Forum
- pur si simplu -
Inceput | Cautare | Inregistrare | Conexiune

Nu sînteti conectat.
Forum / Discutii Diverse / Pilde...    
Autor
Mesaje Pagini:  1 2
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
Vasul crapat

O femeie bãtrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãt, si le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa. La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumãtate de apã. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atât de rãu ca nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de asa zisã nereusitã, dupã cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii lângã izvor:
Mã simt atât de rusinat, pentru ca aceastã crãpãturã face ca apa sa se scurgã pe tot drumul pânã acasã!" Bãtrâna a zâmbit, "Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insã pe cealaltã nu?" "Asta pentru ca am stiut defectul tãu si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospãteazã casa." Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crãpãturile si defectele ne fac viata împreunã atât de interesantã si ne rãsplãtesc atât de mult! Trebuie sa luam fiecare persoanã asa cum este si sã cãutãm ce este bun in ea.
Morala: Crãpãtura vasului nu înseamnã sfârsitul, ci o
posibilitate de a face ceva diferit! Numãrati-vã binecuvântãrile. ..!!


06-04-2007 15:28:19
   
?? europa07
Cont Sters

Inregistat: 04-04-2007
Mesaje: 654
13 lectii de viata - gabriel garcia marquez

1.Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.
2.Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi.
3.Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa.
4.Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima.
5.Cea mai stranie forma de a indeparta pe cineva este a sta langa el si a sti ca nu-l vei putea avea niciodata.
6.Nu inceta niciodata sa zambesti, nici chiar atunci cand esti trist, pentru ca nu se stie cine se poate indragosti de zambetul tau.
7.Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti intreaga lume.
8.Nu iti petrece timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine.
9.Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator.
10.Nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut.
11.Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.
12.Cauta sa devii un om mai bun si asigura-te ca stii cine esti tu inainte de a cunoaste pe cineva si a astepta ca acea persoana sa stie cine esti.
13.Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin.


06-04-2007 17:40:22
   
?? europa07
Cont Sters

Inregistat: 04-04-2007
Mesaje: 654
Mi-am amintit de o dimineaţă cĂ®nd zărisem Ă®ntr-o scorbură o gogoaşă de vierme de mătase. Fluturele tocmai spărsese Ă®nvelişul şi se pregătea să apară. Aşteptam, aşteptam, dar el Ă®ntĂ®rzia şi eu eram grăbit; m-am apucat atunci şi-am Ă®nceput s-o Ă®ncălzesc cu răsuflarea mea. O Ă®ncălzeam nerăbdător şi minunea Ă®ncepu să se săvĂ®rşească Ă®n faţa mea Ă®ntr-un ritm iute, contra naturii; Ă®nvelişul se deschisese tot, apăru fluturele. Dar n-o să uit cĂ®t voi trăi groaza pe care am trăit-o; aripile Ă®i rămăseseră Ă®ncreţite, nedesfăcute, trupuşorul Ă®i tremura tot şi se lupta să le desfăşoare, dar nu izbutea defel. ĂŽncercai să-l ajut cu răsuflarea mea, dar mai rău i-am făcut; avea nevoie de o maturizare Ă®n ritm lent, aripile trebuiau să se desfacă uşor la soare; căldura răsuflării mele zorise fluturele să apară Ă®nainte de vreme, zbĂ®rcit, ca un prunc născut la şapte luni. Ieşit prematur, acum se zbătea disperat şi peste puţin timp se stinse Ă®n palma mea.

Aceasta-i, cred, cea mai mare povară ce-mi apasă conştiinţa. Şi, iată, abia azi i-am priceput tĂ®lcul adĂ®nc: comiţi un păcat de moarte dacă sileşti legile eterne; datoria ta e să urmezi cu Ă®ncredere ritmul nemuritor.

Nikos Kazantzakis - Alexis Zorba


06-04-2007 17:41:26
   
?? europa07
Cont Sters

Inregistat: 04-04-2007
Mesaje: 654
"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a face planuri... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata ... si cu fiecare zi invata. Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut. Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi. Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai. Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt... Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul..."

- jorge luis borges -


06-04-2007 17:45:46
   
?? europa07
Cont Sters

Inregistat: 04-04-2007
Mesaje: 654
Limba DUMNEVOASTRA
e limba straina.
Limba TU
e limba materna.

