Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu sînteti conectat.
Forum / Discutii Diverse / de suflet ...    
Autor
Mesaje Pagini:  1 2 3 4 5 ... 7
?? Irenne
Cont Sters

Inregistat: 24-08-2006
Mesaje: 90
Copila care-am fost

eu m-am nascut sub semn de scorpion
si botezata-n ape si datini crestinesti,
nu-mi scriu acum intreaga mea poveste
dar anii din copilarie as vrea sa ii dezgrop.
aveam o stea firava nici nu-i trecuta-n horoscop
dar marea avea viata,era atat de plina ,
c-avea sa-mi urmareasca,intreg destinul meu.
imi amintesc de toamna cand via era goala
de sarpele incolacit pe nuc,
de florile de musetel si talpa-mi plina de ciulini,
izlazurile cu ierburi si albastrele flori
de florile de mar si ploile plangand .
intaia oara mana mi-am julit-o,
pe vaile de-un verde crud
intaia oara eu m-am sarutat,
in mijlocul naturii sub taceri de cuc.
intaii ani din viata au fost cam amarati
intre Craciun si Paste eram un Darie-arghezian,
copilaria intr-un ierbar mi s-a ascuns
vedeam cum vulturi mi se roteau la geam
si cioburi de oglinzi ca pe-o comoara le strangeam.
noaptea innumaram stelele
aproape c-atipeam in vraja lor,
ziua priveam Soarele ,visam ca-s fata lor.
visam cum o sa cresc si ce noroc sa am
vroiam sa cresc mai iute,sa-mi vad iubitul meu.
copilarie de ce m-ai trimis in mare
sa am taria ei?!
mai treci noaptea pe la mine
sa-ti mai spun destinul meu ,
sa-ti spun ca sunt bine
si eu si copii mei!..11.12.06

Ultima modificare facuta de Irenne (11-12-2006 16:47:26)


11-12-2006 16:41:04
   
?? Adam32
Cont Sters

Inregistat: 29-11-2006
Mesaje: 38

Irenne a scris:

...omul multumit de sine e suspect .Ori este invartosat in rele.,ori este coplesit de trufie ,ori este ,pur si simplu,un prost.Nemultumirea de sine denota cautare,neliniste spirituala ,progres moral..mi-e dor de o viata noua pe care nu stiu cum s-o incep.Ghirlande de lumini se aprind de-a lungul bulevardelor ca pentru o serbare la care as dori sa iau parte daca as sti unde s-o gasesc....vino iubire,vino iubite sa colindam intre rasarit si asfintit de Soare ....

Daca nu vrem sa ajungem niste copii batrani sau idioti manipulabili,trebuie sa ne alimentam mereu spiritul pt o evolutie normala.Cum? Fiecare sa se descurce!


13-12-2006 15:05:28
   
?? fun-funny
Cont Sters

Inregistat: 29-09-2005
Mesaje: 763



cautam un emoticon care sa-mi exprime disperarea.... dar revin cu el dupa sarbatori...


13-12-2006 20:30:00
   
?? Irenne
Cont Sters

Inregistat: 24-08-2006
Mesaje: 90
De iarna….
..nu va uitati la pozele mele ,nu sunt eu…este Mos Craciun din mine care vine noaptea in sufletul copilului din fiecare  pentru a va  lasa acolo un zambet legat cu panglici colorate.Leaga sufletul de visele tale cu aceste panglici pentru ca vei vedea ca atunci cand visele vor pleca in zori,iti vor purta si sufletul in zbor…nestiind raspunsul la intrebari simple ,ma disip in incercarea de a ma acoperi pe mine toata si astfel ma imbrac precum o cristalida in matasea gandurilor mele ..poate voi gasi la capatul firului si voi tese din el o camasa fermecata ,eliberandu-ma….sa o intind peste lume ca pe o panza de paianjen in care sa opreasca curand pe cel pe care-l astept si-mi doresc sa-l gasesc..iubitul meu !vino Mos Craciun la toata lumea cu darul tau dumnezeiesc…Va doresc vise frumoase iar viata sa le astepte intr-un buchet de zambete multicolor !...La multi ani cu sanatate iar pacea sufleteasca sa fie imprimarea Sfintei zile de Craciun !... ?Nasterea Domnului sa intareasca legaturile traditionale ,ale celor apropiati si sa trezeasca in voi bucuria de a trai frumos si sanatos !..va iubesc !


18-12-2006 12:10:19
   
?? Irenne
Cont Sters

Inregistat: 24-08-2006
Mesaje: 90
Fie ca aceasta saptamana  sa fie pentru noi toti una speciala ,legatura cu Divinitatea sa ne  cuprinda ,iar sufletul sa tresara de bucuria Invierii....sa fim mai buni,mai iertatori,mai frumosi!

19-12-2006 11:12:26
   
?? Dorulet
Cont Sters

Inregistat: 24-08-2006
Mesaje: 90
Necunoscutul ne agita imaginatia si ne indeamna la cautare…nu putem ramane indiferenti de ceea ce se petrece in noi sau in jurul nostru…am fi biete animalute zgribulite ,ratacite pe o planeta aiurea….si un asemenea site ne poate oferi setea de cunoastere…intr-un an de cand hoinaresc pe taste m-am simtit ca la o cina romantica,la un schimb de idei ,sau idile fara finalizari,din nefericire pentru mine….comunicari interesante,spontane,spumante..invatam unul de la altul si ne mai ungem un pic viata cu experienta .Suntem setosi de iubire,bucuria noastra sa o traim si cu altcineva..avem nevoie de intoarcere la traditii,valori,iubiri pure,naturalete…Adeseori, inceputul anului ne indeamna la purificare ,sa ne spalam constiinta in apa uitarii,si sa incepem o viata noua.Nobila tentativa dar de cele mai multe ori zadarnica .(De cate ori nu mi-am zis :cu 1 ian x an numai fumez si am reluat mereu aceeasi meteahna pentru care sunt tare mahnita ca nu am puterea vointei de a le strivi odata pentru totdeauna.)Timpul e foarte pretios,mi-ati dedicat din acest timp si mie pentru care un pot decat sa ma simt onorata…cu totii suntem fii Lui Dumnezeu ,EL-ce ne-a mai ingaduit inca un an sa trecem peste toate ….imi cer iertare semenilor mei carora nu am reusit a le raspunde din varii motive….tuturor sufletelor le intind mana sufletului meu ca in 2007,sa ne regasim mai plin de tarie si iubire…Sarbatori luminoase ¡…cu multa iubire ,iri

28-12-2006 02:14:23
   
ramony20
Femeie

Nou venit

Inregistat: 28-12-2005
Mesaje: 158
:rolleyes: Inteleg ca-i topic de suflet. De sufletul cui, saracu?

28-12-2006 20:13:20
   
?? Dorulet
Cont Sters

Inregistat: 24-08-2006
Mesaje: 90

ramony20 a scris:

:rolleyes: Inteleg ca-i topic de suflet. De sufletul cui, saracu?


sufletele acelor fiinte care nu stiu a da raspunsuri ,ci doar a simti!


28-12-2006 20:40:53
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132

ramony20 a scris:

:rolleyes: Inteleg ca-i topic de suflet. De sufletul cui, saracu?

suflete ratacite... printre himere, printre poezii si Barbara Cartland...


29-12-2006 14:15:33
   
?? wscorpio
Cont Sters

Inregistat: 29-03-2005
Mesaje: 579
ce e sufletul ? care e forma lui ? cum il vede omul? la suferintele noastre stie sa sufere alaturi ?hai sa  procedam la o decorporalizare si sa il studiem in existenta lui.de undeva din afara grosierului poate ca perspectiva noastra ar fi alta ...!?!

29-12-2006 18:28:31
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132

wscorpio a scris:

ce e sufletul ? care e forma lui ? cum il vede omul? la suferintele noastre stie sa sufere alaturi ?hai sa  procedam la o decorporalizare si sa il studiem in existenta lui.de undeva din afara grosierului poate ca perspectiva noastra ar fi alta ...!?!

Citeste Edgar Cayce!... Sau Marx :D


30-12-2006 01:05:16
   
?? Soryn
Cont Sters

Inregistat: 04-03-2006
Mesaje: 874

wscorpio a scris:

ce e sufletul ? care e forma lui ? cum il vede omul? la suferintele noastre stie sa sufere alaturi ?hai sa  procedam la o decorporalizare si sa il studiem in existenta lui.de undeva din afara grosierului poate ca perspectiva noastra ar fi alta ...!?!



Succes prietene ...am sa te citesc cu interes ;)


30-12-2006 05:58:35
   
?? wscorpio
Cont Sters

Inregistat: 29-03-2005
Mesaje: 579

fun-funny a scris:


wscorpio a scris:

ce e sufletul ? care e forma lui ? cum il vede omul? la suferintele noastre stie sa sufere alaturi ?hai sa  procedam la o decorporalizare si sa il studiem in existenta lui.de undeva din afara grosierului poate ca perspectiva noastra ar fi alta ...!?!

Citeste Edgar Cayce!... Sau Marx :D


sa il citesc pe marx sau edgar cayce..., hmmmm. bine, dar tu ai citit-o pe magda isanos ? de ce sa-l il citesc pe ''x'' sau pe ''y'' ? la ce imi ajuta ? de ce trebuie sa fac apel la scrierile unora care in anumite momente de inspiratie divina-spun ei-, au asternut pt posteritate neshte randuri care, la vremea respectiva nu valorau nika ?si daca asa a fost atunci, astazi de ce trebuie ca cineva sa ii ridice in slavi gratuit ? hai sa ne uitam la ''scrierile'' noastre ! funny, scrierile tale,le cunosti? ce ai scris tu pt cei care vor urma ? de ce citesti pe cineva,ca ulterior,ori sa faci trimitere la acea scriere, ori sa repeti in felul tau aceleasi banalitati,daca imi dai voie !!? eu cel putin nu am nevoie deocamdata de nici un asternut de acest gen.eu stiu ce simt,stiu ce cred despre tot ce inseamna viata de la inceputuri pana la clipa inexistentei.nu am spus ca nu as avea probabil de invatat...dar,in nici un caz de la marx sau stiu eu care alt istet.


