?? CIUDATUL SA
Cont Sters
Inregistat: 23-11-2007
Mesaje: 4425
|
|
2. AIR SOFIA: ORIUNDE, ORICAND, ORICE Asa cum se stie, cursa speciala Air Sofia a incarcat baxuri ASSOS la Atena, venind de la Mombassa (Kenya). Deoarece aeronava n-a ajuns in Kenya prin teleportare, exista sansa sa se extinda cercetarile asupra intregului parcurs al avionului care a descarcat baxurile ASSOS pe aeroportul Otopeni-Militar. In primul rand, pentru a elucida natura zborului complicat intreprins de Air Sofia. Ar fi normal, astfel, sane intrebam: a) din ce directie venea avionul Air Sofia, atunci cand a aterizat la Mombassa?; b) ce marfa a descarcat acelasi avion la Mombassa?; c) ce a incarcat avionul la bord in Kenya, si a descarcat apoi la Atena, in schimbul preluarii baxurilor ASSOS? Ar fi cazul sa ne punem asemenca intrebari, din moment ce compania Air Sofia a mai fost avertizata de SUA, in urma transporturilor clandestine de rachete "Scud" din Coreea de Nord in Iran (1994). Ori, atunci un avion al aceleiasi companii bulgare a fost retinut, in 1995, in Insulele Capului Verde, cu 100 tone armament (rachete "Strela" si munitie) destinate, aparent, Ecuadorului.
La zborul anterior, cel din 23 martie 1998, avionul Air Sofia, dupa ce a dcscacat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL, a incarcat armament, comanda a regiei Romtehnica la Intreprinderea Mecanica Cugir. Asadar, un barter "arme contra baxuri", in toata regula. Sa reamintim ca regia Romtehnica a mai facut tranzactii discrete, ca cea din 1995, cu uraniu importat din Rusia, prin intermediul serviculor bancare ale Bankcoop (filiala din Piata Romana si sediul din Negustori nr. 11). Marile operatiuni mafiote nu se desfaoara niciodata la nivel strict national. Ele au, intotdeauna, o anvergura internationala asa cum o sugereaza si traseul urmat de avionul, cursa speciala, Air Sofia, cel care a aterizat la
Otopeni, penultimul tronson dintr-o operatiune speciala complexa. Prin implicarca lui Vitali Usturoi si a Mafiei (militare) ruse, afacerca "Tigareta 2" este legata, la randul sau -precum un fir rou -de afacerile geostrategice urzite la Moscova, intr-o operatiune vasta de contrabanda,
demara inca de la inceputul anilor '90, si in care oamenii regimului Iliescu -cum am vazut din anatomia afacerilor "Tigareta 0" si "Tigareta 1" -au fost implicati din plin, inca din primul moment, prin cardasiile cu fratii Iskandarani sau Nassar. 98 98 Page 99 100 XIII FILIERA HAMAS: ILIESCU SPONSORIZAT DE TERORISM 1. REGIMUL ILIESCU -PARADIS AL TERORISMULUI INTERNATIONAL Una dintre mostenirile notorii ale regimului Ceausescu -pe langa cea a traficului de arme si de droguri -a constituit-o sustinerea organizatiilor teroriste si a asa-ziselor miscari de eliberare nationala -manipulate de Moscova -angajate in preluarea puterii in diverse ori ori zone geostrategice, importante pentru Uniunea Sovietica.
In 1996, la Havana, s-a desfasurat primul Congres al Tricontinentalei -organizatie internationala instrumentata de sovietici, care reunea majoritatea miscarilor de eliberare si teroriste din lumea intreaga. Tricontinentala se subordona direct Sectiei "Relatii Internationale" a Biroului Politic al PCUS, mai exact tovarasului Boris Ponomariov. In urmatorii doua zeci si icinci de ani, organizatiile afiliate la Tricontinentala au stat la originea a zeci de atentate san geroase, asasinate sau luari de ostateci. Romania comunista, prin serviciile sale secrete -ca si celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia -avea in cadrul Tricontinentalei o zona specifica de sustinere politico-militara a terorismului international.
Anume, lui Ceausescu ii revenea sustinerea terorismulni arab, mai ales cel palestinian, ca si a unei serii de asa-zise miscari de eliberare din Africa. A ramas notorie, astfel, pretenia lui Ceausescu cu o serie de lideri, cei mai multi formati in URSS, ca Yasser Arafat, Carlos Sacalul, Abu Nidal, Samora Machel etc. Sustinerea de catre regimul Ceausescu a luptatorilor palestinieni, gazduiti si antrenati in diverse centre din Romania ori a grupului lui Carlos Sacalul, "Olaabrat", a ajuns de mai multe ori pe prima pagina a presei internationale. Caderea regimulni Ceausescu, prabusirea comunismulni, dezmembrarea Uniunii Sovietice, dizolvarea Tratatului de la Varsovia, dintre anii 1989-1991, ar fi trebuit sa rupa si puntile dintre unele state, ca Romania,
si organizatule teroriste arabe. Din nefericire, dupa decembrie 1989, regimul Iliescu a continuat, in secret, colaborarea cu cateva organizatii teroriste arabe, ca si cu organizatia kurda PKK. Ultima instalandu-si, intre anii '90-'96, sediul la Bucuresti,
impreuna cu liderul PKK, Ocalan, dat in urmarire internationala prin Interpol. In septembrie 1997, in prima zi a conferintei internationale "Cooperarea europeana in lupta impotriva criminalitatii organizate, terorismului si coruptiei in Balcani si zona Marii Negre", colonelul Ion Stefanut,
comandantul Brigazii Antiteroriste a SRI -recunostea ca membrii organizatiilor teroriste arabe isi continuasera dupa '89 activitatea in Romania, sub acoperiri legale, ca societati comerciale, societati non-profit, fundatii etc. Nucleele din Romania ale organizatlilor extremist-teroriste, de tipul Hamas, Hezbollah, Fratii Musulmani ori PKK foloseau societatile comerciale pentru sustinerea logistica a grupurilor lor, contribuind astfel si la cresterea criminalitatii organizate din Romania. Toate aceste organizatii dispuneau pe teritoriul roman de servicii secrete proprii, care actionau impotriva celor romanesti. In iulie 1998, fostul comandant al Jandarmeriei, generalul Stan Stangaciu, inventaria la randul sau
organizatule teroriste care isi desfisurau nestingherite activitatea in Romania dupa 1989: Frontul de Vest, Abu-Nidal, Hezbollah, Fratii Musulmani, Hamas, PKK, SIIKH, precum si altele, occidentale, ca IRA, Ordine Nuova, Brigdzile Rosii. Intr-un cuvant, continuand traditia mostenita de la regimul Ceausescu, regimul Iliescu transformase Romania intr-un fel de paradis al terorismului international. 99 99 Page 100 101 2. UN MILIARD SI JUMATATE DE LA BUGET PENTRU ANTRENAREA TERORISTILOR HAMAS, SUB REGIMUL ILIESCU
