Forum
- pur si simplu -
|
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune
Nu sînteti conectat.
|
|
?? tasha 1951
Cont Sters
Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
|
|
Citind intr-o dimineata pe balcon, am auzit afara ceea ce mi s-a parut initial o cearta. Mi-am zis sa nu-i dau atentie. Dar om fiind , nu am putut sa nu urmaresc cu auzul ce se spunea.
“Vino aici, nu ma face sa vin dupa tine!” tipa o femeie. Au urmat doua fraze aproximativ asemanatoare. Chiar in momentul in care am scos in sfarsit capul pe geam a venit prima palma. Era vanzatoarea de la magazinul din apropiere. Isi batea copilul.
O stiu de mai mult timp. Are probabil in jur de treizeci de ani. Nu zice niciodata “Multumesc!” si pare mereu deranjata de ceva. Televizorul din magazin pare ca are numai doua posturi, Acasa si Antena 1 (de fapt, regula este sa se uite la telenovelele de pe Acasa; exceptia consta in a se uita la emisiunile in genul celor facute de Dan Negru). Cateodata vine sa o ajute sotul ei. Desi tanar, are burta mare, priveste absent si de asemenea nu zice “Multumesc!”. Are un copil; un baiat de clasa intai sau a doua. Pare foarte timid. Si el o mai ajuta cu magazinul cateodata sau pur si simplu sta pe langa magazin.
In ziua aceea se vede treaba ca baiatul facuse ce nu trebuia. Probaibil ca nu statuse in apropierea magazinului, unde ar fi trebuit sa stea, si se aventurase pana la blocul in care locuiesc, la vreo doua sute de metri departare.
Acum mama il gasise. Desi la inceput nu voia sa se aproprie de ea, stiind probabil ce il asteapta, pana la urma a facut ceea ce fac toti copiii: a crezut in proprii parinti. Nu mai stiu ce a cazut prima data: caietul din mana sau mingea de sub brat. Sigur e ca au cazut la palme consecutive. Pe cate am putut sa estimez, femeia lovea cu toata forta si numai la cap. Baiatul indura tacut incercand sa se apere cu mainile. Au fost poate douazeci de palme tari, mai multe intr-o dimineata decat primesc altii intr-o viata. I-am vazut indepartandu-se pe alee, mama si copilul, tras de mana dupa ea, el cu lacrimile lui si cu mingea si caietul culese de pe jos, ea cu aceiasi amenintare ca si in timpul bataii: “Te omor daca mai faci!”. I-am pierdut apoi printe pomi dar sunt sigura ca am mai auzit cel putin inca doua palme.
Eu nu am mai calcat de atunci in acel magazin. In schimb, baiatul batut sta tot timpul si va mai sta multa vreme cu mama sa pe care, indiferent de ce va urma peste ani, o iubeste sincer. De aceea e asa mare responsabilitatea sa faci un copil: pentru ca, orice ai face, alegi unele lucruri in locul lui. In acest caz, alegand sa isi creasca copilul in bataie, femeia de la magazine a ales pentru el: totdeauna va fi un fost copil batut....
|
|
| 26-05-2007 15:23:42 |
|
|
?? hotbrain
Cont Sters
Inregistat: 13-12-2008
Mesaje: 323
|
|
tasha 1951 a scris:
Citind intr-o dimineata pe balcon, am auzit afara ceea ce mi s-a parut initial o cearta. Mi-am zis sa nu-i dau atentie. Dar om fiind , nu am putut sa nu urmaresc cu auzul ce se spunea.
“Vino aici, nu ma face sa vin dupa tine!” tipa o femeie. Au urmat doua fraze aproximativ asemanatoare. Chiar in momentul in care am scos in sfarsit capul pe geam a venit prima palma. Era vanzatoarea de la magazinul din apropiere. Isi batea copilul.