Ca orice copil cind e copil
si mult mai tirziu
cind tot e copil
vorbesc bine limba TU
o stiu de cind ma stiu
de cind te stiu
ma-ncurc in complicatiile gramaticale
din limba DUMNEAVOASTRA
si nu e de mirare ca dumneavoastra
nu ma intelegeti in limba DUMNEAVOASTRA

TU e singura limba
in care poti iubi.

De la Heraclit
la Martin Buber - Ich und Du
aceeasi limba TU
dar eu
banuiam ca trebuie sa iubesc intii
foarte bine limba dumneavoastra
ca sa vorbesc cu tine
si era
malentendu dupa malentendu
uitasem ca uitasem
usoara limba noastra eu si tu.

In limba TU nu exista
DUMNEAVOASTRA si NU.

NU inseamna ca tu spui TU
iar eu spun DUMNEAVOASTRA
dar un asemenea dialog nu se
poate construi
in limba TU.
NU e atunci cind tu spui DUMNEAVOASTRA
si eu spun pur si simplu TU
dar unul dintre noi habar n-are
de limba TU
si-acela esti tu.
NU: dumneavoastra spuneti
DUMNEAVOASTRA si eu
care sint tot DUMNEAVOASTRA
pentru dumneavoastra
va spun DUMNEAVOASTRA
dumneavoastra.

TU e o limba inaripata.

Limba TU s-a innoit cu ace moi
ca o padure de zada.
Va plimbati singur pe sub perdele de
muguri.
Te plimbi singur pe sub perdele de aripi:
pe mine s-au innoit acele moi ale
penelor
Zbor orb de la DUMNEAVOASTRA la TU
si pierd drumul inapoi.

Trecerea de la DUMNEAVOASTRA
la TU
seamana cu dimineata
unei nopti de dragoste.

Siroaie de priviri straine
nu ma spala de atingerea
privirii tale.
Luciul ei ti-l iau. L-as lua
l-as bea
doar ca sa-l tulbur
cum ma tulburi si ma-ntuneci
tu
cu privirile tale mari
cind acopera brusc
spatiul fara aparare
dintre DUMNEAVOASTRA si TU
dintreTU si mine.

Limba TU nu are reguli.
Asadar limba TU
n-are nereguli.

Singular esti tu
in limba TU si in alte limbi
cuminti
Singular esti tu si plural esti tu
(in engleza YOU).


jucarii in limba TU - Christa Urban Tauler


06-04-2007 17:46:35
   
?? europa07
Cont Sters

Inregistat: 04-04-2007
Mesaje: 654
"Daca as sti canta din syring, te-as duce intr-o poiana scaldata in lumina de luna; intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste a fi iubit.
"Te iubesc pentru ca ma iubesti". Acesta e un schimb, dar nu e iubire. "Te iubesc pentru ca te iubesc" si nimic mai mult, "te iubesc numai pentru ca te iubesc" - aici incepe iubirea. "Iti multumesc din suflet ca ma iubesti", acesta este cantecul iubirii.
Omul indragostit nu zice "te iubesc pentru ca esti oachesa", nici "te iubesc pentru ca esti buna". Omul indragostit zice: "te iubesc pentru ca esti oachesa, pentru ca esti buna si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau rea".
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a facut cantece, statui, versuri, din sentimentul simplu si firesc ce a fost odinioara iubirea. A facut nebuni din oamenii care, altminteri, erau porniti spre nebunie, a facut gurmanzi din oamenii care pana atunci erau infometati.
Eu zic ca nu exista poet, muzician, pictor sau sculptor mai mare decat un indragostit. Pentru ca artistul sa inteleaga poezia cea mare a suferintei, trebuie mai intai sa fi fost indragostit. Nu poetii au facut iubirea, ci iubirea a facut pe poeti. Iar eu, care citesc bucuros in stele si-mi fac o placere din a asterne pe hartie slova langa slova, pot sa jur ca in slovele noastre umile sunt inscrise toate tainele de amor ale cerului instelat. Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca.
Iubirea nu cunoste cuvintele "credincios" si "necredincios". "Iubesti pe altul, va sa zica, eu nu te iubesc". Omul indragostit nu zice niciodata "m-ai inselat". Iubirea nu-ti da socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul e nadejdea ei, viitorul este egoismul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti, suferi, traiesti - iata troica iubirii. Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile.
Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii. Din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor. O bobita de lacrima ce tremura sfioasa pe geana iubitei e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume.
"O, vanitas, vanitatum, vanitas", zice poetul. "Toate suferintele sunt desarte", iti sopteste un glas dinauntru. Sarutari, lacrimi, iubire - toate sunt desertaciuni mari, nimicuri pline de durere. Si totusi... Pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste nimicuri nepatrunse, as fi in stare sa-mi dau chiar viata!
Nu stiu daca ceea ce fac e bine sau rau, dar simt ca, din toate desertaciunile lumesti am ales pe cea mai frumoasa. Care e cea mai frumoasa fiindca e cea mai desarta dintre toate."