In martie 1996, saptamanalul "Academia Catavencu facea senzationale privind complicitatea regimului Iliescu si aunor inalti demnitari ai acestuia, cu structurile luptatorilor palestinieni Hamas din Romania. Astfel, "Catavencu" dezvaluia ca regimul Iliescu organizase, in secret, antrenarea unor luptatori palestinieni, cu fonduri sustrase din bugetul national. In perioada iunie 1994-noiembrie 1995, SPP (Serviciul de Paza si Protectie) cheltuise pentru scolirea luptatorilor palestinieni in cadrul Centrului de Pregatire al Cadrelor de la Branesti, suma de 599 675 000 lei din buget. Pentru aplicatiile de la Saftica, ale acelorasi luptatori palestinieni, se alocase de catre SRI 336 000 000 lei, iar Ministerul de Interne, prin Academia de Politie "A. I. Cuza", cheltuise alti 552 331 000 lei din banii contribuabililor romani, pentru ca luptatorii Hamas sa dea maximum de randament in viitoarele atentate internationale. In total, 1 412 706 000 lei dupa cum afirma cu ironie "Catavencu" -pe apa Iordanului. Bani sustrasi de la buget, adics din impozitele plaite de cetateni Romani. Implicat in scandal era un anume Kamel Ahmed Mohammed Habed El Kader care -nici mai mult, nici mai putin -fusese numit de Viorel Hrebenciuc drept "consilier pentru problemele palestiniene" al Guvernului Vacaroiu, ca si cum Guvernul Vacaroiu si-ar fi tinut sedintele la Tel-Aviv, nu la Bucuresti. Un terorist Hamas, consilier al Guvernulul Romaniei! 100 100 Page 101 102 3. KADER SI PRINTUL BANATULUI AU SPONSORIZAT, CU UN MILION DE DOLARI, CAMPANIA ELECTORALA A LUI ILIESCU DIN '92
Dar asta nu era totul. Potrivit lui "Catavencu", Kader finantase campania prezidentiala a lui Iliescu din '92 cu un milion de dolari, bani proveniti din contrabanda cu tigari, practicata la Timisoara de Zaher Iskandarani, cel supranumit "Printul Banatului". Desi atat Traian Chebeleu, cat si Viorel Hrebenciuc au negat relatiile regimului Iliescu cu Kader, o fotografie de la Forumul "Crans Montana", organizat la Bucuresti in aprilie 1994, il prezenta pe Presedintele Iliescu in compania lui Kamel El Kader, varul fratilor Iskandarani. Mai mult, Zaher Iskandarani se numara printre sponsorii oficiali ai Forumului, organizat de Iliescu in scop vadit de publicitate politica. intre timp, Kader solicitase (si primise) cetatenie romana. Dezvaluiri la fel de interesante, privind relatule lui Kader cu autoritatile regimului Iliescu, a facut si dl. Adrian Severin, care scria in cotidianul "Ziua" din martie 1996, urmatoarele:
"Un cetatean roman de origine palestiniana, pe numele sau Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare in operatiuni financiare ilicite si in actiuni teroriste. El trece insa nestingherit prin culoarele rezervate autoritatilor, in aeroporturile din tara si se plimba pe holurile Palatului Cotroceni. Daca vreo santinela il opreste (asa cum s-a intamplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timisoara), el o brutalizeaza si, nepedepsit, o da la oparte. Tot el a meninta parlamentani romani, indignati in fata atitudinii sale arogante si agresive, ca o sa le (manance capul). Acelasi personaj prezinta celor care i se opun o legitimatie eliberata fie de Presedintia Romaniei, fle de Secretariatul General al Guvernului, atestana calitatea sa de consilier la respectivele institutii, legitimatie in fata careia toate autoritatile publice amutesc. Acest cetatean roman, si nu altul, primeste de la organizatoni (tot Romani) ai Forumului Crans-Montana (intalnire ce a avut loc la Bucuresti in 1994) un ecuson de libera trecere, pe care este metionata calitatea de membru al delegatiei pentru eliberarea Palestinei (!!?), ceea ce ii permite sa patrunda in locurile cele mai bine pazite, unde se discuta secrete mari. Cand cineva da pe fata asemenea imprejurari si cere explicatii, purtatorul de cuvdnt al Presedenpei Traian Chebeleu, n. n) reactioneaza indignat si consternat, afirmand in gura mare ca nici un cetatean arab nu a lucrat vreodata in structurile din apropierea sefului statului. Presedintia este, evident, preocupata sa dezminta dar nu intreprinde nimic spre a vedea cum se face ca legitimatii si documente de acces oficial ajung in posesia unor persoane dubioase. (Existenta uneia din legitimatiile in cauza a fost recunoscuta chiar de dl. Dan Poenaru, prefect de Timis si presedinte al organizatiei PDSR din acelasi judet). Explicatia nu poate consta decat infaptul ca nu cei care afirma ca domnul Kamel Kader functioneaza ca un consilier de stat mint, ci aceia care neaga o asemenea realitate". Ceea ce nu stia dl. Adrian Severin era ca insusi Forumul "Crans Montana" de la Bucuresti numara, printre sponsorii oficiali, pe Zaher Iskandarani, varul lui Kader. Firesc, asadar, ca romanul Kamel Kader sa apara,
umar la umar, in fotografii alaturi de presedintele tuturor romanilor, Ion Iliescu. Dl. Adrian Severin nu cunostea mici detalii, plin in semmficatii, ca insusi Ion Iliescu i-a dat lui Zaher, varul lul Kader, certificat de luptator in Revolutia Romana, ca si altor arabi. 101 101 Page 102 103 4. NUCLEELE TERORISTE CU FATA COMERCIALA AU IMPULSIONAT ECONOMIA SUBTERANA ROMANEASCA SI MAFIA AUTOHTONA
Nueleele specializate in tranactii economice ale organizatiilor teroriste din Romania au avut, inca din 1990, tendinta sa se orienteze catre formele clasice ale economiei subterane, implicand in acest soi de activ itati comerciale si pegra lumii interlope autohtone. Prietesugul regimului Iliescu, toleranta acestuia fata de nucleele extremist-teroriste internationale -instalate bine mersi in Romania – cu permise si legitimatii in regula, a constituit o sursa principala de expansiune rapida a economiei subterane si a infloririi maflei locale. Sapte ani gratii au facut din economia si societatea romaneasca o anexa a economiei subterane si crimei organizate.
Dupa 1990, Romania nu a trecut printr-o asa-numita tranzitie catre mult trambitata economie de piata, ci catre economia subterana de piata. Un domenia al rivalitatii dintre clanuri mafiote. o serie de date demonstreaza toate acestea. Intre 1991 si 1997, in Romania au fost depistati 588 de narcotraficanti (398 strani si 191 Romani), de la care au fost confiscate 20,5 tone de droguri (19 tone canabis, 635 kg heroina, 934 kg cocaina 18 kg opium). Incepand din 1992 au fost descoperite 9 505 cazuri de incercare de plasare a valutei false, confiscandu-se 2 186 655 USD, 1 399 700 marci germane, precum si alte valute (166 350 franci francezi, 27 830 lire sterline si 12 210 600 lire italiene). Alt domeniu de aur: furtul autoturismelor de lux, sustrase din Occident si plasate in alte tari, pe diverse filiere. Pana in 1997, in Rorrnnia au fost identifleate 34 de retele intemationale, cuprinzahd 264 de traficanti.