30-12-2006 17:15:23
   
?? wscorpio
Cont Sters

Inregistat: 29-03-2005
Mesaje: 579
soryn, iti multumesc pt aprecieri. asa sa faci,sa ma citesti ! =D

30-12-2006 18:35:09
   
?? Soryn
Cont Sters

Inregistat: 04-03-2006
Mesaje: 874

wscorpio a scris:


fun-funny a scris:


wscorpio a scris:

ce e sufletul ? care e forma lui ? cum il vede omul? la suferintele noastre stie sa sufere alaturi ?hai sa  procedam la o decorporalizare si sa il studiem in existenta lui.de undeva din afara grosierului poate ca perspectiva noastra ar fi alta ...!?!

Citeste Edgar Cayce!... Sau Marx :D


sa il citesc pe marx sau edgar cayce..., hmmmm. bine, dar tu ai citit-o pe magda isanos ? de ce sa-l il citesc pe ''x'' sau pe ''y'' ? la ce imi ajuta ? de ce trebuie sa fac apel la scrierile unora care in anumite momente de inspiratie divina-spun ei-, au asternut pt posteritate neshte randuri care, la vremea respectiva nu valorau nika ?si daca asa a fost atunci, astazi de ce trebuie ca cineva sa ii ridice in slavi gratuit ? hai sa ne uitam la ''scrierile'' noastre ! funny, scrierile tale,le cunosti? ce ai scris tu pt cei care vor urma ? de ce citesti pe cineva,ca ulterior,ori sa faci trimitere la acea scriere, ori sa repeti in felul tau aceleasi banalitati,daca imi dai voie !!? eu cel putin nu am nevoie deocamdata de nici un asternut de acest gen.eu stiu ce simt,stiu ce cred despre tot ce inseamna viata de la inceputuri pana la clipa inexistentei.nu am spus ca nu as avea probabil de invatat...dar,in nici un caz de la marx sau stiu eu care alt istet.



pe mine ma incantat edgar cayce ....totusi care e analiza ta prorpie? :D


30-12-2006 19:45:38
   
?? ariela
Cont Sters

Inregistat: 12-04-2006
Mesaje: 422
Veste....Poveste

  ,,O fata tanara de la tara mulgea vaca, in fiecare zi. Era multumita de statulul ei si de animalul care reprezenta, pt. ea, o mica avere.
Intr-o zi si-a facut niste prieteni la oras, care au considerat ca ea trebuie sa se schimbe. I-au spus ca este frumoasa, dar daca ar beneficia de serviciile unor specialisti ar fi mult mai frumoasa si ar putea ajunge celebra. Fata a stat putin pe ganduri, apoi si-a spus: este adevarat ca sunt fericita aici, dar oare nu au dreptate prietenii mei ? Oare nu merit mai mult, decit sa mulg vaca, zi de zi ? In fond, chiar sunt frumosa, de ce sa nu devin celebra, de ce sa nu fiu admirata ?
   Fata a acceptat propunerea prietenilor si a plecat la oras. In scurt timp, a castigat un concurs de frumusete. Devenise ,,miss’’. Era fericita. Au mai urmat cateva concursuri similare, de pe urma carora, ea si prietenii ei au castigat o gramada de bani. Intr-o zi, orasenii i-au spus ca a venit timpul sa se descurce singura. Fata de la tara, nu era suficient de experimentata, pt. a se descurca singura intr-un mare oras, dar simtea ca nici la tara, sa mulga vaca, nu se putea intoarce, deoarece acum era o ,,miss’’. Atunci ea A INTELES.’’


    Calatorule, traim intr-o societate construita in asa fel, incit cineva trebuie sa se impiedice, pt. ca altcineva sa aiba de castigat. Vietuim printre oameni care ne doresc raul, pt. ca lor sa le mearga bine. La tot pasul ne pandeste cineva care are nevoie sa nu ne fie bine: medicul vrea sa aiba pacienti, deci trebuie sa fim bolnavi; farmacistul vrea sa faca vanzare, deci noi trebuie sa cumparam medicamente; vanzatorul de la service-ul din colt are nevoie sa vanda anvelope, deci cuiva trebuie sa i se sparga cauciucurile, de la masina, sa i se strice masina.
    La fiecare pas, intalnim pe cineva care stie mai bine decit noi ce ne trebuie, ca sa ne fie bine si cum putem fi transformati in altceva decit suntem si putem sa fim. Avem in permanenta, in jurul nostru, oameni care vor sa ne convinga sa aspiram la un statut social care, pe linga faptul ca este doar un miraj, nici nu ni se potriveste. Oamenii nu mai au credinta, nu mai stiu unde sa caute raspunsuri sau -ceea ce este, poate, mai grav- nu mai au intrebari.
    Calatorule, oamenii se afla intr-o competitie neincetata. Copiii sunt invatati de mici sa fie orgoliosi, sa intre in competitie. Primele jocuri ale copilariei ii invata ca trebuie sa castige. Apoi, in timp ce descifreaza tainele scrisului si ale cititului, copiilor li se inoculeaza ideea ca trebuie sa fie cei mai buni din clasa, sa nu mai fie nimeni ca ei. Astfel educati, copiii de ieri au devenit, astazi, adultii pt. care cel mai important lucru este sa castige. Nu conteaza ce se intampla in timpul intrecerii, nu conteaza victimele, cadavrele paste care calca, doar rezultatul e important. Cand nu mai au cu cine concura, incearca sa se intreaca pe ei insisi. Atunci apare scindarea –o parte a lor castiga, iar alta pierde- si astfel, cu fiecare ,,victorie’’ obtinuta in competitia cu el insusi, omul mai pierde o particica din sine. La un momend dat dupa ce va fi castigat toate bataliile din interiorul sau, omul va intelege ca cel pe care l-a atacat cu atita inversunare, atita amar de vreme, era, de fapt, el insusi !
    Candva, unul singur colinda, iar ceilalti din grup, adunau banii. Inainte de a pleca de acasa, il testau, se asigurau ca stie bine colindul. Astazi, nu mai poate fi asa. Daca ne supunem unui balon, devenim baloane !
    Totul este cu susul in jos, calatorule, si trebuie sa facem ceva. Exista in fiecare om lucruri bune si frumoase, pe care nu le observa singur. Trebuie sa scoatem margaritarele de sub copitele porcilor !
     Vom face o reforma, prin Iubire.
     Dirijeaza cu Iubire, calatorule, si nu pune piedica ! Daruieste ! Da lumina in jurul tau ! Lumina, atunci cand e pazita se mareste. Cand exista in tine, mila si iertarea, se prinde a se stradui si cel de langa tine. Tine mine ca un elev care este luat de rau, chiar va deveni rau.
     Priveste calitatile, nu numai defectele ! Nici un om nu face ceva de neiertat. Facem rau din nestiinta. Pe cel bolnav nici doctorul nu se supara.
     Nu exista oameni rai ! Noi ii inraim. Nu exista nici o gresala. Omul nu greseste niciodata. Tot ceea ce face el se numeste experienta. In ultima vreme, toata lumea s-a ocupat cu Speriatul, (speriatul asta e un fel de Baubau), iar omul nu mai stie sa distinga binele de rau.
     Ingrijeste-te de tine, dar si de mine si de cei din jurul tau ! Ingrijeste de omul de langa tine, ca si cand te-ai ingriji tot pe tine ! Binele ti se va intoarce.
     Trecatorule, noi umblam cu Sorcova, dar este diferita. Este sorcova care SEAMANA. Noi trebuie sa semanam din placere, fara sa cerem ori sa asteptam ceva in schimb. Avem SAMANTA, PLUG si COASA – baza autentica a poporului nostru – si putem ajuta la formarea unui OM. Exista multi oameni aflati intr-o permanenta cautare. Au nevoie de un punct de reper. Nu ucideti sperantele din ei ! Cei care se ASEAMANA se REGASEC.
     Tu, ai puterea izvorului – ai ceva ce omul de linga tine n-are !
Tu cunosti albul si negrul, iar el cunoaste numai negru si, de aceea, nu poate face diferenta.
Ajuta-l sa VADA, ajuta-l sa fie ca TINE, ,,Nemuritor’’ !


   Am vrut sa scriu acest mesaj in alta parte, pe un alt topic, dar acolo era prea mare galceava si faceam nota discordanta, cu armonia. Atunci, m-am gandit ca aici, ar fi cel ma potrivit sa-l scriu.
  Celor ce vor sa atace, le spun ca nu l-am scris eu.....l-am primit de la prieteni buni. V-am spus.....eu niciodata nu sunt singura. :)

Ultima modificare facuta de ariela (30-12-2006 21:36:32)


30-12-2006 21:28:58
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
da, este superb! Si potrivit acestui topic...


Ultima modificare facuta de fun-funny (30-12-2006 21:47:06)


30-12-2006 21:43:20
   
?? costelino1
Cont Sters

Inregistat: 19-05-2006
Mesaje: 685

Andromedan a scris:

In multitudinea de topicuri, exista unul, "moment poetic", care s-a ... transformat in altceva si nu mi se pare potrivit sa-l "readuc" in prima pagina . Sint poezii care mingiie sufletul, care alinta, care sensibilizeaza, care ne induc o anumita stare... Nu cred ca poate deranja chiar si un copy-paste , daca citind, simtim un fior ...
            Ce suflet trist mi-au dăruit
            Părinţii din părinţi,
            De-au Ă®ncăput numai Ă®n el
            Atâtea suferinţi?

