|
?? stromboli
Cont Sters
Inregistat: 21-07-2008
Mesaje: 358
|
|
PeterPan 63 a scris:
(aici ma refer direct si la afirmatiile lui Sorin). |
La urma urmei, fiecare crede ce vrea P.Pan 
Eu i-am dat numele asta ficei mele acum 10 ani.
-In Tara Luanei marturiile spun ca se pronuntza LOANA , iar Loan si Loana sunt
prenume bine cunoscute ca fiind CELTICE.
-In Irlanda exista un sfant Luan si se stie ca Englezii si Irlandezii sunt
descendentii Celtilor
-In celta inseamna lumina
-In Albaneza Luan inseamna leu, limba Romana si limba Albaneza au aceleasi
radacini.Blazonul Valahiei era un leu
Leul european trăia în antichitate şi in Balcani, iar dupa unii cercetători şi în Carpaţi.
-Numele Luana ar putea fi inrudit cu cel al luvienilor din Anatolia.
Luvienii ( luviţii ) au locuit iniţial vestul Anatoliei; o teorie susţine originea lor balcanică.
-Se apropie “Luana†de “Loneaâ€? nume de localitate în Valea Jiului şi de rîu în Cluj.
Lonea se mai numeşte Luna ( ca dealtfel şi o comună clujeană).
Ce anume se spăla însă în rîul Lonea ? Poate rufe, poate lînă, poate aur ?
Dacă ne gîndim la vechiul procedeu al “lînii de aurâ€, nu e exclus ca “Lonea†să fie coincidenţă ? - legat de lînă
- Există numele feminin Luana, de origine germanică - şi înseamnă aproximativ “războinicăâ€
- “Luana is an important female character in Romanian mythology. There are many legends about her, differing from area to area. In the most widely spread legend, she is a sort of civilising heroine, teaching the people how to write. In another legend, she is a northern princess who came from foreign lands and fell in love with a local young peasant.â€
Sunt cateva informatii care spun ca ar veni din antichitate:
1. In mitologia Basca Loana-gorri era unul din numele unei zeite, Mari ( nu se
stie daca vine de la EMARI care inseamna CADOU sau de la AMARI care inseamna
MAMA, Maya (o avea legatura cu civilizatia?) si Lezekoandrea erau celelalte
nume.Unii Basci cred ca au originea in Muntii Carpati.
Loana traia sub pamant, intr-o pestera pe inaltimile unui munte, in fiecare
vineri (noaptea vrajitoarelor) la Akelarrese (campia tzapului) langa SUMAR ( ulm)
se intalnea cu sotul ei Suggar si impreuna formau furtuni pentru fertilitatea
pamantului si poporului.Se spune ca Loana se hranea cu negatie si afirmatie
(adica falsitate), avea servitoarele vrajitoare care in timpul solstitiului de
primavara sarbatoreau cultul focului unde aparea un tap ce se transforma in
barbat.
Loana era sotia zeului Suggar care mai era cunoscut si sub numele de Sugoi
(strigoi?) si Majue. Suggar (flacara de foc) este reprezentat de un dragon sau
sarpe..... sarpe de foc?Mai era cunoscut si cu numele de Suarra care calatorea pe
cer sub forma unei bule de foc si ca pedepsea copii ce nu ascultau de parinti.
ulm este un cuvand celt
Loana http://upload.wikimedia.org/wikipedia/c ... inkosa.jpg
Suggar http://upload.wikimedia.org/wikipedia/c ... Sugaar.jpg
2.Marturii in Tara Luanei;
†‘Suntem in Tara Luaneiâ€, imi spune Diana dupa ce mai sufla o data in fluierul argintiu. “Batranii de demult povesteau ca Luana era un rege batran, un mare intelept, o fiinta atotputernica.†“Un barbat?†intreb mirata.
“Da, un barbat. Exista si o varianta in care Luana era o fata frumoasa, o sa v-o spun si pe aceea. Asadar, regele Luana pazea portile unei cetati puternice, cu ziduri pana la cer. Aceasta cetate era luminata zi si noapte de un soare ce stralucea aidoma astrului zilei. Cei din cetate erau puternici, drepti si netematori. Atunci cand erau raniti in razboaie, Luana ii tamaduia cu apele vii si moarte din Valea Izvoarelor. Multi ani fericiti au trait ei, pana au venit vrajmasi in care de foc si au doborat soarele Luanei. Mare prapad s-a intamplat atunci pe pamant.Felul in care povesteste Diana arata limpede ca e vorba de o repetare fidela a unei povesti stravechi. "Pamantul s-a cutremurat din incheieturi", continua ea oarecum mecanic, ca si cum ar vorbi in transa, "iar locul cetatii a fost ars pana la jumatate de metru adancime si nu a mai fost calcat multa vreme, nici de picior de animal salbatic, nici de picior de om, nici pasarile cerului nu au mai zburat pe deasupra." Brusc, Diana pare ca se trezeste din poveste si trece la alt ton: "Eu cred ca apele tamaduitoare sunt cele de la Fisici, unde pe vremea comunistilor erau bai curative. Povestea regelui Luana este evident legata de un cult al soarelui, foarte vechi, si asa se explica si multimea de simboluri solare de pe pietre - stele, sori, cruci. Iar doborarea soarelui ar putea simboliza trecerea de la o credinta la alta, de la religia solara la crestinism. In cealalta varianta, Luana era o fata foarte frumoasa, venita din cer intr-un car de foc. S-a indragostit de un locuitor de aici si a ramas in locurile astea. I-a invatat pe oameni scrisul, cititul, medicina, si le vindeca bolile cu apa vie si apa moarta. Dar fostul ei iubit a descoperit unde se afla si a pornit razboi impotriva localnicilor. Luana i-a invatat sa se ascunda in stanca, deoarece numai acolo vor scapa de trambele de foc aruncate de dusmani. Asa se explica multimea de asezari rupestre in zona Carpatilor de curbura, in special la Colti-Bozioru." "Se stie in ce zona s-au intamplat toate astea?" "Da, cum sa nu... E vorba de platoul Martirei..." Platoul Martirei! Locul fabulos in care inotasem prin flori de camp, in calatoria facuta in vara. Iar stancile in care s-au ascuns oamenii ca sa scape de trambele de foc sunt stancile din poiana Cozanei! Acolo, la Fundul Pesterii, vazusem pe pereti desenate multime de pumnale, varfuri de sageata si de lance orientate cu varful in sus, intre care erau figurate zeci de linii. Profesorul Vasile Boroneant spune ca sunt pumnale de tip akinakes, tipice perioadei sec. VI-IV inainte de Hristos. Imaginea este impresionanta, si parca ilustreaza, intr-adevar, un atac, un razboi, poate chiar trambe de foc.