Pline de prosperitate s-au dovedit si trecerile ilegale de frontiera, traficul cu copii, prostitutia si proxenetismul. Or, tocmai traficul ilegal de droguri, arme, munitii, explozivi, substante radioactive, valuta falsa, spalarea unor fonduri murdare si traficul ilegal de persoane constituie sursele primare, prin care nucleele teroriste, cu fata comerciala asigura logistica aripilor militare ale oiganizatiilor lor. Foarte interesanta, din acest punct de vedere, este colaborarea unor asemenea nuclee teroriste, actionand sub acopenre comerciala cu mafia autohtona. Asa cum vom vedea in capitolul dedicat serialului 'tigaretelor'. 102 102 Page 103 104 5. HAMAS SI OEP SUNT CA ARIPILE ACELEIASI PASARI Aceasta diviziune a muncii din cadrul organizatiilor teroriste -intre aripa asa-zis politica si aripa militara -o regasim si in cadrul "Organizatiei pentru Eliberarea Palestinet", condusa de Yasser Arafat, coleg de studii cu Iliescu la Moscova. In presa americana este adeseori citat generalul Ion Mihai Pacepa, cel care in "Red Horizons" (Orizonturi Rosii) dezvaluia ca Arafat, un preten al lui Ceausescu , detinea conturi secrete in Elvetia si practica relatule
homosexuale, incepand din scoala primara, cu invatatorul sau, pana in prezent, cu seful garzii personale. "Am simtit nevoia sa fac un dus de cate ori eram silit sa-i strang mana individului", isi amintea generalul Pacepa despre intalnirile cu Arafat, in Romania regimului Ceausescu . In cursul unei vizite la Bucuresti din 1978, Ceausescu l-a statuit pe Arafat: "In umbra guvernului tau din exil poti sa intrebi cate grupuri teroriste vrei, atat timp cat nimeni nu face vreo legatura intre ele si numele tau. Ele pot pune la cale operatiuni in lumea intreaga, atat timp cat numele tau si al guvernului tau vor ramane nepatate si se vor prezenta lumiii gata pentru negocieri si o viitoare recunoastere oficiala." Arafat a urmat sfatul lui Ceausescu . Aceasta esenta duplicitara a politicii lui Arafat nu s-a schimbat cu nimic in ultimile doua decenii. Dupa cum scria Christopher Story, analist american pentru problemele serviculor
secrete, "Hamas si unitatile sale au fost si sunt, dintotdeauna, o componenta aflata sub umbrela organizatiei cunoscute sub numele de Organizafia pentru Eliberarea Palestinei". Analistul american a fost recent confirmat chiar de lidenil Hamas, Seicul Mahmud Zaher care, discutand despre relatule OEP-ului cu Hamas, a afirmat: "Ca aripile aceleiasi pasari, ele bat simultan". Cu diferenta ca, in timp ce OEP joaca rolul "ramurii de maslin", Hamas-ul ii joaca pe cel al "aripii razboinice". Cand Hamas organizeaza un atentat, rolul lui Arafat este sa deplanga soarta victimelor si sa sublinieze in gura mare ca organizatia sa, OEP, respinge terorismul cu arma politica, si nu are nicio legatura cu actiunile criminale ale Hamas-ului. Dubla structurare a OEP a fost, de fapt, impusa de KGB, care a controlat, inca de la infiintare, organizatia lui Arafat. Liderul palestinian si-a facut in anii '50 studule de inginerie la Moscova, alaturi de un Iliescu san un
Mandela. Aflat in Romania, in aprilie 1994, cu ocazia Forumului "Crans -Montana" de la Bucuresti, Yasser Arafat si-a amintit cu nostalgie de serile moscovite si de colegul sau roman de studentie, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai ca Iliescu, spre deosebire de mine, era sef mare", a precizat amuzat Arafat. Dubla structurare -politica si terorista -a unei organizatii subversive a fost teoretizata de anarhistii rusi, inca de la mijlocul secolului al XIX-lea. La suprafata exista "Organizatia", o grupare care isi atribuia exclusiv un
rol politic, respingea violenta si practica discursul ideologizat. Conspirat insa, actiona "infernul" -cum ii spuneau anarhistii rusi grupului militar secret al "Organizatiei" -cel insarcinat cu asasinatele, rapirile, jefuirea bancilor, traficul de arme. Toate structurile teroriste pastorite de Moscova au avut aceasta dubla structurare, de la partidele comuniste aflate in lupta clandestina pentru acapararea puterii, pana la organizatii teroriste ca "Brigazile rosii", "Potere Operaio" ori "Septembrie Negru". OEP-ul lui Arafat nu face nici el exceptie de la aceasta regula . Analistul Steven Emerson remarca, intr-un articol din "Wall Street Journal", ca 'fortele de securitate' ale lui Arafat, sub pretextul cooperarii pe linie de
securitate in tinuturile ocupate, au "ucis, torturat, rapit ori terorizat mii de palestinieni". Paradoxal, constata Emerson, dar au fost mai multi israelieni masacrati dupa acordurile de la Oslo, din 1993, cu OEP si Arafat, decat in once alta perioada de la fondarea statului Israel. Un alt analist american declara: "Fortele militare si de securitate ale lui Arafat sunt strans legate de serviciul secret sirian si primesc toate tipurile de armament greu de la Assad. Cele mai recente atacuri teroriste palestiniene au fost planificate ori facilitate, intr-un fel sau altul, de serviciul secret militar sirian". Nu intamplator Siria reprezinta cel mai important client in achizitiile de arme al Rusiei si Chinei, "partenerul strategic" din zona al acestor puteri. Dar influenta malefica a lui Assad (intre timp decedat) o exceda pe cea a lui Arafat. Siria acorda asistenta militara si furniza mari cantitati de armament principalelor carteluri ale drogului din lume. Potrivit unui raport al Comisiei pentru 103 103 Page 104 105 Terorism a Camerei Reprezentantilor din SUA, Siria constitula o componenta majora a retelei intemationale a terorismului si crimei organizate, printre ale carei arme se numara -mai recent -si cele de distrugere in masa. Potrivit raportului din 1993 "peste 100 de miliarde de dolari falsificati si cei provenind din traficul de droguri, derulat de Iran, Siria ori Liban, au devenit moneda pentru sustinerea comertului cu arme nucleare al statelor radicale din Orientul Mijlociu (...) Acest urias flux de droguri si dolari falsificati servesc la sustinerea retelelor teroriste islamiste din Mexic si America Latina, care vizeaza operatiunile teritoriul SUA." o reglementare (HR 748 din 1997) a Camerei Reprezentantilor, intitulata "Interdictia tranzactiilor financiare cu statele care sustin actele de terorism, punea Siria pe lista neagra a regimurilor care sustin retelele teroriste. Alaturi de Cuba, Coreea de Nord, Iran, Irak si Libia, tari cu care cetatenilor americani le sunt interzise, prin lege, orice legaturi comerciale sau financiare.
