziu -nici studentii din Romania nu aveau alte conditii in camine si ca se inghesuiau, mai multi, intr-o camera. si ei aveau grupul sanitar la
capatul etajului. Fara sa se planga din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit sa stie: in acea perioada, aceleasi conditii de viata le aveau milioane de romani, siliti de politica partidului sa se inghesuie la
comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regula unul si acelasi grup sanitar, una si acceasi bucatarie, una si acceasi camara. Cat despre camerele de trecere, nu de putine ori se intampla ca accasta sa
coincida cu dormitorul unei alte famihi, inghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, asadar, gencrala.
Ceca ce incearca insa Iliescu sa sugereze, in context postdecembrist, este conditia sa de student "cinstit si sarac", pe care ar fi avut-o in tot timpul studiilor de la Moscova. Ca de obicei, Iliescu uita sa ne spuna


esentialul. Anume, ca el nu a fost in U. R. S. S. un student oarccare, ci unul cu insarcinari speciale. Mai exact, Ion Iliescu a fost pe timpul studiilor in U. R. S. S. secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor
Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica -asa cum o indica si titulatura -subordonata direct conduceni Komsomolului. cu alte cuvinte, Ion Iliescu a fost -in timpul studiilor sale in
U. R. S. S. -secretarul unei organizatii sovietice a studentilor si aspirantilor Romani. Altfel spus, Ion al nostru nu era la Moscova doar un biet student roman, ci un slujbas sovietic, subordonat ierarhiilor sovietice. In
ultima instanta, statului sovietic. Ion Iliescu, pe timpul studiilor sale in U. R. S. S., a fost de fapt un cetatean roman in slujba statului sovietic.


Exact ca si tatal, Alexandru Iliescu, cel care in calitate de conducator Kominternist al Partidului Comunist din Romania (P. C. d. R.), aflat in U. R. S. S. la inceputul anilor '30, nu era altceva decat un slujbas al guvernului
sovietic. Mai exact, al unui departament din Ministerul de Exteme sovietic: cel care conducea si remunera activitatea Komintern-ului, a angajatilor sai.


Daca Alexandru Iliescu se subordonase in anii 30, in U. R. S. S., institutiei sovietice numita Komintern, Ion Iliescu s-a subordonat in anii '50, tot in U. R. S. S., altei institutii sovietice, numita Komsomol.
Faptul ca un presedinte al Romaniei a fost, anterior, conducatorul unei organizatii sovietice -subordonata nemijlocit Statului sovietic -comporta implicatii nu numai foarte grave, in plan juridic ori constitutional, dar
si cu adevarat dramatice pentru Statul roman.
Dramatice, in primul rand, prin consecintele pe care le -a avut subordonarca lui Ion Iliescu in anii '50, la Moscova, in calitatea sa de secretar al "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani", fata de unele


persoane si institutii sovictice.
Sa remarcam ca referatul din iulie 1955, mentionat anterior, folosesc cu abilitate exprimarea comitet unional, in locul celei reale, de soviet unional, pentru a ascunde astfel caracterul pur sovietic al organizatiei.


Prima consecinta a caracterului sovietic al organizatiei conduse la Moscova de Ion Iliescu: seful direct al acestuia, omul caruia ii dadea raportul si de la care Iliescu primea directive, era insusi secretarul 34
34 Page 35 36
Komsomolului sovietic; in acel moment, Alexandr Selepin. Cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de Presedinte al KGB.
Ca Ion Iliescu a corespuns complet exigentelor sovietice in tot timpul studiior sale la Moscova -de fapt, in functia de secretar al sovietului unional -o dovedeste urmatorul pasaj din referatul de cadre din 1955:
"Ca urmare a muncii pozitive depuse si a rezultatelor bune obtinute la studii, a primit diploma de onoare a C. C. al U. T. M. iar in 1953 a fost primit candidat de partid. La conferinta pe tara a U. T. M. din 1954 a fost
reales in C. C. al U. T. M. si membru supleant in birou."
Referatul face clar distinctia intre munca pozitiva depusa si rezultatele bune obtinute la studii de catre Ion Iliescu. Adica intre activitatea de secretar al sovietului unional al studentilor si aspirantilor romani din


U. R. S. S. si activitatea studenteasca, proprin-zisa, a lui Iliescu.
Ca subordonat al conducerii Komsomolului, Ion Iliescu avea ca principala misiune sa faca propaganda sovietica printre studentii si aspirantii Romani din U. R. S. S..


Altfel spus, Ion Iliescu era agentul de influenta principal al Komsomolului, in randul studentilor si aspirantilor romani, aflati la studii Uniunea Sovietica. Omul care transmitea studentilor si aspirantilor Romani consemnele
Moscovei; omul care indeplinea, printre tinerii romani, ordinele Kremlinului, omul care ii subordona ideologic, pe cei ce studiau la Moscova, comandamentelor Komsomolului sovietic.


O a doua consecinta, determinata de caracterul pur sovietic al organizatiei conduse de Ion Iliescu la Moscova, in anii '50:
Colaborarea cu KGB-ul! Mai exact, cu Sectia a IX-a (studenti straini), din cadrul Directoratului ii (Contrainformatii) al KGB.
Studentii si aspirannii straini, aflati la studii in U. R. S. S., faceau obiectul activitatii Sectiei a IX-a, din cadrul Directoratului II al KGB, prin prisma a doua unghiuri: primul, cel contrainformativ, urmarea sa previna
infiltrarea unor agenti ai serviciilor secrete occidentale in Uniunea Sovietica, sub acoperirca de studenti sau aspiranti. Pe de alta parte, Sectia a IX-a urmarea si recrutarea cat mai multor studenti si aspiranti straini aflati
in U. R. S. S. drept viitoare cartite ale KGB-ului, care urmau sa fie utilizate de sovietici dupa reintoarcerca acestora in tara. In principiu, studentii si aspirantii selectionati si expediati in Uniunea Sovietica la studii
trebuiau sa formeze, dupa revenirea in tara de bastina, noua elita sovietizata si, totodata, sovietizanta -care urma sa preia locul vechii elite nationale, de regula marginalizata ori exterminata in tarile Europei de Est.
Aceasta veritabila coloana a V-a sovietica, era, ulterior, promovata prin intermediul consilierilor sovietici, si infiltrata in absolut toate punctele -cheie ale structurilor de stat din tarile aflate sub ocupatia militara de
Armatei Rosii. Studiile in U. R. S. S. reprezentau, de aceca, un fel de pasaport in alb: studentul sau aspirantul, care se reintorcea dupa studii in U. R. S. S., nu era doar un simplu specialist intr-un domeniu sau altul, ci un
veritabil homo sovieticus. Un individ format sa gandeasca si sa reactioneze conform modelului sovietic, un element recrutat dintre bastinasi dar instruit in Uniunea Sovietica pentru a deveni factor activ al procesului de
sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, in orice moment ar fi putut exclama, fara mustrari de constiinta: servesc Uniunea Sovietica. Acelasi lucru se petrecea si cu studentii
ori aspirantii din Lumea a Treia, veniti la studii in U. R. S. S., de regula, recomandati de partidele comuniste ori alte grupari pro-sovietice din tarile lor. Pe langa pregatirea profesionala, tinerii din Lumea a Treia -
provenind din tAri subdezvoltate -mai erau instruiti, in secret, in tehnicile de gherila si terorism, pentru a putea deveni ulterior conducatorii politici sau militari ai unor asa-zise fronturi populare ori miscari de
eliberare -manipulate, finantate si inarmate de KGB ori GRU -care sa preia puterea intr-o tara sau alta, instaland o conducere formata din cadrele devotate Moscovei si intereselor geopolitice ale Kremlinului.
Cateva exemple, notorii, de studenti si aspiranti formati in U. R. S. S.: Nelson Mandela, Yasser Arafat, Carlos "Sacalul". Pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si dezmembrarea U. R. S. S., ei mentinusera
permanent firul rosu cu Moscova, indeplinind ordinele si consemnele Kremiinului, de multe ori prin intermediul unor servicli secrete din tarile comuniste, aliate Moscovei. Sunt notorii, in acest context, relatiile
lui Ceausescu si serviculor sale secrete cu Arafat, Carlos ori diversi alti lideri marxisti din Africa, Asia ori ai unor partide comuniste occidentale. 35
35 Page 36 37
Pentru a selectiona o viitoare cartita dintre studentii si aspirantii trimisi la studii in U. R. S. S. -verificati si trecuti, in prealabil, prin sita serviciior secrete comuniste din tarile lor -Sectia a IX-a a Directoratului II KGB
se baza, ca principal colaborator, pe secretarul sovietului unional al studentilor si aspirantilor din tara respectiva. Ofiterii Sectiei a IX-a aveau, asadar, obligatia profesionala de a se intalni in mod regulat cu
fiecare secretar de soviet unional studentesc, pentru a se informa (si, la randul sau, a face mai departe raport) asupra starii de spirit din randul studentilor si aspirantilor provenind dintr-o tara sau alta, pentru a lua relatii
privind pe unul sau altul dintre studentii vizati spre recrutare de KGB sau pentru a trasa noi ordine.
Secretaral unui soviet unional studentese dintr-o tara sau alta, subordonat direct conduceni Komsomolului, constituia deci principala parghie a KGB-ului in recrutarea, dintre studentii si aspirantii aflati in U. R. S. S., a


viitoarelor cartite. Acestea urmau apoi, in secret, o pregatire speciala intr-una dintre scolile KGB -ului, in paralel cu studule profesionale, in functie de profilul pe care KGB-ul urma sa i-l imprime: agent de spionaj,
agent de dezinformare, agent de influenta politica etc.
Fara exceptie, TOTI CONDUCATORII STATELOR COMUNISTE DIN EUROPA DE EST AU FOST INSTRUITI, ANTERIOR, IN U. R. S. S., cu consecintele de rigoare.