liviu rebreanu - marturisire


06-04-2007 17:47:30
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
DE CE O IUBESC PE MAMA

Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus," Sunt obosita si e tarziu. Cred ca ma voi duce la pat."
O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.
Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.
Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.
Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.
Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.
Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun.
Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.
Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.
Tata ii striga," Credeam ca te duci in pat."
"Sunt pe drum," raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.
Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina lectiile.
In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.
Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.
In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular," Ma duc la pat."
Si o si face … fara nici un alt gand.
Vi se pare ceva iesit din comun? Va mai mirati de ce femeile traiesc mai mult?
PENTRU CA SUNT FACUTE PENTRU CURSA LUNGA…( si nu am putea sa murim mai repede pentru ca inca avem atatea de facut!!!)


11-04-2007 16:20:27
   
?? GOGOMANUL
Cont Sters

Inregistat: 25-01-2007
Mesaje: 526
Un om lucra in lanul graului dorit si secera iubirea bobului cantat. Prin pasul luminarii sale, veni un gand si-i spuse rechemare, dar nu grabire-n cautare...

Cautatul loc al Bucuriei Luminate se tulbura, cand drumul marginind campia, primi pasirea unui trecator, ce se grabea.  Ce poate fi in pasul lui, de graba-i tresarire pentru mine ?  Ce poate fi ?  Asa venit-a noul gand, in mintea celui ce lucra in holda luminarii bucuriei sale...

Cum cel ce pasu-i prea grabit trecut-a-n dreptul sau, iubitul om, din holda sa, cuprinse starea celui prea grabit, si-i zise asa:  “De poti Lumina s-o cuprinzi prin Fapta Preamaririi tale, de ce atata graba-n pasul tau ?!  Poti sa-mi raspunzi ?”

Iubirea  celui prea  grabit,   privi-n   gandirea  celui ce-ntreba,  si-i spuse:    “Graba-i nedorita-n pasul meu, dar,  decat sa stric ce ridicat-am peste timp,  mai bine fug acum, si voi veni in pasul meu la luminarea cautarii lor...  De vor voi sa  fie "indreptare", cuprinsul retrairii lor va fi nemarginit,  de nu   voi mai vedea...

Urechi s-aveti sa auziti chemare, si ochii se vor bucura...


11-04-2007 17:14:43
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
Povestea spune ca in urma cu un numar de ani un om si-a pedepsit fetita in virsta de 5 ani pt ca a risipit o hirtie aurie de impachetat foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si deveni si mai suparat cind a vazut ca fetita a folosit hirtia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun. Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunind: "Acesta este pentru tine, taticule".
Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind a vazut ca, de fapt, cutia era goala. El i-a spus pe un ton raspicat: "Nu stiai, domnisoara, ca atunci cind da dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?" Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: "Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atitea saruturi pina cind s-a umplut." Tatal a ramas perplex. S-a pus in genunchi si si-a imbratisat fetita si rugat-o sa-l ierte pentru supararea lui fara rost.
La scurt timp dupa aceasta, micuta fetita a murit intr-un accident si se spune ca tatal ei a tinut acea cutie aurie alaturi de patul sau tot restul vietii sale. Si de cite ori a fost descurajat sau a avut de trecut peste situatii dificile, deschidea cutia si lua un sarut imaginar si isi amintea de dragostea care a pus-o fetita acolo.
Intr-un adevarat sens, fiecare dintre noi, ca si oameni, primim o cutie aurie cu dragoste neconditionata si saruturi de la copiii nostri, de la familie, de la prieteni. Nu putem avea altceva mai pretios decit asta.