Iata insa ca, intre 1990 si 1996, regimul Iliescu a facut din Romania, in secret, o sustinatoare a terorismului palestmian, gazduind si antrenand luptatorii Hamas, si aceasta, cu "bani de la buget", pe buzunarul ceteanului roman. 104 104 Page 105 106 XIV AFACEREA AEROFINA: SISTEME DE OCHIRE PENTRU RACHETELE LUI SADDAM
1. PROGRAMUL SECRET WMD AL LUI SADDAM Un raport din octombrie 1999 al Camerei Reprezentantilor din Statele Unite, alcatuit de Comisia pentru Activitati Teroriste si Razboi Neconventional (Task Force For Terrorism & Unconventional Warefare) - document bazat pe rapoarte ale serviclilor secrete americane (CIA, NSA, ONI) -dezvaluia, pentru prima data, amploarea programului secret al lui Saddam privind mijloacele de distrugere in masa (" Weapons of mass destruction" W. M. D.). In acelasi timp, raportul confirma achizitiile secrete de sisteme sofisticate pentru cresterea eficacitatii rachetelor balistice irakiene, program reluat de Saddam de la sfarsitul lui 1994. Datele si informatiile din acest raport, inca inedit, demonstreaza pregatirile intense, cu caracter ofensiv, pe care Saddam le-a intreprins in ultimli cinci ani in directia Arabiei Saudite (via Kuweit) si Israelului. Raportul exprima totodata, ingrijorarea profunda a Washingtonului fata de capacitatile balistice -cu incacrcaturi nucleare, chimice si bacteriologice -de care dispune Saddam, capacitati pe care Irakul a reusit sa le eludeze controalelor internationale, transferandu-le in mare parte in Libia si Sudan. Totodata, raportul arunca indirect o lumina noua asuspra relatiior regimului Iliescu cu Saddam, initiate inca din februarie 1993, prin mijiocirea unui important lider de partid si de Parlament din Roman. In ciuda numeroaselor controale intemationale, Saddam Hussein a reusit, dupa Razboiul din Golf, sa-si conserve importante capacitati tip WMD (" Weapons of mass destruction", capacitati de distrugere in masa,
atat din clasa NW (Nuclear Weapons), cat si BW (Bacteriological Weapons). In ianuarie 1996, serviciul secret israelian a apreciat ca in urmatorii patru ani, regimul Saddam va dispune de 10 lansatoare SCUD, cu 150 de rachete, operationale in orice moment, echipate cu capete WMD nucleare, chimice si biologice. La inceputul lui 1998, Irakul dispunea deja de 48 rachete SCUD, cu raza de actiune de 600 de km, precum si de 6 lansatoare. Un indiciu important al amplorii programului balistic irakian, de tip WMD, l-a constituit numirea, la sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, a gen. Abd-Al-Rizzaq, din fortele terestre, si a gen. Muzahm Tassab Al-Hassan, din fortele aeriene, in fruntea industriei militare irakiene si a programelor speciale. Ambii generali au detinut pozitii cheie in cadrul sistemului de rachete al Irakului in cursul Razboiului din Golf. Cei doi sunt considerati experti in domeniul rachetelor balistice. In decembrie 1996, serviciul secret german a raportat ca tehnicienii irakieni realizeaza un tip de avion-transportor cu o raza de 700 de km, capabil sa transporte la bord circa 3040 kg de agenti chimici si biologici. Avion realizat din fibra de plastic, nedetectabil de radar. Se apreciaza ca circa 45 de capete cu incarcatura biologici (BW) si bombe chimice, realizate la sfarsitul anilor '80, au fost conservate dupi Rizboiul din Golf si au ramas nedetectate de inspectorii ONU. Potrivit guvernului britanic, Saddam dispune de 30 de capete cu incarcaturi chimice si biologice, operationa le in acest moment, 8.400 litrii de antrax, putand produce si 200 de tone de gaz VX, din care o singuri picituri poate fi fatala. 105 105 Page 106 107 2. NOUA GENERATIE "WMD" A FOST TRANSFERATA DE SADDAM IN LIBIA SI SUDAN Conform raportului "Task Force", "centrul programului irakian de tip WMD, din generatia a doua, a fost transferat in siguranta, in Libia si Sudan". La sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, rachetele irakiene SCUD "au fost stocate in silozuri bine protejate in Port Sudan". In vara lui 1997, Saddam si-a construit o noua si sofisticata fabrica de arme chimice (CW) in regiunea Kaflifi, la nord de Khartuin (Sudan). Alt centru pentru arme chimice a fost construit de irakieni in apropierea "Centrului Islamic" de la Soba (la sud-vest de Khartum). Acest centru este pus, totodata, si la dispozitia lui Ben Laden. Surse ale opozitiei sudaneze afirma ca instalatiile de la Kafliri, precum si cele de la Mayu (la sud de Khartum), construite de irakieni in Sudan, vor produce arme chimice, la nivelul maximal productiei, injurul anului 2000.