Prima generatie de conducatori comunisti din Europa de Est, si nomenclatura rosie din aceste tari ocupate de sovietici, a fost recrutata dintre fostii Kominternisti care petrecusera ani de zile in U. R. S. S., inainte de a reveni
in tarile lor de bastina, odata cu tancurile Armatei Rosii, ori dintre comunistii autohtoni, instruiti de ofiteri ai NKVD-ulni, aflati in misiune sub acoperire.


Astfel, Gherghiu-Dej, alias "Ivanov", fusese instruit in anii '30 de colonelul Dimitri Fedicikin, rezidentul NKVD-ului in Romania, omul care a coordonat "greva" de la Grivita din 1933, si care va reveni, in calitate de
rezident, la Bucuresti intre 1944 si 1947. (Va organiza, impreuna cu diviziiie "Tudor Vladimirescu" si "Horia, Closca si Crisan", formate in U. R. S. S., puciul de la 30 decembrie 1947).


La randul sau, nationalistul Nicolae Ceausescu -precedesorul lui Iliescu-fusese instruit, tot in anii '30, de Vladimii Tarnovski, alt ofiter NKVD aflat sub acoperire in Romania, condamnat in procesul de la Brasov din
1936. Eliberat apoi, in urma unui schimb de detinuti, dupa care Tarnovski si-a reluat activitatea normala, in cadrul NKVD-ului. In nici o carte sau articol despre procesul de la Brasov din 1936, nu apare numele lui
Vladimir Tarnovski ca ofiterul-instructor NKVD al grupului, tocmai pentru ca romanii sa nu descopere ca "marele carmaci" a actionat, in anii '30, intr-o celula conspirativa, Kominternista, condusa de un ofiter
NKVD aflat in misiune sub acoperire in Romania. Asadar, ca Ceausescu lucra, inca de atunci, pentru sovietici.


Intre anii 1951 si 1952-cate doua luni succesiv -Ceausescu a frecventat cursurile speciale, rezervate viitorilor lideri comunisti din tarile fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), de la Academia Militara "M. Frunze" din
Moscova.
Dar Ion Iliescu? Ce rol viitor ii pregatea KGB-ul "secretarului sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani", aflati la studii in U. R. S. S.? Raspunsul il descoperim in referatul de cadre din 22 iulie 1955: Ion


Iliescu urma sa fie propulsat in conducerea "Uniunii Internationale a Studentilor" (UIS). Asadar, intr-o organizatie de front a Kremlinului, devenind astfel unul dintre acele submarine ale KGB-ului, cum ii numeste
Joel Kotek pe agentii de influenta ai Moscovei, instruiti in U. R. S. S. In materie de dezinformare, provocare si razboi psihologic. Intr-un cuvant, in ceea ce generalul Ogarkov -tatal dezinformarii de tip sovietic -numea,
eufemistic, maskirovka: tehnica sovietica a dezinformarii si manipularii in masa. 36
36 Page 37 38
12-07-2008 16:33:45
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
3.
ILIESCU, INGINER IN MASKIROVKA


Cursurile de dezinformare si actiuni sub acoperire, rezervate vutoarelor cartite recrutate dintre studentii si aspirantii de la Moscova, erau organizate de Serviciul A, din cadrul "Directoratului I" al KGB-ului, insarcinat
cu operatiunile in exteriorul Uniunii Sovietice. Deoarece submarinii, care urmau sa fie infiltrati in diversele organizatii internationaliste de front manipulate din umbra de Kremlin, actionau exact ca niste agenti de
influenta, aflati in misiune in afara granitelor sovietice.
Dupa 1971 -atunci cand Ceausescu se temea ca sovieticii l-ar putea inlocui la varf, in Romania, cu Iliescu -geniul carpatin a ordonat sa i se deschida un dosar de urmarire informativa speciala identic cu cel al oricarui


agent strain aflat in Romania, in slujba unui servicin secret strain. Aaa s-a nascut celebrul "Dosar Iancu" (numele codificat al lui Ion Iliescu), aflat in atentia "Directiei a II-a Contraspionaj" din cadrul DSS. Dosar
intocmit, intre 1970-1975, de colonelul Mircea Aurel, pe baza sintezelor provenind de la UM 0920/ A si UM 0110. Cursurile de maskirovka (procedeele de dezinformare activa si tehnica actiunilor sub acoperire), din
cadrul "Serviciului A" al Directoratului I KGB, erau organiate intr-o scoala speciala, adininistrata de "Directoratul invatamant" al KGB-ului, condus de generalul Konovalov. Scoala prin care au trecut, de aitfel,
mai multe personalitati din Romania ante si post decembriste. Unele, surprinse in U. R. S. S., la cursuri intensive, chiar in momentul declansarii evenimentelor din decembrie '89, aduse urgent in tara de la Moscova,
cu un avion special, in momentul cand Aeroportul Otopeni fusese declarat, oficial, inchis traficului international.


In aceasta scoala speciala se instruiau vutoarele cartite, pe care KGB-ul urma sa le infiltreze atat in conducerile partidelor comuniste fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), in cele occidentale ori in miscarile
din Lumea a Treia, cat si in organizailie de front ale Moscovei, asa cum era "Uniunea Internationala a Studentilor" (UIS). Toate cadrele de conducere ale UIS, incepand din 1946, au urmat cursurile speciale ale
Sectiai A. Viitorii ingineri in maskirovka erau initiati in tehnica intoxicani informative, a manipularii informatiilor, a infiltrarii si inscenani cu caracter provocator, a subminarii si subversiunii politice.


Cursul special, organizat de "Sectia A" a "Directoratului I" al KGB, se ocupa de cele trei mari tehnici de dezinformare:
1. Suprimarea informatiei
2. Minimalizarea informatiei
3. Modificarea sensului informatiei.
Cursul prezenta, mai intai, asa-zisele procedee preventive si defensive. Mai pe romaneste, cursantii erau initiati in telinica sovietica a cenzurarilor de tot felul, pe care generalul Ogarkov o numea camuflajul


informatiei. Acesta nu era decat primul pas in materie de maskirovka. In continuare, cursul se dovedea la fel de palpitant ca un roman politist. Caci, odata trecute de ABC-ul cursului, de camuflarea informatiei,
viitoarele cartite din organizatiile de front ale KGB-ului intrau in esenta viitoarei lor activitati. Initierea in ceea ce cursul numea procedeele agresive si ofensive ale dezinformarii. Care erau acestea, aflam din
programa. Si merita toata atentia, pentru a intelege mai bine cu ce anume urmau sa se indeletniceasca cei de la UIS, intre care si Ion Iliescu.


Se vedem si noi care erau, asadar, procedeele dezinformarii tip maskirovka.


I. PROVOCAREA
Cursul definea Provocarea ca fiind acel procedeu oftnsiv al dezinformarii, care consta in incitarea unui individ sau un grup de indivizi sa comita o eroare polit ica, prin reactia gresita la un eveniment regizat. o


miscare politica pasnica, un partid sau o idee puteau fi, astfel, usor de compromis in ochii opiniei publice, 37
37 Page 38 39
daca se orchestrau in numele acestora manifestari cu caracter violent ori distructiv. De regula, provocarea se realiza prin infiltrarea unor agenti de influenta in tabara adversa (miscare, partid, organizatie), pentru a o
compromite public, in momentul apreciat de initiatori drept cel mai potrivit. In anii '60, cand aparusera in R. F. G. germemi unei politici de destindere cu tarile Estului comunist, cartitele KGB-ului au fost instruite sa
organizeze asa-zise miscari naziste, ai caror membrii pictau zvastici pe ziduri ori scriau lozinci reactonare, oferind astfel Kremlinului posibilitatea sa denunte cercurile revansiste din R. F. G., sa refuze reluarea relatiilor
diplomatice si sa blocheze semnarea oricarui acord dintre cele doua. Un exemplu tipic de provocare, tip maskirovka, in Romania a fost in iunie 1990 regizarea ataculni asupra televiziunii. Prete xt pentru inchiderea
emisiei si, prin aceasta, incitarea venirii minerilor la Bucuresti. Ori incendierea unei masini a politiei, langa Institutul de Arhitectura, de catre politisti in civil, incendiere pusa apoi pe seama elementelor legionare,
justificand astfel reactia minerilor si autoritatilor. De altfel, toate mineriadele din Romania anilor '90-'91 sunt exemple tipice de provocari, orchestrate in scop politic. In acest context, sa ne reamintim si de teroristii din
decembrie '89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic sa acapareze, puterea si sa o confiste apoi, pe fundalul socului colectiv provocat populatiei.


II. DEZVALUIRILE
Cursul de maskimvka isi initia agentii de influenta, si in tehnica dezvaluirilor publice. Potrivit KGB-ului, existan trei procedee de dezvaluiri publice.