13-04-2007 20:35:14
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
Of...funny....m-ai facut sa plang...
uite nici nu mai pot sa scriu...mi-am adus aminte si eu de barbatul meu...de daruri...si amintiri...:rolleyes:


13-04-2007 21:08:35
   
?? Ghosty
Cont Sters

Inregistat: 18-03-2007
Mesaje: 9
Se spune ca, departe, exista un loc foarte frumos, in care traiesc vulturii aurii. Nu toate penele lor au aceasta culoare nobila, ci numai o aripa; la masculi, cea dreapta, iar la femele, cea stinga. An de an, pe masura ce puii cresc, parintii pleaca in ultima lor calatorie: zboara zile indelungate pina ajung la Muntele Linistii. Acolo unde au murit si parintii lor.

Si se mai spune ca intr-un an, oprindu-se sa se odihneasca peste noapte, ultima calatorie a devenit cit se poate de trista: vulturii au fost prinsi, printr-o mestesugita cursa, de catre niste oameni care credeau ca se vor imbogati vinzind penele care straluceau ca soarele. Au taiat pasarilor preafrumoasele aripi si le-au agatat la briu, ca pe niste scalpuri. "Ei, acum sa se tirasca pe jos, ca niste serpi, pina mor. De ce au vrut sa moara in Muntele Linistiii" - a intrebat unul dintre ei, care nu se gindea niciodata la moarte.

De durere si de amaraciune, vulturii mai slabi au murit imediat. insa cei tari se incapatinau sa zboare cu o singura aripa. Filfiiau din ea, cu rabdare, avind o vointa nepaminteana; dar tot nu puteau zbura. Se gindeau cu tristete: "Ce vor zice puii nostri, care vor veni la anul sa moara linga trupurile noastre, cind vor vedea ca nu am ajuns la Muntele Linistiii"


12-06-2007 20:42:41
   
?? trauma
Cont Sters

Inregistat: 18-07-2005
Mesaje: 125
O femeie obisnuia sa aduca apa de la raul din apropiere pana acasa cu ajutorul a doua vase mari, atarnandu-le la cele doua capete ale unui lemn pe care il ducea in spate.

Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea acasa intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea pe jumatate gol. Timp de doi ani, acelasi lucru se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.

Bineinteles, vasul cel bun era mandru de realizarile sale. Insa bietului vas crapat ii era atat de rusine de imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa acest timp, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor:

-Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!


Femeia a zambit, privind cu drag catre el:

-Poate ai observat ca pe partea ta de drum sunt flori, insa pe partea cealalta nu? Pentru ca am vazut defectul pe care il ai, am plantat seminte de flori pe partea ta. In fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori daca nu ai fi fost asa cum esti, n-ar fi crescut aceste frumuseti care imi lumineaza casa!

Am vazut multi oameni in jurul meu cautand cu incrancenare perfectiunea, fiecare zi in care n-au gasit-o fiind pentru ei un nou prilej de a suferi.

Am caut-o chiar eu insami pana in ziua in care am inteles ca lipsa ei nu inseamna infrangere, ci sansa de a fi unici si a folosi acest lucru pentru a imbgati propria viata si viata celor din jur!


12-06-2007 21:03:37
   
?? Ghosty
Cont Sters

Inregistat: 18-03-2007
Mesaje: 9
Insula sentimentelor   

A fost odata ca niciodata o insula pe care traiau toate sentimentele: fericirea, tristetea, stiinta si multe altele, incluzand iubirea. Intr-o zi toate sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda pe fundul oceanului. Asa ca sentimentele si-au pregatit barcile de plecare. Iubirea a fost singura care a ramas. Ea a vrut sa pastreze paradisul insulei pana in ultimul moment. Cand insula s-a scufundat aproape toata, Iubirea a decis ca e timpul sa plece.


A inceput sa caute pe cineva caruia sa ii ceara ajutor. Tocmai atunci s-a intamplat ca Bogatia trecea pe acolo intr-o barca mare. Iubirea a intrebat: Bogatie, pot veni cu tine pe barca ta?