           Ce suflet trist şi făr' de rost
           Şi din ce lut inert,
           Că dup' atâtea amăgiri
           Mai speră Ă®n deşert?

           Cum nu se simte blestemat
           De-a duce 'n veci nevoi?
           O valuri ale sfintei mări,
           Luaţi-mă cu voi !
                 Eminescu

mi-ai adus aminte de strabunicul meu, aproape il uitasem !!!!


31-12-2006 07:05:00
   
?? wscorpio
Cont Sters

Inregistat: 29-03-2005
Mesaje: 579
analiza proprie soryn? hazardul.., care se intinde peste tot fara voia noastra si culmea isi gaseste locul  oriunde ar fi,ia forma pe care vrei sa o vezi !
analiza proprie ? omul ,caruia i se poate atribui orice legatura cu ceea ce il inconjoara exceptand hazardul !
veti spune ca e o contrazicere ! nu ! asta e o forma a hazardului.
  am recitit si eu acum de cateva ori ce am scris ,pt a ma putea intelege ! si am inteles !


01-01-2007 06:15:46
   
?? fii-a-mea
Cont Sters

Inregistat: 05-05-2006
Mesaje: 957

wscorpio a scris:

analiza proprie soryn? hazardul.., care se intinde peste tot fara voia noastra si culmea isi gaseste locul  oriunde ar fi,ia forma pe care vrei sa o vezi !
analiza proprie ? omul ,caruia i se poate atribui orice legatura cu ceea ce il inconjoara exceptand hazardul !
veti spune ca e o contrazicere ! nu ! asta e o forma a hazardului.
  am recitit si eu acum de cateva ori ce am scris ,pt a ma putea intelege ! si am inteles !

amice,daca tu a trebuit sa citesti de cateva ori ca sa te intelegi...! ;) pricepi? si apoi: Magda Isanos...hai,fi serios...! o sa incep sa plang si n-o sa pricepi de ce ... :D


01-01-2007 16:29:52
   
?? wscorpio
Cont Sters

Inregistat: 29-03-2005
Mesaje: 579
te bantuie hazardul ! esti pierdut ! incepand chiar de la numele de scena ! folosirea imperativului in a avea pe cineva e o adevarata slabiciune! e o diferenta intre cei care nu stiu decat sa atace si sa muste--categorie ce trebuie ignorata--si cei care vor sa afle ceea ce le apartine,luptand ! pacat ca ti-ai inteles gresit misiunea in zona !
da stiu ! am fost total in afara topicului insa mi-ai fost de ajutor in asta !

Ultima modificare facuta de wscorpio (01-01-2007 19:34:02)


01-01-2007 19:32:32
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Se spune că departe, Ă®ncĂ®t şi gĂ®ndului Ă®i era greu să ajungă pĂ®nă acolo, trăia un cioplitor de stele. Numele lui era AIN. Lui i se dăruise la naştere un har fără de seamăn: să cioplească ca nimeni altul. Şi, pentru că mĂ®inile lui Ă®i erau atĂ®t de măiestre s-a hotărĂ®t ca el să cioplească stele. De mii de ani, Ain cioplea şi făurea stele aşa cum sufletul Ă®i şoptea şi, tot ce mĂ®inile atingeau, era neasemuit.
Iar stelele nu erau făcute nici din marmură, nici din pietrele preţioase cunoscute pe pămĂ®nt. Stelele erau cioplite de Ain din Lumină. Cerul devenea pe zi ce trece tot mai frumos - asemeni unei grădini Ă®nflorite.
Fiecare stea cioplită de Ain avea un sunet. Bolta Cerului devenise o simfonie divină şi fiecare stea avea parfumul ei.
Aşa că cine se plimba pe cărările Cerului, devenea pe nesimţite mai bun, mai iubitor şi mai drept, pentru că frumuseţea - care Ă®l Ă®nconjura din toate părţile - Ă®i transforma inima.
Ain Ă®şi avea atelierul pe o stea care strălucea ca o nestemată şi al cărui izvor se afla Ă®n mĂ®na Creatorului. Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru el, pentru că Ă®n fiecare zi mĂ®inile lui modelau Lumina, dĂ®ndu-i forma unei stele.
Dar veni o zi Ă®n care mĂ®inile lui nu mai ciopliră nimic şi Ain se simţi trist şi singur. ĂŽi lipsea ceva… Degeaba Ă®ncercară stelele să-l Ă®ncĂ®nte. Ain Ă®i privea pe toţi cu iubire, dar ochii Ă®i erau tot mai trişti, iar mĂ®inile Ă®i erau neputincioase. ĂŽntr-o noapte, a fost trezit de o melodie cum nu mai auzise. ĂŽşi duse mĂ®na la piept, unde simţea o arsură şi-şi dădu seama că inima Ă®i era cea care murmura melodia aceea nemaiauzită.
O căldură nedefinită se zbătea Ă®n adĂ®ncul fiinţei sale. Neliniştit, lua dalta şi se apucă de lucru. Alese cu atenţie Lumina cea mai străvezie şi Ă®ncepu să cioplească o stea. Dar lucrul nu-l mulţumea. Nu reuşea să facă ce sufletul lui tĂ®njea. Simţi că inima Ă®l doare atĂ®t de tare, Ă®ncĂ®t Ă®şi duse mĂ®inile acolo, Ă®ncercĂ®nd să-şi aline durerea. Căuşul palmelor i se umplu de o Lumină mai scĂ®nteietoare decĂ®t roua soarelui. Ain se trezi că ţine Ă®n mĂ®nă o bucăţică din inima lui. MĂ®inile se grăbiră să cioplească Lumina aceea vie, tulburătoare. Dar, ciudat! ĂŽn loc să cioplească o stea, aşa cum le Ă®nvăţase Ain, mĂ®inile ciopliră… o fată, cu ochii migdalaţi şi părul numai inele! O fată cum numai dorul inimii lui putea naşte.
Ain o privea tulburat şi ochii i se umplură de lacrimi cĂ®nd o simţi vie. Era făcută din sufletul lui! Şi un cer Ă®nflori Ă®n el cĂ®nd Ă®i auzi glasul.
E bine aici la tine!
Vei rămĂ®ne cu mine?
Desigur, doar sĂ®nt o parte din tine şi dorul tău m-a chemat! Dar, pentru Ă®nceput trebuie să-mi dai un nume.
Un nume… O să-ţi spun AMENA!
Amena! Spuse ea, luĂ®ndu-l de mĂ®nă. De acum vom fi mereu Ă®mpreună, hotărĂ® ea.


03-02-2007 15:00:13
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Din clipa aceea, pentru Ain, viaţa Ă®ncepu să curgă ca un rĂ®u de munte. Fiecare zi care Ă®ncepea devenea un dans al zĂ®nelor. Nimic nu i se părea mai frumos ca glasul fetei, ca zĂ®mbetul ei. Mergeau peste tot Ă®mpreună, el Ă®nvăţĂ®nd-o potecile Cerului, unde puteau asculta muzica cerului şi puteau sta de vorbă cu sufletele lor.
Priveşte! De ce curcubeul are atĂ®tea culori?
SĂ®nt doar şapte, Amena. Şi fiecare culoare e de fapt o poartă către o altă lume.
Pentru cĂ®teva clipe rămĂ®nea tăcuă, adĂ®ncindu-se Ă®n privirea lui nesfĂ®rşită. De unde să ştie ea că fiecare culoare a curcubeului era un alt univers, care la rĂ®ndul lui era o treaptă care te aducea mai aproape de Lumina Luminilor, după care oricare suflet era Ă®nsetat?
Ain era fericit, iar lucrul mĂ®inilor sale se desăvĂ®rşea pe măsura negrăitei sale fericiri. ĂŽmpreună au mers şi Ă®n Grădina ĂŽngerilor, unde aleile erau pavate cu pietre preţioase, care mai de care mai sclipitoare. Toţi Ă®ngerii veniseră să o vadă şi să se bucure de zĂ®mbetul ei. Chiar ĂŽngerul BlĂ®ndeţii i-a dăruit un mugure de floare, iar ĂŽngerul Frumuseţii i-a sărutat ochii – să-i strălucească mereu. Şi, pĂ®nă la urmă, Ă®ngerii Ă®i ţesură o rochie din fir de stea, cum nu se mai văzuse niciodată. Amena mai Ă®nvăţă să Ă®mpletească prima ei coroană din flori celeste. Iar ca bucuria să-i fie deplină, Ă®ngerii o lăsară să facă două brăţări din cele mai frumoase flori: una şi-o puse pe mĂ®na ei, iar cealaltă o prinse pe mĂ®na cioplitorului.
Acum nu o să ne pierdem niciodată. Brăţările noastre surori au să ne ţină mereu Ă®mpreună!
Ain zĂ®mbise, Ă®mbrăţişĂ®nd-o: cum s-ar putea pierde, cĂ®nd nu se despărţeau niciodată? PĂ®nă noaptea tĂ®rziu, Amena Ă®i povesti tot ce vorbise cu Ă®ngerii, tot ce o Ă®nvăţaseră şi Ă®i arătaseră.
ĂŽngerii ştiu atĂ®t de multe! M-au Ă®nvăţat frumuseţea din orice lucru. M-au suit Ă®n vĂ®rful pomului cu fructe de aur şi am putut vedea cele două poteci de taină: poteca binelui şi poteca răului. Acum ştiu să le deosebesc! Iar ĂŽngerul Nevinovăţiei mi-a spus…
Ce ţi-a spus, Amena?
Dar ea adormise ostenită de atĂ®tea Ă®ntĂ®mplări.
Privirea Ă®i alunecă pe brăţara Ă®mpletită din flori celeste. Ar putea-o pierde vreodată? O singură primejdie ar fi fost… Groapa Neagră! De fapt nimeni nu ştia ce se putea Ă®ntĂ®mpla dacă te Ă®nghiţea gura ei. Dar Ă®n mod sigur ceva Ă®nspăimĂ®ntător, căci nici unul din cei care căzuseră acolo nu se mai Ă®ntorseseră.