Si mai importante, sunt transferurile de mijloace WMD ale lui Saddam in Libia. In ianuarie 1995, Irakul si Libia au semnat o intelegere secreta, prin care expertii irakieni urmau si realizeze, sub acoperirea data de Gaddafi, rachete balistice cu raza lunga de actiune (100 de km), tip "AL-HUSSEIN" si "BADR". o delegatie irakiana la nivel inalt, condusi de dr. Jafar Diya Jafar -unul din cei mai importanti savanti atomisti ai lui Saddam -a fost in Libia, in octombrie 1995, pentru a investiga posibilitatea instalirii unui mic reactor nuclear. La sfirsitul lui 1997, Irakul si Libia au semnat o noui intelegere secreta. Conform acestei intelegeri, irakienii au initiat un amplu program de dezvoltare de arme chimice (CW) pentru Libia, expediind specialisti atit la centrul de la Rabta, cat si la fabrica (ascunsa in munti) de la Tarhunah (60 km sud-vest de Tripoli). Se estimeaza ca fabrica de la Tarhunah va deveni operationala inainte de anul 2000. Pe baza aceleiasi intelegeri, irakienii au realizat un nou centru pentru arme biologice (BW) chiar la Tripoli, ascuns in cadrul lui "General Health Laboratories" (Laboratoarele de Sanatate Publica). Libia s-a aratat interesata, in acest context, mai ales de bombe si capete de rachete incarcate cu agent, ii antraxului si botulismulul. 106 106 Page 107 108 3. REGIMUL ILIESCU A PURTAT NEGOCIERI CU SADDAM DIN 1993, PRIN MIJLOCIREA UNUI LIDER PARLAMENTAR ROMAN
Raportul "Task Force" al Camerei Reprezentantilor mentioneaza ca "la sfarsitul lui 1994 sistemul irakian de achizitii secrete a fost complet reorganizat". Astfel, sub diverse acoperiri, irakienii au inceput sa cumpere din straina toate sistemele sofisticate, de dirijare si ochire pentru a perfectiona eficacitatea rachetelor WMD. Telmologia de varf, uneori cu dubla folosinta (civila si militara, a fost achizitionata de Saddam din Germania, Austria si Elvetia. Conform raportului american, cel mai adesea tara de tranzit aleasa a fost Bulgaria. Romania avut, in epoca Ceausescu, ample programe si intelegeri secrete in domeniul annamentulul atat cu Irakul (Saddam), cat si cu Libia (Gaddafi). Dupa 1990, regimul Iliescu a refacut, treptat, aceste punti. Astfel, in februarie 1993, sub acoperirea unei vizite in Romania a Partidul Baas Arab Socialist, au inceput primele tatonari intre regimul Iliescu si Saddam, in chestiuni sensibile de achizitii militare. Tatonarile au fost mijlocite de un parlamentar roman si de ambasadorul Irakului la Bucuresti, dl. Ibrahim S. Sultan. Trebuie sa precizam insa aici doua aspecte. Parlamentarul roman avea un frate in M. Ap. N. care, in ultimii ani ai regimului Ceausescu, fusese mutat la o unitate militara specializata de langa Bucuresti, in cadrul careia se ocupa, de fapt, cu comertul de arme. Unitatea, condusa de gen. Andreescu (numele real era altul), indeplinea operat, iuni de tip A. V. E. (Aport Valutar Extem) pentru Ceausescu. Acest profil a fost dezvaluit de gen. Andreescu fostului Rabin Sef al Romaniei, dl. Moses Rosen. In al doilea rand, tatonarile regimului Iliescu cu Saddam la Bucuresti, din februarie 1993, au fost posibile si datorita relatiilor foarte stranse ale parlamentarului roman cu ambasadorul de atunci al Irakului, dl. Ibrahim S. Sultan: vizite reciproce de familie, cadouri, sustinere polifica etc. Parlamentarul roman era binecunoscut si pentru relatiile intretinute cu organizatia libiana Mathaba, in spatele careia se ascunde, de fapt, serviciul secret libian, unul din cele mai numeroase si eficace din lume. Anterior, Mathaba intretinuse stranse legaturi cu regimul Ceausescu , membrii acestei organizatii lucrand in obiective industriale romanesti ori instruindu-se, ca ziaristi, la Academia "Stefan Gheorghiu", in timp ce vara acestia isi perfectionau pregatrea ziaristica intr-o unitate militara de la Fagaras. In aprilie 1997, parlamentarul roman a luat parte, ca invitat, la Congresul Mathabei in Libia, iar in anul urmator a vizitat Irakul. Despre toate aceste pertractari, care au continuat -implicand personaje din conducerea acelor ani a Regiei Grupului Industrial al Armatei -, au avut cunostinta atat SRI, cat si SIE, prin directorii lor din acea perioada.
Conform unul reportaj CNN, in martie 1995, Irak a comandat societatii romane Aerofina sisteme avansate de ghidare pentru rachetele balistice AL-HUSSEIN si BADR iar Aerofina s-a oferit sa vanda chiar tehnologia de productie a unor asemenea sisteme. Tatonarile devenisera, asadar, negocieri. Dupa o ancheta, M. Ap. N. a emis un comunicat din care reiesea ca un reprezentant al societatii Aerofina semnase un contract privind "o posibila livrare de echipamente pentru rachete" printr-o firma intermediara iordaniana. Ideea era ca nu regimul Iliescu incalca in acel moment embargoul ONU contra livrarilor de arme catre Irak, ci doar cativa inalti oficiali ai armatei. S-a sugerat chiar ca nu Aerofina fabrica asemenea sisteme, ci le importa, la randul sau, dintr-o alta tara est-europeana. In felul acesta se incerca, voalat, sa se explice si modul in care au fost eludate licentele de export pe care Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor (cum se numea la acea data) ar fi trebuit sale emita, in cazul unni export romanesc. Afacerea Aerofina, care scotea periculos de mult la iveala duplicitatea internationala a regimulul Iliescu a fost, la randul ei, rapid inmormantata. Recent, tratativele au fost recunoscute atat de fostul ministru roman al Apararii, dl. Gh. Tinca, cat si de fostul director al SRI, dl. Magureanu. In ceea ce-l priveste pe fostul director al SIE, dl. Talpes, este interesant faptul
ca domnia sa si-a anuntat demisia din postul de ambasador la Sofia, imediat dupa ce afacerea telemetrelor a devenit publica, prin dezvaluirile din SUA ale lui Scoff Ridder si ale ambasadorului roman de la Washington, dl. Geoana, facute la CNN. Sistemul telemetric permite rachetelor cu raza Iunga de actiune, de tipul AL-HUSSEIN si BADR, sa loveasca cu maxima precizie obiective situate pe o raza de 1000 km. Cea mai interesanta recunoastere a afacerii telemetrelor apartine insa fostului prim-ministru Nicolae Vacaroiu. Domnia sa a explicat ca, in afacerea telemetrelor, Romania nu ar fi incalcat de fapt nici un embargo, deoarece 107 107 Page 108 109 livrarile ar fi fost facute, intr-o prima etapa, catre o tara de tranzit, Iordania, care nu era supusa embargoului, de unde ulterior acestea au ajuns in Irak. Asadar, utilizand clasicul sistem al falsului end user (ultim beneficiar). Un aspect important, ramas insa in umbra, il constituie si achizitionarea de catre regimul Iliescu, in urma cu cativa ani, a unor echipamente sofisticate de dirijare a rachetelor de la ofirma din Florenta.