Bogatia a raspuns: Imi pare rau dar este mult aur si argint pe barca mea si nu mai este loc si pentru tine. Atunci Iubirea s-a decis sa intrebe pe Vanitate. Ea a strigat: Vanitate, te rog ajuta-ma. Nu pot sa te ajut, esti uda toata si mi-ai strica frumoasa barca.- spuse Vanitatea. Apoi Iubirea o vazu pe Tristete. Iubirea zise: Tristete, lasa-ma te rog sa merg cu tine. Tristetea a raspuns: Iubire, imi pare rau dar acum simt nevoia sa fiu singura. Apoi Iubirea a vazut pe Fericire. Iubirea a strigat tare :Fericire, ia-ma cu tine te rog. Dar Fericirea se bucura prea tare ca sa mai auda pe Iubire strigand. Atunci Iubirea a inceput sa planga.


Tocmai atunci auzi o voce spunand: Vino Iubire, am sa te iau cu mine in barca. Era un batran. Iubirea s-a simtit asa de binecuvantata si s-a bucurat asa de tare incat a uitat sa intrebe pe batran numele. Cand a sosit la mal batranul si-a urmat drumul. Iubirea a realizat cat de mult ii datoreaza acestuia. Atunci a intrebat pe Stiinta si aceasta i-a raspuns: A fost Timpul - ii spuse aceasta. Dar de ce m-a ajutat Timpul cand nimeni altcineva nu m-a ajutat? - a intrebat Iubirea. Stiinta a zambit si cu adanca intelepciune si sinceritate a raspuns:


Pentru ca doar Timpul este capabil sa inteleaga cat de minunata e Iubirea.


12-06-2007 21:26:07
   
?? trauma
Cont Sters

Inregistat: 18-07-2005
Mesaje: 125
Legenda dragostei   


Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata... insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!

Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare^ pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era
totusi la fundul oceanului...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU

Ultima modificare facuta de trauma (12-06-2007 21:42:00)


12-06-2007 21:40:19
   
?? ariela_k
Cont Sters

Inregistat: 12-04-2006
Mesaje: 422
Un om tare ramine senin si ferm in ciuda tuturor primejdiilor, iar aceasata seninatate este temelia succesului, pt. ca Seninatatea este o forma a Fermitatii mai tare decit Destinul.
Cel ce se lasa sfarimat in inima sa, cand este sleit de puteri, in mod sigur nu va dodandi biruinta.Dar cel ce nu se lasa incovoiat de vitregia sortii ci-si soarbe chiar din ea puterea de a lupta, fara-ndoiala ca va vedea, cu timpul, rasarind lumina asupra lui.
Nici un om de rand nu este in stare de asemenea purtare. Doar cel ce are ,,sange nobil'' in el se comporta astfel, are succes si ramine liber de orice fel de invinuiri.


12-06-2007 21:44:23
   
?? stellus
Cont Sters

Inregistat: 09-03-2007
Mesaje: 300
Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa
desfacand un pachet.

"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada
ca in pachet era o capcana pentru soareci.

Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce
vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in
casa!"

Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus: "Domnule soarece, iti
pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta
informatie".

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: "Este o capcana pentru
soricei in casa!"
Porcul a fost impre! sionat, dar a raspuns: "Regret domnule soarece, nu
pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca
esti in rugaciunile mele viitoare"

Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: "Este o capcana pentru
soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns: "Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar
in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici
un fel."

In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si
s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit
un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului
se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a
vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta
o muscase.

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra
mare.

Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui,
asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.

Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.

Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani
fermierul taie si porcul.

Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La
inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a
sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca
cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca
unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.


12-06-2007 22:27:42
   
?? Ghosty
Cont Sters

Inregistat: 18-03-2007
Mesaje: 9
Biografia unui nasture  -  pentru acei ce au puterea sa inteleaga ...