03-02-2007 15:02:10
   
?? ariela_k
Cont Sters

Inregistat: 12-04-2006
Mesaje: 422
wersus.......vreau continuarea povestii tale.:(
E asa frumoasa....trebuie sa o spui pana la capat.


06-02-2007 16:44:24
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Dar, de ceea ce se temea, se Ă®ntĂ®mplă. ĂŽntr-una din zile, pe cĂ®nd hoinărea singură, prinsă de vraja norilor strălucitori, Amena nu luă seama că se Ă®ndepărtase şi că era pe un drum pe care Ain nu o dusese niciodată. Şi, tocmai cĂ®nd se lăsase prinsă de Ă®mbrăţişarea norilor, călcă chiar Ă®n vĂ®rtejul negru al Gropii, care o Ă®nghiţi Ă®ntr-o clipă. Cuprinsă de bezna ce o purta tot mai adĂ®nc, Amena Ă®ncercă să ceară ajutor, strigĂ®ndu-l pe Ain, Ă®nsă nimeni nu o putea auzi. Strigă pĂ®nă cĂ®nd Ă®şi pierdu conştiinţa. Se trezi Ă®ntr-un loc ciudat, dar… negrăit de frumos.
Amena ajunsese pe PămĂ®nt, Ă®n Ţara Negrăită, despre care se auzise şi Ă®n cerurile Ă®nalte, atĂ®t de frumoasă era! Frumuseţea ei nu putea fi cuprinsă Ă®n cuvinte; şi mai avea o melodie a ei, un CĂ®ntec al Slavei, pe care cine Ă®l auzea o dată nu Ă®l mai putea uita nicicĂ®nd.
Amena se ridică Ă®n picioare şi nu apucă să facă doi paşi, cĂ®nd auzi doi vulturi:
Priviţi, a căzut din stele! Vino cu noi la StĂ®nca Şoimului, la adunarea Reginei!
LĂ®ngă stĂ®ncă se Ă®nalţa un pom semeţ, Ă®n care se aflau o mie şi una de regine, micuţe, cĂ®t să le prinzi Ă®n palmă, cu rochiţe foşnitoare şi coroniţe scĂ®nteind de nestemate şi avĂ®nd fiecare Ă®n mĂ®nă cĂ®te un sceptru de argint. ĂŽn mijlocul lor stătea Marea Regină.
Cu toţi o priveau curioşi pe Amena, care le povestise tot ce i se Ă®ntĂ®mplase de cĂ®nd mĂ®inile lui Ain o cioplise din sufletul său şi pĂ®nă cĂ®nd căzuse Ă®n Groapa Neagră. Au hotărĂ®t să rămĂ®nă Ă®n Ţara Negrăită şi să Ă®nveţe legile Mamei PămĂ®nt ca să poată fi acceptată Ă®n ĂŽmpărăţia Lupului Alb. Căci Lupul Alb era singurul care putea deschide Poarta prin care fetiţa s-ar putea Ă®ntoarce Ă®n lumea stelelor.
Acolo, Ă®n mijlocul pădurilor nesfĂ®rşite, alături de micile zĂ®ne, Amena Ă®nvăţă despre originea cerească a sufletului, Ă®nvăţă să simtă respiraţia pietrei şi să-i preţuiască truda ei de a creşte. Dar, cel mai mult Ă®i plăcea să-l asculte pe Ram, bătrĂ®nul Ă®nţelept, ce-o Ă®nvăţă taina tămăduitoare a plantelor, a cuvĂ®ntului, a focului…
Priveşte, Amena, nu există plantă pe PămĂ®nt care să nu fi primit harul tămăduirii. Cel care le cunoaşte taina poate face mult bine.
CuvĂ®ntul poate clădi lumi şi poate nărui Ă®mpărăţii. El este viaţă dacă tĂ®şneşte din inima Adevărului. De aceea preţuieşte-l ca pe un dar sfĂ®nt, pentru că el susţine Creaţia.
Iar Amena Ă®nvăţă de la Ram cum să păstreze cuvĂ®ntul Ă®n Tăcere pĂ®nă se umple cu putere şi apoi să vindece sufletul celui Ă®n suferinţă şi, vindecĂ®ndu-se sufletul, trupul pe dată se Ă®ntăreşte.
Seara tĂ®rziu, cĂ®nd Ă®ncepea dansul stelelor, Amena privea nesfĂ®rşirea bolţii tulburată de dorul de cioplitor. Oare Ain o căuta ? Atunci simţea mĂ®na lui Ram mĂ®ngĂ®ind-o, Ram care veghea neobosit asupra ei…
Răbdare! Aici, pe PămĂ®nt, fiecare trebuie să Ă®nveţe să aştepte. CĂ®ndva drumul tău se va Ă®mpleti din nou cu drumul lui Ain. Călăuză, nu uita, Ă®ţi va fi Ă®ntotdeauna IUBIREA!
Amena mai avea un prieten de care rar se despărţea: Berbecul cu LĂ®na de Aur din peştera lui Ram, care vorbea cu glas omenesc şi care avea darul de a vedea prin oglinda viitorului. De la el află că, Ă®n zilele de mĂ®ine ale timpului, Ă®ntr-un ţinut Ă®nsorit Ă®n care trăieşte un Cerb ĂŽnstelat, Ă®l va Ă®ntĂ®lni pe cioplitor.


16-02-2007 18:33:57
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Şi iată că veni clipa despărţirii. Era noaptea sfĂ®ntă, cĂ®nd poporul aştepta naşterea anului. Amena era Ă®nsăşi frumuseţea, iar mintea sa Ă®nflorise asemenea unei flori celeste, udată de roua fără de asemuire a Ă®nvăţăturilor primite.
E noaptea de vrajă a lumii, Amena - spuse Marea Regină. Ai dreptul la Ă®ndeplinirea unei dorinţe. Te ascultăm!
Aş vrea să ajung la Ain! Aş vrea să fim din nou Ă®mpreună, acolo unde se nasc stelele. Lăsaţi-mă să plec spre ĂŽmpărăţia Lupului Alb!
Credeam că vei uita, că vei rămĂ®ne cu noi! Cu toţii te-am Ă®ndrăgit! Dar ai dreptate, Amena. Cum ar putea Iubirea să uite Ă®nceputul ei? …
Vino, se auzi glasul abia murmurat al ĂŽnţeleptului Ram. Şi numai ce mĂ®na lui Ă®i atinse umărul, că se şi treziră amĂ®ndoi Ă®n interiorul peşterii vii, Ă®n faţa unei oglinzi de cleştar.
A sosit Timpul! Drumul spre ĂŽmpărăţia Lupului Alb se află Ă®n faţa ta. Oglinda este uşa prin care vei intra Ă®n labirintul peşterii. Nimeni nu te va Ă®nsoţi Ă®n Ă®ntunericul peşterii. Foloseşte fiecare cuvĂ®nt pe care ţi l-am spus şi, mai ales, nu te lăsa cuprinsă de frică. Dacă eşti gata intră acum Ă®n oglinda din faţa ta, găseşte Calea şi fii fericită! Totul stă Ă®n puterea şi credinţa ta!
Amena , respirĂ®nd adĂ®nc, păşi Ă®n cleştarul străveziu al oglinzii şi fu Ă®nconjurată de beznă. Nimic care să-i arate drumul… ĂŽncepu să păşească pipăind pereţii cu mĂ®inile. De sute de ori fu nevoită să se Ă®ntoarcă din cotloanele Ă®nfundate. De sute de ori Ă®şi simţi picioarele alunecĂ®ndu-i Ă®n gol. CĂ®teodată avea impresia că se mişcă Ă®n cerc. Se luptă cu disperarea, cu deznădejdea care-i Ă®ngrozea sufletul. Atunci Ă®l auzea pe Ram: “Nu te lăsa pradă lor, altfel or să-ţi secătuiască puterile. Fii mereu tu Ă®nsăţi!” Fata se oprea, respira adĂ®nc şi pornea mai departe.
Doamne! Cît este de întuneric!
ĂŽntunericul este o altă formă a luminii, Amena… Ă®i răspundea din amintire vocea blĂ®ndă a lui Ram. Lacrimi fierbinţi spălară ochii Amenei. Cum să transformă bezna Ă®n lumină? Cum?
Caută Lumina Ă®n tine, Amena, nu Ă®n afara ta, dacă vrei cu adevărat să o vezi şi să nu o pierzi niciodată…
Şi atunci Amena se retrase Ă®n fiinţa ei, aşteptĂ®nd miracolul regăsirii luminii. Răbdarea Ă®i fu pusă la grea Ă®ncercare. Părea a fi pierdută definitiv Ă®n beznă. Se ghemui din ce Ă®n ce mai adĂ®nc Ă®n ea, fără gĂ®nd, ostenită. Dar iată că ceva tainic Ă®ncepu a se desface Ă®n interiorul sufletului ei, trudindu-se să iasă afară. Şi munca era atĂ®t de zvĂ®rcolitoare, iar acel ceva atĂ®t de frumos, Ă®ncĂ®t pe obrajii fetei Ă®ncepură să curgă lacrimi şi, deodată… văzu Lumina! Lumina fusese mereu cu ea, dar ochii ei nu reuşiseră să o vadă pĂ®nă acum. ĂŽntre ea şi Lumină stătuse spaima, descurajarea. Abia acum Ă®şi dădu seama Amena că propria ei fiinţă era purtătoarea de Lumină, pentru că din această Lumină fără seamăn fusese făcută. Lumina dinlăuntrul ei se


16-02-2007 18:34:46
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
revărsa Ă®n cascade vii, triumfătoare, alungĂ®nd spaima şi, odată cu ea, Ă®ntunericul. Iar cel care Ă®şi vede Lumina zidită Ă®n propria inimă nu poate fi Ă®nfrĂ®nt de nimic! Şi pereţii labirintului se luminau, iar calea se deschidea Ă®n faţa ei fără obstacole. Străbătu pe rĂ®nd şapte săli scĂ®nteind de podoabe. Şi fiecare sală o Ă®mpodobea pe Amena cu o nouă minune, sporindu-i frumuseţea şi Ă®nţelepciunea.

