|
?? Lake
Cont Sters
Inregistat: 29-10-2007
Mesaje: 1750
|
|
Lotus a scris:
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Si, sa mai amanam, nu-i intelept,
Ar fi, sa recunoastem, in sfarsit,
Femeia, n-are, totusi, nici un drept.
Muncim, ca niste sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintai traseu,
Si condamnarea de-a ne urati,
Chiar voi, ce ne iubiti, ne-o dati, mereu.
Stam in picioare, inca de cu zori,
Si va mirati ca nu mai sunt subtiri,
Dar voi, care va credeti tot feciori,
De ce nu aratati ca niste miri?
Pe unde ne dati dreptul de-a munci,
Lucram istovitor, cu voi in rand,
Din cand in cand, in burti ne dati copii,
Iar voi plecati la altele, razand,
Cand suferiti, ne cereti langa voi,
Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,
Va plangem, cand va duceti la razboi,
Sau cand va speriati, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Si legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,
Ba, alteori, intram in circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Va fura amintirile de ieri,
Isi vor plati placerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.
Si, uneori, pacatuim curat,
Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Ca insusi Dumnezeu este barbat
Si nu le intelege pe femei.
Dar, vai, a fost odata prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Si-acum, ne omoram sarguincios
Si zilnic ne distrugem fara rost.
Ne-nvinge viata fara orizont
Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,
Traim ca niste vaduve de front
Si mainile mereu ni se aspresc.
Acum, cand auziti acest repros,
Priviti, fara privire, inapoi,
Incuvintati din cap, marinimosi,
Si credeti ca nu-i vorba despre voi.
Si, totusi, e vorba despre toti
Sunteti la fel de rai si de flamanzi,
Durerea femeiasca pentru soti,
E-un credit fara giruri si dobanzi.
Va e urat cu noi, va e urat,
Si ne-ati ucide, dragilor barbati,
Asa ca va rugam numai atat:
Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,
Dar faceti-o cu tonul coborat
Si pan-adorm copiii, asteptati.
(Poate nu e locul potrivit pentru poezia aceasta, dupa versurile de mai sus, dar e atit de realista ! ...) |
Şi, totuşi, de ce unele femei îşi alimentează frustrările, răsucindu'le pe toate feţele? La ce foloseşte asta? Se victimizează sau, dimpotrivă, se urcă pe un piedestal de neatins pentru bărbaţii pe care "îi tolerează" în preajma lor şi, care, orice ar face, nu le vor oferi ceea ce ele consideră că "merită"?
Şi de ce unii bărbaţi fac acelaşi lucru, considerând că se sacrifică pentru a îndeplini "capriciile" femeilor, pe care "le tolerează" în preajma lor pe post de slugi cărora, din când în când, consideră că "trebuie" să le mai dea câte o acadea?
Dincolo de învelişul de carne, dincolo de educaţia primită, nu suntem cu toţii entităţi similare, indentice (deşi unice fiecare), asexuate?
|
|
renascute intr-o anume conjunctura (loc, epoca, sex) care sa le completeze (chiar si prin suferintza) "agenda" de trairi- sublimari- prin- arta- sau- si- iubire- reactii- decizii- actiuni- erori sau chiar... orori 
pentru voi, dragi fete: se pare ca suntem, alternativ, si barbati si femei in cursul reincarnarilor astora... chestie care poate explica si karmic cumva suferintele voastre 