Am fost odata un nasture. Nici prea mare, nici prea mic dar foarte incolor. M-am nascut la maternitatea fabricii de nasturi. Cand aveam doua luni am fost trimis la gradinita unei fabrici de confectii. O croitoreasa sarguincioasa m-a cusut imediat pe o camasa barbateasca.
Asa am ajuns intr-un magazin din Marele Oras," Cincizeci de magazine intr-unul singur" se numea. Am crescut si m-am maturizat stand pe rafturile lui timp de mai bine de zece ani. Cand credeam ca acolo voi muri pierdut in uitare, o gospodina cumsecade m-a cumparat impreuna cu camasa careia, intre timp, ii aparusera primele fire de par alb. Am suferit in mandria mea, visul meu era sa ajung in America si cand colo eram vandut la raionul de solduri intr-un obscur magazin din Romania. Mi-am adunat puterile. Show must go on ! (intre timp o rupeam bine pe englezeste).
Noul meu stapan, sotul gospodinei, era un om simplu si cinstit, muncitor la o mare uzina din urbe. Ii tineam de urat destul de des caci in afara de camasa pe care eram crucificat omul nu mai avea decat trei. Ma simteam bine cu el, era un tip vesel, cu un suflet atat de mare ca uneori ii iesea printre noi, nasturii, facand sa paraie atele cu care eram strangulati. Il iubeau colegii, vecinii si prietenii pe care-i primea intotdeauna cu o bucurie imensa. Il iubeau copiii si soata lui il iubea si ea, cel putin asa simteam eu, cat puteam eu sa simt caci nu eram decat un nasture, v-am spus. Umblam mereu curat si miroseam frumos caci stapana, Doamna - cum ii spuneam eu, avea grija sa ma spele cu prafuri parfumate iar cand calca ma ocolea atent sa nu ma faca sa sufar de cine stie ce arsuri.
Intr-o zi am cazut. Ata cu care eram ancorat s-a rupt. M-am rostogolit neputincios sub un dulap. Am fost trist timp de sapte zile. Imi lipseau prietenii mei, nasturii de la camasa, imi lipsea stapanul meu cu glumele si optimismul lui debordant, imi lipseau baile parfumate si-mi lipseau mainile harnice ale stapanei. Noroc cu matura aceea curioasa care si-a facut aparitia intr-o zi. M-a prins hotarat sub ea si m-a scos la suprafata. Am auzit-o pe Doamna spunand:" Ah, uite unde era!". M-a aruncat intr-o cutie cu multi nasturi de diverse marimi si culori. Mi-am dat seama ca locul meu fusese luat de altcineva. Am suferit, ce mult am suferit?
Am stat inchis in cutia cu nasturi timp de aproape un an. M-am imprietenit cu vecinii mei. Le-am ascultat povestile, unii dintre ei erau deja batrani si incetasera sa mai spere ca-si vor implini vreodata visele lor de nasturi de plastic, de lemn sau de metal. Nu, mi-am spus, nu vreau sa-mi pierd speranta. O nasturica roz ma privea gales si capata nuante rosiatice ori de cate ori Doamna muta cutia de la locul ei ca sa stearga praful facandu-ne pe noi, prizonierii, sa ne lipim unii de altii. Imi era draga, cu surasul ei sagalnic, o visam si ii recitam in gand poezii pe care le auzisem la radio in indelungata mea odisee pe rafturi de magazin.

 
Si iata ca intr-o zi norocul mi-a suras. Degetele neobosite ale stapanei mele cautau ceva anume prin cutie. Am dat din coate cu curaj pana cand m-am varat intre ele. M-au ridicat, m-au potrivit pe o bluza galbena si am auzit-o spunand: "Hm,merge !". O ata galbena m-a imobilizat imediat. Eram din nou la lumina. Mi-am privit noii vecini. Fete blazate, in astepare de altceva. Ehe, daca ati sta cateva zile acolo, in cutie, sa vedeti ce v-ati mai bucura sa vedeti un rasarit de soare. Am trait vreme de doua luni experienta minunata de a locui deasupra unui suflet de femeie. L-am vazut in maretia lui, frumos, simplu, tandru si neastamparat. Am simtit dragostea de mama revarsandu-se fara pauze, fara rezerva. Am simtit iubirea si respectul fata de cel caruia ii jurase credinta in simplitatea ei de fata. Intr-o viata viitoare as vrea sa fiu femeie!
Tot visand la astfel de lucruri m-am trezit din nou rostogolindu-ma. De data asta sub o banca, intr-un parc. Stapana mea, preocupata cu supravegherea copiilor, nici nu mi-a observat lipsa. De data asta eram disperat. Cine stie cat mai aveam de asteptat si, pe urma, nu-mi era chiar indiferent pe mainile cui incapeam. Surpriza! Totul s-a intamplat cu repeziciune. In aceeasi zi doua degete ma ridicau cu grija. Erau ale unui barbat de data asta. Franturi de conversatie intre el si fata de alaturi imi treceau pe langa urechile mele delicate de nasture. El vroia in America,ea nu. El implora, ea plangea. Simteam durerea sfasiindu-i pe amandoi. Ea s-a ridicat si a plecat. El a ramas trist si ingandurat. M-a privit si m-a aruncat intr-un buzunar. Poate urma sa fiu suvenirul lui, poate voia sa ma ia cu el ca sa-i amintesc de ea. Asta e! M-am emotionat atat de tare incat am lesinat. M-am trezit cand omul meu astepta in aeroportul pasarea de metal care urma sa-l duca in Tara Sperantei. Simteam durerea si mania explodand din sufletul lui.
Nici mie nu-mi era prea bine. Imi era dor de Doamna mea, de stapanul meu si de glumele lui, de mirosul de prajituri din casa lor, de nasturica mea roz si de zambetul ei. Nu, nu, nu, nu mai vreau America!
Deodata, omul meu m-a scos din buzunar si m-a azvarlit cu inversunare vrand parca sa stearga din suflet toate durerile care nu-l lasau sa plece. M-am izbit de un perete. Eram ranit, sangele meu de plastic se scurgea peste tot dar nu-mi pasa. Cu ultimele puteri i-am soptit soferului:
-Strada Sperantei, nr.9. Plateste Doamna!