18-02-2007 17:28:44
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Cioplitorul de stele (II)

ĂŽn vremea aceasta Ain o căuta cu disperare pe Amena. Deznădejdea Ă®i cuprinse inima. Nimic parcă nu mai avea rost Ă®n viaţa lui. Bucuria care Ă®i umpluse casa odată se stinse, aşa cum lumina se stinge cĂ®nd apune soarele. Casa devenise pustie ca un crĂ®ng fără păsări. Ceva Ă®n fiinţa lui dispăruse fără veste şi el Ă®şi simţea sufletul golit de putere.
Ar putea vorbi cu Universul, şuşotiră două steluţe.
Numai el l-ar putea ajuta.
Ain ridică ochii spre ele, Ă®n timp ce un licăr de speranţă se aprinse Ă®n inima lui. Şi, fără să stea pe gĂ®nduri, o luă la fugă către Palatul de Foc al Universului. Nu se opri decĂ®t Ă®n faţa lui. Acesta Ă®l privi cu bunătate şi Ă®nţelegere.
Ştiu ce vĂ®nt năpraznic te-a purtat pĂ®nă la mine, rosti abia şoptit. ĂŽmi pare rău, dar fetiţa a căzut Ă®n Groapa Neagră.
Dumnezeule! Am pierdut-o pentru totdeauna!…
Ain, Amena nu a murit, ci doar a ajuns pe PămĂ®nt.
Pe PămĂ®nt? Acolo unde se nasc sufletele ca să Ă®nveţe Legea?
Da, cioplitorule. Groapa Neagră este o Poartă prin care trebuie să treacă cei care vor să crească. Fiecare naştere este doar o treaptă pe care o urcă către Lumină.
Şi ea, Amena, a uitat totul, asemeni muritorilor?
Nu, Ain! Amena nu poate cunoaşte uitarea pe care sufletele o capătă doar Ă®n pĂ®ntecele mamei pămĂ®ntene. AtĂ®ta doar că Ă®i va fi foarte greu, nespus de greu să găsească drumul Ă®napoi. S-ar putea să rătăcească mii de ani…
ĂŽnvaţă-mă cum să ajung pe PămĂ®nt! Trebuie să o găsesc pe Amena, cu orice preţ!
Greu lucru Ă®mi ceri… Ca să ajungi pe PămĂ®nt va trebui să Ă®nveţi să te naşti şi să mori; să Ă®nveţi să alegi Ă®ntre realitate şi iluzie; să Ă®nveţi cum să treci printre două porţi ale naşterii şi ale morţii, pentru că altfel vei rămĂ®ne pe tărĂ®mul umbrelor, asemeni multora. Dar, cel mai cumplit lucru, este uitarea. Va trebui să uiţi: să uiţi cine eşti, de unde vii, să uiţi de ce ai coborĂ®t pe PămĂ®nt. Vei uita lumea noastră, chiar şi pe Amena. Pentru că te naşti mĂ®nat de dorinţă vei uita ĂŽmpărăţia şi va trebui să ţi-o reaminteşti, singur, fără alt ajutor. Iar lucrul


18-02-2007 17:31:09
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
acesta este cel mai greu. Nu vezi cĂ®t trudesc oamenii, cĂ®te vieţi irosesc pĂ®nă reuşeşc să Ă®ntrezărească scĂ®nteia aprinsă Ă®n propria lor fiinţă, unica realitate? Ai putea accepta toate acestea, Ain?

18-02-2007 17:34:07
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
acu'. eu n-am nimic cu scrierile astea.. pe care nu le citesc nici daca imi spune cineva ca prin text ar fi strecurate nr cistigatoare la 6 din 49...
dar.. totusi? ce rost au? as paria ca 99% dintre cei ce isi arunca ochii pe forum nu le vor citi...
nu ar fi mai bine sa dati titlul, autorul, pagina si paragraful? :D


18-02-2007 17:35:34
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
e ceva ce ramane posteritatii. e ceva ce voi putea citi amintindu-mi de mine si de creatiile mele . e ceva ce se creeaza brusc si la fel dispare in uitare daca nu te impotrivesti ei-uitarii,scriindu-ti gandurile transpuse in scrierile cuiva.
  pe de alta parte suntem la subiectul : ''povesti ...de suflet'' , nu ? cu ce am gresit ?

Ultima modificare facuta de wersus (18-02-2007 17:49:34)


18-02-2007 17:39:26
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
nu.. sintem la subiectul "de suflet".... :)
acum, fiecare intelege ce vrea...
daca e asa.. promit sa nu mai dau click pe topicul asta.. never ever... nunca jamas :)


18-02-2007 17:45:12
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
povesti de si pt suflet ! de ce trebuie sa judeci ceva ce nu cunosti ? daca vei parcurge ceva din text vei dori sa afli si finalul. final pe care nici eu nu il stiu deocamdata . dar se anunta a fi sublim

18-02-2007 17:49:20
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132

wersus a scris:

povesti de si pt suflet ! de ce trebuie sa judeci ceva ce nu cunosti ? daca vei parcurge ceva din text vei dori sa afli si finalul. final pe care nici eu nu il stiu deocamdata . dar se anunta a fi sublim

ti-am raspuns deja intr-un alt loc....
so.. nu ma impresioneaza nimic... in aceste momente...
astept sfirsitul lui februarie... si ATIT!


18-02-2007 17:53:35
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
Tasha...stie de ce!!! ;)

18-02-2007 18:06:40
   
?? costelino1
Cont Sters

Inregistat: 19-05-2006
Mesaje: 685

fun-funny a scris:

acu'. eu n-am nimic cu scrierile astea.. pe care nu le citesc nici daca imi spune cineva ca prin text ar fi strecurate nr cistigatoare la 6 din 49...
dar.. totusi? ce rost au? as paria ca 99% dintre cei ce isi arunca ochii pe forum nu le vor citi...
nu ar fi mai bine sa dati titlul, autorul, pagina si paragraful? :D



O gaina incepu intr-o zi de primavara sa zgarme
pamantul in cautarea de ceva de mancare, gasi
samanta care astepta si o inghiti imediat.


18-02-2007 18:49:31
   
?? costelino1
Cont Sters

Inregistat: 19-05-2006
Mesaje: 685
wersus scrie foarte frumos, dar funie tu trebuie sa gandesti profund si sa nu analizezi un om prin prisma cunostintelor propii ! iar poezia este o arta de a o compune personal si a fii citita cu admiratie de ceilalti !
iar tu nu esti artista in acest domeniu, poate in altele da .


18-02-2007 19:00:16
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132

costelino1 a scris:

wersus scrie foarte frumos, dar funie tu trebuie sa gandesti profund si sa nu analizezi un om prin prisma cunostintelor propii ! iar poezia este o arta de a o compune personal si a fii citita cu admiratie de ceilalti !
iar tu nu esti artista in acest domeniu, poate in altele da .

esti precum un mar viermanos...
stii, de fapt. wersus. .nu da doi bani pe tine. oricit ti-ai undui tu trupul prin fatza ochilor lui....
stii?. de fapt, nimeni nu da doi bani pe tine.. produci doar greatza...
trebuie ca esti dement de continui.... sa apari


18-02-2007 19:05:06
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
oare puse gramada toate epitetele care i s-au atribuit lui Costelino
nu s-ar face de-un munte care l-ar impiedica sa ne mai dea binete?...;)=D


18-02-2007 20:50:22
   
?? SIM_ONE62
Cont Sters

Inregistat: 12-02-2006
Mesaje: 249
.... Si totusi, toti suferim. Ca si cum ar exista in noi un imbold spre suferinta, ca si cum am fi programati sa suferim si in drumul nostru prin viata nu facem decat sa cautam un bun motiv pentru a suferi. Ca si cum am avea nevoie sa suferim.
  Daca nu avem ce manca, suferim de foame si ne inchipuim ca daca am fi satui, am fi cei mai fericiti oameni.
  Daca avem ce manca, suferim de frig si am putea crede ca o soba calda e tot ceea ce ne lipseste.
  Daca nu ne este frig, suferim ca nu suntem iubiti – ah, macar de am fi fost iubiti de parintii aceia nepriceputi sau macar de am avea langa noi un om care sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte fara conditii si sa ne ofere totul fara sa ne ceara nimic.
  Daca suntem totusi iubiti, suferim ca nu ne reusesc planurile de realizare profesionala sau ca nu suntem recunoscuti in comunitatea noastra ca o persoana importanta, valoroasa, demna de respectul tuturor.
  Si daca avem si asta?
  Vom suferi atunci cand vom incepe sa pierdem ceva din toate acestea sau, daca nu, vom gasi cu siguranta un nou motiv de suferinta, chiar de-ar fi sa il cautam in adancul nostru printre cele mai insignifiante scame ale sufletului.


