?? fluturas2s
Cont Sters
Inregistat: 24-08-2006
Mesaje: 33
|
|
Cand ploua, pentru mine nu e doar o ploaie, ci sunt miliarde de picuri ce lovesc cu ura tarana, alteori sunt lacrimi de ingeri, poate chiar de Dumnezeu, alteori doar o iluzie, o convingere ce noi o avem, si nu e nimic de fapt, dar simtim pentru ca noi credem, si vedem pentru ca gandim ca ploua, dar de fapt, nu e nimic. Pamantul e ud, pentru ca mintea noastra l-a proiectat astfel, el de fapt nici nu exista, el e o creatie a ceea ce eu produc in mintea mea, nici eu nu exist, probabil, dar cred ca sunt pentru ca cineva m-a creat in imaginatia sa, si nu gandesc doar ce gandeste respectivul pentru mine, nu rad decat din cauza a ce i se pare lui comic, nu plang decat atunci cand acesta isi imagineaza lacrimi pe obrajii mei... ar putea sa ma imbolnaveasca, sa ma faca sa pacatuiesc, sa iubesc, sau nu, sa ma omoare...totul depinde de ce gandeste el. Sau poate ca pur si simplu ploua...
Cand povestesc cu tine eu nu doar te ascult, ci schimb istoria viitorului. Discutia noastra ne da o pauza ratiunii noastre, sau o incita. Poate ca in timp ce conversam, ne antrenam intelectul, astfel il facem sa progreseze ajungand mai departe in viitor decat unde ar fi fost daca noi doi nu am fi povestit, si de aceea eu voi avea atunci inteligenta necesara sa iau o decizie mai buna decat as fi luat daca tu nu ai fi fost, dar va fi doar un punct al existentei hotararea aceea. Da, doar un punct, din care inevitabil se va naste un altul, tot astfel un al treilea, continuand asa, va deveni capul unui unghi, infinit... sau finit in contopirea cu un alt unghi, poate nascut dintr-o simpla discutie o unor indivizi, si cu al nostru va forma un triunghi, sau romb, depinde, oricum, ori ce va fi, va fi o forma ce ocupa un loc un viitor, si viitorul va fi altul, decat ar fi daca noi nu am povesti. Sau poate... poate doar monologam intercalat, si totul va trece... si viitorul e scris si noi doar jucam roluri deja gandite, deja traite, deja de mult moarte.
Cand ploua, nu doar ploua, cand povestim, e mai mult de atat, cand te privesc, te pot iubi, cand respir, de fapt, influentez pamantul intreg, si sub ideea minti mele, sub aripa gandiri, filozofez si obosesc... nu mai am aer sa continui, m-am extenuat pana la radacini, pentru ca nu e doar un univers, ci fiecare molecula de fiinta ori nefiinta in jurul meu ma omoara cu complexitatea universului sau. Si ce sa fac cu atatea intrebari, cum sa gasesc, cand sa astept atatea raspunsuri..
|
|