made in
w w w. TRAUMA .r o

Ultima modificare facuta de Ghosty (12-06-2007 22:31:21)


12-06-2007 22:30:07
   
?? Ghosty
Cont Sters

Inregistat: 18-03-2007
Mesaje: 9
Patru regine   

Era odata un rege care avea 4 neveste.

Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata
lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."

O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.


Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"

"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie.Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa
averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma
oriunde vom merge.

MORALA - Deci, sa ne trezim sufletul, sa-l cultivam, sa-l facem puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate. 


made in
w w w. TRAUMA .r o


13-06-2007 20:40:29
   
?? trauma
Cont Sters

Inregistat: 18-07-2005
Mesaje: 125
Unicul defect al Femeii   


Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus:
"De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?"

Iar Dumnezeu a raspuns:
"Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa
aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la
un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini."

Ingerul a fost uimit de cerinte:
"Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o
singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul."

"Ba n-o sa astept", a protestat Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja, se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate
munci 18 ore pe zi."

Ingerul s-a apropiat si a atins femeia.
"Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale."
"Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu, "dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau
indeplini."

"O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns:
"Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze."

Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii.
"Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el."

"Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a corectat Dumnezeu.

 



"Pentru ce e lacrima?" intreba ingerul.
"Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria."

Ingerul a ramas impresionat.
"Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare."

Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea,
iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat. Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta.
Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi, sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere.

Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.

Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa >stii cat de mult tin la tine.

Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si
totul de oferit.

SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA.

aceiasi
TRAUMA


13-06-2007 20:45:44
   
adiyna
Femeie

Ii cunosc pe toti

Inregistat: 25-03-2005
Mesaje: 1698
RĂ‚SUL!!!
Inceputul pieirii monahului este rasul si lipsa fricii. Cand te vezi stapanit de ras, cunoaste-te in adancul relelor si in adancul iadului. Rasul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul intristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, intuneca intelegerea, scufunda in noroi constiinta, inaspreste si impietreste inima, face rugaciunea neprimita. (Rasul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neimplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de ras (glumet) este urat in fata lui Dumnezeu, privit cu scarba de ingeri, gol de toata virtutea, imbracat in rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rasul este dusmanul infranarii si prietenul demonilor, desfranarii, rusine, osanda a celui castigat de el. (Rasul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramane in unirea cu ea, de a inainta spre ea si in ea.) Rasul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte intre oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el isi pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine in monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar cat timp va putea-o face?) Rasul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Rasul nu ia in serios nici o valoare; priveste cu ingaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta intre oameni - este deci o arma a diavolului.) Rasul nu recunoaste ceea ce s-a implinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Rasul goleste sufletul de orice continut, de orice gandire, de orice relatie serioasa cu altii. Rasul opreste simturile de a lua contact cu realitatea. Rasul este pacatul neincetat si un cui in suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rasul este necunoasterea Scripturilor, manie neintarziata, strambarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rasul este miscarea intre cele rele schimbatoare si cugetarea vicleana; rasul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adanceste in bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) rasul este vietuire amagitoare, navala desfraului, hambar de induri rele si magazie de intelesuri urate. Rasul este lipsit de gandul mortii si de cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rade, ci de cel trist, cu atat mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rade trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mantui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce rade se pierde.)

