|
?? Zefli
Cont Sters
Inregistat: 17-04-2006
Mesaje: 143
|
|
Zefli a scris:
"Era poate prima oară când vorbeam Ă®ntre patru ochi. Eu, fireşte, am primit ca o cinste să-i satisfac dorinţa, am căutat să mă arăt Ă®nfrĂ®nt, ruşinat; Ă®ntr-un cuvĂ®nt, mi-am jucat rolul destul de bine. Aşa au Ă®nceput legaturile dintre noi, cu discuţii tainice, morala, poveţe, rugăminţi, implorări, chiar lacrimi, dacă vrei să mă crezi - pĂ®nă şi lacrimi! Iată unde ajunge la unele fete pasiunea pentru morala! Eu, fireşte, am dat vina pe soartă, m-am prefăcut dornic şi ahtiat după lumină şi, Ă®n sfĂ®rşit, am folosit mijlocul cel mai tare şi cel mai sigur pentru cucerirea unei femei, mijlocul care n-a trădat niciodată pe nimeni şi care impresionează absolut pe toate, fără excepţie. Acest mijloc arhicunoscut este: linguşirea. Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea şi ceva mai uşor decât linguşirea. Dacă Ă®n sinceritate se strecoară numai a sută parte dintr-o nota falsă, se produce o disonanţă şi apoi e bucluc. Dacă Ă®n linguşire absolut toate notele sunt false, ea totuşi face placere şi este ascultata fără supărare. O placere grosolană, totuşi placere. Oricât de grosolană ar fi linguşirea, ea pare cel puţin pe jumătate adevărată. Şi asta la toate straturile sociale, culte sau inculte. Chiar şi o vestala ar putea fi sedusă cu ajutorul linguşirii. Ce să mai vorbim atunci despre muritorii de rând? Nu pot să-mi amintesc fără să rĂ®d cum am sedus o cucoană credincioasă bărbatului, copiilor şi virtuţilor ei. Ce bine m-am distrat şi cât de puţina bătaie de cap am avut! Cucoana era Ă®ntr-adevăr virtuoasă, cel puţin Ă®n felul ei. Toată tactica mea constă numai Ă®n atât: Ă®n fiecare clipă mă arătam strivit şi mă prosternam Ă®n faţa purităţii sale. O linguşeam fără ruşine şi abia obţineam, de pilda, să-i strĂ®ng mĂ®nă sau Ă®i smulgeam o privire, că Ă®ncepeam număidecât să mă dojenesc pentru că i le-am smuls cu forţa, căci ea s-a Ă®mpotrivit, s-a Ă®mpotrivit atât de tare, că eu probabil n-aş fi obţinut niciodată nimic, dacă n-aş fi fost atât de desfrĂ®nat. Ea, Ă®n nevinovăţia ei, n-a simţit perfidia şi s-ă lasat prinsă fără voia ei, fără să-şi dea seama, fără să bănuiască măcăr etc, etc. Ă®ntr-un cuvĂ®nt, am obţinut tot ce am vrut, iar cucoana mea a rămas ferm convinsă că este nevinovată şi curată, Ă®şi Ă®ndeplineşte toate Ă®ndatoririle şi obligaţiile, şi ca a căzut cu totul Ă®ntĂ®mplator. Dacă ai şti cât s-a Ă®nfuriat când, la urma urmelor, i-am declarat că după sincera mea părere a căutat şi ea placerea la fel ca mine!" |
Feodor Mihailovici Dostoievski - Crima si pedeapsa
|
|