O stiu de mai mult timp. Are probabil in jur de treizeci de ani. Nu zice niciodata “Multumesc!” si pare mereu deranjata de ceva. Televizorul din magazin pare ca are numai doua posturi, Acasa si Antena 1 (de fapt, regula este sa se uite la telenovelele de pe Acasa; exceptia consta in a se uita la emisiunile in genul celor facute de Dan Negru). Cateodata vine sa o ajute sotul ei. Desi tanar, are burta mare, priveste absent si de asemenea nu zice “Multumesc!”. Are un copil; un baiat de clasa intai sau a doua. Pare foarte timid. Si el o mai ajuta cu magazinul cateodata sau pur si simplu sta pe langa magazin.
In ziua aceea se vede treaba ca baiatul facuse ce nu trebuia. Probaibil ca nu statuse in apropierea magazinului, unde ar fi trebuit sa stea, si se aventurase pana la blocul in care locuiesc, la vreo doua sute de metri departare.
Acum mama il gasise. Desi la inceput nu voia sa se aproprie de ea, stiind probabil ce il asteapta, pana la urma a facut ceea ce fac toti copiii: a crezut in proprii parinti. Nu mai stiu ce a cazut prima data: caietul din mana sau mingea de sub brat. Sigur e ca au cazut la palme consecutive. Pe cate am putut sa estimez, femeia lovea cu toata forta si numai la cap. Baiatul indura tacut incercand sa se apere cu mainile. Au fost poate douazeci de palme tari, mai multe intr-o dimineata decat primesc altii intr-o viata. I-am vazut indepartandu-se pe alee, mama si copilul, tras de mana dupa ea, el cu lacrimile lui si cu mingea si caietul culese de pe jos, ea cu aceiasi amenintare ca si in timpul bataii: “Te omor daca mai faci!”. I-am pierdut apoi printe pomi dar sunt sigura ca am mai auzit cel putin inca doua palme.
Eu nu am mai calcat de atunci in acel magazin. In schimb, baiatul batut sta tot timpul si va mai sta multa vreme cu mama sa pe care, indiferent de ce va urma peste ani, o iubeste sincer. De aceea e asa mare responsabilitatea sa faci un copil: pentru ca, orice ai face, alegi unele lucruri in locul lui. In acest caz, alegand sa isi creasca copilul in bataie, femeia de la magazine a ales pentru el: totdeauna va fi un fost copil batut....
|
Hm..daca eram acolo cred ca nu rezistam si-i dadeam vreo doua caiete peste cap, sa vada si ea ce simte bietul copil. Idioata. As fi in stare sa-mi scot inima din piept pentru copii mei..cum dracu" sa lovesti un copil?
|
|
| 03-10-2009 19:56:42 |
|
|
?? Lake
Cont Sters
Inregistat: 29-10-2007
Mesaje: 1750
|
|
Fără a încuraja în vreun fel violenţa, pot spune că am mai mâncat şi eu bătăi când eram mic, pentru diferite prostii pe care le-am făcut, dar asta nu mă face să fiu marcat pe viaţă, sau să îmi condamn părinţii în vreun fel. M-au crescut şi m-au educat aşa cum au ştiut, iar eu sunt mulţumit de modul în care au făcut-o. M-au ajutat, m-au învăţat, m-au apărat, m-au pedepsit, mi-au tras câte o mamă de bătaie... în funcţie de situaţie şi după cum au crezut ei că e potrivit în acel moment sau... după cât le-a stat în puteri. Poate că uneori aveau pe cap o sumedenie de probleme, sau nu se simţeau bine, sau eu am întrecut măsura, sau... Pot fi o sumedenie de "sau". Am convingerea că mereu au căutat binele meu în viaţă, uneori fiind capabili să facă mai multe, alteori mai puţine.
Aşa că poate ar fi bine să nu condamnăm ceva ce am văzut din afară, fără să ştim cum stau lucrurile în întregime. Desigur răbdarea, toleranţa, duhul blândeţii sunt de preferat, dar să nu tragem totuşi concluzii pripite. 