1. DIVULGAREA VOLUNTARA (KGB-ul o numea scurgere dirijata de documente sau informatii catre opinia publica. Se lansa in mass media un document autentic, dar compromitator pentru o
personalitate, miscare ori partid.
2. FALSURILE SAU DIVULGARILE INVOLUNTARE (accidentale), ale unor documente fabricate in laboratoarele KGB-ului, avand aparent toate datele autenticitatii, lansate sa ajunga intamplator si


anonim la un destinatar (ziar, radio, post de televizlune), capabil sa le exploateze public. Ca de pilda, publicarea in facsimil, in ziarul italian "Sette Giorni" (o publicatie obscura), la 13 martie 1983, a unei
asa-zise scrisori purtand antetul sindicatului american AFL CIO, care sugera ca acesta ar finanta, in secret, sindicatul polonez "Solidaritatea", cu scopul de a compromite nu numai "Solidaritatea"
poloneza, ci de a induce in mass media intemationala ideea ca si Lech Walesa (liderul "Solidaritatii") ar fi finantat la randul sau. Pentru a se lansa apoi celebra acuzatie: agent CIA!


3. DIVULGAREA PRIN INTERMEDIAR, dezvaluiri compromitatoare pentru un lider politic sau partid, realizate printr-un martor ori membru onest de partid, manipulat din umbra de profesionistii
dezinformarii, care se confeseaza public, intr-o conferinta de presa, printr-un interviu ori intr-un volum de memorii. Scurgerile dirijate, falsurile bine ticluite ori confesiunile unui martor formau in
conceptia KGB-ului, baza oricarei dezvaiuiri, la care trebuia sa apeleze un agent de influenta dintr-o organizatie de front, partid sau miscare, in scopul compromiteni unui rival sau a altuia.


4. SOCAREA OPINIEI PUBLICE Actiuni violente si spectaculoase, care nu lasa opinici publice timp de reflectie. Clasica a devenit, in acest sens, binecunoscuta secventa a mortilor din Timisoara:
expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a soca, cu ajutorul mass media, opinia publica intemationala.


5. AGRESIUNEA VERBALA Consta in anunturi ori afirmatii socante, care pot sa paralizeze mental o colectivitate, incitand-o la o reactie pur emotionala. Lozinca "vin mosierii!" (categoric disparuta din
viata sociala romaneasca dupa reforma agrara de la sfarsitul primulni razboi mondial) a fost utilizata de Ion Iliescu, cu mare impact in opinia publica, dupa 1990. Regula spune ca intotdeauna trebuie sa
minti primul, deoarece dezmintirie ori corectarile ulterioare nu mai intereseaza pe mmeni. Iliescu nu facea de fapt decat sa manipuleze, in stil maskirovka, un stereotip mental, creat de propagnda
comunista in jumatate de secol de manipulare a populatiei. In acelasi scop, Ion Iliescu a mai apelat dupa 1990, in stil maskimvka, si la alte stereotipii din mentalitate colectiva: "elemente legionare", "nu
ne vindem tara", "reinstaurarea monarhiei", de cate ori avea un interes politic precis. Cuin vom vedea in capitolul urmator, omul isi facuse practica temeinic, la UIS, in 1955-1956, unde stereotipule 38
38 Page 39 40
erau altele: "imperialism", "lupta pentru pace si dezarmare", fabricate de Uniunea Sovietica, autodeclarata, in schimb, "bastion al pacii".
6. RAZBOIUL PSIHOLOGIC Cursul de pregatire de la Moscova al viitoarelor cartite KGB descria si cea mai importanta forma de razboi psihologic: spalarea creierelor. Altfel spus, convertirea de
constiinta. Fenomenul Pitesti, sistemul de asa-zisa reeducare a prizonierilor politici, de catre un grup autointitulat "grupul detinutilor cu convingeri comuniste" (GDCC), constituie poate cel mai bun
exemplu de import sovietic in materie de spalare a creierelor, dupa modelul NKVD-ist, utilizat in cursul marilor epurari staliniste din ami '30 si introdus in Romania de gen. Alexandr Nikolski, inca
din 1948.
Sa urmarim, in capitolul urmator, felul in care va functiona maskirovka, insusita in U. R. S. S., la Uniunea Internationala a Studentilor. Organizatie de front a Moscovei, in care Ion Iliescu va fi propulsat in 1955,


conform referatului de cadre al C. C. al P. M. R.. 39
39 Page 40 41
V
INFILTRARE LA VARF: ION ILIESCU, "SUBMARIN" AL MOSCOVEI IN
"UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR" (UIS)


1.
"UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR", ORGANIZATIE – PARAVAN A MOSCOVEI


Ascensiunea lui Ion Iliescu -inceputa odata cu ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice (august, 1944) si continuata in forta intr-o prima etapa pana la retragerea militarilor si consilierilor sovietici (1958) -atinge un
moment de varf prin infiltrarea fostului secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani intr-o organizatie de front, paravan al Kremlinului si KGB-ului (Directoratul I): asa-zisa Uniune
Internationala a Studentilor, cu sediul formal la Praga, dar dirijata si finantata de Moscova.
In studiul sau "Le KGB et les jeunes: la grande manipulation" (KGB-ul si tineretul: marea manipulare), publicat in decembrie 1995, in "L'Histoire", Joel Kotek -care a avut sansa sa cerceteze dupa 1991 arhivele


secrete sovietice, precum si pe cele ale unor foste state satelite ale Moscovei -scrie urmatoarele:
'In anii '20, sovieticii au urmdrit un obiectiv prioritar: organizatiile de tineret, care proliferau in societatile democratice si care erau, in principiu, apolitice. In realitate insa, toate infiltrate, pana la cel mai inalt nivel,


de "cartite" si "submarine" teleghidate de la Moscova".
Dupa ce observa, pe baza de documente, ca una dintre cheile politicii externe sovietice a fost, dintotdeauna, infiltrarea sistematica a structurilor societatii civile occidentale, Joel Kotek mai noteaza in capitolul, sugestiv


intitulat, o strategie mondiala:
"In strategia lor la scara planetara, sovieticii i-au preferat adeseori ca aliati pe "porumbeii pacifismului", vulturilor "revolutiei proletare". Departe de a dispare odata cu Kominternul, dizolvat oficial in 1943, marile


manevre ale propagandei sovietice au castigat chiar in amplitudine in momentul izbucnirii Razboiului Rece, mai ales din 1947. Intelectualii, democrati, liberali, pacifistii au devenit un obiectiv al masinariei de
"seductie" comuniste. Dar mai existau si alte grupuri, mai ales de tineri, care faceau obiectul unor multiple solicitari (sovietice, n. n). Daca comunismul era "tineretea lumii", dupa formularea militantului francez
Gabriel Pen, tineretul putea deveni, la fel de bine, viitorul comunismului'.
Joel Kotek continua:
"In anii '20, bolsevicii au pus la punct o strategie de infiltrare sistematica a societatii civile occidentale, al carei cuvant de ordine a fost "priretenia". Oare nu o recomandase insusi Lenin, atunci cand invoca utilizarea


acesteia pentru "indeplinirea telului comunist?". Principalele instrumente ale acestei operatiuni metodice au fost "organizatiile de front" "subma rinele" si "cartitele"".


Pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu in momentul teleghidarii sale ca submarin al Moscovei, in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor de la Praga, trebuie sa descoperim mai intai, cu ajutorul
cercetatorului Joel Kotek, cum functionau instrumentele sus-mentionate. 40
40 Page 41 42
Organizatiile de front, care pretindeau ca reprezinta toate curentele societatii civile democratice, si profesau, oficial, idealuri non-comuniste, erau in acelasi timp controlate strict de partid, servind politicli exteme a
Uniunii Sovietice. Foarte repede, sovieticii si-au dat seama ca aceste organizatii apolitice ii puteau servi mai eficace decat organizatiile care se declarau, deschis, pro comuniste. Prin anii '20, aceste organizatii se
numarau cu sutele si ele isi proclamau obiective demne de tot respectul si simpatia: pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, ori progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii. Asa este cazul "Ligii
contra imperialismului", creata in 1927 de Willi Munzenberg, la Bruxelles, pentru a atrage tineretul cu vederi anticolonialiste, ori "Comitetul contra razboiului Amsterdam – Pleyer", care reunea in august 1932, intr-o
miscare a inocentilor, nume ca Henri Barbusse, Romain Roland, Albert Einstein etc.
Daca am vazut cum stateau lucrurile si cam ce misiune aveau organizatiile de front internationaliste, dirijate din umbra de Moscova, sa vedem care era, in schimb, misiunea submarinelor infiltrate in randul acestora de


catre serviciile secrete sovietice NKVD, ulterior KGB).
Joel Kotek precizeaza:
"Membrii clandestini ai partidului comunist, "submarinele", lucrau pentru partidul comunist atat in randul unei organizatii de front, cat si a celei rivale, a "Tineretului socialist" mai ales. Misiunea clandestinilor era


aceea de a influenta din interior organizatiile infiltrate, ca sa adopte pozitii prosovietice, prin toate mijloacele posibile (...). In 1939, de pilda, misiunea consta in sustinerea, pe plan international, a atacului
sovietic impotriva Finlandei. "Submarinele" erau, asadar, mai degraba agenti de influenta ai Moscovei, decat spioni veritabili, contrar "cartitelor", insarcinate si ele sa se infiltreze in mecanismele administrative
ale statelor democratice, dar in scopuri de spionaf'.
Sa retinem aceasta distinctie. Astfel, vom descoperi rolul pentru care fusese, pregatit Iliescu de catre sovietici inca din 1945, cand acesta a inceput sa fie propulsat, treptat, in conducerea U. A. E. R. (1946), U. T. M. (1949), a


Sovietului Unional al Studentior si Aspirantilor Romani din U. R. S S. (1950), pentru a fi teleghidat, in cele din urma, in secretariatul Uniunii Internationale a Studentilor (1956), organizatie paravan a Moscovei si a
KGB-ului.
Ascensiunea tanarului Ion Iliescu, teleghidat permanent de sovietici, ajungea astfel -dupa un deceniu de practica in materie de dezinformare si manipulare in masa -la scopul pentru care acesta fusese desemnat de la


bun inceput: agent de influenta al sovieticilor intr-o organizatie internationala de front, controlata de Kremlin.
Joel Kotek descrie manevrele operatiunii de "seducere" a tineretului, intreprinsa de agentii de influenta sovietici.