19-02-2007 22:38:24
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107

SIM_ONE62 a scris:

.... Si totusi, toti suferim. Ca si cum ar exista in noi un imbold spre suferinta, ca si cum am fi programati sa suferim si in drumul nostru prin viata nu facem decat sa cautam un bun motiv pentru a suferi. Ca si cum am avea nevoie sa suferim.
  Daca nu avem ce manca, suferim de foame si ne inchipuim ca daca am fi satui, am fi cei mai fericiti oameni.
  Daca avem ce manca, suferim de frig si am putea crede ca o soba calda e tot ceea ce ne lipseste.
  Daca nu ne este frig, suferim ca nu suntem iubiti – ah, macar de am fi fost iubiti de parintii aceia nepriceputi sau macar de am avea langa noi un om care sa ne iubeasca asa cum suntem, sa ne accepte fara conditii si sa ne ofere totul fara sa ne ceara nimic.
  Daca suntem totusi iubiti, suferim ca nu ne reusesc planurile de realizare profesionala sau ca nu suntem recunoscuti in comunitatea noastra ca o persoana importanta, valoroasa, demna de respectul tuturor.
  Si daca avem si asta?
  Vom suferi atunci cand vom incepe sa pierdem ceva din toate acestea sau, daca nu, vom gasi cu siguranta un nou motiv de suferinta, chiar de-ar fi sa il cautam in adancul nostru printre cele mai insignifiante scame ale sufletului.


 

acel imbold spre suferinta nu e decat  o lupta continua in a obtine ceva de care chiar nu e nevoie. poate fi un soi de demonstratie pe scena cuiva, care a adormit de mult; doar aplauzele surde ale unui ignorant--undeva in spate de sala--in ale vietii va trezi din somn adevaratul ''proprietar'' al vietii noastre.
omul banal,omul '' zilnic '' are o clara nevoie de nou. se platesc preturi incredibile pe piatza spirituala. si din nou fara noima. am stat de multe ori si m-a- intrebat: de ce nu poate  omul sa se accepte cu toate lipsurile lui ? de ce falsitatea a ajuns in topuri ? de teama carei desconsiderari si din partea cui se ajunge sa se poarte masti incredibil de neadevarate ? exemple ? bine ..... de ce nu se marge la nunta in trening ori in haunele de mers la piata?  '' ce faci draga ? ooo..,lasa-ma tu ca uite ce necaz e si cu nunta asta,TREBUIE sa merg la nunta lu' ala si nu am rochie. ce ma fac ? cu ce ma voi imbraca ? in plus  nici omu' meu NU ARE HAINE ...''
   nu am nici rabdare si nici chef sa insir multimea exemplelor care demonstreaza falsitatea umana cotidiana.....,dar credeti-ma ca sunt destule!
  suferinta finala nu are leac. nici cel iubit , nici cel plin de toate cele nu va scapa da suferinta,in orice forma a ei .   Voi stiati ca exista si dureri placute ? DA!


20-02-2007 19:50:41
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Da, pot! Fără Amena viaţa mea nu-şi mai are rostul. Pe ea am cioplit-o din lumina sufletului meu. Dorul meu de ceva mai frumos decĂ®t Frumuseţea Ă®nsăşi a adus-o la viaţă! Ajută-mă să mă nasc pe PămĂ®nt!
Fie, Ain! Există o cale, dar la naşterea ta vei uita totul… Vei primi o sămĂ®nţă de trup pe care va trebui să o creşti după legile vieţii pămĂ®ntene… Va trebui să-ţi reaminteşti singur, cum să respiri, cum să mergi, cum să te Ă®nalţi… Dacă te Ă®ncumeţi… plăteşti preţul…
Preţul? Care preţ? Orice, cere-mi orice!!
Ain, trebuie să-mi dai harul tău de a ciopli ca nimeni altul!
Darul dintĂ®i? Darul destinului? Privirea lui Ain se adĂ®nci Ă®n abis cĂ®nd hotărĂ®: dacă acesta este preţul, mă Ă®nvoiesc!
Universul Ă®ntinse mĂ®na dreaptă spre el şi o spirală argintie de lumină Ă®l cuprinse pe Ain, rotindu-se Ă®n jurul lui, luĂ®nd cu ea darul de preţ al flăcăului. Ain simţi că se scufundă Ă®n bezna tuturor beznelor, după care uită totul.

Soarta te-a născut,
Prunc nemaivăzut,
Şi te-a chemat
Şi te-a Ă®mbăiat
ĂŽn izvor de munte
Cu plete cărunte,
Pruncule-nstelat
Să te faci bărbat
Şi să creşti la Soare
Turma de mioare…
Fii binecuvîntat!
Trecură ani şi ani, iar pruncul creştea, se făcea tot mai frumos, mai puternic şi mai Ă®nţelept. Glasul Ă®i era mĂ®ngĂ®ietor ca o rază de soare, braţele lui făceau dreptate fără să rănească, iar ochii cĂ®nd te priveau, se transformau Ă®n două izvoare de iubire nesfĂ®rşită.
CĂ®teodată Ă®nsă, seara tĂ®rziu, flăcăul devenea tăcut, tăcut ca stĂ®ncile, tăcut şi trist. Simţea un dor sfĂ®şietor, ca o arsură, o sete de ceva care nu-l putea numi. O neĂ®mplinire Ă®i lăcrima ochii, dar desluşit nu putea spune ce-i lipseşte. ĂŽşi mĂ®ngĂ®ia atunci brăţara Ă®mpletită din flori nemuritoare cu care se născuse. Ar fi trebuit să fie fericit, dar nu era.
Ţinutul Ă®n care se născuse Ain era ţinutul Cerbului ĂŽnstelat, ţinut Ă®n care putea vedea dansĂ®nd spiriduşi şi zĂ®ne cĂ®nd zorii se naşteau. Se spunea că Cerbul păzea o ĂŽmpărăţie de taină Ă®n care nu putea intra oricine, căci acolo, povesteau bătrĂ®nii, s-ar afla Poarta care duce la Nemurire. Pe cerb Ă®nsă nu l-a văzut nimeni. CĂ®ndva, Ă®n vremuri aproape uitate, cĂ®nd sufletele oamenilor erau ca bobul de rouă, Cerbul se arăta nemuritorilor. Cei care l-au văzut, povestiră că frumuseţea lui Ă®ntrecea orice Ă®nchipuire! O singură privire a Cerbului te putea face să Ă®nţelegi sensul vieţii, putea opri roata Timpului şi putea să-ţi dezvăluie taina Adevărului.


20-02-2007 19:53:27
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
ĂŽntr-o zi, o Ă®ntĂ®mplare ciudată Ă®l purtă pe băiat pe nişte locuri pe care nu le mai călcase niciodată. ĂŽntr-o noapte, pe cĂ®nd făcea de strajă, un urs reuşi să fure o mioară. Flăcăul se luase după urs şi alergă după el pĂ®nă răsări soarele. Ursul lăsă mioara nevătămată şi-l privea pe băiat rugător, parcă cerĂ®ndu-i ajutor. Atunci văzu că totul Ă®n jur era scăldat Ă®n aburi de lumină albastră, iar iarba, florile şi copacii aveau culori ciudate, fumurii. ĂŽl urmă pe urs pĂ®nă la o peşteră, unde zăcea pe un pat de ierburi uscate, un bărbat cu barba căruntă, care gemea Ă®ncetişor. Băiatul Ă®ncepu să-l maseze aşa cum Ă®l Ă®nvăţaseră bătrĂ®nii, alungĂ®nd boala din corpul bărbatului. Apoi scoase de la brĂ®u un săculeţ cu ierburi de leac, din care făcuse o fiertură aromată din care Ă®i dădu să bea. Se scurseră cĂ®teva ore bune pĂ®nă cĂ®nd bărbatul deschise ochii: trecuse primejdia focului.
ĂŽţi mulţumesc, flăcăule! Dar de unde eşti? Pe la mine rar urcă cineva!
SĂ®nt de jos, din Vale. Dacă nu mă aducea ursul, nici eu n-aş fi ajuns prin aceste locuri.
Puţini oameni se Ă®ncumetă să urce la StĂ®nca Dorului! Eu sĂ®nt cioplitor de icoane.
Un cioplitor de icoane?!
Da, nu ai văzut niciodată cum se ciopleşte lemnul?
Nu… şi o amintire i se zbătea Ă®n suflet, ca o părere şi Ă®l durea că nu o poate aduce la lumină.
Moşu luă o bărdiţă şi o bucată de lemn. MĂ®inile lui păreau ca vrăjite; mĂ®ngĂ®iau cu dalta lemnul şi, Ă®ncetul cu Ă®ncetul, lucrul se desăvĂ®rşi.
Hai, Ă®ncearcă!
Flăcăul Ă®şi simţea palmele transpirĂ®nd de emoţie! Dar, ce ciudat! ĂŽn clipa Ă®n care Ă®ncepu să lucreze, i se păru că Ă®şi aduce aminte… Doamne! De ce nu poate da voalul la o parte, să-şi poată atinge taina ce-i plĂ®nge Ă®n suflet. MĂ®inile i-o luară Ă®nainte. Ciopleau cu dibăcie, cu măiestrie, de parcă dintotdeauna numai asta făcuseră.
BătrĂ®nul Ă®l privea uluit. Chipul dăltuit de băiat părea coborĂ®t din ceruri, părea făcută din Lumină.
Icoana ta Ă®ntrece orice frumuseţe, toate icoanele din Palatul Cerbului!
Al Cerbului ĂŽnstelat? L-ai văzut pe Cerb?
Eu Ă®i cioplesc icoanele cu care Ă®şi Ă®mpodobeşte Palatul.
Deci Cerbul există… şi ochii i se umeziră.
Cum să nu existe? Doar el este sufletul neamului Omenesc! De vrei să-l vezi Ă®ţi voi arăta unde obişnuieşte să vină. Dăruieşte-i icoana pe care ai cioplit-o şi el Ă®ţi va Ă®ndeplini o dorinţă.