Ultima modificare facuta de Lake (19-10-2009 19:54:31)
|
|
| 03-10-2009 21:31:41 |
|
|
?? hotbrain
Cont Sters
Inregistat: 13-12-2008
Mesaje: 323
|
|
Lake a scris:
Fără a încuraja în vreun fel violenţa, pot spune că am mai mâncat şi eu bătăi când eram mic, pentru diferite prostii pe care le-am făcut, dar asta nu mă face să fiu marcat pe viaţă, sau să îmi condamn părinţii în vreun fel. M-au crescut şi m-au educat aşa cum au ştiut, iar eu sunt mulţumit de modul în care au făcut-o. M-au ajutat, m-au învăţat, m-au apărat, m-au pedepsit, mi-au tras câte o mamă de bătaie... în funcţie de situaţie şi după cum au crezut ei că e potrivit în acel moment sau... după cât le-a stat în puteri. Poate că uneori aveau pe cap o sumedenie de probleme, sau nu se simţeau bine, sau eu am întrecut măsura, sau... Pot fi o sumedenie de "sau". Am convingerea că mereu au căutat binele meu în viaţă, uneori fiind capabili să facă mai multe, alteori mai puţin.
Aşa că poate ar fi bine să nu condamnăm ceva ce am văzut din afară, fără să ştim cum stau lucrurile în întregime. Desigur răbdarea, toleranţa, duhul blândeţii sunt de preferat, dar să nu tragem totuşi concluzii pripite. |
Eee..eu am in mine ceva din mama ranitilor .Sunt ca o closca care-si apara puii si sare in apararea celor neajutorati.
Ultima modificare facuta de hotbrain (03-10-2009 21:50:59)
|
|
| 03-10-2009 21:49:46 |
|
whocares
Femeie
Nou venit
Inregistat: 31-08-2009
Mesaje: 91
|
|
tasha 1951 a scris:
Citind intr-o dimineata pe balcon, am auzit afara ceea ce mi s-a parut initial o cearta. Mi-am zis sa nu-i dau atentie. Dar om fiind , nu am putut sa nu urmaresc cu auzul ce se spunea.
“Vino aici, nu ma face sa vin dupa tine!” tipa o femeie. Au urmat doua fraze aproximativ asemanatoare. Chiar in momentul in care am scos in sfarsit capul pe geam a venit prima palma. Era vanzatoarea de la magazinul din apropiere. Isi batea copilul.
O stiu de mai mult timp. Are probabil in jur de treizeci de ani. Nu zice niciodata “Multumesc!” si pare mereu deranjata de ceva. Televizorul din magazin pare ca are numai doua posturi, Acasa si Antena 1 (de fapt, regula este sa se uite la telenovelele de pe Acasa; exceptia consta in a se uita la emisiunile in genul celor facute de Dan Negru). Cateodata vine sa o ajute sotul ei. Desi tanar, are burta mare, priveste absent si de asemenea nu zice “Multumesc!”. Are un copil; un baiat de clasa intai sau a doua. Pare foarte timid. Si el o mai ajuta cu magazinul cateodata sau pur si simplu sta pe langa magazin.
In ziua aceea se vede treaba ca baiatul facuse ce nu trebuia. Probaibil ca nu statuse in apropierea magazinului, unde ar fi trebuit sa stea, si se aventurase pana la blocul in care locuiesc, la vreo doua sute de metri departare.
Acum mama il gasise. Desi la inceput nu voia sa se aproprie de ea, stiind probabil ce il asteapta, pana la urma a facut ceea ce fac toti copiii: a crezut in proprii parinti. Nu mai stiu ce a cazut prima data: caietul din mana sau mingea de sub brat. Sigur e ca au cazut la palme consecutive. Pe cate am putut sa estimez, femeia lovea cu toata forta si numai la cap. Baiatul indura tacut incercand sa se apere cu mainile. Au fost poate douazeci de palme tari, mai multe intr-o dimineata decat primesc altii intr-o viata. I-am vazut indepartandu-se pe alee, mama si copilul, tras de mana dupa ea, el cu lacrimile lui si cu mingea si caietul culese de pe jos, ea cu aceiasi amenintare ca si in timpul bataii: “Te omor daca mai faci!”. I-am pierdut apoi printe pomi dar sunt sigura ca am mai auzit cel putin inca doua palme.