"In aceasta operatiune de control a societatii occidentale, elanul, disponibilitatea si lipsa de experienta a tinerilor ii faceau vulnerabili in mod special, la temele propagandei comuniste, purtatoare, mai mult decat
oricare alta, de consemne aparent generoase si angajante. Cu ocazia turnuni catre linia antifascista din 1935, oficializata la Congresul al VII-lea al Internationalei Comuniste (Komintern), practica infiltrarii
organizatiilor de tineret a fost impinsa la extrem. Fidela notiunii , care preconiza crearea unor organizatii de
front antifasciste, Internationala Comunista a Tineretului (KIM) a impus numerosilor neofiti dornici sa i se alature, mai ales in momentul razboiului din Spania (1936-1939), sa se infiltreze, de o maniera clandestina,


in organizatule de front ori miscarile de tineret rivale, socialiste in speciaL Fuziunea dintre Tineretul comunist si cel socialist, in beneficiul primului, figura printre obiectivele vizate de sovietici".


Nu numai tineretul forma obiectul infiltrarii sovietice in structurile societatii democratice occidentale. Kominternul, NKVD-ul, ulterior KGB-ul, controlau numeroase alte organizatii de front, descrise de autori ca
R. Shultz si R. Godson (" Desinformatsia", Paris, Ed. Anthropos, 1985), A. Brossat (" Agents de Moscou", Paris, Ed. Gallimard, 1988), S. Koch (" La fin de l 'innocence", Paris, Ed. Grasset, 1995), F. Furet (" Le passe' d'une
illusion", Paris, Ed. Robert Laffont, 1995) ori R. de Jouvenel (" Confidence d'une ancien sou-marin du PCF', Paris, Ed. Juillard, 1980). 41
41 Page 42 43
2.
PIRAMIDA MONDIALA A "ORGANIZATIILOR DE FRONT", CONTROLATE DE MOSCOVA
Iata, succint, cateva dintre organizatiile internationaliste de front, infiltrate si manipulate de Kremlin si KGB:
-CONSILIUL MONDIAL AL PACI, reprezenta cel mai important dintre aceste fronturi, cu rol de coordonare a tuturor celorlalte. Creat la Paris in 1949, expulzat din Franta in 1951, din 1963 si-a fixat


sediul la Helsinki. Grupeaza 135 de asociatli nationale si are reprezentanti la ONU si UNESCO. A sustinut toate actiunile politice de anvergura ale Moscovei. Avea, ca strategie, doua miscari de


"seducere": pe de o parte, se prezenta Lumii a Treia drept o organizatie anticolonialista, sustinatoare a miscarilor de eliberare (conduse de lideri formati la Moscova, de KGB ori GRU); in acelasi tiinp,
actionea asupra cetatenilor din statele membre ale NATO, in radul carora propaga panica fata de un eventual razboi nuclear. Astfel, in 1983, cand SUA au propus U. R. S. S.-ului fie renuntarea bilaterala
la toate rachetele cu raza medie de actiune, fie repartizarea unni numar egal de incarcaturi nucleare, in Europa, intre NATO si Tratatul de la Varsovia, Consiliul Mondial al Pacii a organizat imediat la
Praga o asa-zisa adunare mondiala pentru pace, viata si impotriva razboiului nuclear, unde se propaga teza sovietica care refuza instalarea oricaror rachete americane in Europa (in numele vietii)
dar afirma dreptul suveran al U. R. S. S., de a-si mentine rachetele deja instalate, conform argumentului ca rachetele sovietice "SS 20" nu puteau lovi teritoriul american, in timp cc raehetele americane
"Pershing" puteau lovi teritoriul sovietic. De semnalat faptul ca acest Consiliu Mondial al Pacii nu a fost admis si in cadrul "Comisiei Economice si Sociale" a ONU, deoarece refuza, sistematic,
verificarea trezoreriei sale si a resurselor financiare pe care le primea din motive usor de inteles.
-FEDERATIA MONDIALA A MUNCII, creata in 1945, cu sediul la Praga, grupeaza 90 de organisme nationale afiliate. Marile sindicate americane au abandonat-o, datorita influentelor Moscovei asupra


sa, si au constituit o organizatie distincta.
-ORGANIZATIA SOLIDARITATI CU POPOARELE AFRO-ASIATICE, creata in 1957, cu sediul la Cairo reuneste 91 de participanti.


-FEDERATIA MONDIALA A TINERETULUI DEMOCRAT, creata in 1945, cu sediul la Budapesta, reuneste 210 asociatii nationale.
-INSTITUTUL INTERNATIONAL PENTRU PACE, creat in 1958. Se ocupa de organizarea intalnirilor savantilor progresisti din Est si Vest (ocazie cu care savantii KGB-ului si GRU-ului
incearca sa realizeze cat mai multe racolari, precum ai culegerea de informatie Stiintifica si tehnologica de varf occidentala).


-ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR, aparuta in 1952, cu sediul la Praga, reuneste 140 de asociatii afiliate. Obiectivul: racolarea de ziaristi ori manipularea lor, intr-un sens
favorabil politicii sovietice.
-CONFERINTA CRESTINA PENTRU PACE, fondata in 1953, cu sediul tot la Praga. Numara 36 de membri si urmareste atragerea clerului din Occident, precum si condamnare a fortelor imperialiste (de


regula, americane).
-FEDERATIA DEMOCRATA INTERNATIONALA A FEMEILOR, creata in 1945, cu sediul la Berlin, reuneste 129 de orgaiiizatii. Obiectivul: mobilizarea femeilor de pretutindeni in actiuni


pacifiste antiamericane si sustinerea celor initiate de sovietici.
-ASOCIATIA INTERNATIONALA A JURISTILOR DEMOCRATI, creata in 1946, cu sediul la Bruxelles, numara 64 de grupari asociate. De regula, condamna in termenii dreptului international


actiunile SUA care deranjeaza Moscova. Intra in actiune imediat ce un spion sovietic este demascat si 42
42 Page 43 44
judecat in Occident, ca si in alte situatii, cand Kremlinul are nevoie sa-i fie cautionate actiunile in termenii dreptului international.
-FEDERATIA MONDIALA A OAMENILOR DE STIINTA, cu sedii la Londra si Lyon, care reuneste 33 de asociatii afiliate.
Precedesoarea Uniunii Internationale a Studentilor, in materie de dezinformare si manipulare a tineretului, fusese Federatia Mondiala a Tineretului Democrat (FMTD), a carei geneza si traiectorie merita trasata in
dotia cuvinte, pentru a intelege cum functiona o astfel de organizatie internationala de front, paravan al Moscovei, si cine erau submarinele serviciilor secrete sovietice infiltrate in punctele cheie. Oficial, FMTD
pretindea ca a fost creata la Londra, in 1945, si ca era, bineinteles, apolitica. Pentru o fatada cat mai respectabila, FMTD isi asigurase garanitile a opt ministri britanici (cu vederi laburiste, deci socialiste).
Delegatiile membre ale FMTD acreditau si ele teza "apolitismului". Organizatiile declarat comuniste reprezentan, aparent, in FMTD doar 3,2%, fata de cele catolice (de pilda) care constituiau 4% dintre
organizatiile afiliate. Cu toate aceste aparente, submarinele comuniste erau infiltrate la varf in treisprezece dintre cele mai importante si mai influente delegatii, membre FMTD, care decideau, practic, totul (SUA,
Marea Britanie, Franta, Italia etc.). In prezidiul FMTD se afla cehoslovacul Eduard Goldstilcker, unul dintre submarinele sovietice (formati in cadrul Komintern) reciclat, din 1945, in materie de dezinformare si
manipulare a tineretului democrat mondial. Va fi infiltrat, ulterior, ca submarin sovietic, in conducerea Primaverii de la Praga, din 1968, in care KGB Si GRU isi infiltrasera la varf alti doi agenti: reformistul
zambitor Alexandr Dubcek, crescut ai educat in U. R. S. S., secretarul Partidulni Comunist Cehoslovac din ianuarie 1968, precum si generalul "Svoboda", dovedit dupa 1991 de arhivele ex-sovietice drept agent GRU
inca din 1939 -Presedintele Cehoslovaciei in momentul "Primaveni de la Praga", omul care, dupa invazia sovietica din august 1968, a tratat cu Brejnev, la Moscova, normalizarea situatiei din Cehoslovacia. Cum in
1945 Cehoslovacia ramasese in zona occidentala a Europei si, in parte, se afla sub ocupatie americana, submarinul comunist Eduard Goldstucker trecea in FMTD drept reprezentantul tineretului unui stat
democratic, necomunist. Dupa aceeasi schema, doi dintre cei trei secretari generali erau agenti comunisti ai Moscovei. Un tanar deputat francez, tovaras de lunga durata al Partidului Comunist Francez, Guy de
Boysson, era ales -cu o majoritate zdrobitoare -presedinte al FMTD. De origine aristocratica (ceea ce ii servea de minune drept acoperire), Guy de Boysson trecuse in timpul razboiului de la petainisme (si
colaborationism cu Germania), direct in Rezistenta (miscare dominata de comunitati), pentru a deveni -cativa ani mai tarziu -la fel de discret, Presedinte-Director General al "Bancii Comerciale pentru Europa de Nord",
o banca-paravan a KGB si GRU in Europa occidentala. Un parcurs tipic, pentru un submarin sovietic de cursa lunga. 43
43 Page 44 45
3.
LA PRAGA, SEFUL LUI ION ILIESCU A RAMAS ACELASI CA LA MOSCOVA: ALEXANDR
SELEPIN, FOSTUL PRIM SECRETAR AL KOMSOMOLULUI, VIITORUL PRESEDINTE AL
KGB-ULUI