O dovada in plus ca pertractarile din februarie 1993, care au continuat in anii urmatori, ale regimului Iliescu cu Saddam au fost fructuoase, in ciuda embargoulul, este si faptul ca unul dintre mijiocitorii lor, dl. ambasador Ibrahim S. Sultan, a fost felicitat personal si decorat de Saddam. 108 108 Page 109 110 XV AFACEREA COSTEA SI POLITCA FIRULUI ROSU CU KREMLINUL: AXA MOSCOVA -BUCURESTI IN OPERATIUNEA JIMBOLIA SI ZAVTRAGATE 1. FILIERA COSTEA: CONTRABANDA CU PETROL RUSESC, PE AXA RUSIA-ROMANAIA
Tragedia razboiului din fosta Iugoslavie si embargoul decretat de ONU au alimentat – ca in orice razboi, si perioada de embargo derularea unor mari afaceri de contrabanda ale Mafiei. in cazul Operatiunii Jimbolia - contrabanda cu petrol si produse petrolifere, importate din Rusia (in principal) pe filiera Costea si trecute clandestin prin Romania in Iugoslavia -asocierea Mafiei de stat cu pegra locala precum si cu structuri ale Maflei intenationale prezinta un asemenea grad de interoperabilitate, o minutiozitate in organizarea transfrontaliera a operatiunii de contrabanda (in care s-au implicat inalti functionari de stat, ofiteri ai serviciilor secrete, alaturi de capi ai Mafiei internationale), incat aceasta devine un adevarat simbol al fortei economiei subterane, patronata de Mafia rusa (" Komunitatea -K"), in spatiul Romaniei si al Europei de Sud-Est, cu ajutorul clientelei politice si afaceriste autohtone. Din aceasta perspectiva, filiera Costea si operatiunea Jimbolia nu trebuiesc privite doar ca o afacere in vreme de razboi si de embargo. Afacerea Costea-Jimbolia apare ca o operatiune speciala, de razboi economic, purtata (cu succes) de Rusia contra NATO, si in care regimul Iliescu a implicat Romania, in secret, de partea Moscovei. o confirmare a firului rosu cu Kremlinul, a axei Moscova -Bucuresti, care a functionat si dupa decembrie '89, sub regimul Iliescu. Despre stalinistul Dej, printr-o abila operatiune de dezinformare, s-a afirmat ca devenise nationalist si ca se opunea, dupa 1958, lui Hrusciov. Dar 1958 este si anul cand devine activa la sediul NATO de la Paris,
reteaua Caraman care actiona, in primul rand, la ordinele Moscovei. Despre Ceausescu -adus la putere in Romania de Brejnev -s-a afirmat apoi ca ar fi un lider comunist nationalist. Mitul fondator al regimului Ceausescu a fost, cum bine se stie, asa-zisa sa independenta fata de
URSS si de ursul de la Kremlin. cu toate acestea, dupa ce Ceausescu a preluat puterea in 1965, reteaua Caraman si-a continuat nestinglierita -ca pe vremea lui Dej -activitatea de spionaj anti-NATO, in favoarea KGB-ului si GRU-ului sovietic, de la Bruxelles, acolo unde se stabilise intre timp cartierul general al aliantei nord-atlantice.
Abia in 1969, dupa caderea gaullism-ului in Franta si reorientarea lui Georges Pompidou in politica extema, reteaua Caraman s-a autodizolvat. Capul retelei, gen. Mihai Caraman, a revenit la Bucuresti, unde a preluat pentru o vreme conducerea in cadrul centralei DIE (Directiei de Informatii Externe) a operatiunilor din spatiul Europei Occidentale.
Reteaua Caraman actionase, asadar, anti-NATO mai bine de un deceniu, atat sub regimul nationalistului Dej (1958-1965), cat si sub regimul nationalistului Ceausescu (1965-1969), reteaua dizolvanda-se de fapt singura si nu in urma vreunui ordin special venit de la Bucuresti. Regimul Iliescu, dupa '89, a continuat traditia firului rosu cu Moscova, a axei secrete Rusia -Romania, iar operatiunea Jimbolia este relevanta pentru noi, in primul rand, din aceasta perspectiva.
In al doilea rand operatiunea Jimbolia dovedeste cs Romania -cum am mai aratat -ramane bresa strategica a Rusiei spre Balcani, chiar si dupa anul 2000. Pentru a redeveni influenta in Balcani, Rusia are nevoie de coridorul romanesc, asa cum odinioara avea nevoie de Polonia si coridorul polonez, pentru a-si exercita 109 109 Page 110 111 influenta in Europa Centrala. Pe scurt: operatiunea Jimbolia, din 1994-1995, a avut un caracter geostrategic, mai mult chiar decat unul geoeconomic. O demonstreaza factorii implicati, atat cei interni cat si cei extemi. 2 IMPLICAREA BANCOREX "Incalcarea de catre Romania a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politica luata la nivel inalt, la care a concurat si acceptul organelor internationale de supraveghere", afirma in martie 1998 Virgil Magureanu, directorul SRI in perioada derulirii contrabande i cu petrol si produse petroliere rusesti de la Jimbolia.
Acceptul insa, s-a dovedit, de fapt, un document falsificat. Ca a fost o decizie politica luata la nivel inalt o demonstreaza implicarea Bancorex, cea care a finantat atat operatiunea Jimbolia, cat si alte contracte anterioare, care ascundeau operatiuni romanesti cu motorina in spatiul ex-iugoslav, ca de exemplu: -Februarie, 1992: Ministerul Agriculturii a incheiat cu firma Comexrom din Paris, a lui Adrian Costea, un contract-cadru pentru importul a 600000 tone de motorina, la un pret cu 15 USD mai mare decat
pretul international. Contract-cadru care a disparut in 1997 din arhiva ministerului, atunci cand s-au intreprins unele investigatii.
-Iunie, 1992: Comexrom-ul a lui Adrian Costea semneaza un prim contract de import, pentru 100000 tone de motorina, cu regia autonoma Romcereal, desi aceasta nu avea ca obiect al activitatii sale importurile de motorina, si nici valuta necesara importului. Garant: Ministerul Agriculturii, prin secretarul de stat Ovidiu Grasu, desi ministerul, ca institutie publica, nu se putea implica in derularea
unor contracte comerciale. -Primavara lui 1993: Un contract similar este semnat de Viorel Hrebenciuc, ca secretaral Guvernulul, de ministrul Agriculturii loan Oancea si de Florin Georgescu, reprezentant al ministerului Finantelor.
(Viorel Hrebenciuc a negat ulterior, sustinand ca, in perioada incriminata, ar fi fost doar primar, contrazis insa de stenograme).
-Toamna lui 1993: 5,5 milioane USD sunt imprumutati de Bancorex, la cererea societatli Agroholding, pentru salvarea campaniei agricole si IAS -urilor, desi societatea Agroholding nu avea contracte cu IAS-urile. In total, peste 5,5 milioane USD, al car or principal beneficiar a fost COMEXROM din Paris, o companie la care adresa mentionata oficial nu corespundea cu sediul firmei. Cu toate acestea, magistratii francezi care
instrumenteaza afacerea Costea sustin ca suma derulata prin contractul de import semnat de Hrebenciuc in 1993, pe filiera Costea, se cifra in realitate la 130 milioane USD. Afacerile cu motorina au fost doar preludiul operatiunii Jimbolia, din perioada 1994-1995. 110 110 Page 111 112 3. IMPLICAREA AUTORITATILOR DE STAT In iulie 1994, directorul general al Regionalei ca Ferate Timisoara, Constantin Stroe, a anuntat telefonic sosirea in gara Jimbolia a doua personaje importante, care s-au dovedit a fi seful SRI Timis, Vasile Petrea, si ministrul Transporturilor, Aurel Novac. Aceetia au anuntat conducerea garii de sosirea unor vagoane-cisterna in regim de transport-special. Vagoanele-cisterna urmau sa figureze insa doar in registrul veghetor al statiei. In caz de nevoie, la rubrica beneficiar al combustibilului, puteau fi trecute firme din Jimbolia: Pantera, Venus etc. Ideea era ca sa se dea
impresia ca vagoanele -cisterna expediate in statia Jimbolia, nu trecusera, mai departe, in Iugoslavia. Astfel a inceput traficul clandestin cu combustibil pe traseul Timisoara -Jimbolia -Kikinda (Iugoslavia). Coordonatoni principali ai operatiunii Jim bolia: col. Vasile Petrea (seful SRI Timis), Constantin Mataragiu (sef serviciu zona SRI) si un anume domn Ionel, care vorbea la telefon in italiana si purta un diplomat plin de marci germane, dupa cum isi amintesc ceferistii din statia Jimbolia. Implicat a mai fost si colonelul SRI Dumitru Ogasanu.
