|
?? diana30
Cont Sters
Inregistat: 20-01-2006
Mesaje: 462
|
|
Subsemnata, Maricica Mintenam (da’ nici nevoie), natural blondă şi artificial creaţă, domiciliată Ă®n strada ĂŽnţelepţilor (dintr-o impardonabilă greşeală şi inconfundabilă eroare, că tatăl pe care mama mi-l destinase stă altundeva, mai la umbră, adică la răcoare, dar la testul ADN a ieşit cel pe care-l am acum, ghinionul lui, săracu!), la nr. 69 bis de trei ori, de profesie...de profesie, declar pe propria răspundere şi totalmente nesiluită dar completamente jignită Ă®n profunzime, următoarele:
ĂŽn seara zilei de 16 februarie anul cursiv, mă Ă®ntorceam – n-are importanţă de unde – la volanul maşinii mele albastre precum ochii marca Chevrolette Kalos şi Marea Neagră când bate-n verde – o mândreţe de maşină pe care mi-am cumpărat-o-n linsing după Ă®ndelungi străduinţe de-a pune ban lângă centesimă – mă Ă®ntorceam aşadar, indubitabil spre casă.
Ah! Viaţa mea! Tocmai Ă®l ascultam pe stimabilul şi inexprimabilul domn Guţă declarându-mi din casetofonul meu de trei mii de euro cu boxele aferente „Ce zâmbet de femeie ai!”. Şi parol, stimată poliţie, chiar avea dreptate! Şi eu care nu mă gândisem pân-atunci că zâmbetul poate fi şi el de sex feminin şi masculin! Aşadar, tot la două minute mă priveam Ă®n oglinda retrovizoare, să-mi studiez zâmbetul despre care stimabilul mă asigurase că e de femeie. Şi ce vedeam, poliţie dragă? Ce vedeam, vedea-l-aş paratrăznet p-ăla care mi-a spart-o! Oglinda, vreau să spun, cu tot cu partea din faţă, ah! Maşinuţa mea! Vedeam o mândreţe de femeie cum nu e alta pe o rază de o sută de kilometri cu diametru cu tot. Totul era minunat şi uanderful, motorul sfârâia, domnul Guţă Ă®mi whisperea-n boxe, iar oglinda imi confirma – pentru a câta oară – că ochi ca ai mei nu mai are nimeni. ĂŽmi spusese mie odată un domn pe care l-am servit ca la carte (că aflasem că-i cărturar, adică avea multe cărţi de credit): „Tu, Maricică, ochii tăi sunt atât de expresivi, că până şi-un peşte fiert te-ar invidia!”. Am plâns atunci de emoţie şi bucurie. Mai fusesem comparată cu alte vieţuitoare, ba cu o mâţă care zgârie rău, ba cu o căţea-n călduri, chiar şi cu o vită-ncălţată, dar aşa compliment nu-mi mai făcuse nimeni. Vă imaginaţi? Pisicuţele, căţeluşele, văcuţele sunt animăluţe frumoase. Dar peştele e de-a dreptul inteligent. Am citit c-ar conţine fosfor, care cică ajută la creier. Ce poet a putut să fie cărturarul acela, spunându-mi Ă®ntr-un mod atât de elegant că sunt inteligentă! E drept că n-am prea Ă®nţeles de ce trebuia să fie şi fiert peştele, dar aşa-s poeţii, mai ciudaţi.
Dar am deraiat de la subiect. Spuneam că totul era minunat, cred că nu mai aveam mult până la orgasm, când ce credeţi? Din sens total diametral şi neregulamentar opus, a apărut Ă®n faţa ochilor mei unici un nesăbuit Ă®ntr-o dacie roşie de-atâta rugină, cu care n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să se urce sub mine. Acuma, să nu vă luaţi după ce spune el, cum că eu l-aş fi Ă®ncălecat! Eu nu fac asta, inestimabilă poliţie, că mie nu-mi place deasupra. Dar vă rog să nu mă forţaţi Ă®n intimitatea mea cu astfel de amănunte nesingnificative. Parcă ce mai contează!