Constituita in 1946, la Praga, Uniunea Internafionala a Studentilor (UIS) a urmat acelasi scenariu ca toate
organizatiile de front dirijate si finantate de Uniunea Sovietica, prin serviciile sale secrete. Caracterul aparent pluralist al UIS n-a impiedicat, bineinteles, infiltrarea la varf a doi agenti comunisti, cu vechi dosare de cadre


la Moscova. Astfel, presedintele UIS nu era altul decat tovarasul Tom Madden, un comunist britanic, iar secretargeneral, cehoslovacul Joseph Grohmann, care petrecuse anterior ani buni in U. R. S. S..


In martie 1949, la congresul de constituire al U. T. M. de la Bucuresti -cand tanarul Ion Iliescu era ales membru in Comitetul Central -Joseph Grohmann a participat la lucrari, in calitate de reprezentant al UIS.
Alaturi de Kuty Hookhom, secretara FMTD, cealalta organizatie de front a Moscovei. Ambii au luat cuvantul la congresul de constituire al U. T. M., ocazie cu care s-a subliniat ca:


"U. T. M. trebuie sa-si respecte intotdeauna indatoririle sale fata de FMTD, UIS si organizatiile de tineret fratesti".
Avand printre nasi doua dintre organizatiile de front ale Moscovei (FMTD si UIS), ambele infiltrate de submarini ai serviculor secrete sovietice, nu este prea greu sa ne imaginAm cam care erau asa-zisele
Indatoriri ale U. T. M.-ului romAnesc.
"Revine sarcina Uniunii voastre (U. T. M., n. n.) sa cultive, cu si mai multa intensitate, spiritul internationalist in randurile tineretului, sa sustina cu mai multa tarie FMTD si UIS, sa sprijine lupta eroica a tineretului in


Grecia, Spania, din colonii si din celelalte tari subjugate de imperialisti".
Mai precis: sa sprijine politica externa sovietica, in diverse puncte critice de pe batranul continent. Stalin ii inarmase in secret pe comunistii greci -via Bulgaria -in tot cursul razboiului civil din Grecia, tara pozitionata


in dreptul Canalului de Suez, si continua sa-i finanteze masiv pe comunistii spanioli, deoarece nu dorea sa renunse la castigarea infiuentei intr-o zona atat de importanta, pe plan geo-strategic, asa cum era Peninsula
Iberica, precum si sa sustina subversiunea miscarilor de eliberare din Lumea a Treia. Miscari ai caror lideri fusesera anterior instruiti la Moscova, ca si Ion Iliescu.


De altfel, tanarul Ion Iliescu va vizita Praga si se va familiariza cu atmosfera de la UIS cateva luni mai tarziu, dupa constituirea U. T. M.-ului, in noiembrie 1949, cand va participa la saptamaana internationala a
studentilor, dovada clara ca Moscova ii pregatea pe Iliescu -inca de pe atunci -pentru o viitoare infiltrare in conducerea UIS, produsa in 1955. Adica, imediat dupa cei cinci ani de instruire in marea tara a socialismului.


Partea cea mai interesanta a firului rosu, care l-a legat dintotdeauna pe Ion Iliescu de Moscova, o constituie un alt amanunt: la Praga, in cadrul secretariatului UIS, Ion Iliescu avea acelasi sef pe care il avusese anterior la
Moscova, in cadrul Komsomolului, in calitatea sa de secretar al Sovietului Unional al Studenfilor si Aspirantilor Romani: Alexandr Selepin, cel care va deveni peste doi ani (1958) presedinte al KGB-ului!


La Praga, infiltrat strategic in postul de vice-presedinte UIS, kaghebistul Alexandr Selepin avea o sarcina precisa: el era acela care coordona intreg sistemul de agenti infiltrati de KGB si organiza jocurile operative,
de dezinformare si manipulare, ale UIS, acoperite sub umbrela diverselor actiuni internationale ale tineretulni. Printre care, asa-numitele "Festivaluri Internafionale ale Tineretului si Studentilor". Mana dreapta a
kaghebistului Alexandr Selepin in secretariatul UIS de la Praga: Ion Iliescu, fostul sau subaltern din cadrul Komsomolului de la Moscova.


SA retinem acest tandem, Selepin-Iliescu, format la Moseova, in cadrul Komsomolului, pe care il regasim apoi la Praga, in cadrul UIS, dupa numai un an. In 1956, UIS avea serios de lucru in doua directii:
demascarea revolutiei maghiare (implicit, cautionarea pe plan international a interventiei sovietice in Ungaria si a inecarii in sange a insurectiei anticomuniste de la Budapesta): precum si organizarea de manifestatii ale 44
44 Page 45 46
tineretului universitar democrat, impotriva interventiei imperialiste a Marii Britanii, Frantei si Israelului la Suez. Doua obiective, de fapt, ale politicii externe sovietice in acel moment: o dezinformare masiva asupra
evenimentelor tragice din Ungaria, care starnisera oprobiul lumii intregi; manipularea opiniei publice internationale impotriva actiunii anglo-franco-israeliana de la Suez si sustinerea morala a lui Gamal Abdel
Nasser, unul dintre principahi pioni ai Moscovei in cadrul "Lumii a Treia", pe esichierul politic international.
In 1956, toate organizatiile de front controlate de sovietici au fost mobilizate in aceste doua directii: FMTD si UIS, intre celelalte.


Este interesant de remarcat ca, dupa numirea sa in fruntea KGB-ului din 1958, Alexandr Selepin, mentorul lui Iliescu, isi va lega numele de una dintre cele mai importante restructurari din activitatea KGB-ului: revenirea
la marile operatiuni de influenta (gen celebra operatiune "TRUST", din anii'20). Asadar reorganizarea KGB-ului in vederea unor actiuni de dezinformare si jocuri operative, la seara planetara. Anatoli Golitin, celebrul
transfug sovietic, le va semnala peste cativa ani in cartea sa "The new lies for the old" (Minciuni noi in locul celor vechi), carte publicata in 1984, si in care Golitin anunta, premonitoriu, evenimentele din Europa de est
din 1989, cand statele comuniste -ca parte a noii strategii sovietice de dezinformare -se vor reforma si democratiza peste noapte. Cu comunistii-dizidenti de la linia anterioara a partidului, infiltrati la putere. In
1984, Anatoli Golitin -unul dintre cei care cunosteau in profunzime reforma KGB-ului initiata in 1958 de Selepin, mentorul lui Iliescu -scria ca "liberalizarea Europei Rasaritene va implica, probabil, revenirea la
putere in tari ca Cehoslovacia, de pilda a unui Dubcek si a asociatilor sai. La 10 septembrie 1989, la Praga, comunistul brejnevist Gustav Husak demisiona iar reformistul Dubcek anunta, in aceeasi zi, ca preluase toate
functule fostului lider comunist cehoslovac. Conform lui Golitin, aceasta maskirovka a KGB-ului fusese pregatita inca din anii '60, pentru situatia de avarie grava a sistemului comunist, cand noi echipe -pregatite
din timp -urmau sa introduca liberalizarea si reforma, doar ca elemente ale unei operatiuni de dezinformare globala, atat fata de Occident, cat si fata de propria populatie nemultumita, si care nu va mai apuca sa observe
ca noii reformisti aveau, de fapt, vechi state de serviciu in nomenclatura partidelor comuniste, iar unii in serviciile secrete (Gorbaciov, Sevarnadze, Horn, Aliev, Iliescu etc.). Bazele acestei vaste operatiuni de
dezinformare fusesera puse de Selepin inca din 1958-1959. Nu intamplator, in Romania, lui Ceausescu avea sa-i succeada comunistul-dizident, format in U. R. S. S., Ion Iliescu, colaboratorul lui Selepin in cadrul
Komsomolului, la Moscova, apoi in cadrul UIS, la Praga.
Nu intamplator, Iliescu si oamenii sai vor face ca reforma in Romania sa bata pasul pe loc, lasand in schimb sa prospere structurile mafiote, in primul rand cele aflate in stransa legatura cu Mafia Rusa (constituita


prioritar, dupa 1991, din fostii ofiteri KGB si GRU) si cu oamenii de afaceri din Lumea a Treia, mai ales cei arabi, fosti colaboratori ai celor doua servicii secrete sovietice, in tot cursul Razboiului rece.