O locomotiva prelua noaptea vagoanele-cisterna din statia Jimbolia si le tracta pana la Kikinda, in Iugoslavia. Timp de doi ani, intreaga Jimbolie putea auzi noaptea zgomotul manevrelor vagoanelor-cisterna din statie. Pe langa ministerul Transporturilor Aurel Novac, au mai fost la curent cu transporturile de petrol catre Iugoslavia Doru Ioan Taricila, ministrul de Interne, Viorel Hrebenciuc, Virgil Magureanu, premierul Vacaroiu. 4.
IMPLICAREA LUI ADRIAN COSTEA In realitate, este vorba tot de o implicare romaneasca intr-o afacere ruseasca. Cum bine se stie, Adrian Costea si-a desfasurat afacerile in stransa legatura cu regimul Iliescu. Intr-un interviu de la Europa libera, Adrian Costea marturisea ca, in 1994-1995, el a adus petrol in Romania, in principal, din Rusia, dar si din Libia si Irak, pe baza contractelor incheiate cu regimul Iliescu. Ceca ce reprezinta alte doua incalcari de embargo international. "0 parte din petrol era rusesc... de asemenea, a fost si petrol libian dar si irakian", sustine Costea. In fapt, Adrian Costea -suspectat la Paris pentru spalare de bani in banda organizata si excrocherie -se pare ca
organiza, prin societatile sale, nu numai procurarea petrolului dar si emiterea facturilor. Un singur tren cu cisterne transporta intre 1200-1500 tone de combustibil. Incasarile, pentru o singura garnitura, atingeau 3 milioane de marci. Afacerea s-a dovedit extrem de rentabila. Nu se livra insa numai petrol ori produse petrolifere. De cateva ori pe luna, in statia Jimbolia intrau garnituri combinate: vagoane-cisterna si vagoane cu marfra acoperita. Angajatilor CFR din statie li s-a spus ca era
vorba de produse ceramice, de portelanuri, si de uree. Se stie insa ca transporturile speciale de ceramica si portelanuri ascund, de fapt, transporturi de arme. Iar ureea se utilizeaza si in industria de armament.
Importurile de petrol din Rusia, facute prin firma lui Adrian Costea, s-au achizitionat la un pret mai mare decat pe piata internationala, cu banii virati de Bancorex. In statia Jimbolia, insa, sarbii plateau, la randul lor, acelasi transport. Afacerea se dovedea, profitabila atat pentru firmele rusesti exportatoare, cat si pentru firmele romanesti importatoare (General Trading & Investment ori Star-Trade Invest -care au beneficiat de acreditive de zeci de milioane de la Bancorex, fara garantii bancare), ori pentru firmele intermediare (Tracia SA, Tracialmpex, Rompetrom SRL, Doss Corn SRL ori Addos Impex, Madicom, Romara, Luximex, Silvestra Mottek, Celini) -implicate, in dosarele politiei, in afacerile cu combustibil din gara Jimbolia. 111 111 Page 112 113 5. IMPLICAREA MAFIEI INTERNATIONALE
Contrabanda de stat de la Jimbolia a avut si o dimensiune mafiota internationala. Doi falsi cavaleri de Malta, Angelo Lonardoni si Cainmi Serafino, impreuna cu priorul oradean Ionel Bara (membru al "Ordinului Arnaldo Petrucci") -in realitate, membri ai fostei organizatii Propaganda Due (P. 2), de sub conducerea faimosului Licio Gelli au fost implicati, la randul lor, in traficul cu petrol si produse petroliere rusesti de la Jimbolia catre Iugoslavia. Inscrierea lojei P. 2 pe axa Moscova-Bucuresti nu este catusi de putin surprinzatoare. Fost membru al guvernului Republicii de la Salo (ultimul guvern mussolinian), Lucio Gelli a emigrat dupa razboi in Argentina, unde s-a bucurat de protectia dictatorului Juan Peron si a sotici sale, Evita. Acolo a fost descoperit de serviciile secrete sovietice, care l-au santajat cu denuntarea in calitate de criminal de razboi. Gelli a acceptat sa lucreze pentru Moscova, doar ca sa-si salveze pielea. A revenit in Italia, unde o vreme a patronat o mica librarie care, dupa parerea serviciilor secrete italiene, functiona mai mult ca un fel de cutie de scrisori pentru agcntii KGB-ului. Desi Gelli isi declara convingeri de dreapta, in anii '60-'70 el a facut numeroase afaceri profitabile in domeniul textilelor cu majoritatea statelor membre ale Tratatului de la Varsovia. Dupa 1966, cand a preluat conducerea lojii Propaganda Due, Gelli a reusit sa atraga in organita sa numerosi lideri politici straini, alaturi de cei italieni. Din Romania, pe langa Ceausescu, alti 16 membri ai conducerli PCR faceau parte din P. 2, inca din anii '70. Lista acestora a fost oferita Securitatii romane de S. I. S. M. I. (serviciul secret militar italian), contra sumei de 160000 de dolari. Dupa '90, Lucio Gelli a continuat afacerile in Romania, venind cam de zece ori pe an; ceea ce da o idee asupra amplitudimi cifrei de afaceri derulate de italian la Bucuresti, Timisoara sau Oradea. Prin intermediul lui Arnaldo Petrucii, Gelli a propus chiar SRI, sa-l ajute ca sa spele 300000 de dolari la Oradea. Atat Iliescu, cat si Magureanu fiind, se pare, la curent cu afacerile lui Gelli. Principalul pion al lui Gelli in relatia cu Virgil Magureanu era priorul Ionel Bara, fost capitan in armata romana, ulterior trecut in rezerva. Un rol important de partea iugoslava in operatiunea Jimbolia a avut alt membru P. 2, dr. Caiumi Serafino, care se prezenta drept cancelar pentru Europa deEst al Ordinulul Cavalerilor de Malta. Potrivit dezvaluirilor facute ulterior de Caiumi Serafino, (vezi Anexa 13), de transporturile cu petrol rusesc se mai ocupau colonelul Dumitru Ogasanu, Luciano Lanardoni si Ionel Bara. Combustibilul rusesc pornea din rafmariile prahovene, transportat in garnituri de tren, care aveau drept destinatie firme-fantoma din straina tate. La Timisoara, garniturile erau insa preluate de Ogasanu, Bara si autoritatile locale mentionate anterior. Pe documente se trecea ca petrolul avea drept destinatie proxima Jimbolia, unde ar fi trebuit depozitat. (Desi Jimbolia nu dispune de depozite pentru petrol). Noaptea, o locomotiva iugoslava tracta garniturile la Kikinda, peste granita. Italienii negociau cu sarbii la Kikinda, apoi se intorceau in Romania si imparteau profitul cu restul retelei. Cand afacerea a fost dezvaluita in mass-media, Serafino sustine ca ar fi apelat la protectia lui Ioan Talpes, directorul SIE, despre care italianul spune ca era "pe contre cu Magureanu dar eu credeam ca era prieten cu Gelli".