20-02-2007 19:54:58
   
?? fii-a-mea
Cont Sters

Inregistat: 05-05-2006
Mesaje: 957

wscorpio a scris:

te bantuie hazardul ! esti pierdut ! incepand chiar de la numele de scena ! folosirea imperativului in a avea pe cineva e o adevarata slabiciune! e o diferenta intre cei care nu stiu decat sa atace si sa muste--categorie ce trebuie ignorata--si cei care vor sa afle ceea ce le apartine,luptand ! pacat ca ti-ai inteles gresit misiunea in zona !
da stiu ! am fost total in afara topicului insa mi-ai fost de ajutor in asta !

hazard ! ce cuvant cu rezonanta ! iti place sa-l repeti...te lafai in sonoritatea lui ! as fi fost tentat sa zic DA DOMLE ! ma bantuie hazardul m-ai ghicit! sunt atins ca de un glonte critic drepr in suflet! daca nu as sti ca viata e prozaica in cele mai intime aspecte ale ei...si asta face ca hazardul sa bantuie pe majoritatea celor pierduti si nu numai! ;) numele meu de scena e o slabiciune? poate daca l-as folosi ca pe o arma...dar il folosesc ca pe un capriciu:dovedeste ca nu e asa ! :D iar daca logica mea imi spune sa lupt DOAR pt. ce stiu ca DEJA imi apartine, dar e in posesia altcuiva( din pura eroare a hazardului de care faceai pomenire) asta inseamna ca nu-mi inteleg misiunea? care misiune?din cate percep eu cu mintea mea saracita de sentimente in zona asta rar gasesti ceva in afara terenului arid... ;)

Ultima modificare facuta de fii-a-mea (21-02-2007 16:20:25)


21-02-2007 16:17:31
   
?? SIM_ONE62
Cont Sters

Inregistat: 12-02-2006
Mesaje: 249
... "Doamne! De ce nu poate da voalul la o parte, să-şi poată atinge taina ce-i plĂ®nge Ă®n suflet. "
      Nu shtiu unde ai citit, dar ... wersus, cu sensibilitatea asta a ta de a "simtzi frumusetzi"  vei face sa ma simt ...indragostita ! ( noroc ca nu pot intra de cite ori vreau pe-aici ! :(


21-02-2007 22:40:10
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
„O să poată să vadă Cerbul. O să-i poată vorbi! ĂŽl va putea ruga orice!”
„Cere-i Paloşul Străbunilor!” auzi Glasul Inimii. „Paloşul Vrăjit… Acela care Ă®l are, nu va putea fi Ă®nvins.”
Flăcăul luă Ă®n mĂ®ini icoana şi se lăsă purtat de bătrĂ®n spre locul unde va urma să vină Cerbul. Deodată, aerul Ă®şi schimbă culoarea. Ceva viu şi luminos Ă®l umplea, hrănindu-l, Ă®n timp ce o pace infinită cuprinse totul, ca o Ă®mbrăţişare. Nu după multă vreme apăru şi Cerbul. Era aidoma cum Ă®l visau bătrĂ®nii păstori: mĂ®ndru, cu coarne Ă®nstelate. CĂ®nd Cerbul Ă®l cerceta cu ochii, simţi că o putere fără margini Ă®l cuprinse şi-i toarnă tărie Ă®n trup. Fără să rostească vreun cuvĂ®nt, flăcăul aşeză la picioarele Cerbului icoana.
ĂŽţi mulţumesc, fiu al păstorului, pentru darul mĂ®inilor tale…
Mă cunoşti?
Te ştiu de cĂ®nd ciopleai Lumina şi mai de demult chiar. ĂŽţi ştiu ziua de mĂ®ine şi cele care vor urma. Ai dreptul la Ă®ndeplinirea unei dorinţe, orice vrei… Cere-mi un singur lucru şi acela va fi al tău…
Ai vrea să-mi dai Paloşul Străbunilor?
Bine ai ales, al tău să fie şi nu uita: harul de preţ al Paloşului, nu Ă®n tăiş stă ci Ă®n Iubire… şi Cerbul dispăru Ă®ntr-o clipă.
Dacă la picioarele lui nu ar fi strălucit Paloşul dorit ar fi putut spune că totul nu a fost decĂ®t un vis frumos.
Viaţa bărbatului Ă®şi urma cursul ştiut, dar cu singura deosebire că acum cel mai mult Ă®i plăcea să cioplească icoane. ĂŽl mai Ă®ncerca şi acum dorul ascuns Ă®n inimă, setea aceea de ceva nedesluşit, doar că de la o vreme, i se părea că alinarea Ă®i este pe aproape. Tot inima care-l durea de dor Ă®i şoptea Ă®n taină că ziua aceea nu-i departe.
De la o vreme Ă®i plăcea băiatului să-şi poarte oile la StĂ®nca Salamandrelor, unde obişnuiau să vină să se răsfeţe salamandrele stropite cu smaralde şi topaz. Flăcăului Ă®i plăcea să le asculte poveştile adevărate din lumea lor cu zĂ®ne şi spiriduşi. Şi astfel află că, undeva, dincolo de Valea Cerbului ĂŽnstelat, s-ar afla ĂŽmpărăţia lupului alb, Ă®mpărăţie a Păcii şi a Iubirii, Ă®n care cel care e vrednic să intre cunoaşte desăvĂ®rşirea. Şi tot acolo povestise o salamandră aurie, ar fi venit din stele o fată frumoasă ca un cĂ®ntec, pe care Lupul o Ă®nvaţă Legea, legea care te face liber şi nemuritor.
CĂ®nd auzise despre fată inima Ă®i tresărise tulburată şi, de atunci, dorinţa de-a vedea măcar o clipă fata, Ă®i răpi liniştea nopţilor.


22-02-2007 14:22:31
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
StĂ®nca pe care se afla Amena domina piscurile din jur. CĂ®tă deosebire Ă®ntre Ţara Marii Regine şi aceste locuri! Doar munţi, munţi nesupuşi decĂ®t depărtărilor. Simţeai, respirĂ®nd aerul lor, cum devii o parte a măreţiei lor, că acolo Ă®ţi sĂ®nt rădăcinile şi că poţi sorbi liber din izvorul vieţii.
Amena privea cu nesaţ umplĂ®ndu-şi sufletul cu ceva pe care nu-l putea defini, dar care era mai presus de frumuseţe şi forţă. ĂŽn faţa ei stătea, privind-o cu blĂ®ndeţe, un lup cu blana albă, strălucitoare:
Bine-ai venit la noi, Amena! Vulturii, soli ai Marii Regine, mi-au povestit despre tine şi dorul tău. Ascultă cu atenţie, Amena! Ţara aceasta s-a născut din Ă®mpreunarea Luminii cu PămĂ®ntul. Oamenii sĂ®nt păstrătorii tainelor lumii, ursitorii seminţiilor care alcătuiesc omenirea; ei se nasc Călăuze şi ştiu să poarte sufletele Ă®nsetate către FĂ®ntĂ®na cu Apă Vie; ei ştiu să umble pe Poteca Fulgerului, aşa cum mergi pe oricare potecă de munte. Din trupul acestei ţări s-a născut izvorul alb şi luminos al Iubirii, cu care este alăptat Ă®ntreg neamul omenesc… Şi este Leagănul PămĂ®ntului pentru că este de-a pururi născătoare de pace… de frumuseţe… de bucurie. Ca să fii acceptată va trebui să te joci cu tainele acestui PămĂ®nt şi să-l convingi pe Cerb să-ţi dea Cheile Curcubeului… Iar cĂ®nd va veni timpul, eu Ă®nsumi Ă®ţi voi deschide drumul către stele.
Cheile Curcubeului ai spus? Cheile celor şapte ĂŽmpărăţii?
Da, Amena. Ştiai despre ele?
De la Ain, de la cel care m-a cioplit din cîntecul inimii lui…
Ai să-l găseşti pe cioplitorul de stele aşa cum izvorul nu poate fi despărţit de apa pe care-o dăruie lumii, tot aşa nu pot fi despărţiţi cei care se iubesc… Dar, pentru Ă®nceput ai să stai la Moara Timpului, acolo unde se macină clipele ca nişte boabe de grĂ®u.
Şi fata ucenici la BătrĂ®nul Morar, Ă®nvăţĂ®nd cum să folosească sămĂ®nţa timpului, ca aceasta să dea rod bogat, să adune orele Ă®ntr-o singură respiraţie şi să ţese din ele veşmintele eternităţii; să Ă®ncremenească clipa şi să spună zvĂ®cnirea timpului fără să schimbe armonia lumii.
Legea acelui loc Ă®i dă dreptul celui sĂ®rguincios la Ă®ndeplinirea unei dorinţe şi, cĂ®nd sosi clipa să plece de la moară, Lupul o Ă®nvăţă pe Amena să ceară Scutul Fermecat, care te apără de duhuri, de amăgiri, de bezne necunoscute… Morarul se bucură de alegerea fetei, dar pentru aceasta trebuia să-l ia singură. Scutul era păzit de cei doi colţi de piatră care sprijină cerul din faţa Morii şi care nu se opresc niciodată. O singură secundă Ă®i era Ă®ngăduit ca să se strecoare şi să-şi ia darul făgăduit. MĂ®na Amenei decupă aerul fulgerĂ®nd spre nemişcare. Cei doi colţi de piatră se opriră şi fata ridică fără teamă Scutul Fermecat.
Un sunet cristalin se Ă®nşurubă Ă®n aer şi fata se trezi Ă®n faţa Sfatului BătrĂ®nilor. De la cei 12 bătrĂ®ni află despre libertatea sufletului:
Nu uita! E liber doar cel care face binele. Binele se află sădit Ă®n fiece fiinţă. Trebuie numai să-l lăşi să dea roade şi să-l Ă®mparţi cu ceilalţi, aşa cum izvorul Ă®mparte tuturor apă curată.
…Iar de la Baba Mare, desfăcătoarea de farmece, Ă®nvăţă DescĂ®ntecul de Lumină, cu care se dezleagă orice vrajă.