Si nu intamplator, comertul cu arme, droguri si materiale strategice continua in Romania si dupa '90 de multe ori cu aceiasi umanisti, ori patrioti, rodati anterior sub Ceausescu, intr-o perfecta colaborare cu noii magnati
rusi. 45
45 Page 46 47
4.
UIS -CURRICULUM VITAE SI FINANTAREA SOVIETICA
In contextul Razboiului rece, Uniunea Internationala a Studentilor, in secretariatul careia era infiltrat in 1955, ca submarin al Moscovei, tanarul Ion Iliescu, activitatea acestei organizatii a urmat, riguros, principalele
momente ale confruntarii celor doua blocuri ideologice si militare. Fara alta rivala pana in 1950, UIS avea marele avantaj pentru sovietici ca reprezenta singura organizatie abilitata sa vorbeasca in numele studentilor,
la diverse reuniuni internationale ori instannte ONU. In 1946, UIS respingea Planul Marshall (conform indicatiilor Moscovei) si planul constructiei Uniunii Europene. In februarie 1948, UIS sustinea lovitura
comunista de la Praga (unde, de altfel, isi avea si sediul), in ciuda faptului ca membrii sectiei sale cehoslovace erau arestati. Nici o contradictie:


UIS reprezenta Moscova, sectia sa cehoslovaca cazuse insa in marea eroare de a crede ca reprezenta altceva, anume studentimea pragheza. O eroare corectata rapid, prin reorganizarea sectiei cehoslovace. In cursul
razboiului din Coreea, UIS organizeaza nu numai intense manifestatii studentesti impotriva agresiunii americane dar colecteaza fonduri, alimente si medicamente pentru ajutorare a poporului coreean, restrans
geografic de UIS doar la partea de nord, comunista, cea sustinuta de sovietici. In 1956, alt an de referinta: UIS se afla, din primele momente, de partea interventici si apropagandei sovietice in Ungaria. In schimb, UIS, va
denunta vehement invazia anglo-franco-israeliana, de la Canalul de Suez, de natura imperialista, impotriva poporului arab, facandu-i propaganda lui Nasser. Fireste, Uniunea Sovietica nu va ezita sa faca orice efort,
mai ales financiar, pentru a sustine o organizatie-paravan a politicii sale externe, care se dovedea atat de eficace. Practic, UIS beneficia de la Moscova de fonduri nelimitate. Uniunea Sovietica nu facea nici un fel de
economii, cand era vorba sa capteze spiritul tineretului studios din lumea intreaga (cu accent pe Lumea a Treia), cu ajutorul duhovnicilor de la KGB. Acei ingineri ai sufletelor invocati de Stalin, acei specialisti in
dezinformare si spalarea creierelor.
In iunie 1952, UIS lansa editia araba a publicatici sale "Studentii lumii", aducand astfel la sapte numarul limbilor straine in care se edita revista, pe langa editule in engleza, germana, spaniola, franceza, italiana si


rusa.
CIA estima intr-un raport ca U. R. S. S. varsa anual circa 2,5 miliarde de dolari, pentru finantarea tuturor
organizatiilor sale de front.


In august 1951, la Berlin, al treilea "Festival mondial al tineretului si studentilor" reunea 24.000 de participanti, veniti din 103 tari. Aceste festivaluri se dovedeau, intre altele, extrem de costisitoare. La Praga, in


1947, festivalul similar ne cesitase investiti de circa 1 milion de dolari, conform rapoartelor CIA.
Patru ani mai tarziu, in Berlinul de Est, nota de plata a festivalului se cifrase la 50 de milioane de dolari. Pentru ca in 1955, la Varsovia , festivalul -in al carui comitet de conducere se afla si Ion Iliescu -sa atinga


cifra record de 100 milioane de dolari. Adica 5% din bugetul Poloniei. Confederatia internationala a sindicatelor libere calculase in 1955 ca, daca sumele enorme investite in festival ar fi fost utilizate in scopuri
productive, salariul mediu in Polonia ar fi crescut cu 6%.
Pentru editia din 1957 a festivalului, care urma sa fie gazduit in U. R. S. S., un raport al CIA estima ca suma investita se ridica la peste 200 milioane dolari.


In final, trebuie sa ne mai intrebam doar daca KGB-ul ar fi acceptat sa arunce atatia bani pe fereastra numai pentru a organiza un simplu festival al tineretului si studentilor.


Potrivit lui Joel Kotek, dupa Razboiul Civil din Spania, asa-numitele festivaluri mondiale ale tineretului si studentilor au constituit cel mai mare rezervor de racolare pentru serviciile secrete sovietice. Dupa 1952, Ion
Iliescu s-a aflat constant in comitetele de organizare ale festivalului, pana in 1957. 46
46 Page 47 48
VI
"SPALAREA CREIERELOR": ILIESCU SI MINERIADELE
(AFACEREA "STATILOR-PILOT": 25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA
MINERILOR, PENTRU A CREA "OMUL NOU")
12-07-2008 16:34:35
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
1.


"SPALAREA CREIERELOR" SI "REEDUCAREA",
DOUA TEHNICI DE MANIPULARE DE TIP KGB


Cum am vazut anterior, intre tehnicile deprinse de viitorii submarini in scoala speciala a Sectiei A, din cadrul Directoratului I al KGB, se numarau doua, circumscrise procedeelor razboiului psihologic: reeducarea si
spalarea creierelor. Intre cele doua procedee kaghebiste exista o legatura intima, deoarece reeducarea constitilie, in fapt, un efect al telmicilor de spalare a creierelor. Antecesorul KGB-ului, celebrul de trista
memorie NKVD, utilizase din plin tehnicile de spalare a creierelor in anii'30, in timpul marilor procese politice regizate de Stalin. Atunci, personaje bolsevice de talia lui Kamenev ori Zinoviev -tovarasii de drum
ai lui Lenin, inca din perioada exilului acestuin in Elvetia -se ridicau in picioare in plin proces si se acuzau de tradare si de spionaj, cerand sa ii se aplice pedeapsa capitala si aducand, totodata, lui Stalin, imnuri de slava si
omagii fierbinti. Din celule, inaintea zilei fixate pentru executie, unii expediau o "ultima scrisoare" lui Stalin, adevarate declaratii de dragoste si de admiratie, pe care Tatukul de la Kremlin le adnota, impasibil si
invariabil, cu epitete gen scelerat, degenerat, schizofrenic.
Istoricii si analistii considera, retrospectiv, ca acest gen de maniestari aveau la baza aplicarea in cursul anchetelor a unor tehnci speciale de spalare a creierului, care determinau ulterior o manipulare a acuzatului


asemanatoare transei hipnotice, prin care se putea obtine orice tip de reactie din partea subiectului. Dupa al doi lea razboi mondial, KGB-ul a exportat tehnicile de spalare a creierelor, ca si cele de reeducare, in ta rile
comuniste ale Europei de Est, printre care si Romania. Procesele staliniste de la sfarsitul anilor '40 -procesul lui Rudolph Slansky din Cehoslovacia ori procesul lui Laszlo Rajk din Ungaria -o dovedesc.


In Romania, asa cum aminteam, tehnicile sovietice de reeducare prin spatarea creierelor au fost experimentate, mai intai, in cadrul a ceca ce istoricii au numit fenomenul reeducarii de la Pitesti: constituirea
unui grup tortionar, format din detinuti -autointitulat grupul detinutilor cu convingeri comuniste (G. D. C. C.) -grup care proceda la spalarea creierelor celor din celule, indicati de conducerea inchisorii, prin aplicarea unei
intregi game de torturi fizice si psihice, in mod continuu, ziua si noaptea. In acest fel, anchetele oficiale devenean un fel de pauze in torturarea detinutilor in celule de catre camarazii lor. Un alt tip de reeducare prin
spalare a creierelor -importat tot din U. R. S. S. -l-a constituit, in aceeasi perioada, fenomenul santierismului, al stahanovismului. Santiensmul a fost aplicat in Romania atat in varianta sa concentrationara (Canalul
Dunare-Marea Neagra, un vast gulag, copiat dupa modelul stalinist al Canalelor Moscova-Volga si Marea Baltica-Marea Alba), cat si in varianta asa-zisa a Santierelor tineretului, in care locul gardienilor era luat de
activistii si propagandistii U. T. M., cei care ii fortau pe tinerii expediati pe santier, in scop de reeducare, sa sparga norma (dupa modelul lui Stahanov din U. R. S: S.). Ori ii indoctrinau politic, prin lectura si comentarea
zilnica, la prima ora, a editorialului din "Scanteia". La sfarsitul anilor '40 si inceputul anilor '50 asemenea santiere ale tineretului impanzisera Romania, in paralel cu cele concentrationare. Santierele "Salva Viseu" ori


"Bumbesti-Livezeni" -unde fusesera expediati asa-zisi voluntari, alaturi de malagambisti si cosmopoliti, trimisi acolo de Militie in scop de reeducare -formau obiectul activitatii C. C. al U. T. M., ocupand un spatiu 47
47 Page 48 49
prioritar in propaganda presei, radioului si chiar a cinematografiei, primul film, "Rasuna valea", realizat in 1949, a prefatat industria cinematografica comunista romaneasca. Sectia "Invatamant Mediu si Superior", din
cadrul C. C. al U. T. M. (unde activa cu succes tanarul Ion Iliescu), era implicata din plin in fenomenul "santierismului" si al reeducarii prin spalarea creierelor acelora pe care propaganda ii numea eufemistic
brigadieri. Intr-un interviu, Ion Cioaba povestea cum muncise ca activist pe unele din santierele tineretului, alaturi de varul sau, Ion Iliescu. (Cum am vazut, Iliescu se initiase inca din 1947, in Brigada "Vasile Roaita",
pe un asemenea santier din Albania). Este interesant ca Ceausescu a creat, la randul sau, un santier al tineretului, cu caracter concentrationar (pazit de forte M. I.), atunci cand a inaugurat lucrarile la noul Canal
Dunare-Marea Neagra, doua decenii mai tarziu. Semn ca reeducarea prin spalarea creierelor continua, neabatut, in Romania. 48
48 Page 49 50
2.
EXPERIMENTUL "STATIILOR-PILOT":
25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA "OMUL NOU"