Eu nu am mai calcat de atunci in acel magazin. In schimb, baiatul batut sta tot timpul si va mai sta multa vreme cu mama sa pe care, indiferent de ce va urma peste ani, o iubeste sincer. De aceea e asa mare responsabilitatea sa faci un copil: pentru ca, orice ai face, alegi unele lucruri in locul lui. In acest caz, alegand sa isi creasca copilul in bataie, femeia de la magazine a ales pentru el: totdeauna va fi un fost copil batut....
|
Povestea asta e putin veche. Se petrecea undeva prin 2007. Mihnea (cel care povesteste cele de mai sus) are tot felul de povestioare din acestea pe blogul lui "sictirit".
Nu stiu de ce a sters multe din comentariile de la acea vreme, dar ideea ramana aceeasi: in asemenea situatii, daca nu ai posibilitatea (tupeul) sa opresti violenta, macar reclam-o acolo unde e cazul. Asta numai in cazul in care povestea se repeta in mod obisnuit, copilul este cu adevarat traumatizat. Nu mai stiu cum a evoluat legislatia in domeniu; din ce mai citesc pe net au aparut tot felul de ong-uri. E posibil sa se miste ceva, e posibil sa fie doar aceeasi Marie cu alta palarie.
|
|
| 03-10-2009 22:13:56 |
|
whocares
Femeie
Nou venit
Inregistat: 31-08-2009
Mesaje: 91
|
|
hotbrain a scris:
Lake a scris:
Fără a încuraja în vreun fel violenţa, pot spune că am mai mâncat şi eu bătăi când eram mic, pentru diferite prostii pe care le-am făcut, dar asta nu mă face să fiu marcat pe viaţă, sau să îmi condamn părinţii în vreun fel. M-au crescut şi m-au educat aşa cum au ştiut, iar eu sunt mulţumit de modul în care au făcut-o. M-au ajutat, m-au învăţat, m-au apărat, m-au pedepsit, mi-au tras câte o mamă de bătaie... în funcţie de situaţie şi după cum au crezut ei că e potrivit în acel moment sau... după cât le-a stat în puteri. Poate că uneori aveau pe cap o sumedenie de probleme, sau nu se simţeau bine, sau eu am întrecut măsura, sau... Pot fi o sumedenie de "sau". Am convingerea că mereu au căutat binele meu în viaţă, uneori fiind capabili să facă mai multe, alteori mai puţin.
Aşa că poate ar fi bine să nu condamnăm ceva ce am văzut din afară, fără să ştim cum stau lucrurile în întregime. Desigur răbdarea, toleranţa, duhul blândeţii sunt de preferat, dar să nu tragem totuşi concluzii pripite. |
Eee..eu am in mine ceva din mama ranitilor .Sunt ca o closca care-si apara puii si sare in apararea celor neajutorati. |
Cred ca femeile (mame sau nu) au o doza de "mama ranitilor" in ele.. numai ca, orice gest de protest impotriva unui act nedrept. nu are nici o finalitate daca nu e sustinut undeva, acolo.. de un articol de lege. Asa cum a fost (sau este inca) si cazul cu violenta impotriva animalelor.
|
|
| 03-10-2009 22:16:38 |
|
|
?? MIHAIDAN
Cont Sters
Inregistat: 16-06-2007
Mesaje: 73
|
|
|
| 16-10-2009 22:27:27 |
|
|
?? tasha 1951
Cont Sters
Inregistat: 19-07-2008
Mesaje: 3355
|
|
MIHAIDAN a scris:
eu cu cine votez? |
stii tu Mihai cu cine...
|
|
| 21-10-2009 10:25:47 |
|