24-02-2007 12:35:18
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
ĂŽn lumea Ă®n care te afli, Amena, umbra Ă®nsoţeşte lumina, noaptea se plimbă Ă®n urma zilei, noroiul trăieşte ca să hrănească floarea. Lumea e o continuă devenire, de aceea trebuie să Ă®nveţi să eliberezi ce este curat din capcana care Ă®ntinează, să redai zborul păsării Ă®nlănţuite. DescĂ®ntecul schimbă faţa lucrurilor, folosind forţa vicleană a Răului o Ă®ntoarce către Bine, prefăcĂ®nd Ă®ntr-o clipă orice legătură Ă®ntunecată Ă®n libertate.
Dar o Ă®ntĂ®mplare schimbă ordinea zilelor.
ĂŽn noaptea naşterii Noului An o groaznică nenorocire se abătu asupra ĂŽmpărăţiei: paznicii hotarelor au adormit iar ĂŽntunecatul năvăli, sperĂ®nd să pună stăpĂ®nire pe Ţară. Lupul Alb se străduia din răsputeri să-i ţină piept:
Amena, am fost prinşi nepregătiţi… şi nu ştiu care va fi soarta bătăliei. Vreau să-ţi deschid Poarta, aşa cum ţi-am promis… Să nu uiţi niciodată ce-ai Ă®nvăţat la noi! PămĂ®ntul este oglinda Cerului. Legea e aceeaşi oriunde te-ai afla… Să ne grăbim! Căci, după ce vei trece voi Ă®nchide Poarta pentru totdeauna, pentru ca hoţii de soare să nu poată urca Ă®n cer. Sufletele pămĂ®ntenilor nu vor mai găsi niciodată drumul care duce la Inima Universului.
Amena tresări. Clipa pe care o visase ani de-a rĂ®ndul, clipa Ă®ntoarcerii la Ain, sosise… Dar preţul i se părea prea mare… Nu putea părăsi Ţara care o crescuse cu răbdare şi iubire acum cĂ®nd ĂŽntunericul era gata să o supună şi să o Ă®nrobească:
Opreşte-te! RămĂ®n şi lupt alături de tine, pĂ®nă vom birui! De la voi am Ă®nvăţat să schimb cumpăna sorţii!
S-ar putea să nu biruim şi atunci vei rămĂ®ne pentru totdeauna pe PămĂ®nt.
Spune-mi ce trebuie să fac pentru a Ă®nvinge?
Mai este o scăpare. La StĂ®nca Salamandrelor Ă®şi aduce oile un păstor care a primit Ă®n dar Paloşul Străbunilor. Cel care are Paloşul, greu va fi Ă®nvins Ă®n lupta dreaptă. Aleargă şi roagă-l pe păstor să ne ajute.


28-02-2007 19:23:34
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Ca vĂ®ntul ce mĂ®nă furtuna din urmă alergă fata să aducă ajutor Ţării care o ocrotise şi Ă®i dăruise tainele ei… ĂŽn faţa ei, StĂ®nca Salamandrelor Ă®şi usca muşchiul verde Ă®n căldura soarelui. Pe pajiştea din jurul stĂ®ncii, păşteau mioare albe, păzite de un cĂ®ine. Un fir de melodie catifelată o atrase spre intrarea unei grote. Acolo, lĂ®ngă un foc, fata zări un flăcău care cĂ®nta din fluier. Privirea lui părea adĂ®ncită, departe de parcă ar fi vrut să desluşească o taină
Amena se opri ca fulgerată. Inima Ă®ncepu să-i bată nebuneşte, de parcă ar fi vrut să iasă din piept şi să alerge Ă®n braţele celui care o privea Ă®ncremenit.
Ain! Ain cioplitorul de stele!! Striga sufletul ei.
Ani de-a rĂ®ndul privise stelele, căutĂ®nd-o pe aceea care o cioplise Ain, din inima lui, chemĂ®nd-o la viaţă. Noapte de noapte adormise, sperĂ®nd că, Ă®ntr-o zi, Ain o va strĂ®nge la pieptul lui ca odinioară, regăsind-o. Şi iată că minunea Ă®ntĂ®lnirii lor se Ă®ntĂ®mpla acum pe acest PămĂ®nt al florilor şi al izvoarelor curate. Simţea cum totul se Ă®nvĂ®rte Ă®n jurul ei, Ă®n timp ce o fericire Ă®i umplea sufletul. Ca să ajungă pĂ®nă la Ain Ă®nvăţase să fie liberă şi să iubească Adevărul mai presus de orice.


01-03-2007 10:53:37
   
?? wersus
Cont Sters

Inregistat: 23-12-2006
Mesaje: 1107
Dar ce face Ain Ă®n grota aceasta? De ce o priveşte de parcă ar vede-o pentru prima dată?
Cine eşti tu, fată frumoasă ca zorile şi ce urgie te urmăreşte şi-ţi Ă®nspăimĂ®ntă privirea?
Ochii Amenei se umplură de lacrimi. Era cu putinţă ca Ain să nu o recunoască? ĂŽşi aminti de Lupul Alb care se lupta cu ĂŽntunericul, sus pe creste. Nu era timp de Ă®ntrebări. ĂŽn cĂ®teva cuvinte Ă®i spuse păstorului despre pericolul care ameninţa ĂŽmpărăţia Lupului Alb, rugĂ®ndu-l să-i vină Ă®n ajutor.
Fără să stea pe gĂ®nduri, flăcăul luă Paloşul Străbunilor şi alergă urmat de Amena către locul Ă®nfruntării. Acolo lupta era aprigă. Lupul Alb abia se mai zărea de năluci care se năşteau pretutindeni. Paloşul voinicului se prăvăli ca un trăznet peste cetele duşmane, risipindu-le Ă®n cele patru zări. Alături de el Amena ridică Scutul Fermecat, apărĂ®ndu-l pe Ain de atacuri mişeleşti. Ea mai Ă®nvăţase de la BătrĂ®nul Ram taina sacră a PămĂ®ntului, a transformării răului Ă®n bine: Priveşte Amena şi ia aminte la bunătatea fără margini a PămĂ®ntului… Din tot ce e putred, face un lucru folositor… ĂŽn adĂ®ncul lui binecuvĂ®ntat, răul este transformat Ă®n sevă hrănitoare, vreascul Ă®n fruct aromat, frunzele căzute Ă®n forţa care susţine pădurea. Priveşte şi Ă®nvaţă! Şi, ori de cĂ®te ori vrăjmaşul se năpustea asupra ei, Ă®l preschimba Ă®n porumbel alb şi-l trimitea Ă®n lume să poarte pacea.
Aşa cum luptau alături, Lupul, Amena şi Ain păreau a fi o singură rădăcină a unui neam. Una cĂ®te una nălucile se topeau Ă®n văzduh, aşa cum ceaţa se topeşte Ă®n miezul fierbinte al zilei. Dacă văzu că Ă®i scad puterile şi nu-i poate dovedi Ă®n luptă dreaptă, ĂŽntunecatul, crezĂ®nd că forţa le vine de la Soare, se gĂ®ndi să-i acopere faţa luminoasă. O beznă rea Ă®nvălui PămĂ®ntul şi cumpăna bătăliei se aplecă spre Ă®ntuneric. Trei nopţi grele ca un păcat, trei nopţi cumplite Ă®ncercară să zdruncine credinţa PămĂ®ntului Ă®n forţa Luminii. Trei nopţi neşfĂ®rşite ca foamea, Lupul Alb, Amena şi Ain luptară fără să vadă, Ă®ncercĂ®nd să-i biruie vrăjmăşia.
Dar Ă®n vĂ®ltoarea luptei, flăcăul izbi cu Paloşul Scutul pe care fata Ă®l ţinea Ă®n mĂ®na ridicată. Din izbitură tĂ®şni flacăra unui fulger şi, la lumina ei, voinicul zări brăţara de la mĂ®na Amenei. Brăţara sora geamănă a lui!
Şi atunci se Ă®ntĂ®mplă minunea deplină a regăsirii celor doi. Flăcăul Ă®şi aminti! Cine este şi de ce Ă®şi dorise să se nască pe PămĂ®nt! ĂŽşi aminti clipa Ă®n care o cioplise pe fată, de ziua Ă®n care o pierduse. ĂŽşi aminti că este fiul Cerului şi că poartă Ă®n sine Lumina! Ain Ă®şi regăsi natura sa divină şi bezna Ă®ncepu să se retragă.
O singură secundă le-a fost de ajuns ca să se regăsească.

Ultima modificare facuta de wersus (02-03-2007 14:31:33)


02-03-2007 14:31:07
   
Pagini:  1 2 3 4 5 ... 7    
Mergeti la