La mijlocul anilor '60, Ceausescu a declansat un experiment care urma sa conduca la crearea, pe cai stiiintifice, a ceea ce el numea omul nou. Un mod de a incerca sa se stabileasca conditule in care putea fi
reeducat si transformat intr-un soi de Rambo nou muncitorul roman. Experimentul statiilor pilot a fost imtiat in localitatea Berevoiesti (Arges) si condus de sociologul V. V. Caramelea. Ulterior, experimentul a fost
extins la alte 600 de statii pilot din intreaga tara, pana in 1990, cand a incetat iar documentatia a fost sustrasa in mare graba. In acest experiment au fost implicate mai multe institutii importante: Academia RSR,
Facultatea de Filozofie a Universitdtii Bucuresti, Academia "Stefan Gheorghiu", Consiliul de Ministri. Dar si C. C. al U. T. C., precum si Ministerul pentru Problemele Tineretului, condus de Ion Iliescu. Un numar de
personalitati politice post-decembriste -Dan Martian, Antonie Iorgovan, Vasile Vacaru, Virgil Magureanu, Catalin Zamfir, Vladimir Pasti -s-au implicat direct ori ca autori morali in acest experiment. In mod concret,
experimentul "Berevoiesti" urmarea sa testeze comportamentul si reacthle psihice ale minerilor, in situatii-limita, in comparatie cu reactiile similare ale altor categorii de muncitori, ca de pilda muncitorii forestieri sau
muncitorii agrari. Prima intrebare care se impune: de ce au fost alesi drept cobai minerii, forestierii si agricultorii? Sa observam ca echipa lui V. V. Caramelea se concentra asupra unor categoni de muncitori care
aveau in comun urmatoarele caracteristici: 1) munca fizica grea; 2) nivel de instruire scaizut; 3) mentalitate de grup colectivista. Astfel spus: munca fizica dura (care presupunea forta muschiulara), un nivel de instruire
precar (acces limitat la informatii) si o activitate colectivista (care estompa, asadar, personalitatea individului) au fost considerate drept caracteristici ideale pentru edificarea, prin manipulare, a acelni om nou solicitat de
Ceausescu . De ce Berevoiesti? V. V. Caramelea si Alex. Bera explica in studiul lor "Ecologia naturala in studiul adaptabilitatii umane si al personalitdtii" (1968), studiu care contine o sinteza asupra experimentului
de la Berevoiesti. Se constatase ca la Berevoiesti existau "grupuri cu o evolutie indelungatd, biologica si sociala, intr-o zona de veche locuire umand." Ce se urmarea? In primul rand, sustin cei doi savanti, "sa se
defineasca antropologic complex biologic, psihologic, istoric, social, cultural) populatia din zona, in faza trecerii de la societatea agricola la cea industrializata." Mai exact (lasand deoparte limbajul de lemn), de la
societatea romaneasca traditionala la cea comunisti, asa incat mai tarziu, cand se va trece de la comunism la capitalism, prin tranzitie, unii vor cunoaste la perfectie gradul de reactivitate al minerilor in situatii limita,
atipice). Practic, V. V. Caramelea si echipa sa incercau cu metode psihologice sa inregistreze reactiile minerilor, padurarilor si agricultorilor la probe care solicitau functule psihosenzoriale, pentru a depista astfel
deosebirile de raspuns adaptiv la semnalele din ambianta. Adica, raspunsul la semnalele manipulative. Tehnic, s-au masurat: "caracteristicile nervoase si de perceptie rapida, latenta si durata reactiilor motorii la
stimuli luminosi cu ajutorul cronoscopului; excitabilitatea neuromusculara a minerilor, comparativ cu forestieni si padurarii, in functie de varsta etc. Curbele de intensitate -durata au dovedit, inca din anii '60-'70,
ca grupa minerilor de 20-29 de ani avea excitabilitatea muschiulara cea mai buna si diametrul pumnului cel mai mare. Este exact grupa de varsta aleasa pentru a veni la Bucuresti, in toate "mineriadele", in urma
unor "elemente informationale" si cu caracter "adaptativ-manipulatoriu", progresiv-percepute de mineri la televiziunea nationala post decembrista. S-a alcatuit si un tabel (atlas), unic in felul sau, cu determinanti de
comportament la aceste categorii de muncitori. Ultimele doua rubrici ale atlasului sunt cat se poate de semnificative: determinarile politice si ideosincraziile. Intre determinarile politice, la Berevoiesti s-au
experimentat reactiile minerilor fata de "diferentele de acces la bunurile materiale" (pe grupe de calificare miniera) iar la ideosincrazii s-a cercetat reactia minerilor fata de evenimente unice, ca si fata de zvonuri
privind prezumtive inundatii, furtuni si alte calamitati naturale. Reactia minerilor fata, de accesul la bunuri materiale si fata de zvonuri fusese asadar, intre anii '60 -'70, atent cercetata, observata, catalogata si
cuantificata, pe grupe de lucra tori din mina, nivel de educatie, specificul muncii din mina. Constatam oprima ipocrizie: se afirma ca se cerceta adaptabilitatea unor grupuri de muncitori in tranzitia de la societatea agricola 49
49 Page 50 51
(traditionala) la societatea de tip industrial, dar erau cercetati, predilect, agricultorii, padurarii si mineri. Nu electronistii, chimistii ori fizicienii. Dintre ramurile proprin-zis industriale, nu au fost luati in studiu decat
muncitorii din industria constructoare de masini. Ce legatura aveau insa agricultorii, padurarii sau minerii cu industrializarea? Evident, nu aveau nici o legatura. Aveau insa o legatura cu scopul tainuit al experimentului
Berevoiesti -pastorit, intre altii, de Ion Iliescu, (ministru pentru problemele tineretului), Vasile Vacaru, Virgil Magureanu si altii. Crearea omului nou, visat de Ceausescu , care urma sa apara in matca Argesului
scornicist. V. V. Caramelea avertiza intr-un studiu din 1972 ca omul nou nu putea fi creat decat prin: "Distrugerea dirijata a valorilor traditionale ale poporului roman(...) Dirijand apoi, in sensul dorit de
societate, procesele. socializdrii si instructiei, in actiunea educarii membrilor sai."
Spalarea dirijata a creierelor va implica, ulterior, ditriugerea sistematica a bisericilor, sistematizarea satelor romanesti, legea patrimoniului si cea a colectulor, "Cantarea Romaniei" si "Daciada", manualele triumfaliste


de istorie (falsificata si cenzurata), inchiderea grarnitelor, utilizarea functionarilor, a elevilor, studentilor si a armatei la stransul recoltei, practica in productie etc. etc. etc.


Spalarea creierelor va mai presupune inca ceva: instigarea unor categoni sociale impotriva altora. Prin stimularea reactiei, a ideosincraziei unei categoni sociale (ca, de pilda, minerii) fata de diferentele de acces la
bunurile materiale -in cea mai pura traditie comunista (nu ne vindem pe dolari, Kent si cafea) -sau fata de evenimente unice (gen mitingul golanilor, atacarea televiziunii de elemente legionare etc.). Mineni au fost, in
realitate, doar niste cobai, utilizati de papusarii din umbra. Aceia care le-au testat si cunoscut anterior reactiile, timp de douazeci si cinci de ani. 50
50 Page 51 52
3.
"SPALAREA CREIERELOR":
ILIESCU SI MINERIADELE TIP "MASKIROVKA"


-28 IANUARIE 1990
In Piata Victoriei are loc un mare miting de protest al membrilor si simpatizantilor partidelor istorice -PNTCD si PNL -precum si al altor formatiuni democratice, impotriva hotararii FSN de a participa la alegerile


programate pentru luna mai.
Ion Iliescu, dupa o vizita intempestiva a ministrului de externe sovietic Sevardnadze la Bucuresti, uita repede de afirmatia facuta in repetate randuri dupa 22 decembrie '89, anume ca FSN constituie doar o forta politica


provizorie, care si-a asumat raspunderea de a organiza alegerile si detine puterea doar pentru gestionarea treburilor tarii, si anunta participarea FSN la alegerile din mai. Spre seara, FSN organizeaza o contra
manifestatie a simpatizantilor Frontului: apar muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC, precum si mineri adusi cu trenul din Valea Jiului. inarmati cu bate, rangi, topoare si alte argumente contondente. A doua zi, pe
29 ianuarie, sub lozinca "Lasati guvernul sa gandeasca", minerii si muncitorii sus mentionati devasteaza sedule PNTCD si PNL, dupa ce li s-a spus ca acolo sunt arme si droguri. Aparatele XEROX le sunt prezentate
drept masini de fabricat dolari. Reactia minerilor la zvonuri, cum am vazut, fusese testata inca din anii '60-'70.


La sfarsit, Iliescu multmeste agresorilor, pentru sprijin.