"Tablita" de la Policiori
Povestea soarelui este cu adevarat stranie, si ar putea sugera existenta unei surse de energie care presupunea o tehnologie foarte avansata pentru vremea aceea. Ce sa inteleg din aceste legende? Ca in aceasta regiune cu energii ciudate s-au stabilit, candva, niste fiinte venite poate din alte lumi, posesoare ale unor tehnologii inaintate? Stratul de arsura a fost confirmat de unii cercetatori, dar nicaieri nu s-au facut sapaturi arheologice. De altfel, Fundul Pesterii este incadrat in Lista Monumentelor cu datarea in sec. XVI-XIX! In plus, se vorbeste ca in zona sunt zacaminte de uraniu, care au fost exploatate in secret pe vremea comunistilor, deci regiunea e radioactiva... "Sumerienii aveau 12 zei-regi", ma lamureste fata. "Cand intre ei se nastea un alt zeu, cel mai batran trebuia sa plece. Iar Luana e atestat, a fost unul dintre regii Sumerului, prediluvian, al treilea la numar. De altfel, numele acesta e strain de noi, nimeni nu il poarta, el apare doar in legenda". O las sa continue, dar pentru mine e parca prea mult. Am patruns dintr-o data intr-o lume fantastica, dar care e pe jumatate aievea: "tablita" sumeriana de la Policiori, scrierile ciudate de pe Broscaru, povestea regelui Luana, carele si trambele de foc, florile uriase de pe dealul Martirei...
Inscriptia de pe Turtudui
Linistea de pe Turtudui e tot mai stranie. Diana povesteste, povesteste, iar cand ajungem sus, se opreste brusc. Privelistea iti taie respiratia. Si nu doar pentru o clipa. Este atat de ciudata atmosfera, incat ma tem ca daca as respira, s-ar isca cine stie ce grozavie din senin. "Ma gandesc la disparitiile acelea din poiana Cozanei, de la Tiharia, deasupra Fundului Pesterii, unde pe vremuri domnea Luana si a avut loc atacul acela", imi spune Diana dupa cateva clipe de pauza. "Stiti, acolo au disparut in anii '80 doi baieti. Doi frati. Au disparut, pur si simplu, si nu au mai aparut niciodata! Te apuca racorile. Daca disparem si noi? Eu ca eu, da numa dumneavoastra sa nu dispareti, ca nu stiu cum mai dau eu fata cu domnul Nica!", spune fara urma de zambet pe chip. "Nu-i de gluma!"
Diana transcrie semne
Ne apucam sa cautam inscriptia. Sunt zeci de colti stancosi, si pe oricare dintre ei s-ar putea gasi scrierea cautata. O luam in directii diferite, in timp ce Diana isi reia firul vorbirii. O aud departandu-se, vorbind tare, ca si cum s-ar teme de ceturile albastre sau de intensitatea azurului, care, zic unii, poate favoriza teleportarea. La un moment dat, tace brusc. Trec minute lungi si nu o mai aud. O caut printre pietre, ma duc in directia in care a mers si ea, o strig pe nume. Nu primesc nici un raspuns. De jur-imprejur, doar eternitate. Pentru o clipa, am sentimentul ca am pasit in alt taram. E o liniste absoluta, iar faptul ca nu o aud pe fata vorbind ma nelinisteste. "A disparut Diana", imi zic, pe jumatate amuzata, pe jumatate ingrijorata. Reiau cautarile si o gasesc asezata pe jos, langa o piatra inalta, frumos fasonata, doborata la pamant. Sta si copiaza intr-un caiet inscriptia. Rasuflu usurata. Arunc o privire pe scriere si decretez scurt: "sunt chirilice". "Nu sunt chirilice", raspunde ea calma si absorbita. "E o scriere autohtona. Par a fi chirilice, dar sunt si semne care nu exista in alfabetul chirilic. De fapt, alfabetul chirilic deriva dintr-un alfabet de-al nostru, autohton." "Pi Pascul", citeste repede, pe primul rand. Apoi, sacadat, pe litere: "e-s-t-h-a-i-r-a-t-u d-o-g-a-v-b-u-i-l-i. Ce o fi insemnand?"â€
|
|
cu misiunea de-a ne pregati o tzira apropo de unele evenimente viitoare).
un pic pe net.
(Radu Cinamar = Rudan-CIA-Ra 
).
