|
?? florin g t
Cont Sters
Inregistat: 31-01-2006
Mesaje: 6
|
|
Nerecunoscător şi incapabil de sentimente frumoase, ingratul niciodată nu îşi manifestă mulţumirea ori satisfacţia pentru serviciile făcute. El consideră, întotdeauna, că este firesc şi normal ca toată lumea să-l ajute. Inteligenţa lui merge simplist, liniar şi uniform şi se asociază unui gând avar de a primi mereu avantaje, fără a avea iluzia unui cât de mic proces de conştiinţă.
Cu un caracter josnic, anevoios şi greu, lacom şi avid, el produce mai puţin decât trebuie aşteptând, în schimb, servicii, răsplată şi compensaţie materială.
Acest ingratus, -ati nu se dă înapoi de la o faptă care I-ar putea aduce avantaje şi nu este cu nimic atras de nenorocirea ori eşecul altora. Are o veritabilă repulsie de tot ceea ce nu înseamnă câştig fie el material ori imaterial.
El poate fi învăţat sau simplu, poate fi din orice categorie socială şi se poate situa în orice ierarhie.
Extinzând noţiunea de la individ la societate, şi făcând un calcul simplu de reuniune, putem spune că trăim în mijlocul unei lumi ingrate, în mijlocul uneia lipsite de orice scrupule ori prejudecăţi, fără idealuri sau scopuri precise.
Sperăm, noi, să mai iubim frumos şi dezinteresat, mai sperăm, noi, într-o iubire ca într-o plinire a legii şi, dezlegaţi de neputinţă, să ne regăsim în rugăciune?
Plutim, ca într-o aventură urâtă, într-un spaţiu totalmente straniu şi ne adâncim, duşi de forţe inconştiente ce se atrag şi se resping în acelaşi timp, spre un întuneric ce devine din ce în ce mai intens. Adevărul se subţiază, nelămuritele întrebări se înmulţesc mereu şi omul onest îşi caută cu privirea un punct de sprijin în închipuirea unei forme complete de plinire şi eliberare, convins fiind, aşa cum spunea Bernandin de Saint Pierre, că nenorocirea nu e mai presus de puterile unui omPe drumul iniţierii, în căutarea unui punct ideal, al unui tot în care eul să se găsească şi forţele sale, însetate de esenţe , să se elibereze, ne adâncim tot mai mult în imaginea inversată spaţial a ascensiunii.
Desfăşurarea imperfectă a evenimentelor, cu evoluţii înşelătoare, determinate de iluzia intrării în natural, într-un adevăr relativ, reprezintă, în fapt, semnul decăderii, al iremediabilului, al trăirii unei vieţi convenţionale.
Distanţa catastrofală, uneori, între salarii şi preţuri, rămâne în apropria zenoniană unde Ahile cel iute de picior nu va ajunge niciodată broasca
ţestoasă, mişcarea apărând ca unilaterală şi ca o succesiune de momente discontinui.
Şi cum nimic în lumea în care trăim nu este posibil fără bani (mă gândesc la lucruri materiale adânc ancorate în realitate – hrană, îmbrăcăminte etc.), toţi suntem, mai puţin sau mai mult într-o continuă căutare şi într-o însumare posibilă sau imposibilă a tuturor drumurilor ce ne-ar putea aduce câştiguri materiale care rămân, orice s-ar spune, o certitudine neîndoioasă şi putem zice şi noi ca împăratul Vespanian, că non olet (pecunia), adică banii nu au miros.
Pierduţi într-o lume sinistră, descumpăniţi şi obsedaţi de căutări într-un orizont evanescent, se cuvine totuşi să ne păstrăm libertatea de gândire, să ne integrăm în marile semnificaţii de evoluţie a universului şi să trăim într-o imanentă căutare a adevărului.
|
|
:P ...