-28 FEBRUARIE 1990
In Piata Victoriei are loc o manifestatie pasnica impotriva Securitatii. Spre pranz, un grup de mincri condus de un anume Szekely (un pezevenghi, sustine Iliescu) ataca sediul Guvernului, forteaza intrarea, sparg geamurile,


distrug mobilierul si se incaiera cu soldatii, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecinta a manifestatiei initiale, pentru a soca opinia publica, exact ca in manualele de maskirovka). Seara, Miron
Cozma si delegatia ortacilor incep tratative la guvern si anunta ca vor reveni de cate ori li se va cere.


-14 IUNIE 1990
12.000 de mineri -alertati de oprirea emisiei TVR din seara de 13 iunie, cand Iliescu a acuzat grupuri legionare de actiuni provocatoare (incendierea masinii politici, atacarea sediului M. I. etc) -sosesc la


Bucuresti. Mineni sunt imediat transportati cu autocamioanele in Piata Universitatii, unde se dedau la atrocitati care vor ingrozi opinia publica internationala, aruncand Romania pentru cativa ani de zile la coltul
istoriei. Mineni aresteaza, cot la cot cu politia, devasteaza Institutul de Arhitectura si Facultatea de Geologie. Li se spusesera ca acolo studentii ascundeau droguri. Scop in care minerilor li se aratase o punga cu faina
(dupa modelul xeroxului, care fabrica dolari la liberali). Este arestat de catre mineri liderul Pie tei Universitatii, Marian Munteanu, despre care minerilor ii se spusesera ca e legionar, iar un miner a incercat
chiar sa-l decapiteze. Sunt devastate, din nou, sediile partidelor istorice, locuinta lui Ion Ratiu si este cautat insistent Corneliu Coposu. In premiera, sunt devastate sediile publicatulor "Romania libera", "Dreptatea",
"Expres", "Baricada". Minerii interzic aparitia "Romaniei libere". Bilant oficial: sase morti si 560 de raniti, in evenimentele din 13-15 iunie. La sfarsit, Ion Iliescu multumeste public minerilor, la Complexul Expozitional:
"Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societaiii romanesti (...). Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT depozite de "sticle
incendiare", de "droguri", de "seringi", cu care s-au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii, si "armament"." 51
51 Page 52 53
Exact ca la carte! Cum scrie in manualul de maskirovka, arta dezinformarii, a intoxicarii si manipularii in masa.
Cineva, se vede treaba, absolvise cu brio cursurile Sectiei A, din cadrul "Directoratului I al KGB -ului", in timpul studiilor la Moscova. Cineva stia prea bine care sunt reactiile minerilor la zvonuri si evenimente unice.
Cineva cunostea de minune cum se face spalarea creierelor prin intoxicare si manipulare in masa. 52
52 Page 53 54
VII
REVOLUTIA LUI ION:
"UN FEL DE PAR-PAR-PAR SI CU ASTA BASTA!"


(Ion Iliescu catre generalul Nicolae Militaru, Parcul Herastrau, 1982)


1.
KGB SI REVOLUTIA DIN EUROPA DE EST


Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie -vorba poetului -lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est,
evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost instisat de Iliescu & Co drept o explozie populara, spontana.
Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu . Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul
rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.


Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski -una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei -dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:
"Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U. R. S. S. -n. n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat
"revolutia de catifea" in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului"
(" L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p. 30).
Strategia urmarita de U. R. S. S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 -PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches


(fostul sefal SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U. R. S. S. va face cel mai rau lucru cu puunta: ea va va lipsi de dusmanul vostru"
(Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca
"Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p. 137 si
urmatoarele).
Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia


mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale (" The Kremlin and the
Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p. 1)". Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui
Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovieticasi in alte parti" Erich 53
53 Page 54 55
Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Acelasi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale
resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune
nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au apdrut dela o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...)
Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea "Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG"
Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnani comunismului in intreaga
Europa de Est, facuta de stapanul STASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ultenoare lui '90 au
confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditule reunificarii Germaniei, s-au
materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un
exemplu notoriu in acest sens.
Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste -vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de


televiziunea ungara in mai l994 -a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijiocul
anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu
STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina
grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", Munchen, 1993, p. 210 si urmatoarele).
Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada -unele insumand cate 100.000 de oameni -cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.


Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de
Kohl cu Gorbaciov.
Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii


care -asernenea lui Lech Walesa -au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa
marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dczvaluit ca 'Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune
drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realiza
reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de
la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", BBC ii ) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.


Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de
regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB -ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfaasurare a revolutiei de
catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de
locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei 54
54 Page 55 56
victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz, care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu
mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in
mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au
parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion
Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi
am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim.
Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22
decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C. C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar. 55
55 Page 56 57
2.
"REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"


In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si ella concluzia ca
revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului
din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderii lui Ceausescu. Almond
noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient
sa se activeze rezistentele care existau deja."
La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag. 232 si urmatoarele).


In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei, grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care
au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul a propus Solidaritdtii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost
Waszoca, nr. 300, feb. 1993). Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in favoarea Solidaritdtii. Potrivit unei infbrmatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea
numara, inct de la infiintrea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai Comitetulni central ales in 1981. Anatoli Golitin sustine in cartea sa "New Lies for Old" noi minciuni in locul
celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, toc mai pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu
tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistiloriar Jaruzelski – adica tocmai cel ce suprimase
sindicatul in 1981 si decretase legea martiala-sa devina presedintele primului Seim liber. In decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989,
Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte
legea si saraspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.
In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a


subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat". (" Magyar Nemzet", 16 martie 1991).


Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara
exceptie, de serviciile secrete -KGB, in pnmul rand -dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene,


Pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U. R. S. S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare
in masa. Estul si Vestul -Gorbaciov si Occidentul -se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a "Zidului Berlinului",


operatiune de clansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului). Scopul: reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprirnainsusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a
Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatlile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara
aflata la putere in SUA de peste dejumaate de secol, cu enorme influente si ramificatii in lumea intreaga. Or, 56
56 Page 57 58
pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor
regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din
fiecare tara comunista est-europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.


Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru realiza o lovitura de stat si a prelua puterea: 1) "lovitura de palat"; 2) "puciul militar"; 3)" revolutia populara". Prima forma a loviturii de stat -"lovitura
de palat" -se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere, apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din
serviciile secrete castigatii de partea complotistilor.
A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfaurarea de trupe si tancuri pe strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele


fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea sefilor statului.


A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie", este, de regula, sangeroass. "Revolutia populard" are doua componente:
Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui
Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a
fost o astfel de "lovitura de culise". In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta
pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate in
anii '50 si '60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, ca Operatiunea Diabolo", din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitura de cocaind" din Bolivia din
1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.


Cat despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realit ate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a
Germaniei si realizat cu agentii germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia. Pentru ca Lenin sa preia
puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest (debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica (" Pravda") a fost tiparita cu finantare germana.
Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui
Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii militari germani dirijau Armata Rosie in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie
populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organzasera anterior o lovitura de stat, rasturnandu-l pe Sah de la putere si impunand in schimb o
marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui


Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de
Moscova. Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, preluandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.


O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. Aceste unitati sunt
formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub 57
57 Page 58 59
acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc. Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor
populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare. Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile, cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei
revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si culisele care au facut posibila
declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti. Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat
rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipuland opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar
utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile -ori pentru totdeauna -necunoscuti marelui public. Caci profanii nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept
persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. Negarea
implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenani si teorii conspirativiste.


Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale. 58
58 Page 59 60
12-07-2008 16:37:01
   
?? Xtremul
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2007
Mesaje: 6669

Xtremul a scris:

Mai avem deci doar rachete cu... FASOLE :D se pare !!!
Cu raza f.scurta de actiune, intzeleg :rolleyes: (cam din vilele pina la piscinele securistilor care "le-au evaporat" ca Base si Vacaroiu pe flota ;)).

Tin minte ca, prin 1997 parca, a fost celebru un caz "ingropat" imediat ;) a doi securisti-directori-sefi de la Romtehnica (sot/sotie ori mascul/amanta, nu mai conteaza oricum), nitzelush jupuitzi de vii in propria vila (culmea, situata in buricul tirgului :rolleyes:) EVIDENT de catre agentii Mossadului, care intr-un weekend au apucat sa le demoleze practic si casa pe interior, ca sa dea de urma unor docomente de export arme romanesti spre... IRAK (era vorba de sisteme de ghidare a rachetelor, extrem de evoluate, pe filiera ruseasca). Mai darimau un perete, le mai smulgeau o limba... :D, le mai rupeau o minutza, un picior... Au murit in final, dar cam... lent. :(

Viatza grea si asta de securist uneori, dom'le !!! ;) Noroc ca se mai si termina. :D:D

Scleroza...:D o fi fost vorba de ceva legat de "afacerea Aerofina" de fapt ?! :rolleyes: (astept capitolul XIV al biografiei secrete ilici-iliesciene ca sa-mi readuc aminte. ;)).

Ultima modificare facuta de Xtremul (12-07-2008 16:46:24)
12-07-2008 16:45:43
   
?? CIUDATUL SA
Cont Sters

Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
Hooo bre ce te grabeshti asha ....am imbatranit shi io !!!
Viiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiineeeeeeeeeeeeeee !
12-07-2008 16:56:06
   
Pagini: 1 ... 2 3 4 5 6 7    
Mergeti la