Neobrăzatul a mai avut şi tupeul, după ce mai Ă®ntâi m-a violat din priviri, să-mi adreseze vorbe ofensive şi injurioase, cum ar fi: „Ce-ai, cucoană, nu ţi-e bine? Ce cauţi pe banda mea?”. Dar i-am răspuns şi eu ca la carte, că nu degeaba am vreo cinci metri de cărţi acasă: „În primul rând, cucoană-i mă-ta! Şi-n al doilea, dacă te lauzi c-o bandă, e treaba ta şi-a neveste-ti. Eu nu mă urc pe-a nimănui, decât Ă®n cazul Ă®n care e de comun acord şi victima”. După care, graţioasă poliţie, mi-a violat şi urechile, cu vorbe pe care nu le-am auzit nici măcar la domnul Guţă, cât sunt eu de melomanelistă. Aşa să ştiţi.
Şi-acum, că v-am derulat Ă®ntregul fir epicentric al modului inacceptabil şi inopozabil Ă®n care au decurs ostilităţile, doresc să reclam pe numitul...pentru următoarele:
1.viol, o dată (cu ochii);
2.viol, de două ori (cu gura);
3.viol,de trei ori (cu maşina);
4.Ă®ncălcarea dreptului la replică, Ă®ntrucât eu fiind mai puţin vexată Ă®n a folosi un limbaj grosier, am rămas mută, perplexoidă şi cu maşina şi fusta şifonate Ă®n faţa avalanşei de cuvinte de negăsit Ă®n dicţionarul exprimativ;
5.Ă®ncălcarea dreptului la legitimă apărare Ă®n faţa unei namile de unu nouăzeci, eu fiind o biată domnişoară complet nevinovată şi neagreată, despre care lumea zice că;
6.Ă®ngrădirea accesului la cultură, căci, Ă®n urma ciocnirii impactului, domnul Guţă, grav avariat mecanic şi electric deopotrivă,a tăcut definitiv şi irevocabil, până la următoarea mea abatere Ă®ntr-un magazin de electronice din Paris, Ă®n vederea procurării numitului;
7.Ă®ncălcarea legislaţiei de protecţie a mediului, distrugându-mi totodată conformitatea Euro 3, cu catalizatorul aferent;
8.Ă®ncălcarea codului manierelor elegante, a codului samurailor şi altor coduri secrete;
9.Ă®ncălcarea dreptului la frumuseţe, eu rozându-mi unghiile până la carne, de emoţie şi sperietură, cu care nu mă mai pot prezenta nici la piaţă, darămite;
10.Ă®ncălcarea proprietăţii private de care m-a deposedat pe jumătate cu motor cu tot, că de oglindă nu mai vorbesc;
11.Ă®ncălcarea altor drepturi, cum ar fi: drepturile copilului, dreptul la viaţă, dreptul la exprimare, drepturile minorităţilor (eu fiind, cum am declamat, o minoritate unică pe o rază de o sută de kilometri) şi altele.
ĂŽn Ă®ncheiere, mai ţin morţiş să precizez că sunt Ă®n deplinătatea facultăţilor mele, patru la număr, una la fefe, două la mare distanţă şi una-n curs, despre care multe-aş mai avea de spus dar, fiind foarte obosită de solicitarea intelectuală la care-am fost sedusă, simt că-mi pică ochii-n gură şi centrul de greutate peste cel al domnului poliţist, drept peste care mă prăvălesc Ă®n următoarele cinci secunde, ca semn al aprofundatului respect ce-l port Poliţiei Române cu Procuratură cu tot.
Cu nestăpânită şi indezirabilă stimă, a dumneavoastră oricând, Maricica.
|
|