Ultima modificare facuta de adiyna (01-08-2007 11:37:16)


01-08-2007 11:36:42
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
Alegoria broscutelor.....


A fost odata un grup de broscute care voiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in varful unui turn foarte inalt. Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa...

Totusi...Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: "Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!" sau "Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!".

Broscutele incepura sa abandoneze...

Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...

Spectatorii continuau sa strige: "E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!" Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau...

Doar una singura se catara consecvent mai departe. Nu voia cu nici un chip sa abandoneze! In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului!

Dupa aceea, toate broscutele si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunnga totusi in varf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa! Unul dintre spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului. Asa se afla ca...Broscuta invingatoare era surda!!!

MORALA?

Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti, fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet! Gandeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!

Deci: FII MEREU OPTIMIST!

Si mai ales: fii pur si simplu SURD cand cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!


28-02-2008 07:05:55
   
fun-funny
Femeie

Moderator

Inregistat: 15-12-2006
Mesaje: 5132
LISTA DE CUMPARATURI

Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.
John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.
John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? Louise a raspuns: Da, domnule.O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred! Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.


28-02-2008 07:09:28
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 01-12-2006
Mesaje: 11226
BIJUTERIA VALOROASA


- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun… Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
- Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine. 

-         Aaa… incantat sa va ajut - baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine - incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau - incepu el - dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! - spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alerga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana… Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…
Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi…


22-03-2008 14:58:24
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 19-07-2008
Mesaje: 3355
...Doi oameni stateau de vorba. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credinta. Era mereu preocupat sa nu-i lipseasca nimic lui si familiei sale. De aceea, prietenul sau l-a intrebat:


- Spune-mi, daca ai avea doi copii, dar l-ai hrani doar pe unul, pe celalalt chinuindu-l foamea, ar fi drept ?


- Bineinteles ca nu, a raspuns bogatasul.


- Dar daca l-ai imbraca tot pe acela, in timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi ?


- Ar fi, desigur, o nedreptate.


- Si atunci, daca tu singur spui ca asa ceva este o nedreptate, de ce procedezi in felul acesta ?


- Cum ? - se indigna omul. Pe copiii mei ii tratez la fel, le arat aceeasi dragoste. De ce spui asa ceva ?


- Nu m-am referit la copiii tai, ci la alti doi frati buni, de care tu ar fi trebuit sa ai grija de-a lungul intregii vieti: sufletul si trupul tau. Iar tu nu esti drept cu acesti frati. Te ocupi doar de unul, neglijandu-l cu totul pe celalalt.


Aveti haine frumoase si sunteti bine hraniti, tu si ai tai, dar sufletul de ce are nevoie, nu va intrebati ? El nu poate purta decat haina credintei, de care tu nu te-ai ingrijit si nu se poate hrani decat cu dumnezeiasca invatatura, cu dragoste si mila. Deci, nu uita de celalalt frate, fiindca trupul si sufletul sunt ca doi frati buni, de nedespartit. Unul nu poate trai fara celalalt. Ingrijeste-i pe amandoi si atunci vei fi, cu adevarat, drept si fericit. Fereste-te sa fii asemenea pacatosului care traieste doar cu trupul in timp ce sufletul ii este mort...


27-07-2008 08:05:55
   
?? tasha 1951
Cont Sters

Inregistat: 19-07-2008
Mesaje: 3355
Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si- asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. El a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat.
Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematand...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati... Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.
Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:


1) Curata-ti inima de ura, frica si egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ...

scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia.... nu problema.


27-07-2008 08:23:26
   
?? BATUTCUDREAPTA
Cont Sters

Inregistat: 16-06-2007
Mesaje: 73
Fii atent la "PI(L)DELE altora.

27-11-2009 18:57:36
   
?? Misuella
Cont Sters

Inregistat: 18-12-2005
Mesaje: 28
foarte frumoasa povestea.

28-11-2009 09:06:30
   
Pagini:  1 2    
Mergeti la