Faptul ca Gelli, Serafino, Lonardoni si loja P. 2., controlata de serviciile secrete ruse, s-au implicat in operatiunea Jimbolia dovedeste ca intreaga afacere era dirijata, de fapt, de Moscova, via Romania. Ea nu se deosebea cu nimic de alte operatiuni ale serviciilor secrete ruse, dirijate tot prin organizatia asa-zisa de dreapta P. 2. a lui Lucio Gelli, cum ar fi atentatul din gara Balogna ori atentatul contra Papei loan Paul al II-lea din 1981. Contele Alexandre de Marenche, directorul SDECE-francez (Service de Documentation Exterieure et de Contre Espionnage) a afirmat, intr-un interviu, ca el era la curent cu atentatul contra Papei, si aceasta cu sase luni inainte. (Atunci cand turcul atentator, Ali Agca, mai bantuia prin Europa). Sursa contelui de Marenche: Nicolae Ceausescu, care aflase de intentia atentatului de la unul din oamenii lui Gelli. Cu toate ca de Marenche avertizase Vaticanul, nu se luase nici o mdsura de protectie a Papel. (in 1981, atat Presedintele Ronald Reagan, cat si Papa loan Paul al II-lea au fost trecuti pe lista neagra a KGB-ului, in urma pactulul anticomunist incheiat de cei doi. Nici atentatul contra lul Reagan, nici cel contra Papei nu au reusit, insa, decat partial).
Axa Moscova-Bucuresti, care a functionat perfect in cazul operatiunii Jimbolia, reusind sa sparga embargoul ONU, a fost pusa in evidenta cel mai bine de afacerea firului rosu, poreclit de mass-media si Zavtragate. 112 112 Page 113 114 6. FIR UL ROSU CU KREMLINUL, UN ADEVARAT SIMBOL AL "EREI ILIESCU" Ca si operatiunea Jimbolia, si Zavtragate a monopolizat atentia intregii mass-media, zile la rand, asa incat nu vom reveni asupra ei decat pentru a-i dezvalui dimensiunea geopolitica. Cum am aratat, linia telefonica secreta intre statele membre ale Tratatulul de la Varsovia a fost utilizata intens de Iliescu, Militaru si ceilalti pucisti din decembrie '89, cand s-a tinut o permanenta legatura de la sediul M. Ap. N. cu generalul sovietic Piotr Lusev. Problema firului rosu cu Moscova nu este, desigur, aceea a unei legaturi telefonice interguvernamentale, oficiale, intre Romania si Rusia, ci cea a unei legaturi telefonice directe, secrete, intre Cotroceni si Kremlin.
Potrivit gen. Vasile Ionel, fost consilier al presedintelui Iliescu pentru problema de aparare si siguranta nationala, propunerea a venit din partea rusa, prin intermediul ambasadorulul Evgheni Ostrovenko, iar Iliescu a acceptat, in 1994, demararea discutulor, la nivel de specialisti, privind firul rosu Kremlin -Cotroceni. Prima remarca: in 1994, Rusia alimenta intens cu petrol si armament conflictul din fosta Iugoslavie. Cum am vazut si din derularea operatiunii Jimbolia, regimul Iliescu era considerat de Kremlin o piesa-cheie a
angrenajului Moscova-Belgrad. De regula, un telefon rosu exista doar intre aliati. Astfel, in al doilea razboi mondial, o linie telefonica radio asigura legatura intre Roosevelt si Churchill.
Firma americana Bell Telephone crease sistemul A-3, introdus la Casa Alba inca din 1939, si perfectionat ulterior. Dar pe care germanii reusisera insa sa-l intercepteze inca din 1942, dupa ce un inginer de la Deutsche Reichpost, un anume Veterline, a reusit sa realizeze o copie similara telefonului american. Astfel, Hitler avea in doua ore, pe birou, transcrierea oricarei convorbiri telefonice Roosevelt -Churchill.
Intre statele membre ale NATO exista, la nivel guvernamental si militar, legaturi pe baza de telefon rosu. Chestiunea insa a unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni ridica o intrebare: daca Romania nu mai facea parte din nici un sistem de aliante cu Rusia (asa cum se intamplase pe timpul Tratatului de la Varsovia, autodizolvat in 1990), daca Romania nu mai avea nici o granita comuna cu Rusia si nici, cel putin un tratat bilateral -atunci ce gen de colaborare, atat de importanta, avea regimul Iliescu cu Moscova, dupa decembrie '89, incat sa-i determine pe rusi sa solicite instalarea unui telefon direct Cotroceni-Kremlin?
Potrivit unor informatii care au circulat in mass-media, inca din 1996, ar exista doua note ale MAE (Ministerul de Externe), respectiv nota 14896/ 4 mai 1995 si nota 4492/ 8 noiembrie 1995, care dovedesc ca dupa dizolvarea Tratatului de la Varsovia -asadar a incetarii oricaror obligatii militare ale Romaniei fata de Moscova, regimul Iliescu ar fi mentinut in vigoare protocoalele, incheiate inca din 1958, care puneau la dispozitia fortelor militare sovietice -in caz de conflict -porturile Romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare. Aceasta, in ciuda staruintelor expertilor MAE, care i-au soucitat, cu insistenta, lui Iliescu anularea protocoalelor. In caz contrar, fortele militare ruse se puteau desfasura in Romania, pe baze legale, fiindca intrarea lor in tara sa mai poata fi asimilata, din punct de vedere al dreptului international, cu o invazie.
Or, situatiie conflictuale nu sunt singurele caracteristice razboiului propriu-zis. O situatie de tensiune internationala, ca aceea din fosta Iugoslavie a anilor '94-'95, ar fi putut foarte bine determina Kremlinul sa intervina direct, militar, in zona, caz in care, cel putin pana in noiembrie 1995, rusii ar
fi putut ocupa porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare, conform protocoalelor din 1958, oricand si perfect legal. 113 113 Page 114 Cu rusii in porturile Marii Negre si de la Dunare, orice degenerare militara posibila a raporturilor dintre Rusia si fortele NATO, in zona ex-Iugoslaviei si Balcanilor, ar fi condus -inca de la primele schimburi de focuri -la posibile atacuri aeriene si cu rachete in porturile romanesti ale Marii Negre si de pe Dunare. lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova sa staruie, in '94-'95, asupra instalarii unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir rosu, pe Ion Iliescu si
familia sa de Moscova, explica nu numai de ce axa secreta Rusia -Romania a continuat sa functioneze si dupa '89, sub regimul lul Iliescu, dar -mai ales -lasa sa se intrevada, cat se poate de limpede, in ce directie ar evolua aceasta in cazul revenirii la putere in Romania a lui Ion Iliescu. Acest etern, inflexibil, indestructibil "Horno Sovieticus". "Candidatul manciurian" al alegerilor din anul 2000. 114
|
|